Sunteți pe pagina 1din 405

SI EU AM TRAIT IN

COMUNISM
IOANA PARVULESCU EDITOR
Capitolele vietii noastre
de zi cu zi din comunism:

1. Nicaieri nu-i mai bine


ca acasa!

2. Orasul nostru iubit

3 . La serviciu

4 . La munca voluntara
si patriotica

5 . Timp liber

6 . Sarbatori noi si vechi

7. In calatorie

8 . Oficiale

9 . Scapate de sub control

10 . Cozile
SI EU AM TRAIT I n
COMUNISM
Autorul acestui volum e colectiv. Oameni de toate varstele si profesiile, din toata
Romania, femei si barbati care, in majoritate, nu se cunosc intre ei (in orice caz,
in timpul com unism ului nu se cunosteau intre ei). Cea mai tanara persoana
participants la carte este nascuta in 1981, are asadar 34 de ani, iar decana de varsta,
nascuta in 1923, a implinit 92 de ani. Se acopera astfel un arc de timp de vreo 60
de ani. Fiecare participant a venit cu zi de zi-ul lui.

Ioana Parvulescu este scriitoare §i profesor universitar. Preocuparea ei pentru


viata cotidiana (ca martor obiectiv al istoriei) s-a concretizat in doua carti: lntoarcere
in Bucurestiul interbelic (2003) ?i In intimitatea secolului 19 (2005). Atractia pentru
detaliile cotidiene se vede si in romanele Viata incepe vineri (2009, Premiul Uniunii
Europene pentru Literatura 2013) si Viitorul incepe luni (2012). Prezentul volum,
construit ca un mozaic, este o incursiune „in intimitatea comunismului romanesc".
SI EU AM TRAIT IN
COMUNISM
IOANA PARVULESCU EDITOR

HUMANITAS
B U C U R E § T I
Fotografii: Emanuel Tanjala
Redactor: Oana Barna
Coperta: Angela Rotaru
Tehnoredactor: Manuela Maxineanu
Corector: Iuliana Glavan
DTP: Iuliana Constantinescu, Dan Dulgheru

Tiparit la Monitorul Oficial R.A.

© HUMANITAS, 2015

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei


$i eu am trait in comunism / ed.: Ioana Parvulescu.
Bucure$ti: Humanitas, 2015
ISBN 978-973-50-5060-3
I. Parvulescu, Ioana (ed.)
821.135.1-94

EDITURA HUMANITAS
Pia{a Presei Libere 1, 013701 Bucuresti, Romania
tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51
www. humanitas. ro

Comenzi online: www. libhumanitas. ro


Comenzi prin e-mail: vanzari(a)libhumanitas. ro
Comenzi telefonice: 0372 743 382, 0723 684 194
Parintilor nostri,
Copiilor nostri
Si, nu in ultimul rand, noud.
Prefata
Comunismul nostru cel detoate zilele
Toti oamenii din Est, oricare le-arfi orientarea ideologica,
au obligatoriu o prejudecata impotriva istoriei. De cel Fiindca
i-aufost victime. Toate tdrile astea lipsite de destin din estul
Europei sunt tdri care aufost invadate si subjugate: pentru
ele istoria e in chip necesar demonica. (Cioran)

Mi-am inceput viata in comunism. Forma in care ne traim istoria este


cotidianul. In orice epoca, omul e prins in plasa grijilor si intamplari-
lor zilnice: ce mananca, unde doarme, cu ce se imbraca, o intalnire cu
prietenii, o dragoste, nasterea unui copil, un examen, serviciul, admi-
nistratia, banii, timpul liber, cumparaturile, problemele de sanatate.
Pana la urma, dincolo de marile falii care marcheaza epocile, din asta
e tesuta, pentru fiecare dintre noi, istoria. Altfel spus, marea istorie
este cea care-ti modeleaza cum vrea ea, nu cum vrei tu, viata de zi cu
zi si CV-ul. O celebra vorba a lui Malraux spune ca moartea iti trans­
forma viata in destin. Citarea este mereu trunchiata, accentul Hind
pus de romancierul francez tocmai pe ceea ce se uita indeobste: tra g e d ia
mortii este aceea de a-ti transforma viata in destin. De fapt, istoria face
aceasta operatie, te inchide si te paralizeaza in chihlimbarul ei ca pe o
insecta, iar prin asta e tragica si seamana cu moartea.
Am fost mereu preocupata de viata cotidiana si mi s-a parut ca
ea da seama de reusita sau esecul unei lumi, unui sistem, unei vieti.
Ca numai cunoscand-o pe aceasta afli adevarul despre istorie. N-as fi
crezut niciodata ca voi dori sa-mi amintesc sau sa reconstitui din farame
cea mai inchisa parte a vietii mele (de§i, la urma urmei, anii tineretii).
Dar s-a intamplat ca, in sfertul de veac care a trecut de la schimbarea
lumii in care traisem si nu mai voiam sa ma intorc niciodata („mai bine
mort decat comunist“, cantam in decembrie 1989), diversi oameni cu

Prefata 7
adevarat necajiti sau doar vaicareti, de buna-credin^a sau cu consti-
inta incarcata, sa spuna ca „era mai bine inainte". Faptul ca n-au izbutit
in viata din libertate - si este adevarat ca lumea de azi are, la randul ei
mari defecte, ca orice lume, dintotdeauna, si ca nici primejdiile de
acum nu sunt neglijabile - ii face sa spuna ca era preferabila inchisoarea
noastra cea de toate zilele de dinainte. S-a mai intamplat ca, stand de
vorba cu persoane deosebit de rafinate din Vest, sa fiu intrebata, cu un
ton de complicitate: „Fie vorba intre noi, era chiar asa de rea viata in
comunism?" In fine, mi s-a intamplat si ca oameni care s-au nascut, ei,
in libertate sa-mi explice, cu fraze prefabricate si-ntr-o noua limba de
lemn, cum a fost si cum este de fapt comunismul. Gata-gata sa ma
convinga, insa un lucru le-a stat impotriva: eu chiar traisem acolo. Pentru
toti acestia, cea mai buna replica, singura convingatoare, ar fi o intoar-
cere in timp: sa traiasca nu o viata, nu un an, ci macar o zi in comunism.
Dar nu ca turist, unul care face o mica experienta primejdioasa, asa
cum unii fac sporturi extreme ca sa simta fluxul adrenalinei, ci xmpru-
mutand si psihicul unui om care stie ca s-ar putea ca toata viata lui sa
se desfasoare a s a , clipa de clipa si an de an, pana la sfarsit. Si ca, dupa
moartea lui, si viata copiilor lui va fi, clipa de clipa §i an de an, a s a .
Sa retraim, asadar, prin amintirile care urmeaza, o zi din comu­
nism, la fel cum Ivan Denisovici din nuvela lui Soljenitin traie^te o zi
in lagar. El, cel putin, stia ca are 3 653 de asemenea zile „aproape fericite".
Noi insa n-aveam habar cat va dura situatia fara iesire in care eram, si
nici pentru ce fuseseram condamnati. De aceea, cand in 21 decembrie
1989 comunismul din Romania a cazut a fost ca si cum un popor intreg
ar fi primit g r a tie r e a . Ca si cum s-ar fi deschis portile inchisorii si am
fi navalit cu totii afara, imbratisandu-ne toata lumea cu toata lumea.
Atunci a fost prima data cand ni s-a parut ca nu induram istoria, ci, in
fine, o facem. Atunci, da, a fost unicul moment in care oamenii din
Romania au fost egali, egali in bucurie. Si singura data cand s-au simtit

8 Prefata
invingatori. Poate suna straniu, dar comunismul si-a realizat una dintre
(intele utopice, fericita egalitate, doar intr-un singur moment, atunci
cand oamenii au scapat de el, din el.
Multi oameni din generatiile care si-au trait o buna parte a vietii
in comunism nu mai exista. E ultima sansa ca micile noastre marturii,
ale celor inca vii, sa se auda si sa reconstituie istoria asa cum am trait-o
noi, oamenii din Est, asa cum am simtit-o cu adevarat. La buletinul
meteorologic ti se da temperatura, dar la ea se adauga diverse circum-
stante pe care termometrele nu le inregistreaza: vantul, iradierea din
peretii cladirilor, umiditatea etc. Meteorologii precizeaza: 39 de grade
Celsius, dar in realitate se simt 43. Sau zero grade, dar feels like -10. Despre
a§a ceva este vorba in aceasta carte, despre ceea ce s-a simtit cu adevarat
din cauza micilor circumstante pe care termometrele istoriei nu le inre­
gistreaza niciodata. De precizat ca temperatura istorica era deja extrema.
Am adunat in carte felii de viata cotidiana din anii comunismu-
lui. Asa s-a concretizat pentru noi, oamenii din Est, comunismul. Asa
1-am trait, asa 1-am simtit pe pielea noastra. Uitarea a inceput imediat
ce comunismul a cazut. Deja s-au maturizat, pana azi, generatii care
nu mai au ce sa uite: s-au nascut in alta lume, „pe alta planeta*. In cu-
rand toate aceste detalii vor disparea cu desavarsire si nu se va mai sti
cum a fost cu adevarat. E ca si cum s-ar topi in neant o parte din noi.
Cine stie, poate partea cea mai buna din noi, cea care iese la iveala in
momentele rele, grele (desi mie nu mi s-a parut ca s-ar fi intamplat
neaparat asa cu noi toti, atunci; existau, dimpotriva, specialisti in a
scoate la iveala ce e mai rau din oameni). Si, oricum, nimeni nu cred ca
vrea sa ramana in lagar doar ca sa-si arate calitatile. Au venit si vor mai
veni istoricii, sociologii, specialistii de toate felurile. Vor numara mor-
fii si viii, vor compara diverse costuri imediate si de durata, vor analiza
cauze si efecte si vor face un tablou sintetic al Istoriei. Din care va lipsi
un singur lucru: noi, „oamenii din Est“, mai exact din Romania. Vor

Prefata 9
lipsi, inevitabil, absolut toate detaliile concrete ale vietii fiecaruia dintre
cei care au trait comunismul pe pielea lor. Dar nici macar noi, care ne
amintim cate ceva, nu ne cunoastem unii altora povestile zilnice. A
venit timpul sa le aflam.
*

Cartea aceasta nu contine ideologic si nu porneste de la premise poli-


tice. Daca din ea rezulta o concluzie politica sau o voluptate estetica,
aceasta e problema intima a cititorului. Aici sunt adunate simple
amintiri cotidiene. Asadar nu va fi vorba de inchisori, de sisteme de
represiune, de evenimente iesite din comun, ci de viata cea mai banala
cu putinta, aceea in care te trezesti din somn, te speli, mananci (even­
tual) micul dejun, pled la serviciu si asa mai departe. Se va vedea insa
ca, in comunism, banalul e cel mai spectaculos lucru. Dar e vorba de
un spectacol involuntar, in care n-ai vrea sa fii distribuit. Marturiile
acopera toata gama: de la ciudat la grotesc, de la infiorator la simplul
fior, de la epic la poezie. Un singur mic exemplu: frigul creeaza in di­
verse secvente din carte poezia dramatica a aburului. Aburul care iese
din pantecele pacientului deschis pe masa de operatie, aburul care dis­
pare de pe bucatele nuntasilor aduse de chelneri intr-un salon complet
inghetat si este inlocuit imediat cu fuioarele albe care ies din gura me-
senilor, aburul din gura actorilor in sala de spectacol si cel din gura ele-
vilor in sala de clasa.
Autorul acestui volum e colectiv. La fel si personajul sau principal.
Oameni de toate varstele si profesiile, din toata Romania, femei si
barbati care, in majoritate, nu se cunosc intre ei (in orice caz, pe vremea
aceea nu se cunosteau intre ei). Cea mai tanara persoana din carte este
nascuta in 1981, are asadar 34 de ani, iar decana de varsta, nascuta in
1923, a implinit 92 de ani. Se acopera un arc de timp de vreo 60 de ani.
Fiecare participant a venit cu z i de zi-ul lui. Le-am solicitat intamplari
h an d le din viata lor, devenite azi expresive, semnificative. Absurdul a

10 Prefata
devenit firul rosu al cSrtii, iar aid culoarea firului este chiar justificatS.
Relatate la persoana intai, pe cat posibil neutru, fSrS virtuozitSti stilistice
care sa deformeze in vreun fel faptul nud. Flash-urile sunt grupate pe
capitole tematice si, prin mSrturiile stranse de la oameni de varste
loarte diferite, se acopera cam toata perioada comunistS, de la abdica-
rea fortatS a Regelui, in decembrie 1947, panS in decembrie 1989. In
liecare capitol exists, dacS e cazul, un fir cronologic, iar fiecare deceniu
are trSsSturi proprii, usor de distins.
Patru decenii: ingrijorStor de mult la scara vietii unui om. Cioran
intelege istoria abia pe la 40 de ani: „Am descoperit istoria de care
habar n-aveam. Si trebuie sa va spun ca am fost co n stern at. E cea mai
mare lectie de cinism care se poate inchipui. Luati orice epocS a isto-
riei, studiati-o mai in profunzime ?i veti vedea ce concluzii cumplite
se desprind din ea. Pentru oamenii din Estul Europei, care au fost
intotdeauna obiect al istoriei, ea este un lucru execrabil."1In ce mS pri-
ve$te, nascuta in plin comunism, am trait 29 de ani istoriei „acolo“,
asadar, de cand m-am nSscut pana pe 21 decembrie 1989,10 572 de zile,
vorba lui Ivan, „aproape fericite“ (am numSrat si zilele in plus din anii
bisecti). Mult mai mult decat Ivan Denisovici in lagSrul lui.
Poate ca o carte limpezitoare despre anii comunisti traiti pe pie-
lea noastra n-ar trebui sa aiba intamplari si fapte, ci numai o suita de
fraze care sa inceapa cu n u . Ce n u aveam voie, ce n u aveam, pur si sim-
plu, ce n u faceam, ce n u eram. Comunismul e mai degraba „nu“ decat
„da“, insa a-1 evoca acum prin interdictii ar deveni mono ton, apasator
si plicticos, cum si era. Am preferat, de dragul cititorilor, o variants care
sa nu semene cu o pedeapsa. O variants care sS semene, mai degrabS,
cu o terapie, cu un inceput de vindecare.
Am distribuit micile piese de mozaic ale fiecSrui participant la
volum intr-un desen coerent, un adevSrat roman al comunismului.

1. „Misterul, aventura si nebunia vietii", convorbire cu Leo Gillet, trad, de


Vlad Russo (in Convorbiri cu Cioran, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995, p. 56).

Prefata 11
Lucrurile s-au legat intr-un mod uluitor si n-am avut nevoie sa verific,
ca-n gazetarie, acuratetea informatiilor: fiecare poveste are o confirmare
sau doua sau mai multe, in textele altor participant!, desi cei in cauza
nu se cunosc si nu stiau unii de altii.
A iesit o carte neasteptat de tonica. De ce? In primul rand pen-
tru ca, oricat de tarziu, am invins totusi. Apoi pentru ca, oricat de difi-
cile ar fi vietile noastre de-acum, prin comparatie cu ce a fost, nu te
poti bucura indeajuns de schimbare. Am supravietuit catastrofei si o
putem povesti cu voluptatea, cu melancolia si uneori chiar cu zambetul
cu care oamenii isi povestesc necazurile depasite. Nu fac parte dintre
optimistii energici care cred ca omul e deasupra vremurilor. Poate
martini, eroii sau sfintii, dar nu noi, oamenii obisnuiti. Cred, in schimb,
ca omul poate prinde minte, ca poate invata ceva din vremurile trecute.
Poetul G. Bacovia are o strofa pe care comunistii au folosit-o in favoa-
rea lor: „Mi-am realizat / Toate profetiile / Politice. / Sunt fericit.M arin
Preda povestea insa ca, in realitate, poetul scrisese: „Mi-am realizat /
Toate profetiile / Politice. / Sunt lamurit..." si ca numai interventia abu-
ziva si conformista a sotiei lui, in volumul din 1957, a modifkat mesajul.
Poezia se numeste C o g ito , gandesc! Una dintre multele intamplari
simbolice din acei ani. Sa speram ca aceasta carte e limpede si pentru
cei care au cunoscut, si pentru cei care n-au cunoscut vremurile evocate
aid si ca, la sfarsitul ei, cititorul va putea spune: „Sunt lamurit.“ Nu e
neaparat necesar ca omul sa repete aceleasi greseli, cum i s-a intamplat
de atatea ori de-a lungul istoriei. Ar putea, macar, sa faca altele mereu
noi (ca intr-un film extraordinar, Z i u a cartite i, G ro u n d h o g D a y ) .
Nu exista vaccin impotriva molimelor istorice. Ar fi foarte simplu
ca, inca de la o varsta frageda, parintii sa-si vaccineze obligatoriu copiii
impotriva fascismului, comunismului si a oricarei alte boli mortale
care a facut ravagii de-a lungul timpului. Singurul vaccin impotriva
molimelor istorice ramane cartea.
Ioana Parvulescu
23 iu n ie 2015

12 Prefata
Multumiri

Tema acestei carti a starnit trei feluri de reactii: entuziasm la multa


lume, teama (la oamenii care inca nu s-au vindecat de ranile comunis-
mului sau care vor doar sa fie lasati sa uite) si scepticism la alti cativa
(la ce bun, pe cine mai intereseaza?). Le multumesc tuturor.
Le sunt recunoscatoare celor care se afla inclusi in paginile urma-
toare (pe cei mai multi nici macar nu-i stiu!) pentru memorie, pentru
excelentele secvente pe care si le-au decupat din viata si pentru ca au
dorit sa fie in carte, intelegandu-i rostul.
Multumiri speciale se cuvin aduse tuturor celor care m-au aju-
tat cu mare generozitate sa strang acest material: Oana Barna (care e
si redactorul volumului), colegii mei de la Litere, George Ardeleanu,
Andrei Cornea, Rodica Zafiu, Ioana Bot (din Cluj), apoi Cristina $i
Catalin Cioaba, Radu Paraschivescu (caruia i se datoreaza si cateva
detaliate articole din D ic tio n a ru l final), Adriana Bittel, precum si doc-
torii Catalin Vasilescu §i Anca Marinescu. Le multumesc, de asemenea,
lui Robert Serban (din Timisoara) $i, deloc in ultimul rand, desi e mereu
ultimul in listele alfabetice, lui Vlad Zografi, pentru utilele lui sfaturi.
Tuturor acestora recuno?tin|a mea si pentru textele proprii, si pentru
sustinerea prieteneasca.
Le multumesc celor care au inteles de la inceput tiparul cartii,
scutindu-ma de nenumarate mailuri ajutatoare, dar si celor care si-au
scurtat textele initiale - operatie dureroasa - ca sa devina flash-uri fara
ideologic, fara psihologie si pe cat posibil chiar fara literatura, asa cum
le-am cerut.

Multumiri 13
Ii multumesc mamei mele pentru ca a scris, la 82 de ani, scurtul
text autobiografic intitulat 0 v ia t a , ale carui secvente din comunism
mi-au intarit convingerea ca e necesara o asemenea carte, ii multumesc
ca nu m-a lasat sa devin presedinta de detasament de pionieri in clasa
a V-a (ca sa nu-mi pierd timpul cu fleacuri, zicea ea) si ca m-a sfatuit
prieteneste sa nu intru in PCR, daca voi fi indemnata (si am fost), cu
toate consecintele negative care puteau decurge din refuzul de-a o face.
Multumesc mult Editurii Humanitas si intregii echipe dinamice
de acolo, condusa de Lidia Bodea, care este directorul general al edi­
turii si participant entuziast la volum. Le multumesc redactorului-sef
Radu Garmacea, departamentului tehnic condus de Manuela Maxi-
neanu; Dan Dulgheru, care a prelucrat fotografiile, Iuliana Constanti-
nescu, care a paginat cartea, Iuliana Glavan, care a facut corectura,
trebuie neaparat mentionati in aceasta lista. Multumiri li se cuvin si
autoarei copertei, Angela Rotaru, si lui Emanuel Tanjala, care a oferit
teribile fotografii-document pentru fiecare capitol.
Ii multumesc lui Gabriel Liiceanu, fara de care Editura Humanitas
n-ar fi existat si n-ar fi dainuit, ca nu s-a blazat, ca n-a refuzat ideea unui
asemenea volum, intelegand de la bun inceput ca nu este doar „inca o
carte despre comunism", si ca si-a gasit ragaz sa scrie aici. Ii sunt recu-
noscatoare pentru increderea pe care mi-a acordat-o.
As dori ca toata lumea sa considere aceasta carte un cadou la 25
de ani de la intrarea noastra intr-o alta lume si de la intemeierea Editurii
Humanitas.
Nu, nu le multumesc comunistilor, fara de care aceasta carte n-ar
fi existat.
I.P.
1

Nicaieri nu-i mai bine


caacasa!
Si eu am locuit in Arcadia comunista.
incercam sa simt ca nicaieri nu-i mai bine ca acasa. Era asa,
P icatura de la etajul 4. Locuiam impreuna cu sotia mea la Fetesti,
singurul loc unde putuseram gasi amandoi (astfel ca n-am fost nevoiti
sa ne despartim) cate un post de profesor de matematica. Blocul avea
patru etaje, iar apa curgea rareori. De altfel, la noi, la patru, nu ajungea
niciodata mai mult decat un firicel, asta daca cei de jos aveau apa. Sta-
team cu robinetul de la cada deschis tot timpul, chiar si cand plecam
de-acasa. Cam intr-o saptamana reuseam sa umplem cada, picatura cu
picatura, dar era doar ca sa avem ce folosi la WC. Oamenii din Fetesti
se spalau in Borcea, un brat al Dunarii. Le-am urmat exemplul. (V.A.)

Lam pa-calorifer . In anii 'S o au fost destule ierni in care caloriferele


erau golite, ca nu cumva sa inghete apa in ele si sa plesneasca tevile.
Cand ma intorceam din autobuzul inghetat in mansarda inghetata,
aprindeam lampa. Era o lampa veche, cu abajur metalic, solid, vopsit
maroniu. Stateam langa lampa si-mi incalzeam mainile, inghetate si
ele, la abajur. Era cald, dar nu fierbinte, asa ca-mi puteam tine degetele
invinetite pana se dezmorteau si se faceau rosii. Era singura sursa de
caldura din casa. Apoi incepeam sa ma dezbrac de multele haine de
strada si sa ma imbrac cu si mai multele haine de casa. La culcare ma
dezbracam de multele haine de casa si ma imbracam cu multele haine
de culcare, dintre care nu lipsea o caciula. (I.P.)

Knockout. Intr-o sambata seara, pe la ora 9, in iarna lui 1987. Eram


singur acasa, parintii plecasera undeva, nu mai stiu unde. De vreo trei

Nicaieri nu-i mai bine ca acasa! V


ore se luase curentul. Asta se intampla aproape zilnic, de cativa ani, desi
de la Severin, unde locuiam, pana la Portile de Fier I, de unde navaleau
gigawatii, erau doar vreo 10 kilometri. In casa, 7 grade. Ai mei nu voi-
sera sa puna o soba in apartament, la fel ca majoritatea vecinilor din bloc.
Din blocuri. Nu stiu daca din motive estetice (arata aiurea sa scoti co-
sul pe unul dintre geamuri, iar apoi sa-1 urci, de la etajul 2, pana sus, spre
cer) sau din cauza spaimei de incendiu. Cert e ca era un frig crancen.
Eram imbracat ca pentru mers afara; doar ca in picioare nu aveam
cizme, ci niste ciorapi grosi de lana, trasi peste doua perechi de sosete
flausate, iar geaca de iarna era inlocuita cu un pulover, de lana si el,
prin care nici glontul, nici molia n-ar fi putut trece. Si pe cap aveam un
fes, cu mot. Stateam sub plapuma si incercam sa citesc ceva la lumina
felinarului. Eram acolo de-aproape un ceas, mi-era frig. Am hotarat ca
trebuie sa ma incalzesc. Am iesit de sub plapuma si mi-am miscat bra-
tele si picioarele. Am facut genuflexiuni. Mi-am frecat palmele. M-am
batait ca un apucat. Din gura-mi ieseau aburi. Trebuia sa scot frigul
care-mi intrase in oase.
Am inceput sa fac flotari. Nu mergea, eram prea gros imbracat.
Mi-am dat jos flanelul de lana. Era mai bine, eram mai mobil. 26,27,28,
29,30,31,32. Efortul meu n-avea efect; oboseam, dar nu maincalzeam.
Am hotarat sa fac flotari cu bataie. Adica sa bat din palme o data si
apoi sa-mi sprijin mainile pe covor. Si iarasi sa bat, si iarasi sa ma sprijin.
Era mai distractiv, mai antrenant, poate si mai... fierbinte. Am facut
cateva serii. Parca, parca sangele capatase nitica viteza. Parca era mai
bine. Am facut o pauza si am mers la bucatarie sa beau putina apa. M-am
uitat pe geam: tot cartierul era in bezna. La unele ferestre se vedea cum
palpaie ceva galbui. Lumanari, lampi cu gaz, felinare. Sau poate focul
din sobe si godinuri. M-am intors, pe pipaite, in camera mea. Mirosea
a gaz. Nu de butelie, ci de felinar. Am facut flacara mai mica. M-am mai
miscat putin si m-am asezat din nou pe genunchi, langa pat. Urma o
serie noua de flotari cu bataie. Cand am ajuns la zece, m-am oprit. M-am

18 S i eu am trait in comunism
intrebat: ce-ar fi saincerc cu dubla bataie din palme? Pac-pac! Trebuia
sa imping mai puternic, ca sa stau mai mult in aer, astfel incat sa am
timp sa-mi ating palmele de doua ori - si apoi sa ma sprijin in ele. Ce
mare lucru? Eram vanos si usurel, vreo 64 de kile. Am tras aer polar in
piept, am impins cat am putut, am facut pac-pac, dar n-am mai apucat
sa pun mainile pe covor. Am dat direct cu barbia. M-am trezit din KO
cand s-au aprinsbecurile. Zambeam, venise curentul. (R.S.)

In qdleatd. Eram medic la tara in satul Berzunti, fara canalizare. Locu-


iam in gazda, si iarna trebuia sa-mi fac singur rost de lemne, era o zona
fara gaz metan. Padurarul ma trimitea la primar, primarul ma trimitea
inapoi la padurar, asa ca pateam ca-ntr-un text literar celebru, ieseam
in primavara, chiar in vara, fara sa fi facut rost de lemne. Ma culcam cu
paltonul si caciula, sub plapuma. Intr-o zi am vrut sa-mi iau un pahar
de apa din galeata pe care o tineam plina, langa „camin“. inghetase
bocna. (Al.T.)

In acvariu. Iernile anilor 1984-1986 au fost deosebit de grele. Gazele


nu mai aveau presiune si numai la etajele superioare ale cladirilor pal-
paiau noaptea, dar era imposibil sa te incalzesti, sa gatesti, sa te speli.
Eu locuiam intr-o casa cu sobe de teracota care in mod normal func-
tionau cu gaz, dar flacara nu se mai aprindea nici ziua, nici noaptea.
Am scos arzatoarele si am pus lemne pe foe. Din fericire aveam, pentru
ca barbatul meu era sculptor si lucra in lemn. Noaptea se auzeau oameni
care taiau copacii prin parcuri. La serviciu aveam un acvariu, care,
intr-o noapte, a facut o pojghita groasa de gheata si am gasit morti, pe
fund, toti pestisorii rosii. Imi era foarte frig, si acasa, fi la birou. Ma
incalzeam numai mergand pe jos de acasa pana in Pipera si inapoi.
Toti eram nespalati si miroseam urat. La birou, timp de opt ore, stateam
pe scaune inveliti in paturi, cu manusi si caciuli, si ne incalzeam band
votca. Nu aveam voie sa punem resourile in priza. Prima iarna m-a

Nicaieri nu-i mai bine ca acasa! 19


luat pe nepregatite, dar in anul urmator am cumparat pantaloni si
pufoaice matlasate, am cusut din timp intregii familii halate lungi din
molton (cum erau cele de spital), am facut perdele de iarna din molton,
am cumparat o plita electrica si am aranjat sa facem dus la o ruda.
Devenisem experta in tehnicile de supravietuire polara. (I.C.)

L um in a din caiete. Anii ’80, iarna. Fara apa calda, fara caldura si, vreo
cateva ore pe seara, fara curent electric. Dar cu faimoasele „datorii ex-
terne“ gata sa fie platite. Daca, intrucat locuiam la casa, caldura si apa
calda se rezolvau cumva aprinzand focul in sobe, pentru curentul elec­
tric variantele de substitute erau modeste, frustrante si, in general,
inecacioase: lumanari (lumina putina, dar si fum putin), opait cu gaz
(lumina ceva mai multa, fum si miros pe masura). Insa, cu lumina multa
ori putina, cu fum mult ori putin, in miros de ceara sau de gaz, temele
si lectiile pentru a doua zi trebuiau facute. Ajunsesem la o distribute a
rezolvarii lor in functie de... sursa de lumina: cele mai grele, si la care
aveam de scris mai mult, la lumina zilei; cele nu foarte complicate, la
lumina chioara a veiozei; cele usoare, la lumina lumanarii (opaitul o
ajuta pe mama sa vada ce se poate incropi pentru masa noastra de seara).
Romana, matematica, fizica si chimia aveau prioritate, deci si lumina.
In schimb, geografia si biologia ramaneau sa fie bajbaite in semiin-
tuneric si fum, iar paginile lor erau din belsug presarate cu ceara picu-
rata din lumanarea care, asemenea caietelor, stiloului, echerului si
radierei, ajunsese sa fie una dintre rechizitele obligatorii ale scolarului
roman in epoca de aur. (L.B.)

P lacard de la subsol. Iarna anului 1984 a fost una din cele mai grele.
Apartamentul in care stateam cu chirie se afla intr-o vila de doua etaje
in Parcul Domenii, aproape de Institutul Agronomic. Acolo traiamim-
preuna cu parintii si cu fiul meu de 5 ani. Ca sa ne incalzim cat de cat,
trebuia sa mentinem centrala de gaze a blocului in functiune. Pentru

20 Si eu am trait in comunism
a reusi aceasta performanta, era nevoie sa coboare careva dintre noi in
subsol, la fiecare ora, ca nu cumva flacara de gaz sa se stinga. In cazul
dramatic in care flacara se stingea, era nevoie de interventii timp de
doua-trei zile la cei ce ne livrau gazele pentru a-i convinge sa mareasca
presiunea, in asa fel incat sa putem reaprinde centrala.
Ca sa ne mentinem caloriferele calai, nu calde, formaseram o
echipa foarte bine organizata din toti cei opt locatari ai micii noastre
comunitati. Stiam ca, daca pe „schimbul tau“, flacara centralei se stin­
gea, exista pericolul sa arunci toata casa in aer atunci cand incercai s-o
reaprinzi. Slava Domnului, casa exista si azi.
Rolul meu incepea dupa ora 9 seara, eram pazitoarea „flacarii
sacre“ pana la 5 dimineata, cand misiunea era preluata de vecinul de
la etajul 2. O sa ma intrebati de ce faceam eu de paza noaptea. Intai
si-ntai pentru ca in afara fiului meu care avea 5 ani, eram cea mai ta-
nara din acel bloculet. Parintii mei si ceilalti vecini aveau varste intre
60 si 70 de ani si probleme de sanatate. Asadar, parintii mei si restul
vecinilor se ocupau de supravegherea flacarii in timpul zilei.
Cand veneam acasa de la institut, ma odihneam pana la 9 seara,
cand preluam misiunea. imi puneam ceasul sa ma scoale la fiecare ora
ca sa fug jos. Invatasem tot ce se putea invata despre culoarea si dimen-
siunea unei flacari de gaz la o centrala mica. Stiam ca, daca simt miros
de gaz (noi locuiam la etajul 1), trebuia sa fug la subsol, sa deschid toate
geamurile din camera centralei si sainchid gazul. Faceam toate aceste
eforturi pentru a ne da iluzia ca avem caldura. De fapt, caloriferul era
aproape rece, insa cel putin aveam speranta ca nu vor ingheta tevile.
Dar iata ca in februarie tevile au cedat la ger. Presiunea la gaze
a scazut dramatic si am ramas in frig trei zile, timp in care camera s-a
umplut de turturi mici, albi ce atarnau gratios de teava caloriferului.
A fost o experienta absolut ingrozitoare, cu toate ca pentru fiul meu
era amuzant sa vada turturi in casa.

Nicaieri nu-i mai bine ca acasa! 21


In tot acest timp, in casa se statea si se dormea cu caciuli §i halate
groase, papuci de pasla si ciorapi grosi. De spalat, ne spalam - atunci
cand curgea apa - cu apa incalzita pe aragaz, care se transfera in baie,
unde era folosita cu zgarcenie si mare grija. Evident ca la 5 grade nu-ti
prea venea sa scoti hainele de pe tine, asa ca era un intreg circ sa-mi
conving baiatul sa se dezbrace si sa-1 spal. Spalatul in sine era o aventura,
trucul bind sa te misti repede si hotarat. (A.Ct.)

L a rdnd, la spalat. Cand, in ceasul de seara harazit apei calde, se


auzea strigatul de lupta al doamnei Andrei (cerberul etajului si al cartii
de imobil) - „a venit aaapacaaaldaaaa* - , prima care dadeabuznain
baie era, fireste, Ana, domnisoara cu plete superbe si carlionti bogheti.
Dupa care urma, natural, Tania, de felul ei o naiada adoratoare de va-
luri inspumate. Bineinteles ca, atunci cand, in ultimul sfert de ora, imi
venea si mie randul, abia daca mai apucam sa ma spal pe cap si sa ma
limpezesc cu apa deja recisoara. Asa ca m-am lecuit pe viata de adastatul
aristocratic in cada. (D.C.M.)

P resiunea la qaz. Stateam de multi ani la parterul unei vile unde ne


incalzeam iarna la sobe. In ultimii ani gazele se redusesera atat de mult,
incat, daca voiai sa aprinzi arzatorul la soba sau la aragaz se forma o
flacara minuscula care alerga de-a lungul gaurilor din arzator, dar o
flacara continua nu se putea obtine. Unii dintre cei aflatiin situatia asta
stateau noaptea, asteptand venirea gazului, dupa care incepeau sa
gateasca doua-trei ore, cat era necesar. Catre dimineata inchideau ara-
gazul, se culcau vreo doua-trei ore, apoi se sculau ca sa mearga la ser-
viciu. Era peste masura de obositor. Cineva ne-a invatat sa scoatem
„pastila“ care regia presiunea gazului si astfel am obtinut o flacara tot
mica, dar continua. Manevra era si necontrolabila, si primejdioasa.
Intr-o noapte ne-am culcat imbracati, ca de obicei, sub plapuma
si cu patura deasupra, asteptand venirea gazului, care intarzia. Dar

22 Si eu am trait in comunism
am adormit. In mijlocul noptii, simt ca se petrece ceva in casa, dar nu
prea realizez ce si continui sa zac. Sotul meu a reusit sa se trezeasca si,
buimac, cu dureri de cap, s-aindreptat catre soba care duduia si frigea,
in timp ce cahlele de teracota se inrosisera si incepusera sa crape. A in-
chis focul si a deschis rapid geamul, iar eu, aflatainca intre vis si reali-
tate, 1-am intrebat ce se intampla. Contrar obiceiului, crescuse presiunea
pe neasteptate. (E.T.)

Cabinetul de acasa. Reintors in 1955 dintr-un lagar de munca stalinist,


unchiul meu N.V., in varsta de 45 de ani, trebuia sa-si gaseasca repede
un loc de munca pentru a-§i intretine mama si soacra fara pensie, sora
bolnava, nepotul eliminat din facultate. Era doctor in economic la
Londra si cunostea patru limbi straine. I se inchideau toate usile, si
atunci s-a prezentat la un examen de tehnica dentara. Invatase bine
meseria asta in lagar, de la un detinut neamt. Asa ca acum avea servi-
ciu, iar acasa un cabinet clandestin. „Acasa“ insemna locuinta - des-
tinata unei familii de trei persoane - a unei matusi. Douasprezece rude
ale acesteia, din patru generatii, au convietuit acolo vreo zece ani. N.V.
a amenajat in coltul unei camere un cabinet dentar compus dintr-un
scaun de frizerie si o bormasina. Protezele se lucrau pe musamaua
mesei din mica sufragerie. Cine deschidea usa casei dadea de prieteni
si cunoscuti asezati pe scaune plasate sub scara interioara. Se vorbea
in soapta si in limba franceza. (M.G1.)

A daptarea la m ediu. Dupa ce am terminat facultatea, am lucrat o


vreme caproiectant la ICRAL (Intreprinderea de Constructii, Reparatii
si Administratie Locativa din Bucuresti). Printre sarcinile de serviciu
ale membrilor atelierului de proiectare la care fusesem repartizata se
afla si inspectarea imobilelor ramase neconsolidate dupa cutremurul
din ’77, desi de la acel moment trecusera deja mai bine de patru ani.

Nicaieri nu-i mai bine ca acasa! 23


Astfel, in fiecare zi, in echipe de cate doua persoane - eu faceam
tandem cu un coleg inginer constructor aveam de vizitat un numar
de constructii, dupa un grafic stabilit lainceputul fiecarei luni. Intram
in apartamentele unde era cineva acasa si incercam sa depistam la
pereti, plansee si stalpi iisurile considerate periculoase. Intr-o zi, in usa
unei garsoniere aflate la parterul blocului de care ne ocupam, apare o
doamna de varsta mijlocie, cam ravasita, care ne marturiseste ca nu
ne poate primi fiindca tocmai face, impreuna cu sotul ei, curatenie in
pivnita. „In care pivnita?" intrebam noi uluiti, stiind ca ne aflam intr-un
bloc f a r a su b so l. „Uitati, aid, la noi, in pivnicioara asta...“ Si se da la o
parte din usa, lasand, intr-adevar, la vedere un chepeng deschis, aflat
in mijlocul vestibulului minuscul. Dupa ce a trecut primul minut de
uluire absoluta si am reusit sa articulam ceva, am intrebat cum a aparut
„pivnicioara“ cu pricina intr-un loc in care nu avea ce cauta. Explicatia
a venit prompt: locuisera in casa proprie, care avea si o curte bine gos-
podarita, pana cand ei fusesera evacuati si intregul cartier demolat,
pentru a face loc unui cvartal de blocuri. In garsoniera care le fusese
repartizata nu putusera aduce nici macar un sfert din avutul lor - „ve-
deti si dumneavoastra ce stramt e, n-aveam loc de nici unele. Si noi eram
obisnuiti ca la curte, cu un porc-doi, cu pasari, cu butoi cu varza... ca
omul chibzuit, adica“. Bietii oameni hotarasera sa se adapteze la noile
conditii de la bloc siincercasera sa-si refaca, dupaposibilitati, reperele
traiului de la curte. Barbatul s-a apucat de treaba si, cu un pichamar
mic, de la el de la serviciu, cu dalta si ciocanul cand nu avea pichamar,
nu s-a lasat pana nu si-a construit o mica pivnita dedesubtul holului
si bucatariei. I-a luat cam trei ani. Nu cine stie ce, dar de-ajuns „cat sa
ne tinem si noi ceva muraturi, cartofi pentru iarna, varza, cum va
spuneam. Pacat ca aci nu putem creste unpui, ogaina, ceva. Noroc ca
avem gradinita asta sub balcon si mai punem un morcovior, o cepsoara,
niste patrunjel, ca altfel e tare greu cu banii, ca-s putini!“. (G.T.)

