Sunteți pe pagina 1din 13

Duminica a 26-a după Rusalii

(Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina).


20 noiembrie 2016
Cuviosul Grigorie Decapolitul (+842);
Sfântul Proclu al Constantinopolului (+446);
Sfântul Martir Dasius din Durostorum (+304).
Înainteserbarea Prezentării la templu a Maicii Domnului.
(V 5; L 11; Ap Efseni 5,8-19; Ev Luca 12,16-21)

Vecernia
La Doamne, strigat-am…
Psalmul 140, pe versul 5, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când
strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele,
ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Se pun Stihirile pe 10.


3 Stihiri ale Învierii și 1 Stihiră a lui Anatolie, pe versul 5 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Prin cinstită crucea Ta, Hristoase, pe diavolul l-ai rușinat și prin Învierea Ta acul păcatului
l-ai distrus, și ne-ai mântuit pe noi din porțile morții, mărimu-Te pe Tine, Unule-Născut.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere s-a adus. Înfricoșatu-s-
au de aceasta căpeteniile iadului și s-au ridicat porțile cele de durere, că a intrat
Împăratul măririi, Hristos, zicând celor din legături: ,,Ieșiți"! și celor din întuneric:
,,Descoperiți-vă!”

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps
129,1).
Mare minune! Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a
înviat Cel fără de moarte. Veniți, semințiile neamurilor, Acestuia să i ne închinăm; că
mântuindu-ne din rătăcire cu îndurările Sale, ne-am învăţat a-L lăuda pe unul
Dumnezeu Cel în trei ipostasuri.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Închinare de seară aducem Ție, Luminii celei neînserate, Celui ce la plinirea timpului, ca
într-o oglindă, prin trup ai strălucit lumii și până la iad Te-ai coborât; întunericul cel de
acolo l-ai stricat și lumina învierii neamurilor ai arătat, Dătătorule de viață, Doamne,
mărire Ție.
Apoi 3 Stihiri ale Înainteserbării, vers 1.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este
îndurarea (Ps 129,3-4).
Fecioarele purtând făclii au petrecut cu bucurie pe pururea Fecioara, proorocind într-
adevăr cu spiritul ceea ce avea să fie. Cî Născătoarea de Dumnezeu fiind Biserica lui
Dumnezeu, pruncă fiind, cu strălucire feciorească, a fost adusă la Templu.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău,
sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
După făgăduința cea sfântă, Născătoarea de Dumnezeu și rodul cel lăudat s-a arătat lumii
cu adevărat ca cea mai presus decât toți. Aceasta plinind rugăciunea celor ce au născut-o
și fiind păzită de dumnezeiescul Spirit, cu bună cinste a fost dusă în Templul lui
Dumnezeu.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în
Domnul (Ps 129,6b).
Cu cerească pâine fiind hrănită, Fecioară, cu credință în Templul Domnului, ai născut
lumii pe Cuvântul vieții; Căruia ca o Biserică aleasă și cu totul fără de prihană mai înainte
te-ai logodit prin Spiritul în taină, Mireasă făcându-te lui Dumnezeu și Tatălui.

3 Stihiri ale Cuviosului, vers 1.


Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate
fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
În cereștile locașuri cu veselie locuind și cu îngerii, părinte, cu îndrăznire stând înaintea
tronului Domnului, roagă-te ca să dăruiască, celor ce săvârșesc pe pământ pomenirea ta,
iartare de greșeli și de patimi.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Cu secera rugăciunilor, părinte Grigorie, spinii patimilor tăindu-i și arând cu plugul
înfrânării pământul cel sufletesc, ai semănat în el semințele dreptei credințe, prin care
crești pentru noi roade de vindecări.

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Vas al virtuților te numim pe tine, cuvioase, ca pe un iubitor de liniște, și lucrător al
privegherii și stâlp al înfrânării și locaș nestricat de rugăciune și vistierie de minuni, și
rugător pentru cei ce te cinstesc pe tine, Grigorie.
Mărire…, a Înainteserbării, vers 4.
Astăzi Biserica cea care a încăput pe Dumnezeu, Născătoarea de Dumnezeu, în Templul
Domnului se aduce și Zaharia o primește pe dânsa. Astăzi Sfânta Sfintelor se bucură și
ceata îngerilor cu taină sărbătorește. Cu care și noi sărbătorind astăzi, împreună cu Gavriil
să strigăm: Bucură-te ceea ce de la Dumnezeu ești plină de har, Domnul este cu tine, Cel
ce are mare milă.

Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 5 .


În Marea Roșie chipul Miresii celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând. Acolo Moise,
despărțitorul apei, iar aici Gavriil, slujitorul minunii; atunci adâncul l-a trecut pedestru,
neudat, Israel, iar acum pe Hristos L-a născut, mai presus de fire, Fecioara.
Marea, după trecerea lui Israel, a rămas neumblată, iar cea fără prihană după
nașterea lui Emanuel, a rămas nestricată. Cel ce ești, și mai înainte ai fost, și Te-
ai arătat ca un om, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.


Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stihoavna
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, tropar vers 5.
Pe Tine, Hristoase Mântuitorule, Cel ce Te-ai întrupat și de ceruri nu Te-ai despărțit, în
glasuri de cântări Te mărim; că crucea și moartea ai luat pentru neamul omenesc, ca
Domnul cel iubitor de oameni; şi prădând porțile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind
sufletele noastre.

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere
şi S-a încins (Ps 92,1).
Împungându-se coasta Ta, Dătătorule de viață, izvoare de iertare, de viaţă şi de mântuire
tuturor ai izvorât; și cu trupul moartea ai luat, nemurire nouă dăruindu-ne, și, sălășluindu-
Te în mormânt, pe noi ne-ai slobozit, împreună cu Tine înviindu-ne întru mărire
ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm: Iubitorule de oameni, Doamne, mărire
Ție.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Mai presus de înţelegere este răstignirea Ta și coborârea în iad, Iubitorule de oameni! Că,
prădând iadul, ai înviat împreună cu Tine, întru mărire, pe cei legați de demult; raiul
deschizându-1, i-ai învrednicit a-1 primi pe dânsul. Pentru aceasta și nouă, celor
ce mărim Învierea Ta cea de a treia zi, dăruiește-ne curăție păcatelor,
învrednicindu-ne a fi locuitori raiului, ca un Îndurat.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Cel ce pentru noi cu trupul patimă ai luat și a treia zi din morți ai înviat, patimile noastre
cele trupești vindecă-le și ne ridică din greșelile cele cumplite, Iubitorule de oameni, și
ne mântuiește.

Mărire…, Și acum…, a Înainteserbării, vers 4.


Veniți toți credincioșii, pe ceea ce este singura fără de prihană să o lăudăm, pe
cea mai înainte propovăduită de prooroci și în Biserică adusă; care mai înainte
de veci a fost rânduită a fi Maică și în anii cei mai de pe urmă s-a arătat
Născătoare de Dumnezeu. Doamne, pentru rugăciunile ei, pacea Ta dă-ne-o
nouă și mare milă.

Troparele
Troparul Învierii, vers 5.
Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Spiritul, care s-a născut din
Fecioară, spre mântuirea noastră, să-1 lăudăm credincioșii și să i ne închinăm; că bine a
voit a se răstigni cu trupul pe cruce și moarte a răbda și a ridica pe cei morți, întru mărită
Învierea Sa.

Mărire..., al Cuviosului, vers 3.


Chip te-ai făcut înfrânării și prin dumnezeiescul Spirit pe toți i-ai luminat. Alergarea
dreptei credințe o ai săvârșit și cu învățăturile lumea ai luminat și ai mustrat cugetele celor
răucredincioși, părinte cuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască
nouă mare milă.

Și acum..., a Înainteserbării, vers 4.


Bucurie mai dinainte ne dăruiește astăzi Ana, odrăslind rod nepotrivit întristării, pe
singura pururea Fecioară; pe care o și aduce astăzi cu bucurie în Templul Domnului,
făgăduitele rugăciuni împlinindu-și, ca pentru ceea ce este Biserica Cuvântului lui
Dumnezeu și Maică curată.

La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !


Utrenia

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 5:


Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine
întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 5.
Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Spiritul, care s-a născut din
Fecioară, spre mântuirea noastră, să-1 lăudăm credincioșii și să i ne închinăm; că bine a
voit a se răstigni cu trupul pe cruce și moarte a răbda și a ridica pe cei morți, întru mărită
Învierea Sa.

Mărire..., al Cuviosului, vers 3.


Chip te-ai făcut înfrânării și prin dumnezeiescul Spirit pe toți i-ai luminat. Alergarea
dreptei credințe o ai săvârșit și cu învățăturile lumea ai luminat și ai mustrat cugetele celor
răucredincioși, părinte cuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască
nouă mare milă.

Și acum..., a Înainteserbării, vers 4.


