Europa Liberă: Dle Sorin Cunea, vom sta de vorbă, în minutele următoare, despre

Cornel Chiriac. Prima întrebare pe care v-aș pune-o este, din câte am auzit de la
dvs., ați fost cel care a fost rugat de către Noël Bernard să ia ceea ce se numește un
job interviu sau să stea de vorbă cu Cornel Chiriac în vederea angajării la Europa
Liberă ... acum, câți ani?

Sorin Cunea: „Cred că sunt 28 de ani, dacă îmi aduc eu bine aminte. Să știi că
angajarea era decisă. Noël Bernard m-a rugat doar să mă duc să-l introduc pe Cornel
Chiriac, să stau de vorbă cu el într-un mediu adecvat, în sensul ... nu discoteci, ci a
unui local cu muzică din Schwabing, aici la München, unde este cartierul boemei
müncheneze și în felul acesta, acest interviu să fie transmis înainte ca Cornel Chiriac
să vină la microfonul Europei Libere.”

Europa Liberă: Deci, interviul urma să fie transmis pe post, la radio?

Sorin Cunea: „Da, fără discuție. Era, dacă vrei, o prezentare a noului disc-jockey
al Europei Libere, un disc-jockey foarte cunoscut datorită „Metronom”-ului de
la Radio București. Se știe că Cornel Chiriac a venit cu această emblemă la noi,
la Europa Liberă, continuându-și „Metronom”-ul pe alte meridiane.”

Europa Liberă: Mai țineți minte ce l-ați întrebat atunci pe Cornel Chiriac?
Despre ce ați stat de vorbă cu el?

Sorin Cunea: „Îmi ceri un lucru aproape imposibil, dar îmi aduc aminte că ne-am
dus la un local care se numea „Domicile”, era un restaurant, bar, dacă vrei, cu
muzică de jazz în fiecare seară și am ales un colț mai retras pentru ca muzica să nu
îmi intre prea puternic în microfon și prima întrebarea pe care i-am pus-o a
fost: „Cornele, ce ai de gând să faci?” Mi-a explicat că nu vrea decât să continue
„Metronom”-ul, să continue „Metronom”-ul la Europa Liberă, însă în condiții de
absolută libertate, cu muzica pe care o considera el că trebuia să fie transmisă. Îmi
povestise câte ceva din ce făcuse în România pentru că eu, îți mărturisesc, nu prea
auzisem de Cornel Chiriac, deși el era o personalitate în materie la Radio București și
mi-a explicat detaliat cum a început cariera lui, cum avea o mulțime de fani printre
tineret și pe urmă s-a dovedit că și de aici, de la Europa Liberă, a continuat să
strângă în jurul aparatelor de radio o mare masă de ascultători, ceea ce, trebuie să
subliniez, Noël Bernard a contat pe această popularitate.

Noël Bernard s-a informat exact cine este Cornel Chiriac, care era într-un lagăr, dacă
îmi aduc bine aminte, de refugiați, dacă nu mă înșel, în Italia, la Latina, dar poate
greșesc, că sunt niște anișori de atunci. Bernard l-a contactat în momentul când a
avut informații despre el și l-a adus imediat la München ca să-l angajeze și să facă
acest program, care s-a dovedit a fi un program de mare succes.”

Europa Liberă: Câți ani a stat Cornel Chiriac la microfonul „Metronom”-ului

de la Europa Liberă?

Sorin Cunea: „Cred că patru sau cinci ani până la asasinarea lui.”
Europa Liberă: Asasinare, care a avut loc la patru, la cinci martie 1975. Ne
puteți spune ceva despre acest eveniment tragic?

Sorin Cunea: „Sigur că sărim peste o mare epocă a lui Cornel Chiriac, poate o să
revenim pe perioada aceasta de mijloc, pentru că e foarte interesant. Cornel Chiriac
este istorie, după părerea mea, a fost un tip colosal de talentat, a fost o prezență la
microfon cum rar mi-a fost dat să văd... Vezi că nu-ți răspund la întrebare pentru că
simt nevoia să spun toate aceste lucruri...”

Europa Liberă: Vă rog!

