1

Scoala gimnazială, comuna Gornet

CERC PEDAGOGIC
Grădinița de copii cu PN GORNET
16 martie 2018

” Relația dintre valoarea timpului petrecut în familie și

dezvoltarea armonioasă a copilului”

Întocmit,
Prof. înv. p.p. Niculina Stănescu
2

Fă-ți timp pentru copilul tău pentru că "cei mai severi judecători sunt copiii noștrii". -
proverb din Rusia

Pentru educarea unui copil, la fel ca pentru construirea unei case, ai nevoie de materiale bune dar și
de unelte potrivite. Materialele “construirii” unui copil educat sunt timpul, dedicația, răbdarea celor din
jur si predispozițiile lui genetice, iar uneltele sunt toate metodele de educație pe care i le aplici. Și, așa
cum nu poți construi o casă cu o singură unealtă, tot așa nu îți poți educa copilul folosind o singură
metodă de educație.
Familia, în orice societate, joacă rolul cel mai important în formarea și dezvoltarea copilului
deoarece ea reprezintă cadrul fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile sale psihologice
și sociale și împlinite etapele întregului său ciclu de creștere și dezvoltare fiind astfel primul său
intermediar în relațiile cu societatea. De asemenea, familia constituie matricea care îi imprimă primele
și cele mai importante trăsături caracteriale și morale. Privită ca nucleu social, familia este prima care
influențează dezvoltarea copilului deoarece își pune amprenta pe întreaga sa personalitate iar trăinicia
edificiului depinde de calitatea temeliei. În altă ordine de idei, rolul familiei este acela de a pregăti
copilul pentru viață oferindu-i cel mai potrivit cadru în care să își formeze principalele deprinderi, să se
realizeze transmiterea principalelor cunoștințe asupra realității și să se formeze primele principii de
viață.
Dezvoltarea armonioasă a copilului este rezultatul unui ansamblu de factori: familiali, școlari,
comunitari. Factorii familiali sunt cei mai importanți în dezvoltarea armonioasă a copilului deoarece
familia are o influență deosebită în dezvoltarea copiilor, care dobandesc mult mai repede și mai ușor
cunostințe despre obiceiuri comportamentale, stil de viata, societate si natură de la persoanele
apropiate, cu autoritate in viata lor, decat de la profesori sau necunoscuți.
Mai mult decat atât, parintii au datoria de a le forma copiilor conștiinta de sine, caracterul, voința,
personalitatea si simțul responsabilității, dinainte ca cei mici sa ajunga pe băncile școlilor.
Consider că educația în familie este deosebit de importantă deoarece familia este locul în care
copiii primesc rădăcini pentru a crește și aripi pentru a zbura mai departe. În familie învățăm pentru
prima dată ce este lumea, ce este bine și ce este rău, iar familia rămâne mereu prezentă în formarea
noastră pentru tot restul vieții.
În primul rând, educația din familie este extrem de importantă deoarece fundația pentru educația
pe care o vom primi pe tot parcursul vieții noastre e pusă în primii ani din viață...
Pentru buna dezvoltare a copilului, pentru formarea unei personalităţi armonioase, căldura
căminului părintesc, afecţiunea părinţilor, înţelegerea familială sunt esenţiale. În creşterea, educarea şi
formarea acestuia este nevoie de mult tact, de o îmbinare corectă a înţelegerii şi afecţiunii cu autoritatea
părintească.
“Meseria” de părinte este grea. De aceea trebuie să fim buni părinţi, plini de afecţiune, pentru ca
grija şi eforturile noastre să fie răsplătite prin dragostea şi bunele rezultate ale copilului armonios
dezvoltat psihic şi afectiv. Adevărata căldură familială se întâlneşte în familiile în care părinţii sunt în
bune relaţii, se preocupă suficient, cu dragoste, dar şi cu autoritate părintească de copiii lor, pentru care
sunt şi trebuie să rămână modele vii, exemple demne de urmat
Familia conteaza, pentru ca este singurul factor determinant care modeleaza principiile si
realizarile cuiva. Familia are o puternica influenta asupra a ceea ce am devenit, asupra modului in care
ne vedem pe noi inșine si tot asa se va intampla și cu copiii nostri.
Intr-o familie obișnuită, formată din patru persoane, se regasesc cinci personalități diferite.
3

