Sunteți pe pagina 1din 12

Bruxelles, 22.12.

2002 – Ewald Frank

Vă salut pe toţi în numele scump al Domnului Isus Hristos. Când


am fost în Berlin, joi seara, am avut acolo o emisiune televizată, şi m-am
gândit că duminică dimineaţa trebuie să vin la Brüssel. Promisesem fratelui
Jean Claude că voi veni anul acesta. Acum suntem aici ca să împărtăşim cu
voi Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod foarte particular. Eu cred că a
venit timpul să dăm o informare profundă despre lucrurile pe care
Dumnezeu le-a făcut în timpul nostru, şi să clarificăm poziţia pe care o
luăm în Cuvântul lui Dumnezeu.
Dacă citim 2 Petru 1, acolo apostolul mărturiseşte despre ceea ce a
experimentat el cu Domnul. El a putut spune ceea ce a auzit şi a văzut, ca
şi apostolul Ioan. Nu vom citi toate versetele, ne vom referi doar la ele, dar
în 2 Petru 1:16 este scris „În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi
venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme
meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri
mărirea Lui.” Iar în v. 18 este scris „Şi noi înşine am auzit acest glas
venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt.” Noi am auzit acest
glas – noi eram acolo, pe muntele sfânt, când s-a întâmplat. Apoi în v. 19-
20: „Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că
luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se
va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.
Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nici o prorocie din Scriptură nu se
tâlcuieşte singură.” Chiar de la început, înţelegem prin harul lui
Dumnezeu că nici un verset nu poate fi interpretat într-un mod particular.
Dumnezeu veghează asupra Cuvântului Său ca să împlinească ceea ce a
făgăduit. Şi dacă mergeţi în Mat. 13, aş vrea să subliniez câteva versete
din acest capitol, v.16 „Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile
voastre că aud!” şi v. 19 „Când un om aude Cuvântul privitor la
Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în
inima lui.” Este cel mai important lucru să înţelegi Cuvântul lui
Dumnezeu. Dar nu putem înţelege de la noi înşine. Trebuie să ne fie
descoperit prin Duhul Sfânt. În v. 23, „Iar sămânţa căzută în pământ bun,
este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege…” Sunt atâtea neînţelegeri în
Mesajul acestui ceas, atâtea explicaţii ale Cuvântului şi ale Mesajului.
Acest lucru ne arată că fiecare interpretare este greşită. Numai Cuvântul
original al lui Dumnezeu este adevărul. Iar noi am stat numai cu Cuvântul

1
lui Dumnezeu chiar de la început, pentru că suntem o parte din Cuvântul
lui Dumnezeu. Aşa cum Mirele a fost manifestarea (descoperirea)
Cuvântului făgăduit, tot astfel noi suntem acum copiii făgăduinţei, crezând
Cuvântul făgăduinţei.
Azi am adus cu mine mai multe documente. M-am gândit că este o
ocazie bună să vă spun că noi suntem azi în aceeaşi situaţie în care au fost
Petru şi ceilalţi apostoli, pentru că noi suntem martori ai lucrurilor pe
care le-a făcut Dumnezeu în timpul nostru. Noi am văzut, noi am auzit, noi
am fost acolo când s-a întâmplat. Dacă privesc în urmă la anii care au
trecut, când am avut privilegiul să fiu împreună cu fratele Branham, în
aceeaşi maşină cu el, mâncând cu el la aceeaşi masă, mergând acasă la el,
sau în biserica lui, am experimentat adunările din Europa şi din SUA, am
văzut binecuvântările duhovniceşti pe care Dumnezeu le-a dăruit prin
slujba lui, slujba deosebită a darului dumnezeiesc de a vedea viziuni – nu
înţelegeţi că aceasta este împlinirea Scripturii în timpul nostru? Când
urmau să fie descoperite cele 7 peceţi – şi m-am gândit să iau cu mine
documentele din SUA: am adus Revista „Science” din aprilie 1963, în
care a fost publicată fotografia norului supranatural. Fotografia pe care o
vedeţi aici o avem în Krefeld, şi este publicată în multe ţări. În fotografia
aceasta este puţin mai clară, pentru că hârtia este mai lucioasă. Am adus
şi revista „Life” unde a fost publicat din nou norul supranatural. Aici se
spune „Un nor tainic, la 26 km deasupra pământului” – şi era Domnul
înconjurat de 7 îngeri. Necredincioşii nu au înţeles ce înseamnă, dar eu
am fost cu fr. Branham la începutul lui decembrie 1962, şi el mi-a spus mie
personal, în particular, că în ianuarie se va muta din Jeffersonville la
Tucson, din cauza vedeniei pe care i-a dat-o Domnul, despre arătarea
celor 7 îngeri. Apoi a venit ziua când el a predicat despre asta, în 30
decembrie 1962. Ceea ce a văzut în vedenie, s-a întâmplat în 28 februarie
1963, când au fost făcute aceste fotografii. La universitatea din Tucson au
fost trimise 86 de poze, pentru că au fost făcute fotografii de către mai
mulţi oameni. Aceasta este fotografia pe care dr. James McDonald a ales
s-o publice.
Acolo i-a fost spus fratelui Branham să se întoarcă în
Jeffersonville, căci venise timpul deschiderii celor 7 peceţi. El s-a întors,
conform însărcinării divine, şi în martie 1963, a vorbit despre cele 7
peceţi. Dumnezeu lucrează într-un mod supranatural. Nu a fost hotărârea

