Rapiţa

Prof. univ. dr. Viorel ION

Șef lucr. univ. dr. Adrian Gheorghe BĂȘA

USAMV Bucureşti
Facultatea de Agricultură
Departamentul de Științele Plantelor
Cuprins:
1. Importanţa culturii
2. Suprafeţe, producţii şi comerţ
3. Scurt istoric
4. Compoziţia chimică a bobului şi factorii de
influenţă
5. Sistematica rapiței
6. Hibrizi/soiuri de rapiță
7. Cerinţe faţă de climă şi sol
8. Zone de cultură
9. Tehnologia de cultivare
1. Importanţa culturii
Utilizări în alimentaţia omului
Se utilizează uleiul de rapiţă canola:
Fără acid erucic:
Cu un conţinut mai mic de 2% acid erucic;
Fără glucozinolaţi:
Cu un conţinut de glucozinolaţi mai mic de 30 µmoli/g de şrot liber de ulei.
Uleiul de rapiță (canola) se utilizează:
pentru prepararea de salate;
pentru gătit;
pentru prăjit:
are o bună comportare la temperaturi ridicate:
nu fumegă și nu se arde;
pentru fabricarea de margarină.

Uleiul de rapiţă are un efect benefic în reducerea efecţiunilor

coronariene şi în reducerea colesterolul rău (LDL):
Are un conţinut scăzut în acizi graşi saturaţi:
Cel mai scăzut conţinut în acizi graşi saturaţi dintre uleiurile alimentare.
Are un conţinut ridicat în acizi graşi mononesaturaţi:
Al doilea conţinut în acizi graşi mononesaturaţi după uleiul de măsline.
(cu excepția florii-soarelui high-oleice)
Utilizări industriale
Uleiul de rapiţă este utilizat în:
industria lacurilor şi a vopselurilor;
industria săpunului;
industria materialelor plastice;
industria textilă;
industria pielăriei;
industria cernelurilor;
industria detergenţilor etc.

Uleiul de rapiţă se poate folosi ca:

ulei de transmisie (agent de ungere);
fluid pentru maşinile de tăiat (agent de alunecare);
surfactant;
factor antispumant etc.
Utilizări în hrana animalelor
Turtele şi şroturile rămase după extragerea uleiului:
Constituie un furaj valoros:
Conţin 34-38% proteină;
Se utilizează în hrana vacilor și a păsărilor.
Nutreţ verde, toamna târziu sau primăvara timpuriu.
Utilizări energetice
Biodiesel:
Comportare superioară altor uleiuri vegetale la temperaturi scăzute, ca
urmare a conţinutului ridicat de acizi graşi nesaturaţi.
Utilizări ca îngrăşământ verde

Măsura 10 – Agro-mediu și climă / Pachetul 4 – Culturi verzi

Plantă meliferă
De la rapiță se obține peste 50 kg de miere/ha (chiar peste 200
kg/ha) de bună calitate.
Rol foarte important în buna dezvoltare a familiilor de albine în
primăvară.
Plantă de inspiraţie artistică

Elene Weege
Rapeseed Crop II

Sann René Glaza

Luoping, din Estul Yunnan, China
Avantaje fitotehnice ale culturii
Tehnologica de cultivare este mecanizabilă în întregime, fiind
utilizate aceleaşi utilaje şi maşini agricole ca şi la cereale.
Lucrările fitotehnice nu se suprapun cu cele de la celelalte plante
de cultură mare.
Rapiţa reacţionează favorabilă la fertilizare.
Sămânţa se usucă repede (aceasta fiind mică), ajungând la 10-
12% umiditate în câmp, nefiind necesară uscarea artificială.
Este o excelentă plantă antierozională.
Acoperă solul în timpul iernii, limitând riscul spălării nitraţilor.
Are un coeficient de multiplicare mare (500-1.000).
Avantaje ca plantă premergătoare
Se recoltează devreme (iunie - iulie), lăsând solul curat de
buruieni şi cu o bună fertilitate:
este o premergătoare foarte bună pentru cerealele de toamnă;
este o premergătoare bună pentru culturile succesive.
Are un efect favorabil asupra structurii şi fertilităţii solului.
Utilizează nitraţii din profunzimea solului.
După recoltare rămâne pe sol o cantitate de resturi vegetale
comparabilă cu cea care rămâne după cereale:
contribuie la creşterea conţinutului de materie organică a solului.

Glucozinolaţii din resturile vegetale sunt descompuşi în sol în

compuşi toxici cu efect insecticid, nematocid şi fungicid.
Dezavantajele culturii de rapiţă
Nesiguranţa producţiei, care rezultă din:
Răsărire defectuoasă toamna, din cauza secetelor frecvente din
perioada semănatului;
Rezistenţă mai slabă la iernare, mai ales atunci când nu există strat
acoperitor de zăpadă;
Număr mare de dăunători greu de combătut;
Sensibilitate la brumele din timpul înfloritului;
Rezistenţă mai slabă la scuturare.
2. Suprafeţe, producţii şi comerţ
Suprafeţe
Suprafaţa cultivată cu rapiţă pe plan mondial, în medie pentru
perioada 2010-2014 (după datele FAO):
34,5 milioane ha/an:
Rapiţa este cea mai importantă plantă oleaginoasă tipică.
32,2 - 36,3 milioane ha/an - limitele de variaţie.
Cele mai mari ţări cultivatoare de rapiţă, după suprafaţa medie
cultivată în perioada 2010-2014:
Canada - 7,75 milioane ha/an;
China - 7,24 milioane ha/an;
India - 6,30 milioane ha/an;
Australia - 2,42 milioane ha/an;
Franţa - 1,51 milioane ha/an.
Rapiţa este planta oleaginoasă care se cultivă pe suprafaţa cea mai
mare în Asia.
 Evoluția suprafeței cultivată cu rapiţă pe plan mondial
Ha
40.000.000
38.000.000
36.000.000
34.000.000
32.000.000
30.000.000
28.000.000
26.000.000
24.000.000
22.000.000
20.000.000
18.000.000
16.000.000
14.000.000
12.000.000
10.000.000
8.000.000
6.000.000
4.000.000
2.000.000
0

Anul
În România:
Suprafaţa medie cultivată cu rapiţă în perioada 2014-2015:
404 mii ha:
Locul 12-14 în lume;
Locul 6 în UE, după:
Franţa
Germania
Polonia
Marea Britanie
Cehia
Limite de variaţie:
(1,7 mii ha în 1996)
7,2 mii ha în 1997;
527 mii ha în 2010.
 Evoluția suprafeței cultivată cu rapiţă în România
Ha
550.000
527.175 ha
(2010)
500.000

450.000

404.300 ha
400.000 2015

350.000

300.000

250.000

200.000

150.000

100.000
97.142 ha
2012
50.000

Anul
Producţii
Producţia medie mondială la rapiță, în perioada 2010-2014 (după
datele FAO):
2,1 t/ha;
1,95 - 2,28 t/ha limitele de variaţie.

Cele mai mari producţii medii la hectar, în perioada 2010-2014:

Europa:
4,34 t/ha în Belgia;
3,78 t/ha în Germania;
3,75 t/ha în Chile;
3,75 t/ha în Danemarca;
3,71 t/ha în Irlanda;
3,52 t/ha în Olanda.
kg/ha
Evoluția producției la rapiţă pe plan mondial
2.400
2.300
2284
2.200
2.100
2.000
1.900
1.800
1.700
1.600
1.500
1.400
1.300
1.200
1.100
1.000
900
800
700
600
500
400
300
200
100
0

Anul
În România, producţia medie în perioada 2010-2015:
2,1 t/ha;
1,6 – 2,6 t/ha limitele de variaţie;
Peste 2,0 t/ha în anii 2013, 2014, 2015.
În condiţii favorabile de cultivare:
producţii de peste 3,5 t/ha (chiar de peste 4 t/ha).
kg/ha
Evoluția producției la rapiţă în România
3.400
3.200
3.000
2.800
2.600 2617

2.400 2414
2367
2.200
2058
2.000
1.800
1.600
1.400
1.200
1.000
800
600
400
200
0

Anul
Exporturi
În perioada 2010-2013 (după datele FAO), exporturile mondiale de
seminţe de rapiţă au fost de:
18 ,7 milioane t/an - produţia totală = 72,4 milioane t/an.
16,7 – 21,2 milioane t/an limitele de variaţie.

Principalele ţări exportatoare de seminţe de rapiţă, în perioada 2010-

2013 au fost:
Canada - 7,67 milioane t/an;
Australia - 2,27 milioane t/an;
Franţa - 1,50 milioane t/an;
....
România - 540 mii t/an - producţia totală = 840 mii t/an:
Locul 7 în lume.
Importuri
Principalele ţări importatoare de seminţe de rapiţă, în perioada 2010-
2013 au fost:
Germania - 3,55 milioane t/an;
Japonia - 2,38 milioane t/an;
China - 2,36 milioane t/an;
Belgia - 2,17 milioane t/an.
Olanda - 1,77 milioane t/an;

În România, importul de seminţe de rapiță, în perioada 2010-2013:

99,5 mii t/an.
 Exporturile de ulei la nivel mondial
(medie 2010-2013, după datele FAO) – tone
Total 72.519.556
1. Ulei de palmier (fructe) 38.317.912
2. Ulei de soia 10.331.061
3. Ulei de floarea-soarelui 7.524.004
4. Ulei de rapiţă 6.515.645
Ulei de palmier (semințe) 2.977.639
Ulei de cocotier 2.175.601
Ulei de măsline, virgin 1.657.730
Ulei din germeni de porumb 904.653
Ulei de ricin 570.938
Alte uleiuri 421.657
Ulei esenţial 244.096
Ulei de arahide 200.032
Ulei de in 186.459
Ulei din semințe de bumbac 179.344
Ulei de măsline, turte 176.979
Ulei de susan 58.869
Ulei de şofrănel 44.974
Ulei din tărâţe de orez 31.966
 Comerţul cu uleiuri în România
(medie 2010-2013, după datele FAO) – tone
Producţie Exporturi Importuri
TOTAL 456.381 190.844 165.881
1. Ulei de floarea-soarelui 333.789 168.382 88.261
2. Ulei de rapiţă 103.070 15.171 11.414
3. Ulei de soia 11.967 4.099 3.877
4. Ulei din germeni de porumb 6.750 506 83
5. Ulei de in 806 2 930
Ulei din semințe de bumbac 1.544 1.801
Ulei de palmier (fructe) 554 46.349
Ulei esenţial 283 421
Alte uleiuri 160 2.630
Ulei de măsline, turte 62 1.420
Ulei de măsline, virgin 55 4.142
Ulei de cocotier 21 3.877
Ulei de ricin 4 518
Ulei de palmier (semințe) 1 119
Ulei de arahide 1 23
Ulei de susan 15
Şofrănel 1
 Consumul de ulei pe plan mondial