A cincea este entitatea colectiva a familiei compusa din toate cele patru personalitati, subsisteme
(subsistemul adultilor, subsistemul copiilor, subsistemul parintilor etc), roluri, reguli, valori, standarde,
asteptari, ganduri si cenzuri pe care le impartasim. Familia trebuie privita ca un sistem, in care
personalitatea colectiva se poate afirma si dezvolta sau poate sa involueze si sa zdrucine unitatea
acesteia.
Indiferent cati membri formeaza o familie, cate generații trăiesc in aceași casă, membrii familiei
nu functioneaza separat, fiindca nu sunt o simpla colecție de indivizi. Activitatea sau inactivitatea unui
singur membru, afectează intregul sistem familial. Amintiți-vă că familia este un cuvant care se scrie
împreună, iar când un membru al acesteia are o problemă, mai ales când vorbim despre un copil,
suntem toți în aceeași măsura responsabili.
Când familia nu reușeste să ofere copiilor o educație sănătoasă, când adulții nu sunt modele de
urmat, impactul asupra vieții copiilor poate fi distrugător. Exemplul personal – pentru că, de regulă,
copiii imită comportamentul părinților, apropiaților, personajelor văzute în filme, eroilor din povești și
filme de animație –, alături de jocul de rol, povești sunt doar câteva modalități care îl pot ajuta pe copil
să își însușească un comportament adecvat, să se simtă acceptat, să trăiască sentimentul de apartenență
la grupul de covârstnici și nu în ultimul rând, să se dezvolte armonios, să se simtă bine cu el însuşi.
Desigur, responsabili de ceea ce devin copiii sunt si relatiile cu prietenii, cu vecinii, cu profesorii,
dar si educatia primita acasă
. Influenta mass-media este imensa, cu sutele ei de posturi de televiziune, internetul, telefonul,
tableta și laptopul. Gandiți-vă la violența explicită din filme, din jocurile video și din desenele animate.
Acestea sporesc doza de agresivitate din comportamentul copiilor. De aceea orice părinte responsabil,
care conștientizează influența nefastă pe care o au mijloacele moderne de informare asupra dezvoltării
copilului, trebuie să stabilească reguli clare în ceea ce privește durata de timp pe care o alocă folosirii
virtualului de către copil și ce anume poate accesa copilul în acest mediu. Regulile odată stabilite
trebuie respectate cu strictețe atât de copil dar mai ales de către părinți care trebuie să dea dovadă de
perseverență în aplicarea lor.
Și felul cum ne educăm azi copiii, pentru cei mai mulți dintre noi, nu este mai mult decât repetarea
stilului educativ moștenit de la părinți. Sau poate fi si mai rau, ne educam copiii exact așa cum ne-am
dorit să o facă părinții noștri, intrând în rolul unei duble parentalități, în care pe de-o parte vrem să fim
părinții pe care nu i-am avut, iar pe altă parte sa fim copilul care nu am fost.
Fiecare familie dă valoare timpului petrecut cu copilul într-o manieră proprie.
Pentru a fi o influență pozitivă în viața copilului, pentru a-i transmite valori și atitudini, trebuie să
fim o prezență activă în viața sa de zi cu zi.
Sunt familii în care părinții fiind activi profesional, o mare parte din timp lipsesc de acasă, iar
seara când familia se reunește, oboseala de peste zi, stresul și grijile cotidiene își spun cuvântul. Unii
abia dacă ajung să își vadă copilul înainte de culcare. Aceștia cred că pot suplini lipsa prezenței lor,
lipsa timpului pe care ar trebui să îl petreacă cu cel mic prin a-i cumpăra jucării, dulciuri, hăinuțele pe
care copilul și le dorește atât de mult. Bucuria pe care o fac celui mic este de scurtă durată și nu poate
compensa lipsa prezenței și conexiunii acestuia cu părinți. În această situație copilul trăiește intens
sentimentul îndoielii de a fi iubit. El are nevoie să știe, să simtă că este un izvor de bucurie și de
mulțumire pentru părinți, care sunt bucuroși că îl au și că reprezintă un element de fericire pentru cei
apropiați. În caz contrar, dacă copilul simte că este în plus, dacă părinții îl minimalizează, îl neglijează
și nu îi oferă ocazia de a-și da seama ce mult înseamnă el pentru ei atunci vor apărea tulburări
caracteriale în dezvoltarea personalității lui.
Sunt familii în care mama, de regulă, se ocupă pe toată durata zilei de copil. Ea este cea care îi
stabilește programul, cea care îl hrănește, îl însoțește la și de la grădiniță, acoperă toate nevoile
4