2
şi alegerea unui om, ci Domnul însuşi face lucrarea, dar El alege oameni
prin care lucrează.
Am adus cu mine şi toate scrisorile pe care le-am primit din partea
fratelui Branham. 23 de scrisori, corespondenţă din anii 1958-1964. Vreau
doar să ştiţi că eu nu sunt un nou venit: am fost acolo când lucrurile s-au
întâmplat. Cum a putut spune apostolul Petru, şi Ioan: ceea ce au văzut
ochii noştri, ce au auzit urechile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii,
aceea împărtăşim cu voi. Diferenţa dintre fratele Frank şi ceilalţi fraţi este
aceasta: eu nu-l predic pe William Branham. Eu îl predic pe Isus Hristos.
Nu merg să spun „Prorocul a spus…” Eu spun ceea ce a spus Dumnezeu
în Cuvântul Său, pentru că Dumnezeu ne-a adus înapoi la Cuvânt.
Vreau de asemenea ca voi să ştiţi, că am luat cu mine din SUA, din
1948 când a fost înfiinţat „Glasul Vindecării”, datorită slujbei fratelui
Branham, şi eu l-am cunoscut personal pe Gordon Lindsay – am luat cu
mine din SUA toate copiile începând cu 1948, 1949, 1950, care arată
începutul slujbei fratelui Branham, cum el a fost folosit de Dumnezeu de la
început într-un mod supranatural. Am adus cu mine şi ziarul din
Jeffersonville, când au avut loc funeraliile fratelui Branham. Au fost două
servicii funerare. Unul la sfârşitul lui decembrie 1965, dar ei nu l-au
îngropat pe fratele Branham – aşteptau învierea lui. Au aşteptat 40 de zile,
70 de zile, şi au tot aşteptat până în aprilie 1966. Atunci el a trebuit
înmormântat. Şi eu am fost acolo, şi se cânta „Crede numai, crede numai”
aşteptându-se învierea fratelui Branham. Dar el nu a înviat – a fost
îngropat. Nu era nici o făgăduinţă în Cuvântul lui Dumnezeu că el va
învia. Dacă nu este o făgăduinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, atunci nu
există nici o împlinire. Credinţa adevărată este ancorată în Cuvântul
făgăduit al lui Dumnezeu. Dar pentru că a trebuit de la început să stau de
partea Cuvântului lui Dumnezeu, fraţii din SUA au spus că fratele Frank
nu crede pe proroc, nu crede Mesajul. Eu cred Cuvântul lui Dumnezeu, eu
cred Mesajul acestui ceas, dar nu cred nici o interpretare.
Vă dau un exemplu. Am adus cu mine din SUA, când fratele
Branham a vorbit despre cele 70 de săptămâni din Daniel – acesta era un
desen pe care el l-a făcut cu mâna lui, şi fiica lui Rebeca l-a desenat aşa
cum el i-a exemplificat. Şi aici fratele Branham vorbeşte foarte precis
despre a 70-a săptămână din Daniel, lăsând pentru sfârşit 7 ani, 3 ani
jumătate pentru cei doi proroci, şi 3 ani şi jumătate pentru necazul cel
mare. Aceasta vine din mâna lui William Branham. Este din Jeffersonville

