ASPECTE GENERALE PRIVIND CULTURA RAPIŢEI DE TOAMNĂ
1.1. Încadrarea sistematică a speciei
Rapița este considerată a fi originară din nordul Mării Mediterane, dar se cultivă pe aproape toate continentele. Prima atestare documentară cu privire la cultivarea acestei plante este de acum 4000 de ani, iar acum 2500 de ani era în cultură în Grecia și Roma antică. Este cultivată încă din secolul XΙΙΙ în Europa, în nordul Alpilor, iar pe scară mai largă din secolul al XVΙ-lea în Olanda. Ameliorarea soiurilor începe în secolul XΙX, în timp ce prima cultură comercială apare imediat după al Doilea Război Mondial în Canada. Brassica napus ssp. oleifera (2n=38) sau rapița ”Colza”- rapița mare belgiană, este o specie nouă, aparţinând clasei cruciferelor, fiind rezultatul încrucişării spontane între Brassica campestris (2n=20) şi Brassica oleracea (2n=18). (după Bălteanu). 1.2. Importanța culturii si aria de răspândire Rapița se situează pe locul 5, sub aspectul producției de ulei comestibil. Uleiul de rapiță are diverse utilizări industriale si alimentare; turtele de rapiță au valoare furajeră, fiind bogate în proteine, glucide si saruri minerale; paiele de rapiță sunt folosite în industria materialelor de construcții. Se recoltează timpuriu, motiv pentru care este o bună premergătoare pentru grâu și orz. Uleiul de rapiță are multiple utilizări în industria carburanților, dar și în pregătirea uleiului comestibil si a margarinei. După extragerea uleiului, șroturile bogate în proteine se folosesc în furajare. Rapița utilizată în prezent în România provine din import; nu are rezistență la iernat. Rapița se cultivă în peste 50 de țări pe o suprafata de 25 milioane hectare, depășind ca suprafață și producție cultura de floareasoarelui. În lume se cultivă circa 35 milioane de hectare cu rapiță; o treime în Europa. Suprafața totală a crescut în ultimii cu aproximativ 10 milioane de hectare, în special în America de N, dar și în Europa și China. 1.3. Compoziția chimică a seminţelor Rapița este cultivată pentru semințele bogate în ulei (48 – 52 %). și pentru cantitatea mare de proteine (38 – 42 % - din șrot). Conține un amestec de acizi grași mono și polinesaturați și cel mai mic conținut de grăsimi saturate dintre plantele cultivate. Are un conținut foarte ridicat de acid oleic, acid alpha-linolenic(un acid gras omega-3) și acid linoleic (un acid gras omega-6). Având în vedere faptul că organismul uman nu îi poate produce, acești doi acizi grași sunt esențiali în dietă . Proporția ideală din punct de vedere nutrițional este de 2:1 omega-6 / omega-3. Uleiul de rapiță este lipsit de colesterol și este o sursă bună de vitamina E (ca antioxidant). Rapița este și o excelentă plantă meliferă; de pe un ha de rapiță se pot produce până la 100 kg de miere.