Floarea-soarelui (Helianthus annuus L.), este o plant uleioas de mare importan
economic i alimentar. Prin coninutul seminelor n substane grase (33-56 %) i calitatea deosebit a uleiului rezultat n extracie, planta reprezint una dintre principalele surse de grsimi vegetale, utilizate n alimentaia omenirii, respectiv cea mai important surs de ulei pentru Romnia. Ca surs de ulei vegetal, pe plan mondial, floarea-soarelui ocup locul al patrulea, dup soia, palmier i rapi. Valoarea alimentar ridicat a uleiului de floarea-soarelui, se datoreaz coninutului bogat n acizi grai nesaturai, reprezentai preponderent de acidul linoleic (44-75 %) i acidul oleic (14-43 %), ct i prezenei reduse a acidului linilenic (0,2 %), componente care-i confer stabilitate i capacitate ndelungat de pstrare, superioare altor uleiuri vegetale. Funcia nutritiv a uleiului de floarea-soarelui este sporit de prezena unor provitamine a vitaminelor liposolubile A, D, E, fosfatidelor ca i a vitaminelor B4, B8 , K. Uleiul mai conine steroli (aproximativ 0,04 %) i tocoferoli (fraciune antioxidant a uleiului vegetal, cca. 0,07%). Capacitatea energetic (8,8 calorii/g ulei) i gradul de asimilare ridicat, situeaz uleiul de floarea-soarelui aproape de nivelul nutritiv al untului (VRNCEANU i colab., 1974).. Uleiul rafinat de floarea-soarelui se folosete, n principal, n alimentaie, n industraia margarinei i a conservelor. Uleiul de floarea-soarelui este excelent pentru alimentaie, avnd fluiditate, culoare, gust i miros plcute. Produsul este folosit i n industrie pentru producerea lacurilor speciale i a rinilor, precum i n pictur. Reziduurile rezultate n urma procesului de rafinare, se folosesc la fabricarea spunurilor, la obinerea cerurilor, fosfatidelor, lecitinei i tocoferolilor. Fosfatidele i lecitina extrase din uleiul de floarea-soarelui, sunt utilizate n industria alimentar, panificaie, patiserie, n prepararea ciocolatei i a mezelurilor. Turtele rezultate n urma procesului de extracie a uleiului (aproximativ 300 kg/t smn), constituie o surs valoroas de proteine pentru rumegtoare, iepuri, porci i psri (VRNCEANU i colab., 1974). Turtele conin protein brut (ntre 33,7 i 47,8 %) i aminoacizi eseniali, cu valori apropiate cu cele de la soia (HERA i colab., 1989), excepie fcnd lizina, care se gsete n cantiti mai mici. Valoarea enegetic a turtelor este corelat cu gradul de decorticare a seminelor . Seminele mai puin bogate n ulei, se folosesc direct n consum, ntregi sau decorticate, ct i pentru halva. Tulpinile pot fi folosite ca surs de cldur (local), pentru fabricarea plcilor antifonice sau obinerea carbonatului de calciu. Floarea-soarelui mai este apreciat ca plant furajer, fiind cultivat mai ales pentru siloz. De asemenea, floarea-soarelui este i o excelent plant melifer. De pe un hectar de floarea- soarelui se poate obine o cantitate de 30 pn la 130 kg de miere ( CRNU i colab., 1982, citai de Roman Gh., 1995 ). Prin resturile organice rmase dup recoltare, floarea-soarelui restituie solului cantiti apreciabile de elemente minerale i materie organic, estimate n cazul unei producii de 3500 kg/ha, la 65 kg N, 30 kg P2O5, 300 kg K2O i circa 7 tone substan uscat, echivalentul a 1200- 1500 kg de humus (HERA i colab., 1989). Floarea-soarelui poate avea i ntrebuinri medicinale. Din florile ligulate (care conin quercitrin, anticianin, colin, betain, xantofil, etc.), se obine un extract alcoolic care se folosete n combaterea malariei, iar tinctura n afeciuni pulmonare. Din achene, dat fiind coninutul n fitin, lecitin, colesterin, se preparau produse indicate n profolaxia dezenteriei, febrei tifoide i pentru vindecarea rnilor supurate. Uleiul se folosete (n medicina popular) pentru macerarea plantelor utilizate n tratarea unor rni i arsuri.
1.Istoric
Floarea Soarelui (Helianthus annuus) este originar din Peru, Mexic. Unii oameni de tiin susin c incaii au fost primii care au plantat aceste flori, pe baza unor sculpturi n aur ce nfiau forma i nlimea plantelor. A fost introdus n Europa prin Spania, n jurul sec. XVI. n timpul celor dou rzboaie mondiale, producia acestei plante a crescut, fapt pentru care a fost numit n ntreaga Europ, plant de cultur. n anul 1569, botanitii englezi i spanioli, descriu aceste plante n lucrrile lor, numindu-le Helianthus. Acest nume provine din limba greac, de la combinarea a dou cuvinte: soare i floare. Aceast combinaie este datorat micrii plantei de-a lungul zilei. Floarea soarelui a fost introdus cu un mare succes n Romnia, unde, cultivarea ei a nceput s cucereasc majoritatea plantaiilor de cmpie. 2.Structura
Face parte din ncrengtura: Magnoliophyta, clasa: Magnoliopsida, din ordinul: Asterales, din familia: Asteraceae, genul: Helianthus, specia numindu-se Helianthus annuus. Floarea soarelui este una din cele mai importante plante oleaginoase cultivat n lume i principala plant oleaginoas cultivat n Romnia. 2.1 Tulpina - poate ajunge pn la 2 mentri nlime, uneori atingnd i 5 metri; la interior este erect, dreapt, neramificat, cilindric, iar la exterior este ondulat pn la brzdat, aspru proas. n cele mai multe cazuri tulpina este dreapt, doar la maturitate se curbeaz sub capitul; n numeroase cazuri partea superior a tulpinii, adic a penduculului capitulului se poate frnge la o distan variabil, n funcie de genotip. Aceast frngere const ntr-o ndoire datorat greutii capitulului i a rezistenei slabe a esuturilor mecanice. La suprafaa tulpinii se afl epiderma unistratificat alctuit din celule izodiametrice mici, prevzute cu o cuticul subire i cu numeroi peri de form, structur i mrimi diferite. Perii sunt pluricelulari, uniseriai i masivi. Dup epiderm urmeaz scoara care este difereniat n dou zone distincte: una extern de natur colenchimatic i alta intern de natur parenchimatic, n care se gsesc canale glandulare dispuse pe 2-3 cercuri. Cilindrul central eustelic (stelul) se remarc prin prezena a numeroase fascicule libero-lemnoase de tip colateral deschis. Fiecare fascicul vascular prezint deasupra liberului o calot fascicular format din numeroase celule parenchimatice sau din celule cu pereii lignifiai. 2.2 Aparatul Foliar rsrirea plantulelor de floarea-soarelui este marcat de apariia la suprafaa solului a cotiledoanelor, impropriu denumite uneori frunze cotiledonare. Pentru a se deosebi de acestea, primele dou frunzulie poart denumirea de prima pereche de frunze adevrate. Cotiledoanele sunt variate ca mrime(foarte mici, mici, mijlocii, mari, foarte mari); forma variaz, ele putnd fi eliptice, ovale, alungite sau rotunjite (pe timpul zilei acestea au o poziie orizontal, iar noapte devin oblice). Hipocotilul este verde albicios, verde roiatic, sau rou antocianic. Frunzele sunt variabile n privina mrimii, formei generale i a formei vrfului, bazei limbului i marginii, precum i n privina pilozitii. Limbul este n general neted, dar poate prezenta i diferite grade de gofrare. Forma i poziia frunzelor se schimb n funcie de locul de fixare. Prima pereche de frunze, care se formeaz imediat dup cotiledoane, se caracterizeaz printr-o dezvoltare mai mare a limbului foliar, n comparaie cu peiolul, avnd de obicei o form rombic i frunzele au marginea ntreag, rar uor serat. Frunzele celei de-a doua perechi sunt ntotdeauna lanceolate, cu limea cea mai mare apropiindu-se de peiol. Marginea acestor frunze este serat, rar dinat. Perechia a treia const n frunze triunghiulare, mai rar cordiforme, cu marginea dinatsau slab crenat. Urmtoarele frunze capt forma frunzelor mijlocii. ncepnd cu perechea a opta sau a noua de frunze, se obsefv din nou o schimabre de form. La frunzele terminale lungimea peiolului i a limbului ncepe s se micoreze, acestea devenind mai mult reniforme dect cordiforme. Ultimele frunze se transform n foliole involucrale. Culoarea frunzelor variaz de la verde nchis la verde glbui. Numrul frunzelor variaz ntre 12 i 40, n funcie de condiiile de cultur. Chiar dac frunzele au limbul mai mare ele se adaptez uor la vnt datorit peiolului lung i elastic. Din punct de vedere anatomic frunza este n seciune transversal, tipic multor dicotiledonate, fiind alctuit din epiderm, mezofil i sistem vascular. Epiderma este format dintr-un singur strat de celule, pe ambele pri ale frunzei fiind prevzut cu un strat de cuticul i cu numeroase stomate variabile ca mrime i densitate. esutul de baz al frunzelor este mezofilul, format din parenchim palisadic, situat imediat sub epiderma superioar i parenchim spongios n restul mezofilului. Celule acestuia conin numeroase cloroplaste. Un rol important l joac sistemul vascular care const dintr-o nervur mare de-a lungul frunzei i nervuri laterale puternice, ramificate. 