Dintre uleiurile vegetale, consumul mediu cel mai ridicat

îl înregistrează:
Uleiul de soia - 3,4 kg/locuitor/an;
Uleiul de palmier - 1,8 kg/locuitor/an;
Uleiul de rapiţă - 1,4 kg/locuitor/an;
Uleiul de floarea-soarelui - 1,3 kg/locuitor/an.
3. Scurt istoric
2000 – 1500 î.Ch. – India.
500 – 200 î.Ch. – Grecia, Roma şi China.
Europa:
Începutul Evului Mediu.
Culturi de rapiţă:
Secolele XIII – XVI.
Ulei pentru iluminat – ulei de lampă.
Mai târziu – ulei de ungere pentru motoarele cu
abur.
Rapiţa canola
Crearea rapiţei „canola” în anii ’70:
Termenul de “canola” este un nume înregistrat de
Western Canadian Oilseed Crushers Association.
Rapiţa de tip „00”:
0 acid erucic:
Conținut foarte scăzut de acid erucic:
Maximum 2% sau fără acid erucic.
Soiul Oro a fost primul soi de rapiță de tip “0”:
Comercializat în anul 1966.
0 glucozinolaţi:
Conținut foarte scăzut de glucozinolaţi:
Maximum 30 μmol/g (obişnuit 12-13 μmol/g).
Soiul Tower a fost primul soi de tip “00”:
Comercializat în anul 1974.
Ianuarie 1985:
U.S. Food and Drug Administration:
Caracterizează uleiul de rapiţă canola ca fiind GRAS
(Generally Recognized as Safe) pentru consumul uman.
Consecinţa:
Creşterea cererii de ulei de rapiţă;
Creşterea vânzărilor de ulei de rapiţă.
Produs recunoscut la nivel mondial, utilizat mai ales în:
Japonia;
Canada;
Europa.
 4. Compoziţia chimică a
bobului şi factorii de influenţă
 Compoziția chimică a seminţelor de rapiţă (după Bîrnaure V. , 1993):
45,0 – 50,0% lipide;
19,6 – 23,8% proteine brute;
17,8 – 19,1% substanţe extractive neazotate;
5,8 – 7,4% celuloză;
4,1 – 5,2% cenuşă.

Nr. de atomi de C : nr. Conţinutul de acizi graşi Conţinutul de acizi graşi

Acidul gras
de duble legături din uleiul de rapiţă (%) din uleiul canola (%)
Acizi graşi saturaţi
- Acid palmitic 16 : 0 4 4,4
- Acid stearic 18 : 0 1,8 6,8
- Acid behenic 22 : 0 2 -
Acizi graşi nesaturaţi
- Acid oleic 18 : 1 22 64
- Acid linoleic 18 : 2 15 20
- Acid linolenic 18 : 3 6,8 9,4
- Acid erucic 22 : 1 47 2
Uleiul de rapiţă folosit în alimentaţie trebuie să fie:
Liber de acid erucic;
Liber de glucozinolaţi.
Acidul erucic:
Are efecte negative asupra organismului uman:
întârzie creşterea organismelor tinere;
provoacă afecţiuni ale:
aparatului circulator;
glandelor suprarenale;
ficatului;
glandei tiroide.
Conţinutul de acid erucic:
maxim 2%.
Glucozinolaţii:
Determină formarea de compuşi toxici, dăunători atât
organismului uman, cât şi animalelor.
Conţinutul de glucozinolaţi:
trebuie să fie sub 30 µmoli/g de şrot liber de ulei.
În mod obişnuit, este de cca. 12-13 µmoli/g de şrot liber de ulei.
În prezent, se cultivă soiuri şi hibrizi de rapiţă de tip:
„00”:
cu un conținut foarte scăzut (max. 2%) sau fără acid erucic:
cu un conținut foarte scăzut de glucozinolaţi (12-13 μmol/g):
În viitor se urmăreşte realizarea de soiuri şi hibrizi de tip:
„000”:
conţinut scăzut de acid erucic;
conţinut scăzut de glucozinolaţi;
procent redus de celuloză.
”0000”:
conţinut scăzut de acid erucic;
conţinut scăzut de glucozinolaţi;
procent redus de celuloză.
conţinut redus de acid linolenic.
Proteinele din boabele de rapiţă:
conţin toţi aminoacizii esenţiali, având o valoare biologică ridicată.

Factorii care influenţează compoziţia chimiceăa seminţelor de

rapiţă:
soiul sau hibridul cultivat;
condiţiile de mediu;
tehnologia aplicată.
Caracteristici ale uleiului de rapiţă
Uleiul de rapiţă canola:
Conținutul scăzut de acizi graşi saturaţi:
determină o bună comportare a uleiului la temperaturi scăzute:
îmbunătăţeşte calitatea uleiului ca biocombustibil.
Conținutul ridicat în acid oleic:
Determină o bună comportare a uleiului la temperaturi ridicate – prăjire;
Favorizează transformarea în biodiesel.
Conținutul ridicat în acid linolenic:
Imprimă o valoare nutritivă ridicată.

Uleiul de rapiţă convenţională:

Conţinutul ridicat de acizi graşi cu mai mult de 18 atomi de carbon:
acidul erucic - 22 atomi de carbon şi o dublă legătură;
acid behenic - 22 atomi de carbonm fără duble legături:
imprimă uleiului proprietăţi unice de stabilitate, lubricitate şi vâscozitate:
pretabil pentru utilizări industriale.
5. Sistematica rapiței
Familia Brassicaceae (Cruciferae)
Genul Brassica
34 de specii, din care:
5 specii cultivate;
2 specii prezintă importanţă pentru ulei:
Brassica napus L. ssp. oleifera D.C. (2n=38)
Rapiţa, rapiţa colza sau rapiţa mare;
Brassica rapa L. ssp. oleifera D.C. (sin. Brassica campestris L.
ssp. oleifera D.C.) (2n=20)
Rapiţa naveta sau rapiţa mică.
În ţara noastră se cultivă:
Rapiţa colza - Brassica napus L. ssp. oleifera D.C.:
cele mai răspândite cultivare (soiuri şi hibrizi) sunt cele de toamnă;
tendinţa este de extindere a hibrizilor de rapiţă;
toate cultivarele aflate în prezent în cultură sunt de tip “00”.
6. Cerinţe faţă de climă şi sol
Cerinţe faţă de căldură

Rapiţa are cerinţe moderate faţă de temperatură.

Cele mai bune rezultate se obţin în regiunile în care:
iernile sunt blânde;
verile sunt răcoroase şi umede;
temperatura medie anuală este de 7-9°C.

Rezultate bune se obţin şi în zonele cu temperaturi anuale de

10-11°C.
Harta izotermelor medii normale anuale (după Ileana Fulvia SĂNDOIU, 2010)
Constanţa termică la rapiţă este de (Σt>0°C):
2100 - 2500°C la formele de toamnă;
1500-1800°C la formele de primăvară.

Suma temperaturilor necesare în perioada de vegetaţie din

toamnă este de:
800-1.000°C (Σt>0°C);
540-700°C (Σt>5°C):
400-450°C (Σt>6°C).
Temperatura minimă de germinaţie este de 1-3°C.
După răsărire:
plăntuţele tinere vegetează bine toamna la temperaturi de 8-15°C.
La intrarea în iarnă, plantele de rapiţă trebuie să întrunească
următoarele condiţii:
să se găsească în stadiul de rozetă:
6 - 8 frunze complet dezvoltate;
apexul vegetativ să fie protejat de frunzuliţe în formare;
coletul să aibă:
diametrul fie de 5 - 8 mm;
lungimea de maximum 20 mm;
sistemul radicular să fie dezvoltat în profunzimea solului (15-20cm);
să nu înceapă alungirea mugurelui terminal.
Rapiţa de toamnă rezistă în timpul iernii la temperaturi de:
-10°C pe solurile prea umede şi fără strat de zăpadă.
-12...-15°C (chiar -18°C), fără strat acoperitor de zăpadă;
-20...-25°C, cu strat acoperitor de zăpadă de 10-20 cm înălţime,
mai ales dacă temperaturile scăzute nu intervin brusc şi nu sunt de lungă durată.
Cultură înainte de intrarea în iarnă
Cultură înainte de intrarea în iarnă
Stratul gros de zăpadă pe sol neîngheţat:
poate determina sufocarea şi putrezirea rapiţei.
Rapiţa este afectată de stratul de gheaţă care acoperă plantele.
După desprimăvărare:
Rapiţa devine sensibilă la îngheţ.
Rapiţa de primăvară rezistă până la -2...-3°C.
Brumele şi îngheţurile:
târzii de primăvară sunt dăunătoare culturilor de rapiţă;
cele din perioada îmbobocirii şi înflorii putând chiar compromite
cultura.
Oscilaţiile de temperatură:
sunt dăunătoare culturilor de rapiţă.
Alungirea tulpinii începe în primăvară:
la temperaturi mai mari de 5°C.
20 martie 2016
20 martie 2016
20 martie 2016
După reluarea vegetaţiei în primăvară:
până la înflorire:
rapiţa solicită temperaturi medii zilnice de 12-15°C,
după înflorire:
rapiţa vegetează bine la temperaturi medii zilnice de 15-20°C.

Temperaturile ridicate asociate cu secetă în perioada de

înflorire determină:
uscarea florilor;
căderea (avortarea) silicvelor formate.
Cerinţe faţă de umiditate
Rapiţa este o plantă pretenţioasă faţă de umiditate.
Are o rezistenţă slabă la secetă.
Coeficientul de transpiraţie este ridicat:
este cuprins între 600 şi 740.
Rapiţa dă rezultate bune în zonele în care:
cad anual 450-650 mm precipitaţii.
În ţara noastră apar uneori probleme în zonele de sud şi sud-
est legate de:
asigurarea umidităţii solului necesară răsăririi plantelor în
toamnă.
Rapiţa valorifică eficient apa acumulată în sol în timpul iernii:
intră rapid în vegetaţie activă în primăvară;
are un ritmul rapid de creştere.
Distribuţia cantităţii medii anuale de precipitaţii (mm) (după Ileana Fulvia SĂNDOIU,
2010)
Perioadele critice pentru apă :
răsărire - formarea rozetei de frunze:
când plantele trebuie să se dezvolte normal pentru a intra în
iarnă „călite”;
înflorire – fructificare:
când se formează elementele productivităţii plantei:
numărul de silicve/plantă;
numărul de boabe în silicvă;
masa a 1000 de boabe.
Grindina:
Înainte de înflorire:
Pierderi de producţie de cca. 25% din suprafaţa foliară distrusă.

