VIDEO Johnny Raducanu, muzician: ,,Inainte, pana si hotii aveau simtul masurii"

George Radulescu,

Maestrul Johnny Raducanu spune ca multi tineri sunt dati la o parte si nu pot accede in posturi-cheie pentru ca
,,sunt destepti" si nu se preteaza la furtisaguri, minciuni si alte nereguli.

Jazzmanul Johnny Raducanu s-a asezat ,,La masa Adevarului" cu inima deschisa, asa cum se asaza la pian in
serile in care este inconjurat de prieteni, lucru perceptibil pe tot parcursul discutiei. El a vorbit fara oprelisti
despre mahnirile pe care le are in ceea ce priveste societatea romaneasca.

CARTE DE VIZITA

Numele real: Raducanu Cretu.

S-a nascut la 1 decembrie 1931, la Braila.

S-a remarcat ca interpret de jazz inca de la 19 ani.

A studiat muzica la Iasi, la Cluj, apoi la Conservatorul din Bucuresti, clasa contrabas.

Provine dintr-o familie cu traditii muzicale de peste 300 de ani, de pe timpul lautarului Petre Cretu Solcanu.

Printre albumele sale se numara ,,Jazz in tara mea", ,,Confesiuni", ,,Jazz antifanariot" si ,,Jazz Bestament".
Johnny Raducanu isi aminteste cu nostalgie despre Romania anului 1939 Fotografii: Petrica Tanase

,,Adevarul": Astazi sunt din ce in ce mai multi tineri care o iau usor, usor spre Occident, acolo unde n-ati vrut
dumneavoastra sa ramaneti...

Johnny Raducanu: Draga, nu s-o ia usor, eu as zice s-o ia foarte repede intr-acolo! Chiar i-as ruga, intelegi!
Fiindca fiecare tanar trebuie sa vada lumea, dar trebuie sa-si iubeasca biografia, locul, traditiile mostenite,
mormintele familiei. Trebuie sa-i iubeasca pe oamenii care au murit in razboi pentru teritoriul asta si pe aceia
care au facut societatea romaneasca sa ajunga unde a ajuns in 1939. Vezi ,,gasca" - ma scuzati ca spun cuvantul
acesta, dar merge si asa! - lui Balcescu. Au venit toti de la Paris, s-au intors in tara, au pus mana si au ridicat
tara cat au putut. Asa am ajuns sa fim tara francofona... Du-te sa vezi la Sorbona, prin anii '30-'31, anuarele pe
care le au studentii; ai sa vezi ca sunt o multime de romani, in cap cu Eliade si Cioran, dar mai sunt si alti multi
romani care au ramas afara. Dar vreau sa spun urmatorul lucru pe care l-am aflat chiar la Paris: prin anii '30,
cand aparea un roman acolo si isi declara candidatura, un loc era dinainte luat. Astia au fost studentii romani!

Ce se intampla cu tinerii nostri de cativa ani incoaceu Nu mai sunt atat de vizibili in mediile intelectuale...

S-a intamplat ce as vrea sa nu se intample cu copiii astia de pleaca afara. De aia eu le spun, ii ,,gonesc" afara, sa
bata lumea, sa vada cum stau lucrurile. Fac o paranteza: astazi exista o libertate extraordinara, cea mai mare
libertate! M-am dus la Londra si mi-a cazut foarte bine la suflet sa vad ca ei intrau cu buletinul. Eu eram
obisnuit cum era inainte, cu pasaport din tara comunista - ne puneau deoparte, ne tineau acolo si ne controlau.

Oricum, ei au sentimentul national mult diluat, in comparatie cu generatia dumneavoastra...

Nu-l mai au din cauza ca nu se ocupa nimeni de ei. Exista o multime de indivizi care ar trebui sa se ocupe de
viitorul lor si de viitorul tarii, dar care se ocupa de chestii individuale. Trebuie sa te gandesti ca tinerii sunt
viitorul, ca trebuie sa tina tara asta maine, ca trebuie s-o protejeze. Nu o pot proteja din cauza ca, daca esti
destept, astia te dau la o parte. Fiind destept, nu mai incepi sa furi, nu mai incepi sa minti, nu mai esti mediocru,
nu mai poti sa faci mizerii. Pe acestia care sunt in fruntea bucatelor trebuie sa-i dam jos pentru ca nu se gandesc
la nimic. Mereu o s-o spun, pana voi muri: inainte, in Tara Romaneasca, pana si hotii aveau simtul masurii.
Aveau o expresie romanii: ,,Bag mana pana aici!", adica pana la degetul mare. Asta ma doare cel mai tare. Ce
morala era in 1939, in Romania... ,,Fura, dar mai lasa si de prasila!" Intelegi cuvantul astas

Azi nu prea mai ramane de prasila...