24 Si eu am trait in comunism
Va place circuit Vizitand un apartament de bloc de doua camere si
trecand din camera de zi in balcon, am vazut in peretele care cores-
pundea bail doua gauri de vreo patru-cinci centimetri diametru. Una
mai sus, alta mai jos, ele pareau sa strapunga zidul pana in incaperea
de dincolo. Am intrebat ce sunt, iar persoana care ne deschisese usa
ne-a raspuns, vag stingherita, ca sunt niste aerisiri pentru baie. Dar
baia are propria ei fereastra, am replicat. Am blocat-o, ne-a zis doamna.
Am putea vedea putin? Raspunsul negativ a venit instantaneu. Dar
chiar trebuie totusi sa vedem ce-ati facut, pentru ca ati afectat un perete
de rezistenta al blocului, am fortat noi. Apoi, din poveste, am inteles:
doamna facea la circ, unde lucra, dresura cu serpi si, din cauza ca la
menajerie, iarna, era mult prea frig pentru bietele animale, fusese
nevoita sa-si aduca acasa cei doi pitoni, ca sa nu inghete. „Ca daca mor
ei, eu raman pe drumuri!" Asa ajunsese baia sa fie ocupata de taratoa-
rele cu pricina. O data pe saptamana, o masina a circului venea sa le
aduca hrana si aceeasi masina trecea sa-i ia cand erau spectacole. Ca
sa ne asigure ca asa era, dupa ce-a dat niste comenzi stranii in dreptul
usii, doamna a deschis-o foarte putin, de ajuns insa ca sa vedem ina-
untru niste vartoase incolaceli verzi-cenusii care ne-au bagat in toate
racorile. N-am insistat. (G.T.)

L a ghetld. Stiu ca voi fi banuit ca fac literatura sau ca fantezia imi


joaca o festa, dar trebuie sa-mi asigur cititorii de la bun inceput: relatarea
care urmeaza e purul reflex al realitatii.
M-am mutat impreuna cu Mihai Dinca intr-o garsoniera din
Mioveni, unde fuseseram repartizati cand am terminat facultatea, pe
la mijlocul lui septembrie 1985. Pe atunci exista o frontiera precisa intre
partea de oras si partea de sat a Mioveniului. Ce-i drept, se construisera
destule blocuri, ba chiar si un camin cultural mare cat Ateneul Roman,
dar noi locuiam chiar la limita acestei zone: cand priveai pe fereastra,
in dreapta se vedeau constructiile noi, in stanga, gospodariile taranesti,

Nicaieri nu-i mai bine ca acasa! 25


ramase neschimbate cine stie de cand, iar drept in fata, jos, doua ghe-
ne asezate simetric. Blocul nostru era mizerabil, garsoniera, si mai si.
Pereti strambi, igrasiosi. Apoi fereastra: o mana ceva mai fina decat a
mea ar fi putut sa iasa prin pervaz afara. Asa ca in prima noapte petre-
cuta acolo a trebuit sa astupam aproximativ pervazul cu niste carpe.
Dimineata, cand m-am sculat, m-am dus sa verific daca izolarea supra-
vietuise. Nu mica mi-a fost mirarea (cum ar spune scriitorul) cand am
vazut doi cai asezati simetric si pascand din cele doua gbene. L-am
trezit pe Mihai sa-1 fac partas la priveliste. Pe vremea aceea nu exista
obsesia fotografiatului - si nici n-aveam aparat de fotografiat asa ca
scena a ramas doar pe retina unui om viu si a altuia care nu mai poate
depune marturie. A doua dimineata m-am dus iarasi la fereastra: asezate
simetric, din cele doua ghene pasteau doua oi. A treia dimineata pri-
velistea isi pierduse simetria: un pui de tigan scotocea ba intr-o ghena,
ba in cealalta. Trebuie sa adaug ca aceste scene minunate nu s-au mai
repetat in zilele urmatoare. Sau poate am inceput eu sa ma scol ceva
mai tarziu. (V.Z.)

L a coped. Iernile ’84-’85 si ’8 5 - 8 6 au fost foarte aspre. Si nu ni se da-


dea caldura, Ceausescu ne spunea sa mai punem o haina pe noi. Votca
(raritate, totusi) te mai incalzea. In februarie ’85, dupa ce noaptea
apelasem impreuna cu prietenii mei la acest agent termic, m-am trezit
dimineata cu o pojghita de gheata in paharul de apa de pe noptiera.
Un an mai tarziu, la Mioveni, a fost si mai rau. Trebuia sa pun
pe mine doua treninguri, un sac de dormit si doua paturi ca sa ma culc.
Iar ca sa folosesc WC-ul, aveam o teava cu care dadeam copca. Apoi,
in blocul acela mizerabil a avut loc o inundatie. Apa s-a prelins pe scari
si a inghetat. Lumea nu mai putea sa urce la etaj. A fost chemat un
mester sa sparga gheata cu o dalta. O colega de institut si-a spalat un
pulover gros de lana, dar nu 1-a putut dezgheta decat la venirea
primaverii. (V.Z.)

26 Si eu am trait in comunism
Orasulnostru
)
I n f u g d . Aveam ore la serai si iarna plecam spre casa, cu o colega, pe
o bezna perfecta. Fireste, pe jos era zapada inghetata, iar drumul avea
o u?oara panta. Cand trecea o masina, de obicei un troleibuz, o luam
la goana pe trotuar, pentru a profita de lumina farurilor. De indata ce
ne depasea, ne opream si noi si incepeam iarasi sa bajbaim si sa
alunecam. Nici macar in timpul razboiului nu a fost bezna atat de
profunda, caci oamenii aveau pe atunci lanterne. Prin compensate,
visam la o calatorie in orasul-lumina, la Paris. (D.P.)

Par avion. Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei plecasera la Paris.
Nu stiam daca o sa-i mai revad vreodata, dar ne scriam din cand in
cand. Ingandurata, m-am dus la posta si, dintr-un lapsus „freudian“,
i-am cerut functionarei: „Un bilet p a r a v io n pentru Franta, va rog!“
Mi-am dat seama si m-am corectat: „...Aa, un timbru p a r a v io n ." Am
ras amandoua, cu complicitatea subintelesului. Cred ca, daca ar fi fost
dupa ea, mi-ar fi dat si biletul. Si mi-ar fi spus sa raman acolo. (I.P.)

M erii mei. M-am nascut intr-un orasel cuminte, cu ceva munti im-
prejur, intr-o casa cu gradinita de liliac in fata si gradina de meri in
spate. Peste vara, pana toamna, dupa culesul merelor, cred ca locuiam
mai mult prin copaci decat in casa... Pana-ntr-o zi, cand a-nceput sa
se desfasoare sirul celor mai de neinteles, pentru mine, intamplari din
lume: mai intai, cam de pe la mijlocul gradinii, merii mei au fost taiati;
apoi a aparut un gard foarte urat, care-mi scurta drastic teritoriul de

Orasul nostru iubit 29


joaca, ma lasa fara tufele de zmeura si agrise; in sfar^it, dupa niste zile
(luni?) de ploaie si zloata, a-nceput sa se iteasca dincolo de gardul cel
urat un santier si mai urat. Astazi, dupa aproape 30 de ani, inca nu e
mai nimic in locul merilor mei: un colt de bloc, intr-o parte, teren gol,
in rest.
Dar atunci, cu cativa ani inainte de 1989, fusese hotarata de sus
ridicarea unor blocuri in locul merilor in care locuiam eu. (L.B.)

Schim bare de peisaj. inaintea plecarii din tara, in 1987, locuiam pe


bulevardul D. Cantemir nr. 3, bl. 6. La doi pasi de Piata Unirii. Cativa
ani, am trait in mijlocul unui santier halucinant. Pe raza stricta a locuirii
mele, am asistat la demolari impresionante. Ca pe banda rulanta au dis-
parut: Spitalul Brancovenesc (edificiu cu care orice tara normala s-ar
fi mandrit), biserica Sfanta Vineri, Institutul Medico-legal de pe che-
iul Dambovifei, Hala Unirii (impunatoarea mostra de Art Nouveau).
Pe de alta parte, am vazut doua vechi biserici ..mutate din loc“ si ca-
muflate: Sf. loan Nou §i Domnita Balasa. Pe acest fundal mutilat se
ridicau masivele arhitectonice din „sfera“ Casei Poporului. Intre amin-
tirile vietii cotidiene retin noroiul greu, persistent, respectiv praful sufo-
cant cand era uscaciune, in toata zona; lipsa oricarui mijloc de transport;
sentimentul de cetatean lepadat intr-un peisaj... dupabatalie. (M.D.)

O disparitie discreta. La capatul Caii Victoriei, dincolo de podul peste


canalul Dambovitei, e biserica fara turla Sfantul Spiridon Vechi. S-a
lasat incet in pamant, a?a incat trebuie sa cobori cateva trepte ca sa
intri in pridvorul ale carui coloane cu torsade ies din frunze de acant,
rasucindu-se u$or. Intr-o bun5 zi o s 3 se cufunde cu tot cu sfinti $i cu
moa^te in pamant, imi spuneam. Intri pe sub portalul in acolada de
piatra, deasupra cSruia c pisaniainscrisd in litere grecesti. Te reculegi
printre sfinti militari pustnici, invAlui\i in fumul lumanarilor, pe
care-i percepi la lumina filtratii de ferestrele inguste. Ma abat deseori

30 $i cu am tnHlt in comunism
din drum ca sa calc lespezile tocite ale pridvorului si sa-mi tree degetele
peste ornamentul sofisticat si lustruit al usilor sculptate in lemn negru.
In ziua asta de sfarsit de august 1987, cobor cu nonsalanta Calea
Victoriei si tree podul. Nu gasesc biserica. Chiar o fi inghitit-o paman-
tul si s-a nivelat deja groapa? Ma uit imprejur s-o gasesc, desi e absurd
sa crezi ca biserica s-ar fi deplasat mai la dreapta sau mai la stanga, ca
s-ar juca de-a v-ati ascunselea, aparand in cele din urma si reluandu-si
locul, ca dupa o farsa. In locul bisericutei, pamantul galben e proaspat
batut si deasupra stau parcate Dacii colorate. Caut o faptura umana
pe al carei chip sa citesc nedumerire, panica, indignare, incredulitate.
Trecatorii sunt toti impasibili, intr-un du-te-vino nestingherit.
Imi intreb cunoscutii si mi se vorbeste despre disparitia ei brutala,
odata cu sfarsitul verii. Raspunsurile sunt calme, de parca as fi intrebat
despre disparitia biscuitilor bruni, cu margini dantelate, care de luni
de zile decorau vitrina alimentarei din colt: pachetele formau piramide
?i alte corpuri geometrice. Se umplea astfel spatiul vitrinei, daca nu si
al alimentarei, cu acest produs de prima necesitate, care, intr-o buna
zi, a fost de negasit, prompt inlocuit cu edificii piramidale din con­
serve de mazare. Asa a disparut si Sfantul Spiridon Vechi, doar ca n-a
fost inlocuit, atunci, cu nimic. (M.G.)

Cum am descoperit progresul. Demult, in vremea in care patria soimi-


lor patriei, a pionierilor si a utecistilor era Republica Socialists Roma­
nia, privirea mea intalnea, de la fereastra blocului nostru din Bucuresti,
aceeasi priveliste pe jumatate naiva si bucolica a unui fragment de ma-
hala bucuresteana, fragment ce supravietuia, intact, in mijlocul cetatii
de beton, ca un promontoriu solitar inconjurat de apele oceanului.
Primavara, micile gradini infloreau cu aceeasi tandrete cu care
infloreau trandafirii bunicilor mei, departe, la Focsani. In iarna, ceva din
tihna lui Alecsandri intra in gospodariile ce se acopereau de zapada.
Era ca si cum fiecare zi care trecea era identica cu cea care avea sa vina.

Orasul nostru iubit 3i


!ti puteai inchipui raiul ca pe o adunare de gospodarii in care fiecare
sufletisi duce mai departe traiul, netulburat. Mahalagiii erau, invariabil,
batrani - nu-i cunosteam cu adevarat si nici nu le vorbisem niciodata.
Ii priveam doar cand asteptam in statia de troleibuz din fata lor, atent
la jocul de nuante al anotimpurilor. Erau inchisi in crisalida lor, mis-
candu-se incet si molcom.
Dar de undeva, din pantecele Republicii Socialiste, progresul se
pregatea sa vina spre a inghiti acest colt in care verdeata se incapatana
sa se inalte, sfidatoare. Demolarile inaintau in fiecare cartier, fara ca
nimic sa le poata opri. Intr-o zi am shut ca si peste mahalaua din fata
blocului meu se va intinde acelasi nimic contorsionat, strabatut de
excavatoare. Biserica Sfanta Vineri fusese distrusa - de la fereastra
tramvaiului care ma ducea spre scoala am vazut groapa deja inconjurata
de muncitorii care pregateau lucrarile.
Progresul a venit, in cele din urma. Am incercat in acele zile sa
tin un jurnal, dar din caietele scrise caligrafic nu a supravietuit nimic.
Ceea ce a ramas este intalnirea cu golul care inghitea, zi dupa zi, case
$i gradini. Mahalaua se topea si un dragon cu zeci de capete mugea,
fornaia si devora, cu un apetit demonic. Golul a nimicit anotimpurile,
de parca ele nu ar fi fost niciodata. Oamenii au plecat, lasandu-si in
urma, pentru cateva zile, carcasele golite ale caselor. Sufletul ramas in
ziduri era asediat si puteai auzi cum, din fiecare caramida care se duce,
din fiecare odaie care se prabuseste, un vaiet se ridica pana la cer, de-
venind mai apoi fum si praf.
Acesta era progresul, aceasta insumare de flare, de ulei cu miros
incins, de injuraturi si moarte, acesta era progresul animat de energia
ce venea din adancuri. Cand toata mahalaua a disparut, acelasi gol a
ramas sa domneasca suveran. Din case si gradini, din bunici si din
caini, se hraneau fiarele ce se inaltau ca o padure de metal arzand. Asa
am intalnit progresul, in acel coif de Bucuresti marginas. (I.S.)

32 eu u n i t r a i t in c o m u n i s m
Sd-ti ardt Bucurestiul noaptea... Traiam cu totii anii de lumina ai
societatii noastre socialiste multilateral dezvoltate. Constatam pana
§i eu cum strada pe care locuiam, o straduta din sectorul i, ajunsese
incet-incet sa fie luminata ca o ulita de sat: noaptea erau aprinse doar
becurile de la stalpii din dreapta, cum intrai (de ce partea aia nu §tiu,
poate pentru ca pe partea aia se intampla sa-si aiba casele tovarasi mai
importanti), si becurile alea straluceau rosu pal sau galben din trei in
trei stalpi. La fel ca strada mea erau si a Ioanei, de pe langa Circ, sau
a lui Catri, din preajma Bitoliei, la sosea. In noptile lungi de iarna se
putea intampla ca strada sa ramana neluminata saptamani la rand.
Tocmai pentru asemenea situatii deloc rare, bunica, femeie prevaza-
toare de felul ei, avea intotdeauna in sacosa o lanterna, iar acasa pro-
vizii serioase de becuri mici, care puteau fi si ele o raritate, si cel putin
o baterie de rezerva, lata cam cat jumatate de palma, care nu conta ca
se descarca nefolosita, trebuia sa fie acolo!
S-a intamplat sa ma casatoresc cam la inceput de toamna, cand
noaptea creste, iar parintii au hotarat, dupa multe cautari, sa facem
petrecerea de nunta in sala mica a hotelului Intercontinental. Cativa
invitati s-au dus si pe terasa hotelului, curiosi sa vada orasul de sus.
La un moment dat, vine la mine zambind cu subinteles unul dintre
invitatii cei mai eleganti si imi spune: „Am fost si eu sus ca sa vad Bucu­
restiul noaptea. Si tot ce-am vazut a fost bezna anilor de lumina." (A.S.)

C iu lin d urechile. Autobuzul se apropia de ultima statie si se golise.


Luasem loc pe un scaun. in spatele meu, un barbat si o femeie discutau
cu glas tare. Ea povestea cum in ziua precedents reusise sa cumpere
niste carnati, pe care-i prajise pentru masa de seara a copiilor. Toti
calatorii din autobuz au ciulit urechile. Asadar, femeia a incins tigaia,
a pus carnatii in ea si i-a intors de pe-o parte pe alta. La un moment dat,
un carnat se crapa. Interesul calatorilor devine maxim, in acest moment,
povesteste mai departe femeia, a vazut ca din carnat iese o bucatica de

Orasul nostru iubit 33


blanita cenusie. Tot autobuzul tresare. Femeia spune cu un glas plin
de obida: C a s a vezi ce le d a u de m a n c a r e tica lo sii a s t ia co p iilo r m ei! In
autobuz se face liniste deplina. La prima statie, femeia coboara din
autobuz. (I.C.)

Profitorii. In anul intai de facultate locuiam intr-un bloc dintr-un car-


tier de la marginea Bucurestiului. Un singur troleibuz ajungea acolo.
Nu avea sau nu respecta nici un orar. De cele mai multe ori venea dupa
mai mult de jumatate de ora, dar se intampla sa-1 astepti si o ora in-
treaga. Oamenii se adunau tot mai multi, se uitau in zare, isi aprindeau
o tigara („daca-mi aprind tigara vine"), plecau pe jos si, incet-incet,
trotuarul de langa stalpul statiei se innegrea de oameni tot mai tare.
Cand venea troleibuzul, toata masa aia navalea catre usi. Nu m-a luat
niciodata apa involburata, dar valul de oameni m-a luat de multe ori
si m-a indesat in troleibuze, autobuze, tramvaie. Nici nu trebuia sa te
tii, n-aveai cum sa cazi, presiunea era pe cei de la margini si de la usi
(de altfel, vehiculul pornea, de noua ori din zece, cu usile deschise).
Inghesuiala asta ii facea pe unii barbati, excitati de apropierile prea
intime, sa profite si sa se lipeasca de femei intr-un mod dezgustator.
Cand mi s-a intamplat asta, n-am indraznit sa spun nimic de rusine
si, cu chiu, cu vai, am izbutit sa cobor la prima (coboratul era tot o
aventura!). Apoi, intr-o zi, am auzit-o pe-o doamna tipand la cineva:
„Ce faci dom’le, nu ti-e rusine sa te freci de mine?“ Asa de simplu era:
de-acuminainte eram pregatita. (A.)

Corecturd. In tramvai, mergand spre serviciu, vad pe bulevardul 1Mai


firma unei pravalii: CIUPERCI. Pe o fasie de hartie lipitain diagonals
pe vitrina scria: „Nu avem ciuperci.“ (M.Gh.)

34 Si eu am trait in comunism
Coborati la p rim a ? Evitam cat puteam transportul in comun. Cu
exceptia orelor extreme, era imposibil sa nu nimeresti in imbulzeala.
Iar eu, din timiditate, nu eram in stare sa-mi fac loc la coborare. La
inceput spuneam: „Coborati la prima?“ Daca persoana din fata spu-
nea da, era in regula, lupta o dadea ea, mai ales daca era solida. Daca
insa nu cobora nimeni la statia la care trebuia sa cobor eu, riscam sa
nu ajung la usa in timp util. Incepusem sa intreb, asadar: „Coborati la
a doua?“ Nu se mira nimeni, lumea era patita. Ciudat, intrebarea asta
n-am mai auzit-o niciodata, de atunci. (A.)
3

La serviciu
Am muncit si noi, cu drag, la serviciu, in Arcadia comunista.
Era asa:
Cooperativa A va n tu l invalizilor. Prin 1956, dupa divortul mamei,
ea si cu mine ne-am mutat la unchiul meu, generalul Badulescu. El
era invalid din Primul Razboi Mondial, schiopata de-un picior. Luptase
in toate marile batalii, Marasti, Marasesti, Oituz, Targu Ocna etc., si
avea o sumedenie de decoratii.
Pe vremea aia eu nu simteam asta, dar familia mea cam tragea
mata de coada. Numai mama avea serviciu, si avea o leafa foarte mica.
Unchiului meu i se luase mosia si apoi pensia de militar si cea de veteran
de razboi, pentru ca fusese m osier, asa ca nu mai avea alta sursa de venit
decat vanzarea obiectelor din casa: tablouri, statuete, mobila. Nimeni nu
voia sa-1 angajeze, doar fusese „dusman al poporului“. Chiar daca era
angajat undeva, dupa o zi sau doua venea o dispozitie de la „cadre“
sa-1 dea afara. In fiecare intreprindere era un functionar care se ocupa
de cadre si care raporta la Securitate orice angajare. Iar securistii ve-
rificau in dosarele lor cine a fost persoana si, daca nu avea „origine sa-
natoasa", porunceau sa fie data afara. Unchiul meu ar fi putut lucra
ca traducator, stia limba germana pentru ca facuse scoala de ofiteri la
Danzig, polona (fusese atasat militar la Varsovia intre cele doua raz-
boaie), franceza, engleza si rusa.
Odata am mers cu totii la talcioc, cineva a inchiriat un camion
$i ne-a luat si pe noi, cu cateva mobile. Dar de-abia am ajuns acolo ca au
aparut niste militieni, si toti oamenii din talcioc au luat-o la fuga, aban-
donandu-si lucrurile pe care le aveau de vanzare. La fel am facut si noi,
ca nu stiai ce se poate intampla cand te ancheta militia.

La serviciu 39
Cat despre carti, nu indraznea nimeni sa cumpere asa ceva. Erau
multe carti interzise. intr-o zi, prin 1959, s-a auzit ca unii au fost arestati
pentru niste carti, iar un prieten al familiei i-a avertizat si pe ai mei, si
atunci matusa mea le-a ars pe toate in soba. Pentru ca facusem o criza
de plans cand am vazut asta, n-am mai avut voie sa intru in biblioteca
pana nu le-au ars pe toate. A durat vreo saptamana, fiindca erau vreo
4 000 de volume legate frumos in piele de vitel. Frica era mare, nu stiai
cine o sa te toarne la Securitate si pentru ce. Se auzise doar ca nu e bine
sa ai carti.
Cum spuneam, unchiul meu nu se putea angaja din pricina
dosarului sau. De arestat, nu 1-au arestat, probabil pentru ca era invalid,
sau stiu eu de ce? Dar, intr-o zi, un prieten i-a gasit unchiului meu un
„servici“, de fapt ceva de lucrat acasa, in cadrul Cooperativei Avantul
invalizilor. Nici acolo nu iscalea el cu numele lui, era altcineva care
figura in scripte. Unchiul meu a fost foarte fericit ca-si gasise o sursa
de venit. Trebuia sa lipeasca cu pap (un clei facut din faina si apa calda)
niste ambalaje mici de hartie pentru zahar vanilat, avea o norma si, ca
s-o dovedeasca, trebuia sa-1 ajutam si noi. Asa, cu putiniibani castigati,
ai mei reuseau sa faca cel putin o data pe saptamana un „festin“ la care
erau invitati prieteni care fusesera mai putin norocosi si care o duceau
mult mai rau decat noi, cum ar fi contesa Dombrowska, sotul ei (care
fusese ofiter de cavalerie) si altii. Se spuneau glume la masa fi, pentru
ca pe vremea aia nu existau inca magnetofoane si pick-upuri, toata
lumea canta vesele cantece de petrecere. De altfel, unii dintre ei erau
chiar cantare^i foarte buni, care mai caf tigau un ban cantand in coruri
bisericesti, asa ca se canta ca la carte, pe mai multe voci. (C.P.)

Patru ore de somn. O vreme, in copilaria mea, mama a avut trei norme:
norma de gospodina, care incepea dimineata la sase si se termina dupa
masa de pranz: trebuia sa tina casa si sa inventeze in fiecare zi ceva de
mancare pentru sase persoane. (O vad si acum curatand cartofii in

40 Si eu am trait in comunism
spirala sau „alegand orezul" din sparturile de boabe varsate pe un ziar,
amestecate cu pietricele, coji si franturi de tije.) Venea apoi norma de
dupa-masa, cea de invatatoare la scoala Cuibul cu barza. Iar seara, vreme
de patru ani, era cea de-a treia norma, de studenta la serai, la facul-
tatea de matematica.
Dupa 1949, activitatea ei de invatatoare luase o intorsatura ciu-
data. Era moda lozincilor: in toate institutiile din Romania, pe cori-
doare, in birouri, in holuri, existau lozinci. Peretii scolilor erau si ei
invadati de lozinci. Asa incat, in pauze, in cancelarie si apoi in clasa,
o buna parte din ora, toata lumea se indeletnicea cu decuparea unor
litere albe $i lipirea lor pe hartie rosie. In plus, lectiile trebuiau toate
politizate. Intr-o buna zi, in scoala s-a anuntat un concurs pentru in-
vatatorii care ar fi vrut sa faca matematica la serai. Gandindu-se ca in
orice societate doi si cu doi fac patru, mama s-a prezentat la concurs
$i a fost admisa la cursurile serale. Atunci a inceput cosmarul cu cele
patru ore de somn, intrucat cursurile de la facultate incepeau imediat
dupa terminarea orelor de la scoala. Ajunsese sa arate in asemenea hal,
incat la facultate colegii ii spuneau ca e slaba ca imperialismul si ascutita
ca lupta de clasa. In tramvai spre facultate, cand gasea un loc pentru
a se agata de bara, atipea instantaneu. (G.L.)

Noi n efa cem ca m uncim , ei se fa c ca ne platesc! In primele mele


saptamani „in campul muncii“, am stat opt ore pe scaun, in fata unei
plansete, fara sa fac nimic. In acel „colectiv de cercetare" eram trei arhi-
tecti (un sef si doi stagiari), trei inginere care absolvisera Prelucrarea
lemnului la Brasov si o desenatoare tehnica. De obicei, seful, dupa ce
semna condica si mai povestea una, alta, pleca si se intorcea numai sa
semneze condica la sfarsitul programului. Noi nu puteam pleca, la
ghereta de la intrare era o portareasa foarte vigilenta care ne cerea bile-
tul de voie in interes de serviciu sau in interes personal. Acesta se obti-
nea numai cu acordul superiorului sefului nostru. Institutul se afla pe
$oseaua Pipera, undeva dupa ultima statie a tramvaiului 5.

La serviciu 4i
Colegii mei erau obisnuiti cu asa-zisa munca „de cercetare“ si
pregatiti sa-i faca fata. Arhitectul studia limba germana, dupa cativa
ani a si plecat din tara. Inginerele si desenatoarea sporovaiau, faceau
vizite altor colegi din institut, tricotau si isi supravegheau telefonic
copiii lasati acasa in grija soacrelor sau a unei fete de la tara. Toate cele
trei inginere erau membre de partid si se cunosteau din timpul facul-
tatii. Una din ele fusese la Artek, in Uniunea Sovietica, in celebra
tabara de pionieri, episod pe care-1 povestea si repovestea cu mare pla-
cere si mandrie.
Dupa o zi sau doua in care obosisem sa numar trecerea minute-
lor, mi-am adus de acasa o carte, am pus-o in sertarul deschis si am
inceput sa citesc, tresarind si inrosindu-ma ca focul atunci cand se
deschidea usa. Am tot citit, pana cand una din colege mi-a pus andre-
lele in mana, dandu-mi lectii de tricotat. Soacra mea mi-a dat din
ghemele ei de lana. Si ea a tricotat si crosetat toata viata, dar numai
acasa, in fata televizorului, pana adormea, iar andrelele ii cadeau din
maini. In anii ’50 si-a imbracat copiii in paltoane tricotate din lana
toarsa dintr-o saltea. Colegele mele erau foarte preocupate de puloverul
pe care i-1 tricotam fetei mele. Imi dadeau mereu sfaturi si suprave­
gheau fiecare etapa. Cand, in fine, 1-am terminat, au fost foarte bucu-
roase. Apoi am tricotat unul pentru sotul meu, unul pentru mine... si
am tot tricotat pana a venit o reorganizare care ne-a raspandit in alte
colective. Reorganizarile periodice erau o metoda de a vantura sala-
riatii de colo-colo. (I.C.)

U n moment! Intr-o zi telefonez la un minister. „Stati o clipa, va rog,


sa-mi scot manusile, ca sa notez“, mi se spune la capatul celalalt al
firului. (C.Cc.)

42 Si eu am trait in comunism
C D P T —M IJJ. In 1970, dupa ce absolvisem filologia, am ajuns,
impreuna cu o colega de an, la un recent infiintat Centru de Docu-
mentare si Perfectionare Tehnica (CDPT) al Ministerului Industriei
Usoare (MIU), a carui directoare era - n u in ta m p la to r, cum se spunea
pe-atunci - nevasta lui Chivu Stoica. O femeie inca tanara, cu un chip
frumos, dar inexpresiv. N-am vazut-o niciodata nici incruntandu-se,
nici zambind. De fapt, am vazut-o rar, fiindca mai tot timpul statea
inchisa in biroul ei, pazita de o secretara. Nu stiu ce facea acolo.
CDPT - MIU functiona (termenul e impropriu) intr-o cladire de pe
Maria Rosetti. La parter era o sala de sedinte si o camera ocupata in
intregime de un stramos al computerului, o masinarie pe care n-o folo-
sea nimeni. Camera era permanent incuiata. La etaj se aflau birourile
salariatilor, cam 90% femei: inginere, traducatoare, fete de stabi ce
picasera admiterea la facultate, neveste de directori din minister.
Poate ca in vederea folosirii masinariei de la parter, o buna parte
din muieretul asta era pus sa faca fise. Adica sa scoata din carti, reviste
si brosuri de specialitate termenii specifici fiecarei ramuri a industriei
usoare: tesatorie, confectii, pielarie, sticlarie etc. Apoi fisele care
contineau fiecare cate un cuvant erau ordonate alfabetic in cutii si
primeau cate un cod. La urma se intentiona tiparirea unor T e z a u r e de
term en i cu coduri, pe baza carora sa se regaseasca, pasamite, in com­
puter informatia.
Fisam noi cat fisam, vreo doua-trei ore, cu pauze in care ne ui-
tam prin cataloage Neckermann si reviste de moda obtinute cu greu
f i care se transmiteau din om in om, dar mai ales trancaneam, trico-
tam sau ne plictiseam prin sedinte. Caci la CDPT - MIU, o forma fara
fond, erau multe sedinte: deinvatamant politic, sindicat, UTC, partid,
de analiza a muncii etc. Toate erau la fel: „luau cuvantul" si „ridicau
probleme“ sefe, adjuncte si responsabile cu tot soiul de chestii.

La serviciu 43
Cum numai noi doua, nou-venite, n-aveam nici o functie, toate
celelalte ne instruisera cu privire la regulamentul de la care tovarasa
directoare nu tolera abateri: daca nu semnam condica dimineata, pana
la 7 fix, ni se taia din leafa toata ziua. N-aveai voie sa iesi din institutie
pana la ora 15 decat cu bilet de voie semnat de sefa cea mare. In rest,
sa-ti indeplinesti „sarcinile“.
Cele sapte femei cu care imparteam biroul pareau cumsecade,
cand nu se certau. Printre ele era, fireste, si-o turnatoare stiuta, despre
care fuseseram avertizate. Fosta dansatoare a Ansamblului Folcloric
al Armatei, dupa ce depasise varsta si aspectul reglementar, facuse ro-
mana la „fara frecventa" si fusese plasata aici ca documentarista. Cred
ca pe sefii ei securisti ii interesa in principal nevasta lui Chivu Stoica,
dar, din exces de zel, fosta dantuitoare tragea cu urechea si la ce spu-
neam noi, ba uneori isi nota intr-un carnet citate. Ii iubea declarat pe
tovarasul Ceausescu, pe generalul Ion Ionita si pe Eminescu. In aceas-
ta ordine.
Mie mi se repartizase sa fisez termeni din tabacarie, un domeniu
in care n-aveam nici cea mai vaga competenta si nici curiozitate. Dupa
paravanul cutiilor cu fise, citeam impreuna cu colega mea reviste literare
si romane —ceea ce n-a scapat de vigilenta securistei, desi i-am spus
ca studiem „materiale“ pentru invatamantul politic. Am fost „aspru
criticate“ in sedinta.
Din fericire, n-am facut multi purici pe creier la CDPT - MIU.
Dupa un an, cand s-a eliberat un post de corector la R o m a n ia lite r a r a ,
dl Nicolae Manolescu m-a chemat acolo. Alta viata. (A.B.)

A f i in u til. Intr-un fel, am avut noroc: apartin promotii de


p rim e i
studenti (1974) care a trebuit sa faca, dupa absolvire, un stagiu de trei
ani in productie, asa ca la repartitie existau o multime de posturi in
Bucuresti, pentru noi. Eu, care facusem ca specializare optica-spec-

44 Si eu am trait in comunism
Iroscopie la Facultatea de Fizica, am prins un post la Intreprinderea
Optica Romana (IOR).
A fost cea mai ingrozitoare perioada din viata mea. Programul
era de fabrica, de la 6 la 14.30, cu pontaj la poarta. Eram in permanent!
beata de somn. Daca intarziam dimineata fie si un minut, si deseori
intarziam, numele meu, impreuna cu al celorlalti infractori, era citit
la un difuzor care se auzea in toata fabrica. Cand treceam prin hala
enorma unde se slefuiau lentile, muncitorii, majoritatea baieti, strigau
obscenitati si ma fluierau. Inginerul-sef ma ameninta tot timpul ca ma
va pune sa lucrez in schimburi - cred ca era stilul lui de a-mi face curte.
Dar cel mai cumplit lucru se petrecea in atelierul de depuneri in vid
unde-mi faceam veacul: n-aveam a b so lu t n im ic de lu cru , dupa cum ma
avertizase de labun inceput seful de atelier, singurul personaj de-acolo
care-mi placea, pentru ca semana un pic cu Zorba.
Din fericire, locul meu de munca (!) nu era in atelierul propriu-
zis, care trebuia pastrat foarte curat, ci intr-o despartitura a lui, separata
de rest printr-un geam, un spatiu in care se facea cafea, se manca
§.a.m.d. Catavreme am fost impreuna cu D., colegul meu defacultate,
am stat pur si simplu de vorba: ne imaginam in ce b u sin e ssu ri am lucra
noi daca am trai in capitalism. Insa D. a descoperit repede ca poate s-o
stearga din fabrica mituind portarul cu 3 lei, metoda pe care am folo-
sit-o si eu, desi mai cu frica. Iar dupa un timp a plecat de tot. Cand am
ramas singura, am inceput sa-mi aduc cate o carte de citit, pe care,
daca venea cineva, o acopeream repede cu ce-aveam pe-acolo. Ma sim-
team cumplit de vinovata ca citesc si nu fac... ce? Cosmarul era totusi
presarat si cu perioade de respiro: aveam copil mic, de sub trei ani, si
doctorita de circa imi dadea frecvent concedii medicale „de copil bol-
nav“ - o practica curenta in epoca.
Zorba s-a descotorosit de mine dupa un an. M-a trimis in blo-
cul-turn, in institutul de cercetare-proiectare al intreprinderii. Nici

La serviciu 45
aici nu prea era nevoie de mine, dar macar aveam de-a face cu oameni
civilizati (personal TESA) §i nu mai eram umilita. La un moment dat
s-au implinit cei trei ani si am putut ajunge intr-un adevarat institut
de cercetare. Intre timp, entuziasmul meu pentru fizica se evaporase.
Adevarul este ca am inceput sa muncesc efectiv pe postul pe care eram
angajata abia la 40 de ani, dupa 1989, cand mi-am schimbat si pro-
fesia. (O.B.)

Prin i985-’86, ma cauta la telefon presedintele Comite-


U n m ic a ju t o r .
tului de Cultura.
Ridic receptorul:
— Alo, ce faci, bai limba, ai treaba?
— Ce sa fac, ii zic, pe la birou, citeam R o m a n ia lite r a r a .
— Hai, bai, ia vino pan’ la mine, ca avem ceva important de
discutat.
Ma ridic si plec. Ileana, secretara, imi face semn sa intru.
— Buna ziua, zic eu.
— Hai salut, bai limba, ma mtampina el si-mi intinde mana,
apoi scoate si pune pe masa un pachet de BT.
Scot si eu un pachet de Carpati fara.
— Sa nu ma imputi cu alea, bai limba, ia si tu un BT de-aci.
Iau un BT si astept. El se foieste, se uita la mine lung, apoi rupe
tacerea:
— Auzi, bai limba, ce parere ai tu despre poluarea folclorului?
— Nasoala, zic eu, e grav.
— Exact, imi raspunde el, ia uite-al dracu’ ce ne potrivim! Auzi,
bai limba, stii ce, ia scrie tu ceva tare, fara concesii, despre poluarea
folclorului. M-a sunat C. Stanescu de la S c a n te ia sa scriu eu, dar stii ca
n-am timp, trebuie sa stau acum mai mult prin CUASC, asa ca scrie tu
un articol si gata!

