ORLANDO BALAS

Lect. univ. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea

Născut la data de 30 martie 1971
Studii: Liceul de Filologie-Istorie din Oradea
Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca
Doctorat în literatură comparată, obţinut cu distincţia magna cum laude

Cine este Orlando Balaş?

Sunt profesor de limba şi literatura germană, autor al câtorva cărţi didactice, de
literatură şi despre literatură, membru al Academiei Civice.

De unde pasiunea pentru limba şi literatura germană?

Interesul pentru germană a apărut pe fondul interesului general pentru filologie.
Acest interes mi-a fost cultivat de către părinţii mei, profesori de matematică şi
română, care citeau foarte mult şi aveau o bibliotecă bogată, unde găseam cărţi
fascinante din diferite domenii. În clasa a X-a, profesorul meu de germană, Ioan
Kohn, mi-a sesizat aplecarea spre filologie, deşi pe atunci nu aveam cunoştinţe bune
de germană, a venit acasă la părinţii mei şi i-a convins să mă lase să schimb profilul,
să trec de la biologie-chimie la filologie-istorie. (La pasiunea pentru domeniul
biologiei şi biochimiei am revenit după mai mulţi ani, făcând şi studii de peisagistică.)
În devenirea mea filologică, un rol foarte important l-au avut profesorii care m-au
pregătit pentru admiterea la facultate şi de la care am învăţat foarte mult: dr. Ioan
Kohn, dr. Maria Vulişici Alexandrescu, dr. Silvia Tomuş şi dr. Peter Motzan, precum şi
părinţii mei, care m-au încurajat şi susţinut cu sacrificii imense, pentru care le sunt
recunoscător. La interesul pentru limba şi literatura germană s-a adăugat afinitatea
personală cu spiritul germanic riguros şi respectul popoarelor germanice pentru legi
şi ordine, pentru cuvântul dat şi munca temeinică.

Ce se ascunde în spatele culturii dumneavoastră vaste?

Nu ştiu dacă am o cultură vastă. Ceea ce ştiu este urmarea curiozităţii native, a unui
interes pentru anumite domenii, care a fost încurajat de părinţii şi profesorii mei. Am
citit de mic, din plăcere, tot ce am găsit şi mi s-a recomandat. Părinţii mi-au facilitat
luxul lecturii. Dacă m-ar fi trimis să fac bani, bănuiesc că aş fi mers pe un alt drum,
iar orizontul mi-ar fi fost mai îngust.

Cum vă explicaţi succesul cărţilor dumneavoastră de germană, care au fost

tipărite în numeroase ediţii?
„Limba germană. Simplu şi eficient“ de la Editura Polirom, a ajuns la al 12-lea tiraj
(ediţia a XI-a), iar „Limba germană. Exerciţii de gramatică şi vocabular“, apărută tot
la Editura Polirom, a ajuns la a X-a ediţie. Împreună au depăşit 50.000 de
exemplare, numărându-se printre cele mai folosite cărţi de limbi străine din România.
Bănuiesc că lumea le cumpără pentru că sunt utile, bine scrise, adaptate nevoilor
publicului care doreşte să înveţe germană.

Cum se atinge performanţa?

Prin multă muncă, organizare, perseverenţă şi tenacitate.

Sunteţi un profesor deosebit de apreciat de studenţii dvs. Care este secretul?

Dacă este aşa cum spuneţi, probabil că la mijloc sunt mai mulţi factori: Modul în care
transmit cunoştinţe şi îndrum procesul de învăţare şi poate chiar de formare a
studenţilor, nivelul şi calitatea cunoştinţelor transmise, precum şi atitudinea faţă de
studenţi, pe care îi respect şi încerc să-i ajut să facă progrese (acesta fiind sensul
activităţii mele profesionale).

Care sunt cele trei lucruri pe care le spuneţi mereu studenţilor?

Că au o datorie faţă de ei înşişi şi părinţii lor să fie serioşi şi să muncească,
deoarece cunoştinţele şi abilităţile obţinute prin muncă nu le pot fi luate, fiind mai
sigure decât pilele. Că depinde în primul rând de ei ceea ce devin în viaţă. Profesorii
pot să-i îndrume, dar nimeni nu poate învăţa şi nu poate fi serios în locul lor. Din
când în când le mai spun că beneficiază de o libertate şi de posibilităţi de informare
şi de circulaţie liberă care erau de neimaginat înainte de 1989, iar această şansă le-
a fost oferită prin sacrificiul câtorva mii de oameni în 1989. Ei ar trebui să respecte
acest sacrificiu, respectându-i pe cei cu care vor lucra după terminarea facultăţii,
servindu-i cu profesionalism, cu corectitudine şi dăruire, în orice meserie vor
practica, pentru că nu este nimic mai înălţător şi mai împlinitor decât a-l servi pe
aproapele tău. Ne respectăm cu adevărat doar respectându-i pe ceilalţi.

Care sunt atuurile şi lipsurile Universităţii din Oradea?

Bănuiesc că întrebarea nu se referă la baza materială, care este la un nivel bun, ci la
resursa umană. Ca peste tot în România, la Universitatea din Oradea sunt oameni
bine pregătiţi şi devotaţi meseriei lor, dar şi impostori care nu ar avea ce căuta la o
catedră. Aceştia din urmă au obţinut pe căi ilicite titluri academice şi publicaţii şi
parazitează universitatea, încasând salarii pentru posturi didactice pe care ar trebui
să muncească profesori adevăraţi, calificaţi şi cu vocaţie pentru această nobilă
profesie. La Facultatea de Litere, unde predau limba şi literatura germană, avem din
fericire profesori adevăraţi, de la care studenţii pot învăţa la fel de bine ca în orice alt
centru universitar, în limita specializărilor existente şi a condiţionărilor care nu depind
de facultate.

Ce lipseşte oraşului nostru?

Mai multe spaţii verzi, mai mulţi arbori, implicare civică, altruism social. Oraşul are
însă numeroase atuuri, pe care orădenii ar trebui să le aprecieze şi să le valorizeze.

Cum aţi caracteriza societatea din zilele noastre?

Inconştientă. Cam ca lumea bună de pe vaporul Titanic.

Unde a dispărut civismul orădenilor?

Când a existat în ultimii 25 de ani un civism adevărat, cu bătaie lungă, al românilor?

Ce contează în viaţă?
Să fii om, cu ochii deschişi, cu inima şi mintea deschise. Să nu pierzi vremea. Să nu
faci rău, să nu produci suferinţă. Să nu minţi şi să nu te minţi. Să iubeşti. Să nu
precupeţeşti binele pe care îl poţi face. Să dăruieşti şi să te dăruieşti.

Ce vă face fericit?
Nu doresc să răspund la această întrebare.

Cristina Puşcaş