2.3 Inflorescen floarea soarelui are o inflorescen compus, denumit capitul, format din numeroase flori aezate pe un receptacul discoidal. Capitulul este solitar, nutant, nconjurat de numeroase bractei, avnd un diametru variabil, n funcie de genotip i de condiiile de cretere, cuprins n general ntre 10 i 40 de centrimetri. Receptaculul discoidal este plat, convex sau concav, cu diferite forme intermediare. Capitulele palte au uneori marginile uor rsucite, colectnd apa cnd atrn n jos. n timpul nfloritului, capitulul este de obicei vertical fa de suprafaa solului i ndreptat spre est. Pe msur ce seminele se dezvolt, capitulele se nclin n mod diferit, dar unele genotipuri pot rmne erecte. Pe receptacul se gsesc dou tipuri de flori: linguate i tubuloase. Florile linguate sunt dispuse radiar, n 1-2 rnduri exterioare, cu 30-70 de flori asexuate, rar unisexuate femele. Forma florilor linguate poate fi alungit, ovoidal sau rotunjit, cu partea superioar catifelat i partea inferioar fin ciliat. n general, lingulele sunt lungi de 6-10 centimetri i late de 2-3 cm; au culoare galben aurie sau galben pai, dar se gsesc i lingule ivorii, purpurii sau roii. Florile tubuloase sunt florile propriu zise, hermafrodite, care poart organele de reproducere. Acestea sunt dispuse n arcuri spirale care radiaz din centrul discului. Florile sunt separate ntre ele prin palei cu 2-3 lobi, galbene verzui.n stadiul de mugure, acest lob este curbat nspre centrul capitulului i este aezat cu un scop protector deasupra tubului n curs de dezvoltare. Caliciul este format din dou sepale foarte reduse, care cad uor. Corola actinomorf, gamopetal, fiind format din 5 petale concrescute care au form de tub. Captul inferior al corolei se ngusteaz, formnd o tuberozitate n form de inel, pe partea inferioar a cruia se afl celulele nectarifere. Acestea din urm sunt prevzute cu stomate care difer la mrime i form. Staminele, n numr de 5 au filamentele libere, albicioase, anterele alungite, legate ntre ele printr-o pieli fin. Grunciorii de polen au form sferic, puin turtit. Pistilul este format din dou carpele, iar ovarul este inferior, unilocular, cu un singur ovul anatrop. 2.4 Fructul floarea soarelui formeaz fructe tipice clasei integratoare, numite achene. Acestea sunt alctuite din smn i pericarp aderent. Toate achenele formeaz pericarp, indiferent dac smna se dezvolt sau nu. Pe msur ce anchenele se maturizeaz, toate componentele florale situate deasupra ovarului se usuc i cad. Culoarea anchenelor variaz, n funcie de genotipurile cultivate: negre, negre cu dungi albe/cafenii/gri, albe, albe cu dungi negre/cenuii sau cafenii cu dungi negre/albe. 3. Fazele de vegetaie
Floarea-soarelui este o plant anual, cu o perioad de vegetaie de 115-135 zile, la actualele forme cultivate n Romnia. Fiecare faz de vegetaie se caracterizeaz prin cerine i reacii diferite fa de factorii abiotici i biotici ai agroecosistemului. Durata fazelor de vegetaie este specific genotipului, dar ea este influenat puternic de temperatur, scurtndu-se n zona optimului termic. Din punct de vedere agronomic, fazele de vegetaie se delimiteaz astfel: - faza de germinaie situat ntre semnat i rsritul plantelor, cu durat de 10-15 zile, n funcie de temperatur i umiditatea existent la nivelul patului germinativ.Germinarea seminei se realizeaz energic, ncepnd de la temperatura de 8C, n sol. Aceast faz este esenial pentru rsrirea i realizarea densitii normale a culturii. n aceast perioad planta este expus atacului patogenilor ce predomin pe smn sau n sol, ct i celui produs de duntorii de sol; - faza cuprins ntre rsrit i formarea capitulului, cu durata de 21-30 de zile, la hibrizii timpurii, de 30-36 de zile, la hibrizii semitimpurii i de 36-40 de zile la hibrizii tardivi. Aceasta este fenofaza n care se decide vigoarea plantei, corelativ cu dezvoltarea sistemului radicular. n aceast perioad se formeaz primordiile foliare i cele florale. Planta este afectat de concurena buruienilor i rmne expus atacului duntorilor de sol, manei i putregaiurilor la colet. Odat cu formarea foliajului, se instaleaz i afidele; - faza cuprins ntre formarea capitulului i nflorit, cu durata de 21-33 zile. Este faza n care se realizeaz cel mai intens ritm de cretere, planta avnd exigene sporite pentru factorii de vegetaie. Organismul vegetal devine vulnerabil infeciilor foliare i celor pe tulpin; - faza cuprins ntre nflorit i maturitate, cu o durat a nfloritului de 14-16 zile i un parcurs de 35-52 de zile, ntre sfritul nfloritului i maturitate. n perioada de nflorire-formarea achenelor, se remarc o cretere important a calatidiului, spre care se ndreapt marea parte din substanele de asimilaie. n aceast etap crete consumul de ap.
Planta traverseaz starea de maxim sensibilitate la bolile foliajului i tulpinii, dar i atacului la rdcin i calatidiu. n perioada de formare a achenelor-maturitate, au loc procesele acumulative n smn. Fazele tehnologice la floarea-soarelui se disting astfel: germinarea; faza cotiledoane; prima pereche de frunze adevrate; faza stea; formarea butonului (2-3 cm); deschiderea butonului (8-10 cm); nceputul nfloririi; nflorirea (15-20 % din plante n floare); nflorirea deplin; sfritul nfloririi (formarea seminei); nceputul maturizrii i maturizarea deplin. 4. Starea fitosanitar a florii-soarelui
Floarea-soarelui este o plant agricol cu sensibilitate ridicat la atacul diferitelor microorganisme patogene (virusuri, micoplasme, bacterii, ciuperci), ageni biotici de dunare care pot constitui un important factor limitativ al produciei. Tabloul fitopatologic al florii- soarelui, cuprinde o serie de ageni patogeni cu grad ridicat de polifagie, precum Sclerotinia sclerotiorum(nainte i dup nflorit), Botrytis cinerea, Sclerotium bataticola, Alternaria ct i parazii specifici, cum sunt Plasmopara helianthi, Puccinia helianthi sau Septoria helianthi. 5. Cerinele florii-soarelui fa de clim
Factorii climatici influeneaz pregnant creterea i dezvoltarea plantei. Cele mai mari efecte asupra capacitii de producie i coninutului de ulei, le au temperatura, suma precipitaiilor i umiditatea relativ a aerului. Floarea-soarelui este o plant mezoterm, relativ pretenioas la cldur. Pentru parcurgerea stadiilor de vegetaie, planta are nevoie de minimum 23-50c. Temperatura minim de germinare, este de 4-6C, iar plantele tinere pot suporta, pe timp scurt temperaturi de 6...-8C. n intervalul de la rsrit pn la apariia inflorescenei, planta crete bine la 15-16C, iar n perioada de nflorit i formare a fructelor, sunt necesare temperaturi moderate, de 18-24C. Totui, floarea soarelui este considerat o cultur bine adaptat la secet, datorit unei capaciti de absorbie a apei. Prin modul n care folosete cele mai mici cantiti de ap din sol, aceast plant demonstreaz marea ei adaptabilitate la condiiile nefavorabile. Seceta ce survine cu cca. 20 de zile nainte i dup nflorire, afecteaz negativ producia i coninutul de ulei. Umiditatea relativ a aerului, prezint importan practic la recoltare i ndeosebi la pstrare-depozitare, crend probleme la valori crescute, de peste 80 %. Floarea-soarelui este o plant iubitoare de lumin. Planta are cerine ridicate fa de lumin n primele faze de vegetaie, cnd umbrirea provoac alungirea tulpinilor i reducerea suprafeei foliare a tinerelor plante. n partea a doua a vegetaiei, lumina are o importan deosebit ca factor de fotosintez.
6. Adaptarea la Factori de Risc
6.1 Stresul de aluminiu - toxicitatea produs de aluminiu constituie un factor limitativ important pentru creterea plantelor pe solurile acide. Excesul de aluminiu este extrem de vtmtor n sol, deoarece poate cauza o nrdcinare superficial i o cretere a sensibilitii plantelor la secet. Aluminiul poate reduce folosirea apei att prin restrngerea penetraiei ramificaiilor rdciniilor n sub-solurile acide, ct i prin slbirea absorbiei acesteia n solurile cu umiditate normal.
6.2 Necrozarea capitulelor de floarea soarelui - este o boal fiziologic cauzat de stresul hidric sever. Iniial sunt afectate bracteele involucrale, care manifest o pierdere a turgescenei n esuturile lacunare, urmat de apariia fasciculelor de cristale aciculare n esuturile subepidermice.
6.3 Aciunea potenialului electric - se presupune ca activitatea electric poate constitui un mecanism de propagare a semnalelor i de reglare a diferitelor procese fiziologice, att la nivelul molecular ct i la nivelul ntregului organism. Frecvena cea mai nalt a impulsurilor generate spontan s-a nregistrat pe timpul nopii, iar cea mai sczut pe timpul zilei.
7. Cerinele florii-soarelui fa de sol Conform cercetrilor efectuate, s-a constatat, c planta premrgtoare i manifest influena prin: - rezerva de ap accesibil n sol pentru plante n momentul semnatului; - cantitatea de elemente nutritive n sol dup recoltarea culturii premrgtoare; - prezena unor ageni patogeni i duntori comuni; - prezena unor reziduuri cu rol nociv rmase n sol. Floarea soarelui prefer solurile lutoase sau luto-nisipoase, profunde, mediu aerate, cu mare capacitate de reinere a apei utile, bogate n humus i elemente nutritive i crete i se dezvolt corespunztor dac solul are reacia slab acid, pn la slab alcalin (pH = 6,4 - 7,2). Cele mai bune soluri sunt cernoziomurile, solurile aluviale (cu apa freatic sub 2,5 m) i solurile brune eumezobazice. Planta vegeteaz bine i pe soluri cu textura mai grea sau uoar, care au un drenaj natural bun sau se afl n perimetre cu amenajri pedo-hidroameliorative. Nu sunt indicate solurile nisipoase, pietroase, solurile erodate, cele acide sau puternic alcalizate, sau cele afectate de exces de umiditate.