În perioada de înflorire:
Pierderi de producţie mai mari:
plantele compensează parţial florile şi silicvele pierdute prin ramificare
de la nodurile inferioare ale tulpinii;

În perioada de formare a boabelor şi de maturitate:

Pierderi de producţie foarte mari:
plantele nu mai pot să compenseze pierderile înregistrate.
Cerinţe faţă de sol
Rapiţa este pretenţioasă faţă de sol.
Se cultivă cu rezultate bune:
pe solurile profunde;
soluri cu textură lutoasă;
soluri permeabile;
soluri fertile;
soluri cu capacitate mare de reţinere a apei;
soluri cu reacţie neutră sau uşor alcalină.

Cele mai bune soluri pentru cultivarea rapiţei:

Cernoziomuri;
Preluvosoluri brun-roşcate;
Aluviuni.
Rapiţa nu se cultivă:
pe solurile cu profil subţire;
pe soluri grele;
pe soluri cu exces de umiditate;
pe soluri nisipoase;
pe soluri prea acide (trebuie evitate solurile cu pH mai mic de 5,5) sau
prea alcaline.
7. Zonarea culturii
Zona I (zona foarte favorabilă):
Vestul şi estul ţării;
Podişul Transilvaniei (zonele adăpostite);
Zonele colinare adăpostite.
Zone care asigură condiţii de răsărire şi de iernare a
culturii fără pierderi.

Zona a II-a (zona favorabilă):

Dobrogea;
Câmpia din Sud (Câmpia Română);
Zone în care rapiţa trebuie cultivată în condiţii de
irigare în vederea asigurării unei bune răsăriri.
 Rapiţa

Tehnologia de cultivare
ROTAŢIA
Cele mai bune premergătore

Plantele care se recoltează cât mai timpuriu:

pentru a se putea pregăti terenul până la
semănat în condiţii bune;
pentru a se acumula apa necesară răsăririi:
cerealele păioase;
mazărea;
cartoful extratimpuriu şi timpuriu;
borceagul;
trifoiul roşu după prima coasă.
Rapiţa de primăvară
Rapiţa de primăvară se poate semăna şi
după culturi recoltate târziu:
inul pentru ulei;
porumbul;
sfecla de zahăr;
cartoful de vară și de toamnă.
Rapiţa nu se cultivă:
Rapiţa nu se cultivă:
în monocultură;
după plante atacate de Sclerotinia
sclerotiorum (putregaiul alb):
floarea-soarelui,
soia,
fasole,
năut.
după plante cultivate din familia Brassicaceae
(Cruciferae).
Revenirea pe același teren
Rapiţa poate reveni pe acelaşi teren după:
3-4 ani,
6-8 ani, în caz de atac de Sclerotinia
sclerotiorum.
Rapița ca plantă premergătoare
Rapiţa este o foarte bună plantă
premergătoare pentru marea majoritatea
culturilor:
eliberează terenul devreme;
lasă terenul curat de buruieni.

În zonele din sudul ţării, după rapiţă se pot

amplasa culturi succesive:
porumb pentru boabe;
porumb pentru siloz ş.a.
FERTILIZAREA
Consum
Rapiţa este o mare consumatoare de elemente nutritive.
Rapiţa reacţionează foarte bine la îngrășămintele
minerale şi la cele organice.
Consumul specific de elemente nutritive pentru realizarea
unei tone de boabe, plus biomasa epigee
corespunzătoare de (după Soltner D., 1986):
30-70 kg N;
25-50 kg P2O5;
60-100 kg K2O;
20-30 kg CaO;
6-8 kg MgO;
42 kg S.
Azotul

Azotul este elementul nutritiv cu impactul cel mai mare

asupra producţiei de rapiţă.
Azotul are un rol important în formarea:
suprafeţei foliare a plantelor;
ramificaţiilor;
taliei plantelor;
numărul de flori şi silicve pe plantă;
producţiei de seminţe.
Deficitul de azot duce la:
formarea de tulpini subţiri și cu talie mică;
fomarea de frunze mici;
o ramificare mai slabă;
număr mic de flori şi silicve;
număr mic de boabe în silicvă;
producţie mică.
Carenţa de azot:
începe să se manifeste pe frunzele de la baza plantei;
frunzele bazale devin iniţial de culoare verde-pal;
apoi frunzele bazale se îngălbenesc, iar uneori capătă
nuanţe purpurii;
cultura apare ca fiind debilă, îngălbenită;
plantele ajung mai repede la maturitate.
Excesul de azot în toamnă determină:
o creştere vegetativă exagerată a plantelor, în defavoarea
înrădăcinării:
o rezistenţă slabă a plantelor la condiţiile nefavorabile din
timpul iernii.
Fosforul

Importanţa fosforului:
asigură o bună înrădăcinare a plantelor;
măreşte rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute şi la secetă;
stimulează înflorirea şi fructificarea;
grăbeşte maturarea;
asigură un conţinut ridicat de ulei în seminţe;
măreşte eficienţa azotului:
sporul de recoltă obţinut prin interacţiunea azotului cu fosforul
chiar dublu faţă de sporul asigurat numai de azot.
Deficitul de fosfor:
determină o creştere slabă a sistemului radicular;
formarea unui număr mai mic de frunze pe plantă;
o ramificare mai slabă a plantelor;
întârzierea înfloririi;
formarea unui număr mai mic de flori pe plantă.
Carenţa de fosfor:
începe să se manifeste pe frunzele de la baza plantei,
extinzându-se spre frunzele tinere;
funzele rămân mici şi au iniţial o culoare verde intens, verde-
albăstruie;
apoi frunzele capătă nuanţe violacee sau roşii-violacee, la
început la vârf şi pe marginea limbului foliar, extinzându-se
spre nervura principală şi spre baza limbului.
Carenţa de fosfor poate să apară încă din primele faze de
vegetaţie:
urmare a absorţiei deficitare a fosforului, mai ales în condiţii
de vreme rece şi exces de umiditate.
Potasiul
Importanță:
potasiul măreşte rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute;
măreşte rezistenţa la secetă;
măreşte rezistenţa la cădere;
măreşte rezistenţa la boli;
facilitează acumularea uleiului în seminţe.
Deficitul de potasiu determină:
scăderea rezistenţei la temperaturi scăzute, secetă şi la cădere;
formarea de seminţe mici;
formarea de seminţe cu un conţinut redus în ulei.

Carenţa de potasiu:
începe să se manifeste pe frunzele de la baza plantei:
încep să se îngălbenească de la vârful şi marginea limbului foliar, după
care se brunifică;
tulpinile sunt subţiri şi cu interdodurile scurte;
în zilele calde, frunzele se ofilesc.

Carenţa de potasiu se întâlneşte mai ales:

pe solurile uşoare, cu reacţie acidă.
Sulful
Rapiţa consumă cantităţi mari de sulf:
se consideră că rapiţa necesită de două ori mai mult sulf faţă
de cereale.
Rapiţa este pretenţioasă la deficitul de sulf:
sulful este considerat cel de-al doilea element nutritiv
limitativ al producţiei, după azot.
Deficitul de sulf:
se manifestă mai ales:
în anii secetoşi;
pe solurile uşoare;
pe soluri sărace în materie organică;
pe soluri acide;
în condiţiile utilizării unor doze ridicate de azot.
determină formarea de:
frunze mici;
un număr mai mic de ramificaţii;
un număr redus de flori şi silicve pe plantă (silicvele avortează);
un număr mai mic de boabe în silicve;
perioada de vegetaţie se prelungeşte.
Specialişti francezi consideră că în cazul manifestării carenţei de sulf:
pierderile de producţie pot ajunge la 1.000-2.000 kg/ha (Hălmăjan, 2006).
Carenţa de sulf:
începe să se manifeste pe frunzele tinere, din partea superioară a
plantei;
limbul foliar începe să se îngălbenească dinspre margini, dar
nervurile rămân verzi;
apoi frunzele devin roşietice;
frunzele tinere au marginea limbului foliar ridicată;
florile au o culoare galben-palid în loc de galben-auriu;
plantele sunt erecte, cu aspect rigid.
Borul
Borul în deficid pune probleme la rapiţă:
pe solurile uşoare;
pe solurile nisipoase;
pe solurile cu pH ridicat;
în anii secetoşi.

Rapiţa este considerată ca fiind:

una dintre plantele de cultură cu cel mai ridicat consum de
bor.

Trebuie acordată atenţie faptului că:

foarte repede se poate trece de la deficit la exces de bor, cu
efecte fitotoxice asupra plantelor de rapiţă:
dozele aplicate trebuie să fie mici.
Carenţa de bor se manifestă prin:
stoparea creşterii plantelor;
crăparea tulpinilor;
deformări şi căderi ale florilor şi bobocilor;
frunzele tinere au limbul foliar verzui-roşiatic, cu pete
pestriţe, galbene între nervuri.
Molibdenul
Molibdenul în deficid pune probleme la rapiţă;
în special pe solurile uşoare, nisipoase;
pe solurile cu pH mic;
în condiţii de aplicare de cantităţi mari de azot sub formă de
nitraţi.
Carenţa de molibden determină:
diminuarea creşterii;
reducerea numărului de ramificaţii, silicve şi boabe în silicvă;
o culoare verde-pal a plantei;
frunzele prezintă leziuni necrotice de-a lungul nervurilor
principale;
limbul foliar este micşorat, răsucit în jurul nervurii centrale şi
prezintă margini ridicate şi ondulate.
Manganul
Manganul în deficid poate pune probleme la rapiţă:
pe solurile cu pH ridicat (pe solurile alcaline);
pe solurile cu pH scăzut (pe solurile acide), în perioadele cu
exces de umiditate.

Carenţa de mangan:
se manifestă ca şi sulful pe frunzele tinere, din partea
superioară a plantei;
pe frunze apar pete clorotice pe întregul limb foliar:
petele nu încep de la margini ca în cazul carenţei de sulf,
petele sunt dispuse între nervuri (nervurile rămân verzi);
întreaga plantă are un aspect palid;
determină întârzierea înfloririi şi a coacerii.
Magneziul
Magneziul în deficid pune probleme la rapiţă:
în condiţii de ploi de lungă durată (care spală magneziul);
în condiţii de exces de potasiu;
în condiţii de deficit de azot;
la un pH scăzut;
la o cantitatea mică de humus din sol.