46 Si eu am trait in comunism
— Bine, zic, pana cand?
— Pana maine, limba! imi raspunde el.
— S-a facut, zic, dupa care ma ridic si plec.
Si-1 scriu. Un text de vreo trei pagini, in care tun si fulger im-
potriva poluatorilor Irina Loghin, Ion Dolanescu, Tiberiu Ceia etc. Iar
a doua zi ma infatisez cu el la presedinte.
— Hai, bai limba, ia si tu un BT si da-1 incoa, ia sa vedem de ce-ai
fost tu in stare.
Ii dau foile scrise, el le cantareste din ochi si se afunda in lectura.
I§i misca usor buzele, se incrunta, surade vag, transpira, apoi azvarle
hartiile pe birou si ma tintuieste cu privirea. Tuseste usor si-mi zice:
— Bai, e cam dur. E ca dracu’, bai limba, e ca la Europa Libera,
ne fut astia de nu ne vedem! Dar ai dreptate, asa le trebuie. Asta e, e
dur, da-1 semnez!
— Cum adica, ma mir eu, pai il semnez eu, ca eu 1-am scris!
— Da, bai limba, tu 1-ai scris pentru ca eu n-am timp, dar C. Sta-
nescu mi 1-a cerut mie, nu tie, intelegi, si, pan’ la urma, cine esti tu
pentru un ziar ca S c a n te ia ?! Eu sunt cineva, sunt presedintele Comite-
tului de Cultura si Educatie Socialista, nu?
Dupa prima tentatie de a-i smulge foile de pe birou, ma calmez
§i deliberez rapid: daca ma opun, textul se duce dracului, daca-1 sem-
neaza el, macar apare asa cum 1-am scris eu.
— Bine, semnati-l!
Apoi ma ridic si plec. Peste vreo doua, trei zile, ma suna secretara:
— Vino repede la tovarasu’ presedinte.
Ajung intr-un suflet si intru.
— Hai, salut, bai limba, ce fad, bre, o cam frecati voi acolo, la
muzeul ala, stai si tu jos si ia un Kent. Si imi intinde un pachet de Kent
cartonat.
— Multumesc, ii zic, gata cu BT-ul, ati trecut pe Kent?

La serviciu 47
— Ei, e de ocazie, mi 1-a dat seful militiei, da’ ia zi, ai citit presa
de astazi, te-ai informat si tu?
— Nu, care presa?
— S c a n te ia , bai limba, ia citeste aici!
Iau ziarul gata deschis, il scanez si zaresc textul despre poluarea
folclorului. il citesc rapid, vad ca mi-au scos doar citatele, in rest a ra-
mas exact asa cum 1-am scris. Sfarsesc lectura si-i inapoiez ziarul.
— Ei, ce zici, ma intreaba el, iti place cum am adus-o din condei,
vezi ce le-am facut poluatorilor de folclor? Vezi, bai limba, ia exemplu,
cata treaba am eu aici si in CUASC si tot mi-am gasit timp sa-1 scriu.
Recunosc, m-ai ajutat putin si tu, mi-ai dat cateva idei, dar greul 1-am
dus eu, fiindca stiu despre ce vorbesc, bai, cunosc realitatile. Hai, mai
ia si tu un Kent si du-te la treaba, ca o frecati la rece toata ziua. Ileana,
pe cine ai mai anuntat, cine mai trebuie sa vina? (P.S.)

B u n d e fu ra t. in 1985, dupa cinci ani de facultate, am primit repartitie


la Institutul de Reactori Nucleari Energetici (IRNE) de la Mioveni,
langa Pitesti. Pe atunci, Bucurestiul si celelalte orase mari erau „in-
chise“, adica nu puteai primi repartitie acolo, trebuia sa-ti incepi viata
de „om al muncii" la tara sau intr-un oras mic.
De fapt, am avut noroc ca am prins al cincilea an, zis de specia-
lizare. Colegii mei care au terminat facultatea dupa patru ani au tre-
cut printr-o incercare teribila la repartitie: dupa publicarea listei cu
posturi, intr-un amfiteatru de la Facultatea de Drept (unde era recto-
ratul universitatii) se inghesuiau toti absolventii, impreuna cu o droaie
de rude, si ascultau cu atentie comunicarea Bucurestiului cu celelalte
patru orase unde erau facultati de fizica. La jocul asta participau direct
sau indirect cateva sute de absolventi, iar pe masura ce se citeau si se
atribuiau posturile, ele erau taiate de pe lista, moment in care insoti-
torii, inarmati cu mersul trenurilor si rutele autobuzelor, trebuiau sa

48 Si eu am trait in comunism
calculeze rapid care erau variantele optime ramase. Vacarm, agitatie,
nervi, sudoare. Si mai ales o tensiune cumplita, pentru ca intreaga ta
viata depindea de o decizie luata in cateva clipe. (Pe atunci nu era deloc
simplu sa te transferi dintr-un loc intr-altul.)
In cazul nostru, al absolventilor anului cinci, lucrurile s-au des-
fasurat mult mai civilizat, fiindca eram foarte putini. Asa se face ca in
septembrie 1985, impreuna cu bunul (si atat de regretatul) meu prieten
Mihai Dinca, m-am prezentat la IRNE. Institutul nu e chiar in Mioveni,
ci putin mai departe: pe drumul spre Campulung cotesti la dreapta si
urci un deal, pentru a ajunge pe un tapsan de unde rasare un pale de
cladiri separate prin distante apreciabile. Luasem cu mine un bagaj usor,
odata ce stiam ca la inceput aveam sa locuim intr-un camin din Mioveni,
pentru ca abia ceva mai tarziu sa ni se repartizeze o camera intr-unul
din blocurile acelui sat pe jumatate transformat in oras. Dupa ce s-a in-
cheiat prima noastra zi de munca, am luat un autobuz parcat la intrarea
in institut si, ajunsi in Mioveni, am fost condusi de un coleg la camin.
Am dat peste un dormitor care adapostea vreo zece paturi, am
ales unul la intamplare, mi-am aruncat bagajul pe el si am coborat in
strada la o tigara. Primele impresii ale intrarii mele in „campul muncii“
erau puternice. Mai intai, subofiterul de la intrarea in institut: imi
rascolise prin bagaj cu un aplomb stupefiant. (Avea s-o faca sistematic
pana la capatul sederii mele la institut, semn ca-i trezisem oarece sim-
patie. Ba chiar s-a apucat sa citeasca de prin caietele mele - iar lucrul
n-ar fi fost asa jenant daca in ele s-ar fi gasit formule de fizica, numai
ca acolo erau povestiri. Literatura.) Apoi toata acea fauna paralizanta
de la serviciul personal. In fine, primul meu loc de munca (aveam totusi
sa ma mut curand): un laborator de chimie, tot ce putea fi mai strain
de mine.
Fumam deci in strada, marcat de peripetiile acelei zile, cand din
camin a iesit un tip inalt, subtire, brunet. Si-a aprins si el o tigara.

La serviciu 49
— Salut!
— Salut, i-am raspuns eu cu o voce nehotarata.
— Acum ai sosit?
— Da, azi.
— Unde lucrezi?
— La IRNE.
— Eu la Dacia. (Intr-adevar, imparteam caminul cu cei de la
uzina de masini.) Si tot el: Auzi, de la voi ce se poate fura?
Habar n-aveam. Expresia mea a devenit pesemne mai stupida
decat de obicei. lar atunci baiatul acela, pe care nu aveam sa-1 mai revad
niciodata, m-a initiat: mi-a spus in amanunt cum se pot fura motoare
de la uzina. (N-am sa redau aici procedeele, desi scrupulul meu e pro-
babil inutil.) Mi-a spus toate astea mie, unui necunoscut, pe strada
principals din Mioveni, intr-o seara de septembrie, 1985.
Mai tarziu am aflat si ce se putea fura de la IRNE: curtile taranilor
din sat erau pline de tot felul de materiale din aliaje sofisticate folosite
in tehnologia nucleara, care ba ingradeau gainile, ba sprijineau un gard,
ba deveneau jgheaburi. (V.Z.)

Jo cu ri de noroc. Sectia unde am lucrat eu la Institutul de Reactori


Nucleari Energetici era omenoasa, iar tratamentul aplicat mie unul
foarte bland, trebuie sa recunosc. Puteam sa ma plimb prin padurea
din jur, puteam sa ma ascund de lume, sa cuget, sa scriu - literatura,
nu altceva. Dimineata, la cafea (ma rog, nechezol), le povesteam cole-
gilor mei despre Italia - unde nu pusesem piciorul, dar in copilarie
primisem o gramada de ilustrate de la un italian cumsecade. Pe scurt,
atmosfera era destinsa.
Nu acelasi lucru se putea spune despre o alta sectie, sa-i zicem
sectia T. Condica se ridica acolo foarte repede, iar la plecare era scoasa
in ultima clipa, asa incat angajatii ei trebuiau sa alerge pana la auto-

50 Si eu am trait in comunism
buzele parcate la intrarea in institut - si nu de putine ori s-a intamplat
sa piarda masina si sa se chinuie sa se intoarca in Pitesti cu alte mijloace.
$eful sectiei T era intr-adevar un zbir, poate ca era si putin sadic.
La inceput n-am avut legaturi cu cei de la sectia T, dar apoi Mihai
Dinca s-a imprietenit cu niste tipi de-acolo, si asa am patruns si eu
intr-o lume pe care, privind din afara, n-as fi banuit-o. Pe cat de strict
era programul lor formal, pe atat de ludica atmosfera dinauntru. De
fapt, doua birouri se transformasera in tripouri. Cand intrai, te izbeai
de spatele unei biblioteci - un zid de carti si de hartii. Ramanea un
culoar foarte ingust, cand coteai erai blocat de acelasi zid, care iti lasa
la dispozitie iarasi un culoar foarte ingust, la capatul caruia era cineva
care tinea de sase. Abia dupa ce strabateai tot acest L puteai sa vezi ce
se intampla: pe mese se rostogoleau zaruri, iar in jurul lor se inghesu-
iau pasionati sau simpli curiosi. Jocul se chema parca „groapa“, 1-am
jucat si eu de cateva ori, fara pasiune. Nu pot spune ca asta era preocu-
pareaintregii zile in acele birouri, dar spre sfarsitul programului inten-
sitatea jocului crestea. Se auzea uneori cate o voce usor alarmata:
„Haideti, ma, ca au adus condicile! Pierdem autobuzul!" Cu mare parere
de rau, zarurile erau puse la locul lor si tripoul se golea. (V.Z.)

L a 0 cafea. Unul dintre tovarasii cu munci de raspundere in cerceta-


rea romaneasca era un inginer „facut pe puncte", cum se zicea atunci,
adica urmase o facultate muncitoreasca, nu una normala, iar inainte
fusese fochist sau cevain genul asta. Nu suporta munca intelectuala,
nu suporta sa vada creion, hartie, carti, si ar fi vrut ca pe toate birourile
sa fie cate un ciocan sau un patent, eventual o menghina. Si nu suporta
nici sa-i vada pe oameni discutand la o cafea - in cele mai multe cazuri,
nu de cafea era vorba, ci de nechezol, dar gestul conta.
Asa se face ca, intr-o buna zi, intrand el intr-un birou si vazand
niste oameni care beau cafea, a inceput sa urle ca scos din minti, le-a
smuls cestile, le-a varsat in chiuveta si tot nu s-a domolit. Oamenii

La serviciu
aceia il priveau nu atat speriafi, cat foarte uimiti, ceea ce 1-a pus in
incurcatura, fiindca era obisnuit sa provoace spaima. S-a oprit din stri-
gat, a intrebat ceva mai calm ce se intampla acolo. Si in felul asta a
aflat ca avea de-a face cu o delegatie de cercetatori straini, sositi in
vizita la noi. (V.Z.)

Sa facem ordine. O ministreasa a Invatamantului (si Cercetarii), in


inspectie la Institutul de Lingvistica: „Ce e dezordinea asta? De ce sunt
atatea hartii pe birouri?“ Hartiile cu pricina erau fisele noastre de lucru!
(I.V.-R.)
4
Lamunca voluntara
si patriotic^
Si eu am umblat J a chemarea partidului“ cu lopata pe umdr
prin Arcadia comunista. Era asa:
§i eu am m uncit la constructia Operei. De rasul lumii a fost munca
voluntara pe care am facut-o, la cativa metri de Facultatea de Drept
din capitala, la construirea Operei. Era evident ca oamenii care lucrau
la ridicarea acestei noi cladiri n-aveau nevoie de munca noastra, a stu-
dentelor si a studentilor de la Chimie, si, ca sa scape de noi, ne-au pus
sa caram niste scanduri dintr-un loc intr-altul. In saptamana urma-
toare, fie ca uitasera ce ne-au dat de facut, fie ca altcineva se ocupa de
noi, am fost pusi sa ducem scandurileindarat, de unde le-am luat. (D.P.)

In P oiana Stalin . Pe la inceputul anilor ’60 eram chimista la labo-


ratorul de pedologie (stiinta care se ocupa de studiul solurilor) al
Facultatii de Silvicultura din Brasov. Pe atunci tocmai se terminase con­
structia marelui hotel din Poiana (numita oficial Poiana Stalin) pentru
cazarea sportivilor care participau la Jocurile Olimpice Universitare de
iarna. Mai trebuiau sapate niste santuri pentru tevile de canalizare.
Munca voluntara era in continuare la moda, asa ca intr-o zi, dupa
serviciu, toti cei care lucram la pedologie ne-am deplasat in Poiana,
pentru a ne „aduce contributia" la terminarea hotelului. Mie mi se
repartizasera vreo doi-trei metri. Or, eu, cu mare greutate, abia daca
puteam sa ridic sapa sau lopata, daramite sa mai scot si pamantul, care
nici macar nu era „sol“ - ar fi fost mai afanat —, din locul unde dormise
nesuparat atata timp. Noroc de uriasul nostru laborant, care mi-a ter-
minat si mie norma, altfel nu stiu ce m-as fi facut. (D.P.)

L a m unca voluntara si patriotica


Eu, viito ru l tarii. Auzeam mereu ca suntem temelia unei oranduiri
noi, superioare, la consolidarea careia avem datoria sa participam cu
totii. Fiecare din noi, se spunea, reprezinta viitorul tarii, omul nou.
Mi-aduc aminte ca, pionieri fund, ni s-a cerut sa cautam fier vechi si
sa-1 depozitam la scoala. Ni se spunea ca in felul asta contribuim si noi
la industrializarea tarii. Era in afara oricarei discutii, era ordin, ca la ar-
mata. Ne ramanea competitia cu clasele paralele, destul de distractiva.
Impreuna cu trei colege de clasa, am pornit la cautat, dar recolta
ramanea prea putin semnificativa. Pana cand, in urma unei incursiuni
in subsolul blocului unde locuiam eu - foarte aproape de scoala - , am
dat peste un calorifer mare, stricat, abandonat. Era extrem de greu,
trebuie sa fi avut peste douazeci de kilograme. Dupa ce i-am explicat por-
tarului, locatar al subsolului, nobilul obiectiv al actiunii noastre de
viitor, ni s-a dat voie sa caram „prada“ la scoala. Am fost in culmea
fericirii. Clasa noastra a castigat intrecerea. (L.D.S.)

Cu lopata la H am let. Ne scosesera pe neasteptate la curatat zapada.


Eu aveam bilete la teatru, la H a m le t. La fel si alti colegi ai mei. Nu ne
convenea sa le pierdem, izbutiseram cu greu sa ni le procuram. Spec-
tacolul de seara incepea la ora 4 dupa-masa, din economie. Pe la 3.30
ne-am fofilat de la munca voluntara, insa nu puteam duce inapoi
lopetile: nu era timp si ne-am fi si tradat ca am plecat mai devreme.
Le-am luat asadar cu noi, la teatru, si le-am lasat la garderoba, unde
nu existau deloc haine, pentru ca era frig in sala fi oamenii isi tineau
pe ei paltoanele si caciulile. In schimb, la garderoba se vedeau insirate
lopetile. „Daca au nevoie de o lopata pentru Yorick, sa le-o dati, va rog,
pe-a mea!“ i-am spus garderobierei. (A.)

Cu toporul. Eram diriginte la clasa a V-a la o scoala din Comanesti,


dintr-o zona in care cei mai multi copii proveneau din familii de rromi.
Ne anuntasera de la inspectorat ca in duminica Pastelui trebuie sa

36 Si eu am trait in comunism
iefim cu totii la munca voluntara, la maturat strazile. Cum in ziua
respective nimeni n-a raspuns chemarii, directoarea m-a trimis, insotit
de doi baieti dintr-a zecea, care cunosteau locurile, sa strang lumea.
Cei mai multi elevi locuiau la periferia oraselului, in ceea ce localnicii
numeau „tiganie“. Trebuie sa spun ca aveam in clasa copii rromi de
tot felul, si foarte buni si foarte ingrijiti, si foarte slabi la carte si complet
neingrij iti, ca in oricare clasa, de altfel. Am pornit deci sa-i anunt din
nou pe toti ca sunt asteptati la scoala. N-a venit nimeni, iar una dintre
mame m-a prevenit ca daca nu plec scoate toporul. Maturatul a tre-
buit sa se amane din lipsa de combatanti. (V.A.)

L a m an astire. Trebuie sa fi fost prin 1975-1976, cand, elevi de liceu,


am fost dusi vreo doua saptamani la m u n c a p atrio ticd (formula m u n c a
v o lu n ta ra fusese abandonata) la manastirea Vacaresti. Inchisoarea fu-
sese dezafectata, iar noi trebuia sa razuim tencuiala de pe peretii celu-
lelor, pana la zidarie. Celulele erau destul de imbacsite si, daca chiar
razuiai peretii cu convingere, aerul se umplea de un praf gros si ineca-
cios. Noroc ca unii colegi mai isteti au descoperit curand ca erau multe
locuri ferite, propice ascunzatorii, asa ca stateam prin cotloane si jucam
whist, pe branci. Peste numai cativa ani, tot ce-am razuit noi avea sa fie
oricum demolat; acum pe acolo e noua Delta a Bucurestiului. (R.Z.)

O xim oron. La noi, la Facultatea de Litere, circula o anecdota. La un


seminar, studentii au fost rugati sa dea un exemplu de oximoron. Ion
Stratan, viitorul poet, a raspuns imediat: „Munca voluntara.“ (I.P.)

Crize. Criza de nervi a colegei noastre Ana H., pe cand culegeam stru-
guri la Topraisar, la vederea unui soricel, de-am crezut ca moare biata
fata in mainile noastre.
Dar si criza mea de nervi in toamna lui 1978, cand am fost scosi,
cu zecile, ditamai diplomats de la Mecanoexportimport, sa maturam

L a m unca voluntara si patrioticd 57


frunzele de pe Kiseleff. Cand 1-am chestionat hatru-amar pe „tovara-
sul Gheorghe de la sector", care ne supraveghea vigilent, precum ca
„maturam noi ce maturam, numai ca, ingalbenite fiind, frunzele vor
continua sa cada-n urma noastra", raspunsul lui avea sa ma harpo-
neze pe viata: „Tu vezi-ti de treaba ta, ca nu vrei sa ai de-a face cu noi!“
(D.C.M.)

L a curdtat podele si W C-uri. Spre sfarsitul verii lui 1977, dupa exa-
menul de admitere, am aflat de la avizierul facultatii in care abia
intrasem ca avem obligatia de a participa la doua saptamani de munca
patriotica. La ora si locul indicate nu a venit mai nimeni (majoritatea
colegilor erau din provincie si nici nu aflasera de obligatia cu pricina),
asa ca eram doar trei-patru fete, proaspat studente, si doua doamne
asistente la Facultatea de Limba si Literatura Romana. Am fost duse
in caminele pentru studenti straini ale Universitatii, care trebuiau
curatate (podele, WC-uri) pentru inceputul noului an. Spre deosebire
de ceea ce traisem in liceu (cand profesorii doar ne supravegheau in
scoaterile la munca), cele doua tinere asistente au frecat impreuna cu
noi podelele. A fost primul contact cu lumea universitara. (R.Z.)
5
Timp liber
Sub acoperire. Anii de facultate au fost frumosi (chiar daca am facut
studentia in anii ’50) nu numai pentru ca mai aveam cativa profesori
cxtraordinari, din vechea garda, ci si pentru ca ne duceam foarte des la
teatru, unde, pe vremea aceea, jucau actorii cei mai buni pe care i-a avut
vreodata scena romaneasca. Desi aveam foarte putini bani, mergeam
la spectacole de cate ori puteam: uneori ne lasau sa intram pe gratis,
alteori sacrificam o parte din banii pentru mancare. La concertele de la
Ateneu am ajuns mai rar, desi dragostea pentru muzica simfonica,
formata in copilarie, in ciuda lipsei de ureche muzicala, o pastrez si azi.
Ateneul mi s-a parut o minune, chiar daca pe atunci frescele circulare
erau acoperite cu catifea rosie, iar medalioanele de la intrare erau mas-
cate. Motivul trebuie sa fi fost politic: rusii nu mai permiteau o exhi-
bare a valorilor nationale, pe de-o parte, iar, pe de alta parte, atat pe
fresca, cat si in medalion, aparea regele Carol I. Pe acesta istoria 1-a
acoperit, 1-a ascuns cu totul atata timp cat a durat comunismul. (D.P.)

G iqan tu l cu fa ta la perete. In 1954 aveam patru ani si ai mei m-au


inscris la o guvernanta nemtoaica ce avea in grija vreo opt copii de var-
sta mea. Probabil ca sarmana femeie nu cerea prea multi bani de-si
putea permite maica-mea s-o plateasca. De altfel, am inteles mai tar-
ziu ca bietii nemti traiau un cosmar in vremurile acelea. Cred ca multi
nu-si puteau gasi de lucru numai pentru ca erau nemti si, prin urmare,
suspecti.

Timp liber 61
Biata fr o ila in se chinuia mult cu noi. Ne ducea prin paduricea de pe
langa Muzeul de Geologie sau peste drum, in parcul invecinat cu scoala
proiectata de Mincu, langa actualul Muzeu al Taranului Roman -
atunci era Muzeul Partidului. Zburdam printre copaci, in vreme ce
nemtoaica incerca sa ne adune $i sa ne invete nemteste. Nu prea reusea,
pentru ca noi o zbugheam de cum ajungeam acolo si alergam si topa-
iam pana la epuizare, asa ca dupa cateva luni nu stiam decat sa numar
pe nemteste de la unu la zece si sa cant „Sunt soldat si calaret" - pe
romaneste. Iar cand ne ducea peste drum, langa Muzeul de Geologie,
era si mai rau pentru ea, pentru ca toti tangaii pe care-i avea in grija se
napusteau urland in adancurile unei rape de unde fr o ila in de-abia mai
reusea sa ne stranga.
Intr-o zi am ajuns in partea din spate a parcului. Acolo, ascunsa
de niste tufe, cu fata la un gard din caramida, era o statuie misterioasa,
un gigant al sculptorului „burghez“ Paciurea, dosit aici dupa ce fusese
luat din fostul pare Carol, acum Parcul Libertatii, la ordinul vreunui
politruc caruia i se paruse suspect. Dupa 19901-au pus inapoi in Grota
Gigantilor, unde ii fusese locul initial. Dar atunci, in anii ’50, gigantul
statea pitit printre tufisuri, cu fata la perete, asteptand vremuri mai
bune, si nimeni nu-1 vedea, numai noi, copiii, cand ne jucam de-a „fa-
teascunselea". (C.P.)

Noaptea cea m ai scurta. In centru, pe bulevardul Magheru, aproape de


casamea, eraunbardenoapte, Melody. Program: orele 17.00-21.00. (A.)

A fa s t o d ata. Restaurantul Berlin din centrul Bucurestiului, langa


Universitate, in prima jumatate a anilor ’80. Ies cu un grup de prieteni
la o bere. Nu erau prea multe variante de mancare. Comandam cren-
vursti (se stia ca la Berlin poti manca crenvursti buni). Chelnerul ne
spune ca n-au primit in ziua aceea. „Si cand o sa primiti?" intreaba
unul dintre noi. Chelnerul raspunde sec: „Niciodata!“ (A.)

62 Si eu am trait in comunism
M ozart CU m asline. Intr-o iarna geroasa din 1978 prind un bilet la
Ateneu: se canta, printre altele, o simfonie de Mozart. Ma imbrac
corespunzator si, ca sa fiu mai §ic, imprumut haina de astrahan a
mamei. In po$eta nu iau, ca de obicei, o plasa, tovarasul de tncredere
al oricarui adult bucurestean (fiindca pe vremea aceea mancai ceea ce
se „dadea“ la vreun magazin alimentar si puteai obtine prin lupta si,
uneori, cu un „ciubuc“ oferitvanzatorului). Laincheierea concertului,
pe la orele 22, o pornesc agale spre casa, tnca invaluita de muzica lui
Mozart. Pe drum, hopa! coada la o alimentara. Banuiesc ca se da ceva
interesant. Aflu, intr-adevar, ca e vorba de... masline, trufanda de care
nu mai avusesem parte de multa vreme, plus - adevarata minune -
branza telemea! Nu eram pregatita sa iau cu asalt prada, insa tentatia
era prea mare. Asa ca, dupa oarecare sovaiala, m-am asezat la rand,
alaturi de ceilalti amarati, bucurosi ca si mine ca nu e o concurenta prea
mare la ora aceea tarzie. Ce s-a mai intamplat? Nimic special. Va in-
chipuiti, desigur, ca am ajuns acasa combinand eleganta cu un miros
trivial si o poseta greu incercata de transportul neasteptat. Dar victoria
fusese repurtata: ai mei m-au intampinat cu veselie si m-au declarat
„mama eroina“! (I.Cr.)

P regatiri de petrecere. In clasa a XH-a se serbau majorate. Parintii


mei, severi si atenti la integritatea mea, nu intelegeau de ce petrecerea
colegei mele Adina Nitescu (soprana stability ulterior in Germania) e
planificata noaptea, si nu ziua, in acel ianuarie 1985. (Sau de ce ar trebui
sa aiba loc, pana la urma...) Ca sa-i convinga sa ma lase sa merg si eu,
au sunat mai multi parinti ai colegilor mei (teseam cu totii strategii in
acest scop), dar n-am fost sigura pana in ultima clipa ca voi primi
permisiunea mult dorita. Aceasta incertitudine era mult mai palpitanta
decat ati putea crede.
Apa calda nu era, mai ales ca traversam o iarna deosebit de ge­
roasa. La liceu, instalatia de incalzire se sparsese, in clase erau putine

Timp liber 63
grade peste zero, iar noi ne amuzam scotand aburi pe gura. Acasa,
spalatul pe cap $i uscatul cu foehnul (actiuni obligatorii!) presupuneau
un anume ritual complicat, conditionat si de un debit suficient de gaz
la aragazul din bucatarie, pentru incalzirea apei. Ca sa nu mai vor-
bim de alegerea unei toalete, dintr-o garderoba obligatoriu restransa si
repetitive, cu care sa-mi impresionez colegii. Desigur ca iarna grea
din Bucuresti ma afecta (adolescents frivola!) indeosebi in asemenea
momente, care se adaugau frigului constant din casa, cam 12-13 grade
Celsius imbunatatite cu halate de molton sau ilice de blana, precum
si faptului ca trebuia adesea sa studiez la pian la lumina unei uriase
lanterne verzi M a d e in G D R , achizitionata de mama pe cai numai de
ea stiute. Lumina electric! se oprea pe-atunci seara cam doua-trei ore,
pentru economie. Frigul din casele romanesti (care a culminat in acea
iarna de pomina din 1984-1985) se extindea in salile de concert, astfel
ca devenise un obicei ca orchestrantii sa cante cu manusi de lana far!
degete, sau ca vreun pianist solist temerar sa plaseze un resou sau o
aerotermain proximitatea claviaturii... (V.S.-D.)

L a an iversare. Intr-una din iernile grele ale anilor ’8o am fost invitati,
la sfarsitul lunii februarie, la ziua de nastere a unui bun prieten care
locuia nu departe de noi. Sotia lui plecase in strainatate si nu se mai
intorsese. O asemenea invitatie, pe o temperatura extrem de scazuta,
ridica diferite probleme: cum sa te imbraci, unde sa te duci sa gasesti
un cadou etc. Am plecat de-acasa infofoliti, atenti sa nu alunecam pe
gheata - si am avut parte de o aniversare de neuitat. Desi prietenul
nostru locuia la parterul unei case elegante, am fost primiti intr-o
incapere langa bucatarie, unde fusese montat un godin in care ardeau
Iemne. Am luat loc in jurul mesei sub care era pus un radiator electric.
I-am simtit imediat caldura binefacatoare. Tin minte si astazi cestile
de supa fierbinte facuta dintr-o gaina crescuta la tara si rasolul cu muj-
dei de usturoi. Oala cu supa a fost golita pana la fund. A fost o aniversare
care a pacalit gerul. (I.C.)

64 Si eu am trait in comunism
Pana la teatru si inapoi. Pe la zece jumatate seara, trenul de Bicaz
pleca meet din Gara de Nord. Calatoream cu el spre locul meu de munca:
Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. Cum eu eram scenografa si cum
slagiunea incepea in septembrie, majoritatea deplasarilor le faceam
toamna si iarna.
Nu se putea calatori decat in asa-zisa clasa I, de mult declasata,
dar mai putin murdara decat clasa a Il-a, totusi napadita de aceleasi
mirosuri CFR: clanta coclita, ceapa stricata, fum rece, peste prajit de
mult, chiftele cu usturoi, closete infundate si desfundate nu se stie de
cine si mai ales cand.
Odata instalata in compartiment, trebuia sa-mi fac un cuib, sa
ma strang in mine si in jurul meu, in salul CFR (100% oaie sovietica) si
in sacul de dormit in care ma bagam imbracata. Incercam sa-mi dau
curaj si sa ma gandesc cu voluptate la „recamierul“ care ma astepta la
prietena mea Coca Bloos, la nechezolul fierbinte pe care aveam sa-1
beau dimineata in birou la Dorina, secretara teatrului. Cu toate astea,
ma simteam asediata: in jurul meu frig, miros de frig sarac, zapada pe
culoare, usi deschise si urlatoare spre intuneric... O sa treaca si asta,
imi spuneam, ba cu putin noroc o sa se dea si caldura.
Si uneori, culmea, chiar se dadea: o caldura mare, insuportabila.
Cu geamurile trenului blocate, imposibil de deschis. (N.S.)

Festivitate CUsobolan. Sala Teatrului Mic. Asist la comemorarea unui


numar de ani de la moartea lui Dinu Lipatti. Se transmite inregistra-
rea ultimului sau recital. Atmosfera e de reculegere. Pe scena, Valentin
Lipatti si nu mai tin minte cine. Incepe o ploaie zdravana, inundand
pesemne subsolul. Trece in goana, pe scena, un sobolan. Nu era din
recuzita. Curand se stinge lumina, se intrerupe transmisiunea. Iesim
orbecaind in strada, pe ploaie. Sobolanul ne-o luase inainte. (M.Gh.)

Voi SUHteti H am let! La Litere, pe seara, e mare agitatie. Profesorilor


?i studentilor de aici li se alatura si cei veniti de la Facultatea de Limbi

Timp liber 65
Straine. In sala de consiliu, il asteptam din clipa in clipa sa apara pe
regizorul Alexandru Tocilescu, care a pus de curand in scena H a m le t
intr-o noua viziune. Vine insotit de cativa actori care fac din spectacolul
lui Shakespeare propria noastra drama. Printre ei, Ion Caramitru si
Marcel lures. Toti cei de fata au vazut deja reprezentatia, unii chiar de
mai multe ori, pana in acest inceput de vara din 1989. Multi s-au pregatit
cu intrebari, altii sunt acolo ca sa ciuleasca urechile.
— Cum de v-ati permis sa schimbati textul original ? il incolteste
cineva pe regizor. De ce-i faceti pe Rosencrantz si pe Guildenstern sa
reapara in final, cand ni se spune ca ar fi fost ucisi cu un act inainte?
— De ce Fortinbras nu -1 lasa pe Horatio sa spuna la sfarsit
povestea lui Hamlet?
— Pentru ca Securitatea vegheaza, iar adevarul trebuie tinut sub
obroc, raspunde regizorul cu un zambet amar.
Intervine in discutie Ion Caramitru, adresandu-se tinerilor din
incapere:
— Voi sunteti Hamlet! Voi trebuie sa schimbati lumea! Noi, ac-
torii, suntem, cum spune Shakespeare, cronicarii acestor vremuri. Eroul
meu e revolutionarul care vrea sa elibereze Danemarca din detentie.
— Cum e posibil, se interpune altcineva, ca in dialogul cu Polo-
nius, Hamlet sa rupa foi din cartea pe care o citeste? Cu totii stim cat
de pretuita era cultura in Renastere.
Chiar atunci, usa se deschide si femeia de serviciu intra si rasu-
ceste butonul din perete, lasandu-ne in intuneric. Indiferent daca se
mai tin cursuri inca sau daca facultatea are oaspeti, ea are ordin sa
stinga lumina in toate salile, la ora opt seara.
— lata ca ati si primit raspuns la intrebare! Sa stiti ca n-am regizat
interventia asta, hohoteste regizorul din bezna. (M.P.)

M ai t a r e c a d e c a n u l . In timpul facultatii exista un cere de poetica


destul de snob, structuralist, frantuzit, condus de profesorul Coteanu,
pe atunci decanul facultatii. Intr-o vreme intalnirile cercului incepeau

66 Si eu am trait in comunism
pe la 8 seara si durau cel putin doua ore, ceea ce le conferea o aura de
cenaclu artistic sau club select. Pe masura ce se intetea economia de
curent electric, sedintele de cere se mutasera pe la 4 dupa-amiaza, dar
discutiile durau ore in sir. De cateva ori, iarna, pe la 6, cand afara se
intunecase deja, a intrat femeia de serviciu si, fara comentarii, ne-a
stins lumina, fara ca decanul sa poata sufla o vorba. (R.Z.)

La m agazinul M uzica. De obicei, la magazinul Muzica e liniste. Pe


rafturi, alaturi de discuri care contin numai muzica permisa, gasesc
colectii de valsuri si tangouri celebre, romante, discuri cu muzica usoara
§i populara romaneasca, muzica clasica si, foarte rar, cate un disc de
muzica folk. Pop-rockul romanesc se prezinta mai degraba discret.
In toamna lui 1976 am 16 ani si intru cam o data pe saptamana
in magazin, fara sa ies cu mare lucru. Cea mai buna achizitie: un Mircea
Baniciu cu coperta galbena. Mariana Voinea, in sid e ru l pe care tata il
are in magazin si de la care cumpara discuri cu muzica simfonica, ne
suna intr-o dupa-amiaza de septembrie. „A venit marfa. Cica de la
Dum-Dum (o casa de discuri productive pe atunci - n.m.). Trimiteti-1
repede pe baiat. Nu pot sa-i pastrez nimic, e multa lume.“
Alerg la Muzica, pe Calea Victoriei, si apuc sa intru in magazinul
care geme de lume. Vanzatoarele scot din cutii discuri pe care, de la
cativa metri, le identifici destul de greu. Oamenii se apropie tot mai mult
de tejghele si dau impresia ca vor sa sara peste ele. Sefa magazinului,
care nu mai vazuse un asemenea puhoi, cheama preventiv militia. La
sosirea militienilor, unul dintre geamurile magazinului e deja tandari,
din cauza oamenilor ramasi afara, care forteaza patrunderea. Nu trece
mult si se mai sparge un geam. Apoi si celelalte. Sunt destui raniti, dar
nici unul nu abandoneaza. Lumea navaleste inauntru, unde cei aflati
in primele randuri incep sa desluseasca primele coperte: Boney M.,
ABBA, Pussycat, Baccara, Bay City Rollers, Emerson, Lake & Palmer,
Elvis Presley, Hot Chocolate, La Bionda, Olivia Newton-John. Presingul
cumparatorilor aflati in spate se inteteste.

Timp liber 67
Dupa cateva minute, lucrurile o iau razna. Lumea incepe pur si
simplu sa se autoserveasca, sub privirile neputincioase ale vanzatoare-
lor. Totul e sa prinzi ceva, nu conteaza ce. Imi insinuez mana prin ha-
tisul uman si iau un disc la intamplare, cum fac toti. Queen, A N ig h t
a t the O p e ra . Imi trag sufletul si repet procedeul. Led Zeppelin, H o u ses
o f the H oly. A treia tentativa nu mai are loc, fiindca sunt dislocat de doi
baieti voinici si incruntati. Ma due la casa si astept sa platesc. Stau
acolo cam o ora si un sfert. Desi discurile sunt rapite pur si simplu de
pe rafturi sau de pe jos, nimeni nu pleaca fara sa plateasca.
Trei zile mai tarziu, intru iar la Muzica, ca sa iau un disc cu tan-
gouri pentru mama. Magazinul arata ca de obicei. E liniste. Cer discul
cu tangouri celebre tocmai cand langa mine un domn trecut de saizeci
de ani incearca sa restituie o marfa care nu pare sa-i fie pe plac. „Dom-
nita, nu vreau banii inapoi, dar dati-mi altceva. Nu pot sa ascult asta.“
Ma uit la discul in cauza. Pink Floyd, T he D a rk Side o f the M oon . Pesemne
ca domnul 1-a luat tot pe nevazute, in imbulzeala de la mceputul sap-
tamanii. Din fericire, am destui bani la mine ca sa cumpar si discul cu
tangouri, si albumul Pink Floyd. (R.P.)

fu rn a l de actualitdti. Cand eram prin clasa a VUI-a, a rulat timp de


o saptamana, in cel mai mare cinematograf din orasul meu, un film
pe care noi, copiii, nu ne mai saturam sa-1 vedem: F a n to m a lu i B a r b a
N e a g r a , cu Peter Ustinov. Ne placea atat de mult povestea piratului
invizibil care cara la pumni unor gangster! ce nu stiau cine-i bate de
fapt, incat mergeam si de doua sau trei ori pe zi la acest film. Da, chiar
asa! Si, ca sa nu platim iarasi bilet, gasiseram o stratagema: cu putin
inainte de terminarea unei proiectii, ne strecuram prin intunericul salii
dupa niste cortine mari, de catifea rosie, de la marginea scenei si as-
teptam acolo cuminti pana cand publicul iesea din sala si incepea
urmatoarea reprezentatie.