Bucurie mai dinainte ne dăruiește astăzi Ana, odrăslind rod nepotrivit întristării, pe
singura pururea Fecioară; pe care o și aduce astăzi cu bucurie în Templul Domnului,
făgăduitele rugăciuni împlinindu-și, ca pentru ceea ce este Biserica Cuvântului lui
Dumnezeu și Maică curată.

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 5.


Crucea Domnului să o lăudăm, sfânta îngropare cu cântări să o cinstim și Învierea Lui să
o preamărim; că a înviat pe cei morți, ca un Dumnezeu, prădând stăpânia morții și tăria
diavolului, iar celor din iad lumină le-a răsărit.

Mărire…,
Doamne, mort Te-ai numit, Cel ce ai omorât moartea; în mormânt Te-ai așezat Cel ce ai
deșertat mormintele. Sus, ostașii au străjuit mormântul, jos, pe morții cei din veac i-ai
înviat, întru tot puternice și necuprinse, Doamne, mărire Ție.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.


Bucură-te, munte sfânt și de Dumnezeu umblat; bucură-te, rug însuflețit și nears; bucură-
te, ceea ce ești una lumii pod către Dumnezeu, care pe cei morți îi treci la viața veșnică!
Bucură-te, neîntinată Fecioară, care fără ispită bărbătească ai născut mântuirea
sufletelor noastre.
După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 5.
Doamne, după Învierea Ta cea de a treia și după închinarea apostolilor, Petru a strigat
către Tine: „Femeile au luat îndrăzneală, iar eu m-am temut; tâlharul, Dumnezeule, Te-a
cuvântat, iar eu m-am lepădat de Tine. Oare mai chema-mă-vei pe mine încă ucenic,
sau iarăși mă vei arăta vânător adâncului? Ci mă primește pe mine cel ce mă
pocăiesc, Dumnezeule, și mă mântuiește".

Mărire…,
Doamne, în mijlocul celor osândiți Te-au pironit călcătorii de lege și cu sulița coasta Ta
au împuns, o îndurate! Şi îngropare ai luat, Cel ce ai stricat porțile iadului, și ai înviat a
treia. Alergat-au femeile să Te vadă pe Tine și au vestit apostolilor Învierea, prea
înălțate Mântuitorule. Pe care Te laudă îngerii: Binecuvântate, Doamne, mărire
Ție.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.


Neispitită de nuntă, mireasă, de Dumnezeu Născătoare, care întristarea Evei întru bucurie
ai întors, te lăudăm credincioșii și ne închinăm Ție, că ne-ai scos pe noi din blestemul
cel de demult. Roaga-te și acum neîncetat, cu totul lăudată, prea sfântă, ca să
ne mântuim noi.

Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.


În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea
morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți
slobozindu-i.

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel
ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că
Mântuitorul a înviat din mormânt.

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea
lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor
Învierea.

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar
îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat
din mormânt ca un Dumnezeu.

Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o
ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie
Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce
s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.


De îngereasca vedere spăimântându-se cu mintea și cu dumnezeiasca înviere luminându-
se la suflet, mironosițele au binevestit apostolilor: Vestiți întru neamuri Învierea! Domnul
împreună lucrând cu minuni și dăruindu-ne nouă mare milă.

Treptele, vers 5.
Antifonul I.
Când sunt necăjit ca David cânt Ție, Mântuitorul meu: Mântuiește sufletul meu de limba
vicleană.
Viața pustnicilor fericită este; a celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt se țin toate cele văzute, împreună cu cele nevăzute, că însuși stăpânitor
fiind, cu adevărat și El este unul din Treime.

Antifonul II.
La munți, suflete, să ne ridicăm; mergi acolo de unde vine ajutorul.
Mâna Ta cea dreaptă atingându-se și de mine, Hristoase, de toată înșelăciunea să mă
păzească.
Mărire…, Şi acum…
Sfântului Spirit, teologhisind, să-i zicem: Tu ești Dumnezeu, viața, dorirea, lumina,
mintea, Tu bunătatea, Tu împărățești în veci.

Antifonul III.
Pentru cei ce mi-au zis mie: În curțile Domnului vom merge; de multă bucurie umplându-
mă, rugăciune înalț.
În casa lui David cele înfricoșătoare se lucrează, că acolo este focul, care arde toată mintea
cea întinată.
Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este vrednicia cea începătoare de viață, din care toate cele ce viază se
însuflețesc, precum în Tatăl, împreună și în Cuvântul.
Prohimen, vers 5.
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la
sfârșit (Ps 9,32).
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea (Ps 137,1a).
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la
sfârșit.