Sorin Cunea: „Da... Îl am in fața ochilor în timp ce transmitea „Metronom”-ul. Tot

timpul era animat de o bucurie interioară pe care o scotea afară. Ne uitam pe geamul
din Control Room, din camera alăturată, și îl vedeam la microfon cum, în timp ce
vorbea, zâmbea ca și cum avea auditoriul în fața lui, ca și cum ceea ce făcea se
transmitea la televiziune.”

Europa Liberă: Aș putea spune că zâmbetul ăsta se chiar auzea in vocea lui
Cornel Chiriac atunci...

Sorin Cunea: „Sunt convins! Exact asta reușea el. Asta era măiestria lui - să-și facă
marcată această prezență. Cunoștințele lui despre muzică erau fenomenale. Ce aș
mai trebui să spun e că, la un moment dat, alunecase pe panta comentariilor politice
chiar în cadrul acestor emisiuni muzicale. Și, într-o zi, i-am spus: „Cornele, de ce nu
ne lași pe noi să facem politică, că avem atâtea programe! Fă tu muzică, că faci așa
de bine!” Și atuncea mi-a spus cu cea mai mare seriozitate: „Sorine, îi urăsc! Îi urăsc
pe comuniști, nu pot să mă abțin”. Nu vreau să fac speculații, dar cred că această
înverșunare a lui l-a costat viața.

Și acum ajung la întrebarea care mi-ai pus-o... Cornel obișnuia serile, după ce își
termina programul, să iasă la plimbare prin acest Schwabing, care, după cum ți-am
spus, era cartierul boemei locale. Şi, în apropierea casei lui, pe Franz-Joseph-
Straße, unde stătea el, respectiv, Elisabeth-Straße, a întâlnit un tânăr, care își
pierdea vremea acolo, în apropierea unei piețe. Îl cunoștea. A oprit mașina (asta din
povestite și din ce am auzit după aceea la proces), a oprit mașina, l-a luat pe acest
tânăr în mașină a plecat cu el în continuare pe acest traseu Elisabeth-Straße, Franz-
Joseph-Straße și pe urmă a intrat pe Occam-Straße, unde la fiecare clădire era o altă
discotecă, alt local cu muzică, acolo trăia el foarte intens, și l-a omenit pe acest
tânăr, care se numea Mario Gropp. Au intrat împreună într-un restaurant, i-a oferit o
pizza și, dacă nu mă înșel, o bere. Îți spun toate acestea pentru că le-am aflat cu
ocazia celor trei zile de dezbateri în proces.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ați fost cel delegat de la radio să participe ca

martor la proces?

Sorin Cunea: „Da. Tot Noël Bernard m-a însărcinat pe mine să particip la aceste
dezbateri și, în fiecare din aceste zile, după ce se terminau lucrările procesului, mă
duceam într-o cabină în tribunal, într-o cabină telefonică, și transmiteam pentru
„Radiomagazin” direct de acolo din cabină. Îmi luam câteva notițe, bineînțeles, și pe
baza acestor notițe făceam în fiecare zi câte zece minute, un rezumat al celor ce s-au
discutat.”

Europa Liberă: Cert este că acest Mario Gropp l-a omorât pe Cornel Chiriac.

Sorin Cunea: „Cu certitudine, pentru că individul a recunoscut în proces. A fost așa
că după ce au mâncat împreună, au băut bere aia, Mario Gropp l-a rugat pe Cornel
Chiriac să-l ducă undeva la o adresă tot în cartierul respectiv. L-a dus, l-a băgat pe o
stradă întunecoasă, în apropierea unui parc, care se numește Luitpoldpark. Ziua, o
plăcere să te plimbi pe acolo, dar seara străduțele sale erau destul de întunecate,
fiind totuși un cartier foarte onorabil, adică, nu era rău-famat sau, mă rog... L-a dus
acolo și, în urma unei discuții, asasinul a scos două cuțite. În proces, a mărturisit că
le avea de la un pedagog, care i le-a oferit pentru „bună purtare”, în școală... El era
intern, fusese intern la o școală și acolo pedagogul respectiv, curioasă treabă, i-a
oferit, mai întâi, în dar un cuțit și, pe urmă, al doilea cuțit. Cu aceste două arme albe
l-a omorât pe Cornel. I-a băgat - chestia asta e descrisă în proces - un cuțit în ficat și
unul în beregată și asta i-a fost fatal.”