8. Zone ecologice de cultur
Cultura florii-soarelui ntlnete n Romnia, condiii de favorabilitate diferite, n funcie de regimul precipitaiilor i de nsuirile fizice i chimice ale solului, ct i n relaie cu evoluia bolilor. n funcie de raportul dintre resursele de ecologice i cerinele actualelor forme cultivate n Romnia, s-au delimitat cinci zone de cultur: Zona I, cuprinde perimetrele irigate din Cmpia Romn, Cmpia Olteniei i sudul Dobrogei. Zona a II-a, cuprinde Cmpia de Vest, terenurile judeelor Arad i Timi. Zona a III-a, include suprafeele neirigate din Cmpia Romn i Podiul Dobrogei. Zona a IV-a, cuprinde Cmpia de Vest, terenurile judeelor Bihor i Satu-Mare. Zona a V-a cuprinde Cmpia Jijiei, Podiul Brladului i Cmpia Transilvaniei. 9. Importana economic a florii-soarelui
Floarea-soarelui este o plant uleioas de mare importan economic i alimentar.Prin coninutul seminelor n substane grase (33-56 %) i calitatea deosebit a uleiului rezultat n extracie, planta reprezint una dintre principalele surse de grsimi vegetale, utilizate n alimentaia omenirii, respectiv cea mai important surs de ulei pentru Romnia. Ca surs de ulei vegetal, pe plan mondial, floarea-soarelui ocup locul al patrulea, dup soia, palmier i rapi. Valoarea alimentar ridicat a uleiului de floarea-soarelui, se datoreaz coninutului bogat n acizi grai nesaturai, reprezentai preponderent de acidul linoleic (44-75 %) i acidul oleic (14-43 %), ct i prezenei reduse a acidului linilenic (0,2 %), componente care-i confer stabilitate i capacitate ndelungat de pstrare, superioare altor uleiuri vegetale. Funcia nutritiv a uleiului de floarea-soarelui este sporit de prezena unor provitamine a vitaminelor liposolubile A, D, E, fosfatidelor ca i a vitaminelor B4, B8 , K. Uleiul mai conine steroli (aproximativ 0,04 %) i tocoferoli (fraciune antioxidant a uleiului vegetal, cca. 0,07%). Seminele mai puin bogate n ulei, se folosesc direct n consum, ntregi sau decorticate, ct i pentru halva. Tulpinile pot fi folosite ca surs de cldur (local), pentru fabricarea plcilor antifonice sau obinerea carbonatului de calciu. Floarea-soarelui mai este apreciat ca plant furajer, fiind cultivat mai ales pentru siloz. De asemenea, floarea-soarelui este i o excelent plant melifer. De pe un hectar de floarea- soarelui se poate obine o cantitate de 30 pn la 130 kg de miere. Prin resturile organice rmase dup recoltare, floarea-soarelui restituie solului cantiti apreciabile de elemente minerale i materie organic, estimate n cazul unei producii de 3500 kg/ha, la 65 kg N, 30 kg P2O5, 300 kg K2O i circa 7 tone substan uscat, echivalentul a 1200-1500 kg de humus. Floarea-soarelui poate avea i ntrebuinri medicinale. Din florile ligulate (care conin quercitrin, anticianin, colin, betain, xantofil, etc.), se obine un extract alcoolic care se folosete n combaterea malariei, iar tinctura n afeciuni pulmonare. Din achene, dat fiind coninutul n fitin, lecitin, colesterin, se preparau produse indicate n profolaxia dezenteriei, febrei tifoide i pentru vindecarea rnilor supurate.
Capitolul II: 1. MATERII PRIME FOLOSITE IN INDUSTRIA ULEIURILOR VEGETALE COMESTIBILE Materiile prime destinate industriei uleiurilor si grasimilor sunt numeroase si variate .In prezent, pe piata mondiala ,14 familii botanice constituie cele mai importante surse de materii prime oleaginoase si anume : - compositae (floarea-soarelui ); - cruciferae(rapita) ; - euphorbicae(ricin,abrasin); - jugdalaceae(nuc); - leguminoase(soia,arahide); - linaceae(in); - malvaceae(bumbac); - oleacee(maslin); - palmaceae (cocos,palmier,palmist) ; - papavaraceae(mac); - pedoliaceae(susan); - rosaceae(migdal,alun) ; - solanaceae(seminte de tomate,seminte de tutun); - vitaceae(samburi de struguri). In functie de provenienta lor,materiile prime oleaginoase se clasifica in: seminte ale plantelor oleaginoase cultivate: floarea-soarelui, soia, inul pentru ulei , rapita si mustarul, ricinul, perila ,arahidele, susanul, macul ,migdalul de pamant. seminte ale plantelor textilo-oleginoase: inul pentru fuior,canepa, bumbacul. seminte ale plantelor necultivate: rapita salbatica, macul, hodoleanul, eruca. fructe oleginoase ale arborilor cultivati: maslinul, ocotierul, abrasinul, cocos, nucul, migdalul, avogado. fructe oleaginoase ale arborilor de padure necultivati: alunul, jirul, bradul, molidul, pinul, castanul, laurul. subproduse si deseuri oleaginoase: germeni oleaginosi (grau, porumb, secara); seminte (tomate,dovleac, ardei, tutun); samburi (struguri ,caise, prune, piersici, ciresi, visine); deseuri oleaginoase ale industriei uleiurilor volatile (anason, coriandru, chimion,fenicul) Uleiurile si grasimile vegetale se gasesc in natura in tesutul plantelor si pot fi concentrate in seminte , germeni ,tuberculi, precum si in pulpa, respectiv, in samburele fructelor. Continutul de materie grasa in aceste parti ale plantei estevariabil,fiind mai mare (16-60%) in seminte ,fructe sau tuberculi,in cazul plantelor cultivate pentru productia de uleiuri vegetale, denumite plante oleaginoase. 2. Recepia materiilor prime la S.C Ulvex Buzu Dup recoltare, seminele oleaginoase colectate sunt dirijate spre fabricile de ulei. Transportul lor se efectueaza pe calea ferat (cantitai mari pe distante lungi), n camioane i crute (cantitai mici pe distante scurte). Recepia cantitativ const n msurarea gravimetric (cntar pod-bascul) sau volumetric (nerecomandat din cauza erorilor pe care le introduce) a lotului de cereale sosit la furnizor. n cazul transportului cu autocamioane, cerealele se cntresc att la furnizor n prezena unui delegat al beneficiarului ct i la beneficiar n vederea nlturrii oricror erori i a conferirii unei sigurane mai mari gestionarilor c produsul introdus n siloz corespunde cantitativ cu documentele care l-au nsoit. Pentru evitarea cheltuielilor de transport, n ultimul timp, s-au construit mori moderne n aceeai incint cu silozurile mari de cereale ale furnizorului. Preluarea seminelor de la silozul furnizorului se face printr-o legtur direct cu ajutorul unor instalaii de transport intern formate din elevatoare, necuri, redlere, benzi i conducte. Seminele se cntresc automat att n silozul furnizorului, ct i n silozul morii. n situaii limit (cnd unul din cntare lipsete), se accept cntrirea numai la un singur cntar prin convenie scris. Recepia calitativ a seminelor de plante oleaginoase cuprinde dou faze: -faza de recoltare i pregtire a probelor n care este necesar s se foloseasc o tehnic special care s includ n proba respectiv toate componentele masei i n proporia cantitativ i calitativ existent n lot. Se efectueaz de regul cu ajutorul unor instrumente speciale, numite sonde. Probele recoltate cu sonda se introduc n cutii metalice nchise. n laborator, aceste probe brute se omogenizeaz (probe omogenizate) i, dup prelevarea probei de umiditate, aceast prob omogenizat se mparte n 2 sau mai multe probe de laborator prin metoda sferturilor sau metoda divizorului. Pentru analizele care necesit cantiti mici se constituie proba de analiz prin metoda ah, recoltnd mici cantiti de produse din fiecare ptrat; - faza de efectuare a analizelor i calculul indicilor de calitate n care se determin calitile senzoriale (aspect, culoare, miros, gust) i fizico-chimice (coninut de impuriti, greutate hectolitric, coninut de umiditate, gradul de infestare etc.). - umiditate: max.11% - corpuri strine: max.4% - semine cu defecte: max.10% Descrcarea materiilor prime oleaginoase
Se realizeaz cu ajutorul transportoarelor pneumatice, transportoare cu band, transportoare Redler (cu raclete), transportoare elicoidale, elevatoare, lopai mecanice etc.
Fig. 1. Transportor cu raclete 1 lan; 2- jgheab; a) lan cu raclete orizontale; b) lan cu raclete profilate
Lanul cu raclete se deplaseaz ntr-un jgheab cu nlimea egal cu limea lanului, ntre 2 roi (de antrenare i de ghidare) cu o vitez de 30 m/min.
Pregtirea seminelor pentru procesare Vom analiza n general procesul de pregtire a seminelor de floarea-soarelui. Asemntor va fi i la celelalte semine oleaginoase. n procesul de obinere a uleiurilor vegetale, seminele oleaginoase sunt supuse unor tratamente tehnologice care le asigur caliti optime n vederea obinerii uleiului cu randamente maxime i cheltuieli minime.
Schema tehnologic de obinere a uleiului vegetal este prezentat n figura 2.
2.1. CONDITIONAREA SEMINTELOR OLEAGINOASE Materiile prime oleaginoase sunt produse sezoniere, recoltate la sfarsitul verii sau toamna, fiind necesara depozitarea lor pe perioade lungi, in conditii in care sa se asigure postmaturizarea (maturizare dupa recoltare) si pastrarea calitatii initiale. De aceea, se impune coditionarea acestora prin indepartarea impuritatilor grosiere si a excesului de umiditate, in vederea depozitarii, prelucrarea preliminara determitatea pentru obtinerea uleiului, cu randament maxim si cheltuieli minime. 2.2. CURATIREA SEMINTELOR OLEAGINOASE Impuritatile care se gasesc in semintele oleaginoase pot fi grupate in patru categorii: -impuritati minerale - pamant, pietre, praf, nisip, etc; -impuritati organice neoleaginoase - paie, pleava, esminte ale altor plante oleaginoase. -impuritati organice oleaginoase - seminte putrede, carbonizate, seci, atacate de insecte, seminte oleaginoase ale altor sorturi decat cel receptionat; -impuritati metalice - cuie, suruburi, bucati de metal, etc; In fabricile de ulei, indepartarea impuritatilor din seminte se realizeaza in doua etape: inainte de depozitare (precuratire cand se elimina 50% din impuritati) si la trecerea in fabricatie (postcuratire cand se elimina 75% din impuritati), continutul permanent de impuritati fiind de 0,3-0,4%.
Necesitatea curatirii semintelor de impuritati este motivata astfel: -impuritatile, mai ales cele organice, constituie mediul favorabil pentru dezvoltarea microflorei si a parazitilor, factori favorizanti ai autoincalzirii si alterarii semintelor, la depozitare; -se reduce spatiul util pentru depozitarea materiilor prime oleaginoase; -se imbunatatesc conditiile de munca ale lucrarilor din depozite, ingreunate datorita prafului -are loc uzura masinilor si chiar defectarea lor, in cazul cand impuritatile raman in semintele care se prelucreaza; -scade calitatea srotului rezultat (creste continutul de cenusa insolubila in acid clorhidric), datorita impuritatilor minerale. Procedeele de separarea impuritatilor din seminte au la baza urmatoarele principii: -diferenta de marime dintre impuritati si semintele oleafinoase; separarea se realizeaza pe site cu miscare rectilinie, circulara sau vibratoare; -diferenta de greutate specifica dintre impuritati si seminte, separarea avand loc in prezenta unui curent de aer ascendent, in care sunt antrenate impuritatile mai usoare decat semintele: -diferenta de marime si greutate specifica dintre seminte si impuritati; -proprietatile magnetice ale impuritatilor feroase, separarea fiind realizata cu ajutorul electromagnetilor si mai rar, cu magneti naturali.