3
Indiana, din Tabernacol; eu l-am luat cu mine. Chiar şi mărimea paginii,
vedeţi, nu este mărimea pe care o avem noi în Europa. Eu am vrut să ştiţi
că atunci când fratele Branham vorbeşte despre a 70-a săptămână a lui
Daniel, uneori vorbeşte despre 7 ani, iar alteori vorbeşte despre 3 ani şi
jumătate. Şi fraţii nu înţeleg ce-a avut el în minte când a făcut anumite
afirmaţii. Nu puteţi să luaţi ceea ce a spus el într-un singur loc, ci trebuie
să luaţi tot ce a spus el, şi numai atunci aveţi o înţelegere perfectă.
Când vorbeşte despre slujba celor 2 proroci, atunci este vorba
despre 3 ani şi jumătate. Când vorbeşte despre timpul rămas după răpire,
desigur, vorbeşte despre 7 ani. Problema nu este în afirmaţiile fratelui
Branham. Problema este că unii fraţi iau numai afirmaţiile care se
potrivesc programului lor, şi apoi formulează anumite învăţături şi apoi
urmează o dezbinare după alta. Dar eu cred că a venit timpul ca poporul
lui Dumnezeu să respecte Cuvântul lui Dumnezeu şi să creadă numai ce a
spus Scriptura. Noi toţi credem din toată inima că revenirea lui Hristos
este foarte aproape, şi noi nu mai suntem doar la sfârşit ci la sfârşitul
timpului de sfârşit. Acum a sosit momentul ca întreg poporul lui Dumnezeu
să se întoarcă la Cuvântul făgăduit. Noi putem privi în urmă la ceea ce a
făcut Dumnezeu acum 40 de ani, dar nu ajunge. Trebuie să ştim ce face
Dumnezeu azi. Sper că înţelegeţi că eu nu sunt aici ca să vorbesc despre
mine. Nu-i nevoie să fac asta. Dar am o responsabilitate în Împărăţia lui
Dumnezeu. Până în momentul când fratele Branham a fost luat în slavă,
lumea nu ştia nimic despre nici un Mesaj. Lumea întreagă îl cunoştea pe
fratele Branham ca fiind un evanghelist deosebit, cunoşteau darul
deosebirii, ei scriau în ziarele lor că el are o slujbă ca nimeni altul pe
pământ. Dar Mesajul a fost dus în toată lumea numai după ce fratele
Branham a fost luat în slavă.
Vă voi spune adevărul: în ziua următoare funeraliilor, am strâns
fraţii şi le-am spus ce trebuie făcut acum. Eu am fost cel care am spus că
avem nevoie ca Mesajul să fie tipărit, pentru că trebuie tradus în diferite
limbi. Dacă vă spun azi că dacă nu l-ar fi folosit Dumnezeu pe fratele
Frank, chiar în ziua când prorocul a fost îngropat, şi în ziua următoare,
pentru a spune fraţilor ce trebuie făcut, ei toţi s-ar fi întors la casele lor
dezamăgiţi, pentru că prorocul a fost îngropat şi nu a înviat. Fiecare se
aştepta ca el să învie. Dar pentru că nu a înviat, ei nu au mai ştiut ce să
facă. Dar apoi i-am strâns, pentru că în seara aceleiaşi zile, după ce m-am
întors de la funeralii, am plâns foarte mult. Eu nu înţelegeam ce se

