Duminica Înfricoșătoarei Judecăți

(a lăsatului de carne).
6 martie 2016;
Sf Ap Arhip, Filimon și soția sa, Apfia (+sec I).
(V 2; L 2; Ap 1 Corinteni 8,8-13; 9,1-2; Ev Matei 25,31-46)

Vecernia

La : Doamne, strigat-am…

Psalmul 140, pe versul 2, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele,
când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor
mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Se pun Stihirile pe 10.

3 Stihiri ale Învierii și 3 Stihiri ale lui Anatolie (tot ale Învierii), pe versul 2 propriu-
zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Celui mai înainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu-Cuvântul, Cel întrupat
din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm; că răstignire răbdând, îngropării s-a
dat, precum Însuşi a voit; şi înviind din morţi, m-a mântuit pe mine, omul cel
rătăcit.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Hristos, Mântuitorul nostru, pironindu-se pe cruce, a rupt zapisul ce era asupra
noastră şi împărăţia morţii a stricat. Să ne închinăm învierii Lui celei de a treia zi.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
(Ps 129,1).
Cu arhanghelii să lăudăm învierea lui Hristos, că El este Răscumpărătorul şi
Mântuitorul sufletelor noastre; şi întru mărire înfricoşătoare şi întru putere tare,
iarăşi va să vină să judece lumea, pe care o a zidit.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Pe tine, Stăpâne, Cel ce ai fost răstignit şi înmormântat, îngerul Te-a vestit şi a
zis femeilor: Veniţi de vedeţi unde a zăcut Domnul, că a înviat, precum a zis, ca
un atotputernic. Pentru aceasta ne închinăm Ție, Cel singur fără de moarte;
Dătătorule de viaţă, Hristoase, îndură-Te spre noi.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine

este îndurarea (Ps 129,3-4).
Cu crucea Ta ai stricat blestemul cel de pe lemn, cu îngroparea Ta ai omorât
stăpânirea morții, iar cu Învierea Ta ai luminat neamul omenesc. Pentru aceasta
strigăm Ție: Făcătorule de bine, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție!

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu
cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Cu frică Ți s-au deschis Ție, Doamne, porțile morții, și portarii iadului, văzându-
Te, s-au spăimântat; că porțile cele de aramă le-ai sfărâmat și încuietorile cele
de fier le-ai zdrobit și ne-ai scos pe noi din întuneric și din umbra morții, și ai rupt
legăturile noastre.

Apoi, 4 Stihiri din Triod, vers 6.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel
în Domnul (Ps 129,6b).
Când vei veni să faci judecată dreaptă, preadreptule Judecător, șezând pe
scaunul gloriei Tale, râu de foc înfricoșând, va trage înaintea divanului Tău pe
toți, stând înaintea Ta puterile cerești, și oamenii cu frică vor fi judecați, fiecare
precum a lucrat; atunci să-Ți fie milă de noi, și să ne învrednicești, Hristoase, de
partea celor mântuiți, ca un îndurat.

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de

toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Cărțile se vor deschide și se vor arăta faptele oamenilor, înaintea divanului Tău
celui de neîndurat; și va răsuna toată valea plângerii cu groaznică scrâșnire,
văzând pe toți cei ce au păcătuit trimiși în chinurile cele veșnice, cu dreaptă
judecata Ta, și fără de folos plângând, Îndurate. Pentru aceasta Te rugăm pe
Tine, Bunule, să-Ți fie milă de noi, cei ce Te lăudăm, Unule, mult Îndurate.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Trâmbițele vor suna și mormintele se vor deșerta, și se va scula toată firea
omenească, cutremurându-se; cei ce au făcut bine, cu bucurie se vor bucura,
așteptând să ia plată; iar cei ce au păcătuit vor tremura cumplit văitându-se, fiind
trimiși la chinuri și de cei aleși despărțindu-se. Doamne al slavei, îndură-Te spre
noi, ca un bun, și ne învrednicește pe noi de partea celor ce Te-au iubit pe Tine.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps
116,2).
Plâng și mă tânguiesc când îmi vine în simțire focul cel veșnic, întunericul cel mai
dinafară și tartarul, viermele cel cumplit și scrâșnirea dinților cea neîncetată, și
durerea ce va să fie celor ce au greșit peste măsură, și pe Tine, Cel preabun, cu
vicleană voie, Te-au mâniat, dintre care unul și cel dintâi sunt eu ticălosul. Ci,
Judecătorule, ca un îndurat, mântuiește-mă cu mila Ta.