biofizice ale copilului. Și , deși ea are timp la dispoziție pentru a interfera cu copilul, rolul ei se încheie
odată cu satisfacerea acestor nevoi.
Din păcate, în lumea agitată de astăzi, în multe familii, membrii săi, deși atat de apropiați fizic, sunt
atât de departe emoțional unul de altul; fiecare își are colțul său și se preocupă de ale sale. Ne adunăm
cu toții seara in casă, însă nu ne simțim conectați unul la altul. Unitatea familiala atât de prețioasă este
greu de creat, deoarece fiecare ne lasăm acaparați de propria viață și uităm sa fim cu adevărat împreună,
să ne petrecem timpul împreuna, nu doar unul lângă altul!
Timpul petrecut alături de copilul nostru, poate fi unul pasiv care nu înseamnă foarte multă
implicare sau unul calitativ, care aduce împreună şi angrenează toată familia în diferite activităţi.
Petrecerea unui timp de calitate în familie va consolida legăturile dintre membrii familiei, îi va face să
relaţioneze în mod direct şi real, să se ajute în diferite activităţi, să creeze şi să construiască împreună
lucuri şi emoţii.
Timpul de calitate petrecut cu copilul este intr-adevar lucrul cel mai prețios pe care i-l putem
oferi, deoarece a sta cu el înseamnă a-i acorda interes, afecțiune, stabilitate și sentimentul de a avea o
familie cu adevarat; nu jucăriile și alte daruri, ci petrecerea timpului împreună este cu adevarat
valoroasă pentru copil. A fi un părinte bun înseamnă a fi un părinte implicat, prezent în viata de zi cu zi
a copilului tău.
Copilul traieste sentimentul de siguranta prin intermediul familiei, a rutinei si activităților
familiale. Timpul petrecut cu copilul regulat, indiferent de activitatea propriu-zisă, îi oferă acestuia
stabilitatea de care are nevoie. Fie ca stăm de vorbă pur și simplu, fie ca jucăm un joc, fie că mergem în
oraș, fie că facem împreună sarcini casnice, fie ca luăm masa si chiar ne uităm la un film – orice
activitate impreuna este prețioasă pentru copil. Se pune accent pe petrecerea timpului calitativ – a te
implica și a vorbi cu copilul, nu doar a sta impreuna in fata TV-ului; însa chiar și aceasta din urma este
valoroasă pentru sentimentul de stabilitate familială.
Petrecand timpul impreuna cu el, ii aratăm copilului ca este cu adevărat important pentru
noi și că este o prioritate în viața noastră. Îi aratăm că îl apreciem și că suntem interesați de el și de
viața sa. Nu trebuie să găsim mereu activități interesante sau distractive: cel mai important este sa stăm
cu el și să il intrebăm despre viața, gândurile, emoțiile sale. Să il sprijinim și să fim acolo, lânga el,
când are nevoie de cineva care să îl asculte. Când ne vede mult prea ocupați și observă că il ascultăm
doar cu o ureche, fiind distrași de treburi, copilul se simte prea putin apreciat – el vede ca avem clar o
altă prioritate. Așadar, să fim pur și simplu acolo, o prezență activă și care ascultă ce are copilul de
spus, care poate si vrea să lase deoparte pentru un timp treburile, pentru că treaba cea mai importantă a
părintelui este ocrotirea și sprijinirea copilului.
Un factor nu mai puțin important în educarea copiilor și care are influență chiar și asupra dezvoltării
fizice a copilului sunt „mesele luate împreună cu familia”. Familiile care mănâncă împreună la aceeași
masă și în același timp, de cel puțin patru ori pe săptămână au tendința de a consuma hrană mai
sănătoasă. Concluzia aparțime unui studiu realizat de nutriționiști și psihologi de la Penn State” s
College of Agricultural Sciences. Menținerea relațiilor și a ritualurilor de familie este o parte
importantă a unui comportament familial sănătos și, în același timp, mesele luate împreună duc la
consolidarea relațiilor familiale, dar nu numai. Mobilizând copilul să își aducă contribuția la aranjarea
și strângerea mesei, dându-i sarcini ușoare în bucătărie atunci când se pregătește mâncarea, acesta se
va simți util, responsabil, se va simți aparținând familiei. Toate acestea formează copilului în timp
deprinderi practic-gospodărești dar și moral- civice.

Cum ne putem asigura că timpul pe care îl petrecem cu copilul are valoare,este unul de calitate?
Timpul pe care îl dedicăm copilului trebuie să răspundă nevoilor lui. Asta înseamnă să ştim care
5