Carenţa de magneziu:
determină îngălbenirea şi uscarea limbului foliar de la
exterior spre interior;
nervurile rămân verzi o perioadă mai mare de timp;
simptomele apar la început pe frunzele mature, de la baza
plantei.
Fertilizarea cu azot
Dozele de azot:
mari, între 80 şi 180 kg s.a./ha.

Administrare:
Toamna, după premergătoare mari consumatoare de
azot sau în anii ploioşi:
înainte de pregătirea patului germinativ:
30 kg N/ha pe solurile mai fertile;
30 - 60 kg N/ha pe solurile cu fertilitatea mai scăzută.
Primăvara devreme (început de martie):
îndată ce solul s-a zvântat şi este posibilă intrarea pe teren:
circa 50 % din doză (60 - 80 kg N/ha), chiar mai mult atunci când plantele
de rapiță au fost afectate în timpul iernii.
Până în faza de muguri florali uniţi (început de aprilie), respectiv
înainte de desfacerea inflorescenţei de pe tulpina principală din
frunze:
restul dozei.
 Cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot
(minerale + organice) pentru fermele care nu întocmesc
planurile de fertilizare pe baza studiului agrochimic
(Ghidul fermierului privind Ecocondiţionalitatea)

Pentru terenurile cu pante până la 12%:

Pentru terenurile cu pante peste 12%:

• Nu trebuie să se depăşească cantitatea de 170 kg azot/ha provenit din

aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an.
Stabilirea dozei de azot
(după Cetiom)
Metoda evaluării biomasei pentru estimarea cantităţii de
azot absorbită de cultură
Se taie plantele (fără să fie umede) de la suprafaţa solului de
pe 1 m2 la intrarea şi la ieşirea din iarnă.
Plantele tăiate se cântăresc.
Numărul punctelor de determinare este de:
2 dacă parcela este omogenă;
4 dacă parcela nu este omogenă.
Dacă biomasa la ieşirea din iarnă este inferioară celei de la
intrarea în iarnă:
se face media celor două determinări.
Dacă biomasa la ieşirea din iarnă este superioară celei de la
intrarea în iarnă:
se ia în calcul valoarea de la ieşirea din iarnă.
 Doza totală de azot (kg/ha) şi fracţionarea acesteia

Biomasa la Scăzută Medie Mare Foarte mare

ieşirea din iarnă < 0,8 kg/m2 0,8 - 1,6 kg/m2 1,6 - 2,5 kg/m2 > 2,5 kg/m2
Doza totală de
170 – 220 130 – 200 70 – 140 0 – 80
azot
Numărul de
3 2–3 1–2 0–1
aplicări
BBCH 31*-32 40 60 – 80 0 – 60 0

BBCH 32-53** 70 – 100 50 – 100 60 – 100 0 – 80

BBCH 59*** 60 0 – 40 0 0 – 80
*1 internod alungit vizibil
** Muguri florali deasupra celor mai tinere frunze
*** Primele petale vizibile; muguri florali încă apropiaţi (stadiul de „muguri galbeni”)
Nu trebuie aplicate mai mult de 100 kg azot/ha o singură dată.
Cele mai utilizate îngrăşăminte simple cu azot sunt:

Azotatul de amoniu (33,5 % azot s.a.);

Sulfatul de amoniu (21 % azot s.a. + 24 % sulf);
Sulfammo 35 (35 % azot s.a. + 13 % SO3);
Sulfammo 30 (30 % azot s.a. + 15 % SO3 + 7 % CaO + 3 % MgO);
Sulfammo 25 MPPA (25 % N s.a. + 27 % SO3 + 4 % MgO);
Ureea (46 % azot s.a.);
Nitrocalcarul (27 % azot s.a. + 5,5 % calciu).
Îngrăşămintelor lichide cu azot – A320 (32 % azot s.a.).
Sulfatul de amoniu NG
Practic Optimal (20,6%N + 58%SO3)
Fertilizarea cu fosfor
50 - 80 kg P2O5/ha, respectiv:
50 - 60 kg P2O5/ha pe solurile cu fertilitate bună sau pe
cele fertilizate în anii anteriori cu îngrăşăminte organice;

60 - 80 kg P2O5/ha pe solurile fără aport de

îngrăşăminte organice şi cu fertilitate mai redusă.
Fertilizarea cu potasiu
30 - 80 kg K2O/ha.
Fertilizarea cu potasiu este recomandată pe solurile
slab sau mijlociu aprovizionate cu potasiu :
sub 16 mg K2O/100 g sol, respectiv sub 132 ppm K.

Solul se consideră bine aprovizionat cu potasiu pentru

rapiţă:
dacă are un conţinut mai mare de 18 mg K2O/100 g sol
(peste 146 ppm K).
Fertilizarea cu sulf
Doza de sulf recomandată pe parcelele unde apare
deficienţa de sulf, este de:
20 - 30 kg S s.a./ha.

Sulfatul de amoniu în doză de 125 kg/ha asigură:

necesarul de sulf de 30 kg s.a./ha;
trebuie evitat a se aplica:
pe solurile cu un pH mai scăzut (reacţie mai acidă);
pe plantele îngheţate sau umede, situaţie în care pot apărea
arsuri pe frunze.
Consumul de sulf la diferite culturi

Perioada de vegetaţie
Îngrăşămintele complexe
Se administrează înainte de pregătirea patului germinativ şi
trebuie să aibă un raport N:P în favoarea fosforului sau egal:
îngrăşăminte complexe cu azot şi fosfor (îngrăşăminte binare):
18:46:0 (DAP);
16:48:0;
12:52:0 (MAP);
10:30:0;
8:30:0;
20:20:0;
21:21:0;
22:22:0.
îngrăşăminte complexe care conţin şi potasiu (îngrăşăminte ternare):
13:26:13;
10:25:10;
15:15:15;
16:16:16.
Îngrăşăminte complexe cu macroelemente
secundare (Ca, Mg, S) şi microelemente
NPK (20 – 20 – 0 + 12%SO3 + 0,1%B)
Eurofertil Plus PHOS 38 (8 - 30 - 0 + 12 SO3 + 19 CaO + Me);
Eurofertil Plus NPS 53 (8 - 18 - 0 + 7 SO3 + 21 CaO +2 MgO +Me);
Eurofertil Plus 37 (5 - 10 - 22 + 16 SO3 + 7 CaO + 3 MgO + Me);
Eurofertil Plus 36 (0 - 12 - 24 + 15 SO3 + 14 CaO + B);
Duofertil 38 (8 - 30 - 0 + 15 SO3 + Me);
Duofertil 40 (10 - 18 - 12 + 12 SO3 + Me);
YaraMila 7 - 20 - 28 + 2 MgO + 7,5 SO3 + Me;
YaraMila 8 - 24 - 24 + 2 MgO + 5 SO3 + Me;
YaraMila 7 - 12 - 25 + 2 MgO + 6,5 SO3 + Me.
Îngrăşăminte complexe aplicate odată cu
semănatul
Îngrăşămintele complexe aplicate odată cu semănatul, în benzi:
îngrăşăminte cu un conţinut cât mai ridicat de fosfor şi cât mai scăzut
în azot şi potasiu:
pentru a nu fi afectate plăntuţele de rapiţă de cantitatea ridicată de săruri.

Fertilizare „starter” cu îngrăşăminte special formulate pentru a fi

administrate la semănat:
Fortephos Zn (0 - 31 - 47 + 1 Zn):
5 - 15 kg/ha;
Seed Power H5 (10 - 40 - 0 + 0,5 Cu + 0,8 Zn + 5 acid humic):
20 kg/ha.
Turbostar NP (8 - 41 - 0 + 0,5 Cu + 0,8 Zn + 5 acid humic):
25 - 50 kg/ha.
Turbostar GOO NP (10 - 40 - 0 + 0,5 Cu + 0,8 Zn + 0,5 Fe + 2,5
inhibitor de nitrificare):
25 - 50 kg/ha.
Îngrăşămintele foliare
Îngrăşămintele foliare se pot aplica:
în toamnă:
odată cu aplicarea regulatorilor de creştere;
rolul de a favoriza dezvoltarea sistemului radicular şi a suprafeţei
foliare:
premize ce asigură o bună rezistenţă la condiţiile nefavorabile din timpul
iernii şi o bună capacitate de producţie.

în primăvară:
prima fertilizare foliară se face după pornirea plantelor în
vegetaţie;
aplicarea a doua în stadiul de butoni florali verzi.
Îngrăşăminte foliare de tipul:

Agrofeed 19 - 19 - 19 + Me (5,0 - 10,0 kg/ha);

Agrofeed 23 - 7 - 23 + Me (5,0 - 10,0 kg/ha);
Agrofeed 12 - 0 - 43 + Me (3,0 - 5,0 kg/ha);
Agroleaf Power Total 20 - 20 - 20 + Me + Biostim (2,0 - 5,0 kg/ha);
Agroleaf Power High N 31 - 11 - 11 + Me + Biostim (2,0 - 5,0 kg/ha);
Agroleaf Power High P 12 -52- 05 + Me + Biostim (2,0 - 5,0 kg/ha);
Agroleaf Power High K 15 - 10 - 31 + Me + Biostim (2,0 - 5,0 kg/ha);
Azuro 31 - 11 - 11 (2,5 kg/ha);
Corona K 9 - 11 - 39 + Me (3,0 - 5,0 kg/ha);
CropMax (1,0 l/ha);
Elite verde 20 - 20 - 20 + 2,2 MgO + 4,5 SO3 (2,5 - 3,0 kg/ha);
Kristalon 20 - 8 - 8 + 2 MgO (2,5 - 4,0 kg/ha);
Microfert–U 9 - 3 - 3 + Me (2,5 - 5,0 l/ha);
N’Fert Progress 10 - 15 - 30 + Me (3,0 - 5,0 kg/ha);
NPK 20 - 20 - 20 + +Me (2,0 - 4,0 kg/ha);
FoliMax 05 - 08 - 10 + Me (2,0 - 3,0 l/ha);
FoliMax 10 - 04 - 07 + Me (2,0 - 3,0 l/ha);
FoliMax First N 25 - 0 - 0 + 4 MgO (7,0 - 14,0 l/ha);
FoliMax Blue 20 - 20 - 20 + Me (2,0 - 5,0 kg/ha);
FoliMax Orange 15 - 45 - 10 + Me (2,0 - 5,0 kg/ha);
FoliMax Rose 8 - 17 - 41 + Me (2,0 - 5,0 kg/ha);
FoliMax Green 28 - 14 - 14 + Me (2,0 - 5,0 kg/ha);
Nutrion S 8,6 - 4,2 - 6,4 + 2,5 SO3 + Me (1,5 l/ha);
Nutrion Radix (1,5 l/ha);
Plantfert-I sau U (5,0 - 8,0 l/ha);
Polyfeed 19 - 19 - 19 + 1 Mg + Me (6,0 kg/ha);
Topcrop (0,5 - 1,0 l/ha);
YaraVita Brassitrel 4,6 - 0 - 0 + 8,7 MgO + 4,9 Ca + Me (2,0 - 4,0 l/ha).
Prevenirea şi tratarea carenţei de sulf :