Mărire…, a Triodului, vers 8.

Când se vor așeza scaunele și se vor deschide cărțile și Dumnezeu va ședea la
judecată, o, ce frică va fi atunci! Îngerii stând înainte cu frică și râul de foc
curgând; ce vom face atunci, noi oamenii cei vinovați de multe păcate? Și când
Îl vom auzi chemând pe cei binecuvântați ai Tatălui întru împărăție, iar pe cei
păcătoși trimițându-i la chinuri, cine va suferi acea înfricoșătoare hotărâre? Ci,
Unule, Iubitorule de oameni, Mântuitorule, Împărate al veacurilor, mai înainte
până ce va sosi sfârșitul, prin pocăință, întorcându-mă, mântuiește-mă.

Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 2 .

Trecut-a umbra Legii când Darul a venit; că precum rugul cel aprins nu se mistuia,
aşa și tu, Fecioară, ai născut şi Fecioară ai rămas. În locul stâlpului de foc a
răsărit Soarele dreptăţii, în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, antifon vers
2.
Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a mângâiat făptura
Ta, Atotputernice Doamne, mărire Ție.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru
putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Prin lemn, Mântuitorule, ai stricat blestemul lemnului, puterea morţii ai omorât cu
îngroparea Ta şi ai luminat neamul nostru cu învierea Ta. Pentru aceasta strigăm
Ție: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție.

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Pe cruce arătându-Te pironit, Hristoase, ai schimbat frumuseţea făpturilor; şi fără
omenie ostaşii arătându-se, cu suliţa coasta Ta au împuns; iară iudeii au cerut
să pecetluiască mormântul, necunoscând puterea Ta. Ci, Cel ce pentru mulţimea
milelor Tale ai luat îngropare şi a treia zi ai înviat, Doamne, mărire Ție.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Dătătorule de viaţă, Hristoase, ai suferit patimă de bunăvoie pentru cei morţi, şi
în iad coborându-Te ca un puternic, pe cei ce aşteptau acolo venirea Ta, i-
ai smuls ca dintru o mână puternică, şi în locul iadului în rai le-ai dăruit să
locuiască. Pentru aceasta şi nouă, celor ce mărim învierea Ta cea de a treia zi,
dăruieşte-ne iertare de păcate şi mare milă.

Mărire…, a Triodului, antifon vers 8.

Vai mie, înnegritule suflet! Până când de la răutăți nu te mai oprești? Până când
zaci în lene? De ce nu-ți aduci aminte de înfricoșătorul ceas al morții? De ce nu
te cutremuri cu totul de înfricoșătoarea judecată a Mântuitorului? Oare ce vrei să
răspunzi sau cum vrei să dai seamă? Lucrurile tale stau față, spre mustrarea ta,
faptele tale te vădesc, pârându-te. Deci, o suflete! Vremea a sosit, aleargă, apucă
înainte și cu credință strigă: Greșit-am, Doamne, greșit-am Ție; dar știu, Iubitorule
de oameni, bunătatea Ta; Păstorule cel bun, nu mă despărți pe mine de la starea
cea de-a dreapta Ta, pentru mare mila Ta.

Și acum…, a Născătoarei, același vers.

Fecioară ce nu ști de mire, care ai zămislit în chip de negrăit pe Dumnezeu cu
trup, Maica Dumnezeului celui Preaînalt, primește rugăciunile robilor tăi, ceea ce
ești cu totul fără prihană, care dăruiești tuturor curățire de greșeli; primind acum
rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toți.

La Tropare
Troparul Învierii, vers 2.
Când Te-ai coborât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul
ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii Tale; şi când ai înviat pe cei morţi din cele
dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase
Dumnezeul nostru, mărire Ție.

Mărire..., Și acum..., a Născătoarei, același vers.