4
întâmplă. Pentru mine se părea că lumea s-a prăbuşit. Dar seara, a venit
peste mine o pace de la Dumnezeu, şi în inima mea a vorbit ceva, nu o
voce, „acum a venit timpul tău ca să dai hrana care a fost depozitată.” Şi
a vorbit din ce în ce mai tare: „Acum a venit timpul tău, ca să dai hrana ce
a fost depozitată.” În ziua următoare i-am strâns pe fraţi, şi le-am spus ce
trebuie făcut. Şi aşa a ajuns Mesajul acestui ceas pe tot pământul.
Primii zece ani au trecut fără ca fraţii să aibă vreo slujbă. Numai
după 1976, când am avut o conferinţă internaţională în Germania, şi au
participat reprezentanţi din 16 naţiuni – de atunci fraţii au ajuns să se
cunoască unii pe alţii, iar fraţii americani au început să-şi „exporte”
învăţăturile. Prin harul lui Dumnezeu, până în ziua aceasta, n-a trebuit
niciodată să retrag ceva ce-am predicat, pentru că eu predic numai
Cuvântul lui Dumnezeu descoperit mie prin Duhul Sfânt. Niciodată nu am
avut dorinţa de a fi cineva, sau pretenţia că ştiu ceva. A trebuit să devin o
parte din planul lui Dumnezeu pentru sfârşit. Iar secretul este acesta: dacă
ai o chemare la slujbă din partea lui Dumnezeu, este un „trebuie” divin.
Tu nu vrei, dar eşti nevoit s-o faci. Mergeţi la Moise, când l-a chemat
Domnul Dumnezeu. El a spus „Doamne, ia pe altcineva, eu nu pot vorbi.”
Un om al lui Dumnezeu nu vrea să meargă, dar trebuie să meargă.
Dar revenind la punctul care este atât de important, Mireasa
sfârşitului trebuie să înţeleagă deplin Cuvântul lui Dumnezeu pentru
timpul acesta. Fiecare răstălmăcire trebuie să dispară. Noi trebuie să
înţelegem că din grădina Edenului, duşmanul a răsucit Cuvântul lui
Dumnezeu. În fiecare schimbare a Cuvântului se află otrava şarpelui. Aşa
cum a fost în grădina Edenului, Satana rămâne la temă, dar nu la
adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu. Dar cum am spus la început, aşa cum
Mirele a fost sămânţa lui Dumnezeu făgăduită în grădina Edenului, El a
fost Cuvântul descoperit în trup – Mireasa trebuie să fie de aceeaşi
calitate, din acelaşi Cuvânt făgăduit de Dumnezeu.
Aş vrea să vă citesc ceea ce a spus fratele Branham, cu privire la
chemarea lui: „Aşa cum a fost trimis Ioan botezătorul ca să premeargă
prima venire a lui Hristos, mesajul care-ţi este dat ţie va fi un premergător
al celei de-a doua veniri.” Apoi fratele Branham adaugă încă o propoziţie:
„Nu că eu voi fi premergătorul, ci mesajul va fi premergător.” Am scris
cuvintele ieşite de pe buzele lui, cuvânt cu cuvânt, în Biblia mea. Eu cred
din toată inima mea că el a fost împlinirea din Mal. 4: „Vă voi trimite pe
prorocul Ilie, înaintea zilei celei mari şi înfricoşate.” Şi este confirmat în

5
Noul Testament, în Mat. 17:11, Marcu 9:12. Mergeţi în Ioel 2:25, Fapte
3:21 – peste tot se vorbeşte despre o restituire. Dacă mergeţi la slujba lui
Ioan Botezătorul, acolo este folosit cuvântul „pregătire”. Isaia 40:3,
Maleahi 3:1, Matei 11:10, Luca 1:17, 1:76 – toate aceste versete vorbesc
despre pregătire. Noi trebuie să înţelegem limba lui Dumnezeu. În slujba
lui Ioan botezătorul a fost folosit cuvântul pregătire. Chiar în Luca 3:3-4
este cuvântul pregătire. Dar acum trebuie să fie o restituire, nu o religie
nouă, ci o restituire: cum era biserica la început. Trebuie să înţelegem asta
prin harul lui Dumnezeu. La Scriptură nu poate fi adăugat nimic, şi nimic
nu poate fi scos. Dacă această clădire s-ar prăbuşi, şi ar fi restaurată, ar fi
exact ca la început. Dacă cineva spune că fratele Branham a adus o
învăţătură nouă, care a fost adăugată la Scriptură, atunci aşa ceva nu este
adevărat. El ne-a adus înapoi la Cuvântul original al lui Dumnezeu. Noi
trebuie să înţelegem că a trebuit să se împlinească şi Isaia 42:22, 49:6,
58:12. Sunt multe versete în Vechiul Testament unde se vorbeşte despre
restituire (restaurare) iar acum noi experimentăm restituirea în realitate.
Iubiţi fraţi şi surori, dragi prieteni, dacă privesc în urmă la cei 40
de ani care au trecut din 1962, când eu am fost chemat la slujbă în mod
direct, am avut câteva experienţe minunate. Dar niciodată nu am fost
călăuzit să vorbesc despre experienţe, ci întotdeauna am fost călăuzit să
predic Cuvântul lui Dumnezeu. Eu nu vreau să priviţi la un om, ci să vă
uitaţi la Isus Hristos, Mântuitorul vostru, şi să aveţi experienţa voastră
personală cu Dumnezeu.
Eu nu sunt un proroc – William Branham a fost prorocul făgăduit –
dar când Domnul m-a chemat, el mi s-a adresat cu „robul Meu”. Eu nu
ştiu de ce, dar sunt aici ca să-L slujesc. Apostolul Pavel a spus
întotdeauna „Pavel, rob al lui Isus Hristos” nu doar un apostol, ci şi un
rob al lui Isus Hristos. Robul are un stăpân care porunceşte, iar tu faci ce-
ţi porunceşte El. Dumnezeu alege chiar şi cuvintele din cadrul unei
chemări. Nu-i nevoie să-I spun eu ce să facă.
Acum, venim la un alt aspect. Pentru că revenirea lui Hristos este
atât de aproape, noi nu ne mai putem permite să umblăm pe căile noastre
personale. În Isaia 53 ni se spune că fiecare mergea pe calea lui, dar a
venit timpul să-L iubim pe Dumnezeu, să iubim Cuvântul Lui, să ne iubim
unii pe alţii, să trăim viaţa lui Hristos şi Gal. 2:20 să fie împlinit, unde
spune apostolul „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu
mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum

6
în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat
pe Sine însuşi pentru mine.”
Este atât de important să luăm toate textele care vorbesc despre un
subiect. Cred că am vorbit într-una din adunările din Krefeld: dacă luaţi
numai Mat. 28:19, fără Marcu 16:16, fără Luca 24:47, fără Ioan 20:21-
23, atunci repeţi doar ceea ce a spus Domnul, şi nu ai descoperirea despre
numele în care trebuie făcut botezul, atunci poţi spune de o mie de ori
„Este scris, este scris, este scris…” dar tu nu înţelegi ce este scris. Tu
trebuie să mergi la momentul când acel text a fost împlinit în mod practic.
La fel este cu toate versetele. Poţi spune „este scris…” – trebuie să mergi
din verset în verset, din Vechiul în Noul Testament, din evanghelii la cartea
Faptelor, din Fapte în epistole, şi apoi în descoperirea lui Isus Hristos. Şi
trebuie să aşezi toate acestea într-o armonie perfectă, pentru că în
Scripturi nu sunt contradicţii. Dar pentru că a fost pierdută descoperirea
divină, duşmanul a schimbat înţelesul Cuvântului lui Dumnezeu. Cum am
spus întotdeauna, este atât de important să cunoşti Cuvântul, dar să mergi
şi la alte texte care vorbesc despre acelaşi subiect. În ziua de Rusalii, când
a fost înfiinţată biserica nou-testamentară, apostolul Petru sub ungerea
Duhului Sfânt, a luat tot ceea ce a spus Domnul în trimiteri, a predicat
iertarea păcatelor în numele lui Isus Hristos, după cum este scris în Luca
24:47, a predicat iertarea păcatelor după cum este scris în Ioan 20:23
(celor ce le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate, celor ce le veţi ţinea vor fi
ţinute), el a predicat conform Marcu 16:16 (cel ce crede este botezat) –
deci în primul serviciu el a strâns toate aceste trimiteri în una singură, şi a
predicat evanghelia deplină de Rusalii. Şi a spus: „Pocăiţi-vă, şi fiecare
din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor
voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este
pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în
oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Nu este
nici o contradicţie. Este doar un rezumat al marii trimiteri. Astăzi puteţi
merge din biserică în biserică, chiar şi în bisericile evangheliei depline, şi
ei vă vor spune „Noi credem ce a spus Isus, pentru că este mai important
ce a spus El, decât ceea ce a spus Petru şi Pavel.” Dar aceasta este doar o
afirmaţie, nu este ceva real. Petru a crezut ceea ce a spus Isus, Pavel a
crezut ceea ce a spus Isus, dar ei au înţeles ce a spus Isus, pentru că au
avut descoperirea divină. Catolicii iau Ioan 20:23, „Celor ce le veţi ierta
păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.” Şi ei spun că