Pentru prevenirea şi tratarea carenţei de sulf se pot utiliza

îngrăşăminte foliare de tipul:
Corona N 21 - 7 - 7 + 18 SO3 + 2 MgO + Me (3,0 - 5,0 kg/ha);
Sulfomax Sum (3,0 l/ha);
YaraVita Thiotrac 15,2 - 0 - 0 + 22,8 S (3,0 l/ha).
Prevenirea şi tratarea carenţei de bor:

Pentru prevenirea şi tratarea carenţei de bor se pot utiliza

îngrăşăminte foliare de tipul:
Corona B 15 % B + Me (1,2 kg/ha);
Folicare B 17 - 9 - 33 + Me (3,0 - 5,0 kg/ha);
FoliMax BorON 15 % B + Aminopower (3,0 - 5,0 l/ha);
FoliMax BorON Plus 6 - 0 - 0 + 9 S + 8 B + 5 MgO + Me (0,5 - 3,0
kg/ha);
YaraVita Bortrac 6,5 - 0 - 0 + 10,9 B (2,0 l/ha).
Prevenirea şi tratarea carenţei de magneziu :

Pentru prevenirea şi tratarea carenţei de magneziu se pot

utiliza îngrăşăminte foliare de tipul:
YaraVita Magtrac 4,6 - 0 - 0 + 33,3 MgO (2,0 - 4,0 l/ha).
Prevenirea şi tratarea carenţei de mangan :

Pentru prevenirea şi tratarea carenţei de mangan se pot

utiliza îngrăşăminte foliare de tipul:
YaraVita Mantrac 4,6 - 0 - 0 + 33,3 MgO (1,0 l/ha).
Aplicarea îngrăşămintelor organice
Gunoi de grajd semifermentat:
20 - 30 t/ha direct culturii de rapiţă:
doza de azot se reduce cu 30 kg s.a./ha;
doza de fosfor se reduce cu 20 - 30 kg P2O5/ha;
la îngrăşămintele cu potasiu se poate renunţa.

Este mai indicat ca gunoiul de grajd să se aplice plantelor

premergătoare cu care rapiţa intră în rotaţie:
timp scurt de la recoltarea plantei premergătoare şi până la
semănatul rapiţei;
rapiţa valorifică bine efectul remanent al gunoiului de grajd.
Aplicarea amendamentelor
Pe solurile cu reacţie acidă (cu un pH mai mic de 5,8) se
recomandă aplicarea amendamentelor cu calciu:
efect pozitiv asupra producţiei de seminţe şi a conţinutului
acestora în ulei.
Pentru mărirea valorii pH cu o unitate este nevoie de circa:
2,0 - 2,5 t/ha CaCO3 pe solurile cu textură uşoară;
3,0 - 3,5 t/ha CaCO3 pe solurile cu textură grea.
LUCRĂRILE SOLULUI
Lucrarea de dezmiriştit
Lucrarea de arat
Se efectuează cât mai repede cu putinţă, la adâncimea de
20 - 25 cm.
Lucrările de întreţinere a arăturii
În anii şi în zonele mai secetoase, este de dorit ca arătura să
fie lucrată imediat după efectuare (în urma plugului).
Pregătirea patului germinativ
Pregătirea unui bun pat germinativ reprezintă un element
cheie al reuşitei culturii de rapiţă.
Dacă terenul este prea afânat, înainte de semănat se
efectuează o lucrare de tăvălugire uşoară a terenului,
Lucrările minime
Semănatul direct
SĂMÂNŢA ŞI SEMĂNATUL
Sămânța folosită la semănat
Trebuie să aparţină unui hibrid sau soi recomandat pentru zona
de cultură.
Trebuie să provină din recolta aceluiaşi an:
seminţele de rapiţă îşi pierd germinaţia după trei ani;
Trebuie să fie certificată:
să aibă puritatea fizică de peste 98 %;
să aibă germinaţia de peste 85 %;
să aibă MMB cât mai mare;
să fie tratată.
Tratarea seminţelor
Împotriva bolilor:
Fuzarioză – Fusarium spp.,
Căderea plăntuțelor – Pythium spp.,
Rizoctonioza – Rhizoctonia spp.
Produse fungicide precum:
Royal Flo 42 S (tiram 480 g/l) – 3,75 l/ t;
Semnal 500 FS (tiram 500 g/l) – 3,6 l/t.
Împotriva puricilor de pământ (Phyllotreta spp.), cu
produse insecticide precum:
Chinook 200 FS (beta-ciflutrin 100 g/l + imidacloprid 100 g/l)
– 20 l/t;
Cruiser 350 FS (tiametoxam 350 g/l) – 3,5 l/t;
Modesto 480 FS (clotianidin 400 g/l + beta-ciflutrin 80 g/l) –
12,5 l/t (combate şi puricele cruciferelor – Psylliodes spp.);
Nuprid AL 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 6,0 l/t;
Seedoprid 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 6,0 l/t;
Picus 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 6,0 l/t;

Sentinel Syn FS (imidacloprid 600 g/l) – 6,0 l/t.

Împotriva bolilor (Fusarium spp., Pythium spp.,
Rhizoctonia spp.) şi a puricilor (Phyllotreta spp.,
Psylliodes spp.), cu produse insectofungicide precum:
Cropline 636 FS (imidacloprid 460 g/l + tiram 176 g/l) – 8,0
l/t;
Cruiser OSR 322 FS (tiametoxam 280 g/l + matalaxil-M
32,3 g/l + fludioxonil 8 g/l) – 15 l/t (combate şi putregaiul
uscat – Phoma lingam şi viespea rapiței – Athalia rosae).
Odată cu tratarea seminţelor cu produse fungicide,
insecticide, insectofungicide, insecticide + fungicide, se
poate efectua şi tratarea seminţelor cu:
Produse care stimulează germinarea seminţelor, creşterea şi
dezvoltarea plantelor în primele faze de vegetaţie (efect de
fortificare şi de „start-up”), precum:
Teprosyn (146 g/l N + 243 g/l P2O5 + 291 g/l Zn) în doză de 8,0 l/t.
Epoca de semănat
Calendaristic:
25 august – 10 septembrie în sud-estul, sudul şi vestul ţării;
20 august - 5 septembrie în zonele colinare şi de nord ale
ţării.
Până la intrarea în iarnă rapiţa necesită:
o sumă de temperaturi pozitive (>0oC) de 800 - 1.000oC;
o sumă de temperaturi mai mari de 5oC de 540 - 700oC.

Cultivarele de primăvară:
se seamănă timpuriu, în prima urgenţă, imediat ce se poate
intra pe teren:
temperatura minimă de germinaţie este de 1-3°C.
Obiectivul la semănatul în toamnă:
La intrarea în iarnă, plantele de
rapiţă trebuie să întrunească
următoarele condiţii:
să se găsească în stadiul de rozetă:
6 - 8 frunze complet dezvoltate şi
cu apexul vegetativ protejat de
frunzuliţe în curs de formare;
diametrul coletului să fie de 5 - 8
mm;
coletul să aibă lungimea de
maximum 20 mm;
să aibă un sistem radicular dezvoltat
în profunzimea solului (15 - 20 cm);
să nu înceapă alungirea mugurelui
terminal.
Densitatea de semănat
La stabilirea densităţii optime de semănat la rapiţa de
toamnă trebuie să se aibă în vedere:
procentul de răsărire în câmp:
cca. 60 - 70 %;
procentul de pierderi pe parcursul perioadei de
vegetaţie raportat la plantele răsărite:
cca. 10 - 20 %.
Obiective urmărite:
Hibrizi > > > 35-45 plante/m2.
50-60 boabe germinabile/m2
60-70 boabe germinabile/m2 atunci când semănatul se face
într-un teren mai puţin bine pregătit (sol uscat).
Soiuri > > > 40-60 plante/m2.
60-80 boabe germinabile/m2.
Norma de semănat
3-4 kg/ha în cazul hibrizilor.
4-6 kg/ha în cazul soiurilor.
În prezent, se extinde comercializarea seminţei de
rapiţă destinată semănatului în saci cu:
1.500.000 boabe;
2.000.000 boabe;
3.500.000 boabe.
Distanţa dintre rânduri
12,5 cm, 15 cm sau 18 cm (în funcţie de
semănătorile disponibile):
la cultivarele cu ramificare mai redusă;
25 cm sau 30 cm (chiar 32,5, 35 sau 37,5 cm):
la cultivarele cu ramificare mai puternică.
Benzi:
două rânduri apropiate (12,5-15 cm) care formează o
bandă;
25-30 cm între benzi.
Adâncimea de semănat
2-3 cm;
3-4 cm numai pe solurile mai uscate.
LUCRĂRI DE ÎNGRIJIRE
Tăvălugitul după semănat;
Aprecierea stării vegetaţiei la ieşirea din iarnă;
Combaterea buruienilor;
Combaterea bolilor;
Combaterea dăunătorilor;
Aplicarea regulatorilor de creştere şi a biostimulatorilor;
Irigarea;
Polenizarea suplimentară.
Tăvălugitul după semănat
Dacă solul este uscat, tăvălugitul după
semănat este obligatoriu;
Tăvălugitul se face pentru punerea seminţelor
în contact cât mai intim cu solul:
>>> răsărire cât mai uniformă.
Aprecierea stării vegetaţiei la ieşirea
din iarnă
Se face primăvara timpuriu:
când plantele de rapiţă şi-au reluat vegetaţia.
Se apreciază
Densitatea:
Densitatea minimă la ieşirea din iarnă: 20 - 25 plante/m2.
Pentru hibrizii din ultima generaţie: 10-15 plante/m2;
Ramifică foarte puternic.