68 Si eu am trait in comunism
Cu aceasta ocazie am tot vazut, impreuna cu filmul, un „jurnal“
de vreo zece minute, care se proiecta de fiecare data chiar main tea lui:
era despre tovarasul Nicolae Ceausescu si despre vizitele sale pe mapa-
mond, unde era primit cu mare pompa si aplaudat. Trecea cu masina
aceea din care corpul ii iesea pana la jumatate, pe langa mii de oameni
dintre care unii dansau, altii il ovationau cu stegulete rosii si tricolore
in maini. Imi amintesc ca si acest jurnal, nu numai filmul, ma atragea,
caci ma impresiona figura tovarasului Nicolae Ceausescu si faptul ca
reusise sa vada atatea tari straine. Se plimba la un moment dat intr-o
caleasca trasa de cai, iar asta m-a facut - imi amintesc - chiar sa-mi
dea lacrimile. Ma simteam mandru ca sunt roman. Dar, bineinteles,
cand incepea din nou B a r b a N e a g r d , uitam cu totul de Ceausescu si
urmaream aventura piratului burtos, care, profitand de faptul ca era
invizibil pentru ceilalti, intra pe un teren de atletism si punea bete-n
roate unei echipe care nu trebuia cu nici un chip sa castige, deoarece era
a gangsterilor celor rai. Punea piedica gratios, cu varful cizmei, cate
unui alergator, care cadea in nas in mijlocul pistei, taia cu palosul pra-
jina unui saritor tocmai cand acesta o fixa de pamant, sau punea in
mana alergatorilor de stafeta cu totul altceva decat ar fi trebuit sa preia
de la colegii lor de echipa: cate o sticla de rom sau un carnat, sau o
bucata de cascaval.
Tresareai cand vedeai asa ceva pe ecran si-ti venea s-o iei la fuga
si tu dupa atletii aceia, ca sa le smulgi din maini bucatele. Vorba unui
cantec interzis in anii aceia: „Astazi iar, la telejurnal, / Am vazut... cas­
caval.“ (C.C.)

Cu televizorul ati m intit poporul. La Teatrul Mic, recital Alexandru


Andries, cu o chitara si-atat. O jumatate de cantec, cu doar noua cuvinte
balbaite stereotip: „Astazi iar, la telejurnal, maine iar, la telejurnal, astazi
iar, la telejurnal, am vazut casca-, am vazut casca-, am vazut cascaval!*1

Timp liber 69
Cine sa creada, in ziua de azi, ca televizorul era unul din putinele locuri
unde puteai vedea cascaval? (C.B.)

Pe scanduri inghetate. Teatrul Odeon avea centrala termica pe pacura,


in subsolul hotelului Majestic. Nu mai mergea de doi ani. Gardero-
bierele somau, spectatorii dardaiau in sala, infofoliti in paltoane. Pe
scena, Carmen Galin isi traia rolul. Plangea, suspina, gemea, se tavalea
desculta si despuiata, doar cu un furou de matase pe ea, pe scandurile
inghetate. Cand am intrebat-o, mirat, mi-a spus asa: „Cand esti pe
scena si joci, nu mai simti frigul.“ Si chiar nu-1 simtea. (C.B.)

Inculti si despotici. La Teatrul Nottara s-a pus in scena B u rg h e z u l gen-


tilo m de Moliere. La vizionarea de rigoare, textul clasic, interpretat
fidel si cuminte, decorul si costumele de epoca n-au alarmat cenzura
deghizata in aviz de specialitate. Dar la spectacol, alta treaba: prin in-
tonatie, gesturi, dar mai ales prin tacerile bine plasate, George Con­
stantin lasa de inteles, fara echivoc, ca portretul agatat in cui, cu parintii
domnului Jourdain, doi batranei inculti si despotici, propulsati de
imprejurari in fruntea bucatelor, ii reprezenta intocmai pe sotii Ceau-
sescu. Sala aplauda dezlantuit, cu un entuziasm ce o facea sa ignore
frisonul indus de complicitatea la actul de lezmajestate. (C.B.)
6
Sarbatori noi
sivechi
Totul era tot timpul o mare sarbatoare in Arcadia comunista.
Era asa:
M isiu n e ratata. Am 9 ani. Am copilarit si crescut intr-un cartier la
capatul Caii Victoriei, intre Palatul de Justitie si manastirea Antim.
Prietenie la catarama intre copiii evrei si cei crestini, sarbatorile reli-
gioase petrecute impreuna, fie la biserica, fie Iasi/ (sinagoga).
Scoala primara, clasa a Ill-a. Directorul scolii ii cheama pe copiii
evrei la cancelarie. Ni se incredinteaza o sarcina de maxima increde-
re: in noaptea Invierii trebuie sa mergem la cele doua biserici din car-
tier si sa-i dam in scris colegii pe care i-am vazut, cu parintii, la biserica.
N-am luat-o in serios. Nu le-am spus parintilor nimic. Luni am fost
chemati unul cate unul la director. Mi-a cerut lista. I-am spus ca n-am
fost la biserica. „Minti, ai fost!“ a tipat directorul. „Nu am fost la bise­
rica.“ M-a dat pe usa afara. Peste cateva luni s-au facut primirile in
randul pionierilor. Am fost unul dintre cei cativa din clasa amanati
pentru alta data. Nu mi-a trecut prin minte sa fac vreo legatura intre
m isiu n e a ratata si co m u n ism . (R.F.A.)

D oi mosi. A fost in clasa a Il-a, la intoarcerea din vacanta de iarna, la


inceputul anilor ’60. Primisem ca „tema pentru acasa" o compunere:
C u m a m petrecut v a c a n ta de ia r n a . N-am avut nici o problema s-o scriu:
J n Bucuresti a nins foarte tare si toate strazile si casele s-au acoperit
cu omat. Am facut un om de zapada in curte, care avea nasul din mor-
cov si ochii din doi nasturi. Dupa care am plecat la bunicii de la Cluj,
unde a nins la fel de tare §i parcul s-a acoperit cu zapada. Am facut un

Sdrbatori noi si vechi 73


om de zapada in curte, mai mare ca cel de acasa, pentru ca m-au aju-
tat unchii mei. Am fost si la patinaj in pare, pe lac. De la Mos Craciun,
care a adus un brad mare ce atingea tavanul, am primit bomboane in
poleiala, stelute, un maiou si chiloti si un tramvai de tabla cu oameni
in el si capac sus, sa poti pune nisip.“
A urmat chemarea parintilor la scoala pentru o discutie cu tova-
rasa invatatoare. Acasa am o avut o lamurire, fara mustruluiala, cum
ca la scoala se §tie doar de Mos Gerila, cu sarbatoarea Pomului de
Iarna, Mos Craciun vine numai acasa si, oricum, sa nu mai povestesc
la scoala despre Mos Craciun, Mos Nicolae, iepurasul de Pasti, sau ca
bunicul de la Cluj merge in fiecare zi la biserica. Sunt lucruri de acasa,
care trebuie sa ramana numai acasa. Explicatia mi s-a parut clara si ur-
marile n-au fost deloc rele: de atunci Mos Gerila a venit in fiecare an,
cu exactitate, la o saptamana dupa Mos Craciun.
Am inceput sa observ cum la unii vecini nu venea Mos Craciun
(nu aveau copii sau copiii nu fusesera cuminti?), bradul ramanea in
balcon pana venea Mos Gerila la Anul Nou! Mult mai tarziu am aflat
de smecheria cu doi brazi, unul in casa, pentru Craciun, si altul in
balcon, pus sa astepte ..Sarbatorile de iarna". Asa se spunea oficial. Nu
inteleg nici azi: de ce „sarbatori“ daca autoritatile se gandeau doar la
una, Anul Nou? (C.I.M.)

Pom ul de ia rn a . Intr-o zi de decembrie am venit de la scoala cu un


nume nou: „Mos Gerila". Cred ca am intrebat-o pe mama ceva despre
„Cat mai e pana vine Mos Gerila" si am pomenit de „pomul de iarna",
ca prindeam repede toate cuvintele noi, la scoala. Mama, revoltata, le-a
povestit parintilor ei ce-am spus si tot asa, din aproape-n aproape, toate
rudele noastre (eram inghesuiti la un loc cu totii, ca sa nu depasim
spatiul permis, cei 8 metri patrati de persoana, stabiliti prin lege) au au-
zit, indignate sau dispretuitoare, ca „fetita“ a fost indoctrinata la scoala
cu „Mos Gerila" si altele asemenea. Mie nu mi-au spus nimic, cel putin

74 Si eu am trait in comunism
nu-mi amintesc sa-mi fi explicat cineva ceva, dar am inteles destul de
bine ca era un lucru de care cei mari din casa sunt nemultumiti, la fel
ca atunci cand faceam greseli de logica sau de ortografie, de pilda. De
atunci n-am mai spus decat Mos Craciun si adevarul e ca n-am patit
nimic. (I.P.)

Cinci cuptoare. Sfarsitul anilor ’80. Am 5 sau 6 ani siincep sa deschid


cadourile primite de Craciun de la oamenii veniti in seara aceea la noi
in vizita. In fiecare cutie pe care o desfac se afla, in mod ciudat, acelasi
cadou: un cuptor de jucarie. Nu inteleg de ce si o intreb pe mama, dar
nu primesc raspuns. N-aveam de unde sa stiu, la varsta mea, ca se fa-
ceau cozi lungi in fata catorva magazine unde se aduceau aceleasi jucarii
importate din Bulgaria, iar oamenii se imbulzeau sa cumpere aceeasi
marfa, fericiti ca au gasit ceva nou. Am insirat pe covor cele cinci cup­
toare micute, vopsite toate cu verde. Incercand sa deschid usita pri-
mului, n-am reusit $i m-am taiat la deget. Am inceput sa plang. Ii
cerusem lui Mos Craciun pantofi de balerina. (O.M.)

Surpriza de Craciun. Dupa 1980, problema aprovizionarii era tot mai


acuta. Se apropia Craciunul si nu aveam mai nimic de pus pe masa.
Am gasit un bradut modest si 1-am instalat si impodobit, in astepta-
rea sarbatorii. In ziua urmatoare, cand am venit de la serviciu, am ga­
sit sub pom multe pachete: cafea, branza, ciocolata etc. si un biletel:
„De la Mos Craciun." Era scrisul fiului nostru.
Seara, cand ne-am adunat cu totii, 1-am intrebat ce minune mai
e si asta. Ne-a povestit ca trecea pe Soseaua Kiseleff si a vazut o poarta
larg deschisa, cu o cabina si un portar la strada, si ca diversi oameni
intrau pe-acolo si mergeau spre fundul curtii, unde se vedea o cladire
mare, cu usile deschise. A intrat si el, iar portarul nu 1-a oprit. Acolo era
un magazin aprovizionat cu de toate si cateva persoane care alegeau
produse din rafturi si mergeau la casa, sa le plateasca. A facut si el la

Sarbatori noi si vechi 75


fel si a cumparat mancare de toti banii pe care-i avea, regretand doar
ca nu are mai multi. S-a lamurit curand ca era un magazin pentru func­
tionary Ambasadei Sovietice din apropiere. Norocul lui: purta pe cap
o caciula ruseasca. (E.T.)

P a s t e l e l u i 1 9 8 6 . De frigiderul gol de la mine de-acasa, din oras, am


avut ocazia sa uit o vreme in timpul sarbatorilor de Pasti din anul 1986,
cand am fost invitat de niste vecini, originari din Rasinari, sa merg
pentru cateva zile cu ei, in satul lor. Am petrecut de minune in ziua de
Paste, stand la masa, in curte, in lumina soarelui, inconjurati de buna-
tati: pasca, drob, pastrama, friptura, branza, oua rosii etc. Recunosc
ca, bind copil la acea vreme si neavand grija celor „de-ale gurii“, asa
cum o aveau zi de zi parintii, mi s-a parut absolut normal sa existe de
sarbatori astfel de bunataturi pe masa. Eram fara ai mei si-mi in-
chipuiam ca si ei, acasa, au parte de ceva asemanator. Sarbatorile erau
sarbatori, si mi-o aduc bine aminte pe mama cand deschidea (la zile
mari) congelatorul si inventaria cele cateva pungi cu carne, spunand
pentru sine: „Asta e pentru Paste, asta pentru Craciun etc.“
Dar in acel an, 1986, n-a fost deloc asa. Ajuns acasa, am aflat mai
intai zvonul ca explodase undeva, la „prietenii nostri“ din Uniunea
Sovietica, o centrala atomica (Cernobil) si ca nu facuseram deloc bine
ca statuseram la masa in curte, in aer liber. Dar parca un soc si mai
mare am avut cand, deschizand frigiderul alor mei, am vazut acelasi
mustar, acelasi borcan cu grasime si in rest nimic. Am simtit cum ma
cuprinde furia, inclusiv fata de parintii mei, care s-au grabit sa-mi ex-
plice ca pur si simplu nu reusisera in anul acela sa gaseasca nimic mai
acatarii. Mama, ca sa ma imbuneze, s-a oferit sa-mi faca pe loc niste
cartofi prajiti, ca tot avea ulei. (C.C.)

76 Si eu am trait in comunism
Oua de Paste la O rastie. Intamplarea asta o stiu de la o prietena.
Niiscuta la Brasov si cu facultatea facuta la Sibiu, Mihaela Grigore
preda engleza la Orastie. I se repartizase o garsoniera contort II, fara
balcon, la optzeci de metri de cimitir. Intr-o zi din primavara lui 1988,
Mihaela se prezinta la alimentara careia ii este arondata ca sa-si ridice
1alia. Totul e pe cartela: paine, ulei, zahar, unt etc. Pe Mihaela o intere-
seaza sa-si ia toate produsele, dar in primul rand cele zece oua pe care
le are de primit pentru luna in curs. Se apropie Pastele si Mihaela vrea
s.1 vopseasca oua. Coada e destul de mare, iar discutiile se poarta in
general pe tonuri resemnat-cumpanite. La un moment dat, se isca to-
Iu$i un murmur de nemultumire, care se transforma treptat in strigate
si luiiduieli. Mihaela aflain catevaclipe despre ce e vorba, dar nu-i vine
s5 creada. Cand ajunge la tejghea, se lamureste. Vanzatoarea pune
ouale cu un fel de spumiera in niste pungi de nailon pe care le innoada
cu gesturi atente. Iar ouale nu au coaja, ci doar o pojghita care abia-abia
le impiedica sa se sparga si sa curgain pungi. Vopsirea oualor iese din
discutie. Un cetatean indignat nu se mai poate abtine si intreaba ce e
mascarada asta. Cu ochii in pamant, vanzatoarea recita: „Gainile au
avut decalcifiere. Asa ne-au zis de la combinat." (R.P.)

D ar d in dar. Am ajuns sa asteptam cu febrilitate, ani de-a randul,


precum cainele lui Pavlov, fiecare sarbatoare din familie (zile de nastere,
nunti, botezuri, Craciun, Paste, Revelioane) nu atat pentru petrecerile
in sine, cat mai cu seama pentru prezenta Domnului Doctor, unchiul
nostru. O prezenta binefacatoare, desigur, la figurat, dar si bine-da-
ruitoare la modul cat se poate de concret. Asteptam ca pe ghimpi sa
treaca seara cu petrecerea ca sa ne putem arunca in voie pe pachetele
primite. Sa fi vazut vamuirea pungilor dupa plecarea oaspetilor!
Cartusul de Kent se spargea cel dintai (asta, cand nu era menit integral
vreunui medic) si - spre jalea mea - cele zece pachete se distribuiau

Sarbatori noi si vechi 77


la iuteala (instalatorul, administratorul, farmacista, diriginta de la
posta s.a.), cafeaua si nesul Amigo se puneau la pastrare pentru urgente
medicale, parfumul si sapunurile erau destinate corpului profesoral...
si tot a?a. Ce pastram pentru noi cu sfanta responsabilitate erau sal-
vatoarele pachetele cu parizer, sunca si salam, venite de la fabrica de
mezeluri din Glina, unde Domnul Doctor avea un pacient indatorat.
Feliutele se numarau in prealabil cu maxima atentie, ca sa stim sigur
cate mic dejunuri din viitoarea saptamana erau asigurate. (D.C.M.)

C ren vursti cu m ustar. Cand eram copil, imi placea mult sa bat la
usa bunicilor mei din partea tatei. Odaia lor era plina de mistere pen­
tru mine. Pe comode erau fotografii cu persoane pe care nu le cunos-
team. Intr-o rama era o femeie tanara si frumoasa, fotografiata dintr-o
parte, cu parul putin ondulat, imbracata intr-o rochie lunga si ele-
ganta din care se zareau varfurile pantofilor. Ma intrebam cine este
acea persoana care ma privea cu atata seninatate. In alta fotografie
erau doi copii blonzi, o fetita si un baietel, imbracati in costume de
marinar. Baiatul avea parul lung, ca al fetitei. Erau frumosi ca niste
ingeri. In casa, in jurul meu nu era nimeni care sa semene cu cei din
fotografie. Intr-o zi am intrebat-o pe bunica si am aflat ca ea era acea
doamna eleganta, iar copiii cu chip de ingeri erau tatal si matusa mea,
dar, mi-a mai spus, fotografiile au fost facute in alte v re m u ri.
Cu bunica din vremea copilariei mele, mergeam de 1 Mai sa
vedem p a r a d a , asa numea ea defilarea de 1 Mai, „ziua internationala a
oamenilor muncii“. Isi lua cele trei nepoate, care nu erau inca scolarite,
si mergea cu ele pana la Statuia Aviatorilor, unde locuia o alta nepoata.
Pe noi ne lasa sa privim prin gard defilarea, iar ea statea de vorba pe
terasa. Pe drumul de intoarcere ne cumpara la fiecare o pereche de
crenvursti pusa pe un cartonas, cu mustar si o chifla alba. Erau singurii
crenvursti pe care-i mancam in acel an, si au ramas in amintirea noastra
ca celebra m ad elein e pentru Proust. (I.C.)

78 Si eu am trait in comunism
„Ziua international^ a femeii“ era o sarbatoare asteptata de
H M a r tie .
lofi oamenii muncii, indiferent de gen. De obicei noi, femeile, eram
convocate la ora zece la o sedinta in sala de festivitati. La sfarsitul
discursului tinut de presedintele sindicatului, eram anuntate ca putem
pleca acasa la ora douasprezece. Dupa aceasta festivitate, fiecare primea
o bomboana de ciocolata si o garoafa. Strazile erau pline de femei cu
garoafe care se grabeau spre casa... Barbatii asteptau sa plecam ca sa-si
poata citi ziarul in liniste. (I.C.)
In calatorie
Si eu am incercat sd calatoresc peste granita.
Si eu am izbutit sd ies din Arcadia comunista. A fast asa:
Cum sefoloseste orqanul p artid u lu i. E o seara caniculara din iulie
k;88. Ma aflu in trenul de noapte Bucuresti-Belgrad-Zagreb. Ma due
la Congresul Mondial de Antropologie si Etnologie, care, anul acesta,
se tine la Zagreb. Am obtinut cu greu pasaportul. Am prezentat la
Biroul de Pasapoarte invitatia din partea organizatorilor, dar mi s-a
spus ca-mi trebuie o aprobare de la un fel de Consiliu National al Cer-
cetarii Stiintifice condus de C a b in e tu l doi (de Elena Ceausescu). Bine-
inteles caam primitunraspuns negativ. Unprietenm-ainvatat soptit
sa cer pasaport pentru o calatorie turistica in Iugoslavia cu familia, cu
masina, prin Automobil Clubul Roman. Cica se dau mai usor apro-
barile datorita nu stiu carei conventii internationale automobilistice.
Spre uimirea mea, am primit pasaportul. in ultima clipa, am declarat
ca nu mai plec cu familia (probleme de sanatate!), ci singur, si ca, stri-
candu-mi-se masina, plec cu trenul. „Ei“ nu mai puteau sa ma opreasca.
Aveam in buzunar pasaportul cu viza pentru Iugoslavia.
Stau in compartiment si ma gandesc unde sa ascund dactilo-
grama cu conferinta pe care urmeaza s-o tin in cadrul congresului.
Scoaterea in afara tarii a unui text neautorizat este strict interzisa prin
lege. Mai ales ca textul este in engleza (limba Satanei!), iar tema abor-
data este ea insasi compromitatoare din perspectiva regimului: P u ­
blic Theological D ispu tatio n s. Este un text, neautorizat, de istorie a religiilor
(„opiu pentru popor“) pe care urmeaza sa-1 prezint la un congres la
care n-am primit aprobare sa particip. Rise sa fiu dat jos din tren noaptea,

In calatorie 83
la granitS, cercetat si retinut. Tot planul meu, pentru care am risipit
atata timp si nervi, se poate nSrui intr-o clipS.
Stiam din folclorul urban cS vamesii-securisti sunt foarte pri-
ceputi si cunosc bine locurile unde, de regulS, ascund turistii lucruri
interzise. Erau cateva ascunzStori clasice, dar pe care vamesii le vizau
de la bun inceput. Imi aduc aminte ca un prieten, care urma sa ra-
mana in Occident in timpul unei cSlStorii cu ONT-ul, m-a vizitat in
ziua precedents si mi-a spus la ureche:
— Nu vei ghici niciodatS unde am ascuns bancnota de o suta de
dolari!
— In tubul cu pasta de dinti, am raspuns eu tot soptit.
— De unde stii?! a urlat prietenul meu, surprins si dezamSgit.
Adeseori, vamesii apelau la o metodS specials. Plantau in com-
partiment un securist sub acoperire, mascat in turist. La un moment
dat, in drum spre granita, acesta, prefScandu-se agitat, le spune ce-
lorlalti cSlStori:
— N-am stiut unde sS ascund mai bine niste documente per-
sonale. Le-am cusut in cSptuseala valizei.
— Nu e bine, rSspunde un vecin de compartiment. Acolo se uitS
imediat vamesii. Eu mi-am pus bancnotele cu valutS in pantof, sub
cSlcai...
— Si acolo se uitS vamesii, intervine o femeie care prinsese curaj.
E un ascunzis cunoscut. Eu le-am pus printre servetele...
Si asa mai departe. DupS ce afla locurile secrete, securistul se
ducea, chipurile, la WC si raporta totul conductorului de tren. Apoi
veneau vamesii, care cSutau la fix in locurile pomenite de oamenii din
compartiment. Toti erau coborati din tren si retinuti.
La punctul de frontiers Stamora-Moravita ajungem noaptea, pe
la orele douS-trei. Sunt trezit dintr-un somn chinuit. MS uit pe geam.
Privelistea e de lagSr nazist. BeznS $i ceatS. Cateva faruri si felinare

84 Si eu am trait in comunism
lumineaza difuz. SarmS ghimpatS. Soldati abrutizati cu kalasniko-
vuri in maini. Caini-lupi lStrand agresiv, pusi sS te adulmece ca pe-un
infractor. Si, peste toate, sentimentul ca esti captiv intr-un sistem discre-
tionar. Pe culoarul vagonului xntra cativa vamesi cu mutre antipatice.
Incep sa desfaca niste panouri mari de lemn prefabricat cu surubel-
nita, pentru a cSuta emigrant! ascun^i sau marfa de contrabands. Apoi
controleazS foarte minutios bagajele cSlStorilor. La mine n-au gSsit
nimic compromitator. Inainte de-a ajunge la vamS, mi-a venit o idee
care s-a dovedit salvatoare. M-am gandit cS metoda cea mai bunS de
a ascunde ceva este, de fapt, de a nu-1 ascunde. AdicS de a-1 lSsa cum-
va la indemanS. Asa cS am pus dactilograma „interzisS“ in ziarul
S c a n te ia , luat din Gara de Nord. Ziarul 1-am lSsat neglijent pe banchetS.
Nimeni n-a indrSznit sS ia la manS organul partidului. (A.O.)

Cu corul in T a ra G alilor. Eram in clasa a V-a. Scoala generala 38


avea un grup de cor cu un profesor foarte bun. Eu nu stiam deloc sS
cant. Sora mea avea voce, dar ea canta la vioarS. MS obisnuisem cu
ideea cS sunt afonS. Dar se cSutau voci, corul urma sa participe la
„Cantarea Romaniei“. Una dintre noile mele prietene, foarte talentatS,
ai cSrei pSrinti erau amandoi profesori de muzicS, a inceput sa facS
zilnic lectii de cantat cu mine. Surpriza a fost cS am trecut cu brio atat
preselec^ia, cat si selectia finals. Am participat la concurs. Ea era la
vocea intai, eu la vocea a treia. Corul nostru a luat locul doi la „Cantarea
Romaniei“, dupS grupul Minisong condus de loan Luchian Mihalea.
Eram cu totii foarte fericiti.
Dar si mai fericiti am fost cand am aflat cS vom participa la un
concurs international de muzicS pentru copii in Tara Galilor, concurs
creat de printesa Diana pentru toti copiii de pe glob.
Cu grupul nostru, Minipontica, fSceam repetitii zilnic. La un
moment dat, la repetitii a venit o doamnS imbrScatS cu totul si cu totul
in verde, cu rochie verde, cu pantofi verzi, cu geantS verde, machiatS

In calatorie 85
cu verde si cu parul violet. Era o aparitie, pentru ca toata lumea era im-
bracata sobru la scoala. A tinut ore cu noi ca sa cantam corect in engleza.
La un moment dat, doamna in verde a venit cu o hartie unde
erau scrise regulile pe care trebuia sa le respectam odata ajunsi in Anglia.
Erau multe, insa cateva puncte mi-au atras foarte tare atentia: s a nu
v a m ira ti de h an an e, s a n u vorbiti de R e g in a s a u Reqe, s a n u p rim iti B ib lii...
Noi, ce sa spun, nu mancam banane decat o data in an, iarna,
cand parintii, dupa ce stateau la o coada enorma, reuseau sa cumpere
un manunchi de banane. intotdeauna verzi. Parintii le ascundeau pana
la Craciun, cand ne spuneau ca le-a adus Mos Gerila. Insa planul esua.
Eu si surorile mele descopeream bananele ascunse in sifonier, intre
haine, si le mancam asa, verzi. Regele si Regina erau, pentru mine, per-
sonaje de poveste. Cat despre Biblie: nu, multumesc, am acasa. Asa
cum refuzam mancarea de la straini: nu, multumesc, am mancat acasa.
A venit ziua plecarii. A fost foarte emotionant. Urma sa mergem
cu avionul. Ceva extrem de nou. Aveam capul plin de indicatii, reguli
si moduri de comportament pe care trebuia sa le respectam. in avion
mi-a fost foarte rau din cauza presiunii. Am facut o escala la Bruxelles,
unde am ramas blocata in toaleta pentru ca nu stiam ca usile sunt
automate. Totul era altfel. Socul a fost foarte mare. Era pe atunci moda
p u n k . Pentru noi, acei tineri pareau personaje fantastice: unghii mari
si colorate, parul foarte colorat si intens tapat, buzele negre si ochii foar­
te machiati, ciorapii rupti si viu colorati, multe bratari, inele... Simteam
ceva intre spaima si fascinatie.
Am aterizat pe Heathrow. Totul era foarte colorat si foarte fru-
mos, geamuri foarte curate, care luceau altfel. Am vazut autobuze rosii
supraetajate. Eram uimiti si ne atragea tot ce vedeam. Am urcat in
autocarul care urma sa ne duca in Tara Galilor. Am trecut pe langa
locuri unde se vindeau fructe, si unde bananele erau gramada si la liber,
fara coada, fara bataie pe ele. Trecand pe langa gramezile de banane,

86 Si eu am trait in comunism
lot autocarul plin de copii (40) a urlat din rarunchi: „Uau!“ Am reali-
/.at ca nici n-am ajuns bine si am si incalcat o regula. Dintr-odata m-a
apucat frica. Am avut senzatia ca le vom incalca pe toate —si nu stiam
ce se va intampla dupa.
Am traversat repede Londra si, dupa un drum de basm, am ajuns
in Tara Galilor. Am lasat in spate acel tumult de lume si de viata total
altfel. Au inceput peisajele cu paduri si serpentine oarecum familiare.
M-am mai linistit.
Am fost cazati pe la localnici. Am nimerit, cu prietena mea, la o
batrana galeza care avea o casa ca-n povesti. Tot acolo era gazduit si un
om din Australia, care statea intr-o camera alaturata. Primul mic dejun
.1fost o aventura. Am vazut pentru prima oara un cuptor cu microunde
si am crezut ca e televizorul. Bucataria avea multe obiecte ciudate si
aparate nemaivazute. La micul dejun, omul din Australia ne intreaba
daca stim ca Regele si Regina Romaniei inca mai traiesc in Elvetia. Eu
am facut ochii mari, ca ajunsa pe taramul desenelor mele, iar colega
mea a inceput sa planga. De fapt tocmai incalcaseram o alta regula.
I-am spus profesorului nostru si imediat ne-a mutat in alta casa,
la doi profesori. O casa si mai spectaculoasa. Am fost cazate la etaj.
Era acolo o balustrada foarte lucioasa. Nu m-am putut abtine, pentru
ca aluneca mai tare ca balustrada de la noi, de la bloc, asa ca m-am
a$ezat pe ea si mi-am dat drumul. La capatul scarii am luat in brate o
statuie pe care, in cadere, am facut-o praf. Gazdele au trecut cu mare
delicatete peste incident, dar eu am fost terorizata sa nu mai stric ceva.
Totul era altfel, si nimic din comportamentul meu nu parea potrivit.
Eram pe o alta planeta si traiam totul cu intensitate maxima.
Concursul avea loc intr-un cort imens. Participau copii din toata
lumea. Ne aflam intre dealuri pline de paduri, intr-un loc foarte frumos.
Eram foarte emotionati. Am descoperit copii cu pielea galbena, cu
pielea neagra, cu fizionomii pe care le stiam doar din carti.

in calatorie 87
Concursul avea si un mesaj religios. In acel context, fiecare copil
a primit cate o Biblie. Fireste ca nimeni n-a putut-o refuza. Am urcat
in autocarul care ne ducea in satul unde eram cazati. Profesorul devenise
tacut si ingandurat. Nu puteam ajunge cu Bibliile in tara, asta era clar
pentru el. Drumul era cu serpentine, printre vai. La microfonul auto-
carului ne-a spus sa rupem Bibliile bucatele mici-mici si sa le aruncam
pe geam. Eu aveam din familie educatie religioasa, nu puteam face una
ca asta. Mi-am pus Biblia la picioare si i-am facut vant pe podea, spre
scaunele din fata, apoi am inceput sa ma uit pe geam. Dintr-odata s-a
creat un fel de frenezie si toate Bibliile au fost sfasiate. Bucatelele mici
de Biblie zburau pe ferestrele autocarului. In spatele lui se formase un
nor de fulgi albi. Ma durea fizic, fara sa pot spune de ce.
Bani n-am avut voie sa avem, am primit doar ceva simbolic. Din
acei bani, in afara de bomboane, n-am putut lua nimic, la festival.
Gazda, de mila, cand a vazut ce banuti am, mi-a facut cadou o papu-
sica de 10 centimetri imbracata in costum galez si un ceas electronic
mic, de care am fost foarte mandra.
Experienta din Tara Galilor era peste ceea ce puteam eu povesti,
odata ajunsa acasa. Cand am revenit in griul comunist, o buna bucata
de vreme n-am facut altceva decat sa tac. Sora mea a fost foarte suparata
pe mine ca nu i-am adus adidasi cu clape. A plans. (I.V.)

Cum am ratat Israelul. In ’82 sau ’83 am facut o cerere de pasaport


turistic pentru Israel. M., buna mea prietena din copilarie, insistase
sa vin la ea in vizita si, ca sa ma convinga, se grabise sa-mi plateasca o
asa-numita „garantie“ de 50 de dolari, banii mei de cheltuiala daca
veneam la ea. Eu eram sigura ca n-o sa primesc pasaportul, mi-era si
sila de formalitati, dar, ca sa n-o dezamagesc pe M., am facut cererea.
M-au refuzat - si, ca ultima tentativa, am cerut o audienta la Serviciul
Pasapoarte, in strada Nicolae Iorga.

88 Si eu am trait in comunism
Am intrat, in ziuaprogramata,intr-o camera lunguiata. Intr-un
(apat al ei erau doua persoane, un barbat si o femeie, si m-am indreptat
spre ele. Dar n-am apucat sa fac doi pasi, cabarbatul, cu o voce alarmata,
de parca eram un infractor periculos, mi-a spus sa ma opresc si mi-a
indicat unde sa ma asez: exact in celalalt capat al camerei, unde era
pus un scaun la o distanta nefireasca, de trei-patru metri, de cei doi.
1’robabil ca intalnirea era inregistrata si camerele nu ma vedeau decat
daca stateam acolo.
Discutia a fost in mare parte banala. Stiam de la prieteni care
Irecusera prin aceeasi procedura cam ce trebuie sa spun. La un moment
dat insa, barbatul (tot timpul vorbea el, ea doar ma privea fix) m-a
intrebat:
— Si cum o sa va revansati fata de prietena dumneavoastra care
va invita, care v-a platit garantia, o sa va dea de mancare, o sa va plimbe
§.a.m.d.?
— Aaa... pai nu trebuie sa ma revansez, doar de aceea suntem
prietene. Sau, in fine, o s-o invit si eu pe ea aici... am baiguit.
— Dar dumneavoastra (si vocea i-a devenit amenin(atoare),
dumneavoastra lucrati la I n s titu tu l de F iz ic a A to m ic a l Aveti acces la
a n u m ite secrete !
Tipul insinua ca o sa-i vand lui M., in schimbul invitatiei si gaz-
duirii, secretele cercetarii romanesti! N-aveam acces la nici un secret
$i de altfel, vorba bancului, cel mai mare secret era ca nu exista nici un
secret - dar bineinteles ca n-am avut curajul sa-i spun asta. Peste o
vreme am primit cartea postala cu refuzul definitiv.
Mult mai tarziu, am aflat de la M. ca invitatia ei li s-a parut
suspecta si autorita(ilor israeliene. Cand mi-a trimis garantia, i-au
cerut sa blocheze in banca 1000 de dolari in beneficiul Ministerului de
Interne, in eventualitatea ca eu, invitata ei, as fi ramas in Israel. (O.B.)

In calatorie 89
L a Pasapoarte, cu un dosar patat. De atunci, de la inceputul anului
1981, cand - intr-o dimineata de ianuarie - fratele meu isi lua zborul
spre Canada si cerea acolo azil politic, am stiut ca nu voi mai putea ca-
latori niciodatain strainatate. Cunoscusem zeci de situatii similare cu
aceeasi urmare: condamnarea pe viata. Nu la inchisoarea propriu-zisa,
ci la o inchisoare ceva mai larga, de dimensiunile intregii tari. Era
interdictia ferma de-a mai iesi vreodata din perimetrul national, acum
si in vecii vecilor. Dosarul meu se murdarise cu o pata colosala, de
nesters.
Cand, in primavara, asterneam pe hartie o cerere de plecare
temporara in Portugalia, in perioada vacantei, raspunsul N u venea cu
o celeritate remarcabila - spre deosebire de Da-ul din anii precedent,
pronuntat intotdeauna soptit si in ultima instanta.Nemaiavand nimic
de pierdut, mi-am petrecut lungul interval dintre 1981 si 1990 cu un joc
pe care-1 gaseam amuzant: benefkiind in fiecare an de o invitatie din
Portugalia (burse ale fundatiei Gulbenkian, prelegeri la Universitatea
din Lisabona), m-am apucat sa fac in fiecare primavara cerere dupa
cerere „pentru plecare temporara in strainatate". Executam exercitiul
fara nici o emotie: disparuse complet stresul din anii trecuti, disparuse
suspansul vizei acordate in ultima clipa! Era ca o partida de tenis cu
Puterea Politica, din care stiam ca voi iesi batut mar, dar care imi
fortifica psihologia de sportiv. Nici un efort nu parea prea mare pentru
a-i irita periodic pe tovarasii de la partid si Securitate, obligati sa-mi
respinga solicitarea inca o data si inca o data.
Amuzamentul meu strict personal in aceasta afacere mai degraba
trista consta si in alte laturi ale jocului: ma interesa sa surprind nivelurile
ierarhice la care cererea mea avea sa primeasca aviz negativ. Uneori
respingerea se producea undeva jos, la nivelul Universitatii; de cele
mai multe ori, la nivel ceva mai ridicat, la Centrul universitar de partid;
alteori insa respingerea venea de la un nivel inalt si solemn, de la
serviciul de cadre din Ministerul Invatamantului. Va puteti inchipui

go Si eu am trait in comunism
usor cate reveniri in scris, cate reveniri la reveniri m-am simtit obligat
sa redactez, cate audiente am solicitat pentru a mai trece o etapa, pentru
a urea inca un etaj al enormei si strivitoarei constructs. in fine, daca
toate aceste etape initiatice pareau finalmente parcurse, urma Marea
Itespingere, ultima si definitive, cea a Serviciului de Pasapoarte. Aceasta
lua intotdeauna forma sordida a unui plic albastru, de ultima calitate,
ce sosea inchis la mine acasa, cu hartia-formular anuntandu-ma ca
cererea mea (din data... cu numarul...) nu fusese aprobata. Urma, pen­
tru comandant, pe fond stampilat, o semnatura indescifrabila.
Plicul albastru sosea de obicei pe la inceputul lui august. Ani­
mat de convingerea intima ca distractia trebuie sa continue si-n vacan-
ta, redactam imediat o contestatie si solicitam audienta la comandant.
Ce spuneam eu in nenumaratele intampinari scrise, adresate „forurilor“?
cam acelasi lucru, in diferite formulari. Ca am scris mai multe lucrari
in domeniul limbii si literaturii portugheze; ca predau la Universitate
cursul de literatura portugheza; si ca, in consecinta, dorinta mea de a
calatori in Portugalia in acest an nu are o semnificatie turistica, ci una
^tiintifica si pedagogica. Asa ca rog sa se reexamineze decizia de res-
pingere a cererii mele. Cu deosebita stima... Ultimul act se juca deci
in septembrie sau chiar la inceputul lui octombrie. Data de plecare
solicitata in primavara trecuse, bineinteles, de mult, asa incat totul
avea aerul unui balet cu valoare estetica, fara nici o finalitate practica.
Scena de incheiere avea loc in cabinetul din strada Iorga al unuia dintre
adjunctii comandantului. Aerul blazat, plictisit, uneori epuizat al bar-
batului (niciodata acelasi) care statea la birou in fata mea ma frapa de
cum intram pe usa; intrevederea dura cateva minute, atata cat ofiterul
sa-mi sugereze ca sunt un caz fara speranta si ca decizia nu poate fi
modificata. In nu mai stiu care dintre anii 1981-1989, interlocutorul
meu, impresionat poate de atata maladiva msistenta, si-a permis sa
formuleze chiar o mica glosa: „Tovarase Zamfir, ce sa ne ascundem
dupa deget, fratele dumitale ti-a facut figura. Asta e! Si noi nu putem
schimba nimic. Imi pare rau.“

In calatorie 91
Circuitul cererilor mele de „plecare temporara in strainatate“ a
continuat neobosit, an dupa an. Urmaream o himera: aceea de a-i obosi
si de a-i culpabiliza pe neonorabilii mei dusmani de la partid si de la
Securitate. Lupta de uzura pierduta inca din clipa inceperii ei, deoa-
rece, spre deosebire de individ, institutiile nu se uzeaza niciodata.
La ultima audienta de la Pasapoarte, am avut de-a face cu un
comandant remarcabil de prost dispus si de taios: mi-a retezat preten-
tiile in cateva secunde. In acel septembrie 1989, dosarul de la Pasapoarte
cu numele meu pe coperta avea deja un aspect iesit din comun - rapa-
nos, innegrit de vreme si de manevrare anuala, rupt pe la margini - si
era de o grosime apreciabila. Cand a fost silit sa puna mana pe el,
dusmanul meu de cealalta parte a mesei a avut un involuntar gest de
repulsie. L-as fi avut si eu in locul lui. Comandantul de serviciu din
acel intru toate memorabil an 1989 nu stia ca un reflex al dosarului din
fata sa se afla la mine acasa, alcatuit cu grija. De ce am pastrat cu mi-
nutie maniacala aceste documente? La ce-mi serveau? La nimic imediat.
Dar am avut tot timpul presimtirea si speranta ca acele nenorocite de
hartii vor putea servi si ele odata la scrierea istoriei tarii noastre.
Restrictivul ordin care interzicea iesirea din tara a celor cu rude
de gradul unu in strainatate a comportat neasteptate si surprinzatoare
efecte colaterale: bunaoara acela de a impinge un intelectual disperat
pe calea prozei. Unde mai pui ca Providenta avea, in ce ma priveste, un
plan special: sa ma faca ambasador in tara care, ani la rand, imi fusese
interzisa. (M.Z.)