Exist mai multe modaliti de separare, n funcie de felul impuritilor, astfel:
Separarea impuritilor feroase (fig. 2) - se bazeaz pe proprietile magnetice ale acestora i se realizeaz cu ajutorul magneilor naturali sau a electromagneilor Aceast separare se execut naintea tuturor operaiilor din cadrul procesului tehnologic n vederea evitrii defectrii utilajelor;
Pentru separarea impuritilor metalice de natur feroas existente n amestecul de semine oleaginoase se folosesc magnei permaneni i mai rar electromagnei.
Separatorul magnetic pe conduct (fig. 2)
Fig.2 Separator magnetic pe conduct 1. Conduct de alimentare ; 2. Placa cu magnei permaneni; 3. Tremie colectare; 4.Conduct evacuare produs curat; 5. Amestecul de separat
Separatorul cu magnei permaneni(figura 3), folosit curent n fluxul unei instalaii de obinere a uleiurilor vegetale, este plasat n cel puin dou puncte din fluxul de pregtire al seminelor: nainte de a ncepe curirea i dup terminarea acesteia (nainte de a intra seminele la presare). Numrul potcoavelor ce alctuiesc magnetul se stabilete n funcie de cantitatea de semine supus curirii. Se consider ncrctura specific maxim de 100 kg semine pentru potcoava cu limea de 40 mm. Funcionarea nesatisfctoare a separatorului cu magnei permaneni se poate datora urmtoarelor cauze: distribuirea neuniform a produsului (seminelor) pe suprafaa magneilor; o vitez de trecere a seminelor peste poli prea mare; nendeprtarea la timp a impuritilor feroase reinute; scderea puterii de atracie i reinere a magnetului.
Fig. 3 Separator cu magneti permanenti 1-tambur; 2-band de cauciuc; 3-plnie de alimentare;4-uber 5-perei limitatori; 6-tambur electromagnetic; 7-racord aspiraie; 8-cap de evacuare; 9-clapet de dirijare; 10-plnie de evacuare
Funcionare: aparatul se alimenteaz cu gru prin plnia de alimentare, debitul fiind reglat cu ajutorul unui uber. Seminele cad pe o band de cauciuc pus n micare de un motor. Seminele ajung n drumul lor n zona de atracie magnetic, unde corpurile feroase sunt reinute i meninute pn ce ies din zona de atracie a tamburului electromagnetic. Corpurile feroase cad ntr-o plnie, iar praful dezvoltat este ndeprtat datorit gurii de aspiraie.
Tarar aspirator (figura 4) Funcionare: seminele intr n batiul mainii prin conducta de alimentare, unde debitul de material este reglat uniform pe toat limea cu ajutorul unor clapete cu contragreuti. Prin cdere seminele ajung pe sita preliminar cu ochiuri de 15-20 mm, unde se separ impuritile mari ca bulgri de pmnt, pietre, coceni, care cad de pe sit n lada mainii. Seminele trecute prin sita preliminar ajung pe sita principal cu ochiuri de 10-15 mm, unde se separ impuritile mari. De aici seminele, mpreun cu impuritile de mrime egal i mai mici, ajung pe a doua sit cu ochiuri de 3 mm unde sunt reinute seminele i impuritile de aceeai mrime, i trec impuritile mai mici. Seminele cu impuriti de mrime egal ajung pe sub 2 canale de aspiraie unde circul un curent de aer ascendent, i de aici n camerele de sedimentare unde aerul, pierznd vitez i trecnd prin nite icane, se depune praful i impuritile mai uoare. Orificiile sitelor sunt desfundate cu ajutorul unor bile de cauciuc, ca urmare a micrii imprimate de un mecanism cu excentric.
Fig.4 Tarar aspirator 1-batiu; 2-conducta de alimentare; 3-sita preliminar; 4-sita principal; 5-ventilator; 6-contragreuti; 7-canale de aspiraie; 8 mecanism biel manivel
Separatorul Pneumatic (figura 5)
Fig. 5 Separator pneumatic 1-corp cilindric; 2-camer de decantare; 3-canal circular;4-con cu deflector; 5-conduct;6-orificii; 7-gur de evacuare, 8-ecluz; 9-ecluz; 10-tub; 11-ecluz; 12-ciclon de decantare; 13-conduct
Funcionare: fluxul de semine intr prin conduct, unde dup ce depete conul deflector, scznd presiunea aerului stratul de semine se subiaz, iar seminele se scurg pe pereii decantorului spre gura de evacuare i ecluz. Aerul care a transportat seminele mpreun cu aerul din exterior primit prin orificii formeaz cureni datorit ventilatorului la partea superioar a aparatului. Aceti cureni ntlnesc pnza de semine i antreneaz praful i ce este mai uor dect seminele printr-un canal spre camera de sedimentare.
Separatorul gravitator (fig. 6) este un utilaj destinat separrii impuritilor grele i a miejilor desprini din coaj n timpul operaiilor anterioare. Acest utilaj se plaseaz dup tarar, deoarece separ pe lng pleav, praf, spice, alte impuriti organice i pietrele cu dimensiuni mai mari sau mai mici dect smna culturii de baz, separatorul ndeprtnd n acest caz doar pietrele asemntoare ca dimensiuni seminei din cultura de baz. Eficiena ndeprtrii pietrelor trebuie s fie de 90-100%, aceasta obinndu-se prin reglarea nclinaiei optime a cadrului cu sit ce intr n alctuirea separatorului.
Fig.6 Separator de pietre din cereale 1.Sistem de acionare; 2. Plnie de alimentare; 3. Amestec de semine; 4.Amestec de aer cu praf; 5. Conduct aspiraie; 6. Hot; 7. Sit; 8. Plnie evacuare pietre; 9. Mecanism de reglare; 10.Recipient colectare pietre; 11. Cadru; 12. Jgheab evacuare semine
Functionare: dup curire, seminele oleaginoase sunt supuse unui proces de uscare, n care se ndeprteaz cel puin 4% din coninutul de umiditate al seminelor (de la 12-14% iniial se ajunge la 8-10% umiditate n final).Scopul uscrii este de a evita fenomenele de autonclzire i autoaprindere, prin ncetinirea proceselor chimice i biochimice. Temperatura de uscare este limitat n masa seminelor la 60C pentru a evita, n cazul unor temperaturi mai ridicate, denaturarea termic a proteinelor i degradarea calitii uleiului din semine. Usctoarele folosite la noi n ar se bazeaz pe principiul uscrii prin contact i convecie, fiind de tip rotativ cu tambur orizontal, coloane verticale sau cu fascicole tubulare, care pot lucra la presiune atmosferic sau sub vid, usctoare n strat fluidizat- usctoare pneumatice. 2.3 USCAREA SEMINTELOR OLEAGINOASE Semintele oleaginoase au o umiditate mai mare decat umiditatea critica, chear daca au fost recoltate in perioada optima, fiind necesara uscarea lor, pentru a putea fi depozitate pe perioade indelungate. Valoarea umiditatii critice variaza in functie de continutul de ulei al semintelor si de umiditatea relativa a aerului. Inconditiile unei umiditatii a aerului de 75%, in tabelul urmator se prezinta valorile acestui indicator: Un continut de apa care depaseste umiditatea critica amorseaza si accelereaza procesele de respiratie si germinatie din semintele oleaginoase. Alterarea semintelor provocata de actiunea microorganismelor este de asemenea conditionata de prezenta apei. Deaceea uscarea semintelor se impune din urmatoarele motive: evitarea degradarii calitatii semintelor, prin incetinirea proceselor hidrolitice, chimice si biochimice, respectiv a germinariisi a autoincalzirii, la depozitare asigurarea desfasurarii procesului tehnologic in conditii optime, deoarece procesarea semintelor cu umiditate ridicata conduce la: o scaderea capacitatii de prelucrare a utilajelor. o cresterea continutului de ulei in sroturi si cresterea aciditatii a uleiului si in consecinta scaderea randamentului in ulei brut si rafinat. o scaderea eficientei economice a procesului de fabricatie. Procesul de uscare decurge n trei faze: 1. evaporarea apei de pe suprafaa seminelor 2. evaporarea apei din interiorul seminelor (viteza de uscare scade) 3.realizarea umiditii de echilibru (umiditatea seminelor este egal cu cea de echilibru, viteza de uscare scade pn la zero)
Viteza de uscare depinde de o serie de factori: - coninutul iniial (10-15%) i final de umiditate (6-9%): cu ct coninutul iniial de umiditate este mai mare i cel final mai mic, cu att viteza de uscare este mai mic; - temperatura n instalaia de uscare: cu ct temperatura este mai ridicat, cu att procesul decurge mai repede; - umiditatea iniial i final a agentului termic a aerului: cu ct umiditatea iniial este mai mic, umiditatea final mai apropiat de gradul de saturaie a aerului, viteza de uscare va fi mai mare; - viteza de micare a agentului termic: cu ct viteza este mai mare, cu att procesul de uscare decurge mai repede. Utilaje pentru uscare : - usctor rotativ - coloana de uscare - usctorul cu fascicul tubular
Usctorul rotativ (fig. 7) Usctorul rotativ se compune din trei pri: focar, tambur i ventilator. Dup verificarea motoarelor electrice, a dispozitivului de acionare i a lagrelor, se pornete tamburul n gol. Debitul de semine se regleaz n funcie de umiditatea seminelor. Din dozator, seminele ajung n tambur, unde datorit micrii de rotaie a tamburului, a dispozitivului de antrenare i a curentului de gaze, sunt amestecate, uscate, curite i transportate spre evacuare (gazele antreneaz impuritile uoare). Amestecul de gaze-ap este aspirat de ventilator i refulat printr-o conduct ntr-un ciclon umed unde se elimin impuritile.
Fig. 7 Usctor rotativ 1- tambur, 2-conduct de alimentare gaze, 3-ecluz; 4- role: 5- bandaje din oel; 6-camer de evacuare, 7- motor electric; 8-ventilator
Seminele uscate sunt trecute la instalaia de rcire, astfel c la ieire vor avea t= 60-70 o C. Pentru a nu exista riscul degradrii la depozitare, seminele trec prin coloane de rcire. Din cutiile de alimentare ale coloanei, seminele cad pe elementele de rcire prin care circul aer din mediul ambiant. Debitul de aer se poate regla manual cu ajutorul unei clapete de reglare acionat printr-o roat cu cremalier. Seminele rcite se evacueaz pe la partea inferioar cu un nec-dozator.