Europa Liberă: Dle Cunea, ați spus adineauri că comentariile lui Cornel
Chiriac, comentariile politice l-au costat viața. Există vreo legătură între
binecunoscuta Securitate, care acționa în România pe vremea aceea, și
asasinarea lui Cornel Chiriac sau este doar o supoziție?

Sorin Cunea: „Sigur că este o supoziție, dar ideea a fost vehiculată printre noi,
aicea, pentru că acest tânăr asasin - trebuie să mărturisesc, era minor când a
înfăptuit crima - era considerat un om al Securității. Degeaba a încercat el în proces,
acest Mario Gropp, să insinueze că Cornel ar fi fost homosexual și atuncea, într-un
moment dificil, el a încercat să se apare - minciună sfruntată, pentru că, printre
martorii citați a fost și logodnica lui Cornel Chiriac - o fată superbă (din Timișoara,
dacă nu mă înșel, dar care era stabilită aici, la München, care îl adora pe Cornel și
muzica lui, și tot ce făcea - și a spus categoric în proces, in instanță, că Cornel, nici
nu se punea în discuție să fi fost homosexual. Dar individul, învățat de avocați, a
folosit această stratagemă sau alibi, nu știu cum să îl numesc în termeni juridic...
Instanța nu a ținut seama, s-a văzut că este o mistificare, o încercare de a scăpa de
vină, dar nu a reușit. Trebuie să știi că el fiind minor, pedeapsa maximă ar fi fost de
nouă ani de închisoare și i s-au dat opt ani.

Acuma, pentru că tot suntem la acest capitol, individul a făcut vreo cinci ani de
pușcărie din cei opt, după care a fost pus în libertate, pentru ca, nu după multă
vreme, să citesc întru-un cotidian de mare răspândire aici la München,
în Abendzeitung, că într-o casă a tineretului, într-un alt cartier al Münchenului, s-a
înfăptuit nu o crimă, ci un delict îngrozitor: patru tineri au prins o fată, au violat-o pe
rând, după care și-au bătut joc de ea că nici nu îndrăznesc să povestesc la microfon
ce i-au făcut acestei biete fete... Ei, bine, printre acești criminali, că nu pot să-i
numesc altfel, s-a numărat și Mario Gropp. Deci, iată-l pus în libertate și înfăptuind o
altă, eu tot crimă aș numi-o, deși fata a scăpat cu viață, dar marcată, probabil, pe
tot restul vieții ei.”
Europa Liberă: Eu aș vrea să revenim totuși la supoziția legată de
asasinarea lui Cornel de către oamenii Securității. Nu există nicio dovadă, nu
se știe, nu s-au făcut cercetări sau, mă rog, nu s-a aflat sigur dacă este
implicată mâna Securității în moartea lui Cornel Chiriac?

Sorin Cunea: „Dragă Lucian Ștefănescu, dumneata ți-ai văzut dosarul de

Securitate?”

Europa Liberă: Nu, nu l-am văzut.

Sorin Cunea: „Nu l-ai văzut. Nici eu nu l-am văzut pe a lui Cornel Chiriac, nici pe al
meu. Trebuie văzute, trebuie scoase la lumină aceste dosare. Nu uita că Europa
Liberă, respectiv Departamentul românesc, a dat numeroase victime. Eu n-am nicio
îndoială, nu mă întreba pe ce mă bazez, dar presupun că și în cazul Noël Bernard, și
în cazul Vlad Georgescu, și în cazul Emil Georgescu, și în cazul Gorun, care pe
numele lui adevărat era Mihai Cismărescu, a fost mâna Securității, pentru că e prea
coincidența mare ca patru oameni din conducerea Departamentului românesc
al Europei Libere să moară de cancer. Asta poate să i-o spună altcuiva... Dar ceea ce
m-a mirat pe mine când Pacepa a rămas în Occident, am crezut, ca și colegii mei că,
în sfârșit, vom afla cine sunt ticăloșii din mijlocul nostru, pentru că nu aveam nicio
îndoială că Securitatea și-a implantat niște oameni în rândul departamentului nostru,
a redacției noastre de la München, dar uite că nu s-a întâmplat. Am aflat doar ce
înseamnă a-i da Radium unui adversar al regimului...”

Europa Liberă: A-i iradia cu o doză nocivă...

Sorin Cunea: „...și a-i provoca boala, a-i provoca un cancer, care duce la ce duce.”