7
Isus a zis… Dar Petru a fost acolo când a vorbit Isus, el a fost acolo când
a vorbit Isus în Mat. 28, a fost acolo când a vorbit Isus în Marcu 16. A fost
acolo când a vorbit Isus în Luca 24, în Ioan 20, dar el a înţeles prin
descoperire divină. Iar în ziua de Rusalii a făcut o declaraţie de credinţă şi
aceea este valabilă până la sfârşit. Nu ajunge să te referi la Scriptură, ci
să ai înţelegere divină.
Şi Dumnezeu l-a folosit pe fratele Branham, ca să ne aducă înapoi
la adevărata învăţătură biblică, ca să ne arate adevărata învăţătură
apostolică, şi să ne împărtăşească toate tainele din Cuvântul lui
Dumnezeu. Nu cred că este cineva pe pământ, care poate estima ca şi mine
slujba fratelui Branham, pentru că pentru mine înseamnă atât de mult. Eu
aş fi fost astăzi în întuneric, aş fi fost acolo unde sunt toţi predicatorii de
azi, dacă nu ar fi fost slujba fratelui Branham. Aşa cum l-a folosit
Dumnezeu pe apostolul Petru, pe apostolul Pavel, apoi pe Ioan pe insula
Patmos – toţi au avut slujbe deosebite - tot la fel l-a folosit şi pe fratele
Branham în timpul nostru. Dar eu nu-l predic pe Petru, nu-l predic pe
Pavel, nu-l predic pe Branham. Eu Îl predic pe Isus Hristos, acelaşi ieri şi
azi şi în veci. Eu predic în felul în care Îl prezintă evanghelia.
Chiar şi dacă predicăm despre Isus Hristos, noi trebuie să avem un
echilibru în ceea ce predicăm şi învăţăm. Este de o importanţă absolută:
dacă citiţi Scriptura, Domnul nostru a spus într-un loc, Ioan 10 v. 30 „Eu
şi Tatăl una suntem.” Dacă citiţi în alt loc, acolo spune „Tatăl este mai
mare decât Mine.” Şi dacă citeşti în altă parte, se spune „Nimeni nu
cunoaşte ziua sau ceasul, nici Fiul, nici îngerii din cer, ci numai Tatăl.”
Puteţi citi multe astfel de afirmaţii. Atunci trebuie să înţelegeţi că într-un
loc vorbeşte Fiul Omului, în alt loc vorbeşte Fiul lui Dumnezeu, Fiul lui
David, depinde de situaţie. Noi trebuie să avem descoperire divină când
citim Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu citim Biblia ca pe o carte oarecare.
Trebuie s-o citim cu o inimă deschisă, ca să primim descoperire divină.
Dragi fraţi şi surori, Domnul îşi strânge poporul. El ne aduce
înapoi sub conducerea Sa. El nu vrea ca tu să-l urmezi pe fratele Frank
sau pe alt frate. El spune: „Urmează-Mă.” Şi El este Cuvântul. Să
cuprindem ce am încercat să spunem astăzi aici.
Voi aţi avut experienţele voastre cu Dumnezeu. Eu am încredere că
este aşa. Dacă nu este aşa, atunci tu ai nevoie astăzi de experienţa ta
personală cu Dumnezeu. Noi nu cântăm doar despre harul lui Dumnezeu,
ci l-am trăit, noi am trăit naşterea din nou, L-am trăit pe Duhul Sfânt – noi