Nu mai ramane nimic, dar nimic!

Pe acestia care sunt in fruntea bucatelor trebuie sa-i dam jos pentru ca nu se gandesc la nimic. Mereu o s-o spun,
pana voi muri: inainte, in Tara Romaneasca, pana si hotii aveau simtul masurii.

,,Politicienii vorbesc ca golanii"

Mai votatit

Votez. Intotdeauna ma voi duce sa votez. Acolo unde am sa vad macar un atom, un gram de speranta, voi vota.
Dar, de obicei, nu prea imi vine sa votez nimic. Fiindca este o stare jalnica - nu ai ce vota. Mie mi-ar placea unul
cu o retorica grozava. Dar niciunul nu are asa ceva pentru ca retorica nu se mai invata in liceu. In Romania nu se
mai invata nimic. Politicienii nu stiu ce e aia retorica, vorbesc ca golanii. Nici un profesor de clasa I de liceu la
Tecuci nu vorbea asa limba romana.

Am ajuns la o chestiune sensibila si ma bucur ca ati adus-o in discutie...

Numai asta! Sunt destule!

Sunt foarte multe, dar stricaciunea a plecat de sus in jos. Parca s-a degradat foarte mult limbajul in spatiul
public...
 Stii din ce cauza a pornit stricaciunea de sus in jos La inceputul comunismului - eu ce vorbesc sunt lucruri pe
care le-am vazut cu ochii mei! - era un sat care exista si acum langa Braila si care se chema Viziru. Un sat care,
in 1938, avea lumina electrica. Iti dai seama ca acolo erau oameni instariti, oameni gospodari, oameni seriosi. Si
la Viziru aveam un coleg de scoala primara la care ma duceam vara. Am vazut cu ochii mei in 1948 ce s-a
intamplat, atunci cand comunistii si-au pus amandoua bucile in fotoliu si au luat tara pe care s-au asezat bine, cu
Groza in frunte, putrezi-i-ar oasele!

Dr. Petru Groza era atunci in floarea varstei...

Da. Sinistra persoana! Ce-a facut el s-a vazut si in Viziru. Bine, la propunerea lui, pentru ca era mai destept
decat domnul Dej. Asta desi Dej o avea pe evreica aia - n-am nimic cu neamul evreisc, doar cu aia am! - Ana
Pauker, care avea o fata de criminala. Tara era condusa de rusi din spate. Deci am vazut atunci, cu ochii mei,
primul fenomen. In orice sat sunt trantori - aici e vorba valahului: ,,Padure fara uscaturi nu exista!" Comunistii
au vazut cat e de prosper satul asta Viziru si cu lumina electrica, si cu radio. Mai erau trantori prin sat care nu
munceau si care erau foarte saraci, vai de mama lor. Si sarac daca esti, daca muncesti tot gasesti o paine cinstita.
Bei un ceai si mananci o paine cinstita ca ai maturat curtea altora. Tot e ceva! Dar erau trantori, fara nimic si nu
munceau. Comunistii i-au luat pe aia. Pe unul l-a facut primar - atentie!, acum baga de seama ce spun eu - iar pe
altul l-a imbracat in uniforma de militian.

Au intors ierarhia valorilor...

Total, pe loc, brusc! Nu schimbi camasa unei societati care este formata de secole. Comunistii l-au facut brusc,
dintr-o data, pe unul seful Militiei, au dat jadarmii afara si au facut militieni - ca ei intre ei se cunosc ca lumea
buna. Si atunci au scornit prima nenorocire - aluia care avea cai si vite si muncea de dimineata pana seara cu
nevasta, cu copiii, cu argatii, cu ce vrei, i-au spus ,,chiabur" si i-au luat tot.
Si l-au mai bagat si la puscarie...