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preamărite, Născătoare
de Dumnezeu; curăția fiind pecetluită și fecioria păzită, cu adevărat Maică te-ai
cunoscut născând pe Dumnezeul cel adevărat, pe Care roagă-L să mântuiască
sufletele noastre.

La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !

Utrenia

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 2:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel
ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 2.
Când Te-ai coborât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul
ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii Tale; şi când ai înviat pe cei morţi din cele
dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase
Dumnezeul nostru, mărire Ție.

Mărire..., Și acum..., a Născătoarei, același vers.

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preamărite, Născătoare
de Dumnezeu; curăția fiind pecetluită și fecioria păzită, cu adevărat Maică te-ai
cunoscut născând pe Dumnezeul cel adevărat, pe Care roagă-L să mântuiască
sufletele noastre.

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 2.

Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat
înfăşurându-L, şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L L-a pus; dar a treia
zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.

Mărire…,
Mironosițelor femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat: Mirul se cuvine
morţilor cuvios; dar Hristos putrejunii s-a arătat străin. Ci strigaţi: A înviat Domnul,
dăruind lumii mare milă.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Preamărită eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; pe tine te lăudăm, că prin
crucea Fiului tău iadul s-a surpat şi moartea s-a omorât; cei morţi am înviat şi
vieţii ne-am învrednicit, raiul am luat, desfătarea cea de demult. Pentru acesta
mulţumind, mărim pe Hristos Dumnezeul nostru, ca pe Cel puternic şi Unul mult
milostiv.

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 2.

Piatra mormântului neoprind a se pecetlui, piatra credinţei, când ai înviat, o ai
dăruit tuturor; Doamne, mărire Ție.

Mărire…,
Ceata ucenicilor Tăi, împreună cu femeile mironosițe, cu un glas se bucură; că
sărbătoare de obşte cu dânşii împreună prăznuim, întru mărirea şi lauda învierii
Tale; şi pentru dânşii, Iubitorule de oameni, Doamne, dăruiește poporului Tău
mare milă.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a
întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva
s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm:
Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire
Ţie!

Îndată, Polieleul (cei doi psalmi obișnuiți), la care se adaugă și Psalmul 136: La
râul Babilonului.
În acest timp, preotul cădește altarul și toată biserica.
Psalmul 134, pe antifonul versului 4:
Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia!
Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.
Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.
Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.
Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.
Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate
adâncurile.
A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate
vânturile din vistieriile Sale.
El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.
El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:
Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile
Canaanului.
Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.
Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.
Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.
Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.
Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.
Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe
Domnul;
Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul,
binecuvântaţi pe Domnul.
Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!

Psalmul 135, pe antifonul versului 8:

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.
Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.
Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila
Lui.
Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.

Psalmul 136, pe antifon vers 8.

La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de
Sion. Aliluia.
În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Aliluia.
Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: "Cântaţi-ne
nouă din cântările Sionului!" Aliluia.
Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? Aliluia.
De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Aliluia.
Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine,
de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele. Aliluia.
Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când
ziceau: "Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!" Aliluia.
Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai
făcut-o nouă. Aliluia.
Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră. Aliluia.

După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.

După patimă, femeile mergând la mormânt ca să ungă trupul Tău, Hristoase
Dumnezeule, au văzut îngeri în mormânt şi s-au spăimântat; că glas au auzit de
la dânşii, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
Treptele, vers 2.
Antifonul I
Spre cer ridic ochii inimii mele, la Tine, Mântuitorule; mântuieşte-mă cu
strălucirea Ta.
Miluieşte-ne pe noi, cei ce-Ți greşim mult în toată ora, o Hristoase al meu; şi ne
dă dar, mai înainte de sfârșit, să ne pocăim.

Mărire…, Şi acum…,
Sfântului Spirit se cuvine a împărăţi, a sfinţi şi a mişca făptura; că Dumnezeu este
de o fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Antifonul II.
De n-ar fi fost Domnul întru noi, cine ar fi în stare a se păzi nevătămat de
vrăjmașul și de ucigașul de om ?
Dinţilor lor să nu dai pe robul Tău, Mântuitorule; că asemenea leului se pornesc
asupra mea vrăjmașii mei.