Europa Liberă: Haideți să revenim puțin la Cornel Chiriac și la emisiunile lui.

Eu pe vremea aceea eram un ascultător al „Metronom”-lui, mă rog, eram
puștan. Înainte de liceu și în timpul liceului, cât a mai trăit Cornel, și după
aceea, după ce emisiunea a fost preluată de Radu Maltopol, Radu Teodor pe
numele lui de radio... Ce s-a întâmplat după moarte a lui Cornel? Cum a fost
primită moartea lui Cornel în redacție?

Sorin Cunea: „Noi eram absolut stupefiați. Eram și îngrijorați, și - cum să spun? -
eram îngroziți de ideea acestui asasinat. Eu zic că un Cornel Chiriac era de neînlocuit,
deși se spune că niciun om nu este de neînlocuit, eu mențin această părere: Cornel
Chiriac era un mare profesionist și era greu de găsit pe cineva care să-l înlocuiască.
Nu vreau să arunc anatemă asupra nimănui, Doamne ferește! Dar, este părerea
mea, că e greu de găsit, când ai avut un Cornel Chiriac la microfon, care a reușit să
strângă în jurul aparatelor, eu zic - sute de mii de tineri! S-a văzut ce s-a întâmplat
când s-a comunicat moartea lui Cornel Chiriac - în țară, copii de școală, admiratorii
lui, au săpat cu bricegele pe pupitrele de școală numele lui Cornel...”

Europa Liberă: Și mai mult! Eu țin minte că eram în liceu, în clasa a noua, în
Cluj, cel puțin, nu știu cum a fost în alte orașe, erau tineri... noi, elevii de
liceu purtam ceea ce se numește doliu alb, adică o bentiță de material alb
(întotdeauna când murea vreun coleg de-al nostru de vreo boală și era dus
la cimitir - doliul era alb, nu era negru). Și vă spun asta pentru că toți știam
de ce purtăm acest doliu. Nimeni din profesori n-a aflat și din cine nu
trebuia să afle, bineînțeles.

Sorin Cunea: „Da... Îmi aduc aminte de încă un amănunt care merită menționat, zic
eu: Cornel avea mama la Pitești. O mamă la care ținea foarte mult și își dădea
seamă că e despărțit de ea pe viață; în fond, în anii ăia, cine s-ar fi gândit că
prăbușirea comunismului va veni totuși destul de repede, spun eu? Într-o seară, -
Cornel mai obișnuia să mai bea câte un șpriț, o bere - fără să exagereze -, a sunat-o
pe mama lui, acasă la Pitești. Pe vremea aia legătura trebuia obținută, nu se putea
vorbi direct, trebuia obținută prin Centrală, prin operatoare și așa mai departe. I s-a
dat legătura și, mi-a povestit a doua zi că i-a spus mamei lui: „Mamă, eu știu că ei
ne ascultă acuma! Spune-le tu sau le spun eu, că știu că ne ascultă, să nu să se
joace cu noi! Tu ești mama mea, eu te iubesc foarte mult și vreau să te văd. Să-ți
dea pașaport imediat!” Ei, bine, după câteva zile, dna Chiriac a fost chemată la secția
de pașapoarte la Pitești și i s-a dat pașaportul. Şi vreau să-ți spun că din țuica care a
adus-o dna Chiriac și din sarmalele pe care le-a făcut și le-a adus gata făcute m-am
înfruptat și eu la dorința ei. Ea i-a spus lui Cornel: „Te rog, invită-l pe dl Sorin Cunea
să ciocnim un pahar împreună”.

Europa Liberă: Cum să terminăm această discuție decât tot vorbind despre
emisiunea „Metronom”? Dumneavoastră, aici la radio, ascultați pe vremea
aceea emisiunea lui Cornel Chiriac?

Sorin Cunea: „Ți-am și spus la început: intram în camera de alături, unde exista
regizorul transmisie și tehnicianul de transmisie și de acolo urmăream ceea ce făcea
Cornel Chiriac. Era o încântare nu numai să-l auzi, dar și să-l vezi! Or, ascultătorii
noștri din țară n-aveau această posibilitate - că și eu putea să-l ascult acasă că
prindeam, și eu eram un ascultător al Europa Liberă, te rog să mă crezi! Și o spun
acuma, poate Securitatea n-a avut acest amănunt, i-l servesc acum, pe calea
undelor. Mergeam și nu eram singurul care ne adunam în Control Room - folosesc
acest termen să știe acum despre ce e vorba - și stăteam 50 de minute și-l ascultam,
şi-l urmăream cum evoluează.

