Damian Drăghici: “Dacă noi am lua

lucrurile bune de la noi și am înțelege că

suntem un popor...

Damian Drăghici a fost invitatul lui Cătălin Striblea în cadrul seriei de

interviuri LIVE pe pagina de Facebook DigiFM. Muzicianul a vorbit
despre drumul său din sărăcia din România până în Statele Unite, la
colegiul de muzică Berklee din Boston și înapoi.

El a povestit că a început să cânte la diferite instrumente începând cu

vârsta de 3 ani, dar din cauza ADHD-ului de care suferă, se plictisea
foarte rapid. A învățat să cânte la țambal, pian, tobe, contrabas. În
schimb, la vârsta de 10 ani s-a apucat de nai, instrument la care cântă
și în continuare.

Cătălin Striblea a rămas cu gura căscată când Damian Drăghici a vorbit

despre experiența sa cu Alvin Toffler, una dintre cele mai influente și
bine cunoscute voci din domeniul afacerilor și din cel intelectual.

“A fost impresionat de mine, de cultura țigănească. La Berklee, te iau

de la zero. Mă și gândeam că am făcut 20 de ani de muzică degeaba.
Unul dintre profesori mi-a zis să merg la MIT, am dat un examen.
Acolo, în fiecare săptămână veneau diverși oameni să vorbească
studenților. O dată, a venit Alvin Toffler. Am stat cu el la un bar până
la 2 dimineața. M-a luat cu el la petrecerea de Crăciun, oamenii
vorbeau diverse subiecte, dar eu n-aveam habar, nu am scos un
cuvânt, nu aveam subiecte de discuție cu ei. După petrecere, mi-a zis
că trebuie să citesc cât mai mult. M-a luat la Harvard și îmi dădea de
citit. Un an l-am avut mentor pe Alvin Toffler.”, a povestit Damian.

El a recunoscut că nu a fost bun la școală și că a fost privit mai ciudat,

dar că nu asta contează în viață, ci ambiția. Și-a amintit că, la un
moment dat, cântând la nai alături de alți copii, a greșit. Și atunci, în
el s-a dezlănțuit sentimentul ambiției.

“Din momentul ăla mi-am pus în cap să îndeplinesc orice îmi doresc.
Eu nu am făcut muzică din dragoste, ci din ambiție. Nu cred că a fost
vreodată dragoste de muzică. Acum mă gândesc, am niște revelații, că
dacă motivația a plecat din ego, înseamnă că nu am făcut un lucru
bun, înseamnă că sunt cu partea dark. Tot ce am făcut în America a
fost din ambiție. Și când am făcut ce mi-am dorit, nu am fost fericit.
Nu era drumul meu. D-aia am renunțat la tot ce aveam acolo.”, a mai
spus el.

Damian a povestit cum a plecat în Grecia, singur, în 1989. Un prieten îi

povestise cum poate pleca, pentru că și acesta plecase cu ani în urmă
în Germania, i-a arătat traseul pe hartă, iar muzicianul a făcut
întocmai. Apoi, când a ajuns în Grecia s-a predat și a stat 90 de zile în
lagăr. Partea mai grea a fost după ce a ieșit, pentru că nu avea bani și
“cerșea”, după cum spune el. Cânta pe la diferite cârciumi, cu naiul. A
fost alungat, insultat, alții s-au purtat omenește cu el, dar asta l-a
călit. Încet, încet, s-a pus pe picioare, și-a întemeiat o familie, în
Grecia. Totuși, visul său era să ajungă în State. Știa că are nevoie de
10.000 de dolari pentru a urma niște cursuri de muzică în America.
Așa că și-a deschis un restaurant în Grecia pentru a strange acești
bani. Numai că, după un an, restaurantul a dat faliment și avea datorii
de 100.000 de dolari. A lucrat doi ani pentru a le plăti.

Apoi, s-a mutat în Atena, unde a intrat la Conservator. La 3 luni după

aceea, au venit reprezentanții Berklee pentru a asculta copiii talentați
și pentru a acorda burse celor care merită. A fost și el la audiții. Deși,
la final, i s-a spus că este admis și că îl așteaptă în septembrie în
State, el le-a spus americanilor că nu se va putea pentru că nu are
banii necesari. În câteva săptămâni, a primit o scrisoare de acceptare,
cu bursă integral, la Berklee. Damian a crezut că este o glumă făcută
de prietenii săi, așa că a aruncat-o la coșul de gunoi. Apoi, a urmat
telefonul oficial din partea colegiului de muzică, în care i s-a comunicat
că, într-adevăr, este acceptat la Berklee. Deși le-a spus că nu își
permite să vină în State, americanii au rezolvat pentru el și acest
aspect.

“Am cântat pe aceeași scenă cu James Brown, Joe Cocker, Cindi

Lauper, Gipsy Kings, Shaggy. Lui James îi spuneam Mister Brown,
altfel se supăra și te împușca. Avea mereu pistolul la el. Oamenii ca el
sunt extrem de umili când văd un talent.”, a spus el. Damian a
povestit cum, în urmă cu mulți ani, era în Grecia și a văzut un afiș cu
James Brown, care venea în concert. Biletul era 30 de dolari, iar el
câștiga doar 2 dolari pe zi.

“Am stat în față la afișul ăla și am plâns o jumătate de oră. După 14

ani, ajung la repetiția generală în sală și iese Brown. Era îmbrăcat la
fel ca pe afiș. M-a luat tremuratul și am început să plâng. I-am
povestit asta și el mi-a zis <<Jesus connected us!>>”, a povestit
Damian Drăghici.
Totuși, cu toate lucrurile prin care a trecut și pe care le-a
experimentat, muzicianul nu era fericit, deoarece el trăia doar ca să
dovedească anumite lucruri, doar ambiția l-a împins să facă toate
acestea, nu dragostea.

“Aveam un complex de inferioritate din copillărie”, a mai spus el.

Damian Drăghici a povestit și despre soția sa, Paula, alături de care a

aniversat recent 5 ani de căsnicie. El este de părere că relația lor
durează datorită faptului că ea este complet opusul său, e mai calmă și
îl temperează.

“Sunt un bărbat foarte dificil. Ea mă echilibrează. Suntem foarte

fericiți unul cu altul, avem subiecte de discuție comune.”, a declarat
Damian.

“Dacă noi am lua lucrurile bune de la noi și am înțelege că suntem un

popor incredibil, am ajunge departe”, a încheiat el, cu referire la
România.

https://www.digi-fm.ro/on-air/emisiuni/oameni-de-colectie/damian-
draghici-daca-noi-am-lua-lucrurile-bune-de-la-noi-si-am-intelege-ca-
suntem-un-popor-incredibil-am-ajunge-departe-454