După Exclamaţiune, cântăreții, pe tropar vers 5:


Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

Evanghelia a 11-a a Învierii (Ioan 21,15-25).


Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi
sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…


Apoi, Psalmul 50:

Urmează cântarea Canonului, pe antifon vers 4.


Catavasia I
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei
Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Catavasia III
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au
împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi
învrednicindu-i.
După Ectenia mică, Condacul și Icosul Înainteserbării, tropar vers 4.
De veselie astăzi lumea toată s-a umplut, întru strălucita sărbătoare a Născătoarei de
Dumnezeu, strigând: Acesta este cortul cel ceresc.
Icos
Făcătorul tuturor, Ziditorul și Stăpânul, plecându-se pentru milostivirea cea negrăită și,
din singură iubirea Sa de oameni, pe cel ce l-a alcătuit cu mâinile Sale văzându-l căzut,
s-a milostivit și a-l ridica a binevoit, prin zidire mai îndumnezeită și prin deșertare de
Sine, ca Cel din fire bun și milostiv. Pentru aceasta, pe Maria mijlocitoare a tainei Lui a
luat-o, ca pe o fecioară și curată, din care firea noastră a purtat, precum a binevoit. Acesta
este cortul cel ceresc.

Condacul Cuviosului, vers 3.


Soare luminos pe tine Biserica te cunoaște, care cu podoabele faptelor bune și cu razele
vindecărilor pe toți luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta sărbătorim dumnezeiasca
ta pomenire și cinstim nevoințele tale, preafericite părinte, înțelepte Grigorie.

Mărire..., Sedealna Cuviosului, vers 4.


Cu dumnezeiască strălucire fiind luminat, ai alungat întunericul patimilor celor de suflet
păgubitoare, Grigorie pururea pomenite. Înălțându-te spre înălțimea nepătimirii cea
preacurată, ai revărsat uimitor raze de vindecări, sălășluindu-te în lumina cea neapusă a
Împărăției lui Hristos.

Și acum…, a Înainteserbării, vers 4.


Cinstita intrare a Fecioarei astăzi mai înainte sărbătorind-o luminat credincioșii, cu cântări
de Dumnezeu grăitoare pe ea să o lăudăm neîncetat, ca pe ceea ce este cu totul fără
prihană.

Catavasia IV
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, proorocul
Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă,
ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce
dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.
Catavasia VI
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a
Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut
dintr-însa.
Ectenia mică, apoi, Condacul , vers 5.
Mântuitorul meu la iad Te-ai coborât și porțile sfărâmând ca un atotputernic, pe cei morți,
ca un făcător de bine, i-ai înviat și acul morții l-ai zdrobit, Hristoase; iar Adam din blestem
s-a mântuit, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta toți strigăm către Tine: Mântuiește-ne
pe noi, Doamne!
Icos
Auzind femeile graiurile îngerului, au încetat tânguirea, bucurându-se, și cu cutremur au
văzut Învierea. Și iată, Hristos s-a apropiat de ele, zicând: Bucurați-vă! Îndrăzniți, Eu am
biruit lumea și pe cei legați i-am eliberat. Deci stăruiți la ucenici, vestindu-le că voi merge
mai înainte de voi în Galileea, ca să propovăduiesc. Pentru aceasta, toți către Tine strigăm:
Doamne, îndură-Te spre noi!

Catavasia VII
Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea
focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi
Doamne, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L
preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit,
atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe
Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!


Cântarea Mariei. Ceea ce ești mai cinstită...
Catavasia IX
Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor
fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te,
preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.

Ectenia mică,
Apoi Luminătorile (a 11-a), pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt
este (Ps 98,5).
După dumnezeiasca înviere, de trei ori pe Petru întrebându-l: Mă iubeşti?, Domnul l-a
pus peste oile Sale mai mare păstor. Care, văzând pe cel pe care-l iubea Isus, mergând
după El, a întrebat pe Stăpânul: Dar acesta ce e? De voi vrea, a zis, să rămână acesta până
ce iarăşi voi veni, ce-ţi este ţie, prietene Petre?
Mărire..., a Cuviosului.
Trupul ți-ai supus minții tale și l-ai deprins cu mare înțelepție, de Dumnezeu luminate.
De unde și înălțându-te, răsplătire ai luat în ceruri cu îngerii, a lăuda pe Mântuitorul
tuturor.