Coloana de uscare (fig. 8) Coloana de uscare se compune din: dispozitiv de alimentare cu prenclzitor, seciune de uscare, seciune de rcire, dispozitiv de evacuare, ventilatoare pentru aspiraia aerului cald i rece, aeroterme pentru nclzirea aerului, cicloane pentru separarea prafului i aparate de msur i control. De la usctor seminele sunt transportate deasupra coloanei de rcire, i repartizate n cutiile de alimentare. Aici cad pe elementele de rcire, dup care sunt evacuate de un nec dozator pe la partea inferioar. Debitul curentului de aer este reglat manual cu o clapet. Seminele intr prin plnia de alimentare n compartimentul de prenclzire unde are loc uscarea pn la 35-400 C. Apoi seminele se scurg pe elementele din zona de uscare, unde sunt nclzite i uscate cu aer cald. Temperatura seminelor ajunge la 60 C. Seminele trec n compartimentul de rcire, unde se rcesc cu ajutorul aerului. Mai departe seminele sunt evacuate cu ajutorul unui dispozitiv, debitul fiind reglat cu un grtar mobil.
Fig. 8 Coloana de uscare 1- cutie de alimentare, 2- elemente de rcire, 3- conduct; 4- colector de aer, 5- clapet de reglare orificii de ventilaie; 6- nec dozator canale de aer, 7- canale de aer
Usctor cu fascicul tubular (fig. 9) Seminele trec din plnia de alimentare n carcas, de unde se deplaseaz cu ajutorul unor palete n jurul fasciculului de evi. Aerul ncrcat cu vapori de ap rezultat n timpul uscrii este evacuat printr-un co n atmosfer. Se poate folosi i aer artificial realizat de un ventilator care aspir printr-o conduct montat n locul coului de tiraj. Admisia i evacuarea agentului termic se face prin axe tubulare. Repartizarea aburului n fascicul se realizeaz din spaiul liber ntre axul tubul i plac. Urmrirea modului de funcionare se realizeaz prin vizoare montate n capac pe carcas.
2.4 DEPOZITAREA MATERIILOR PRIME OLEAGINOASE Depozitarea materiilor prime oleaginoase este o operatie importanta, in care trebuie asigurata o conditionare optima, premisa a pastrarii si imbunatatirii calitatii produselor, ceea ce are ca efect micsorarea pierderilor de fabricatie. Semintele oleaginoase proaspat recoltate, cu umiditate mai mare, au o activitate vitala ridicata si o maturitate biologica neomogena.Prelucrarea preliminara a semintelor prin curatire si uscare, micsoreaza instabilitatea semintelor la depozitare, stiindu-se ca depasirea umiditatii critice, duce la declansarea proceselor biologice, manifestate prin respiratie, germinatie si autoincalzire. In urma acestor procese are loc la distrugerea substantelor de rezerva si in final, degradarea partiala sau totala a semintelor depozitate. Maturizarea semintelor oleaginoase Postmaturizarea (maturizarea tehnologica ulterioara recoltarii ) reprezinta o perioada de 30-60 zile dupa recoltare, timp in ce maturizarea semintelor aflate in planta, nu s-a incheiat. Procesele similare cu cele ultimei perioade de coacere sunt : respiratia si sinteza substantelor organice, a caror viteza scade cu micsorarea umiditatii si a activitatii enzimelor din seminte. Pentru a asigura maturizarea semintelor depozitate in fabricile de ulei este necesar sase creeze conditii asemanatoare cu cele naturale, folosindu-se in acest scop mijloacetehnice adegvate. Controlul semintelor in timpul depozitarii Verificarea scari si a calitatii semintelor depozitate se asigura prin controlul tehnic si de calitate, efectuat conform unui grafic, incat fiecare celula a silozului sau fiecare etaj al magaziei sa fie verificate periodic , in functie de anotimp. Temperatura este parametrul important care se gaseste si care ofera informatii asupra modului de pastrare a semintelor. Aceasta se masoara din 3 in 3 zile cu ajutorul termometrelor cu tija lunga in magaziile si silozurile de tip vechi sau se inregistreaza automat in fiecare celula, in silozurile moderne. La depasirea temperaturii din interiorul masei de seminte, semnalizata optic si acustic, care nu trebuie sa fie mai mare decat temperatura mediului ambiant cu mai mult de 5C, se iau masuri de prevenire a incingerii. 2.5 DESCOJIREA SEMINTELOR OLEAGINOASE Semintele oleaginoase sunt acoprite cu un invelis (coaja), aderent la miez, in functie de tipulsemintelor. Coaja are continut redus de ulei (ulei botanic) de 0,5-6% si un continut rodicat de celuloza. Compozitia chimica a cojilor de floarea-soarelui este urmatoarea: 8-10% umiditate, 1-5% lipide, 3-6% proteine, 25-28% pentozani si 60% celuloza totala, din care 25-29% lignina.
Avantajele descojirii semintelor oleaginoase se pot rezuma astfel: -imbunatatirea calitatii srotului, prin scaderea continutului de celuloza si creserea continutului de proteina; -cresterea capacitatii de prelucrare a valturilor de macinare , aplatizare, a prajitoarelor, preselor si extractoarelor; -reducerea pierderilor de ulei din srot, deoarece coaja absoarbe o cantitate apreciabila de ulei, pe care o cedeaza mai greu decat miezul la presare si la extractie; -scaderea continutului de ceruri in uleiul de presa, respectiv o rafinare mai usoara; -reducerea uzurii utilajelor, in special al valturilor si a reselor, coaja continand bioxid de siliciu, cu proprietati abrazive; -recuperarea cojilor ca si material conbustibil.
Descojirea semintelor prezinta si unele dezavantaje si anume: -cresterea pierderilor de ulei, prin antrenarea miezului in coaja, la operatiile de descojire; -necesitatea unui spatiu construibil adecvat si a utilajelor complexe de descojire; -consum mare de energie si manopera suplimentara
Descojirea implica doua faze: spargerea si detasarea cojii de miez si separarea cojilor din amestecul rezultat.
Spargerea si detasareacojii de miez se poate realiza prin mai multe metode mecanice: lovire, taiere, frecare, strivire.
In urma spargerii semintelor, indiferent de metoda aplicata,rezulta un amestec complex, in care se regasesc mai multe fractiuni: -miezuri intregi si sparte; -cojii intregi si maruntite; -miezuri cu rest de coaja; -coji cu rest de miez -seminte intregi nedescojite. Amestecul se supune urmatoarei faze de descojire, respectiv, separarii cojilor din amestec (cea mai mare parte); restul ramane in material, avand influenta pozitiva asupra operatiilor tehnologice ulterioare si anume: -la macinare, intensifica fortele de frecare la prinderea materialului intrte valatugi; -la prajire,impiedica aglomerarea puternica a particulelor de miez, in timpul fazei de umectare-incalzire; -la presare, usureaza scurgerea uleiului din material ; -la extractie, mareste porozitatea materialului, imbunatatind circulatia solventului.
Separarea cojilor se realizeaza in utilaje, care combina doua metode: -cernerea (prin site), pd baza diferantei de marime; -aspiratia intr-un curent de aer ascendent produs de un ventilator, pe baza diferentei de greutate specifica. Dupa procesul de separare, rezulta doua fractiuni: -miezul industrial- 80-85% din masa semintelor prelucrate, miez care contine 6-8% coaja; -coaja industriala - 15-20% din masa semintelor prelucrate, aceasta coaja antrenand 0,4- 1% miez.
Utilaje pentru descojire Descojirea semintelor de floarea-soarelui
Procesul se executa cu ajutorul tobei de spargere si cu separatoarelor de coji. Toba de spargere orizontala realizeaza spargerea si detasarea cojii de miez. In interiorul carcasei cilindrice confectionata din tabla de otel cu grosimea de 5-6mm se gaseste un rotor cu palete, montat pe un ax aflat in miscare de rotatie. Actionarea tobei este realizata cu ajutorul unui electromotor de 4,5kW, prin intermediul unui variator de viteza, care asigura 560- 670 rot/min. Turatia este mai maica in cazul semintelor mai uscare si mai mare la cele umede. Toba de spargere este acoperita pe 2/3 din suprafata interioara (ecran de spargere) cu vergele metalice semirotunde (r=25mm), restul fiind deschis, pentru a permite evacuarea materialului descojit. Distanta dintre ecranul de spargere mobil si paleta se regleaza in functie de umiditatea semintelor (10-20 mm la partea de intrare si 8-12 mm la partea de iesiredin toba). MACINAREA MATERIILOR PRIME OLEAGINOASE Macinarea materiilor prime oleaginoase este o operatie obligatorie in diferite scheme tehnologice de obtinere a uleiului, realizand ruperea membranelor si destramarea structurii oleoplasmei celulare. In acest fel, uleiul se elimina prin canalele oleoplasmei sub forma de picaturi fine, fiind retinute la suprafata macinaturii sau in capilarele acesteia. In timpul macinarii se deschid 70-80% din celule, 10% raman intacte, iar cealalta parte, desi cu membranele rupte, isi mentine structura intracelulara initiala.
Calitatea macinaturii obtinute, respectiv, finetea, aspectul si uniformitatea este influentata de structura morfologica a semintelor, de umiditate si de continutul in ulei. Semintele descojite, la care umiditatea este mai mare decat umiditatea optima de macinare, diferita in functie de tipul semintelor, devin plastice, se macina greu, iar macinatura este cleioasa, ceea ce ingreuneaza presarea si extractia.
Umiditatea optima de macinare este urmatoarea: -floarea-soarelui, 5-6%; soia, 10%; in, 8-9%; rapita, 8%; ricin, 7%; -germeni de porumb, 8-10%; samburi de struguri, 9-10%; Semintele cu continut mic si mediu de ulei se macina usor, uleiul care se separa in timpul maruntirii este absorbit imediat de particulele de macinatura. Macinatura obtinuta este pulverulenta si se prelucreaza bine la operatiile de presare si extractie. Semintele cu un continut ridicat de ulei dau o macinatura cleioasa, deoarece se separa o cantitate mare de ulei, care nu poate absorbii in intrgime. In acest caz, se impune un grad de maruntire mai putin avansat. Macinatura oleioasa nu se depoziteaza, mai ales daca se obtine din seminte cu umiditate ridicata, datorita transformarilor chimice, care pot avea loc si a proceselor de activare a microorganismelor. Dintre transformarile chimice se pot enumera: -cresterea aciditatii uleiului sub actiunea lipazelor proprii; -cresterea indicelui de peroxid datorita peroxidazei, lipooxigenazei si a oxigenului atmosferic; -dematurarea proteinelor sub influenta caldurii produse prin frecare si a presiunii exercitate de cilindrii valturilor de macinare.
Materiile oleaginoase supuse macinarii sunt urmatoarele: -semintele nedescojite si miezul industrial, inainta de tratamentul hidrotermic (se urmareste distrugerea structurii celulare) -brochenul rezultat la presare, inainte de extractie (se urmareste destramarea structurii secundare realizata la presare si a unei granulatii favorabile extractiei cu solventi, respectiv transformarea in paiete); -srotul rezultat la extractie, inainte de depozitare (se urmareste obtinerea uni srot cu continut proteic ridicat, prin separarea avansata a cojilor).
Mcinarea seminelor de floarea- soarelui Mcinarea este operaia prin care materia prim oleaginoas este mrunit sub aciunea forelor mecanice in particule de dimensiuni mici din care s se poat face separarea uleiului cu randament maxim. Mcinarea are ca efect deschiderea celulelor (oleoplastelor) in vederea indeprtrii mai uoare a uleiului la presare i extracie. Astfel, printr-o bun mcinare, se deschid circa 70-80% din totalul celulelor. Structura lor intracelular este distrus prin aciunea mecanic de mcinare iar uleiul se aglomereaz in picturi fine, se elimin din canalele oleoplasmei i este reinut sub forma unor pelicule la suprafaa i in capilarele mcinturii. O cantitate de ulei rmane in celulele nedeschise (20-30% din totalul celulelor), eliberarea lui fiind dificil.
Gradul de mcinare este deosebit de important pentru desfurarea ulterioar a procesului tehnologic, influennd in special presarea i extracia uleiului. Astfel, o mcintur prea fin se aglomereaz in timpul tratamentului hidrotermic, mrind solicitarea braelor amestectoare ale toasterelor. De asemenea, dimensiuni mici ale particulelor de mcintur ingreuneaz presarea uleiului i scderea randamentului de recuperare a uleiului prin presare datorit colmatrii capilarelor de scurgere a uleiului. Utilajele cu ajutorul crora se realizeaz mcinarea sunt, in funcie de tipul seminelor supuse mcinrii, precum i a particulelor ce trebuie obinute: valuri, concasoare, mori cu ciocane. Valurile sunt alctuite din 2 tvlugi metalici (din oel) goi in interior, cu suprafa neted sau rifluit, aflai in micare de rotaie; mrunirea se realizeaz sub aciunea forelor de compresiune, de tiere sau frecare. Astfel, exist mai multe situaii: - ambii cilindri netezi, cu viteze egale: mcinarea are loc sub aciunea forelor de compresiune; - ambii cilindri rifluii, cu viteze egale: mcinarea are loc sub aciunea forelor de frecare; - ambii cilindri rifluii, cu viteze diferite: mcinarea are loc sub aciunea forelor de frecare i forfecare. Dimensiunile particulelor mcinturii depind de distana dintre tvlugi, de tipul suprafeei acestora, precum i de viteza relativ (viteza cu care se rotesc unul in raport cu cellalt). Concasoarele sunt utilaje folosite la mrunirea brochenului (turtele care rezult la presarea mcinturii), care produce lang obinerea unui brochen cu granulaia necesar, distrugerea structurii interioare secundare, ceea ce permite eliberarea uleiului din aglomerrile formate i uurarea extraciei. Morile cu ciocane sunt folosite la mcinarea rotului, destinat alimentaiei animalelor. 2.3. Tratamentul hidrotermi c (prj i rea) Tratamentul hidrotermic este o operaie realizat sub aciunea combinat a cldurii i a apei efectuat sub o amestecare continu. Acest tip de tratament se poate aplica in patru situaii diferite: - inainte de presare, asupra mcinturii obinute la valuri; - inainte de extracie, asupra brockenului de la presare, dup concasare; - inainte de aplatizarea materialului oleaginos; - inainte de extracie, asupra paietelor aplatizate. Scopurile acestei operaii sunt urmtoarele: - imbuntirea condiiilor de separare a uleiului din mcintur; - reducerea vascozitii i a tensiunii superficiale a uleiului; - imbuntirea condiiilor de scurgere a uleiului la presare. Fazele tratamentului hidrotermic : Umectarea i inclzirea mcinturii. Principalul scop al umectrii il constituie separarea uleiului pelicular. Operaia const in imbibarea cu ap a mcinturii: apa are capacitatea de a anula tensiunea superficial care reine uleiul in mcintur in form pelicular, deci se favorizeaz eliberarea i scurgerea acestuia la presare. In acelai timp, prin introducerea apei in mcintur, proteinele coninute de aceasta se imbib, ii mresc volumul preseaz asupra capilarelor, le micoreaz seciunea favorizand indeprtarea uleiului. De menionat faptul c la inceput viteza de imbibare a mcinturii cu ap este mare, apoi scade pe msur ce mcintura se satureaz in ap. Viteza de imbibare depinde de condiiile de umectare cat i de coninutul in ulei (este invers proporional cu cantitatea de ulei din mcintur). Celulele rmase intregi dup mcinare sufer i ele transformri in timpul umectrii. Astfel, acestea se umfl, iar la inclzirea ulterioar se sparg eliberand uleiul coninut. Umectarea i inclzirea trebuie realizate simultan pentru a stopa activitatea enzimelor care ar putea mri aciditatea uleiului, in prezena apei. Prjirea - uscarea mcintura este inclzit in vederea modificrii structurii i a proprietilor acesteia precum i a reducerii umiditii. Inclzirea se realizeaz treptat i incepe o dat cu umectarea mcinturii i progreseaz astfel incat la sfaritul operaiei se inregistreaz temperatura cea mai ridicat iar apa se evapor intens. Inclzirea determin producerea unor modificri de natur fizico-chimic i coloidal asupra celor dou faze (lichid i solid) ale mcinturii. Modificarea fazei lichide. Modificrile de natur fizic aduse fazei lichide a mcinturii constau in scderea vascozitii uleiului i a tensiunii superficiale a acestuia, precum i in evaporarea apei din mcintur. Scderea vascozitii uleiului este rapid o dat cu creterea temperaturii. La temperaturi de peste 60C, scderea vascozitii evolueaz dup un palier mai lent.
Scderea vascozitii uleiului i a tensiunii superficiale a acestuia uureaz eliminarea lui din mcintur i scurgerea lui la presare. In timpul tratamentului hidrotermic pot avea loc i modificri de natur chimic i biochimic: oxidarea uleiului i creterea coninutului in hidroxiacizi. Aceste procese au loc ins cu viteze foarte reduse deoarece durata tratamentului este mic. Modificarea fazei de gel (coloidale). In timpul tratamentului hidrotermic, proteinele se denatureaz i determin distrugerea structurii celulare. Structura fazei solide devine elastic i afanat, ceea ce favorizeaz scurgerea uleiului sub aciunea presiunii sau a dizolvantului. Denaturarea termic se produce in prezena apei i este cu atat mai intens cu cat umiditatea mcinturii este mai ridicat. Pe lang transformrile chimice, in prima etap a tratamentului hidrotermic au loc in mcintura umectat i procese biochimice: creterea activitii lipazelor care are ca efect mrirea aciditii uleiului prin hidroliza triacilglicerolilor. Activitatea enzimatic scade in a doua etap a tratamentului hidrotermic, deoarece sub aciunea temperaturii sunt inactivate enzimele. De aceea, se recomand ca umectarea materialului oleaginos s se realizeze in prima faz a tratamentului concomitent cu ridicarea rapid a temperaturii pan la 60-70C cand inceteaz activitatea enzimatic. In faza a doua a tratamentului hidrotermic (ridicarea temperaturii) are loc desfacerea agregatelor mai mari i tasarea particulelor, ceea ce se explic prin scderea umiditii, denaturarea termic a proteinelor i separarea uleiului pe suprafaa particulelor. De asemenea, prin prjire rezult o modificare pronunat a plasticitii mcinturii. Datorit scderii umiditii i a denaturrii proteinelor, plasticitatea mcinturii scade atingand valori optime pentru presare. Utilajele care intr in alctuirea instalaiei de tratament hidrotermic sunt: - prjitoare verticale cu corp cilindric (toastere) cu compartimente multietajate (Krupp); - prjitoare orizontale cu mai multe corpuri; - prjitoare in pat fluidizat. Presarea mcinturii Este operaia tehnologic prin care se separ uleiul din mcintur prin aplicarea unei fore de presarea asupra mcinturii prelucrate prin tratament hidrotermic. Presarea are ca produi brochenul (mcintura epuizat in ulei) i uleiul brut de pres. Operaia se face numai in cazul materiilor prime oleaginoase cu un coninut de ulei mai mare de 30% deoarece randamentul presrii este 80-85%, restul uleiului fiind obinut prin extracie. Prin presarea particulelor de mcintur unele de altele, incepe procesul de separare a uleiului de faza de gel: iniial se separ uleiul de la suprafaa particulelor, iar dup un timp, sub aciunea presiunii exercitate incepe deformarea i comprimarea puternic a particulelor. Cand spaiul dintre suprafeele particulelor devine foarte mic, uleiul nu mai poate fi eliminat. Factorul principal care definete modul de realizare al presrii este presiunea. Cu cat presiunea este mai mare, cu atat contactul intre suprafeele interioare i exterioare ale mcinturii crete, cu atat se elimin mai bine uleiul din spaiile care se creaz intre aceste suprafee, iar viteza de scurgere a uleiului este mai mare. Creterea presiunii asupra mcinturii trebuie s fie ins aplicat treptat deoarece o presiune prea mare la inceputul presrii duce la colmatarea capilarelor, reducandu-se randamentul la presare. Lungimea capilarelor trebuie s fie cat mai mic i este influenat de grosimea stratului de material. Randamentul maxim in ulei se poate obine prin imbuntirea proprietilor structural-mecanice ale mcinturii favorizate de decojire, mcinare i tratamentul hidrotermic corespunztoare. Durata presrii trebuie s permit scurgerea uleiului i depinde de: - caracteristicile fizico-chimice ale mcinturii - caracteristicile constructive i funcionale ale presei - grosimea brochenului la ieirea din pres. In timpul presrii, mcintura sufer o serie de modificri fizico-chimice: - reducerea umiditii materialului datorit inclzirii; - trecerea unei pri din fosfatide din faza de gel in cea de ulei; - formarea de combinaii melanoidinice la temperaturi mai mari de 100C prin interaciunea dintre gruprile NH2 ale proteinelor i gruprile CHO ale glucidelor ducand la inchiderea culori mcinturii i a uleiului; - pigmenii naturali liposolubili se solubilizeaz in ulei. Utilajele necesare realizrii presrii mcinturii se numesc prese i pot fi de mai multe tipuri, in funcie de productivitate, de turaie, putere i, in special, de randamentul dorit. - presa Tehnofrig TPU: - productivitate 2 t/h mcintur - turaia 2,5 rotaii/min. - putere 20 kW - reduce uleiul din turte pan la 18-20% - superpresa Goliat: ulei in turte 5% Uleiul brut obinut dup presare se purific prin sedimentare i se elimin excesul de umiditate. Operaiile principale de purificare a uleiului brut de pres sunt: separarea sedimentului cu site vibratoare, decantarea, uscare sub vid, rcirea, filtrarea uleiului.