Viabilitatea plantelor:
Se determină prin testul de smulgere:
Dacă plantele opun rezistenţă (rezistă) la smulgere:
Plantele sunt viabile.
Dacă plantele se desprind cu uşurinţă (nu opun rezistenţă la smulgere):
Plantele sunt distruse de ger.
Atunci când cultura de rapiţă este rară, iar plantele
sunt puţin viguroase:
Se majorează dozele de îngrăşăminte:
pentru favorizarea creşterii;
pentru formarea elementelor de productivitate într-un
număr mai mare:
număr mare de ramificaţii/plantă;
număr mare de silicve/plantă;
număr mare de seminţe/plantă.
Combaterea buruienilor
Combaterea buruienilor până la semănatul rapiţei:
prin efectuarea de lucrări superficiale ale solului, ori de câte
ori este nevoie;
Prin aplicarea de erbicide totale.

Erbicidele la cultura de rapiţă se pot aplica:

Preemergent:
după semănat înainte de răsăritul rapiţei.
Postemergent timpuriu:
rapiţa în faza de 1-3 frunze.
Primăvara:
când rapiţa are 3-9 frunze, dar înainte ca mugurii florali să fie
vizibili.
1. Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale, a samulastrei de cereale
păioase şi a buruienilor dicotiledonate anuale:

Erbicide aplicate preemergent (după semănat, înainte de răsăritul rapiţei):

Brasan (dimetaclor 500 g/l + clomazone 40 g/l) – 2,0 - 2,5 l/ha;
Butisan 400 SC (metazaclor 400 g/l) – 1,5 - 2,0 l/ha;
Butisan Max (quinmerac 100 g/l+metazaclor 200 g/l+dimetenamid-P 200g/l) – 2,5 l/ha;
Comand 48 EC (clomazona 480 g/l) – 0,15 - 0,25 l/ha;
Dual Gold 960 EC (S-metolaclor 960 g/l) – 1,0 - 1,5 l/ha;
Magistral 50 SC (metazaclor 500 g/l) – 1,2 – 1,6 l/ha;
Sultan 50 SC (metazaclor 500 g/l) – 1,2 - 1,6 l/ha;
Sultan Top (metazaclor 375 g/l + quinmerac 125 g/l) – 2,0 l/ha;
Teridox 500 EC (dimetaclor 500 g/l) – 2,0 - 3,0 l/ha.

Erbicide aplicate postemergent timpuriu (rapiţa în faza de 1 - 3 frunze):

Butisan 400 SC (metazaclor 400 g/l) – 2,0 - 2,5 l/ha;
Butisan Max (quinmerac 100 g/l+metazaclor 200 g/l+dimetenamid-P 200g/l) – 2,5 l/ha;
Centurion Plus (cletodim 120 g/l) – 0,8 l/ha:
Combate buruienile monocotiledonate anuale.
Magistral 50 SC (metazaclor 500 g/l) – 1,6 – 2,0 l/ha;
Sultan 50 SC (metazaclor 500 g/l) – 1,6 - 2,0 l/ha;
2. Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale şi perene
(inclusiv costreiul din rizomi – Sorghum halepense):

Erbicide aplicate postemergent:

Agil 100 EC (propaquizafop 100 g/l) – 0,5 l/ha pentru combaterea
monocotiledonatelor anuale;
Fusilade Forte 150 EC (fluazifop-p-butil 150 g/l) – 0,8 l/ha pentru combaterea
monocotiledonatelor anuale şi 1,0 l/ha pentru monocotiledonatele perene;
Leopard 5 EC (quizalofop-p-etil 50 g/l) – 0,7 l/ha pentru combaterea
monocotiledonatelor anuale;
Pantera 40 EC (quizalofop-p-tefuril 40 g/l) – 0,75 l/ha pentru combaterea
monocotiledonatelor anuale şi 1,5 l/ha pentru monocotiledonatele perene;
Prosper (quizalofop-p-etil 100 g/l) – 0,9 l/ha;
Rango (quizalofop-p-tefuril 40 g/l) – 0,75 l/ha pentru combaterea
monocotiledonatelor anuale şi 1,5 l/ha pentru monocotiledonatele perene;
Select Super (cletodim 120 g/l) – 0,8 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor
anuale;
Stratos Ultra (cicloxidim 100 g/l) – 2,0 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor
anuale şi a costreiului din rizomi;
Targa Super 5 EC (quizalofop-p-etil 50 g/l) – 1,0 l/ha pentru combaterea
monocotiledonatelor anuale şi 2,0 l/ha pentru monocotiledonatele perene.
3. Combaterea buruienilor dicotiledonate anuale şi perene
(excepţie speciile de crucifere):

Erbicide aplicate preemergent:

Kalif (clomazon 480 g/l) – 0,15-0,20 l/ha:
Combate şi unele buruieni monocotiledonate anuale.
Erbicide aplicate preemergent sau postemergent timpuriu (rapiţa în
faza de 1 - 3 frunze):
Gallera Super (aminopiralid 40 g/l + clopiralid 240 g/l + picloram 80 g/l) –
0,2 l/ha.
Erbicide aplicate postemergent (rapiţa în faza de 1 - 8 frunze):
Salsa (etametsulfuron – metil 75% ) – 25 g/ha + 250 ml/ha Trend:
Combate şi speciile de crucifere.
Erbicide aplicate primăvara când rapiţa are 3 - 9 frunze, dar înainte
ca mugurii florali să fie vizibili:
Gallera Super (aminopiralid 40 g/l + clopiralid 240 g/l + picloram 80 g/l) –
0,25 l/ha;
Lontrel 300 (clopiralid 300 g/l) – 0,3 - 0,5 l/ha.
4. Combaterea buruienilor dicotiledonate şi unele monocotiledonate anuale:

Se bazează pe următoarea strategie:

Semănatul de hibrizi de rapiţă Clearfield;
Aplicarea erbicidelor:
Cleranda (imazamox 17,5 g /l + metazaclor 375 g/l) – 2,0 l/ha + 1,0 l/la
adjuvant Dash, cu aplicare:
când plantele de rapiţă au până la opt frunze formate;
buruienile dicotiledonate anuale sunt în faza de 2 - 4 frunze;
buruienile monocotiledonate anuale sunt în faza de 1 - 3 frunze, până
la înfrăţire.
Prin aplicarea erbicidului Cleranda:
buruienile perene (pălămida – Cirsium arvense, volbura – Convolvulus arvensis, costreiul
din rizomi – Sorghum halepense) sunt numai stopate din competiţia cu plantele de rapiţă.
Cleravo (imazamox 35 g /l + quinmerac 250 g/l) – 0,8-1,0 l/ha + 0,8-1,0 l/la
adjuvant Dash.
Combate inclusiv buruienile crucifere.
5. Combaterea buruienilor cu ajutorul erbicidelor totale

Basta 14 SL (glufosinat de amoniu 150 g/l) – 4,0 - 5,0 l/ha;

Chikara (flazasulfuron 25%) – 0,2 kg/ha;
Clinic 360 SL (glifosat din sare de izopropilamina 360 g/l) – 3,0 - 4,0 l/ha;
Cosmic (glifosat acid 360 g/l) – 3,0 - 4,0 l/ha;
Gallup 360 SL (glifosat acid 360 g/l) – 3,0 - 4,0 l/ha;
Glyphogan 480 SL (glifosat din sare de izopropilamina 360 g/l) – 3,0 - 4,0 l/ha;
Kyleo (2,4D 160 g/l + glifosat 240 g/l) – 3,0 - 5,0 l/ha;
Leone 36 SL (glifosat acid 36%) – 3,0 - 4,0 l/ha;
Roundup (glifosat din sare de izopropilamina 360 g/l) – 3,0 - 4,0 l/ha;
Roundup Energy (glifosat ca sare de potasiu 551 g/l) – 2,4 - 3,2 l/ha;
Sanglypho (glifosat acid 360 g/l) – 5,0 l/ha;
Touchdown System 4 (glifosat acid 360 g/l) – 3,0 - 4,0 l/ha.
Combaterea bolilor
Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum);
Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea);
Putregaiul uscat sau putregaiul negru (Phoma lingam – sin.
Leptosphaeria maculans);
Alternarioza (Alternaria brassicae);
Făinarea (Erysiphe cruciferarum – sin. Erysiphe communis);
Albumeala cruciferelor sau rugina albă (Albugo candida – sin.
Cystopus candidus);
Mana (Peronospora brassicae);
Boala petelor albe sau pătarea frunzelor (Cylindrosporium
concentricum – sin. Pyrenopeziza brassicae);
Pătarea albă a frunzelor (Pseudocercosporella capsellae);
Hernia rădăcinilor (Plasmodiophora brassicae);
Verticiloza (Verticillium longisporum).
 Putregaiul alb
(Sclerotinia sclerotiorum)
Combaterea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum)
Se realizează prin aplicarea de fungicide în perioada de înflorire, mai precis la
căderea primelor petale, folosindu-se produse fungicide precum:

Acanto Plus (picoxistrobin 200 g/l + ciproconazol 80 g/l) – 0,6 l/ha;

Alert (flusilazol 125 g/l + carbendazim 250 g/l) – 0,8 l/ha;
Amistar Xtra 280 SC (ciproconazol 80 g/l + azoxistrobin 200 g/l) – 0,75 l/ha;
Azbany (azoxistrobin 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Caramba Turbo (metconazol 30 g/l + mepiquat clorură 210 g/l) – 1,0 l/ha;
Folicur Solo 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Matiz 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Mirage 45 EC (procloraz 45 %) – 1,0 l/ha;
Mystic 250 EC (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Mystic Pro (tebuconazol 200 g/l + procloraz 300 g/l) – 1,25 l/ha;
Orius 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Pictor (dimoxystrobin 200 g/l + boscalid 200 g/l) – 0,5 l/ha;
Priori Xtra 280 SC (ciproconazol 80 g/l +azoxistrobin 200 g/l ) – 0,75 l/ha;
Propulse 250 SE (fluopiram 125 g/l + protioconazol 125 g/l ) – 1,0 l/ha;
Salvator 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Tazer 250 SC (azoxistrobin 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Tebucor 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Tilmor 240 EC (protioconazol 80 g/l + tebuconazol 160 g/l) – 1,0 l/ha;
Topsin 500 SC (tiofanat-metil 500 g/l) – 1,4 l/ha;
Topsin 70 WDG (tiofanat-metil 70%) – 1,0 kg/ha;
Zamir 250 EC (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha.
 Putregaiul uscat sau putregaiul negru
(Phoma lingam – sin. Leptosphaeria maculans)
Combaterea putregaiului uscat sau putregaiul negru, denumit şi fomoză (Phoma
lingam) se poate efectua:
Toamna, atunci când 20 % dintre plante prezintă simptome sub formă de pete pe frunze;
Primăvara, până la înflorit, putându-se folosi unul dintre fungicidele:

Acanto Plus (picoxistrobin 200 g/l + ciproconazol 80 g/l) – 0,6 l/ha;

Alert (flusilazol 125 g/l + carbendazim 250 g/l) – 0,8 l/ha;
Amistar Xtra 280 SC (ciproconazol 80 g/l + azoxistrobin 200 g/l) – 0,75 l/ha;
Caramba Turbo (metconazol 30 g/l + mepiquat clorură 210 g/l) – 1,0 l/ha;
Folicur Solo 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0,5 l/ha aplicat toamna;
Matiz 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Mirage 45 EC (procloraz 45 %) – 1,0 l/ha;
Mystic 250 EC (tebuconazol 250 g/l) – 0,5 l/ha aplicat toamna şi 1,0 l/ha aplicat primăvara;
Mystic Pro (tebuconazol 200 g/l + procloraz 300 g/l) – 0,625 l/ha aplicat toamna şi 1,25 l/ha
aplicat primăvara;
Orius 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0,5 l/ha aplicat toamna;
Pictor (dimoxystrobin 200 g/l + boscalid 200 g/l) – 0,5 l/ha;
Priori Xtra 280 SC (ciproconazol 80 g/l +azoxistrobin 200 g/l ) – 0,75 l/ha;
Salvator 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Tazer 250 SC (azoxistrobin 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Tebucor 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Tilmor 240 EC (protioconazol 80 g/l + tebuconazol 160 g/l) – 1,0 l/ha;
Topsin 500 SC (tiofanat-metil 500 g/l) – 1,4 l/ha;
Topsin 70 WDG (tiofanat-metil 70%) – 1,0 kg/ha.
 Făinarea
(Erysiphe cruciferarum – sin. Erysiphe communis)
Combaterea făinării (Erysiphe cruciferarum) se realizează prin aplicarea
de produse fungicide precum:

Acanto Plus (picoxistrobin 200 g/l + ciproconazol 80 g/l) – 0,6 l/ha;

Alert (flusilazol 125 g/l + carbendazim 250 g/l) – 0,8 l/ha;
Amistar Xtra 280 SC (ciproconazol 80 g/l + azoxistrobin 200 g/l) – 0,75 l/ha;
Caramba Turbo (metconazol 30 g/l + mepiquat clorură 210 g/l) – 1,0 l/ha;
Folicur Solo 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Matiz 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Mystic 250 EC (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Mystic Pro (tebuconazol 200 g/l + procloraz 300 g/l) – 1,25 l/ha;
Orius 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0,5 l/ha aplicat toamna;
Pictor (dimoxystrobin 200 g/l + boscalid 200 g/l) – 0,5 l/ha;
Priori Xtra 280 SC (ciproconazol 80 g/l +azoxistrobin 200 g/l ) – 0,75 l/ha;
Salvator 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Tebucor 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Tilmor 240 EC (protioconazol 80 g/l + tebuconazol 160 g/l) – 1,0 l/ha;
Topsin 500 SC (tiofanat-metil 500 g/l) – 1,4 l/ha;
Topsin 70 WDG (tiofanat-metil 70%) – 1,0 kg/ha;
Zamir 250 EC (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha.
 Alternarioza
(Alternaria brassicae)
Combaterea alternariozei (Alternaria brassicae) se realizează prin
aplicarea de produse fungicide precum:

Acanto Plus (picoxistrobin 200 g/l + ciproconazol 80 g/l) – 0,6 l/ha;

Alert (flusilazol 125 g/l + carbendazim 250 g/l) – 0,8 l/ha;
Amistar Xtra 280 SC (ciproconazol 80 g/l + azoxistrobin 200 g/l) – 0,75 l/ha;
Caramba Turbo (metconazol 30 g/l + mepiquat clorură 210 g/l) – 1,0 l/ha;
Folicur Solo 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Matiz 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Mirage 45 EC (procloraz 45 %) – 1,0 l/ha;
Mystic 250 EC (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Mystic Pro (tebuconazol 200 g/l + procloraz 300 g/l) – 1,25 l/ha;
Propulse 250 SE (fluopiram 125 g/l + protioconazol 125 g/l ) – 1,0 l/ha;
Orius 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0,5 l/ha aplicat toamna;
Pictor (dimoxystrobin 200 g/l + boscalid 200 g/l) – 0,5 l/ha;
Priori Xtra 280 SC (ciproconazol 80 g/l +azoxistrobin 200 g/l ) – 0,75 l/ha;
Salvator 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Tazer 250 SC (azoxistrobin 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Tebucor 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha;
Tilmor 240 EC (protioconazol 80 g/l + tebuconazol 160 g/l) – 1,0 l/ha;
Topsin 500 SC (tiofanat-metil 500 g/l) – 1,4 l/ha;
Topsin 70 WDG (tiofanat-metil 70%) – 1,0 kg/ha;
Zamir 250 EC (tebuconazol 250 g/l) – 1,0 l/ha.
 Mana
(Peronospora brassicae)
 Boala petelor albe sau pătarea frunzelor
(Cylindrosporium concentricum – sin. Pyrenopeziza brassicae)
 Pătarea albă a frunzelor
(Pseudocercosporella capsellae)
 Hernia rădăcinilor
(Plasmodiophora brassicae)
 Verticiloza
(Verticillium longisporum)
Combaterea dăunătorilor
Principalii dăunători care produc pagube în culturile de rapiţă sunt:
Gărgăriţa tulpinilor de rapiţă (Ceutorhynchus napi);
Gărgăriţa pătată sau gărgăriţa tulpinilor de varză (Ceutorhynchus
quadridens sin. Ceutorhynchus pallidactylus);
Gărgăriţa seminţelor sau gărgăriţa semincerilor de varză
(Ceutorhynchus assimilis);
Gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus);
Gândacul roşu al rapiţei (Entomoscelis adonidis);
Viespea rapiţei (Athalia rosae);
Puricii cruciferelor sau puricii de pământ:
Phyllotreta atra – puricele negru al verzei, puricele de pământ sau
puricele cruciferelor;
Phyllotreta nemorum – puricele vărgat al verzei;
Phyllotreta undulata – puricele de pământ sau puricele undulat al verzei;
Puricele mare al cruciferelor (Psylliodes chrysocephala);
Păduchele cenuşiu al cruciferelor (Brevicoryne brassicae);
Ploşniţele cruciferelor:
ploşniţa roşie a verzei – Eurydema ornata,;
ploşniţa albastră – Eurydema oleracea;
Ţânţarul silicvelor (Dasineura brassicae);
Musca rădăcinilor (Delia radicum sin. Delia brassicae);
Gândacul păros (Epicometis hirta);
Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae).
Gărgăriţa tulpinilor de rapiţă Gărgăriţa pătată
Ceutorhynchus napi Ceutorhynchus quadridens
Sin. Ceutorhynchus pallidactylus
 Gărgăriţa seminţelor
Ceutorhynchus assimilis
Bolurile galbene se amplasează:
la circa 10 m în cultură, la începutul alungirii tulpinii (stadiul BBCH 30);
deasupra plantelor de rapiţă din cultură pentru capturarea adulţilor;
Bolurile galbene se umplu pe jumătate cu apă în care se adaugă 0,5 %
detergent de vase pentru reţinerea insectelor.
Controlul capcanei (bolului galben) se face din trei în trei zile.
PED se consideră atins atunci când:
se înregistrează 10 dăunători/ capcană la gărgăriţa tulpinilor de rapiţă;
se înregistrează 10 - 15 dăunători/capcană la gărgăriţa pătată.

Tratamentele cu insecticide trebuie efectuate:

Imediat după ce s-a atins PED pentru gărgăriţa tulpinilor de rapiţă.
La 2 - 3 săptămâni după ce s-a atins PED pentru gărgăriţa pătată:
urmare a faptului că masculii şi femelele nu apar în acelaşi timp.
În situaţia în care este dificilă identificarea celor două specii de
gărgăriţe, tratamentele de combatere se pot efectua în două moduri, şi
anume (Juran şi colab., 2011):
Imediat ce în capcanele galbene se capturează 10 adulţi la 3 zile,
indiferent de specia de gărgăriţe;
Se verifică fertilitatea femelelor capturate astfel:
se iau la întâmplare 10 adulţi capturaţi în bolul galben;
se presează abdomenul acestora:
tratamentul de combatere se va efectua atunci când la 20 %
dintre adulţi rezultă ouă în urma presării abdomenului.
Combaterea gărgăriţelor (Ceutorhynchus napi, Ceutorhynchus
quadridens, Ceutorhynchus assimilis) :

Biscaya 240 OD (tiacloprid 240 g/l) – 300 ml/ha;

Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 150 ml/ha;
Decis Expert 100 EC (deltametrin 100 g/l) – 75 ml/ha;
Fastac Activ (alfa-cipermetrin 50 g/l) – 300 ml/ha;
Faster Gold 50 EC (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 150 ml/ha;
Fury 10 EC (zeta-cipermetrin 10 %) – 200 ml/ha;
Kaiso Sorbie 5 EG (lambda-cihalotrin 5 %) – 150 g/ha;
Karate Zeon (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 150 ml/ha;
Karis 10 CS (lambda-cihalotrin 100 g/l) – 50 ml/ha;
Kohinor 200 SL (imidacloprid 200 g/l) – 275 ml/ha;
Lamdex 5 EC (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 150 ml/ha;
Mavrik 2 F (tau-fluvalinat 240 g/l) – 200 ml/ha;
Mospilan 20 SG (acetamiprid 200 g/kg) – 200 g/ha;
Novadim Progress (dimetoat 400 g/l) – 1,5 l/ha;
Nurelle D 50/500 EC (cipermetrin 50 g/l + clorpirifos 500 g/l) – 400 ml/ha;
Pyrinex 25 CS (clorpirifos 250 g/l) – 1,75 l/ha;
Pyrinex Quick (clorpirifos 250 g/l + deltametrin 6 g/l) – 1,0 l/ha;
Sumi Alpha 5 EC (esfenvalerat 5 %) – 250 ml/ha.
Gândacul lucios al rapiţei
Meligethes aeneus
PED pentru combaterea gândacului lucios:
1 gândac lucios/plantă în stadiul de butoni florali uniţi;
2 - 3 gândaci lucioşi/plantă în stadiul de butoni galbeni separaţi.
Pentru depistarea la timp a atacului se folosesc bolurile galbene pentru
capturarea adulţilor.