8
experimentăm tot ce spune Scriptura. Cuvântul devine viaţa noastră. Cu
noi este la fel cum a fost cu Hristos, Mântuitorul. Toate făgăduinţele din
Cuvânt devin o realitate vie.
Dacă privesc în viaţa mea duhovnicească, cu peste 50 de ani în
urmă, în 1949 am fost umplut, am primit botezul Duhului Sfânt. De atunci
am avut dorinţa de a-L sluji pe Domnul. Predic din 1953. În 1955 fratele
Branham a venit în Germania şi în Elveţia, şi acolo am văzut pentru prima
oară zilele biblice. Nu se spunea doar că Isus Hristos este acelaşi ieri şi
azi şi în veci, şi că zilele biblice sunt din nou aici, ci eu am văzut zilele
biblice şi faptul că Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi-n veci. Am văzut
oameni orbi din naştere, primindu-şi vederea. Am văzut confirmarea
dumnezeiască a Cuvântului lui Dumnezeu. Pot să spun ca Petru: am fost
acolo când s-a întâmplat. Pot spune ca Ioan: ceea ce au văzut ochii noştri,
ceea ce au auzit urechile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii, aceea vă
împărtăşim şi vouă.
În 1958, când am fost în Dallas, Texas, erau adunaţi acolo mulţi
dintre marii evanghelişti. Iar în adunările de seara, fratele Branham era
vorbitorul principal. Acolo mi-a deschis Dumnezeu ochii. Deja în 1955, eu
am ştiut că el era un om al lui Dumnezeu. Toţi predicatorii îl criticau. Nu
vreau să repet cuvintele pe care le foloseau. Dar eu am ştiut în inima mea
că acest bărbat era un om trimis de Dumnezeu. Nu aveam habar de nici o
prorocie din Scriptură, nu atunci, în 1955, şi nici măcar în 1958. Dar
atunci Dumnezeu mi-a deschis ochii duhovniceşti, şi am mers la fratele
Branham, chiar înainte de a păşi el pe platformă; el aştepta să fie chemat.
Am mers la el şi i-am spus: „Frate Branham, recunosc că tu eşti prorocul
lui Dumnezeu.” Şi noi am vorbit, el a întrebat despre fraţii şi surorile din
Elveţia şi Germania, amintindu-ne de adunările în care Dumnezeu ne-a
binecuvântat atât de minunat, apoi a spus „Frate Frank, tu te vei întoarce
în Germania cu acest Mesaj.” Eu nu m-aş mai fi întors. Emigrasem în
Canada, aparţineam de cei 13 milioane care-şi pierduseră casele în al
doilea război mondial, nu aveam casă, dar acolo aveam o casă.
Cumpărasem deja o maşină, era minunat în Canada, şi nu aş fi revenit în
Germania. Dar când prorocul lui Dumnezeu a spus „Te vei întoarce cu
acest Mesaj în Germania”, a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-am
făcut în viaţa mea. Dacă azi privesc în urmă, cât de minunat a aranjat
Dumnezeu toate lucrurile, cum au fost incluse toate ţările în slujbă, pot

9
doar să spun că Domnul ştie […] iar dacă noi devenim o parte a planului
Său din acest timp, El ştie ce face.
Nu am atins situaţia politică din timpul acesta. Am scris o scrisoare
circulară şi am abordat acolo câteva lucruri. Noi înţelegem cu toţii nu
numai Apocalipsa, ci şi Daniel 2, Daniel 7 şi nu intrăm acum în aceste
detalii. Eu am venit azi aici cu o dorinţă, şi anume să vă văd înainte de
sfârşitul anului, eu vă iubesc, noi suntem una în Hristos, şi vom petrece
împreună veşnicia. Domnul va veni foarte curând, să ne iubim unii pe alţii,
vorbiţi-vă de bine unii pe alţii şi nu spuneţi ceva despre o persoană, dacă
nu o puteţi face în prezenţa ei. Aveţi grijă întotdeauna. Umblaţi cu
Dumnezeu aşa cum a umblat Enoh, şi veţi vedea că Domnul va merge cu
voi tot drumul. Vreau să urez mai ales fraţilor care slujesc cu Cuvântul lui
Dumnezeu, binecuvântările lui Dumnezeu. Eu vă apreciez. Dumnezeu a
folosit în mod deosebit fraţii din Congo, ca în nici o altă ţară, în ţări
diferite. Chiar în Canada şi în alte ţări. Este ca o pârgă din ţările africane.
De la început m-am simţit ca acasă în Kinshasa. Pot doar să spun ca
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi, şi să fie cu voi toţi.
Aceste documente pe care le-am luat cu mine le-am luat cu un
scop: ca voi să ştiţi că am fost o parte din ceea ce a făcut Dumnezeu în
aceşti ani. Sunt un martor ocular. Am văzut de multe ori puterea
supranaturală a lui Dumnezeu descoperindu-se. Eu sunt un om cu greşeli,
dar îl iubesc pe Domnul, iubesc Cuvântul Său, şi îl iubesc pe fratele
Branham. Dacă cineva vă spune că fratele Frank nu crede Mesajul, nu
ascultaţi. Am tradus peste 200 din predicile fratelui Branham, şi acestea
există în mai multe limbi. Dacă nu aş fi crezut în această slujbă, n-aş fi
făcut asta. Avem şi pe casete peste 50 de predici, deci avem în limba
germană peste 250 din predicile fratelui Branham. Dar o spun din nou, nu
pot suporta ca oamenii să slăvească un om, pentru că Sfânta Scriptură
spune că toată slava aparţine lui Dumnezeu. Iar a scoate din context
afirmaţiile fratelui Branham este ca şi cum ai scoate din context Cuvântul
lui Dumnezeu. Noi am lăsat fiecare predică în felul în care a predicat-o
fratele Branham, şi nu a fost nimic înţeles greşit. Înţelegerea greşită a
venit numai atunci când anumiţi fraţi au ridicat anumite afirmaţii din
predici, ca să-şi susţină învăţăturile lor. Chiar şi învăţăturile că fratele
Branham va învia din morţi şi va avea o slujbă în cort, pentru că el a văzut
un cort – fraţii cred că el va învia din morţi şi va avea o slujbă de 30-40 de
zile… În primul rând fratele Branham nu a spus niciodată aşa ceva, şi în