Mărire…, Şi acum…
Prin Spiritul Sfânt este începătura vieţii și mărirea; că toate cele zidite, ca un
Dumnezeu ce este, le întăreşte, împreună le păzeşte cu Tatăl şi cu Fiul.

Antifonul III.
Cei ce nădăjduiesc în Domnul, se aseamănă muntelui celui sfânt, care nicidecum
nu se clintesc de loviturile lui Veliar.
Spre fărădelegi mâinile să nu-şi întindă cei ce viețuiesc dumnezeieşte; că nu va
lăsa Hristos certării moştenirea Sa.

Mărire…, Şi acum…
Din Spiritul Sfânt izvorăşte toată înţelepciunea; de aici este darul Apostolilor, şi
cu biruință se încununează mucenicii, şi proorocii văd.

Prohimen, vers 2.
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, cu porunca care ai poruncit şi adunare de
popoare Te va înconjura (Ps 7,6-7).
Stih: Doamne Dumnezeul meu, întru Tine am nădăjduit; mântuiește-mă de toți
cei ce mă prigonesc (Ps 7,1).
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, cu porunca care ai poruncit şi adunare de
popoare Te va înconjura.

După Exclamaţiune, cântăreții, pe antifon vers 2:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

Evanghelia a doua a Învierii (Marcu 16,1-8).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru
a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…

Apoi, Psalmul 50:

Apoi, Mărire…, vers 8 propriu-zis.

Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață; că mânecă spiritul meu la
Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș trupul, cel cu totul întinat; ci, ca un Îndurat,
curățește-l cu mila îndurării Tale.
Și acum…, a Născătoarei, acelașii vers.
Îndreptează-mă în calea mântuirii, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate
grele mi-am întinat sufletul și cu lenevire toată viața mea am cheltuit; ci, cu
rugăciunile tale, curățește-mă de toată necurăția.

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor
Tale, curățește fărădelegile noastre.
Stihira: La mulțimea faptelor mele cele rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur
de înfricoșătoarea zi a judecății; ci, îndrăznind la mila milostivirii tale, ca David
mă rog Ție : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.

Urmează cântarea Canonului, pe tropar vers 6.

Catavasia I
Ajutor și acoperitor s-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu, și-
L voi preamări pe El, Dumnezeul părintelui meu, și-L voi înălța pe El, căci cu
mărire s-a preamărit.
Catavasia III
Întărește, Doamne, pe piatra poruncilor Tale inima mea, care se clatină, că singur
ești sfânt și drept.

După Ectenia mică, Sedealna Triodului, tropar vers 6.

Gândesc la ziua cea înfricoșătoare și plâng de faptele mele cele viclene; cum voi
răspunde Împăratului celui nemuritor? Și cu ce îndrăzneală mă voi uita la
Judecătorul, eu dezmierdatul? Milostive, Părinte, Fiule Unule-Născut și Spirite
Sfinte, miluiește-mă.
Mărire…,
În valea plângerii, în locul ce ai rânduit, când vei ședea, Milostive, să faci judecată
dreaptă, să nu vădești cele ascunse ale mele, nici să mă rușinezi înaintea
îngerilor; ci Te milostivește, Dumnezeule, și Te îndură spre mine.
Și acum…, a Născătoarei.
Nădejdea lumii cea bună, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, al tău singur și
neînfricat ajutor cer; milostivește-te spre poporul cel ce lesne se primejduiește,
roagă pe milostivul Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre de toată
certarea, ceea ce ești una binecuvântată.

Catavasia IV
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut că vrei să Te naști din
Fecioară, și oamenilor să Te arăți, și ai zis: Auzit-am cuvântul Tău și m-am temut;
mărire puterii Tale, Doamne.
Catavasia V
De noapte mânecând eu, Iubitorule de oameni, Te rog luminează-mă și mă
îndreaptă și pe mine spre poruncile Tale și mă învață, Mântuitorule, să fac voia
Ta.
Catavasia VI
Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu, și m-a auzit, în iadul
cel mai de jos fiind, și a scos din stricăciune viața mea.