L a cum paratari. Pasaportul 1-am cumparat cu doua sacose de plastic


pline cu mere ionatane din Vrancea si doua bilete la meciul de fotbal
Romania-Anglia, pe care i le-am oferit in fata magazinului Polar, ziua-n
amiaza mare, colonelului de la Serviciul Pasapoarte. (E.Tn.)

92 Si eu am trait in comunism
L a granita. In august 1981 am plecat definitiv din Romania, cu trenul.
Am petrecut un lung rastimp de teroare in timp ce, cu aproape doua
ore inainte de-a ajunge la Curtici, au inceput sa ne viziteze, rand pe
rand, tot felul de militari, politisti, controlori, graniceri si vamesi. In
compartimentul-cuseta cu trei locuri se mai afla o doamna pensionara,
care pleca pentru a doua oara sa-si faca o mica vacanta la o prietena,
in Germania. Avand asadar experienta, ma prevenise ca nu ne vom
putea odihni si ca vom fi mereu deranjati cu mult timp inainte de-a
ajunge la granita. Eu tremuram, fnndca ascunsesem, facandu-i sul, in
lacasul in care ar fi trebuit sa se afle un bee de noptiera pentru cuseta
unde dormeam, cei 300 de lei, nedeclarati, pe care mi-i daduse mama
ca sa-i schimb la Viena. Mi se parea ca facusem o nebunie curata, caci,
daca vamesii sau granicerii - care se tot perindau si ne tot cereau
pasapoartele, care ne controlau biletele si ne scotoceau prin bagaje,
punandu-ne fel de fel de intrebari fara sens - ar fi descoperit banii,
aventura mea s-ar fi terminat probabil brusc si urat. Iar uitandu-ma
pe geam din cand in cand, in tot acest timp, vedeam afara un fel de no
m a n ’s la n d acoperit de scaieti si kilometri intregi de sarma ghimpata.
Era un peisaj sinistru (care, in paranteza fie spus, risca sa reapara).
Dupa orele de circulate granicereasca romana, s-a lasat o liniste pro­
funda si, cateva minute mai tarziu, cand primul vames ungur a intrat
in compartiment, am respirat usurat. Trecusem granita. Nu mai eram
un delincvent. Dupa controlul de rigoare, am extras cei 300 de lei din
falsa noptiera, i-am netezit cat am putut mai bine si i-am pus linistit
in portofel. La Viena, in gara, acesti bani pentru care tremurasem atat
aveau sa-mi foloseasca doar ca sa-mi iau o Coca-Cola, un sendvis si,
cred, un pachet de tigari. (J.R)

P langdnd pe M a r iahilfer strafe. In 1984, in august, am plecat pentru


prima data in Vest. Obtinusem foarte greu aprobarea, desi cautasem
(si gasisem) o „pila“. Ma primise in audienta un potentat local. Imi

In calatorie 93
amintesc ca statea in capul unei mese lungi, cu telefonul alaturi. M-a
tinut in picioare. Ca un facut, cum incepeam sa vorbesc, cum suna tele­
fonul, el incepea o convorbire, apoi iar ma punea sa spun ce vreau si
tot asa. I-am jurat ca ma intorc, i-am dat argumente, pana la urma 1-am
convins. Sotul meu, in schimb, n-a fost lasat sa piece (unul trebuia sa
ramana zalog), iar ideea de-a pleca singura in necunoscut imi strangea
inima. In trenul de noapte catre granita m-a apucat o asemenea spaima,
incat am fost gata-gata sa cobor la Alba Iulia. Numai gandul la cat de
greu obtinusem pasaportul m-a tinut pe loc.
Au inceput sa vina vamesii si granicerii, care ne-au tot controlat
si chestionat. La ora 14.30 am ajuns in Westbahnhof, primul meu
contact cu Vestul. Semana atat de putin cu toate garile pe care le
vazusem vreodata, ca multe minute n-am facut decat sa ma minunez:
podeaua stralucea ca data cu lac, totul era luminos, curat, in gara erau
magazinase si chioscuri incarcate cu dulciuri in ambalaje cum nu mai
vazusem, fructe de toate soiurile, unele necunoscute mie, reviste, era
un lux cum la noi nici in hoteluri nu gaseai. Aveau casete de bagaje
automate, dar eu n-aveam habar sa le folosesc. M-am uitat cu coada
ochiului la altii ce fac, si am facut la fel. Din pacate, ceva n-a mers si
mi-a inghitit moneda degeaba, asa ca pana la urma mi-am predat valiza
la biroul de bagaje de mana. Nu-i nevoie sa spun ca n-aveam bani
aproape deloc, schimbasem in gara niste amarati de bani romanesti.
Am iesit pe MariahilferstralSe si am ametit, de-a dreptul. Oa-
meni imbracati altfel, umbland altfel, vitrine incarcate care-ti luau
ochii. Intr-una din ele am vazut un jambon mare si rotund. Si brusc,
mi-am dat seama ca si la noi s-au gasit candva asemenea lucruri, ca era,
candva, firesc sa vezi asta. Si ca acum ma minunam ca de-un miracol.
Si-atunci am inceput sa plang. (F.S.)

L a Moscova. In toamna lui 1989 lucram la Institutul de Fizica Atomica


de la Magurele. Ca sa pot scrie (literatura, ce altceva?), mi-am gasit,

94 Si eu am trait in comunism
spre norocul meu, un loc de munca mai lejer: trebuia sa adun informatii
despre literatura de specialitate publicata la noi si sa le transmit sub o
forma standard, pe o discheta, celor de la Agentia Internationale pentru
Energie Atomica (AIEA) de la Viena. O munca de rutina, stupida si
migaloasa, dar imi ramaneau doua-trei ore pe zi, uneori chiar patru,
ca sa scriu. Dupa trei ani, incheiasem un roman de vreo 500 de pagini.
Chiar atunci mi s-a propus sa ma due la Moscova, la 0 intalnire
a celor care faceau aiurea in lume aceeasi treaba ca mine. Adevarul e
ca pica foarte bine, odata ce tocmai ispravisem romanul. Inainte sa
plec la Moscova, am fost chemat de securistul institutului (unul dintre
ei, banuiesc) si mi s-a explicat ca nu trebuie sa spun nimic care sa
contravina bla-bla-bla, dar si ca din banii primiti de la AIEA (ruble,
individul stia suma exacta) trebuie sa aduc la institut jumatate - si nu
care cumva sa pomenesc cuiva de la Moscova sau de la AIEA despre
intelegerea asta. Nu se punea problema sa refuz.
Ah, Moscova anului de gratie 1989! Ce ciudatenie! Sa descopar li-
bertatea in URSS! Baltic! raspandind manifeste in statiile de metrou -
uneori saltati de militie, ce-i drept. Discutii aprinse in Duma. Infierarea
stagnarii din timpul lui Brejnev. Perestroika. Glasnost. La televizor,
Gorbaciov aclamat pe strazi in RDG - si matrasindu-1 pe Honecker.
Curve plimbandu-se prin fata hotelurilor, imbracate in blanuri luxoase
§i goale pe dedesubt. Primele magazine particulare. Puhoi de oameni
stand la coada in fata Ambasadei Americii pentru un formular de
emigrare - care costa 5 ruble, dar se vindea la negru cu 25. Spectacole
de teatru teribil de curajoase. Toate astea erau de neinchipuit pentru
mine, venit din Romania lui Ceausescu. Si de toate astea m-am bucurat
euforic vreme de sapte saptamani, la Moscova.
Am fost cazat la hotel Pekin, in Piata Maiakovski, si am avut no­
rocul sa fiu coleg de camera cu Tadeusz, un fizician polonez, un tip ne-
maipomenit. De cum a intrat pe usa, ne-amimprietenit. „Solidarnosc!“
i-am strigat eu, iar el, drept raspuns, a scos din geanta G a z e ta W yborcza.

In calatorie 95
Parca toata presiunea tarii de unde plecasem se topise. Trebuia sa sar-
batorim intalnirea, asa ca am hotarat sa iesim la un restaurant.
Tadeusz, care cunostea bine Moscova, mi-a propus un restaurant
din Arbat, unul despre care spunea ca e celebru. „Minunat!“ i-am zis
si am inceput sa cant din Bulat Okudjava: A h , A r b a t, m oi A rb a t, ti m a ia
re liq h ia ... Okudjava, pe care-1 citeam pe-atunci cu pasiune - si poezia,
si proza ale carui cantece le ascultam si le inganam zi de zi, Okudjava,
care copilarise in Arbat. Nu putea fi un loc mai nimerit ca Arbatul
pentru a sarbatori intalnirea cu Tadeusz.
Si am ajuns in restaurantul acela infiorator de simandicos - dar
ce mai conta! Am comandat votca, am comandat icre negre, am co­
mandat vin, am comandat somon, am comandat sampanie, am coman­
dat nu mai stiu ce. Eram fericit, liber si solidar. insa si foarte naiv, dar
asta s-a vazut abia cand a sosit nota de plata. Suma imi arunca in aer
toate calculele de a economisi jumatate din banii primiti de la AIEA
pentru a raspunde chemarii patriotice a securistului meu. Pe de alta
parte, eram prea ametit pentru socoteli de perspective indepartata. Fie
ce-o fi! Am iesit in strada, beti turta, un polonez si un roman tinan-
du-se de umeri, chiuind si cantand prin Arbat. Dupa un drum intor-
tocheat, abia pe la trei noaptea am ajuns la hotel.
A doua zi i-am spus lui Tadeusz cum sta treaba cu jumatate din
suma primita de la agentie. S-a aratat indignat. La fel s-au aratat si
ceilalti cu care aveam de-a face (intr-o rabufnire de furie, am nesocotit
avertismentul securistului si m-am apucat sa-mi denigrez tara). Trebuia
sa ma descurc cu banii ramasi. Cumparam parizer, salam, branza,
paine si lapte de la alimentara - deprinsesem cateva cuvinte in ruseste,
pe care le amestecam cu versurile lui Okudjava, asa ca ma descurcam.
Ma imprietenisem si cu un tanar rus care ma ducea pe la teatru (Teatrul
Sfera), cu care discutam cate in luna si in stele - el visa la o cariera de
compozitor de opere rock, eu la una de romancier. Respiram suspect
de liber pe strazile si in parcurile moscovite.

96 Si eu am trait in comunism
De fapt insa, dupa cina aceea fastuoasa, nici T adeusz n-o ducea
stralucit. Cum din partea AIEA sosisera niste americani foarte volubili
si cu un uimitor spirit de observatie, Tadeusz si cu mine, cei doi estici,
am fost repede si cu multa simpatie adoptati de ei. Situatia era oarecum
jenanta, dar cand Tom, unul dintre americani, a scos un teanc de banc-
note din buzunar si ne-a zis „Ia uite ce de bani primesc eu de la agentie!
Ce vreti sa fac cu ei? Sa-mi cumpar toate busturile de bronz ale lui
Lenin? Haideti mai bine sa-i facem praf si sa ne bucuram de viata!“, ei
bine, atunci Tadeusz si cu mine am cedat in fata marinimiei americane.
Asa se face ca, dupa ce la pranz mancam parizer cu branza, seara infu-
lecam cu lingura icre negre (foarte ieftine pe-atunci, la banii ameri-
canilor) si inotam in sampanie.
A fost un dezmat - mai ales un dezmat al libertatii. Dupa sapte
saptamani de Moscova, aterizarea intr-un Bucuresti intunecos, mizera-
bil si crispat a fost o trauma. Nu puteam pune de acord cele doua lumi.
Si mai era problema banilor. Izbutisem sa economisesc doar o treime
din suma. M-am prezentat spasit la securist, i-am marturisit ce se in-
tamplase si i-am propus sa platesc restul sumei in lei. „Bine“, mi-a zis
pe un ton alb, aruncandu-mi o privire goala, si m-a concediat.
N-a fost nevoie sa mai platesc nimic. A venit 21 decembrie. Apoi
22 decembrie.
Pe urma am recitit romanul scris timp de trei ani, cele 500 de
pagini dactilografiate cam stangaci. Ce mi se paruse inainte genial
acum mi se parea slab. Am aruncat romanul la gunoi - la propriu, nu
la figurat. (V.Z.)

M edium . E vara lui 1990, asadar au trecut doar cateva luni de la schim-
barea regimului. Sunt la Londra. Traduc la o cina de afaceri pentru
actionarii unei societati mixte romano-britanice. Doamna din Romania
poarta o haina lunga, de vulpe argintie. Intram in restaurant. Cei de
la mese ne privesc oripilati: R u s s ia n s ! Partenerul englez ne intreaba

In calatorie 97
daca suntem vegetariene. Eu traduc ca asa si asa, doar came sa fie. En-
glezul rade, avem umor noi, romanii, si comanda sp a re rib s. Sefa mea
incremeneste atunci cand ne trezim la masa cu un platou pe care
troneaza un morman de coaste de pore. Traduc: ,,Pai oase!? Am venit
la Londra sa mancam tot oase?“ Englezul e nauc. ll lamuresc ca doamna
vrea friptura. OK. Chelnerul vrea sa stie cum o vrem. Traduc: lagratar.
El insista, cum sa fie: r a r e , m e d iu m , don e, well d o n e ? Ma trece transpi-
ratia. Habar n-am ce zice. intr-un final ma prind: intreaba cat sa fie de
mare friptura si zic m e d iu m , vorba patroanei, ,,ca sa nu creada astia ca
suntem nemancate“. (M.S.C.)

Pastrati-l dum neavoastra! Eram pentru prima oarain Vest si multe


din lucrurile cele mai banale, din viata lor de zi cu zi, imi erau straine.
Dar niciodata nu cred ca m-am facut de ras ca-ntr-un mic si cochet
magazin din Bruges. Intrasem doar sa ma uit, nici pomeneala sa am
bani sa-mi cumpar ceva. Era ca-n rai - sa stai, sa te tot uiti. Intr-un tar-
ziu, am reusit sa-mi dezlipesc ochii de pe lucrusoarele din rafturi $i
am dat sa ies. In drumul spre usa, dau peste un pachetel frumos amba-
lat, in hartie lucioasa, cum la noi nu mai vazusem (nici obiectul, nici
ambalajul). Pe pachet scria o.b. s i era desenat un fel de cilindru ciudat.
Habar n-aveam la ce putea folosi, dar parea, in ochii mei de estica, un
lucru pretios. L-am ridicat si, in vazul lumii, m-am dus foarte mandra
la vanzatoare si i l-am intins, spunandu-i cam asa: Je v ien s de trouver ce
tru c-la, qardez-le, s'il vous p la it... Iesind cu multa demnitate, m-am tot
intrebat de ce se inrosise atat de tare vanzatoarea si de ce femeile din
jur zambisera. La noi, nici pomeneala de o.h-uri sau de tampoane
igienice. Nu se gasea - si asta foarte greu, cu emotii - decat vata. Abia
peste cativa ani aveam sa inteleg de ce se inrosise vanzatoarea careia
cu atata generozitate ii spusesem sa pastreze obiectul. Bine ca nu
gasisem pe jos un pachet cu prezervative, ca si astea erau de negasit in
tineretea mea. (A.)

98 Si eu am trait in comunism
Inqhitind tn se c . Am studiat pianul la Liceul de Muzica George Enescu
din Bucuresti timp de 12 ani (1973-1985), intr-o atmosfera de compe-
titie destul de dura, condimentata de eternele ambitii ale profesorilor
.si ale parintilor, si mai ales de situatia numarului de locuri, care a scazut
drastic de la treapta I (21 de pianisti) la treapta a Il-a (am ramas opt),
iar apoi la admiterea la Conservator (concuram pe trei locuri).
Unul din evenimentele care m-au marcat a fost prima mea iesire
in strainatate: nu implinisemInca 16 ani si am participat impreuna cu
alti colegi la un concurs de pian la Senigallia. De slalomul prin birocratia
comunista a Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste - ca sa primesc
pasaport - s-a ocupat mama. Nu-mi dadea nici un fel de informatii
despre demersurile respective din cauza ca avea o proasta parere despre
discretia mea (as zice ca pe buna dreptate). Am plecat in cele din urma
cu bagajul burdusit cu salam de Sibiu, cascaval, saratele si fursecurile
mele favorite, ca sa-mi tina de foame in Italia trei saptamani, timp in
care trebuia sa fiu cat mai constienta posibil ca voi manevra „valuta“
cu cea mai mare parcimonie.
Am castigat un premiu la concurs, aveam ceva bani, dar nu mi-as
fi cumparat nici macar o inghetata, de frica. Asa ca, atunci cand un
francez amabil (azi un pianist bine cotat, Eric Le Sage), si el candidat
la concurs, ne-a invitat intr-o seara torida pe litoralul Adriaticei pe co-
legul meu Aladar (Ali) Racz si pe mine sa mancam un cornet de inghe-
tata, refuzul nostru la unison, categoric si raspicat, 1-a uimit. (Preferam
sa murim de pofta decat sa fim pusi in situatia jenanta de a nu-i putea
oferi, la randul nostru, ceva.) A repetat invitatia de mai multe ori pana
cand eu, mai lacoma si mai curajoasa, am cedat. Cu timiditate, Ali
mi-a urmat exemplul. (V.S.-D.)

La bulgari. Vacantele, care devenisera concedii, le petreceam la mare,


la 2 Mai. Avand copil mic, aveam dreptul sa plec in concediu in timpul
verii. Stateam pe strada principals, pe partea marii, la tanti Natalia,

in calatorie 99
care nu si-a inchis niciodata cu geamuri veranda, care avea un sopron
unde mancam, o bucatarie de vara, un closet foarte curat si un dus cu
apa care se incalzea de la soare, tntr-un butoi suspendat. Plecarile la
mare erau adevarate aventuri: plecam cu butelia de aragaz, cu patul
fetitei noastre pe portbagaj, cu un lighean mare in care s-o spalam, cu
stick de votca ruseasca pe care le adunam din timp de la casa de co-
menzi si cu diferite alte produse alimentare. Intr-un an, afland ca pu-
tem face numai cu buletinul si cu Dacia noastra 1100 o excursie de o zi
in Bulgaria, ne-am inscris la oficiul ONT din Mangalia. Intr-o dimi-
neata am pornit la drum. Eu nu mai fusesem niciodata plecata din tara
si am fost foarte emotionata.
Totul m-a mirat §i interesat. Trecand prin sate, am vazut langa
magazine lazi de bere stivuite, in fata carora nu se formase nici o coada.
Coasta de deal paralela cu marea era acoperita cu paduri de pini si se
vedeau multe case modeste de vacanta construite acolo care erau
proprietatea unor oameni, nu a statului. Golful, focile, stancile, relie­
ful de la capul Caliacra m-au fermecat. Am ajuns la Varna, unde am
vazut pe strada tavi uriase cu placinte, branza telemea, bere, Coca-Cola,
Schweppes, mici bijuterii de argint filigranat pe tarabe, tigari BT si
Kent, o bunastare pe care cu greu mi-o puteam imagina. Ne-am intors
seara la 2 Mai incarcati cu bauturi, tigari si o roata de cascaval. Pe
veranda ne asteptau toti prietenii si am tras o petrecere pe cinste. (I.C.)
8
Oficiale

L
Pancarta. Unul dintre supliciile vietii de student, ca de altfel al vietii
tuturor, era participarea obligatorie la diverse manifestatii oficiale,
festivitati, defilari, spectacole omagiale, toate intretinand cultul para­
noic al dragilor conducatori, in special al perechii prezidentiale. Uneori
reuseam sa ne eschivam, alteori nu. Eram student la Filologie cand,
prin toamna lui 1985 sau 1986, a trebuit sa mergem la 0 astfel de mani-
festatie. Stiu ca era toamna tarzie, imi amintesc si acum senzatia de
frig de atunci. Evident, cursurile au fost suspendate si ne-am instalat
in coloana care se forma in Piata Romana. Toti purtam pancarte cu
diverse inscriptii („Traiascatovarasul Nicolae Ceausescu, cel mai iubit
fiu alpoporului!“, „Omagiu Conducatorului iubit!*4, „Glorie Romaniei
Socialiste!** etc.), de diferite marimi si culori. Eu aveam una destul de
mica si de usoara, pe care era scris scurt: „Traiasca Partidul Comunist
Roman!" Nu eram membru de partid, poate chiar de-asta mi-o dadu-
sera. Asadar, mergeam in coloana, destul de lent, pe bulevardul Magheru,
apoi pe I.C. Bratianu (cum se numeste azi, pe-atunci nu mai stiu cum
se chema) si trebuia sa ajungem, daca memoria nu ma insala, la Sala
Polivalenta, unde aveau sa vina oficialitatile, pentru a ne tine inflacarate
discursuri. Ca )uni studenti ce eram, bineinteles ca faceam poante, bar-
feam, ne hlizeam, flirtam, radeam ca prostii.
Ne apropiam de Piata Unirii, cand, brusc, am simtit nevoia im-
perioasa de-a merge la toaleta. Dar pe unde, cum sa ie?i din coloana?
Am rezistat un timp cu stoicism, cu mult stoicism, dar dupa ce ne-am

Oficiale 103
indepartat binisor de Piata Unirii mi-a fost imposibil sa m ai rezist. A.s.i
ca am iesit suuubtil din coloana si m-am indreptat spre niste strSzi
laturalnice, cautand un boschet. Dar cum sa te usurezi, riscand sa to
vada cineva, tocmai langa „Traiasca Partidul Comunist Roman ‘7 Era
un dublu sacrilegiu: unul care tinea de buna-cuviinta si celalalt, mull
mai grav, care tinea de ideologic. Totusi inevitabilul s-a produs, dupS
ce in prealabil am reusit sa ma eliberez de prejudecati.
Am decis sa nu ma mai intorc in coloana, ci acasa, in Grozave^ti.
De prejudecati reusisem eu sa ma debarasez, dar cum sa te debarasezi
de pancarta? Mi-ar fi fost usor s-o arunc undeva, insa i-as fi facut un
mare rau colegei care preluase, sub semnatura, toate pancartele. Am
decis sa ma intorc in Pitar Mos, la Facultatea de Limbi Straine, de unde
fusesera preluate, si s-oinapoiez. Dar saumblu solitar, tinandin maini
o pancarta, m-ar fi tradat - toata lumea si-ar fi dat seama ca am sters-o
de la manifestatie. O multime ducand in maini astfel de pancarte era o
imagine foarte obisnuita atunci, un individ sin q u r mergand cu o pan­
carta in mana era o imagine de-a dreptul deliranta (si care putea fi
in te rp re te d ). Aid e paradoxul: daca, prin absurd, cineva, d in p ro p rie in i­
tiativ e, cu cele m a i b u n e in tentii, ar fi plecat de acasa cu o pancarta pe care
sa scrie „Omagiu Conducatorului iubit!“ §i ar fi defilat asa, singur, pe
strazi, cu siguranta ar fi fost saltat si arestat sau internat intr-un ospiciu.
E adevarat ca am ales strazi laturalnice, paralele cu bulevardul,
dar si pe acolo treceau oameni. Unii se mirau, altii radeau, altii sopteau
(ceea ce parea sa nu prevesteasca nimic bun). Eram un biet Crist in va-
rianta caricaturala care-si tara „Crucea“ pe stradutele paralele cu
bulevardul. In sfarsit, ma familiarizasem cu obiectul, din pozitia lui
verticals il intorsesem usor-usor in pozitie orizontala (ceea ce putea sa
para o mare nesabuinta a tu n c i), il pusesem sub brat, la un moment dat
chiar m-am asezat la o coada la gogosi, avand obiectul sub brat, spre
constemarea celor de langa mine. Cea mai mare emotie (ce zic eu emotie...
panica de-a dreptul!) am avut-o cand am ajuns la Universitate si a trebuit

104 Si eu am trait in comunism


sa tree prin pasaj. Eram in centrul Bucurestiului (astazi kilom etrul o ) si
eu ma expuneam privirii trecatorilor, mult mai multi aici, cu chestia aia
in mana. in sfarsit, am trecut si peste hopul asta si m-am indreptat spre
Batistei, pentru a o lua, tot pe strazi laturalnice, spre Pitar Mos. Am ajuns
pana la urma, slava Domnului, la Facultatea de Limbi Straine si am gasit
pe cineva (cred ca o femeie de serviciu) caruia sa-i predau pancarta. (G.A.)

Asteptandu-l pe T ovarasul. Cand Tovarasul a trecut prin oras catre


una dintre casele sale de vacanta, am fost stransi cu totii pe marginea
strazii pe care urma sa apara convoiul prezidential. Noi, elevii, trebuia
sa facem un soi de dans cu esarfe. Am asteptat o zi intreaga. Ore si ore
de plictiseala, de chin. Tovarasul si Tovarasa au ajuns abia catre seara si
n-au aruncat nici macar o privire spre noi. (Cr.C.)

T rotu aru l potrivit. Locuiam in cartierul Baneasa, foarte aproape de


aeroport, iar circulatia se intrerupea des, de obicei cate o ora, ca sa
poata trece pe soseaua absolut pustie „coloana oficiala" din Primaverii
spre aeroport si inapoi. Liceul meu era in Dorobanti, asa ca, in functie
de ora la care se bloca traseul, uneori mergeam pe jos doar doua statu,
alteori patru-cinci. Intr-o dimineata am prins inchiderea circulatiei
chiar de la inceput si am mers tot drumul pe jos (vreo 40 de minute).
Pe trotuare erau insirati, la intervale regulate, „baietii“ in civil. Era
important sa alegi bine trotuarul, pentru ca de la un moment dat, cu
mult inainte de a se apropia ora de trecere a coloanei, nu mai aveai voie
nici sa traversezi. (R.Z.)

Urqenta num arul 1: papadiile. intr-o buna zi, prin ’86 sau ’87, nu mai
tin minte exact, la Institutul de Reactori Nucleari Energetici, unde
lucram, s-a dat alarma: am fost convocati si ni s-a spus ca trebuie sa
strangem toata papadia dintr-o poiana destul de mare, aflata nu foarte
aproape de cladirile sectiilor. La inceput n-am inteles ce se intampla,

Oficiale 105
am crezut ca era o gluma (desi vestitorii nu prea aveau simtul umoru-
lui), pe urma insa am priceput: a doua zi trebuiau sa soseasca intr-o
vizita de lucru Tovarasul si Tovarasa, iar elicopterul lor ar fi aterizat
tocmai in acea poiana. Din nenorocire, papadia se incapatanase sa
creasca acolo deasa si viguroasa. Cum Tovarasul sau Tovarasa, nu mai
tin minte care, nu suporta papadia, planta aceea infama trebuia complet
extirpata din poiana si de pe drumul care ducea spre cladirile sectiilor.
Am fost martorul unor scene memorabile. Iesise intreg institutul,
de la sefi de sectie pana la femei de serviciu. Sa fi fost o mie de oameni?
Mai mult? Toti stateau aplecati §i culegeau de zor papadie. Se muncea
indracit, se smulgea cu furie - eram in criza de timp. Planul de bataie
era bine pus la punct: zona fusese impartita in sectoare, fiecare sector
intrand in grija cate unui detasament de smulgatori; papadia culeasa
era stransa in gramezi, apoi gramezile erau adunate intr-o gramada
mare, la periferia zonei; acolo urma sa se dea foe papadiei.
Nu mai tin minte cate ore a durat operatiunea, dar §tiu cum am
blestemat cu totii planta asta rebela. Raspandita prin iarba, uneori era
greu sa-i gasesti tulpina si, presati de timp, apucam smocuri mai mari
de iarba. Daca n-am fi fost sub o presiune atat de crispanta, probabil ca
am fi ras in hohote. Asa insa taceam si smulgeam contra cronometru.
Cand treaba a fost gata (oare chiar nu mai ramasese nici un fir
de papadie?), am vrut sa asist la arderea acelei gramezi uriase - probabil
in semn de razbunare pe planta abjecta. Ideea n-a fost grozava: dupa
ce s-a turnat benzina si s-a aprins focul, a izbuenit o flacara uriasa de
care m-am apropiat necugetat, iar vantul si-a schimbat directia si flacara
mi-a parlit parul. (N-aveam alta solutie decat sa ma tund scurt.) Am
interpretat incidentul ca pe o razbunare a plantei la razbunarea mea.
A doua zi dimineata, cand am ajuns la institut, ni s-a comunicat
ca, din pacate, Tovarasul si Tovarasa nu mai veneau in vizita la noi.
(V.Z.)

10 6 Si eu am trait in comunism
F lo ri pentru T o va ra su . Eram prin clasa a IV-a. Locuiam in Cerna-
voda, pe o straduta care urea in continuarea podului ce ducea la gara.
Pe straduta noastra locuiau turd, tatari, armeni si albanezi. Toti copiii
erau innebuniti dupa dulciurile lor: acadelele (patru la leu) si halvita pe
care o vecina le vindea (deseori ni le daruia) stand turceste in fata portii.
In anul acelaincepea constructia centralei nucleare si Ceausescu
urma sa vina in oras impreuna cu o delegatie de straini. Era agitatie
mare. Noi, copiii, simteam asta la scoala. Intr-o zi, doamna invatatoare
m-a anuntat ca fusesem aleasa sa-i dau flori Tovarasului. Am fost tare
mandra. Toti copiii m-au privit cu invidie. Si, de necaz, radeau de mine.
„ 0 sa-i dai flori si el o sa te pupe! Ha-ha!“ Ce-a urmat nu mi-a mai pla-
cut deloc: trebuia sa exersez zilnic tot felul de gesturi de salut, sa repet
la nesfarsit micul discurs pe care aveam sa-1 spun inaintea Tovarasului
candii „inmanam“ buchetul. Noaptea aveam cosmaruri ca maincurc,
ca nu mai stiu ce sa zic, ca florile erau uscate, iar Tovarasu’ ma trimite
la colt, sau imi da un patru.
Cel mai rau a fost cand ne-au luat la controlul medical. Ne-au exa-
minat in amanuntime parul, pielea, dintii, gatul, inima, plamanii.
Ne-au facut analize de sange. Am plans atunci. De altfel, imi pierise
cu totul orice chef. Nu voiam decat sa se termine odata. La sfarsit ne-au
facut si niste injectii dureroase.
In ziua cu pricina, am asteptat mai multe ore pe stadion. Colegii
mei faceau spectacol cu esarfe, desenand cu corpurile lor harta tarii, nu-
mele Tovarasului si literele PCR. Erau si ei sfarsiti de atatea repetitii si
de asteptarea incordata.
In cele din urma a sosit. Venise insotit de o multime de straini,
printre care multi din tarile africane. Nu vazusem pana atunci in realitate
oameni de culoare si, in general, straini. Ii stiam doar pe turcii si tatarii
de pe strada mea. Dar ei erau de-ai nostri. Ma uitam curioasa la fetele
ciocolatii ale oaspetilor, la parul lor cret, la dintii lor atat de albi. Iar cand
a sosit momentul cu florile, cineva mi-a soptit ca trebuie sa ma indrept

Oficiale 107
chiar spre unul dintre acei oaspeti. 0 clipa am ramas incremenita. Eu
ma pregatisem pentru tovarasul Ceausescu! Si pe urma, de omul strain
mi-era frica. M-am simtit impinsa pana in fata lui. Am executat mecanic
tot ce invatasem, mi-am spus discursul si i-am dat florile, incercand sa
nu-1 ating si sa nu-1 privesc. S-a aplecat spre mine si mi-a atins obrazul
cu buzele. I-am simtit parfumul aspru. Picioarele imi tremurau atat de
tare, meat mi-era teama ca o sa ma prabusesc.
Am aflat apoi ca Tovarasu’ isi adusese cu el niste copii speciali
care i-au dat florile. De atunci m-am suparat definitiv pe el. (C.I.)

Fara batrdnete s ifa ra de moarte. Sa fi fost pe la sfarsitul gimnaziului


(deci si al anilor ’70), cand, in perspectiva vizitei oficiale a cuplului
prezidential la Cluj, mi s-a comunicat ca fusesem aleasa (nu stiu pe ce
criterii) sa fac parte din grupul pionierilor care urmau sa le dea buchetele
de flori, sus, la tribuna oficiala. Eram pe lista fericitilor alesi - si, mai
cu seama, nu ma puteau scoate de-acolo nici interventiile (timide, cred)
ale tatii, nici altceva. Vizita oficiala era inca departe in calendar, cand
au inceput sa ne duca la controale medicale periodice, la cabinetul
uneia din scoli. Zvonurile erau tot mai multe si mai amenintatoare:
ne vor da purgative inainte, ne vor interna o saptamana pentru depa-
razitare, ne vor tunde si pieptana la fel pe toate fetele, cu codite si bre-
ton (bretonul, mai ales, mi se parea amenintarea cea mare), ne vor lua
sange etc. Deocamdata ne ascultau cu stetoscopul, ne cantareau si ni se
uitau in gat. A urmat apoi o vizita mai mare, la o policlinica, tot pe baza
de convocator. M-am dus. Cand ne-au bagat in cabinet (eram un stol
de fete) si ne-au spus sa ne dezbracam la piele „pentru analize“, am
explicat uneia dintre asistente, frumos si corect, ca eram in zilele acelea
femeiesc-problematice.
Eram preadolescenta, stiam ce se petrece cu corpul meu, stiam
si cum sa vorbesc despre asta. De-aceea m-a uluit reactia pe care am de-
clansat-o: vaierul asistentelor, viteza cu care m-au pus sa ma reimbrac

108 Si eu am trait in comunism


si sa plec din cabinet (m-am trezit pe holul policlinicii cu jumatate din
haine inca in brate) si sa nu mai vin acolo niciodata, ca m-au scos de
pe lista celor care vor da flori. Pareau revoltate ca indraznisem sa ma si
prezint acolo „in halul in care eram“. Era asa de simplu sa scap de cor-
voada cu florile? m-am intrebat. Si oare de ce? Acasa, tata, etnolog de
profesie si om cu umor, mi-a explicat cum e cu „impuritatea femeii" in
credintele primitivilor. O vreme, totusi, mi s-a parut neverosimil ca
lui Ceausescu sa-i fie frica si de asa ceva. Pana cand, mult mai tarziu,
am aflat ca nu e voie sa folosim cuvinte ca m oarte, bd tran ete, b o a la in
titlurile articolelor din T r ib u n a , pentru ca „se stie ca Tovarasului nu-i
plac“. Asa deci, mi-am zis. Vine de se leaga. (I.B.)

G iurgiule! Prin 1983 sau 1984, a trebuit sa merg, in august, cu copiii din
comuna Ciorogarla (judetul Giurgiu), unde eram profesoara la clasele
V-VIII, la repetitiile pentru spectacolul pe stadion de 23 August. Vreo
doua saptamani, copiii (sute sau poate mii, veniti din toata tara) au stat
zilnic in soare, de dimineata pana seara, repetand cu instructorii pozitiile,
miscarile si invartirile din covorul uman pe care urmau sa-1 alcatuiasca.
Ei locuiau intr-un camin, eu puteam pleca seara sa dorm acasa.
In camin, am fost strigata pe bol de unul dintre sefii „de la partid“
G iu rg iu le ! - si n-am inteles in prima clipa despre ce era vorba. La spec-
tacol nu m-am uitat, am preferat sa raman in culise, asteptandu-i pe
copii. Au venit impreuna cu instructoarea care tipa pentru ultima oara
la ei ca n-au fost destul de buni, au gresit vreo doua miscari, n-au facut
tot ce-i invatase ea. (R.Z.)

In a fa r a de... Centenarul Academiei, 1967. Sunt ghid pentru academi-


cienii francezi. Un fost candidat la presedintia Frantei: „Zau daca va
inteleg pe voi, romanii, de ce sunteti nemultumiti de comunism. Uite,
eu as fi gata sa fiu ca voi, sa mi se ia toata averea, in afara de pajistea
cu raul in care pescuiesc!“ (I.V.-R.)

Oficiale 10 9
Avertism ent. Cand a venit Nixon la Bucuresti, ni s-a atras atentia ca,
daca vrem sa iesim sa -1 vedem (nu era obligatoriu, ca pentru Fidel
Castro, de exemplu), sa nu cumva sa ne apropiem de masinile oficiale,
pentru ca soferii au dispozitii sa ruleze in mare viteza, calcand orice si
pe oricine le-ar iesi in fata.
N-a fost asa. La Arcul de Triumf, unde ma aflam, puzderie de
oameni! Nixon a coborat si a facut o „baie de multime". (M.Gh.)

D e voie, de nevoie. Eram fotograf, dar nu faceam fotografii de protocol,


pentru ca aveam parul lung, mustata si nici nu eram membru de partid.
Asadar, nu eram vrednic sa stau in apropierea presedintelui. O data
insa au avut nevoie de mine, asa ca mi s-a spus sa-mi strang parul si
sa-mi punbasca. (E.Tn.)

Vizita L iubei K osm odem ianskaia. Eram in clasele primare la fosta


Scoala Centrala, pe atunci nr. 10, cand am primit vizita Liubei Kos­
modemianskaia, „mama eroilor sovietici Zoia si Sura“, care, asa cum
scria in carti, au fost ucisi miseleste de fascisti in al Doilea Razboi
Mondial. In acea dimineata n-am mai facut ore. Am asteptat in am-
fiteatrul §colii pana a aparut o femeie mititica, cu parul cenusiu,
imbracata in negru. Era mama celor doi elevi sovietici, deveniti eroi
post m ortem .
Domnea o tacere solemna. Profesoara de limba rusa ne-a pre-
zentat oaspetele de vaza. Un grup de pionieri a urcat pe scena si i-a
inmanat un buchet de flori, rostind in cor propozitii in limba rusa.
Apoi inaltul oaspete, profesoara de rusa si directoarea au luat loc la o
masa acoperita cu o panza rosie. In spatele lor erau portretele eroilor
§i steagul Uniunii Sovietice. Nu se auzea nici musca. Noi, elevii, citi-
seram toti cartea despre viata Zoiei Kosmodemianskaia si eram im-
presionafi s-o cunoastem pe mama acesteia. Mama eroilor a inceput

no §\ eu am trait in comunism
sa ne vorbeasca, si profesoara traducea. Ne-a povestit viata copiilor ei
si despre curajul cu care Zoia si-a infruntat calaii. Cu totii am izbucnit
in plans. Mama eroilor a inceput si ea sa planga. Profesoara de rusa
nu s-a mai putut abtine si, suspinand, ne traducea cuvintele musafirului
de vaza. Chiar si directoareaisi tampona cu demnitate ochii. La sfarsitul
cuvantarii ne-am ridicat cu totii in picioare, am intonat imnul Uniunii
Sovietice si am aplaudat plangand. Dupa aceasta vizita istorica, numele
liceului s-a schimbat in Zoia Kosmodemianskaia. (I.C.)

M o a r t e a n e m u r i t o r u l u i . Cand a murit Stalin, in martie 1953, eram


elev in clasa a Ill-a. invatatorul, director in acelasi timp al scolitei cu
clase cumulate $i doua cadre didactice, ne-a adunat in careu in curtea
scolii ca sa ne lamureasca de ce suna intruna sirena de la mica fabrica
de cherestea din apropiere si de ce suiera locomotivele cu aburi inspre
tunelul de la Mestecanif.
Peste cateva zile, Ilie, unul dintre colegi, n-a venit la scoala. A
aparut ziua urmatoare cu o figura speriata. Ne-a spus ca 1-au arestat
pe mosu-sau, adica pe bunicul sau, caruia ii ziceau toti „mosu“. Bunicul
ierna oile la munte, unde avea un saivan destul de incapator. Astfel nu
se mai chinuia sa aduca fanul la vale tragandu-1 pe grapa prin rapi. Ii
era mai la indemana sa-si tina oile langa claile facute peste vara. Acolo
avea cu el un flacau din sat, sa-1 ajute la treburi si sa-i tina de urat.
Auzind sunetele care urcau inspre el dinspre mai multe localitati
din jur, s-a hotarat sa coboare unde va da de lume de la care sa afle
despre ce-i vorba. Ajuns in satul de la poalele Obcinii, a intrat intr-o
pravalie in care era adunata parca mai multa lume decat de obicei. A
intrebat si-a aflat ce s-a intamplat. Dupa ce s-a dumirit, a zis: „Apoi
tot omu-i dator cu o moarte. $i Stalin e om.“ La cateva zile avea sa fie
arestat pe motiv ca s-a bucurat c-a murit... nemuritorul. (G.B.)

Oficiale 111
Clopote la m oartea lui Stalin. In 1953, cand o murit Stalin, eram in-
ternat in spital, la Hateg. Am auzat de moartea lui la difuzoru’ din
salon. M-am externat a doua zi si m-am intors acasa, la Silvas. Cei de
la partid, din sat sau de la raion, ne-or chemat la scoala sa ne „predice“.
Ne-or pus sa tanem un moment de reculejere. Or tras si haranjile [clopo-
tele, n.red.} la biserica, de trei ori pa zi, cum era obiceiu’ cand murea cineva
din sat. Imi aduc aminte ca era si cor in sat, popa era dirijor. In cor
canta si Leri, vecina noastra. Cantau multe, printre care §i „Lui Stalin,
slava, slava inaltam / $i pe drumul lui mai darz ne avantam“.
De plans, o plans numa’ Aureli, mare activists. Cea mai prSpS-
dita muiere din sat. (Gh.A.)

S T A L I N . In copilSria mea se mai vedeau pe Tampa, in stanga cum


te uiti spre ea, trei majuscule: LIN. Brasovul fusese rebotezat Orasul
Stalin si cuiva ii venise ideea ca numele slSvit sa fie scris din conifere
pe coasta, sa-1 poata citi oricine in fiecare clipa. Brazii erau mai inchisi
la culoare decat restul vegetatiei si ramaneau verzi si iarna. Asa s-a si
facut. Dupa moartea lui Stalin, cand orasul a revenit la vechiul nume
(abia in i960), nu mai era cazul ca literele sa ramana plantate acolo.
Silvicultorii insa, cu constiinta meseriei, n-au vrut sa taie atata bradet
si au ales alta solutie: au plantat alti puieti de brad printre litere, astfel
incat, in cativa ani, sa nu se mai distinga nimic. Si, intr-adevar, incet-
incet a disparut STA, apoi si LIN-ul a disparut, inghitit de padure.
Ciudat mi se pare ca noi, copiii, n-am avut habar, pana foarte
tarziu, cum arata la fata personajul cu care fusese sufocata generatia
precedents si al carui nume ocupase timp de cativa ani Tampa. (I.P.)
9
Scapate
de sub control
Si noi am incercat sa-i pacalim, in Arcadia comunista,
sifiecare incercare era buna. Chiar si atunci cand esuam. Era asa:
N e o f i c ia l . La inceputul primaverii, in martie, a murit Stalin. Ne-a scos
pe toti studentii la Sosea, unde fusesera adunati o multime de alti
oameni si unde s-au tras nu stiu cate salve de tun. Asta, pe vremuri,
era un semn de bucurie, acum se voia de durere. Viitorul meu sot si cu
mine, profitand de intalnirea intamplatoare §i trecand pe langa o
policlinics, am parasit coloana si ne-am facut analizele necesare pentru
casatorie. Din 20 martie eram doamna, asta in particular, caci oficial
eram to v a rd sa . (D.P.)

Desi nu era voie sa stim nimic din exterior, aflase-


V in a m e r ic a n ii!
ram ca in 1953 sunt alegeri prezidentiale in SUA. Unul dintre candi-
dati era Eisenhower, invingatorul din al Doilea Razboi Mondial. Daca
reuseste el, precis „vin americanii'* si incepe razboiul cu Uniunea Sovie-
tica, se sopteste printre detinuti. De altminteri, era speranta de care
ne agatam periodic: „Vin americanii." Incercam sa-i descoasem pe paz-
nicii mai de treaba: „Cine a iesitin America?" Raspunsul unuia, excedat
de intrebarile noastre: „Taranistii!“ (M.Gh.)

Sfarsitul anilor 1930, viata de internat. Eram vreo 20 de fete,


P e f u r is .
pe care, in rand cate doua, ne conducea domnisoara Lapo. In drumul
nostru spre Scoala nr. 1de fete, treceam prin fatabisericii Precista. Ne
opream toate si faceam cruce, asa cum stiam de-acasa. Din pricina asta,
domnisoara Lapo a fost cat pe ce sa-si piarda slujba. Dupa ore, ne-a

Scapate de sub control 115


chemat pe rand la ea si, „in mare taina“, ne-a invatat cum sa ne facem
cruce cu limba in gura. Si tot pe furis mergeam si la spovedit si impar-
tasit. (A.Bd.)

U n d e-i in u n d a tia ? Eram student la sfarsitul anilor ’60 si locuiam


intr-un bloc de pe strada Pictor Mirea, nu departe de Arcul de Triumf.
Blocul avea, la demisol, un sir de camere gandite ca anexe (pentru
servitori) ale apartamentelor de deasupra. Toate camerele de pe cori-
dorul demisolului erau ocupate de studenti, chiriasi ai proprietarilor
de la parter si etaj. Aveam cu totii acces la un singur closet, cu un dus
alaturat. Viata era frumoasa, ne vedeam fiecare de treaba, ne imprie-
teniseram si faceam toti curte singurei femei vecine cu noi, o secretara,
incurcata, din pacate, cu un scandinav max in varsta care ii promitea,
probabil, s-o scoata din tara.
Locuiam foarte modest, dar intr-un cartier pretentios, aproape
„rezidential“. Vizavi de noi era casa generalului Ion lonita, pe atunci
ministru al Apararii nationale. Intr-o noapte a plouat abundent si tot
demisolul s-a umplut cu apa prost absorbita de canalizarea - etern
deficitara - a capitalei. Noroc ca eram in sesiune, a§adar treji, astfel
incat ne-am mobilizat prompt si, inarmati cu lighene, oale si galeti,
ne-am apucat sa evacuam potopul care ne ajunsese pana spre genunchi.
Spre stupoarea noastra, tocmai cand eram in plina actiune, a aparut
alaturi de noi un grup de pompieri. Ne-am gandit ca vreunul dintre
proprietari le-a cerut ajutorul (desi era greu de crezut ca se executasera
atat de rapid pentru un prapadit de demisol). Fapt e ca au pus in func-
tiune o pompa eficienta, care, intr-un timp record, a supt toata apa de
pe condor, umpland cu ea cisterna masinii cu care venisera. Operatiu-
nea era practic incheiata cand, dintr-odata, a aparut pe scara un soldat
desfigurat de panica, strigand in gura mare: „Stop! Nu aid e inundatia!
Inundatia e in pivnita tovarasului general lonita, vizavi!" Dupa un

116 Si eu am trait in comunism


scurt moment de deruta, pompierii au realizat gafa, §i-au strans
„sculele“, dar si-au dat seama, in ceasul al doisprezecelea, ca nu mai
au loc in cisterna pentru un supliment lichid. Ce era sa faca? Ne-au
turnat la loc apa proaspat evacuata si s-au dus, pregatiti pentru un nou
asalt, in pivnita demnitarului de vizavi.
Lucrurile reintrau in ordine. Filmul se daduse indarat: eram iar
cu apa pana la genunchi si ne straduiam, cu materialul din dotare (li-
ghene, oale, galeti), sa „lichidam“ lichidul rebel, care ne cotropise demi-
solul. Dupa care am reluat studiul pentru examenul de a doua zi. (A.P.)

Back in the U SSR . Pe la mijlocul anilor ’60 aparuse la Radio Bucuresti


o emisiune saptamanala surprinzatoare, care a devenit rapid „cult“
pentru toti tinerii de atunci. Este vorba de M e tro n o m , la care, pentru
primadata, puteai asculta muzica pop sau rock. Realizatorul emisiunii,
Cornel Chiriac, a ajuns astfel eroul generatiei noastre.
Unii au interpretat aceasta noutate ca pe un element al deschi-
derii politice. Realitatea este ca, intr-un fel, a fost rodul intamplarii.
L-am intalnit prima oara pe Cornel Chiriac la masa muzicienilor care
cantau la restaurantul Ambasador, iar Horia Moculescu ne-a facut
cunostinta. Cornel, care era deja redactorul unei emisiuni de jazz, prima
din Romania, fusese cooptat de George Limbasanu sa participe la rea-
lizarea unei emisiuni despre o muzica pe care n-o prea cunostea. Atat
eu, cat si fratele meu Octavian eram innebuniti dupa acest gen muzi-
cal nou aparut, a carui vedeta numarul unu era formatia The Beatles.
In treacat fie spus, discuri rock nu se gaseau pe piata si erau
aduse, in mare parte, de fiii unor demnitari comunisti, ca Valentin
Ceausescu sau Jancsi Fazekas, care, evident, erau in primul rand tineri,
si-abia apoi comunisti. Cum, spre uimirea noastra, nu existau nici ma-
car la Radio (nu cum ne inchipuiam noi, ca Radioul ar trebui sa aiba
o discografie completa, trimisa de casele de discuri occidentale), a

Scapate de sub control 117


trebuit sa-i procuram lui Cornel muzica pe care urma s-o foloseasca
in emisiune. Din fericire, Cornel n-a tratat acest gen muzical drept
„muzica usoara“ si a devenit un muzicolog pasionat al rock-ului.
Drept multumire, mie si fratelui meu ni s-a incredintat, in cadrul
Metro n om u lu i, o rubrica T op T w en ty. Aflaseram despre moda topurilor
dintr-un ziar, N ew M u sic a l E x p ress, uitat de un englez in holul hotelului
Ambasador. Cand 1-am gasit, am fost fascinati: un ziar care sa se ocupe
in intregime de muzica noii generatii! Parea neverosimil.
Emisiunea avea restric^iile ei, ca toata media, controlata strict
de cenzura comunista. In primul rand, ni s-a impus o anumita struc­
tural o treime muzica romaneasca, o treime muzica italiana $i franceza
si doar o treime muzica englezeasca si americana. Ceea ce era o bataie
de joc, consideram noi, caci tocmai aceasta din urma constituia obiectul
stradaniei noastre. La acea vreme nu existau emisiuni live. Toate emi-
siunile erau inregistrate in prealabil, iar banda de magnetofon trebuia
dusa la cen zu ra, la etajul II. Acolo era o usa pazita de doi militari inarmati
?i noi trebuia sa lasam banda la usa, urmand ca ea sa fie revizuita. in
semn de aprobare, dupa literele CL („cap limpede"), aparea pe banda
o semnatura.
In ciuda greutatilor, totul parea promitator si se bucura de un
succes enorm. Cred ca aveam peste un milion de ascultatori, in mare
parte tineri. Acestia nu erau preocupati de chestiunile ideologice si vo-
iau sa aiba good tim e on ly, astfel ca nu intelegeau de ce aceasta muzica
este atat de primejdioasa. Dar intr-o zi, pe neasteptate, Cornel ne-a
spus ca emisiunea lui s-a suspendat.
Ce se intamplase? Una dintre regulile cenzurii era ca toate titlurile
straine sa fie traduse. Ignorand aceasta regula, am introdus o melodie
al carei titlu a ramas in engleza. Se chema B a ck in the U S S R , cantec al
formatiei Beatles, care se referea direct la invazia sovietica in Ceho-
slovacia, din 1968. Miraculos, a trecut de cenzura, dar a auzit-o cineva,
se pare ca dintre grangurii cei mari, si a cerut imediat ca emisiunea sa

118 Si eu am trait in comunism


fie interzisa. In scurt timp, Cornel a reusit sa piece in strainatate si,
dupa cateva luni, si-a reluat M e tro n o m u l la Europa Libera, de data asta
zilnic. Noel Bernard, directorul postului, si-a dat seama imediat pe ce
comoara pusese mana. Pentru noi, in tara, parea ireal sa auzim la
Europa Libera emisiunea noastra si vocea lui Cornel.
Dupa jumatate de an, norocul ne-a suras si am obtinut pasa-
poarte, ceea ce ar fi insa subiectul unei alte povesti. Dupa un sejur de
o luna in Suedia, ne-am regrupat cu totii la Munchen. De data asta
aveam doua emisiuni saptamanale. Dar tinta noastra era America,
unde am ajuns dupa un an, ca emigranti. Peste cativa ani Cornel a
murit asasinat. (C.Pt.)

Sensul mortii. Emisiunile postului de radio Europa Libera erau trans-


mise pe unde scurte, ceea ce conferea receptiei, chiar si dupa ce bruierea
inceta, o anumita fluctuate, un fel de piuit cu suisuri si coborasuri,
dupa care puteai recunoaste fara gres postul. Sunetele transmisiei erau
livrate ascultatorului ecranate de o retea de zgomote parazite care,
asemeni unei saltele cu arcuri elastice nelegate intre ele, suiau si coborau
fara legatura cu logica semnalului transmis ori cu fixarea judicioasa,
de catre ascultator, a frecventei de receptie. Cand era vorba de muzica
rock transmisa de Cornel Chiriac in cadrul emisiunii Metronom , efectul
de tiuituri suitor-coboratoare putea uneori sa para un efect al pedalei
chitarelor electrice. Cand am ascultat prima oara de pe disc melodia
Love L ik e a M a n a grupului Ten Years After, mi s-a parut saracita de
efectele tuturor acelor distorsionari electronice care nu erau ale piesei
(desi eu credeam ca sunt), ci ale reflexiei undelor scurte pe materia cu
densitate fluctuanta a plasmei ionosferice.
Pana la asasinarea lui Cornel Chiriac, in 1975,am ascultat M e tro ­
n o m u l cu regularitate. Apoi m-am „specializat“ pe emisiunile de stiri
(a caror ascultare, la 6 seara, devenise in familia mea un ritual), pe A ctu a-
lita tea ro m a n e a sc a si pe emisiunile literare facute saptamanal de Monica

Scapate de sub control 119


Lovinescu si Virgil Ierunca. Tin minte o emisiune de-a lor, in care cei
doi au retransmis un interviu luat din Statele Unite lui Mircea Eliade,
„la cald“, de catre Constantin Alexandroaie. Era intr-o zi de permisie
(faceam armata). Tocmai trecusemprin experienta mortiiin cutremur
(unitatea mea fusese folosita la degajarea resturilor blocului OD-16 din
Militari, care cazuse la cutremur). Eram adanc marcat de cadavrele la
dezgroparea carora contribuisem. Iar Eliade vorbea, in interviu, de
experienta mortii, de sensul pe care religiile il pot conferi mortii. Eliade
vorbea romaneste fara pic de accent; asta imi placea, mi-1 facea foarte
apropiat. Raspundea calm, cu o anumita lentoare si, chiar daca parea
uneori ezitant, era convingator. Oricum ar fi fost, era chiar Mircea
Eliade - pentru mine, un stiu to r.
Ascultam concentrat. Transmisia era foarte proasta. Frazele
suiau, coborau, piuiau, iar silabele cuvintelor sunau uneori cabilele
de sticla lasate sa se sparga pe ciment. Tot ce spunea Eliade mi se parea
important, cumva decisiv. Atunci Alexandroaie 1-a intrebat: „Ce sens
are pentru omul individual moartea in catastrofele istoriei?" Am tre-
sarit, era problema mea de-atunci. Voiam enorm de mult sa aud
raspunsul lui Eliade la a c e a sta intrebare. Eliade a rostit cateva cuvinte
de pregatire. isi introducea, calm, raspunsul. Era limpede, stia raspunsul
la aceasta intrebare. Apoi a facut o mica pauza, in care zgomotul de
fond al piuiturilor sticloase parea s-a intensificat, dupa care, cand si-a
reluat gandul - am auzit primele cuvinte (acum nu le mai stiu) - , nu
s-a mai auzit nimic. Am asteptat cateva secunde. Nimic. M-am uitat
intrigat la ochiul in doua culori al radioului cu lampi Weimar, la care
ascultam Europa Libera. Tot nimic. Am incercat sa prind postul mai
bine. Am miscat lima cursorului. Se pierdea piuitul specific. Am revenit.
Il obtineam iar. Dar nu se auzea nici o voce: era doar reteaua zgomo-
telor de fond ale emisiei de unde scurte. Nu se auzeau decat fluctua-
tiile piuitoare! Eram disperat. Intr-un tarziu, semnalul a reaparut. Se
auzeau din nou vocile! Acum era vocea lui Constantin Alexandroaie,

12 0 Si eu am trait in comunism
care, emotionat, ii multumea lui Eliade pentru „extraordinarul ras-
puns“ pe care i-1 daduse. Interviul se incheiase. Raspunsul nu 1-am
aflat nici azi. (H.-R.P.)

Cum am vazut un m anifest si m -am speriat de m ine. Sa fi fost prin


iarna lui 1979, in februarie-martie. Eram elev de liceu, la Ploiesti. Sta-
team intr-un bloc in cartierul Ploiesti Nord, langa ceea ce tot ploies-
teanu’ cunoaste sub numele de Complexul Mare. (De ce se numeste
asa? Pentru ca, evident, la o statie mai incolo, tot in Ploiesti Nord, se
afla Complexul Mic.)
Intr-o duminica dimineata, pe la 8, m-am dus sa iau paine. Nu
prea era nimeni pe strada si eu mergeam somnoros, fredonand in min-
te nu mai stiu ce, vreun Pink Floyd (ca asa faceam pe atunci, cantam
in cap ce ascultasem cu o seara inainte). M-am trezit brusc din som-
norosenie si am uitat tot brusc de Pink Floyd cand am ridicat ochii din
pamant si am vazut, pe peretele de langa farmacia nr. 8 care functiona
in cadrul complexului (avea acelasi numar ca scoala generala la care
invatasem, si pe atunci credeam ca farmaciile si scolile sunt numero-
tate in paralel, asa, ordonat, frumos, pe cartiere), u n m an ifest. Un biletel
lipit pe perete pe care scria „Jos Ceausescu!“. Si mai scria ceva, cred ca
„sa iesim in strada" sau „sa protestam" sau ceva asemanator. Dar nu
mai stiu exact. Nu pentru ca a trecut mult timp de atunci, ci pentru
ca, in clipa cand am vazut biletelul, mi s-a facut frica si am sters-o
de-acolo cat am putut de repede. M-am speriat de mine, de faptul ca
vad cu ochii mei asa ceva. M-am uitat in jur, nu era nimeni, si m-am
departat in graba.
Toata ziua m-am gandit la manifestul ala. Nu puteam pricepe
cum de-a ajuns acolo. Stiam ca totul e supravegheat. Ascultam pe
atunci Europa Libera, normal (ce-i drept, mai mult muzica). Auzisem
de incercarile de a protesta impotriva regimului. Dar sa vad la m in e in
c a rtie r, cu ochii m e i, un biletel pe care erau scrise de mana (cu litere de

Scapate de sub control 121


tipar stangace, probabil omu’ isi stalcise intentionat scrisul, m-am
gandit eu) niste cuvinte impotriva lui Ceausescu mi se parea de necre-
zut. Aminvatat toata ziua - ma pregateam pentru facultate. Dar nu-mi
puteam lua gandul de la ce vazusem. Am ascultat seara Europa Libera,
ca poate o zice ceva despre vreun manifest sau vreo miscare in Ploiesti.
Nimic.
A doua zi dimineata am pornit spre scoala. M-am dus glont sa
vad daca biletelul mai era acolo. Bineinteles ca nu mai era. M-am ui-
tat in jur: oamenii treceau pe-acolo, fiecare la treaba lui. Normal, ce
altceva sa faca? Dar pe trotuar, umbland agale in sus si in )os, cu man-
taua regulamentara cam decolorata, era un militian grasuliu si cu o
fata de bleg. I-am povestit la scoala unui coleg ce vazusem (eram prie-
teni, aveam incredere in el). Mi-a zis ca fac misto de el. N-am priceput
de ce, atunci. Am priceput mai tarziu.
Cand m-am intors de la scoala, am trecut iar pe acolo. Militianul
nu mai era pe trotuar. Era in farmacie, probabil i se facuse frig, se
plictisea si intrase la caldura, sa mai schimbe o vorba cu farmacistele.
Imi parea rau ca plecasem dupa trei secunde, fara sa citesc pe-nde-
lete manifestul, ca sa am si eu satisfactia deplina ca uite, domnule, se
poate. Mi s-a parut caraghios: adica regimul trimite „la locul crimei",
sa astepte reintoarcerea vinovatului, un militian grasuliu si bleg? Atat?
Mi-a venit sa rad. (M.V.)

Pe a id nu se trece. Timisoara anilor ’80. La cinematograful Timisoara


{sic!)ruleaza filmul de razboi P e-aici n u se trece (1975), regizat de Doru
Nastase si avandu-i in distribute pe Vlad Radescu, Ana Szeles, Ovidiu
Moldovan, Ilarion Ciobanu, Mihai Mereuta, Silviu Stanculescu, George
Motoi, Eugenia Bosanceanu, Cornel Coman si Stefan Velniciuc. Fil­
mul vorbeste despre eroismul soldatilor romani pusi sa pazeasca gra-
nita vestica a tarii in al Doilea Razboi Mondial. In seara de dinaintea

122 Si eu am trait in comunism


primei zile de rulare, doi alpinist! utilitari instaleaza, ca de obicei, un
afis urias pe panoul aflat deasupra cinematografului, pe care se vad
figura lui Ilarion Ciobanu si titlul filmului. A doua zi dimineata, tre-
catorii care au drum prin zona (intre care si eu) constata ca, in timpul
noptii, cineva se cocotase pana la afis si scrisese cu vopsea chiar sub
titlu: PE-AICI NU, DAR PRIN IUGOSLAVIA? (R.P.)

Ceausescu si E lena. In anul 1984, pe Stadionul 1 Mai (astazi Dan Pal-


tinisanu) din Timisoara se desfasoara concertul vedetei iugoslave
Lepa Brena - in traducere „Brena cea frumoasa“, pe cantareata che-
mand-o in realitate Fahreta Jahic, iar apoi Fahreta Zivojinovic, dupa
casatoria cu tenismenul iugoslav Slobodan „Boba“ Zivojinovic. Lepa
Brena e o prezenta indelung asteptata nu doar pentru muzica pe care-o
canta, ci si pentru felul cum arata. Sex-simbolul bosniac aduna aproa-
pe 50 000 de oameni pe un stadion fara instalatie de nocturna, cu o
instalatie de iluminat improvizata si cu cateva steaguri ale Iugoslaviei
fluturand in tribune. Lepa Brena e acompaniata de trupa Slatki greh
(Pacatul dulce) si isi canta hiturile intr-o atmosfera exploziva. A doua
zi dimineata, pe portfle de beton ale stadionului, o alta mana necu-
noscuta (sau poate aceeasi?) las a, tot cu vopsea si cu litere mari, un
distih pe care salubritatea nu stie cum sa-1 stearga mai repede: CEAU­
SESCU SI ELENA / TUCA-N CUR PE LEPA BRENA. Totusi, am apucat
sa-1 vad! (R.P.)

Cu creta. Pe la inceputul lui decembrie 1989, atmosfera devenise atat de


apasatoare, incat in unele seri ieseam sa ma plimb un pic prin jurul
casei, ca sa pot adormi. intr-o seara am vazut pe un colt de zid 0 in-
scriptie care m-ainveselit. Cineva avusese curajul sa scrie cu creta, ce-i
drept cu caractere mici: Jo s C. Pentru semnul de exclamare n-a mai
avut curaj. (O.B.)

Scapate de sub control 123


Cm creionul. Pe vitrina aprozarului de pe Academiei, am vazut, intr-o
zi, ca scria cu litere mari: „A sosit varza.“ Cineva scrisese dedesubt, cu
creionul: Jn ca o lovitura data capitalismului." (M.Gh.)

C and „cotoii danseazd pe acoperis ". Prin ultima clasa de liceu, batra-
nul meu profesor particular de franceza, colonelul de cavalerie Mihai
(Muc) Sanatescu, mare iubitor si salvator de motani vagabonzi, mi-a
dat adresa unui baiat de la Paris, de varsta mea, ca sa corespondez si
eu cu el. Acesta, fiul unor emigrant! rusi, avea in casa tot felul de diha-
nii, tatal sau fiind director la Jardin des Plantes, dar vedeta era un
splendid motan pe nume Hidrophile, mare amator de bai in cada.
Schimbam scrisori destul de des, iar amicul din Franta avea
obiceiul sa deseneze pe plic si un timbru cu un cap de pisoi, sub care
scria C h ato p h ilie, sau sa scrie, de jur-imprejur, A sso c ia tio n In te rn a tio n a le
des C h ato p h ile s (Asociatia Internationale a Pisofililor).
Am continuat corespondenta si in facultate, el insotindu-si scri-
sorile si de desene in stilul lui Jean Effel, caricaturizandu-se pe sine ca
motan cu silueta interminabila si subtire. Apoi batranul profesor a
murit si, de la o vreme, am incetat si noi sa ne mai scriem.
Zece ani mai tarziu, prin 1980, cand ma angajasem la ARCOM
ca translator si mi se studia dosarul in vederea trimiterii mele in Libia,
m-a chemat colonelul de securitate care se ocupa de intreprinderea
noastra si m-a intrebat ce relatii am cu numitul Basile Pasch. I-am ras-
puns ca, pana in urma cu zece ani, corespondaseram, dupa obiceiul
elevilor. A voit apoi sa stie ce e cu asociatia noastra, cati membri are si
ce obiective. I-am raspuns ca fuseseram trei membri, apoi doar doi, iar
liantul era dragostea pentru pisici. „Erati cam mare sa va placa pisi-
cile“, mi-a replicat. „Acum sunt si mai mare, dar tot imi plac.“
L-am lasat cu o mare nedumerire. Aceasta ii va fi sporit expo­
nential cand, ajungand eu totusi in Libia, prietena la care locuiam mi-a
scris intr-o scrisoare: „Cotoii continua sa-mi danseze pe acoperis.“ (Era

124 Si eu am trait in comunism


un acoperis sub geamul ei, cu un copac alaturi, pe care veneau niste
motani atrasi de mancarea pe care le-o dadeam eu.) „Din pacate insa,
de la plecarea ta, nimeni nu mai intelege psihologia matului flamand!**
Scrisoarea, trimisa prin ARCOM in noiembrie, mi-a parvenit in
aprilie. Era deschisa si mototolita: ce mai transpirasera „baietii“ sa dea
de capat limbajului cifrat pe care, pasamite, il con tinea! (M.B.)

Cand am ajuns la caminul studentesc din


T o p u l im p r o v iz a tiilo r .
Regie, la jumatatea anilor ’80, am constatat ca odata cu venirea iernii
disparea complet caldura. Toti studentii incercau sa gaseasca solutii
ca sa se incalzeasca. Cei mai multi isi procurau cate un resou, dar
regulamentul caminului interzicea introducerea oricarui aparat in
priza, se faceau controale peste controale tot timpul, se confisca orice
aparat electric. Noi, cei de la Politehnica, apelam mereu la experienta
de specialitate a celor de la sectiile de electronica, electrotehnica si
energetica. La un moment dat, am facut un top al celor mai ingenioase
improvizatii ale studentilor din Regie. Le tin minte si astazi.
L o c u l I I I 1-au ocupat studentii de la electronica in iarna lui
i984-’85, una dintre cele mai grele. Acestia, nici mai mult, nici mai
putin, „au pus blocul in priza* in felul urmator: au gaurit zidul pana
au ajuns la armatura metalica a betonului armat, au dezgolit-o si au
pus pe ea o faza din cele trei care intrau in tabloul electric. Efectul:
structura metalica s-a incalzit ca un resou urias si tot zidul de pe partea
tabloului, cu toate camerele pe care le marginea, s-a incalzit. Timp de
doua ore, studentii de pe partea aceea s-au bucurat de o caldura agre-
abila. Doar ca dupa aceea cablul care alimenta caminul si alte cateva
din Regie au luat foe si s-au topit.
L o cu l I I : studentii de la energetica. Era iarasi una din zilele cu
comisie de control. Frig crancen pe hoi, frig crancen si-n camere. Una
singura avea o temperatura de vreo 20 de grade, iar studentii care lo-
cuiau in ea erau imbracati normal, nu cu sapte cojoace, ca toti ceilalti.

Scapate de sub control 125


Fireste ca membrii comisiei au cautat resouri, dar n-au gasit. Prizele
erau la vedere, nici urma de aparat. Comisia a mai stat o vreme, a dat
din colt in colt, apoi a plecat contrariata. Ce se intamplase? Locatarii
mgropasera in ipsos, pe fundul glafului ferestrei, o rezistenta electrica
foarte lunga si puternica. Firul de alimentare era si el ingropat in zid,
ajungand la priza prin spate. Apoi au tencuit cu grija, astfel incat totul
parea neatins. Studentii ne-au povestit ca s-au temut sa nu puna vreunul
mana pe glaful ferestrei, ca i-ar fi ramas lipita pielea de el.
L ocul I, castigatorii, au fost studentii de la TCM. Tot asa, vine un
control neanuntat. Cand se deschide usa, membrii comisiei sunt orbiti
de o lumina care tasneste din camera, ca un laser. Parca ar fi avut un
aparat de sudura inauntru. Cand intra, ce sa vezi? Locatarii micii in-
caperi invatau (era sesiune) imbracati doar in slip si cu ochelari de
soare. Si nici un aparat in priza, asadar nu incalcasera regulamentul.
In schimb, prin toata incaperea atarnau ghirlande de becuri de 60 de
wati. In total 88. Era ca la plaja!
In ce ma priveste, am crezut ca 1-am apucat pe Dumnezeu de picior
cand, in anul III, noul nostru coleg, fiul unui director tehnic de la Dacia
Pitesti, a venit cu un resou puternic. Dar nici nu 1-a pus bine in priza, ca
au sarit toate sigurantele: rezistenta resoului fusese luata de la un
uscator de caroserii al uzinei Dacia. (D.G.)

Colectivizarea lu i G aleatd. Aveam vreo opt ani si imi petreceam


vacanta de vara intr-o comuna de pe valea Buzaului. Comuna se nu-
mea Bozioru Rau, nu era inca electrificata, n-avea inca scoala si nu
fusese colectivizata (inca). Tatal meu, de profesie medic chirurg, fusese
repartizat acolo, dupa un stagiu intr-o comuna din apropiere, Parscov,
locul de nastere al lui Vasile Voiculescu. Dar macar la Parscov exista
spital, scoala primara (unde absolvisem ultimul trimestru din clasa I si
clasa a Il-a), magazin satesc, pe scurt, o oarecare incropeala comunitara.
Bozioru era, ca sa zic asa, virgin. Imprejurimi frumoase, livezi de pruni

126 Si eu am trait in comunism


(cu tuica aferenta) si cateva sute de sateni. Exista si un dispensar,
amenajat in casa (rechizitionata) a unui bogatas local, mare producator
de licori etilice. In penuria generala, casa se distingea printr-o pivnita
perfect amenajata pentru depozitarea tuicii (cateva uriase butoaie de
tip termos, incastrate in zid, o „instalatie“ ultimul racnet pentru acea
data). Evident, tata nu avea cum sa-fi faca meseria de chirurg, iar
pacientii il tratau ca pe un soi de vraci bun la toate. Veneau la el cu du-
reri de dinti, pantecaraie, rani provocate de conflicte curente sau de
betia cate unui sot nefericit, nasteri iminente etc. Nu o data, ii erau
aduse la dispensar si felurite vite bolnave, sau betegite, ca doar unde
sa fie duse daca nu la doctor. Singurul „intelectual“ din sat era preotul,
pe care 11 vizitam adesea ca sa jucam „pietre“ si sa bem tuica fiarta,
indulcita cu miere.
Partidul incepuse deja sa faca unele tatonari in perspectiva
colectivizarii. La un moment dat, un activist cu improbabilul nume
Galeata (ar trebui alcatuit, candva, un dictionar al nomenclaturii comu-
niste, adevarata magazie de acareturi, vietati, promisiuni nefaste si
brutalitati plebee, de la Borila, Preoteasa, Cioara, Pungan sau Pacoste
pana la Burtica, Gainusa, Gadea etc.). Pe omul nostru il chema deci
Galeata. Problema era ca, odata ajuns cu misiune in sat, trebuia gazduit
intr-o „casa de oameni“. Or, asa ceva nu avea decat un chiabur inca
instarit §i, fireste, cel dintai vizat de elanul „unirii averilor". Zis fi facut.
Chiaburul, gazda generoasa, a pregatit, pe langa un pat confortabil, o
cina abundenta. Tovarasul Galeata a fost invitat, dupa obiceiul locului,
sa bea din picanta tuica locala: „Tovarase Galeata, noroc si veselie!" -
indemna, cu un aer inocent, chiaburul „onorat“ de un asemenea oas-
pete... A inceput masa, insotita, alert, de libatiuni consistente. Tov.
Galeata nu „obisnuia“ insa, in „principialitatea“ lui, sa „consume“ atata
alcool. De la ovreme a inceput sadeainapoi. „Tov. Galeata, va rog fru-
mos, inca una. Una mica, de dragul meu!“ - insista gazda, perfid onc-
tuoasa. Musafirul incerca sa reziste, fara succes. De la o vreme, efectele

Scapate de sub control 127


ospitalita^ii buzoiene au devenit alarmante. „Nu, va rog, nu mai mer-
ge!“ —incerca Galeata sa scape. As! Ti-ai gasit! „Hai bre, nea Galeata,
ce, nu-ti place tuica mea?“ Turnirul se intetea. Oaspetele avansa rapid
spre o durabila coma alcoolica. Stia ca misiunea lui implied jertfa de
sine, curaj, barbatie, dar pur si simplu nu fusese antrenat suficient pen-
tru o asemenea lupta. „Nu mai pot!“ - gemea bietul om, cerand mila.
„Ba Galeata! Ia si bea, ca nu-i de joaca!“ Incet-incet, apelativul cu care
era abordat activistul intrase in picaj. intr-un tarziu, gazda a recurs la
un argument forte, ultimul la indemana: a luat o custura de prin casa,
a infipt-o in grinda de deasupra mesei si i-a soptit printre dinti impri-
cinatului: „ Galeata, neamul si grijania ma-tii, bea, ca, daca nu bei,
dracu’ te-a luat! Bea! Sa vezi si tu cum e pe la noi!“ Propaganda ateista
nu i-a fost de mare folos bietului Galeata. Cu taisul deasupra capului,
dracul parea destul de plauzibil... Pe scurt, omul s-a prabusit nepu-
tincios sub masa si a adormit cu ochii pe custura.
In Bozioru, colectivizarea s-a amanat nitel... Galeata a fost trecut
la munca de jos, iar chiaburul naravas a sfarsit in puscarie. Presa de
partid a inregistrat, pana la urma, inca o victorie in razboiul vitejesc
impotriva exploatatorilor. (A.P.)

„Ce ai tu cu mine, Iosdve ?“ Primul lucru pe care-1 vedeai cand intrai


in Cugir, primul lucru cu adevarat important si care se vedea de de-
parte, era Stalin. Orice-ai fi facut, oricum te-ai fi sucit, cu ochelari sau
fara, n-aveai cum sa nu-1 vezi. Sa tot fi avut doisprezece metri inaltime
si aproape cinci latime, cu mana dreapta intinsa spre inainte si cu destu’
aratand catre fabrica. Era un om frumos, avea charisma, cum se zice,
parea bun si sfatos, incat tu, omul de rand cu toate rosturile, cu bucuriile
si necazurile, cu intrebarile si nedumeririle tale, atunci cand treceai
prin fata lui, in mod cu totul curios, simteai nevoia sa stai de vorba cu
el si sa-i spui ba una, ba alta, de-ale tale.

128 Si eu am trait in comunism


Mosu’ meu, ori de cate ori pleca la munte, oprea boii in fa(a lui
Iosif Vissarionovici si statea de vorba cu el. Ultima lor intalnire a fost
asta-vara, cand m-a luat si pe mine cu el la munte, ca sa aducem trun-
chii de brad din padurea lui de la Comarnic pentru noua noastra casa.
Dupa ce boii s-au oprit, mosu’ a pus biciul langa el, s-a descoperit, a
scos o sticla cu vin - mai avea doua damigene de zece litri puse in fanul
de sub scandura pe care sedea - , a destupat-o si, ridicand mana catre
Stalin, destins la fata, calm, zambind chiar, i-a zis:
— Noroc, Iosave.
Apoi a baut si, cu o voce blanda, inceata, a continuat:
— Ma, Iosave, ce ai tu cu mine? Pentru ca nu stiu daca ti s-o adus
la cunostinta, da’ eu, cand or trecut ai nostri Prutu’, eram la vie. Nu
mai eram bun de razboi, iar in primu’ am luptat mai mult in linia-ntai
si pentru ca am avut cheptu’ gaurit de doua ori am fost decorat, lasat
la vatra si pentru bravura mea am capatat ceva pamant, pe care-1 lucru
ase cum trabuie. Ase ca... Ma, de ce ma-nveti tu pe mine cum traba sa
ar, ca eu stiu treaba asta din mosi-stramosi, si tu cu stepa aia a ta n-ai
de unde sa stii ca aratura adanca straca pamantu’ pe-aici, pe la noi. De
ce ma obliji tu pe mine sa intru in colectiva, pentru ca eu, Iosave, n-o
sa intru cate zale-oi avea. Asa ca mai bine meri tu fain frumos oblu in...
si lasa-ne pe noi in pace. (V.U.)

„Eu - nu!" imi placea cartea, invatam bine si prima mea invatatoare,
doamna Boboc, avea numai cuvinte de lauda pentru mine. Mi-amin-
tesc ca odata ma cheama tata la el (cand ma chema tata la el era de rau:
de regula, in asemenea situatii imi aplica corectii fizice pentru pros-
tiile pe care la faceam). De data asta, spre surprinderea mea, mi-a dat
un set de penite noi pentru tocul de scris. Tata nu facea daruri, asa ca
1-am intrebat pentru ce acest cadou.
— M-am intalnit cu doamna invatatoare si mi-a spus ca ai fost
singurul din clasa care a stiut poezia, mi-a spus el.

Scapate de sub control 129


Prm clasa a doua, tata m-a chemat la el si mi-a tinut urmatorul
discurs:
— Vorbesc cu tine pentru ca tu esti barbat si vei fi cap de fami-
lie. Surorile tale se marita, o sa aiba barbatii lor grija de ele. Te-am
adus din noroaiele de la Coroana la oras, la Mangalia, ca sa inveti carte!
(Pe vremea aceea, tn anii 50, la tara nu se prea facea carte; dupa cel
mult sapte clase copiii abandonau, de regula, scoala si ramaneau in
gospodaria parintilor, sa-i ajute la munca campului.) Suntem saraci,
a continuat tata, nu am nimic sa-ti las; singura ta avere este cartea, asa
ca sa te tii cu dintii de ea! Eu atat am putut sa fac pentru voi!
Tinand cont de indemnurile tatei, dar si pentru ca-mi placea ce
faceam, asa cum am spus, invatam bine. Ca urmare, la inceputul clasei
a Ill-a, am fost primit in organizatia de pionieri. In epoca, admiterea in
organizatia de pionieri se facea in clasa a IV-a, dar pentru cei mai
merituosi elevi, cu rezultate bune la invatatura „si purtare exemplara*,
se faceau derogari. Nu pot sa descriu senzatia de bucurie si mandrie
care m-a cuprins in acele momente! Abia asteptam sa se termine orele
ca sa ajung acasa si sa impartasesc cu ai mei marea mea realizare. Am
ajuns intr-un suflet, am intrat in fuga pe usa, mandru nevoie mare, cu
cravata rosie la gat. Tata era acasa.
— Tata, tata, am strigat eu, m-au facut pionier!
Tata a intors capul spre mine si, aruncandu-mi o privire plina
de dispret, mi-a spus cu sila:
— Mare cacat!
Atunci mi s-a parut ca cerul se prabuseste peste mine; nu inte-
legeam nimic, eram stupefiat de reactia tatei; ma asteptam sa primesc
laude, felicitari, imbratisari pline de caldura si in loc de asta aveam
parte de dispret si dezgust! Mi s-a pus un nod in gat, am inceput sa
plang si m-am aruncat in bratele mamei, care m-a primit cu drag, m-a
mangaiat pe cap si mi-a spus: „Lasa, puiul mamei, nu pune la suflet!
Mama e mandra de tine!"

13 0 Si eu am trait in comunism
Mai tarziu, dupa moartea tatei, am inteles.
Mama mi-a povestit, cand ma facusem mai mare si puteam pri-
cepe, ca tata fusese un anticomunist convins. Luptase pe frontul de
est impotriva rusilor, facuse prizonierat in Siberia. Ura visceral noua
oranduire impusa de sovietici in Romania. Fusese un om harnic, bun
gospodar, care-si administra cu pricepere mica avere pe care o aveau
ai mei in Coroana (trei hectare de pamant, casa, acareturi, animale
etc). Cand a inceput colectivizarea, tata a refuzat cu obstinatie sa intre
in „colectiva“. A rezistat o buna perioada de timp, insa presiunile erau
din ce in ce mai mari. Atunci a luat o decizie care i-a uimit pe toti. S-a
dus la presedintele CAP-ului si la secretarul de partid si le-a spus:
— Eu nu intru in CAP! Nu pot sa accept sa muncesc pe paman-
tul meu, cu vitele mele, iar voi sa va insusiti roadele muncii mele! Nu
semnez nici o cerere de adeziune! Vreti sa-mi luati pamantul si ani-
malele? Luati-le si spalati-va pe cap cu ele! Eu in colectiva nu intru!
Si a plecat trantind usa. In ziua urmatoare s-a suit in sareta, a
plecat la Mangalia si acolo a ramas, lasand in urma agoniseala de-o
viata. (Al.M.)

„Sunt pionier." Cum de s-a intamplat asa, nu stiu. Era in primavara


lui 1952, tocmai primisem c r a v a ta rosie de p io n ie r. In aceeasi zi, dupa
zece ani de prizonierat, s-a intors din Siberia fratele tatei. Purta o man­
ta lunga, ruseasca, pe cap avea o tichie ciudata, cu capac rosu. Cand
m-a vazut cu cravata la gat i s-au umplut ochii de lacrimi. Desigur, stia
el bine, dupa zece ani in Siberia, ce inseamna „Cravata rosie“. „Am
cravata mea, / sunt pionier / si ma mandresc cu ea, / sunt pionier4* suna
cantecul. (A.Bd.)

T ovarasii CU contractu'. Gospodarie de tara: gaini, rate, catei, pur-


cei, oi si vaci. Se aude prin sat ca vin tovarasii de la CAP cu contractu.
Tot gospodarul cu vaca in grajd trebuia sa predea vitelul statului. Noi,

Sca.pa.ie de sub control 131


copiii, $tiam una si buna, aflata de la mama: „Vaca noastra n-are vitel
§i nici n-a avut vreodata, ca e cam beteaga." Valvartej, de cum a auzit
vestea, mama ne-a dascalit cum sa ascundem vitelul in grajdul veci-
nilor. Si-a si plecat sa-i astepte pe tovarasi la drumul mare, caci noi
locuiam la capatul unei ulite, pe malul garlei.
Mai speriati decat la cutremur, noi, cei mici, ne-am pus pe treaba.
Am luat tarate, o sticla de un litru cu lapte, cu tetina la cap, o bucata
de paine, si am inceput sa-1 ademenim pe Sambotin afara din grajd, ca
sa-1 ducem la vecini. Sora mea mai mare, mai priceputa la mesterit, a
desfacut gardul de hotar, eu, cu painea intr-o mana si sticla cu lapte in
cealalta, duceam vitelul cu zaharelul, iar fratele, mic, dar brav, im-
pingea dinspre coada vitelul incapatanat, care, colac peste pupaza, se
tot proptea pe picioarele dindarat. Nadusiti si de efort, si de emotii, si
de graba, si de priporul namiezii de vara, am izbutit sa-1 ducem pe
Sambotin, prin gradini, in grajdul vecinilor. Si i-am pus „zaharelul“ sub
bot, ca sa nu ne faca surpriza. Apoi ne-am ascuns care pe unde, caci
venea mama cu tovarasii. Eu, sleita de puteri, am ramas in grajdul ve­
cinilor. Cu fricain san si cu ochii mici, i-am urmarit pe cei trei tovarasi
printre ulucile grajdului vecinilor si printre ochiurile gardului nostru
de sarma.
Au trecut repede prin curte si au intrat in grajd. Acolo, cu coada
spre tovarasi, doar vaca noastra, Dumana. Intorcand capul, vaca, pri-
vind spre tovarasi, isi cauta vitelul. Si tovarasii, privind inainte, tot
inainte, spre vaca, cauta si ei vitelul. Mama s-a oprit in pragul grajdu­
lui, iar tovarasii s-au dus pana la Dumana. Si da, da, langa vaca noastra
era si tovarasa de la judet, supranumita „Luvru’ curge prin Paris". (Caci
umbla vorba printre scolari ca ar fi intervenit cu aceasta precizare la o
lectie deschisa.)
Timpul parca incremenise. Eu, ghemuita, imi tineam respiratia.
In spatele meu, vitelul se oprise din rumegat. Si ne uitam amandoi,
vitel si copil, ca la poarta noua...

132 Si eu am trait in comunism

i
Tot greu, nevoie mare, si la o matusa care nu avea cum si unde
sa-si ascunda vitica. Tovarasii au intrat in curte, iar mama, dupa ei,
speriata de lipsa solutiilor, le-a amintit ca le invata copiii la scoala, le-a
spus ca doar stiu ei ca „suntem oameni de vaza in sat“ si a facut, in
sfarsit, apel la cuvantul de onoare. Vorbe mari, ce mai! Isi arata astfel
deplina indignare ca, uite, tocmai ele pot fi banuite ca umbla cu „vitica
vopsita". Rusinati de a fi atat de suspicion si de neincrezatori, tova­
rasii n-au mai cautat. Si, de cum au iesit din curte, matusa, saraca -
Dumnezeu s-o odihneasca pe unde-o fi! - , a luat o „bulina“, cum spu-
nea ea pastilelor, ca sa-i scada tensiunea ridicata de „aia cu contractu’".
Caci tot cu „bulina“ se linistise si cu o saptamana in urma, cand veni-
sera sa caute cazanul de tuica. (T.S.)

Vacile m aidaneze. Intre 1987 si 1990 imi satisfaceam stagiul (obliga-


toriu!) de profesor de romana la Scoala Generala nr. 6 din orasul Vulcan.
Judetul Hunedoara. Vulcanul este unul din cele rind orase miniere din
Valea Jiului. Erau ultimii ani, cei mai duri, ai epocii Ceausescu, iar
pentru mine a fost cea mai dificila perioada a vietii.
Dar nu despre traumele biografiei mele vreau sa vorbesc, ci des-
pre o imagine stranie care-mi persista si astazi pe retina memoriei.
Zilnic puteau fi vazute in acei ani cinci vaci care se plimbau alene
prin oras. De cele mai multe ori alegeau chiar bulevardul principal al
orasului. Mergeau de obicei pe trotuar, rareori intrau pe carosabil sa
incurce circulatia. Se adaptasera, erau niste vaci cat se poate de u rb an e...
Le vedeam pascand nestingherite pe spatiile verzi din fata primariei,
a librariei, a postei, a magazinului de pesti exotici ori a magazinului
de obiecte muzicale. Ma intampinau nepasatoare de cate ori intram
sa vad ce carti noi au mai aparut sau ce discuri s-au mai adus (imi amin-
tesc ca jinduiam dupa un album de Mahler, care s-a gasit tot timpul in
magazin, dar pe care nu mi-am putut permite sa-1 cumpar). Uneori se
odihneau, rumegand, in fata farmaciei sau a plafarului. Lumea se

Scapate de sub control 133


obi^nuise cu aceasta imagine, nimanui nu i se parea ca ar fi ceva in
neregula. „E ca in India!" ziceau unii si treceau razand mai departe...
N-am avut nevoie de mult timp ca sa aflu misterul acelei imagini
ciudate. Ciudate, dar cotidiene. La marginea orasului erau case, iar
unii oameni cresteau acolo porci, gaini, vaci, iepuri etc. Dupa cum se
stie, proprietarii de vaci erau obligati sa incheie cu statul un contract
prin care se obligau sa predea o anumita cantitate de lapte pe cap de
vita furajera. Cantitatea aceasta era mult prea mare, mult mai mare de­
cat se putea obtine de la o vaca. Nu mai vorbesc de faptul ca proprieta-
rilor nu le mai ramanea nimic. De sacrificat nu aveau voie sa le sacrifice
(faptul era aspru pedepsit), de vandut nu aveau cui sa le vanda, pen-
tru ca si ceilalti proprietari erau in aceeasi situatie. In aceste conditii,
oamenilor nu le mai ramanea altceva de facut decat sa se debaraseze
de ele. Deschideau poarta si le dadeau drumul in oras. P o u r tou jo u rs...
Vacile deveneau maidaneze. Acest lucru nu era interzis. (G.A.)

Ce inseam na ..comunist revolutionar La Ciorogarla se faceau pre-


y
gatiri pentru largirea bazei de mase a partidului comunist cu auten-
tici tarani cooperatori (care nu se prea lasau facuti membri). La un
moment dat, fusese convinsa sa intre in partid o bunicuta coopera-
toare, care totusi trebuia supusa unor verificari publice ale gradului
de constiinta si ale cunoasterii statutului. De la prezidiu au intrebat-o:
„Ce inseamna sa fii un comunist revolutionar?" Si femeia a raspuns:
„Sa fii supus, maica." (R.Z.)

ln d in a -te ! Fiul nostru era „soim al patriei", ca toti copiii de gradinita.


S-a facut o serbare la care au fost invitati si parintii. Un program din
care nu lipseau poezii si cantece patriotice. Un baietel avea de spus
poezia P a rtid u lu i de Elena Dragos. Emotionat, baiatul a rostit cat putea
el de raspicat: „P a rtid u lu i de Elena Dragos." De pe margine, educatoarea

134 Si eu am trait in comunism


ii tot soptea: „Inclina-te, inclina-te!“ Dar recitatorul fie n-a auzit bine,
fie nu stia ce-nseamna cuvantul, ca si-a facut o cruce cat toate zilele.
Cu siguranta ca bunica lui il indemna acasa, la fel de hotarat ca edu-
catoarea: „Inchina-te!“ (A.B.)

Pacea. in vara lui 1989, in sesiune, invatam la Bogdan acasa. Mama


lui era invatatoare si, ca sa ne inveseleasca, ne-a povestit ce patise
odata, la serbarea de Anul Nou a elevilor ei de clasa a Ill-a: „Ma luase
in vizor inspectorul scolar, mare membru de partid, pentru ca la ore
nu le povesteam copiilor nici despre Tovarasul, nici despre luminata
lui sotie si nici macar despre partid. Asa ca venise la serbarea scolara
ca sa ma prinda ca nu am introdus poezii pe temele favorite ale regi-
mului. Si chiar asa era. Copiii au recitat poezii despre iarna si, mare
curaj pe mine, ii invatasem un colind. La sfarsitul serbarii, inspectorul
se ridica in picioare suparat si, rosu la fata - nu-i dadea mana sa ma
apostrofeze inaintea copiilor si parintilor -, se pune pe tinut o cuvan-
tare despre minunatul nostru partid, lupta comunistilor si marele
Conducator. La urma, le cere copiilor, rugator, sa recite o poezie despre
pace, macar despre pace. Se vedea ca ii statea in gat totul, pentru ca,
pe de-o parte copiii nu intelesesera nimic din peroratia lui, iar pe de
alta parte parintii ii erau aproape pe fata ostili.
— Copii, pacea este unul dintre cele mai bune lucruri pe care ni
le-a adus noua Partidul si Tovarasul Nicolae Ceausescu, nu se poate
sa nu stie nimeni o poezioara despre pace. Ia sa vedem, cine stie si vrea
sa iasa in fata clasei si sa recite?
Nimeni. Liniste.
— Dragi copii, nu pot sa cred ca voi nu stiti chiar nici o poezie
despre pace, ia sa vedem, aveti curaj, eu stiu sigur ca ati invatat la scoala
macar una.
Nimic. Liniste, din ce in ce mai stanjenitoare. Cand, la un mo­
ment dat, o fetita din ultima banca ridica timid mana.

Scapate de sub control 133


— Asa, bravo, fetito! Stiam eu ca voi stiti poezii despre pace
vrei sa ne spui una?
— Daa! raspunde fetita si vine in fata clasei.
Inspectorial ii face loc in fata si, privind acid catre mine, se prop
teste victorios in spatele fetitei careia ii face semn sa inceapa:
Pace, pace,
In tre d o u a dobitoace,
D ob ito cu l cel m a i m are...

Am oprit-o inainte sa apuce sa spuna: E sti-c h ia r -tu .“ (M.Gj.)


10
Cozile
Si eu am cunoscut agresivitatea, si glumele, si plictiseala,
si oboseala, si incordarea de la cozile din Arcadia noastra
Si eu le-am ingrosat. Era asa:
A fast odata... Ce alt subiect de poveste era sa inventez eu pentru lina
adormire a fiicei noastre, de nu Povestea cozii? E lunga si se poate pre-
lungi la infinit, asa ca v-o rezum.
A fost odata ca niciodata o coada maaare, frumoasa si stufoasa.
Visul ei era sa se lipeasca de cineva, ca sa-si capete rostul in lume. Se
duce la urs si-1 intreaba : „Vrei tu sa flu coada ta?“ Insa ursul nu mai
avea nevoie de coada, patit bind inca demult, cand gheata i-a retezat
frumusete de undita. Se duce la vulpe, dar cumatra avea deja un codoi
falos cat toate zilele. Nici iepurele nu o accepta, fiindca o coada 1-ar
impiedica sa fuga nestingherit din bataia pustii si de gura haitasilor.
Si tot asa, o resping, mai bland sau mai acru, vaca si lupul, ari-
ciul, gaina, cainele, curcanul, pisica... pentru ca, intr-un tarziu, biata
coada, hamesita, aiurita si hartanita, sa ajunga la un magazin. „Vrei
tu sa fiu coada ta?“ abia a reusit ea sa ingaime. Iar magazinul a accep-
tat numaidecat.
Asa se face ca, de atunci, fiecare magazin are coada lui. (D.C.M.)

E x nihilo... Eram cu cativacolegi, studenti la Chimie, lainceputul ani-


lor ’50. Tocmai incepusera cozile, nu se mai gasea nimic. Unul dintre
colegii mei, un baiat foarte inteligent si glumet, s-a asezat in fata usii
unui magazin oarecare, inchis, si ne-a indemnat sa ne asezam si noi,
unul dupa altul, in spatele lui. Doar asa, ca experienta. In cateva minute
s-a facut in spatele nostru un rand substantial, nu mai era de gluma,

Cozile 139
si, cu destula frica, noi, primii din coada, am plecat pe furis. Nu stiu
cand s-or fi dezmeticit oamenii care se asezaserain urma noastra. (D.P.)

N u n ta intrerupta. in primavara anului in care urma sa merg la scoa-


la, deci pe la sase-sapte ani, petreceam mult timp in curtea blocului
impreuna cu trei fete ceva mai mari, care lasasera deoparte saritul la
elastic si catadicseau sa se joace cu mine, cateva zile la rand, unul si
acelasi joc: de-a nunta. Eu eram mirele, iar una dintre ele, care mi se
parea cea mai frumoasa, era mireasa. Celelalte doua, pe post de dom-
nisoare de onoare, culegeau flori de musetel din curtea blocului ca sa
ne faca cununi, sau luau pe furis cativa trandafiri - paziti strasnic de
vecina de la parter - ca sa aseze petala langa petala pe asfaltul crapat
al strazii, intr-un loc in care un sir de furnici carau provizii catre musu-
roiul lor. Acestea erau nuntasii. Convoiul nuptial venea in urma noastra,
a mea si a Denisei, care ne tineam de mana si ne uitam fericiti unul la
celalalt, ca doi miri. Era, cum s-ar zice, o nunta ca-n povesti.
Dar, la un moment dat, se auzea un fel de strigat de lupta, vocea
unei mame de la fereastra. Statuse pana atunci la panda, privind la fie-
care cinci minute catre coltul strazii. „Copii, vedeti ca s-a bagat ulei la
alimentara, dati fuga acum, ca sa prindeti rand!“ De fiecare data ieseam
la joaca avand plasele la noi. in clipa in care auzeam un astfel de strigat,
lasam totul balta. Nunta se intrerupea in momentul cel mai frumos.
Alergam in directia indicata. Ramaneau in urma doar furnicile, care
continuau sa duca spre musuroi provizii, de la alimentara lor. (C.C.)

D oua zile la coadd la carte. Eram student in anul II la Filologie, in


1984, cand a aparut editia a doua a romanului C el m a i iu b it d in tr e
Prima editie a aparut, dupa cum se stie, in 1980, si a deve-
p d m a n te n i.
nit rapid intruvabila. Cu o astfel de editie se deschideau usi la medic,
la primarie, la inspectoral etc. Reusisem sa citesc cartea atunci, impru-

140 Si eu am trait in comunism


mutata de la o prietena, si avusesem revelatia unui roman foarte curajos,
in orice caz a unui roman in care se faceau niste dezvaluiri cu totul noi
pentru mine.
Este lesne de inteles cam ce impact a avut zvonul ca va aparea
editia a doua a romanului. Asteptam evenimentul cu febrilitate, unii
erau sceptici, nu credeau ca o asemenea minune este posibila. In cei
patru ani de la prima editie se crease o adevarata mitologie in jurul
cartii: sfarsitul, tot in 1980, al lui Marin Preda ar fi fost legat de publi-
carea acestui roman, apoi se spunea ca editia a doua va fi oricum cen-
zurata etc. Minunea totusi s-a produs si, in cele din urma, s-a raspandit
vestea ca la libraria Editurii Cartea Romaneasca a intrat romanul.
Libraria, ca si editura, de altfel, se afla spre intersecfia strazii
Nuferilor (azi General Berthelot) cu Luigi Cazzavillan. Ne-am insta-
lat imediat la coada (nu mai retin daca era primavara sau toamna, cred
totusi ca era primavara, in orice caz o zi frumoasa), coada care ajunsese
sa se intinda pe toata strada Cazzavillan si pe Stirbei Voda pana spre
Biserica Luterana. Sa nu va inchipuiti ca aceasta coada era, din prima
zi, pentru obtinerea cartii. Nu, coada era pentru inscrierea pe niste
liste, urmand ca a doua zi sa... Discutii, certuri, imbranceli, suspiciuni
ca ar putea veni altii cu alte liste $i asa mai departe. Una peste alta,
noaptea s-au stabilit p la n to a n e , pentru a se pastra listele noastre si
pentru a nu veni altii, cu alte liste.
A doua zi, in zori, ne-am instalat din nou la rand. De data aceasta,
coada se intindea din nou pe toata strada Cazzavillan si pe Berthelot
pana la intersectia de la Luterana. Sa nu va imaginati ca era un singur
sir de oameni, u n u l in sp atele a lt u ia . Eram cel putin zece persoane u n a
la n q a a l t a , incat strada Cazzavillan si trotuarul de pe Stirbei erau com-
plet blocate. Din nou discutii, certuri, huiduieli, imbranceli, la care, colac
peste pupaza, s-a adaugat faptul ca geamurile librariei au fost sparte.
Am stat pana spre seara la coada, cand - triumf! - am intrat in posesia
pre^iosului exemplar. (G.A.)

Coiile 141
Noaptea la coadd la gheata. inainte sa avem frigider, deci cu sigu-
ranta inainte de i960, tineam alimentele la rece intr-un fel de dulap
matahalos caruiaii spuneam „ghetar“, pe dinafara din lemn, pe dina-
untru emailat, cu doua compartimente mari: sus compartimentul de
racire, jos cel de depozitare, cu rafturi. Racirea se facea cu gheata, care
se cumpara dintr-un „punct“ de distributee (noi aveam unul destul de
aproape de casa) sub forma de blocuri paralelipipedice. Intr-o anumita
perioada a fost pesemne penurie de gheata, pentru ca bunicul, mama
fi tata plecau rand pe rand noaptea si stateau la coada cu schimbul ca
s-o cumpere. Tin minte paiele lipite pe blocurile transparente, aduse
acasa cu sacosele. (O.B.)

Coada de sacose. Mai ales in preajma sarbatorilor (neoficiale, inter-


zise), ma sculam noaptea si mergeam pana la magazinul alimentar,
inchis, desigur. Acolo, pe la 8 dimineata, se aduceau sticlele cu lapte,
intotdeauna insuficiente. Lasam asadar in strada, in bezna, o sacosa
cu stick, sa stea la coada in locul meu. Coada de sacose cotea, dadea
coltul si se lungea pana pe la mijlocul strazii urmatoare. Curios, ase-
menea oamenilor, sacosele aveau personalitatea lor, nu era posibil sa
le incurci: murdare, jerpelite sau curate, elegante, din plasa, panza sau
rafie, mari, mijlocii, mici. Erau si cateva constructii metalice, special
concepute sa adaposteasca sticlele de lapte, pe care trebuia sa le dai la
schimb. Nu se putea cumpara o sticla plina daca nu dadeai o alta goala
in loc. N-am auzit niciodata sa dispara o sacosa sau sa i se schimbe
locul. Coada de sacose, tacuta, era mult mai cuminte si mai ordonata
decat coada de oameni. Pe la 7-8 dimineata, veneai, multumeai sacosei
ca ti-a tinut rand si, odihnit si vesel, iti cumparai sticla cu lapte. Coada
de sacose functiona perfect, iar cel care a nascocit-o merita un gand
de multumire din partea noastra, ca toti marii inventatori. (I.P.)

142 Si eu am trait in comun ism


Scoala s i coada. Pentru mine, ca tata, cea mai neagra istorie din toata
cariera scolara a fiicei noastre a fost - culmea - tocmai prima zi din
clasa intai. Tania o dichisise cu sacra ardoare pe Ana, bluza ca frisca,
sortulet apretat, funde uriase, totul cochet, pentru ca dupa cateva ore
sa ma trezesc ca vine rosie de emotie de la scoala, abia rasufland. Eu o
asteptam sa-mi povesteasca de colegi, de doamna invatatoare, de cum
arata clasa, cum sunt handle, manualele, ma rog, tot tacamul. Ea nu si
nu: ca sa-i dau repede-repede bani, fiindca si-a „lasat rand la coada la
branza" si se dau numai cate doua kile. Toata minunea livresca pe
nume „prima zi de scoala" se absorbise instantaneu in excitatia copilului
brusc responsabilizat si fericit ca-si aduce contributia la hranirea familiei.
Numai ca noi nu aveam nici un ban in casa (lucru absolut normal
pe atunci la noi, cu o saptamana inainte de leafa), ceea ce i-a declansat
Anei un plans spasmodic. (D.C.M.)

O coada intelegatoare. Dupa refugiu, locuiam cu parintii, sotul meu


si copilul nostru intr-o mansarda din frumosul cartier Parcul Dome-
niilor. Frumos, dar fara nici un magazin. La un moment dat, s-a des-
chis o alimentara intr-o veche si eleganta casa boiereasca, aproape de
Arcul de Triumf. Drept care toti locuitorii cartierului faceau zilnic o
plimbare prin preajma, in speranta ca „se va da ceva". Noi mergeam
la serviciu, dar mama, cand era vreme frumoasa, isi lua nepotul de
mana si —direct „la Triumf".
De obicei nu era nimic, rafturile erau aproape goale, in cel mai
bun caz cu cateva pachete de paste fainoase sau slanina, sau compot
de prune. Plimbarea era scurta si se intorceau acasa cu plasa PPC („poate
pica ceva") goala.
Intr-o dimineata, apropiindu-se de alimentara, au vazut lume
la coada. Se dadea ceva! Nu mai stiu ce, cred ca telemea. S-au asezat la
coada, dar se avansa meet. Lumea era tacuta, pasiva, rabdatoare. Nucu

Cozile 143
avea vreo patru ani. Era un copil destul de cuminte si prietenos si
discuta cu bunica. La un moment dat s-a plictisit si a intrebat de ce
stau. Bunica i-a spus ca urmeaza sa cumpere ceva si trebuie sa astepte.
Si atunci copilul a spus cu glas tare si raspicat:
— Maia, dar eu n u pot s-astept!
Lumea a inceput sa rada si s-au auzit glasuri care au zis:
— „Tanarul“ nu poate s-astepte, faceti-i loc sa treacain fata!
Mama ne-a povestit apoi amuzata cum a trecut pe langa toti cei
care stateau, si ei, de mult timp la coada, multumindu-le jenata. A fost
servita imediat. (E.T.)

Trofeele copilariei. Cozile de sute de oameni erau, prin anii ’80, un


sport national. Ele se formau oriunde, la magazinele alimentare si ne-
alimentare, la chioscurile de orice fel, la ghiseele de bilete, oriunde se
a^tepta „sa se dea ceva“. Oamenii mai intai se asezau la coada, apoi
intrebau „ce se asteapta* sau „ce se da“. Asteptarea, panditul de pe geam
sau captarea zvonurilor despre ce urma sa se aduca era prima regula
a sportului nostru national.
Si eu asteptam, cu destula rabdare, nu atat in speranta de a
prinde un anume produs, ci mai ales din dorinta de a le face o surpriza
alor mei - caci uneori ma asezam la cate o coada din proprie initiativa.
Marfa, cu cat era mai rara, cu atat reprezenta un trofeu. O data sau de
doua ori pe an se aduceau portocale. Sau banane. Sau lamai. (Nici-
odata toate trei in acelasi timp.) Am stat intr-un rand cateva ceasuri -
sa fi avut zece-unsprezece ani pe atunci —sa se aduca banane. Lumea
era calma, aproape binedispusa. Numai gandul unei asemenea „prazi“
era de ajuns ca sa produca o stare de excitatie pavloviana. insa cand
s-a deschis ghiseul minuscul din spatele alimentarei, turma linistita s-a
prefacut in haita, cei care statusera cuminti pe cate trei randuri (nu se
statea in siruri de cate unul, nici n-ar fi incaput o asemenea coada in

144 Si eu am trait in comunisn1


curtea interioara a blocului) au navalit intr-o masa palpitanda catre
ferestruica din usa de fier, impingandu-se cu umerii, lovind cu coatele
Injur, tragandu-se de haine, injurandu-se si urland unii la altii. Femei
tipau, copii plangeau. Eu, prinsa in menghina umana, faceam misca-
rea inversa: nu mai voiam decat sa ies! Norocul meu ca eram suficient
de mica de statura ca sa ma pot strecura printre cei mari, facandu-mi
drum, cum am putut, afara din rand.
Niciodatan-am regretatbananele, copii bind, iar dupa '89, cand
au inceput sa se vanda pe toate drumurile, nu le-am privit decat ca pe
un fruct de a carui „banalitate“ (caci tata le spunea, evident, „banale“)
eu una ma convinsesem de mult... (A.Cm.)

C oada la pui. Lucrand ca cercetator stiintific la Institutul de Fizio-


logie Normala si Patologica D. Danielopolu, aflat in aceeasi curte cu
Institutul Oncologic Bucuresti si Maternitatea Filantropia, aveam
norocul de a fi in apropierea magazinului Crevedia, care vindea pui.
Puii, in acea vreme, aratau vineti si anorexici.
De cate ori se aduceau pui la Crevedia, telefonul fara fir functiona
foarte eficient. Cineva din laboratorul cu fereastra spre Crevedia, care
avea sub ochi miscarea trupelor din magazin si din afara lui, ii anunta
pe cei din laboratoarele apropiate, si acestia, la randul lor, ii anuntau
pe altii. Intre timp, cel care detectase miscarea la Crevedia cobora si se
aseza la coada. In nici zece minute, coada de la Crevedia se tripla cu toti
cercetatorii, asistentii, personalul din cele trei institutii aflate in apro-
piere. Activitatea se oprea partial fiindca se „bagasera“ pui la Crevedia.
Partea trista a acestei aventuri era insa ca, dupa ce stateai la coada
uneori si o ora sau chiar mai mult - depindea de cat de departe te aflai
pe linia telefonului fara fir - , ajungeai de obicei in fata tejghelei goale,
nu puteai achizitiona nici macar un „tacam“, daramite un pui intreg!
(A.Ct.)

Cozile 145
l M a i CU bucurie. Povestea mi-a spus-o prietena mea Mihaela, care
se afla acum in Canada. 0 relatez intocmai: Sunt nascuta pe 29 apri-
lie. Asta e! Sunt norocoasa! Sunt norocoasa pentru ca intotdeauna pe
29 aprilie (carevasazica cu putin inainte de „Ziua internationala a celor
ce muncesc") la macelaria din Amzei „se baga“ carne. Sa poata sarba-
tori oamenii muncii (si eu printre ei) aceasta frumoasa zi.
Era 29 aprilie 1989, ziua mea, si nu stiam si nici nu speram ca va
fi si ultimul 1 Mai comunist. Eu pur si simplu m-am trezit fericita,
pentru ca aveam sandale noi, albastre. Stiam ce am de facut: trebuia
sa merg repede in Piata Amzei (langa casa) si sa m l asez la rand pen­
tru ca sigur „se baga ceva“. Idealul ar fi fost sa mearga si Tibi cu mine,
sa ia si el o portie, dar nici o sansa, el dormea un somn profund si arti­
ficial dupa antihistaminicele pe care le lua pentru niste bube misterioase
intinse pe tot corpul, care-1 chinuiau de doua zile. Nu-i nimic, poate
mai tarziu tree sa-1 iau pe Vlad, au si copiii dreptul la un kil de carne.
Mi-am pus sandalele albastre, care imi dadeau o stare de bine, „de ceva
nou“, si am plecat spre coada care se intindea deja pana la intersectia
cu Mendeleev, pe doua randuri. Nu venise masina cu carne, dar era
ceva, un freamat, o nerabdare amestecata cu speranta, care se simtea
in aer. La un moment dat, a iesit chiar macelarul care a strigat pe dea-
supra capetelor noastre: „Ajunge masina in juma’ de ora“, iar vorbele
astea au trecut repede din om in om, au reverberat, reproduse cu un
fel de uimire amestecata cu neincredere... Dupa o ora, masina chiar a
ajuns, anuntata de macelarul care, strigand pe deasupra capetelor
multimii, se simtea, sunt sigura, un fel de mic Dumnezeu care imparte,
cu intelepciune si bunatate, fericirea printre muritori. A inceput
vanzarea, coada se miscaincet, foarteincet... Era deja ora potrivita sa
scol copilul si sa-1 iau cu mine la coada. „Am lasat rand“, doamna ama-
bila de langa mine m-a asigurat ca are ea grija (sigur, doamna, mergeti
saluati si copilu’, sa apuce si el ceva). Vlad dormea si, lacei 6 ani ai lui,
nu intelegea de ce trebuie sa se scoale si sa mearga valvartej iarasi la

146 Si eu am trait in comunism


coada, drept care plangea cu mucii curgand si zbiera „nu meeerg, nu
vreaaau la coada, stai tuuu“. Ca sa-1 man, ii trageam cate una dupa
ceafa cu mana in care tineam punga goala si-i suieram cu furie: pen­
tru tine iau, nesimtitule, sa ai ce bagain tine! „Da’ nu vreaaau“, hoho-
tea el, si uite-asa am ajuns la coada unde, intr-adevar, doamna cea
amabilaimi „tinuse rand“. Dupa nici 10 minute a iesit macelarul care,
in stilul de-acum cunoscut, a strigat cu un amestec de satisfactie si sa­
dism: „S-a terminat carnea de vitaaa!" Coada a raspuns cu un murmur
de vaga nemultumire, dar nu s-a clintit. Vlad nu mai plangea, dar isi
tragea nasul zgomotos si ma privea din cand in cand cu ura. Pe neob-
servate a mai trecut o ora, cand din nou a iesit macelarul, strigand de
data asta cu mai mult aplomb: „S-a terminat carnea de poorc!“ Multi-
mea nu i-a dat satisfactia nici unei reactii. A mai trecut o ora. Vlad in-
cepuse sa descopere placed nebanuite ale statului la coada: se catara pe
un gard care ameninta sa cada, sarea si ignora demn apelurile si
amenintarile mele. Putina adrenalina nu strica, nu-i asa? Ne apropiam
deja de usa de intrare, cand macelarul a iesit din nou cu un anunt
extrem de ingrijorator, ca s-au terminat si puii. Multimea a frematat:
pai daca s-a terminat puiu’ ce naiba a mai ramas? Ehehei, nu-i chiar
asa, „au mai ramas o rg a n e “ .
Organe?! E bine. Ne-a venit inima la loc, ne-a venit si randul,
organe insemna in cazul de fata rinichi, am luat rinichi de toti banii,
a luat si copilul rinichi, am plecat cu doua sacose de rinichi, am ajuns
acasa, unde Tibi, buhait si confuz, incerca sa-si faca un ceai. Se uita
lung in pungile noastre si tot nu intelegea: „Da’ bine, Fufulet, noi nu
mancam rinichi, nimeni de la noi din casa nu mananca rinichi nici
picat cu ceara...“ Asa era, noi nu punemin gura rinichi. Pana seara am
stat la telefon, intrebandu-ne prietenii, rudele, cunostintele: „Vreti
niste rinichi proaspeti?" A fost ultimul 1 Mai din comunism si cel mai
vesel. (A.M.)