10
al doilea rând nu este nici o făgăduinţă de genul acesta în Cuvântul lui
Dumnezeu. Atunci eu trebuie să resping aşa ceva. Nu voi accepta nici o
răstălmăcire a cuvintelor fratelui Branham. Şi vă spun şi de ce. Pentru că
este de la Satana. Dumnezeu este numai în Cuvântul Său. Satana este în
fiecare răstălmăcire. Şi eu nu am nevoie de aşa ceva. Am nevoie numai de
Cuvântul original al lui Dumnezeu.
O spun din nou, am avut dorinţa de a fi cu voi înainte de sfârşitul
acestui an. Vă iubesc, vă apreciez şi o cer iarăşi: credeţi numai ceea ce
spune Scriptura. Iubiţi-L pe Domnul, iubiţi-vă unii pe alţii. Să ne pregătim
cu toţii pentru revenirea lui Hristos. Nu ştim ziua sau ceasul, dar
cunoaştem timpul în care trăim. Dumnezeu a trimis un profet, înainte de
venirea zilei celei mari şi înfricoşate a Domnului, şi noi credem că acesta
a fost William Branham. Nu este altul pe pământ. Sunt mulţi care-şi zidesc
propriile lor împărăţii, dar el a fost un bărbat trimis de Dumnezeu cu
Cuvântul lui Dumnezeu la poporul lui Dumnezeu, ca să ne reaşeze la
început. Noi credem din toată inima că vom trăi ceea ce Cuvântul a
făgăduit, iar Cel ce a început, va şi termina – acesta este Domnul nostru
Isus Hristos. Vă rog să mă amintiţi în rugăciunile voastre zilnice.
Dumnezeu deschide uşi noi. Noi suntem mulţumitori că trăim acum, şi că
suntem o parte din ceea ce face Dumnezeu în timpul acesta.
Ne vom ruga cu toţii acum, şi ne vom rededica viaţa Domnului…
Să ne ridicăm. Ne vom ruga împreună. Câţi doresc să fie amintiţi, înainte
de a ne ruga? Cine vrea să-şi rededice viaţa Domnului? Să ne rugăm,
crezând că Dumnezeu ne ascultă, crezând ceea ce a spus Domnul nostru în
Marcu 11, 22-23 şi anume că dacă ne rugăm şi credem ceea ce spunem, se
va împlini. Noi trebuie s-o spunem. Ne rugăm, şi apoi vedem lucrurile
împlinindu-se. Dacă numai vă rugaţi, nu se va întâmpla. Dar dacă
mărturisiţi cu buzele voastre, dacă o spuneţi aşa cum a zis Domnul:
„Când vorbiţi acestui munte „Mută-te în mare!” – nu când voi doar vă
rugaţi. Mai întâi ne rugăm, apoi credem, apoi vorbim. Noi aşteptăm slujba
Cuvântului vorbit. Da, fratele Branham a trăit slujba Cuvântului vorbit.
Noi vorbim, şi Dumnezeu o face, se întâmplă. Mai întâi ne rugăm, credem,
apoi o spunem, şi după aceea se întâmplă. Pentru că atunci când o
spunem, noi confirmăm faptul că credem.
Acum să ne rugăm, să credem, şi să spunem: „Doamne, eu o
primesc acum.” […- fraţii se roagă…]

11
Dacă aţi crezut, aţi primit. Puteţi să luaţi loc. Vă mulţumesc din
nou pentru că aţi venit. Domnul ne-a binecuvântat. Nu vom mai fi
niciodată aceiaşi. Astăzi vom merge cu Domnul, El este cu noi, pentru că
noi credem Cuvântul Lui, făgăduinţa pentru ziua aceasta. Dumnezeu să vă
binecuvânteze pe toţi.

12