Ectenia mică, apoi, Condacul Triodului, vers 1.

Când vei veni, Dumnezeule, pe pământ cu mărire și toate se vor cutremura, și
râul cel de foc înaintea divanului va curge, cărțile se vor deschide și cele ascunse
se vor vădi; atunci să mă mântuiești de focul cel nestins și mă învrednicește a
sta de-a dreapta Ta, Judecătorule preadrepte.
Icos
De înfricoșătorul Tău divan aducându-mi aminte, preabunule Doamne, și de ziua
judecății mă înfricoșez și mă tem, vădit fiind de cugetul meu. Când vei ședea pe
scaunul Tău și vei face cercetare, atunci nimeni nu va putea tăgădui păcatele,
adevărul vădindu-le și frica cuprinzându-l. Că tare va suna atunci focul gheenei
și păcătoșii vor scrâșni; ci ai milă de mine, mai înainte de sfârșit, și mă iartă,
Judecătorule preadrepte.

Catavasia VII
Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit,
nici am făcut precum ai poruncit nouă. Ci nu ne părăsi pe noi până în sfârșit,
Dumnezeul părinților.
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L
preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Cel ce-L preamăresc oștile cerești, și de El se înfricoșează heruvimii și
serafimii, toată suflarea și toată făptura lăudați-L, binecuvântați-L și-L preaînălțați
întru toți vecii.

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Catavasia IX
Nașterea zămislirii celei mai presus de fire este netălmăcită, rodul Maicii celei
fără de bărbat este nestricat, că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru
aceasta, pe tine, toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu
dreaptă credință te mărim.

Ectenia mică,
Apoi Luminătorile (a doua), pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui,
că sfânt este (Ps 98,5).
Uşile fiind încuiate, Stăpâne, dacă ai intrat pe Apostoli de Spirit preasfânt ai
umplut, în chip de pace suflând peste ei; cărora le-ai dat și a lega şi a dezlega
păcatele. Și după opt zile coasta şi mâinile Tale le-ai arătat lui Toma, cu care
strigăm: Domn şi Dumnezeu Tu eşti.

La ziua cea înfricoșătoare a judecății și a măririi Tale celei negrăite gândind, mă

îngrozesc cu totul, Doamne, și tremurând strig cu frică: Când vei veni, Hristoase
Dumnezeule, cu glorie pe pământ, ca să judeci toate câte sunt, atunci mă
mântuiește de toată pedeapsa pe mine ticălosul, învrednicindu-mă a sta de-a
dreapta Ta, Stăpâne.

Mărire...,
Iată vine ziua Domnului Atotstăpânitorului, și cine va suferi frica venirii Lui? Căci
cuptorul arzător și ziua mâniei este, întru care Judecătorul va ședea, dând
fiecăruia după vrednicia faptelor.

Şi acum..., .
La ceasul cercetării și al venirii celei înfricoșătoare a Stăpânului celui iubitor de
oameni gândind, cu totul mă cutremur și, întristându-mă, strig către Tine,
preadrepte Judecătorul meu și Unule mult-Îndurate: Primește-mă pe mine cel ce
mă pocăiesc, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Îndată, pe versul 2, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile

lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule!
(Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se
cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, ale lui Anatolie 1, pe vers 2.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor
cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Toată suflarea şi toată făptura pe Tine Te preamăreşte, Doamne; că prin cruce
moartea ai stricat, ca să arăţi popoarelor învierea Ta cea din morţi, ca un singur
Iubitor de oameni.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps
150,1).
Să spună iudeii, în ce chip ostaşii păzitori au pierdut pe Împăratul? Pentru ce
piatra n-a păzit pe Piatra vieţii? Sau pe Cel înmormântat să-L dea, sau Celui
înviat să se închine împreună cu noi, zicând: Mărire mulţimii îndurărilor Tale,
Mântuitorul nostru, mărire Ție.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps
150,2).
Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliţi! Îngerul care şedea pe piatra mormântului,
acela ne-a vestit nouă, zicând: Hristos, Mântuitorul lumii, a înviat din morţi, şi pe
toate le-a umplut de bună mireasmă. Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliţi.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Înger mai înainte de zămislirea Ta, Doamne, a adus celei pline de har, acel:
Bucură-te! Și tot un înger, la învierea Ta, piatra preamăritului Tău mormânt o a
răsturnat. Acela, în locul întristării, semne de bucurie a vestit; iar acesta, în locul
morţii, pe Domnul, Dătătorul de viaţă, L-a arătat nouă. Pentru aceasta strigăm
Ție: Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, mărire Ție.