Se pot folosi produse insecticide, precum:

Actara 25 WG (tiametoxam 25 %) – 100 g/ha;
Biscaya 240 OD (tiacloprid 240 g/l) – 300 ml/ha;
Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 150 ml/ha;
Decis Expert 100 EC (deltametrin 100 g/l) – 75 ml/ha;
Fastac Activ (alfa-cipermetrin 50 g/l) – 300 ml/ha;
Fastac 10 EC (alfa-cipermetrin 100 g/l) – 75 ml/ha;
Faster Gold 50 EC (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 200 ml/ha;
Fury 10 EC (zeta-cipermetrin 10 %) – 200 ml/ha;
Kaiso Sorbie 5 EG (lambda-cihalotrin 5 %) – 150 g/ha;
Karate Zeon (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 150 ml/ha;
Lamdex 5 EC (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 200 ml/ha;
Mavrik 2 E (tau-fluvalinat 240 g/l) – 200 ml/ha;
Mospilan 20 SG (acetamiprid 200 g/kg) – 150 g/ha;
Novadim Progress (dimetoat 400 g/l) – 1,5 l/ha;
Nurelle D 50/500 EC (cipermetrin 50 g/l + clorpirifos 500 g/l) – 400 ml/ha;
Proteus OD 110 (tiacloprid 110 g/l + deltametrin 10 g/l) – 600 ml/ha;
Pyrinex 25 CS (clorpirifos 250 g/l) – 1,75 l/ha;
Pyrinex M 22 (clorpirifos metil 225 g/l) – 2,0 l/ha;
Reldan 22 EC (clorpirifos-metil 225 g/l) – 2,0 l/ha;
Sumi Alpha 5 EC (esfenvalerat 5 %) – 250 ml/ha;
Trebon (etofenprox 300 g/l) – 400 ml/ha;
Vantex 60 CS (gama-cihalotrin 60 g/l) – 100 ml/ha.
Athalia rosae
Combaterea se realizează prin tratamente în vegetație, atunci când s-a
atins PED de 2 larve/plantă, folosindu-se produsele insecticide,
precum:

Actara 25 WG (tiametoxam 25 %) – 100 g/ha;

Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 150 ml/ha;
Fastac 10 EC (alfa-cipermetrin 100 g/l) – 200 ml/ha;
Faster 10 CE (cipermetrin 100 g/l) – 200 ml/ha;
Fastac Activ (alfa-cipermetrin 50 g/l) – 300 ml/ha;
Faster Gold 50 EC (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 200 ml/ha;
Fury 10 EC (zeta-cipermetrin 10 %) – 200 ml/ha;
Kaiso Sorbie 5 EG (lambda-cihalotrin 5 %) – 150 g/ha;
Lamdex 5 EC (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 200 ml/ha;
Mavrik 2 E (tau-fluvalinat 240 g/l) – 200 ml/ha;
Mospilan 20 SG (acetamiprid 200 g/kg) – 150 g/ha;
Nuprid 200 SC (imidacloprid 200 g/l) – 275 ml/ha;
Nurelle D 50/500 EC (cipermetrin 50 g/l + clorpirifos 500 g/l) – 400 ml/ha;
Proteus OD 110 (tiacloprid 110 g/l + deltametrin 10 g/l) – 350 ml/ha;
Pyrinex 25 CS (clorpirifos 250 g/l) – 1,75 l/ha;
Pyrinex Quick (clorpirifos 250 g/l + deltametrin 6 g/l) – 0,75 l/ha;
Trebon (etofenprox 300 g/l) – 300 ml/ha.
Puricele negru al verzei Puricele vărgat al verzei Puricele mare al cruciferelor
Phyllotreta atra Phyllotetra nemorum Psylliodes chrysocephala
PED este de 30 % plante atacate în perioada dintre răsărit şi stadiul de 3
frunze.
Uneori este necesară combaterea şi primăvara.
Tratamente în vegetaţie pot fi efectuate cu produse insecticide, precum:
Decis Expert 100 EC (deltametrin 100 g/l) – 75 ml/ha;
Karis 10 CS (lambda-cihalotrin 100 g/l) – 75 ml/ha;
Fury 10 EC (zeta-cipermetrin 10 %) – 200 ml/ha.
Păduchele cenuşiu al cruciferelor
Brevycoryne brassicae
Toamna se tratează culturile în care sunt atacate mai mult de 20%
dintre plante.
Primăvara se tratează culturile la care s-a atins PED de 2 colonii/m 2:
atacul se manifestă în vetre, în mod deosebit la marginea culturii,
situaţie în care este suficientă tratarea marginilor culturilor pe una sau
două lăţimi de lucru a maşinii de stropit.
Se folosesc produse insecticide, precum:
Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 150 ml/ha;
Decis Expert 100 EC (deltametrin 100 g/l) – 75 ml/ha;
Karis 10 CS (lambda-cihalotrin 100 g/l) – 50 ml/ha;
Mavrik 2 E (tau-fluvalinat 240 g/l) – 200 ml/ha;
Sumi Alpha 5 EC (esfenvalerat 5 %) – 200 ml/ha.
 Ploşniţa albastră Ploşniţa roşie
Eurydema oleracea Eurydema ornata
Aplicarea regulatorilor de creştere
şi a biostimulatorilor
Regulatorii de creştere asigură reducerea lungimii
internodurilor, tija principală fiind mai scundă şi mai
rezistentă la acţiunea factorilor mecanici (vânt).
Toamna se utilizează produse regulatoare de creştere
pentru:
creşterea rezistenţei plantelor la iernare;
o mai bună ramificare a plantelor;
o mai bună dezvoltare a sistemului radicular al plantelor.
Se utilizează:
Stabilan (clormequat clorură 400 g/l), în doză de:
2,0 l/ha când plantele de rapiţă au 2 - 3 frunze;
3,75 l/ha când plantele de rapiţă au 4 - 6 frunze;
5,0 l/ha când plantele de rapiţă sunt în faza de 6 - 7 frunze.
Produse care se aplică toamna când rapiţa are 4 - 6 frunze, cu efect de
regulator de creştere pentru creşterea rezistenţei la iernare, şi cu efect
fungicid pentru combaterea patogenului Phoma lingam, precum:
Caramba Turbo (metconazol 30 g/l + mepiquat clorură 210 g/l) – 0,7 l/ha
(se poate aplica până la maxim 8 frunze);
Folicur Solo 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0,5 l/ha;
Matiz 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0,5 l/ha;
Mystic 250 EC (tebuconazol 250 g/l) – 0,5 l/ha;
Orius 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0,5 l/ha;
Tebucur 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0,5 l/ha;
Toprex (difenoconazol 250 g/l + paclobutrazol 125 g/l) – 0,5 l/ha.
Biostimulatorii pot fi aplicaţi:

Toamna, având rolul:

de a stimula dezvoltarea sistemului radicular;
absorţia elementelor nutritive.
Se pot folosi produse care se aplică în faza de 4 - 6 frunze:
Fertiactyl Starter, în doză de 3,0 l/ha;
Terra Sorb, în doză de 2,0 l/ha.
Primăvara:
La reluarea vegetaţiei:
pentru stimularea creşterii plantelor:
Fertiactyl Starter, în doză de 3,0 l/ha;
În faza de preînflorire:
pentru stimularea procesului de fotosinteză (realizarea efectului
„stay green”);
pentru stimularea absorţiei apei şi a elementelor nutritive;
pentru o înflorire uniformă şi o mai bună legare a florilor.
Se pot folosi produse precum:
Fertileader Gold în doză de 3,0 l/ha;
Terra Sorb, în doză de 2,0 l/ha.
Irigarea
Este necesară în zonele secetoase din sudul ţării.
După semănat:
se aplică o normă de udare de 350 - 400 m3 apă /ha;
Primăvara:
prima udare se aplică la începutul legării primelor
silicve, cu norma de 400 - 500 m3 apă/ha;
a doua udare se aplică la încheierea înfloritului, cu
norma de 500 - 600 m3 apă/ha.
Nu se aplică udări târzii:
se favorizează căderea plantelor şi atacul de afide.
Polenizarea suplimentară

Amplasarea a 2 - 3 familii de
albine /ha în apropierea
culturilor de rapiă.
Avantaje:
se scurtează perioada de
înflorire şi fecundare a
plantelor;
se uniformizează
maturizarea silicvelor;
se aduc sporuri importante
de producţie, de cca. 300 -
400 kg seminţe /ha.
RECOLTAREA
Recoltarea rapiţei este mai dificilă decât la
alte culturi, din următoarele cauze:
sensibilitate mare la scuturare;
neuniformitate a maturizării silicvelor şi
seminţelor.
Recoltarea rapiţei se face mecanizat:
într-o singură fază, direct cu combina
autopropulsată din lan;
divizat, în două faze.
Recoltarea într-o singură fază
Momentul recoltării:
Recoltarea se poate începe la umiditatea boabelor de 14-
15%,
Trebuie să se termine înainte ca umiditatea boabelor să
scadă sub 10%, pentru a se evita pierderile prin scuturare.
Este de preferat ca recoltarea să se facă la o umiditate de
cca. 12%.

Desicarea culturii:
Reglone Forte (diquat 150 g/l) – 3,0 l/ha;
Bromotril 40 EC (bromoxinil 400 g/l) – 1,0-1,5 l/ha.
Tratamente care să împiedice deschiderea silicvelor:
cu trei săptămâni înainte de recoltare, atunci când
silicvele încep să-şi schimbe culoarea din verde în
galben, cu produse precum:
Nu Film pe bază de rășină, care se aplică în doză de 0,7
l/ ha;
Spodnam DC pe bază de polimer, care se aplică în doză
de 1,0 l/ha

Lucrarea de recoltare cu combina din lan se va

executa seara, dimineaţa şi în cursul nopţii,
pentru ca pierderile să fie cât mai mici.
Recoltarea în două faze
Se practică atunci când nu aplică desicanți.
Se taie plantele cu vindrovărul sau combina fără bandă
transportoare:
la coacerea în pârgă, când silicvele au culoare galben - liliachie,
20-30 % din seminţe au culoarea gri şi umiditatea de 25-30 %;
plantele se taie de la înălţimea de 25 cm şi se lasă 6 - 8 zile în
brazde pe mirişte, pentru uscarea şi maturizarea seminţelor.
Se face treieratul cu combina direct din brazdă:
se taie miriştea pe care sunt aşezate plantele de rapiţă când
seminţele au umiditatea de 12-14 %;
combina trebuie să fie echipată cu ridicător de brazdă.
Recoltarea în două faze:
reduce pierderile de sămânţă la minimum;
sămânţa obţinută are o puritate mai mare.