2.4. Extracia cu solveni Extracia cu solveni a uleiului de floarea-soarelui din mcintur cuprinde mai multe operaii: 2.4.1. Extracia propriu-zis 2.4.2. Distilarea miscelei 2.4.3. Recuperarea solventului din rot i condensarea acestuia 2.4.1. Extracia propriu- zis
Extracia este procesul tehnologic prin care, dintr-un amestec de substane se separ un anumit component pe baza solubilizrii lui intr-un solvent. In vederea extraciei uleiului, materialul oleaginos (faza solid) este amestecat cu solventul (faza lichid). In timpul amestecrii, uleiul este solubilizat in benzina de extracie cu care formeaz o soluie denumit miscel. Materialul solid degresat care rmane dup extracie se numete rot .
Extracia se utilizeaz ca metod unic de separare a uleiului din materialele oleaginoase srace in ulei (soia, germeni de porumb etc.). Altfel, ea se aplic suplimentar dup presarea materialului oleaginos tratat hidrotermic, schema de presare-extracie asigurand o recuperare a uleiului de 98%. Extracia uleiului este o operaie tipic de transfer de substan care se realizeaz prin solubilizarea uleiului intr-un dizolvant in care celelalte componente sunt insolubile. Rolul preponderent in extracie il joac difuzia care poate fi de mai multe feluri: molecular, prin convecie sau prin membrane celulare.
Etapele procesului de extracie: 1. Etapa de difuzie molecular a uleiului din interiorul particulei ctre exteriorul ei; 2. Etapa de difuzie molecular a uleiului prin stratul de la suprafaa exterioar a particulelor la suprafaa solventului care inconjoar particulele; 3. Etapa de difuzie prin convecie a uleiului de la stratul de separare ctre miscela in micare. In practica industrial, procesul de extracie are loc simultan dintr-o mulime de particule aflate in strat, in micare sau in strat imobil, cand se recircul numai solventul.
Solvenii de extracie folosii trebuie s fie nepolari, hidrofobi, cu constanta dielectric apropiat de cea a uleiului. Ideal, un solvent trebuie s indeplineasc urmtoarele condiii: - s dizolve repede i uor uleiul, fr s extrag i alte substane; - s nu distrug aparatura in procesul de extracie; - s nu lase miros strin dup distilarea miscelei; - s aib compoziie omogen, stabil, un punct de fierbere constant; - s nu fie miscibil cu apa; - s nu-i schimbe compoziia i proprietile la depozitare; - s nu formeze amestec exploziv cu aerul; - s fie ieftin. Benzina de extracie este solventul care indeplinete cea mai mare parte din condiiile impuse unui solvent, motiv pentru care este utilizat in industria uleiului in etapa de extracie. Caracteristicile benzinei de extracie sunt: - temperatura de fierbere: 65-68C; - concentraia periculoas in aer: 47-270g/cm3 - in amestec cu aerul se aprinde la 250C; - vaporii de benzin se aprind uor; - este mai grea decat aerul de 2,7 ori.
Metode de extracie: 1. Metoda scufundrii (imersrii). Extracia se desfoar prin metoda degresrii succesive a materialului oleaginos in contracurent (solventul proaspt se introduce peste materialul cel mai degresat, iar miscela concentrat peste materialul proaspt). Extracia de realizeaz in prezent in extractorul Bernardini cuplat cu un percolator i extractorul orizontal EMI; 2. Metoda stropirii repetate (percolare) cu dizolvant a materialului care se deplaseaz pe un transportor oarecare. Materialul cel mai degresat este stropit cu dizolvant proaspt, iar materialul proaspt este stropit cu miscela cea mai concentrat. 3. Metoda mixt este metoda prin care materialul proaspt se umecteaz bine cu miscela concentrat, apoi se degreseaz pe transportorul extractorului, in continuare, prin percolare cu miscel, apoi cu dizolvant proaspt. D. Utilaje i instalaii folosite la extracie - Extractorul Rotocel utilizeaz ca principiu de funcionare extracia mixt Caracteristici funcionale: - durata extraciei = 100-300 minute; - grosimea stratului de material = 1,3-1,5 m; - concentraia miscelei = 18%; - coninutul de ulei in rot = 1-1,2%; - debitul de miscel recirculat = 12-18 m3/h; - capacitatea = 180 t/zi. - Extractorul Carusel utilizeaz ca principiu de funcionare metoda percolrii. Caracteristici funcionale: - durata extraciei = 95-135 minute; - grosimea stratului de material = 1,8-2 m; - concentraia miscelei = 22-25%; - coninutul de ulei in rot = 0,7-0,8%; - debitul de miscel recirculat = 12-18 m3/h; - capacitatea = 180 t/zi. - Extractorul DeSmet este un transportor orizontal cu sit care utilizeaz ca principiu de funcionare metoda percolrii. Caracteristici funcionale: - durata extraciei = 135-150 minute; - grosimea stratului de material = 1,0-1,7 m; - concentraia miscelei = 25%; - coninutul de ulei in rot = 1%; - debitul de miscel recirculat = 10 m3/h; - capacitatea > 200 t/zi.
2.4.2. Distilarea miscelei Miscela obinut la extracie reprezint ulei solubilizat in solvent. Aceasta trebuie separat in cele dou fazecomponente: uleiul i benzina de extracie (care se recircul, fcandu-se astfel i economie de solvent). Principiul pe care se bazeaz separarea solventului din miscel este diferena de volatilitate a celor dou faze ale amestecului. In practic, se realizeaz prin inclzirea miscelei la temperatura de fierbere a solventului (63-65C), cand aceasta se evapor i este ulterior recuperat prin condensare. Inainte de separarea uleiului, miscela trebuie purificat fizic de impuritile antrenate in procesul de extracie: prin decantare, filtrare, centrifugare. In vederea micorrii timpului de distilare, se poate mri suprafaa de contact dintre benzin (miscel) i agentul de inclzire (aer cald). Acest lucru se poate realiza prin: pulverizarea miscelei in distilator; barbotarea de aer cald in miscel; distilarea in pelicul, caz in care miscela curge pe un perete vertical, in strat subire, in contact cu aerul cald. Recuperarea solventului din miscel decurge in dou etape: Predistilare operaie in care miscela este concentrat pan la 35-45% ulei, intr-un schimbtor de cldur tubular, apoi intr-un economizor (evaporator tubular sau pelicular) la un vacuum de 400 mmHg i temperatura de 90-95C. Distilarea final realizat la temperaturi de 105-110C i un vacuum de 720-730 mmHg in coloane cu blaz, cu talere sau prin introducere de abur direct. 2.4.3. Recuperarea solventului din rot Dup extracia uleiului, rotul conine 25-50% solvent la suprafa i in capilarele particulelor. Indeprtarea solventului din rot este asemntoare ca principiu de separare cu cel al uscrii, numai c in acest caz lichidul care trebuie evaporat este solventul (benzina de extracie) i nu apa. Dezbenzinarea rotului i toastarea lui se poate face in toastere cu 4-10 compartimente. Fiecare compartiment este inclzit la paliere diferite de temperatur, aa incat benzina se evapor treptat i este recuperat apoi condensat i reintrodus in extracie. Pentru obinerea de roturi destinate finurilor alimentare se utilizeaz instalaia Flash care lucreaz in sistem HTST (High Temperature Short Time). 2.5. Rafinarea uleiului brut de floarea- soarelui Uleiurile vegetale brute conin, pe lang trigliceride naturale i substane de insoire: suspensii mecanice, mucilagii, acizi grai liberi, substane colorante, ceruri, substane odorante. Coninutul lor variaz intre 1-4% i depinde de: - materia prim: gradul de maturitate, compoziia chimic, condiiile de depozitare i pstrare, procesul tehnologic de obinere a uleiului brut: - procesul tehnologic de obinere a uleiului brut: presare, extracie, presare urmat de extracie. In uleiurile brute, substanele de insoire se gsesc sub diferite forme: particule solide dispersate in ulei; soluii sau suspensii de natur coloidal; substane solubile in ulei. In timpul rafinrii, o dat cu impuritile menionate se indeprteaz i substanele valoroase precum vitaminele liposolubile (A, D, E) pierzandu-se i o anumit cantitate de ulei, antrenat cu substanele de insoire indeprtate. Fig. 2.3. Schema tehnologic de rafinare a uleiului de floarea-soarelui
Rafinarea uleiurilor vegetale brute presupune parcurgerea unei serii de etape: 2.5.1. Desmuc i laginarea / degumarea uleiului 2.5.2. Neut ral i zarea i splarea uleiului 2.5.3. Decolorarea uleiului 2.5.4. Vinter i zarea (decerui rea) uleiului 2.5.5. Dezodor i zarea 2.5.1. Desmuc i laginarea / degumarea uleiului Uleiul brut conine substane mucilaginoase (fosfatide, albumine) sub form coloidal, in suspensie sau dizolvate. Prezena mucilagiilor in ulei i in special a fosfatidelor are urmtoarele influene pe parcursul procesului de rafinare a uleiurilor vegetale: - la depozitarea i transportul uleiului brut, atunci cand umiditatea uleiului depete 0,15%, fosfatidele se hidrateaz i se depun la baza recipienilor; - la neutralizare, datorit capacitii lor de emulsionare acestea antreneaz cantiti importante de ulei, mrind astfel pierderile, cu efect negativ asupra randamentului operaiei; - la decolorare, prezena lor duce la inactivarea pmantului decolorant prin blocarea centrilor activi i reduce dimensiunile stratului filtrant; - la dezodorizare, produc inchiderea la culoare a uleiului i apariia unui miros dezagreabil. Eliminarea fosfatidelor din uleiul de floarea-soarelui trebuie s se fac rapid i cat mai eficient prin una din metodele urmtoare: - metode fizico-chimice: hidratarea i tratamentul cu adsorbani; - metode fizice: tratamentul termic; - metode chimice: tratamentul cu acid sulfuric, citric, acid clorhidric, fosforic sau tratamentul alcalin; - metode enzimatice: procedeul Enzymax. Metoda prin hidratare se bazeaz pe faptul c in prezena apei, la cald, fosfatidele, albuminele i complecii acestora (mucilagiile) ii pierd solubilitatea in ulei i precipit in flocoane care pot fi ulterior separate prin sedimentare sau centrifugare. Cefalinele i inozitolfosfolipidele necesit prezena acidului citric pentru hidratare, prin urmare eliminarea lor se va face prin adugarea peste uleiul brut a unei soluii de acid citric 20% in proporie de 1-2%, raportat la cantitatea de ulei, iar operaia decurge la 90C. Eficacitatea hidratrii depinde de: natura i cantitatea agentului de hidratare, temperatura, mrimea suprafeei de contact i modul de separare a mucilagiilor precipitate. Instalaia de desmucilaginare Sharples cuprinde: - schimbtor de cldur pentru ulei - rezervor de hidratare cu agitator - separator centrifugal. Uleiul brut purificat de impuritile mecanice este omogenizat i preinclzit in schimbtorul de cldur la 50C inainte de intrarea in instalaie (desmucilaginarea decurge optim la temperaturi de 45-50). In continuare, uleiul este introdus in rezervorul de hidratare unde se adaug ap cu temperatura de 50C in proporie de 2-3%. Aici este meninut 22 minute, timp in care are loc hidratarea fosfatidelor. Amestecul de ulei-fosfatide hidratate deverseaz prin preaplin i este alimentat in separatoarele centrifugale unde are loc separarea uleiului desmucilaginat i a mucilagiilor. Mucilagiile separate antreneaz 30-35% ulei. 2.5.2. Neut ral i zarea i splarea uleiului Scopul neutralizrii este eliminarea acizilor grai liberi din uleiurile comestibile. O aciditate ridicat a uleiului modific atat caracteristicile senzoriale cat i stabilitatea uleiului in timpul depozitrii, motiv pentru care trebuie indeprtai. In funcie de aciditatea uleiului, metoda prin care se neutralizeaz aceasta poate fi: - neutralizare alcalin: la o aciditate liber < 7%; - neutralizare prin distilare: la o aciditate liber 7-30%; - neutralizare prin esterificare: la o aciditate liber > 30%. Neutralizarea alcalin const in urmtoarele etape: Reacia propriu-zis R-COOH + NaOH = RCOONa + H2O soapstock (spun) Reacia de neutralizare necesit un exces de alcalii pentru a deplasa echilibrul reaciei ctre dreapta i pentru a neutraliza in totalitate acizii grai liberi (pan la o aciditate admis de standarde de 0,02-0,05% acid oleic). Excesul de alcalii trebuie s fie, la neutralizarea uleiului de floarea-soarelui i soia de 10-30%, raportat la cantitatea de ulei. Tratamentul alcalin se realizeaz in amestectoare cu agitator, iar separarea soapstock-ului se face in separatoare centrifugale. Ins t ala ia de neut ral i zare Sharples cuprinde: - preinclzitor de ulei tip eav-n eav: temperatura la care are loc neutralizarea, in condiii optime din punct de vedere tehnologic este de 60-70C, prin urmare uleiul i soluia alcalin trebuie s aib aceast temperatur. Meninerea temperaturii la aceast valoare pe parcursul neutralizrii se realizeaz prin reglarea automat a debitului de abur cu care are loc inclzirea uleiului. - reactor pentru prepararea soluie alcaline (amestectoare rotative, cu dispozitive de amestecare); - dozator de soluie alcalin - reactor de neutralizare cu agitator: in care se desfoar reacia de neutralizare; - supercentrifug pentru separarea soapstock-ului. Separarea soapstock-ului Pentru un bun randament, separarea soapstock-ului se face prin centrifugare. Spunul separat este dirijat ctre industria de cosmetice servind ca baz pentru diferite produse. Splarea uleiului Uleiul se spal de 2 ori cu 10% ap cu temperatura de 90-95C. Apa trebuie dedurizat in cazul in care duritatea este mai mare de 5 grade germane de duritate. Folosirea unei ape cu duritate mai mare (cantitate mare de Ca) conduce la pierderi in ulei. Explicaia const in faptul c ionii de calciu reacioneaz cu acizii grai, se formeaz spunul de calciu, insolubil in ap. Uscarea uleiului Uleiul splat conine umiditate 0,2-0,5% care trebuie neaprat indeprtat. Umiditatea in exces favorizeaz hidroliza triacilglicerolilor cu mrirea aciditii libere a uleiurilor. In plus, uleiul cu umiditate ridicat se va tulbura la depozitare. De asemenea, urmele de umiditate din ulei inactiveaz materialele adsorbante folosite la decolorarea uleiurilor. Uscarea uleiului se realizeaz printr-un proces de autoevaporare in usctoare verticale, compartimentate care lucreaz sub vid (10-20 mmHg). Nu este necesar inclzirea uleiului deoarece la 85-90C, temperatura cu care uleiul intr in usctor, presiunea de vapori a apei este mai mare decat cea din aparat, deci aceasta se va evapora. Uleiul uscat conine maximum 0,05% umiditate. 2.5.3. Decolorarea uleiului ( albi rea) Uleiul destinat consumului trebuie s fie puin colorat i s prezinte un aspect strlucitor i limpede. Pigmenii care coloreaz uleiul brut de floarea-soarelui sunt: - naturali, din materia prim: - clorofilieni, carotenoidici - din prelucrrile anterioare: - melanoidinici, formai prin reacia Maillard. Decolorarea se realizeaz prin adsorbia pigmenilor pe pmant sau crbune decolorant. Decolorarea prin adsorbie are loc prin introducerea sub agitare a pmantului decolorant in uleiul neutralizat i uscat. Uleiul trebuie inclzit la 80C, temperatura optim la care are loc adsorbia pigmenilor. Pmantul decolorant se introduce in ulei, sub vacuum, se asigur un timp de contact. Durata de decolorare (de contact pmant-ulei) depinde de cantitatea de pmant decolorant: cu cat cantitatea este mai mare, cu atat durata de decolorare este mai mic. Durata optim decolorrii este de 15-20 minute. Decolorarea se realizeaz obligatoriu sub vid pentru a se preveni oxidarea uleiului, reacie facilitat de prezena oxigenului atmosferic. Cantitatea de pmant decolorant folosit este de 0,5-5% in funcie de natura uleiului i de efectul decolorant dorit. Dup decolorare, se separ uleiul de pmantul decolorant prin filtrare. O instalaie de decolorare cuprinde: - dozator de pmant decolorant; - malaxor pentru prepararea suspensiei de pmant; - reactoare de decolorare; - filtru pentru separarea pmantului. 2.5.4. Vinter i zarea (decerui rea) uleiului Este operaia prin care se elimin din ulei cantitatea cea mai mare de ceruri i gliceride ale acizilor grai saturai care solidific la 15-20C producand tulburarea uleiurilor. Vinterizarea const in cristalizarea cerurilor i a gliceridelor saturate urmat de separarea acestora prin filtrare sau centrifugare. Separarea este cu atat mai eficient cu cat temperatura la care are loc este mai aproape de 0C. Cristalizarea poate avea loc spontan (34-38 ore) sau prin amorsare (iniiere) cu germeni de cristalizare (suport de Kieselgur) pe care se acumuleaz microcristalele de ceruri formand cristale mai mari. In acest caz, la t = 0-6C vinterizarea dureaz 8 ore. Uleiul decolorat este rcit progresiv de la 40C la 4-6C, se amestec cu o cantitate de 0,4-0,6% suspensie de Kieselgur. Se menine 2-3h in rcitor i apoi este introdus in maturator unde are loc mrirea cristalelor prin recircularea uleiului prin traversarea unor icane orizontale. Din aparatul de maturare, uleiul intr intrun schimbtor de cldur unde se inclzete la 12-18C i apoi este trecut in filtrele aluvionare unde se filtreaz. Vinter i zarea c las i c DeSmet (cea mai utilizat) necesit: - schimbtor de cldur cu plci i cu serpentin pentru rcirea uleiului; - aparat de rcire progresiv; - aparat de maturare a cristalelor; - filtru aluvionar pentru separarea cerurilor; - malaxor pentru prepararea suspensiei de Kieselgur. 2.5.5. Dezodor i zarea uleiur i lor Este ultima faz a procesului tehnologic de rafinare a uleiurilor brute i urmrete indeprtarea substanelor care produc miros i gust neplcut. Acestea pot fi: - substane naturale care trec din materiile prime in ulei in timpul procesului tehnologic i imprim uleiului gustul i mirosul caracteristice, dar nu de alterare; - substane formate prin alterarea materiilor prime sau a uleiului in timpul depozitrii, transportului i prelucrrii: acizii grai liberi formai prin hidroliza grsimilor, aldehide i cetone rezultate din degradarea oxidativ a grsimilor; - substane formate in timpul anumitor faze de prelucrare a seminelor sau a uleiului. Cele mai multe substane odorante care iau natere in ulei sunt considerate ca fiind produse finale sau secundare de oxidare a hidroperoxizilor acizilor grai nesaturai. Dezodorizarea uleiurilor comestibile se realizeaz prin distilare sub vid, la temperatur ridicat. Practic, dezodorizarea se realizeaz la 240-275C / 1-6 mmHg timp de 5-30 minute. O bun dezodorizare se poate realiza dac aburul de injecie are temperatura cu 30C peste cea a uleiului i este distribuit in masa de ulei in cantiti mici. Consumul de abur pentru antrenare este de 1,5-4%, raportat la cantitatea de ulei. Dezodorizatoarele pot fi: continue (DeSmet), discontinue: Alfa Laval, Bernardini. Uleiul rafinat este imbuteliat i prezint o bun stabilitate in timp, dac s-a respectat procesul tehnologic de fabricaie cu parametrii corespunztori. De asemenea, uleiul rafinat se poate hidrogena i se utilizeaz la fabricarea shortening-urilor, a maionezelor, sosurilor i, in special a margarinelor.