sunt cele mai importante nevoi ale copiilor, dar şi să învăţăm să fim atenţi la semnalele transmise de
copil. În ceea ce priveşte identificarea semnalelor transmise de copil, prin ceea ce face sau spune, prin
reacţiile faţă de noi sau faţă de alte persoane, este important să găsim cauzele comportamentelor sale.
Mai ales când ne confruntăm cu comportamente problematice ale copilului, putem folosi aceste situaţii
ca ocazii de a identifica ce nevoie stă de fapt în spatele lor. Copilul repetă cuvinte nepotrivite deşi i-am
spus să n-o mai facă? Poate că are nevoie de mai multă atenţie din partea noastră şi nu ştie cum s-o
obţină altfel. De ce ne ajută să știm cauza din spatele comportamentelor sale? Pentru că, identificând
nevoile copilului, ştim mai bine ce să-i oferim astfel încât el să se simtă confortabil, iubit, şi să se poată
dezvolta.
Timpul petrecut cu copilul trebuie să fie predictibil, copilul să ştie că se poate baza pe noi., că
suntem acolo, disponibili, că asta nu se schimbă în funcţie de orice situaţie neprevăzută sau de stările
părintelui. Bineînţeles că există la fiecare dintre noi zile mai bune sau mai rele, momente în care suntem
trişti sau supăraţi sau în care apare ceva important şi urgent. Majoritatea zilelor însă trebuie să îi dea
copilului siguranţa că vom trăi împreună momentele speciale, mult aşteptate, şi sentimentul că are
control asupra celor ce urmează să i se întâmple.
Timpul petrecut împreună trebuie să fie interesant şi atractiv pentru copil.
Este important ca timpul petrecut cu copilul să fie plin de activităţi care îi plac copilului, activităţi
care să îl stimuleze, pe care le poate alege, potrivite cu vârsta lui, creative, care respectă atât potenţialul
cât şi preferinţele copilului. Joaca şi explorarea îl dezvoltă pe copil.
Părintele are responsabilitatea de a-l învăţa pe copil să îşi construiască o viaţă împlinită. Copilul
învaţă din familie să se placă pe sine, să aibă aşteptări realiste faţă de sine şi faţă de ceilalţi, să dezvolte
relaţii sănătoase cu ceilalţi, să gestioneze eşecurile sau schimbările, să aibă interese variate şi curajul de
a încerca. Astfel de abilităţi sociale şi emoţionale asigură ingredientele necesare construirii unei vieţi
împlinite. Ele se învaţă de mic, prin exemplul adulţilor din viaţa lui dar şi prin experienţele de învăţare
pe care părinţii i le oferă.

Căci ei vor fi, în lume şi-n viaţă,

Aşa cum noi le-am spus şi arătat...
Iar ei, la fel, aşa vor da povaţă
Şi-un lung popor de-acum de noi format...
( Mai este, la sfârșit, o judecată, de Traian Dorz)

Bibliografie
Ionescu, M., Negreanu, E., Educaţia în familie. Repere şi practici actuale, Ed. Cartea
Universitară, Bucureşti, 2006,
Osterrieth,P, Copilul si familia, Bucuresti, Editura Didactică si Pedagogică, 1973.
Jigau, M. (coord.), Consiliere și orientare. Ghid metodologic, Ministerul Educației și
Cercetării,Consiliul Național pentru Curriculum, Bucuresti, 2001
http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/parenting-cum-petreci-timp-de-calitate-cu-copilul

Mai este, la sfârşit, o judecată

de Traian Dorz
6

1. Mai este, la sfârşit, o judecată,

Cumplită judecată de apoi,
Când trebuie, pe drept, să-şi ia răsplata
Cum a lucrat, oricare dintre noi...
Noi nu murim, când inima-ncetează:
Lăsăm în urmă tot ce-am scris şi-am spus
Dar tot ce dăm la cei ce ne urmează
Mereu dă rod când noi de mult ne-am dus.

2. Avem copii, şi-i creştem după vrere;

Avem elevi, şi-i învăţăm ce vrem;
Avem o turmă-n grijă şi-n veghere
Şi-ntreaga lor răspundere avem!
Căci ei vor fi, în lume şi-n viaţă,
Aşa cum noi le-am spus şi arătat...
Iar ei, la fel, aşa vor da povaţă
Şi-un lung popor de-acum de noi format...

3. Îi creştem buni, la fel şi ei vor face;

Îi creştem rău aşa vor îndruma.
Noi îi îndreptăm înspre război sau pace,
Rând după rând, pe câţi ne vor urma
Şi-abia atunci, la marea judecată,
Vedea-vom toţi uimiţi, cu-adevărat,
Cât a salvat o creştere frumoasă,
Cât a ucis un suflet blestemat...

4. O, voi cei mari, răspunzători de gloate:

Părinţi şi-ndrumători pentru urmaşi,
Voi, veţi purta răspunderile toate!
Voi creşteţi sfinţi sau creşteţi ucigaşi!
De-aceea, pentru toţi ce ne urmează,
La marea judecată de apoi,
Cu ochi uimiţi, oricare o să vadă
Cât rău sau bine a-nceput cu noi...

Linkuri folosite pe parcursul activității:

7

https://www.youtube.com/watch?v=CgCtT1VNU5E

https://www.youtube.com/watch?v=sK3MFReEcHg

https://www.youtube.com/watch?v=ctAn0eL9d78

https://www.youtube.com/watch?v=zc1bqueIieM