Şi acum..., a Născătoarei.
Pe ceea ce este biserică a Înțelepciunii lui Dumnezeu și scaun mai înalt decât al
Heruvimilor, pe curata de Dumnezeu Născătoare, bine o împodobește Zaharia,
ca să o primească pe ea ușile Templului în Sfânta Sfintelor; și cu noi, cele
dinaintea sărbătorii cântă Fecioarei, din care Hristos Domnul întrupându-se,
lumea mântuiește.

Îndată, pe versul 5, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.


Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L
pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine
cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, pe vers 5.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui
(Ps 149,9).
Doamne, pecetluit fiind mormântul de cei fără de lege, ieșit-ai din mormânt, precum Te-
ai născut din Născătoarea de Dumnezeu. Îngerii cei fără de trup n-au cunoscut cum Te-ai
întrupat; ostașii cei ce Te-au străjuit n-au simțit cum ai înviat; că amândouă s-au pecetluit
față de cei ce ispiteau, și s-au arătat minuni celor ce se închină cu credință Tainei; pe
care noi lăudând-o, dă-ne nouă bucurie și mare milă.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Doamne, încuietorile cele veșnice le-ai sfărâmat și legăturile rupându-le, din mormânt ai
înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de
trei zile; și ai mers mai înainte în Galileea, Cel ce ai fost străjuit la mormânt. Mare este
mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluiește-ne pe noi.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Doamne, femeile au alergat la mormânt să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cel ce ai pătimit
pentru noi, și venind au aflat înger șezând pe piatra răsturnată și către dânsele grăind: A
înviat Domnul, spuneți ucenicilor, că a înviat din morți, Cel ce mântuiește sufletele
noastre.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Doamne, precum ai ieșit din mormântul pecetluit, așa ai intrat și la ucenicii, Tăi, ușile
fiind încuiate, arătându-le lor patimile trupului, care le-ai luat, Mântuitorule, îndelung
răbdând; căci, ca Unul ce ești din seminţia lui David, răni ai răbdat, iar ca un Fiu al lui
Dumnezeu, lumea ai slobozit. Mare este mila Ta, Mântuitorule, cel necuprins, miluiește-
ne și ne mântuiește pe noi.

Apoi, 4 stihiri ale Înainteserbării, vers 1.


Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Veniți credincioșii adunându-ne cu cântări să cinstim pe ceea ce s-a născut în
chip minunat din maică stearpă, pe Mireasa lui Dumnezeu, Maica Făcătorului, și
cu fecioare și cu făclii să o întâmpinăm, intrând în Templu în cele sfinte.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare.


Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Ca niște flori de multe feluri adunând din grădinile cele înțelegătoare ale
cuvintelor celor spirituale, cununi de laude cu bucurie să împletim Fecioarei și în
dar după vrednicie să i le aducem înaintea sărbătorii.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi
până în sfârșit (Ps 9,32).
Să se împodobească ușile templului Domnului și să se deschidă, și pe ceea ce
este casa măririi și singura mai presus de ceruri, mai presus de minte, să o
primească bucurându-se, și pe Hristos Mântuitorul să-L laude.

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Să se bucure astăzi cerul de sus și norii veselie să stropească, pentru
prealăudate măririle Dumnezeului nostru. Că iată ușa ce caută spre Răsărit,
născându-se după făgăduință din cea stearpă și neroditoare, și lui Dumnezeu
sfințită fiind spre locaș, astăzi în Templu ca un prinos fără prihană se aduce. Să
se bucure David, lovind în alăută, că zice: Aduce-se-vor Împăratului fecioare în
urma ei, cele de aproape ale ei se vor aduce. Înăuntru, în cortul lui Dumnezeu,
înăuntrul altarului Lui, să se hrănească spre locaș Celui ce s-a născut mai înainte
de veci din Tatăl fără stricăciune, spre mântuirea sufletelor noastre.

Mărire…, Stihira Evangheliei, vers 8 propriu-zis.


Arătându-Te învăţăceilor Tăi, Mântuitorule, după, înviere, lui Simon, spre răsplătirea
dragostei, i-ai dat păstorirea oilor, adică grija de a le paşte pe ele. Pentru aceasta ai şi zis:
De Mă iubeşti, Petre, paşte mieluşeii Mei, paşte oile Mele. Iar el, degrabă arătându-și
iubirea, despre celălalt învăţăcel a întrebat. Cu ale căror rugăciuni, Hristoase, păzește
turma Ta de lupii care o risipesc pe ea.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 5.


Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din
tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea
s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase,
Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate
ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte
pe antifonul versului de rând.

Apoi troparul, pe vers 8:


Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe
toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis
la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate