Rapiţa

- Aspecte generale -

Prof. univ. dr. habil. Viorel ION

Șef lucr. univ. dr. Adrian Gheorghe BĂȘA

USAMV Bucureşti
Facultatea de Agricultură
Departamentul de Științele Plantelor
Cuprins

1. Importanţa culturii
2. Scurt istoric
3. Suprafeţe, producţii şi comerţ
4. Compoziţia chimică a bobului şi factorii de influenţă
5. Sistematica rapiței
6. Hibrizi/soiuri de rapiță
7. Cerinţe faţă de climă şi sol
8. Zone de cultură
1. Importanţa culturii
Utilizări în alimentaţia omului
 Se utilizează uleiul de rapiţă canola:
 Fără acid erucic:
 Cu un conţinut mai mic de 2% acid erucic;
 Fără glucozinolaţi:
 Cu un conţinut de glucozinolaţi mai mic de 30 µmoli/g de şrot liber de ulei.

 Uleiul de rapiță (canola) se utilizează:

 pentru prepararea de salate;
 pentru gătit;
 pentru fabricarea de margarină.

 Uleiul de rapiță (canola) high-oleic se utilizează:

 pentru prăjit:
 are o bună comportare la temperaturi ridicate:
 nu fumegă și nu se arde.
 Uleiul de rapiţă are un efect benefic în reducerea efecţiunilor
coronariene şi în reducerea colesterolul rău (LDL):
 Are un conţinut scăzut în acizi graşi saturaţi:
 Cel mai scăzut conţinut în acizi graşi saturaţi dintre uleiurile alimentare.
 Are un conţinut ridicat în acizi graşi mononesaturaţi:
 Al doilea conţinut în acizi graşi mononesaturaţi după uleiul de măsline.
 (cu excepția florii-soarelui high-oleice)
Utilizări industriale
 Uleiul de rapiţă este utilizat în:
 industria lacurilor şi a vopselelor;
 industria săpunului;
 industria materialelor plastice;
 industria textilă;
 industria pielăriei;
 industria cernelurilor;
 industria detergenţilor etc.

 Uleiul de rapiţă (convențională) se poate folosi ca:

 ulei de transmisie (agent de ungere);
 fluid pentru maşinile de tăiat (agent de alunecare);
 surfactant;
 factor antispumant etc.
Utilizări în hrana animalelor
 Turtele şi şroturile rămase după extragerea uleiului:
 Constituie un furaj valoros:
 Conţin 36-44% proteină;
 Se utilizează în hrana vacilor și a păsărilor.

 Nutreţ verde, toamna târziu sau primăvara timpuriu, înainte de

înflorit.

 Recoltarea masei vegetale în timpul înfloritului:

 pentru însilozare.
Utilizări energetice
 Biodiesel:
 Comportare superioară altor uleiuri vegetale la temperaturi scăzute:
 ca urmare a conţinutului ridicat de acizi graşi nesaturaţi.

Utilizări ca îngrăşământ verde

 Măsura 10 – Agro-mediu și climă / Pachetul 4 – Culturi verzi
Plantă meliferă
 De la rapiță se obține peste 50 kg de miere/ha (chiar peste 200
kg/ha) de bună calitate.
 Rol foarte important în buna dezvoltare a familiilor de albine în
primăvară.
Plantă de inspiraţie artistică

Elene Weege
Rapeseed Crop II

Sann René Glaza

Plantă de inspiraţie în arta fotografică
Luoping, din Estul Yunnan, China
Avantaje fitotehnice ale culturii - I
 Tehnologica de cultivare este mecanizabilă în întregime, fără să
necesite mașini și utilaje agricole speciale.
 Lucrările de semănat și de recoltat nu se suprapun cu perioadele
agricole aglomerate.
 Reacţionează favorabil la fertilizare și valorifică bine efectul remanent
al îngrășămintelor aplicate la planta premergătoare.
 Prin vegetația intensă în toamnă și acoperirea solului în timpul iernii:
 limitează riscul spălării nitraţilor.

 Valorifică foarte bine apa acumulată în sol în timpul sezonului rece.

 Sămânţa se usucă repede (aceasta fiind mică):
 ajungând la 9-10% umiditate în câmp, nefiind necesară uscarea artificială.
Avantaje fitotehnice ale culturii - II
 Se recoltează devreme (iunie - iulie), lăsând solul curat de buruieni şi cu
o bună fertilitate:
 premergătoare foarte bună pentru cerealele de toamnă, chiar pentru culturile
succesive în condiții de irigare.

 Resturile vegetale care rămân după cultura de rapiţă:

 nu pun probleme deosebite pentru cultura postmergătoare;
 se pot folosi lucrările minime ale solului sau semănatul direct.

 Este o excelentă plantă antierozională:

 valorifică foarte bine terenurile în pantă.

 Are un coeficient de multiplicare mare - poate depăși 1.000.

 Tolerează salinitatea solului:
 Poate fi inclusă în sortimentul de culturi de pe terenurile cu un conținut ridicat de
săruri.
Avantaje ca plantă premergătoare
 Efect favorabil asupra structurii solului;
 Efect favorabil asupra fertilităţii solului:
 utilizează nitraţii din profunzimea solului;

 După recoltare rămâne pe sol o cantitate de resturi vegetale

comparabilă cu cea care rămâne după cereale:
 Contribuie la creşterea conţinutului de materie organică a solului;
 Glucozinolaţii din resturile vegetale sunt descompuşi în sol în compuşi cu efect
insecticid, nematocid şi fungicid.
Dezavantajele culturii de rapiţă
 Nesiguranţa producţiei:
 răsărirea defectuoasă în toamnă, din cauza secetei frecvente în perioada
semănatului;
 rezistenţa mai slabă la iernare comparativ cu cerealele de toamnă, mai
ales atunci când nu există strat acoperitor de zăpadă;
 numărul mare de dăunători greu de combătut;
 sensibilitatea la brumele din timpul înfloritului;
 rezistenţa mai slabă la scuturare.
2. Scurt istoric
Începutul cultivării rapiței
 Rapița a început să fie cultivată pentru ulei:
 În urmă cu 3000 – 4000 de ani:
 India.
 În urmă cu 2000 – 2500 de ani:
 China și Japonia.
 Europa:
 Speciile de brasicacee - cultivate în timpul Imperiului Roman.
 Rapița a început să fie cultivată pentru ulei:
 Sec. XIII.

 Sec. XVI – uleiul de rapiță este cel mai important ulei de iluminat.
 Sec. XVIII – rapița se cultivă pe suprafețe semnificative.
 Apariția motoarelor cu abur în anii 1700:
 Creștere a cerințelor pentru ulei de rapiță.

 Apariția uleiului mineral în sec. al XIX-lea:

 Înlocuirea uleiul de rapiță ca ulei de ungere.

 Perioada interbelică:
 Creștere a cerințelor de ulei de rapiță.
Rapiţa canola
 Canada
 1968
 Soiul Oro – primul soi de tip ”0” – B.n.
 1971
 Soiul Span – B.r.
 1974
 Soiul Tower – primul soi de tip ”00” – B.n.
 1976
 Soiul Candle – primul soi de tip ”000” – B.r.
 1978
 Înregistrarea termenului de rapiță ”canola”
 Western Canadian Oilseed Crushers Association
 "Can" de la Canada;
 "o„ de la oil;
 "l" de la low;
 "a" de la acid (erucic).
 Rapiţa canola
 Rapiță de tip „00”
 0 acid erucic
 Maxim 5% acid erucic
 0 glucozinolaţi
 Maxim 3 mg glucozinolaţi/g șrot
 Ianuarie 1985
 U.S. Food and Drug Administration
 Uleiul de rapiţă canola
 GRAS (Generally Recognized as Safe) pentru consumul uman
 Consecinţe:
 Creşterea cererii de ulei de rapiţă;
 Creşterea vânzărilor de ulei de rapiţă;
 Produs recunoscut la nivel mondial, utilizat mai ales în:
 Japonia;
 Canada;
 Europa.
 1986
 Condiții care definesc rapița canola cultivată în prezent:
 0 acid erucic:
 Max. 2% sau fără acid erucic.
 0 glucozinolaţi:
 Max. 30 μmol/g de şrot liber de ulei:
 În mod obişnuit, cca. 12-13 µmoli/g de şrot liber de ulei.
Crearea a diferite forme de rapiță
 1988
 Australia
 Hyola 30 - primul hibrid de rapiță din lume
 Crearea formelor de rapiță cu rezistență la erbicide
 1984 - Canada
 OAC Triton – primul soi TT
 1995
 SUA
 45A71 – primul soi IT (CL)
 Canada
 Quest – primul soi RR
 Innovator și Independence – primele soiuri LL
 2018 - Australia
 Hyola 580CT – primul soi de tip TT + IT
Repere istorice în România
 1840-1850
 Rapița este introdusă în cultură în țara noastră
 A doua jumătate a sec. al XIX-lea
 Rapița se extinde în cultură
 Rapița era cultivată exclusiv de agriculturii mari
 După Primul Război Mondial
 Suprafețele cultivate cu rapiță se reduc
 După cel de-al Doilea Război Mondial
 Suprafețele cultivate cu rapiță se reduc
 1963 – 100 ha
 perioada următoare: câteva sute – câteva mii de ha
 1980 – începe ameliorarea rapiței la IANB
3. Suprafeţe, producţii şi comerţ
Evoluția suprafețelor și a producțiilor la rapiță pe plan mondial
(după datele FAO)

2018: rapița se cultiva în 63 de ţări

37,5 mil. ha
1.996 kg/ha
 Cele mai mari ţări cultivatoare:
 cu peste 1 milion ha în 2018:
 Canada (9,1 mil. ha);
 India (6,7 mil. ha);
 China (6,5 mil. ha);
 Australia (3,1 mil. ha);
 Franța (1,6 mil. ha);
 Federația Rusă (1,5 mil. ha);
 Germania (1,2 mil. ha);
 Ucraina (1,0 mil. ha).
 75 mil. tone în 2018:
 Canada (20,3 mil. t);
 China (13,2 mil. t);
 India (8,4 mil. t);
 Franța (4,9 mil. t);
 Australia (3,9 mil. t);
 Germania (3,6 mil. t);
 Ucraina (2,7 mil. t);
 Polonia (2,2 mil. t).
 Începând cu 2013:
 producția medie mondială la rapiță a depășit 2 t/ha.
 Cele mai mari producții medii la ha:
 Europa și America de Nord.
 Producții medii de peste 3,5 t/ha în anul 2018:
 Chile (3,88 t/ha);
 Irlanda (3,85 t/ha);
 Belgia (3,78 t/ha);
 Elveția (3,65 t/ha).
Exporturi
 2018
 23,1 mil. t semințe
 Canada (10,2 mil. t)
 Ucraina (2,44 mil. t)
 2018
 7,25 mil. t ulei
 Canada (3,26 mil. t)
 Germania (0,89 mil. t)

 Australia (2,26 mil. to)  Federația Rusă (0,47

 Franța (1,37 mil. t) mil. t)

 România (1,29 mil. t)  Belgia (0,32 mil. t)

 Cehia (0,26 mil. t)

 Producția mondială de ulei de rapiță în 2017:

 24,9 mil. t
 o cotă de piață de 11,85%;
 locul 3 în producția mondială de ulei vegetal.
Evoluția suprafețelor și a producțiilor la rapiță în România
 Suprafețe  Producția medie
 2018  2016
 maxim istoric - 632.700 ha  maxim istoric - 2.835 kg/ha
 locul 11 la nivel mondial
 locul 4 în UE  Începând cu 2013
 2019
 peste 2 t/ha
 353.900 ha
 2019
 2.248 kg/ha

 Producția totală
 2014 – peste 1 mil. t
 2017 și 2018 - 1,6 mil. t
Peste 50.000 t
• Constanța
• Tulcea
• Călărași
• Ialomița
• Brăila
• Buzău
• Giurgiu
• Teleorman
• Dolj
• Arad
• Timiș
Conforma datelor MADR, preţul mediu la care s-au comercializat
semințele de rapiță în perioada 2007-2017:
• 1,4 lei/kg: 0,79 lei/kg în 2007 - 1,83 lei/kg în 2012.
 4. Compoziţia chimică a
bobului şi factorii de influenţă
Conținutul de ulei
 42 – 48%
 Limite de variație: 38 – 50%
 Indicele de iod
 105-126 la rapița canola
 98-110 la rapița convențională
 Uleiul de rapiță canola:
 2,5 4% acid palmitic;
 0,5-2% acid stearic;
 cca. 6-7% acizi graşi saturaţi;
 52-70% acid oleic;
 cca. 60%.
 16-24% acid linoleic;
 cca. 20%.
 7-12% acid linolenic:
 cca. 10% acid linolenic.
 Uleiul de rapiță convențională:
 1,5-6% acid palmitic;
 0,4-3% acid stearic;
 12-16% acid oleic;
 7-13% acid linoleic;
 9-14% acid linolenic
 45-52% acid erucic;
 5-15% acid gadoleic.
 Uleiul de rapiţă folosit în alimentaţie trebuie să fie:
 Liber de acid erucic;
 Liber de glucozinolaţi.

 Acidul erucic:
 Are efecte negative asupra organismului uman:

 Reducerea apetitului;
 Întârzie creşterea organismelor tinere;
 Provoacă afecţiuni ale:
 aparatului circulator;
 glandelor suprarenale;
 ficatului;
 glandei tiroide.
 În prezent, se cultivă soiuri şi hibrizi de rapiţă de tip:
 „00”:
 cu un conținut foarte scăzut (max. 2%) sau fără acid erucic:
 cu un conținut foarte scăzut de glucozinolaţi (12-13 μmol/g):
 În viitor, se urmăreşte realizarea de soiuri şi hibrizi de tip:
 „000”:
 conţinut scăzut de acid erucic;
 conţinut scăzut de glucozinolaţi;
 procent redus de celuloză.
 ”0000”:
 conţinut scăzut de acid erucic;
 conţinut scăzut de glucozinolaţi;
 procent redus de celuloză;
 conţinut redus de acid linolenic.
 Caracteristici ale uleiul de rapiţă canola
 Conținutul scăzut de acizi graşi saturaţi:
 determină o bună comportare a uleiului la temperaturi
scăzute:
 îmbunătăţeşte calitatea uleiului ca biocombustibil.

 Conținutul ridicat în acid oleic:

 Determină o bună comportare a uleiului la temperaturi
ridicate – prăjire;
 Favorizează transformarea în biodiesel.

 Conținutul ridicat în acid linolenic:

 Imprimă o valoare nutritivă ridicată.
 Caracteristici ulei de rapiţă convenţională
 Conţinutul ridicat de acizi graşi cu mai mult de 18 atomi de carbon:
 Acidul erucic - 22 atomi de carbon şi o dublă legătură;
 Acid behenic - 22 atomi de carbon fără duble legături:
 Imprimă uleiului proprietăţi unice de:
 Stabilitate;
 Lubricitate;
 Vâscozitate.
 Pretabil pentru utilizări industriale.
Conținutul de proteină
 19 – 26%
 23% în medie

 Proteinele din boabele de rapiţă:

 Cruciferina – cca. 50%
 Napina – cca. 20%.

 Caracteristici:
 conţin toţi aminoacizii esenţiali, având o valoare biologică ridicată;
 conținut limitat în lizină;
 conținut ridicat în aminoacizii cu sulf: metionină și cisteină.
 Șroturile de rapiță
 NU se utilizează în hrana omului:
 Conțin glucozionolați;
 Conțin acid fitic;

 Culoare închisă;

 Gust neplăcut, amar și astringent

 Se utilizează în furajarea animalelor.

Conținutul în alte substanțe

 Elemente minerale
 4,1-5,2%
 P, K, Ca, Mg, S, Fe, Zn, Mn

 Tocoferoli
 400 – 700 ppm
 Raport dfe 1:2 între alfa-tocoferol și gama-tocoferol

 Fitosteroli
 0,7 – 1,8%
 β-sitosterol
 Campesterol
 Brassicasterol
 Vitamine
 B3 (vitamina PP sau acid nicotinic)
 B5 (acid pantotenic)
 B6 (piridoxină)
 B2 (riboflavină)
 B1 (tiamină)

 În cantitate mai mică:

 B7 (biotina sau vitamina H)
 B9 (acidul folic)
 Pigmenţii
 Uleiul brut de rapiță
 130 ppm pigmenți:
 90% xantofile
 10% caroten

 Clorofila
 Imprimă uleiului o culoare cu o nuanță verzuie sau brună;
 Favorizează oxidarea și respectiv râncezirea uleiului:
 diminuând durata de viață a acestuia.
 Conținutul de clorofilă din ulei de până la 30 ppm:
 până la 2% semințe verzi în masa de semințe de rapiță.
 Semințele complet mature de rapiță:
 Cca. 4 ppm - conținutul de clorofilă.
 Compușii fenolici
 Cca. 0,6% din masa componentelor solide ale bobului.
 Acizi fenolici liberi (cca. 20%):
 Acidull sinapic.
 Acizi fenoloci esterificați (cca. 80%):
 Sinapina.

 Importanță:
 au proprietăți antioxidative;
 formează complexe cu proteinele, ceea ce diminuează valoarea
nutrițională a acestora.
 Acidul fitic
 2 – 4%
 Efecte:
 Formează legături cu proteinele:
 afectează digestibilitatea acestora și disponibilitatea
aminoacizilor.
 Formează compuși cu diferiți ioni metalici:
 în special cu cei de zinc, dar și cu cei de fier, calciu și cupru:
 reduc disponibilitatea acestora.
 Glucozinolaţii
 peste 130 de glucozinolați – cei mai importanți
 gluconapin, progoitrin, glucobrassicin, 4-hidroxiglucobrassian.
 Consumați de animalele monogastrice (păsări, suine), dar și de
rumegătoare:
 intervin în preluarea iodului de către glanda tiroidă;
 cauzează probleme ale ficatului și rinichilor;
 reduc creșterea și sporul în greutate al animalelor.
 Conţinutul de glucozinolaţi:
 trebuie să fie sub 30 µmoli/g de şrot liber de ulei și cu umiditatea de
8,5%;
 de dorit sub 15 µmoli/g de şrot liber de ulei și cu umiditatea de 8,5%;
 Obișnuit cca. 12-13 µmoli/g de şrot liber de ulei și cu umiditatea de 8,5%.
5. Sistematica rapiței
  Familia Brassicaceae (Cruciferae)
 Genul Brassica

”Triunghiul lui U” care arată relațiile

genetice dintre diferitele specii ale
genului Brassica
 Brassica napus L. (2n=38)
 Brassica napus ssp. napus (sin. Brassica napus ssp. oleifera (DC.)
Metzg.)
 Rapiţa, rapița de ulei, rapiţa colza
 Brassica napus ssp. napus f. annua - rapiță de primăvară;
 Brassica napus ssp. napus f. biennis - rapiță de toamnă.

 Brassica rapa L. (sin. Brassica campestris L.) (2n=20)

 Brassica rapa ssp. oleifera (DC.) Metzg.
 Rapiţa naveta sau rapiţa mică
 Brassica rapa ssp. oleifera f. annua - rapiță naveta de primăvară;
 Brassica rapa ssp. oleifera f. biennis - rapiță naveta de toamnă.
 În ţara noastră se cultivă:
 Rapiţa, rapița de ulei, rapiţa colza
Brassica napus ssp. napus (sin. Brassica napus ssp. oleifera (DC.) Metzg.
 cele mai răspândite cultivare (soiuri şi hibrizi) sunt cele de toamnă;
 tendinţa este de extindere a hibrizilor de rapiţă;
 toate cultivarele aflate în prezent în cultură sunt de tip “00”.
Avantaje hibrizi
 Comparativ cu soiurile, hibrizii prezintă următoarele avantaje:
 potențial mai mare de producție și mai stabil în diferite condiții de
mediu;
 se apreciază că în condiții de fermă, hibrizii au o capacitate mai mare de producție
față de soiuri cu 8-16% (Christen și Friedt, 2012, citați de Friedt și colab., 2018);
 sistem radicular mai bine dezvoltat:
 asigură o mai bună valorificare a resurselor de apă și elemente nutritive din sol;
 capacitate mai mare de ramificare:
 impune o densitate de semănat mai mică, cu utilizarea unor norme de semănat mai
mici;
 asigură o capacitate mai mare de compensare prin ramificare în condițiile unor
densități mai mici;
 rezistență mai bună la condițiile nefavorabile din timpul iernii;
 vigoare mai mare a plantelor.
Forme de rapiță după compoziția chimică a
uleiului - I
 Rapiță canola
 Conținut de acid erucic mai mic de 2% și un conţinut de glucozinolaţi mai mic
de 30 moli/g de şrot liber de ulei.

 Rapiță cu un conținut ridicat de acid oleic (HO)

 Peste 70% acid oleoic.

 Rapiță cu un conținut scăzut de acid linolenic, sub 3% (cca. 2%) (LL)

 Ulei cu o bună conservabilitate, care nu degajă mirosul specific neplăcut în
timpul prăjirii.

 Rapiță cu un conținut ridicat de acid oleic și scăzut de acid linolenic

(HOLL)
 Rapiță cu un conținut ridicat de acid γ-linolenic (GL)
 Până la 37% acid γ-linolenic.
 Uleiul GL este interesant din punct de vedere nutraceutic (pentru obținerea
de alimente nutraceutice).
Forme de rapiță după compoziția chimică a
uleiului - II

 Rapiță cu un conținut ridicat de acizi grași saturați:

 conținut ridicat de acid lauric, de cca. 33% (HL):
 utilizare în industria cosmetică, pentru obținerea de săpunuri și parfumuri, precum și cu
utilizare în industria detergenților;
 conținut ridicat de acid palmitic, de cca. 10% (HP):
 utilizare în industria margarinei;
 conținut ridicat de acid stearic, de cca. 30% (HS):
 utilizare în industria margarinei și ca substituient al untului de cacao;

 Rapiță cu un conținut scăzut de acizi grași saturați, sub 3,5%

 Rapiță cu un conținut ridicat de acid erucic (HEAR), de 45-50%, și
scăzut în glucozinolați (de tip ”E0”)
 prezintă interes pentru diferite utilizări industriale, primul soi (Hero) de acest
tip fiind creat în anul 1989.
Forme de rapiță după rezistența la acțiunea
diferitelor erbicide

 Rapiță convențională
 Rapiță de tip IT sau Clearfield (CL)
 Rapiță de tip TT (Triazine-Tolerant)
 Rapiță de tip CT
 Cu rezistență la erbicide imidazolinone (C-Clearfield) și triazine (T).
 Rapiță modificată genetic:
 Rapiță de tip RR (Roundup Ready) - cu rezistenă la glifosat
 Rapiță de tip LL (Liberty Link) – cu rezistenă la glufosinat de amoniu
 Rapiță cu rezistenă la bromoxinil
 Rapiță de tip TR
 Cu rezistență la triazine (T) și la glifosat (R - Roundup Ready).
Obiectivele urmărite în crearea noilor genotipuri
de rapiță
 capacitate ridicată de producție și stabilitatea recoltei;
 conținut ridicat în ulei și o anumită calitate a uleiului (un
anumit profil al acizilor grași);
 rezistență la boli (în mod deosebit la Phoma lingam);
 rezistență la cădere și scuturare;
 rezistență la temperaturi scăzute;
 rezistență la acțiunea unor erbicide;
 rezistență la unii dăunători specifici culturii de rapiță;
 sistem radicular cu capacitatea de a valorifica mai eficient apa
și elementele nutritive din sol.
6. Cerinţe faţă de climă şi sol
Cerinţe faţă de căldură

 Rapiţa are cerinţe moderate faţă de temperatură.

 Cele mai bune rezultate se obţin în regiunile în care:
 iernile sunt blânde;
 verile sunt răcoroase şi umede;
 temperatura medie anuală este de 7-10°C.

 Rezultate bune se obţin şi în zonele cu temperaturi anuale de

10-11°C.
 Constanta termică la rapiţă este de (Σt>0°C):
 2100 - 2500°C la formele de toamnă;
 1500-1800°C la formele de primăvară.

 Suma temperaturilor necesare în perioada de vegetaţie din

toamnă este de:
 800-1.000°C (Σt>0°C);
 550-700°C (Σt>5°C):
 400-450°C (Σt>6°C).
 Temperatura minimă de germinaţie este de 1-3°C:
 1-2°C la Brassica napus;
 2-3°C la Brassica rapa.

 După răsărire
 Plăntuţele tinere vegetează bine toamna la temperaturi de 8-15°C.
La intrarea în iarnă, plantele de rapiţă trebuie să
întrunească următoarele condiţii:
 Să fie în stadiul de rozetă:
 6 - 8 (10) frunze complet dezvoltate;
 apexul vegetativ să fie protejat de frunzuliţe în formare.

 Coletul să aibă:
 diametrul de 5 - 8 (10) mm;
 lungimea de max. 20 mm.

 Sistemul radicular:
 să fie dezvoltat în profunzimea solului (15-20 cm).

 Să nu înceapă alungirea mugurelui terminal.

 Rapiţa de toamnă rezistă în timpul iernii la temperaturi de:
 -7 ... -10°C pe soluri umede şi fără strat de zăpadă.
 -12...-15°C (chiar -18°C), fără strat acoperitor de zăpadă;
 -20...-25°C, cu strat acoperitor de zăpadă de 10-20 cm înălţime,
 mai ales dacă temperaturile scăzute nu intervin brusc şi nu sunt de lungă durată.

 Stratul gros de zăpadă pe sol neîngheţat:

 poate determina sufocarea şi putrezirea rapiţei.
 Rapiţa este afectată de stratul de gheaţă care
acoperă plantele.
 După desprimăvărare:
 Rapiţa devine sensibilă la îngheţ.

 Brumele şi îngheţurile:
 târzii de primăvară sunt dăunătoare culturilor de rapiţă;
 mai ales ciclurile de 3/+3 cu 3/-3
 cele din perioada îmbobocirii şi înflorii pot chiar compromite cultura.

 Rapiţa de primăvară rezistă până la -2...-3°C.

 Oscilaţiile de temperatură:
 sunt dăunătoare culturilor de rapiţă.
 Reluarea vegetației în primăvară, vizibilă prin formarea de noi frunze,:
 la temperaturi medii zilnice mai mari de 5°C.

 După reluarea vegetaţiei în primăvară:

 până la înflorire:
 rapiţa solicită temperaturi medii zilnice de 12-15°C,
 după înflorire:
 rapiţa vegetează bine la temperaturi medii zilnice de 15-20°C.

 Temperaturile ridicate (peste 30oC) asociate cu secetă în perioada de

înflorire determină:
 uscarea și căderea florilor și a silicvelor formate.
Cerinţe faţă de umiditate
 Rapiţa este o plantă pretenţioasă faţă de umiditate.
 Are o rezistenţă slabă la secetă.
 Coeficientul de transpiraţie este ridicat:
 este cuprins între 550 şi 740.

 Rapiţa dă rezultate bune în zonele în care:

 cad anual 450-650 mm precipitaţii.
 În ţara noastră apar uneori probleme în zonele de sud şi sud-est legate
de:
 asigurarea umidităţii solului necesară răsăririi plantelor în toamnă.

 Rapiţa valorifică eficient apa acumulată în sol în timpul iernii:

 intră rapid în vegetaţie activă în primăvară;
 are un ritmul rapid de creştere.
 Perioadele critice pentru apă :
 Răsărire - formarea rozetei de frunze:
 când plantele trebuie să se dezvolte normal pentru a intra în
iarnă „călite”.

 Înflorire – fructificare:
 când se formează elementele productivităţii plantei:
 numărul de silicve/plantă;
 numărul de boabe în silicvă;
 masa a 1000 de boabe.
 Grindina:
 Înainte de înflorire:
 Pierderi de producţie de cca. 25% din suprafaţa foliară distrusă.

 În perioada de înflorire:
 Pierderi de producţie mai mari:
 plantele compensează parţial florile şi silicvele pierdute prin ramificare
de la nodurile inferioare ale tulpinii;

 În perioada de formare a boabelor şi de maturitate:

 Pierderi de producţie foarte mari:
 plantele nu mai pot să compenseze pierderile înregistrate.
Cerinţe faţă de sol
 Rapiţa este pretenţioasă faţă de sol.
 Se cultivă cu rezultate bune pe soluri:
 fertile;
 profunde;
 permeabile;
 cu textură lutoasă;
 cu capacitate mare de reţinere a apei;
 cu reacţie neutră sau uşor alcalină (pH de 6,8-7,5).
 Cele mai bune soluri pentru cultivarea rapiţei:
 Cernoziomuri;
 Preluvosoluri brun-roşcate;
 Aluviosoluri.

 Rapiţa nu se cultivă pe soluri:

 grele;
 nisipoase;
 cu profil subţire;
 cu exces de umiditate;
 prea acide:
 trebuie evitate solurile cu pH mai mic de 5,5;
 prea alcaline.
7. Zonarea culturii
 Zona I (zona foarte favorabilă):
 Vestul şi estul ţării;
 Podişul Transilvaniei (zonele adăpostite);
 Zonele colinare adăpostite.

 Zone care asigură

condiţii de răsărire şi
de iernare a culturii
fără pierderi.
 Zona II (zona favorabilă):
 Dobrogea;
 Câmpia din Sud (Câmpia Română).

 Zone în care rapiţa

trebuie cultivată în
condiţii de irigare în
vederea asigurării
unei bune răsăriri.