Avea întotdeauna o sticlă cu apă minerală în studio și, parcă-l văd și acum, în timp
ce punea discul să meargă, deci, el avea timp câteva minute, ducea sticla la gură și
bea că se deshidrata, probabil. El participa extraordinar! Păcat că nu a rămas un film
cu Cornel Chiriac. Dac-am fi știut ce se va întâmpla în câțiva ani... Dumnezeu să mă
ierte, dar omul ăsta trebuia filmat! Trebuia arătat cândva celor din țară: uite, așa a
arătat Cornel Chiriac! Mulți nici nu-l știau, pentru că și la Radio București era tot la
un microfon fără cameră de transmisie și n-a rămas mare lucru...

Îmi aduc aminte că am avut un disc cu un pianist italian care s-a stabilit în România,
era foarte cunoscut la București... Eu l-am cunoscut pe acest pianist la Köln, când a
venit cu orchestra Electrecord și o serie de soliști care au venit să dea câteva
spectacole la Köln și prin împrejurimi. Și atunci am stat de vorbă cu el. M-a surprins
plăcut limba română pe care o vorbea (ei, cum și noi vorbim italienește, nu-i așa?),
și, la sfârșitul conversației noastre, interviului, mi-a dat cadou un disc înregistrat de
el cu orchestra Electrecord; cu solo-uri de pian foarte frumoase; cu autograf,
evident; și pe coperta discului era o prezentare făcută de Cornel Chiriac. Ei, bine,
după ce s-a prăpădit Cornel, i-am făcut cadou logodnicii lui (care era absolut
neconsolată, distrusă era această fată superbă), i-am făcut cadou acest disc cu
prezentarea lui Cornel.”

Europa Liberă: Cornel Chiriac a prezentat pe vremea aceea, dacă nu mă

înșel, nu numai „Metronom”-ul, „Metronom” mai avea o jumătate de oră de
jazz, undeva seara, în blocul emisiunilor Europei Libere. Nu știu, cred că în
blocul de la zece și jumătate seara sau...?

Sorin Cunea: „Corect, cam așa ceva, avea cam o jumătate de oră, treizeci de
minute de jazz, pe care îl cunoștea și plăcerea mea era că el promova jazz clasic, nu
ăsta de improvizație, care eu, la vârsta mea, nu-l gust foarte mult, dar nu arunc o
lumină proastă asupra lui - fiecare generație, în fond, are muzica și preferințele ei.
Îmi aduc aminte că și această emisiune avea un mare succes, un mare impact. Nu
uita că nu erau numai elevii de clasa a patra printre ascultătorii săi... Îmi aduc
aminte acum de un lucru (uite, vezi, acum, vorbind îmi amintesc alte lucruri).

Mă aflam pe plajă la Tel-Aviv, în Israel, și printr-o pereche pe care o cunoșteam, mi-

a fost prezentat un cuplu recent venit în Israel: tată, mamă și un băiat e 16 ani,
emigrați din România. Când tânărul, să-i spun așa, a auzit numele meu a rămas
puțin (nu vreau să fiu modest) impresionat. L-am întrebat pe tatăl lui: „Dle, explică-
mi, te rog”. Zice: „Păi,să știți că el vă știe pe toți, pe nume, și când a auzit numele
dvs. imediat a sesizat”, cu atât mai mult cu cât era un ascultător fidel al emisiunilor
lui Cornel Chiriac. Iată o probă evidentă că noi pe vremea aia nu prea aveam
posibilitatea să luăm contact nemijlocit cu auditoriul nostru, cu ascultătorii noștri.
Dar l-am găsit pe acest tânăr care, la un moment dat, se ținea scai de mine. Spun
așa cum s-a întâmplat. Mă duceam în apă, venea în apă după mine. Veneam pe
plajă, venea după mine. Se așeza lângă mine. Bine, poate el vedea în mine și pe
Cornel Chiriac, pentru că cert era un ascultător fidel.”

Europa Liberă: Dle Cunea, vă mulțumesc foarte mult.

[Transcriere: Diana Benea]