Ii bagau la puscarie pe aceia care spuneau: ,,De ce mi-ai luat tot-!" Pe cei care n-au zis nimic nu i-au omorat,
dar i-au saracit. Si au inceput comunistii sa se laude ca au pus lumina electrica in satul Viziru, desi exista
dinainte. Le-au dat taranilor aparate mici de radio. Faceau niste lucruri de-ti statea mintea in loc. Unei parti din
taranime, care nu prea era dusa la biserica, i s-a parut ca sunt buni comunistii. Si a inceput o chestie sinistra intre
aia mai avuti si aia mai saraci. Cei mai saraci au uitat ca ei nu erau capabili. Asa se face si azi. Unii fac afaceri
cinstite, au curaj si imi place de ei. Altii au averi pe necinstite. Dar alta vreau sa spun: aceia pe care i-au facut
comunistii militieni sunt parintii sau bunicii astora de astazi. Cum e turcul, si pistolul!

Acei pe care i-au facut comunistii militieni sunt parintii sau bunicii astora de astazi. Cum e turcul, si pistolul!

,,Nemtii i-au invatat pe valahi ce e aia hartie de toaleta"

Cu cine ati simpatizat in perioada interbelica, cu ce partid=

Cu regele.

Erati atasat de Carol al II-lea=

Mihai era centrul nostru, al Strajeriei. Imi placea Curtea regala. Erau oameni, fratele Nicolae pleca cu masina.
Erau iubiti de popor.

Se spune ca in perioada dictaturii regale multa lume l-a perceput pe Carol al II-lea ca pe un corupt.
Dumneavoastra cum l-ati perceput=

Nu e adevarat. Cand au venit nemtii in tara, i-au invatat pe valahi ce e aia hartie de toaleta, le-au facut Parcul
Herestrau, le-au facut hipodrom la sosea. Le-au facut romanilor un oras, i-au invatat meserii, le-au dat pamant
cand luptau. Era alta lume, nu lumea aia de sat, de bordei. Si in bordeie era curat, aveau gaini, aveau paine.

Erau lucrurile asezate...

Da. Dar nemtii i-au scos pe romani din bordei si le-au facut lumina, i-au invatat ce e ala radio, au inceput sa
creasca oameni de cultura...

Oamenii obisnuiti au inceput sa se emancipeze. Dar asta s-a intamplat in special pe vremea lui Carol I...

Sub nemti. Inainte nu stiau decat agricultura.

Nemtii i-au scos pe romani din bordei si le-au facut lumina, i-au invatat ce e aia radio, au inceput sa creasca
oameni de cultura.

,,Educatia mea au fost strada, cartierul, oamenii cu care eram"

De ce ati revenit mereu in Romania, in anii dictaturii, cand puteati ramane la Londra, la New-York sau prin alte
parti"

Intrebarea asta mi-o pun multi si este un lucru jalnic care ma doare tare. Ei nu-si pot imagina de ce m-am intors.
Educatia mea, si a tuturor celor din generatia mea, au fost strada, cartierul, oamenii cu care eram. Fiecare
contribuiam cu o picatura la frumusetea tarii. Cand spun frumusete nu ma refer la cea a naturii pentru ca aia o da
Dumnezeu. Ma refer la frumusetea relatiilor umane - respectul, simtul masurii si religia erau capitole care
functionau perfect. Dar astea nu mai sunt, au disparut cu desavarsire si atunci s-a degradat totul. N-am ramas in
America, mi-am spus sa nu am voie sa-mi parasesc mormintele.

Mormintele v-au legat atat de mult de Romania"

Da, parinti, frati, oameni care au murit in razboi si prieteni, colegi, vecini. In timpul razboiului, cand venea
trenul cu soldati in permisie, mergeam toti copiii cu mama sa vedem care dintre ei se mai intoarce. Cum am fi
noi doi stand pe strada si mamele noastre acolo, in gara. Cand te dadeai jos din tren, te intreba mama mea:
,,Gica, dar Viorica unde-i" Si Gica stii ce faceas Scotea chipiul si statea drepti, cu capul plecat, iar noi
intelegeam ca Viorica s-a dus. Asta se intampla in toata gara...

Vedeti, acest tip de argument nu prea mai functioneaza la generatiile de astazi.

Generatiile de astazi nu inteleg aceste lucruri pentru ca aici e vorba de o boala criminala - exagerarea ca romanii
fac intotdeauna lucrurile mai pompos, sa se dea in spectacol.

Credeti ca isi mai exprima cineva, astazi, sentimentele fata de tara unde s-a nascut sau de natiunea din care
provinen Tinerii se simt jenati sa faca asa ceva...

N-o sa intalniti niciunul in generatia de astazi. Cei care o fac sunt in minoritate, sunt rari. Dar in minoritate sunt
si Plesu, si Liiceanu. Ca ei mai sunt, din fericire, in tara asta.

Elitele vor fi intotdeauna in minoritate...

De la Platon incoace. Numai ca aia din minoritate erau ascultati de aia care erau mediocri, ,,furnici". Acum, nu!
Totul porneste de la educatia sociala, culturala, politica. Nu stiu cum sa le insirui eu pe-astea... Ar trebui sa spun
educatia politica, culturala, sociala. Toate sunt in mod egal.

Se rasfrang in mod egal asupra societatii...

Se rasfrang asupra teritoriului unde te afli. Se rasfrang in tot ce respira, de la animal pana la om.

N-am ramas in America, mi-am spus sa nu am voie sa-mi parasesc mormintele.

,,Norocul meu a fost ca am lucrat prin mari cafenele"

Ati urcat pe scena cu Sir Peter Ustinov...

Da. Cu domnul Ustinov... Norocul meu a fost ca am lucrat prin mari cafenele la viata mea. Am fost angajat la
,,Hilton" doi ani si jumatate, la ,,Golden Tulip" - asta este un concern de hoteluri olandeze, locuri speciale
pentru oameni care vor sa se odihneasca si sa vada frumusetea reala a naturii, fara s-o mai ,,scarmene" altii, fara
sa-i puna lumini. Deci pe domnul Ustinov l-am cunoscut cantand. Imi faceam meseria cu dragoste, ca si dansul.
Cantam la pian putin din Bach, putin din Chopin, romante romanesti, tot felul de muzici din filme. Asta le
invatasem eu si facusem un repertoriu. Cantam cu pasiune si cu pretuire. De multe ori, erau prin cafenele
oameni care fosneau ziarele si ma enervam. Dar eu cantam cu bucurie si ajungeam pana acolo ca-i faceam sa
inchida ziarele sa ma asculte...

E tulburator pentru un muzician sa auda zgomote in sala...

Daca faci meseria cu iubire... Eu ziceam: ,,Deocamdata, Ceausescu nu-mi da voie sa ma exprim afara in meseria
mea. Norocul meu este ca stiu sa cant muzica asta de caffe-concert, cu talentul pe care mi l-a dat Dumnezu, cu
dorinta de a fi frumos, cu dorinta de a simti ceva domnul ala care bea whisky si care e ingandurat ca a pierdut
nu-stiu-ce afacere." Trebuie sa adulmeci locul ca un caine si atunci oamenii intorc imediat capul.

Ceea ce ati spus este in legatura cu smerenia crestina...

Eu nu stiu ce smerenie este, eu stiu una singura: sa ai dragoste in tot ce ai face. Adica desfuzi canalele, n-ai fost
bun sa creezi o carte, atunci fa aia ca lumea si gata! Spala-te si apoi intra intr-un local sa mananci cinstit!

V-a iubit si Anthony Quinn...

Semanam. Era si el sagetator. Si era artist plastic, stiil

Da, era sculptor...

Era un sculptor foarte bun, era violent... Si eu sunt violent si, din cauza violentei, am ajuns sa fac diabet pe fond
nervos. De acolo mi s-a tras toata tragedia. Am ajuns acum in faza finala si voi face dializa.

O noua incercare peste care veti trece...

Primesc dializa deschis. M-am gandit mult la ea, nu e usor sa fii blocat. Americanii stii cum facg Americanii imi
plac cu ignoranta lor, tot ce e in America imi place. Dar la New-York in mod special fiindca New-York-ul nu
are nicio treaba cu America.

E alta lume...

E cel mai tare oras de pe planeta. Acolo nimeni nu-i nimeni, asta imi place! Acolo am vazut un autobuz cat
camera asta de mare cu oameni in varsta si cu tineri care faceau dializa. Mergeau in excursii si faceau dializa in
autobuz. Asta inseamna respect fata de om, in general. Trebuie sa ai respect pentru ala care munceste, chiar daca
nu munceste cu talent si cu fantezie. Corecteaza-l si spune-i ,,Nu da cu matura acolo, ia periuta!"

New York-ul e cel mai tare oras de pe planeta. Acolo nimeni nu-i nimeni, asta imi place!

,,Am vorbit de cateva ori cu Dumnezeu"

Ce va nemultumeste cel mai mult, astazi, in societateg

Ignoranta si lipsa de umanitate fata de inferior. Fiindca exista si baieti destepti, culturali, care nu se implica. Au
in ei un egosim ingrozitor. Nu se gandesc ca, daca ar implica jumatate din fiinta lor, ar ajuta societatea. Nimeni
nu se gandeste la asta in acest moment. Orice om ingamfat, chiar si cel care stie sa sparga o banca, daca ar da
jumatate societatii... Asta apropo de ,,Furi, dar mai lasa si de prasila!". Dar cine sa-i invete pe romani sa fie
atentif Cei care conduc trebuie sa faca asta.

Poate si Biserica ar trebui sa se implice...

Biserica ar trebui sa fie punctul esential, dar Biserica nu mai e asa... L-am vazut pe Becali - care este un baiat
asa, dragut, simpatic; de restul nu vorbesc - intr-o biserica, in fata altarului, ca a bagat mana in buzunar si ca a
scos cateva sute de euro, iar preotul a ridicat sutana pentru ca Becali sa-i bage banii in buzunar. Si preotul i-a
spus: ,,Sa fie primit!" Cand ajungi la asemenea chestii...

Asemenea episoade nu sunt reprezentative pentru Biserica.

Nu stiu. Eu am vorbit de cateva ori cu Dumnezeu. Am avut noroc. Eram in unele situatii si l-am rugat sa ma
ajute. I-am spus: ,,Va rog sa nu va suparati ca eu nu ma mai duc la institutia pe care pamantenii au facut-o, dar
Dumneavoastra stiti de ce!"
Asta i-ati spus lui Dumnezeu...

Da. Si I-am spus ca o sa ma duc la o biserica daca o sa mai gasesc persoane precum Parintele Galeriu. La
Revolutie, atunci cand trageau cu armele porcii aia si-i omorau pe nevinovati, daca vreo 500 de preoti din
Bucuresti porneau din Piata Unirii si mergeau pana la Universitate, cu lumanari, spunand ,,Tatal nostru", se
opreau si furnicile. Ar fi inghetat toti. Asta inseamna putere dumnezeiasca.

I-am spus lui Dumnezeu ca o sa ma duc la o biserica daca o sa mai gasesc persoane precum Parintele Galeriu.

,,Ma enerveaza Nichita ca avea dreptate"

Care e cea mai draga amintire a dumneavoastra legata de Nichita Stanescuu

Ma enerveaza Nichita... ca a murit! Pentru ca spunea tot timpul: ,,Batrane, sa murim, bre, tineri, nu batrani!" Ma
enerveaza. Avea dreptate. Sa mori cand esti valid, sa nu mori cand esti invalid.

Si suferinta are rostul ei...

Batranetea este o nenorocire ingrozitoare.

Dar are si frumusetea ei...

Cares

Spre exemplu, experienta pe care o poti impartasi altora.

Inghite dumneata ,,frumusetea" unui functionar din Anglia care, zi de zi, merge dimineata la banca, lucreaza,
vine acasa, mananca, uda florile prin gradina, se culca sau citeste un ziar. Cu batranetea e la fel! Nu mai are
nimic si fantezia e ingusta. La un artist, fantezia este fara margini si-n puscarie. Astia toti care au stat in
temnitele comuniste, in frunte cu Mircea Vulcanescu si cu toate mintile extraordinare omorate de comunisti, au
fost uniti numai de fantezie. La Aiud, cand ii bagau iarna in apa, ei vorbeau despre Kant. Si comunistii, care
erau vite incaltate, mureau de ciuda. In loc sa moara de frig, astia ieseau afara si spuneau ca o sa iasa din
puscarie si ca o sa plece in America. Si asa a fost pana la urma.

Maestre, acum s-a pus semnul egal intre mitocan si omul de succes. Nu cumva asta pleaca din perioada
comunista, atunci cand prostul satului era facut primar, iar cel de sub el, sef de postt

Stii ce-ai facut dumneata acuml Ai pus degetul exact pe rana, acolo unde e microbul cel mai tare! Bineinteles ca
de acolo pleaca necazul! De pilda, daca unul e un bun mecanic auto, dar e mitocan si isi sufla nasul fara batista
sau trage parturi - sa ma iertati! - nu-l las sa-mi repare masina. Il iau pe altul care nu e asa de bun, dar care e
baiat civilizat. Il opresc pe ala si-l invat eu, eventual, unde nu stie.

Astia toti care au stat in temnitele comuniste, in frunte cu Mircea Vulcanescu si cu toate mintile extraordinare
omorate de comunisti, au fost uniti numai de fantezie. La Aiud, cand ii bagau iarna in apa, ei vorbeau despre
Kant.