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Vărsat-au mir cu lacrimi la mormântul Tău femeile și s-a umplut de bucurie gura
lor, când au grăit ele: A înviat Domnul!

Apoi 4 Stihiri ale Triodului, vers 6.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de
strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Gândesc la ziua aceea și la ceasul când avem să stăm toți goi ca niște osândiți,
înaintea nemitarnicului Judecător; că atunci trâmbița va suna tare, și temeliile
pământului se vor clătina, și morții din morminte vor învia, și toți de o vârstă se
vor face; și cele ascunse ale tuturor vor sta de față înaintea Ta. Și vor plânge și
se vor tângui și în focul cel mai din afară vor merge cei ce nici odinioară nu s-au
pocăit; iar ceata drepților va intra, în bucurie și în veselie, în cămara cerească.

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale
(Ps 9,1).
O, ce ceas va fi atunci și ce zi înfricoșătoare, când va ședea Judecătorul pe
scaunul cel înfricoșător! Cărțile se vor deschide și faptele se vor vădi, și cele
ascunse ale întunericului se vor arăta; îngerii vor alerga împrejur, adunând toate
neamurile. Veniți de auziți împărați și domni, cei robiți și cei liberi, păcătoșii și
drepții, bogații și cei săraci, că vine Judecătorul, Cel ce va să judece toată lumea.
Și cine va putea sta înaintea feței Lui, când îngerii vor sta înaintea feței Lui, când
îngerii vor sta vădind lucrurile, cugetele și gândurile cele din noapte și cel din zi?
O, ce ceas va fi atunci! Ci, mai înainte de sosirea sfârșitului, sârguiește-te suflete,
strigând: Dumnezeule, întoarce-mă și mă mântuiește ca un îndurat.

Pe vers 8.
Stih: Veseli-mă-voi și mă voi bucura întru Tine, cânta-voi numele Tău, Preaînalte
(Ps 9,2).
Daniel proorocul, bărbatul doririlor fiind, dacă a văzut puterea lui Dumnezeu, așa
a strigat: Judecătorul a șezut și cărțile s-au deschis. Vezi suflete al meu de
postești, nu defăima pe vecinul tău. Ferește-te de bucate, dar nu osândi pe fratele
tău; ca nu cumva fiind trimis în foc, să te topești ca ceara; ci fără împiedicare să
te ducă Hristos întru împărăția Sa.

Pe vers 1.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe
săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Să ne curățim mai înainte pe noi, fraților, cu împărăteasa virtuților; că iată a venit,
aducându-ne nouă bogăție nepieritoare; potolește umflarea poftelor și împacă cu
Stăpânul pe cei ce au greșit. Pentru aceasta cu veselie să o primim pe dânsa,
strigând lui Hristos Dumnezeu: Cel ce ai înviat din morți păzește-ne neosândiți
pe noi cei ce Te preamărim pe Tine, Cel ce singur ești fără de păcat.

Mărire…, vers 1 propriu-zis.

Să ne curățim mai înainte pe noi, fraților, cu împărăteasa virtuților; că iată a venit,
aducându-ne nouă bogăție nepieritoare; potolește umflarea poftelor și împacă cu
Stăpânul pe cei ce au greșit. Pentru aceasta cu veselie să o primim pe dânsa,
strigând lui Hristos Dumnezeu: Cel ce ai înviat din morți păzește-ne neosândiți
pe noi cei ce Te preamărim pe Tine, Cel ce singur ești fără de păcat.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 2.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a
întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva
s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm:
Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire
Ţie!

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în

toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas
mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să
se cânte pe antifonul versului de rând.

Apoi troparul, pe vers 4:

Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt
și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a
dăruit nouă și mare milă