ASPECTE GENERALE PRIVIND CULTURA RAPIŢEI DE TOAMNĂ

1.1. Încadrarea sistematică a speciei

Rapița este considerată a fi originară din nordul Mării Mediterane, dar se cultivă
pe
aproape toate continentele. Prima atestare documentară cu privire la cultivarea
acestei plante
este de acum 4000 de ani, iar acum 2500 de ani era în cultură în Grecia și Roma
antică. Este
cultivată încă din secolul XΙΙΙ în Europa, în nordul Alpilor, iar pe scară mai
largă din secolul
al XVΙ-lea în Olanda. Ameliorarea soiurilor începe în secolul XΙX, în timp ce
prima cultură
comercială apare imediat după al Doilea Război Mondial în Canada.
Brassica napus ssp. oleifera (2n=38) sau rapița ”Colza”- rapița mare belgiană,
este o
specie nouă, aparţinând clasei cruciferelor, fiind rezultatul încrucişării spontane
între
Brassica campestris (2n=20) şi Brassica oleracea (2n=18). (după Bălteanu).
1.2. Importanța culturii si aria de răspândire
Rapița se situează pe locul 5, sub aspectul producției de ulei comestibil. Uleiul
de
rapiță are diverse utilizări industriale si alimentare; turtele de rapiță au valoare
furajeră, fiind
bogate în proteine, glucide si saruri minerale; paiele de rapiță sunt folosite în
industria
materialelor de construcții. Se recoltează timpuriu, motiv pentru care este o bună
premergătoare pentru grâu și orz. Uleiul de rapiță are multiple utilizări în
industria
carburanților, dar și în pregătirea uleiului comestibil si a margarinei. După
extragerea
uleiului, șroturile bogate în proteine se folosesc în furajare. Rapița utilizată în
prezent în
România provine din import; nu are rezistență la iernat. Rapița se cultivă în
peste 50 de țări
pe o suprafata de 25 milioane hectare, depășind ca suprafață și producție cultura
de floareasoarelui.
În lume se cultivă circa 35 milioane de hectare cu rapiță; o treime în Europa.
Suprafața totală a crescut în ultimii cu aproximativ 10 milioane de hectare, în
special în
America de N, dar și în Europa și China.
1.3. Compoziția chimică a seminţelor
Rapița este cultivată pentru semințele bogate în ulei (48 – 52 %). și pentru
cantitatea
mare de proteine (38 – 42 % - din șrot). Conține un amestec de acizi grași mono
și
polinesaturați și cel mai mic conținut de grăsimi saturate dintre plantele
cultivate.