Cozile 147
11
Administrative,
institutionale
M arlboro M a r lb o r o
KENT KENT
nFI-UXE IPOS --------1 DELUXE IDOS

Si eu am simtit pe pielea mea autoritatea, in Arcadia comunista.


Era asa:
C a d a vru l de pe strada Grecescu. Aveam 12 ani. Locuiam in Cotro-
ceni, pe strada Dr. Lister. Era un noiembrie tarziu, ma intorceam acasa
seara, pe la ora 7, venind dinspre Gradina Botanica. Era intuneric. Pe
strada Grecescu, la doi pasi de casa, m-a oprit un grup de militieni.
Mi-au spus sa ocolesc pe strada Romniceanu. N-am inteles nimic. In
clipain care am intratin casa, am auzit cu totii impuscaturi: trei-patru
la rand. A doua zi dis-de-dimineata, cand m-am dus sa iau paine, am
vazut pe strada pe care nu-mi fusese permis sa tree, intins pe trotuar,
cadavrul invinetit al unui barbat imbracat in haine proaste, dar
noi-noute (spiritul de observatie al copiilor). Creieriiii erau proiectati
pe zid. Pentru prima oara in viata mea vedeam un om mort, si socul a
fost total. In dreptul casei unde fusese impuscat, statea unul dintre
locatari care le explica trecatorilor, socati ca si mine de spectacol, ca
un hot voise sa-i sparga casa in seara dinainte si fusese impuscat, la
timp, de militie.
In seara dinainte cazusem peste momentul in care se punea la
punct scenariul unei executii. 1954 a fost anul in care au fost scosi din
inchisoare diferiti condamnati politic! pentru a fi lichidati in felul
acesta, dupa ce li se inscena o spargere. De-atunci n-am mai trecut nici-
odata prin dreptul casei cu numarul 5 de pe Dr. Grecescu fara sa vad
creierii, risipiti pe gardul de ciment, ai omului impuscat in seara aceea
din noiembrie 1954. As putea si acum sa desenez conturul lor pe zidul
albicios. (G.L.)

Administrative, institutional 171


T unsoare antiim perialista. 15 ani. Au aparut primii blugi. Era tot
ce-mi doream mai mult: vis irealizabil. Am cumparat niste doc albas-
tru si i-am cerut unui croitor sa-mi faca niste pantaloni cu tighele albe,
a la ... In ziua in care au fost gata, i-am imbracat imediat si, impreuna
cu un prieten, am pornit mandru sa fac un tur pe B u i (atunci Bulevar-
dul V.I. Lenin, ulterior 6 Martie, azi Regina Elisabeta). Cam pe la mij-
locul bulevardului ne-a taiat calea un grup de oameni dispusi in lant,
pe toata latimea trotuarului: doi militieni si cativa utecisti din uzine,
cum mi-au spus.
Eu eram cel vizat: militienii mi-au cerut buletinul. Le-am spus
ca am 15 ani, n-am inca buletin. „Vii cu noi!“ M-au inconjurat, unul
dintre ei m-a apucat de umar, am inceput sa ne miscam. Nu intelegeam
ce se intampla, ce-am facut, ce vor de la mine. Am incercat sa articulez
cateva cuvinte. Prin Pasajul Eforie am ajuns in fata sediului Militiei
(Calea Victoriei). Prietenul meu a cerut explicate. L-au gonit cu un sut
de cizma in cur. M-au tarat pe scarile Militiei. O incapere, cateva scaune,
un militian m-a fixat cu o mana in ceafa pe primul scaun care s-a eli-
berat, mi-a pus o masina de tuns in cap si m-a tuns chilug. Cei de pe
celelalte scaune erau supusi la acelasi tratament. Cand m-am ridicat,
unul dintre utecisti ma astepta cu 0 foarfeca in mana, sa aplice pana
la capat pedeapsa: taierea „blugilor imperialisti“. „Lasa-l“ a spus unul
din militieni si m-a impins pe usa afara. Nu sunt sigur daca a tu n c i am
facut o legatura intre cele intamplate si c o m u n ism . (R.F.A.)

D oar un f ir de par. 40 de ani. Data: 4 februarie 1984. Ora 7dimineata.


Suna telefonul: un barbat, nu se prezinta, cere scuze ca ma deranjea-
za la ora aia si ma invita la ora 8.30 la sediul Securitatii, in Calea Raho-
vei. Am intrebat politicos daca pot sa vin la alta ora, nu voiam sa intarzii
la serviciu. Mi-a spus sa nu-mi fac griji, sunt asteptat. Colonelul de
securitate Cernea (asa s-a prezentat), pe un ton cald, a inceput prin a
ma asigura de toata pretuirea de care ma bucur din partea institutiei.

132 Si eu am trait in comunism


Am respirat usurat, nu era deci vorba decat despre o noua propunere
de colaborare dupa cele doua facute (de altii) si refuzate anterior.
Imediat apoi m-a intrebat cum se poate ca un om cu calitatile mele sa
declare ca „Daca as avea un pistol, 1-as impusca pe Ceausescu“. Panica.
Nu ma asteptam la asa ceva. Fara sa mai am timp sa ma gandesc daca
trebuie sa-mi recunosc spusele sau sa le resping ca neadevarate, am
raspuns reflex: „Daca tot ce e bine in tara asta i se datoreaza tovarasului
Ceausescu, si ce e rau inseamna ca i se datoreaza tot lui.“ „Absurd! O
prostie!" a tasnit raspunsul lui Cernea.
Ancheta a durat o saptamana, de la 8 dimineata la 8 seara, cand
ma duceam acasa urmat, la vedere, ostentativ, de patru-cinci indivizi.
Nu ne-am inteles. Colonelul Cernea astepta alte raspunsuri de la mine.
Intr-o zi, furios la culme, a tras sertarul si a trantit pe birou o cutie, des-
facuta, cu cartuse de revolver: „Altii tremura si tu-ti bati joc de noiiT
Am inghetat. M-am intrebat daca ar fi in stare sa ma impuste. Mi-am
spus ca este imposibil sa faca pe loc asa ceva. M-am intrebat ce rost au
atunci cartusele din sertar. N-am stiut ce sa raspund. Intrebarile si
raspunsurile mi le-am pus si mi le-am dat intr-o fractiune de secunda.
Statusem, pana atunci, de vorba cu multi dintre cei care au facut
ani grei in puscariile comuniste. Aveam acasa - si citisem - o multime
de carti despre comunism, parte din ele confiscate la cele doua
perchezitii. Le Z ero et I’In fin i a lui Koestler (in romaneste, dupa ’90, In tu -
n eric la a m ia z a ) mi se paruse fundamentals pentru a intelege ce este si
cum functioneaza comunismul. Credeam ca stiu. M-am inselat. Nu
stiam nimic. In acel moment, abia in acel moment, cu cartusele in fata,
am inteles cu adevarat ce inseamna comunismul. Viata oricarui om
atarna de un fir de par! (R.F.A.)

U R S S construieste comunismul. Eram la sfarsitul anilor ’50, in primii


ani de munca intr-un institut de cercetari. Incercam, asemeni multor
altor tineri format! in interbelic, sa adun cat mai multe cunostinte sub

Administrative, institutionale 153


indrumarea unui distins si venerabil profesor, „reconsiderat“ dupa
ani de umilinte.
In octombrie 1959 am fost desemnat sa plec in URSS pentru trei
saptamani, in cadrul schimburilor interacademice. La prima mea
plecare peste hotare, schimbul de experienta, mai curand de documen-
tare, urma sa se desfasoare in trei mari centre cultural-stiintifice ale
URSS, la Kiev, Leningrad (azi Sankt-Petersburg) si Moscova.
Gazdele din cele trei centre au fost pline de bunavointa, inles-
nindu-mi deplasari pe teren si acces la biblioteci. Eram inarmat cu un
aparat de fotografiat si urma sa depun imaginile developate la fototeca
institutului nostru, care imi furnizase filmele. Intre cele peste o suta de
fotografii s-au aflat si unele cladiri monumentale, initial catedrale sau
biserici, asadar cu functie religioasa, ulterior transformate in muzee. Era
cazul bisericii Vasili Blajenii din Moscova, bine-cunoscut, dar si al
catedralelor din Leningrad Sf. Isaak, unde se demonstrase rotatia Pa-
mantului cu pendulul lui Foucault, precum si Kazan, copie a catedralei
Sf. Petru din Roma. Cele doua catedrale din Leningrad, construite in
secolul al XlX-lea, glorificau faptele de arme ale armatei ruse impotriva
celei napoleoniene, dovada bind mormantul maresalului Kutuzov din
catedrala Kazan. Aceasta, in anii puterii sovietice, in 1937, a fost transfor-
mata in „muzeul ateismului“, eliminandu-i-se crucea de pe frontispiciu.
In preajma zilei de 7 noiembrie, aparatul de propaganda din
Romania glorifica regimul sovietic. Si atunci ce s-au gandit propa­
gandists din institut? Sa foloseasca imaginile proaspat aduse de mine
din URSS sub un generic „pe linie“, U R S S con struieste c o m u n ism u l, si
fara explicatii punctuale. Erau intercalate de-a valma, pe un panou,
peisaje pitoresti, banale imagini citadine si monumente, printre care
si cladirile amintite mai sus. Furia activistilor locali a fost totala: bi-
sericile n-aveau ce cauta pe panou! Vinovatul eram, desigur, eu, dar
fara sa mi se dea prilejul sa explic ceva. Eram acuzat ca am fost in URSS

134 Si eu am trait in comunism


spre a face propaganda religioasa! Sanctiunea nu a intarziat sa vina de
la secretarul UTM al institutului. Paradoxul, dus la absurd, era deplin:
eu pozasem muzeul ateismului, el ma acuza ca pozasem cladirea cu
pricina - nestiind de transformarea ei tn ceva ce ar fi trebuit sa fie pe
placul lui.
Dupa scurt timp, directorul institutului, o autoritate stiintifica,
un om exigent, dar corect, mi-a cerut setul complet de fotografii. Era
un semnal ca i s-a cerut si aplicarea unei sanctiuni administrative. Nu
dupa mult timp, mi-a restituit fotografiile fara a face vreun comentariu.
Era dovada ca pricepuse absurdul situatiei si ca, in plus, dorea sa ma
apere. (In timp ce gestul lui imi staruie in memorie si-i sunt recunos-
cator si acum directorului, nu ma pot impiedica sa remarc ca, in primii
ani de dupa Revolutie, secretarul UTM amintit a ocupat o functie im­
portant;! in ierarhia administrative a Romaniei.) (S.D.)

R d zb u n are. Timpul: anii de gratie i960. Locul: Ministerul Invata-


mantului si Culturii - Directia Generala a Editurilor. Personajele: eu
(proaspat recoltata din facultate) si alti trei tineri pescuiti din UTC.
Obiectul activitatii: coordonarea planurilor editoriale lunare, trimes-
triale, anuale, cincinale din punct de vedere ideologic, social, istoric,
stiintific, biografic, ba chiar si literar. Totodata, directia noastra con-
stituia cureaua de transmisie dintre edituri si acel for ocult, atotpuri-
ficator, numit pompos si absolut impropriu Directia Presei, alias
cenzura, care-si impunea, prin mijlocirea noastra, Inaltele-i Criterii.
Noi eram patru-cinci functionari cu titulatura mereu modificata:
coordonatori, inspectori, dispeceri si, finalmente, redactori, deasupra
carora se inalta, piramidal, esafodajul: sef de sectie, sef de departament,
director adjunct, director plin, director general. Toti acestia aveau in
comun nu doar lipsa oricarei contingente cu cartea, dar si avantajul ca
se succedau vertiginos. Si fiecare sef nou proiecta noi initiative si metode
de reformare a serviciului.

Administrative, institutionale 133


La un moment dat, unul a avut ideea geniala de a completa ser-
viciul de dispeceri cu scriitori: „Scriitorii au o relatie imediata cu lite-
ratura, nu-i asa?" Si, timp de sase luni, iata-ma colega de birou cu Marin
Preda (la inceputul carierei lui), Lucia Demetrius, Celia Serghi si Horia
Lovinescu. Rezultatul: discutii torentiale, barfa savuroasa si o retea de
relatii amoroase interdepartamentale.
Se schimba directorul, se schimba si structura: „Intelectualii
sunt apa de ploaie. N-au realizat nimic. Avem nevoie de cadre sana-
toase, muncitoresti. Sa completam deci serviciul cu tipografi. Zetarii
care culeg cartile au o relatie imediata cu literatura, nu-i asa?" Primul
contact zetaresc: un tanar ma roaga, foarte inocent, sa-i traduc instruc-
tiunile unui medicament prescris de doctor, dar pe care nu poate sa-1
inghita - niste hapuri care-i raman in gat si-1 ineaca. Ma uit la medi­
cament: bietul tanar se caznea sa inghita supozitoare.
Tovarasul zetar Mihaila, devenit secretarul organizatiei de baza,
vine cu ideea ultra-principiala sa ne strangem in fiecare dimineata toata
sectia, el sa ne citeasca editorialul din S c d n te ia si noi sa-1 comentam.
Zis si facut. (Cand eram la scoala primara, in fiecare dimineata recitam,
toata clasa in cor, Tatal nostru. Si acum aduceam aceeasi slava, aproa-
pe tot in cor, „Tatucului nostru".) Tovarasul Mihaila nu era familiarizat
cu lectura editorialului (si nu numai) si facea pauze penibile in fata
cuvintelor plurisilabice. Si intr-o zi vine tovarasul Mihaila si ma „mobi-
lizeaza" la o sedinta speciala, „provocata de mine". La sedinta aflu,
stupefiata, ca dau dovada de o atitudine profund negativa! Si anume,
cand plec de la servidu, nu iau acasa cu mine ziarul S cd n teia, nu-1 citesc
pe indelete, ci il las pe birou, la dispozitia femeii de servidu. Ceea ce
denota lipsa de interes si dispret fata de organul de presa al Partidului.
Toti participantii (printre care si vechii mei colegi) m-au criticat cu o
spontaneitate bine organizata si, absolut intamplator, folosind aceleasi
cuvinte legate de originea mea nesanatoasa, de faptul ca nu eram mem­
bra de partid si eram cosmopolita (citeam carti straine in limbi straine).

156 Si eu am trait in comunism


Zadarnic am explicat ca sotul meu e ziarist, ca e abonat la S c d n ­
teiasi ca locuim intr-o singura camera dintr-un apartament comun cu
inca doua familii separate, deci nu avem spatiu pentru colectia de ziare.
La propunerea unanima, am fost penalizata cu mustrare scrisa pentru
„dispret fata de organul de presa al Partidului". De atunci si pana am
fost „exmatriculata“ din minister, imi luam in fiecare zi organul acasa.
Si „organul Partidului", decupat in fasii dreptunghiulare, perfect
simetrice, ateriza in baia apartamentului comun, spre multumirea
celorlalti locatari, sastisiti de cozile interminabile la efemera hartie
igienica. (A.R.)

Cm magnetofonul. Abiaimi facusem de vreun an primul buletin, cand


am fost la un prieten care statea pe Aleea Circului. Era fiu de doctor
si, prin urmare, mai instant decat noi, ceilalti din gasca. Avea scule
bune de muzica si o multime de discuri. Mergeam pe la el sa ascultam
rock si sa ne laudam cu tipe imaginare. Intr-o seara, cand eram la el, a
sunat un alt prieten ca era ziua lui si dadea o petrecere, dar n-avea
magnetofon. „Pai venim noi cu el“, i-am spus. Am insfacat monstrul
de vreo 18 kilograme si, mai mult tarandu-1, am luat-o-n jos pe Aleea
Circului.
Deodata ne-a oprit o patrula de militie: „Al cui e magnetofonul?"
„Almeu“, zice prietenul meu. „Sigure-altau?“ „Da...“ „Haideticu noi sa
verificam." Si ne-au dus la sectie. A fost prima data cand am avut de-a
face cu militia. Ne-au pus o gramada de-ntrebari, au luat seria aparatu-
lui... Am asteptat vreo trei ore pana sa se lamureasca si ei ca nu era un
aparat de furat. Dupa asta ne-au dat afara, cu magnetofon cu tot, fara o
vorba. Eram in uniforme de elevi de liceu si abia ne mijise mustata. (M.C.)

F a ra buletin. In 1974, cand eram in clasa a Xll-a, am fost scutit de


scoala o saptamana ca sa inva^ pentru olimpiada de romana, faza pe
tara, la care ma calificasem. In ultima seara dinaintea plecarii la Craiova,

Administrative, institutionale 157


unde se tinea olimpiada, extenuat de atata efort, am iesit la plimbare,
de unul singur, in Parcul Circului. Era foarte cald, purtam o bluza
u?oara si ma bucuram de peisajul atat de cunoscut.
Ma indreptam spre lacul din mijloc, gandindu-ma inca la
Sadoveanu si la Arghezi, cand s-au apropiat de mine doi militieni. Nu
mi-a venit sa cred cand m-au oprit si mi-au cerut actele. Nu numai ca
n-aveam la mine buletinul, dar n-aveam in buzunare absolut nimic:
nici bani, nici batista, nici altceva. „Vii cu noi“, mi-au spus. „Dar stau
in blocul asta, putem merge la parintii mei, am iesit doar sa ma plirnb",
le-am raspuns. Parca am vorbit de unul singur.
M-au incadrat ca pe-un delincvent, de se uitau oamenii ca la urs,
?i-am mers asa pana la circa de militie de pe Pamfil Nastase (cred ca
asa se numea strada), unde m-au bagat intr-un birou. I-am rugat sa
ma lase macar sa dau un telefon parintilor. N-au vrut. A venit un alt
militian, poate o liter, care m-a pus sa scot tot din buzunare. Cum spu-
neam, n-aveam nimic. Asta m-a facut probabil suspect, fiindca s-a
apucat sa ma interogheze: ce faceam in pare? I-am povestit totul: olim­
piada, invatarea, Craiova... A parut sanuinteleaga, de parca vorbisem
in alta limba.
A iesit din birou si m-a lasat acolo inca sase ore! Intre timp au
mai fost adusi cativa insi. Imi amintesc doar de unul, un fel de vaga­
bond. Cand i-a spus sa-si goleasca buzunarele, a scos din ele fotografii
pornografice, carti de joc si alte lucruri mototolite si mizere. Am stat
la coltul ala de masa pana mi s-a urat. Abia spre seara a venit tata insusi,
al carui numar de telefon li-1 dadusem cu cinci ore inainte, si m-a luat
acasa. A doua zi in zori am luat trenul spre Craiova, unde am si castigat,
in anul acela, olimpiada. (M.C.)

Cu reviste occidentule . Prin 1983 veneam de la Traian T. Cosovei, care


statea pe la patinoarul Floreasca. Ne vazuseram cu Florin Iaru, cu Nino
Stratan si cu Tudor Jebeleanu ca sa punem la cale volumul al doilea

158 Si eu am trait in comunism


din A e r cu d ia m a n te (pe care nu 1-am mai facut niciodata). Am stat
atunci pana la trei noaptea, band din plin si ruland sute de titluri pen-
tru noul volum colectiv, care mai de care mai improbabil si mai grotesc.
„Fraieri cu parapante" propusese, de pilda, Florin. Toata noaptea ne-am
mai uitat pe cateva reviste occidentale strict interzise pe-atunci in
Romania. Intr-una era inclusiv un articol foarte critic la adresa Roma-
niei si-a lui Ceausescu. Cand am plecat, 1-am rugat pe Traian sa mi le
imprumute ca sa ma uit mai atent acasa, prin ele. Mi le-a pus intr-o
punga alba, aproape transparent^, pe care-am luat-o in mana, fiindca
n-aveam nici o geanta cu mine.
Am stat degeaba jumatate de ora in statia unei masini de noapte.
Am luat-o in cele din urma pe jos pe Dorobanti, pan-am ajuns aproape
de Perla. Acolo m-a oprit un militian si m-a legitimat. Am inghetat.
Desi aveam buletinul la mine, m-a dus totusi la cea mai apropiata sectie,
undeva langa cinema Volga. N-aveam unde sa ascund revistele: se
vedeau, pur si simplu, prin punga. Un alt politist m-a luat in primire
si m-a interogat crunt vreo ora-ntreaga, am raspuns pierit si confuz,
fiindca de fapt asteptam din clipa-n clipa momentul cand avea sa
ma-ntrebe: „Ce-ai in punga?"
Incredibil, intrebarea asta, care mi-ar fi schimbat viata intr-un
mod la care si acum mi-e frica sa ma gandesc, n-a venit. M-au lasat sa
plec cu punga cu tot, fara sa se uite o clipa in ea, si sa ajung teafar acasa,
pe Stefan cel Mare. Abia ma mai tineam pe picioare cand am sunat la
usa parintilor mei, la care inca locuiam. (M.C.)

Fara subtilitati critice. Ultima data am ajuns la sectie prin 1985. Eram
la o terasa cu un prieten. Bauseram fiecare cate-o bere, de care am tras
o ora-ntreaga, caci aveam multe de povestit si putini bani in buzunar.
Cand am cerut plata, ospatara ne-a aratat, la piciorul mesei, nu
mai putin de cinci sticle goale de bere! „Pai n-am baut atatea, poate-au
ramas de la cei dinainte...“ „Ce vorbesti? Eu vi le-am adus cu mana mea“,

Administrative, institutional 159


nu s-a lasat ospatara. A iesit scandal. Dac-am fi avut bani, le-am fi
platit, desi stiam trucul foarte bine, dar banii nu ne-ajungeau decat
strict pentru cele doua baute cu adevarat. Prietenul meu era mai vocal,
asa ca, una-doua, au chemat militia. Dar nici daca s-ar fi rezolvat totul
pe plan local n-ar fi fost mai grozav. Auzisem de multe ori expresia „sa
te fereasca Dumnezeu de bataia chelnerilor“...
Ne-au dus la sectie pe Eforie, daca nu ma-nsel, si cred ca ar fi
iesit urat de tot daca nu mi-as fi amintit ca aveam in geanta un articol
decupat din S a p t a m a n a , unde se vorbea despre ultima mea carte de
versuri. Desi eram facut albie de porci, se vedea din articol ca sunt
scriitor. Militianul s-a uitat pe cronica in cruris si-n curmezis, fara sa
intre in subtilitati de apreciere critica, si s-a-mblanzit. Ne-a dat doar
o amenda in locul unei batai sora cu moartea, care fara nici o indoiala
ne astepta. (M.C.)

Sg confiscd. D.M., mereu in cautarea unor metode de supravietuire, a


venit cu ideea sa facem si sa vindem martisoare. Eram toti studenti (la
ASE, Chimie, Matematica, iar eu la Filologie) si mancam adesea la
pranz doar paine prajita in ulei. Experienta a fost cu adevarat fru-
moasa: eu am venit cu modelul (o statueta gasita in pare, un fel de zeu
oriental, caruia voiam sa-i gasesc stapanul), altii au adus ghips, am
facut tiparele, am turnat ghipsul, am vopsit in diverse culori, pe gustul
cumparatorului, am impachetat in celofan, am pus snurul alb-rosu
(cumparat) si am facut funde artistice: eu tineam paralel doua degete,
iar ceilalti legau.
Bulevardul Magheru, pe langa cinematograful Patria (fost ARO)
era plin cu studenti, in special de la arhitectura, care vindeau marti­
soare. Se formase o traditie, iar autoritatile inchideau ochii, nu era
primejdioasa. Ne-am asezat si noi. Sunt bucuroasa sa spun ca n-am stat
degeaba. Zeul asiatic a adus multi cumparatori. La un moment dat,
am simtit ca bulevardul e cuprins de agitatie, am vazut ca se face gol

160 Si eu am trait in comunism


in jurul meu, toti isi luasera bagajele si disparusera ca prin minune.
N-a trecut mult si am inteles de ce. In fata mea s-au postat niste militieni.
Fara fasoane, mi-au cotrobait in geanta plina de martisoare in care,
ghinion, D. lasase si un cartus de Kent, pe care nu stiu de unde-1 pro-
curase si cui voia sa-1 plaseze. „Veni|i cu noi la sectie“, au spus.
Nu eram singura prinsa, cu inca vreo sapte studenti si studente
dintre cei cu capul in nori (restul, cu picioarele pe pamant, fugisera,
se risipisera ca potarnichile) am fost dusa sub escorta la sectia de pe
Ana Ipatescu. Pana s-au scris procesele-verbale a trecut o vesnicie. La
mine, in special, a fost o problema cu adresa facultatii, strada Edgar
Quinet. Militianul nu reusea sa inteleaga, degeaba i-am spus ca se
scrie cu „Q“, mai pe romaneste „chiu“. Pana la urma, influentat probabil
si de Kentul din geanta, a trecut „strada E. Kient“. Apoi, fara chef de
morala, mai mult in doru’ lelii, militienii ne-au confiscat tot de prin
genti. Mi s-a rupt inima de martisoare, era munca noastra de zile bune,
plus cartusul de Kent, pe care nu-mi amintesc sa-1 fi trecut cineva in
procesul-verbal.
Urmarea a fost ca la Brasov, unde era adresa mea din buletinul
de identitate, mama s-a pomenit cu o frumoasa amenda. Pe care mi-a
platit-o fara sa se mire prea mult. Din banii obtinuti de ceilalti, care
s-au impartit in mod egal, am izbutit sa-mi iau, second h a n d , primul
meu casetofon. (I.P.)

M atusa V arvara si condeierul. Pe la inceputul anilor ’80, ma anun-


ta mama ca la telefonul lor ma cauta frecvent un „mitocan“ - nu saluta,
nu spune „va rog“ si nu-si da numele. Ma mutasem de curand de la
parinti si numarul lor de telefon era, pentru multi, singurul mod de a
ma contacta.
Intr-o zi, ma nimerisem la masa la ai mei, cand suna telefonul.
Raspunde mama. O aud ca zice „Da, imediat“ si-mi face semn savin la
telefon, conturand din buze, fara sonor: „E mitocanu’.“ Preiau receptorul,

Administrative, institutionale 161


zic „alo“ si nu mica mi-a fost mirarea sa-1 aud pe mitocan recoman-
dandu-se „capitanul X (nu i-am inteles numele) de la Ministerul dc
Interne11. Mie sa-mi pice tavanul in cap, nu alta. Desi imi crescuse
pulsul, ca asa-s eu, emotiv, i-am raspuns prompt, cum invatasem in
armata: „Ordonati, tovarase capitan.11
Mi-a ordonat c-ar vrea sa ne vedem a doua zi la ora unspe in fata
cladirii ministerului, de langa magazinul Victoria. Nu zic nu, binein-
feles, ca doar atata educatie civica am si eu, dar il intreb cum ne
recunoastem, la care el da sa ma linisteasca, spunandu-mi sa nu-mi
fac griji, ca stiu „ei“ cum arat.
A doua zi, nedormit si confuz, ma prezint la locul intalnirii. Ime-
diat ma abordeaza nonsalant un individ mai degraba tanar, in civil,
care se recomanda din nou „capitanul X“ (din nou, nu reusesc sa-i inte-
leg numele) si ma invita la o plimbare. Ne „plimbam“ pana la hotelul
Bulevard, unde ma invita sa intram. Eu, convins ca ma duce la restau­
rant si o sa ma pot lauda la prieteni ca am baut pe banii Securitatii, il
urmez. El se duce glont la receptie si, fara nici un cuvant, intinde o
mana cu palma in sus. Receptionerul, tot fara nici un cuvant, ii pune
in palma o cheie, iar capitanul o ia pe scari in sus, jucandu-se cu cheia
si strigandu-mi peste umar sa-1 urmez.
Il urmez, altfel cum, pana la etajul unu, unde deschide o usa si
ma invita ceremonios intr-un apartament. Acolo ma pofteste sa iau
loc si sa admir interiorul, iar el se face a cauta niste muzica la un aparat
de radio inchis intr-un dulap. Renunta dupa un minut-doua, se asaza
pe un fotoliu in fata mea si trece la subiect. Subiectul era biblioteca
engleza, unde, stiau „ei“, merg lunar sa imprumut carti. Ma lansez
intr-o explicatie lunga, cum ca eu merg acolo „sa pastrez contactul cu
limba11pentru afiun cat mai bun traducator la institutul unde lucrez.
Capitanul zambeste superior-ingaduitor si-mi spune ca sunt tanar si
naiv. Eu ma fac ca nu pricep, iar el se grabeste sa ma dumireasca.

162 Si eu am trait in comunism


„Fiind tanar si naiv“, reia el, „poate n-ati observat ca scriitorii
lor nu sunt ca ai nostri". Acu’, ce-i drept, eu cam observasem inca de
prin facultate, dar, ca sa disimulez, ma prefac mirat: „Cum adica nu-s
ca ai nostri, ce, nu-s tot scriitori?“ „Ha“, exclama el triumfator, „ce v-am
zis? Sunteti tanar si naiv“. Se apleaca apoi catre mine si-mi spune
confidential, coborand vocea: „Scriitorii lor nu-s ca ai nostri - la ei, con-
d eieru l pune idei in spatele cuvintelor.“ „O u c h !“ , fac eu pe dinauntru,
in timp ce pe dinafara ma prefac in continuare mirat, iar el se amuza
in continuare de cat sunt de tanar si de naiv.
Dupa care chiar trece la subiect - ca, daca tot ma due acolo, n-as
vrea eu sa observ cine mai vine si daca nu lasa cineva mesaje secrete in
cartile returnate si nu ia alte mesaje in cartile imprumutate? Eu prind
curaj si-1 intreb obraznic de ce nu apeleaza pentru treaba asta la
bibliotecara, care - direct sau indirect - tot angajata Ministerului de
Interne e, „asa cum stie toata lumea“. El nu infirma, dar zice ca ar vrea
sa primeasca aceste informatii si de la mine.
Il informez ca, din pacate, sufar de un deficit de atentie care,
atunci cand ma aflu intr-o incapere cu carti, ma face incapabil sa mai
pot observa altceva decat cartile. Deci, in prezenta mea, dusmanul de
clasa ar putea face linistit trafic cu secrete de stat, in timp ce eu citesc
compulsiv cotoarele cartilor din rafturi. „Deci nu vreti sa ne-ajutati“,
trage el imperturbabil concluzia. Eu incerc s-o dau cotita, dar nu-mi
merge. „Dom’le“, imi zice capitanul cu repros, „ieri am discutat in
problema asta cu o fata - va dati seama, o f a t a (adica o fiinta inferioara,
parea a sugera tonul lui). Nici n-am apucat sa-i zic tot ce v-am zis dum-
neavoastra (adica pe aia cu c o n d eieru l?) , ca fata mi-a si raspuns, to v arase
c a p ita n , a ti venit la o m u l p o t r i v i f .
Atitudinea lui superior joviala a disparut. Ma trateaza cu o ra-
ceala care 1-ar califica sa se angajeze la hotel, ca aparat de aer condi­
tional. Eu tac spasit o vreme, dupa care imi iau inima-n dinti si intreb:

Administrative, institutional 163


„Deci sa nu ma mai due la biblioteca engleza?** „Noi nu spunem sa nu
va duceti...“ raspunde el, dar punctele de suspensie suna descurajant.
Pana in 1990 nu am mai calcat pe la biblioteca engleza. Nici ma-
car pe strada cu biblioteca nu aveam curajul sa tree, de frica sa nu ma
impinga pacatul si sa ma scap iar la carti - daca imprumutam un volum
in care a uitat cineva vreo hartie si fata aia, care s-a dovedit a fi „omul
potrivit“, ma raporteaza la tovarasu’ capitan ca am schimbat mesaje
cu condeierul care pune idei in spatele cuvintelor? (F.B.)

V izita cu flo ri. Am primit un telefon de la cineva care se recomanda


„maiorul Adrian*1, sau cam asa ceva, si care ma anunta ca trebuie sa
stea de vorba cu mine. A doua zi dupa-amiaza, la usa apartamentului
unde stateam impreuna cu parintii, s-au infatisat doi barbati in cos­
tume inchise la culoare, unul avand in mana un mare buchet de flori.
I-au inmanat mamei florile si au declarat ca trebuie sa vorbeasca doar
cu mine; mi-au spus ca ceea ce vom discuta este extrem de secret si nu
trebuie transmis nimanui, nici macar familiei. Apoi au luat loc la masa
din sufragerie si m-au intrebat ce mi-as dori mai mult sa am. Oare,
bind filoloaga, nu mi-ar placea, de pilda, operele lui Cioran sau Mircea
Eliade? Nu neaparat, am baiguit, stiti, eu ma ocup cu lingvistica, nu
prea ma intereseaza... Au urmat alte propuneri culturale si patriotice,
am continuat s-o fac pe proasta intr-un mod cat se poate de las. La
plecare mi-au lasat un numar de telefon. Slava Domnului, n-am sunat
niciodata. (R.Z.)

C olaborare cu Securitutea. Era in primavara lui 1974, se apropia


sfarsitul facultatii si repartitia, eu ma casatorisem de cativa ani si acum
eram gravida, trebuia sa nasc in toamna. Intr-o dimineata, poate dupa
un telefon, nu mai stiu, m-a vizitat un tanar inalt, frumusel, imbracat
intr-un trenci lung de culoare deschisa. Era de la Securitate. Se vorbea

164 Si eu am trait in comunism


pe atunci ca aparuse o noua generatie de securisti, mai tineri, mai
flexibili, mai moderni, cu trend, nu cu haina de piele, iar el intra cu
siguranta in noua categorie.
Venise sa ma racoleze. A incercat intai cu promisiuni de posturi
si de salarii bune, dupa care a facut o aluzie usor amenintatoare la
trecutul de detinut politic al lui taica-meu si, in sfarsit, a zis ceva de
genul: „Asteptati un copil, asa ca ar trebui sa va intereseze propunerea
noastra.“ Brusc, mi-am dat seama ca ne ascultasera telefonul, pentru
ca sarcina nu se vedea inca si doar rudele apropiate stiau de ea. „Pai da,
vad ca sunteti la curent, astept un copil si cand va veni n-o sa mai am
timp de nimic altceva...“ etc. etc. Din fericire, n-a insistat si nu 1-am
mai vazut niciodata.
Dar cu vreun an sau doi inainte se poate spune ca intr-adevar
am colaborat cu Securitatea. Locuiam cu P., sotul meu, intr-o garsoniera
de la parterul unui bloc din Colentina. Nu era un bloc obisnuit, de§i
arata la fel de mizer ca toate celelalte: apartinea Oficiului de Deservire
a Corpului Diplomatic (ODCD). Era locuit, cel putin in parte, de straini
care indeplineau functii marunte in ambasade (noi ajunseseram acolo
printr-un concurs de imprejurari irelevant pentru povestea mea). Toata
lumea stia ca e un loc foarte bine supravegheat. Despre femeia de
serviciu se spunea ca ar fi capitan de securitate, despre popa de la
biserica de alaturi - ca ar fi colonel.
Intr-o seara, suna la usa. Ma uit pe vizor si vad doi necunoscuti.
Deschid nu prea larg usa si ii privesc intrebator.
— Consiliul Securitatii Statului, zice unul din ei.
Simt ca mi se moaie genunchii. Probabil ca numai spaima, prin
cine stie ce mecanism psihologic de autoreglare, m-a facut sa spun calm:
— Legitimatia!
Cei doi imi arata simultan cate un cartonas pe care vad rosu-gal-
ben-albastru si, scris de-a lungul unui arc de cere, C o n siliu l... ii poftesc

Administrative, institutionale 165


sa intre, dar ramanem in vestibul. Cred ca atunci a aparut si P. sa vada
ce se intampla. Cei doi erau niste barbati solizi, intre doua varste, cu
haine de piele. Nu faceau parte din noua generatie de securisti.
Vor sa le dam o cheie de la garsoniera ca sa supravegheze, de la
fereastra noastra, ceva in parcarea din fata blocului. Maine-dimineata,
cand noi suntem la facultate, deci n-o sa fim deranjati cu nimic. Ne
spun ca garsoniera are o pozitie excelenta, de aceea apeleaza la noi.
Dar s-ar putea si sa nu vina nimeni maine. Fie ca venea, fie ca nu venea
cineva, urma sa gasim cheia in cutia de scrisori. Asta era tot.
Nu ne-a trecut prin cap sa refuzam, pur si simplu n-am gasit
argumentele plauzibile. Abia dupa ce-au plecat ne-am dat seama de
grozavie: daca, de fapt, ne pun microfoane? Dacaisi fac o copie a cheii
si vin oricand au chef? Cum am putut fi atat de idioti?!
Dupa aceea, P. si cu mine am stat pana noaptea tarziu ca sa facem
curatenie luna in garsoniera si sa punem sem n e - hartiute, fire de par -
peste tot, in paginile cartilor din biblioteca, pe pervazul ferestrei, pe
sub scrumierele de pe birou, chiar si in lustra. (N-aveam telefon in gar­
soniera, il foloseam pe al parintilor mei, care locuiau in apartamentul
invecinat, nici radio sau televizor.)
A doua zi, cand am venit acasa, cheia era in cutia de scrisori. Ca­
mera noastra arata pasnic, exact asa cum o lasaseram. Am verificat sem-
nele: erau acolo. Aproape sigur, nimeni nu intrase in garsoniera. (O.B.)

Incercare de racolare. In primavara anului 1985 m-a cautat la telefon


un domn care s-a prezentat a fi „de la Pasapoarte“ si m-a invitat sa ne
intalnim „la Romarta copiilor, la coloane“. M-am dus ingrijorat de ce-as
putea pati, pentru ca, in Germania fund, plecasem in Olanda si Franta
fara viza romaneasca. Dar de ce ma chema in oras, si nu „la Pasapoarte“?
Era un tip de 35-40 de ani, capitan sau maior, bine hranit, in civil,
cu costumul bleumarin din dotare, probabil cu numar de inventar, cu
pete de supa pe cravata. Mi s-a recomandat „Andrei“, „Tovandrei“, cum

166 Si eu am trait in comunism


aveam sa-i spun in sinea mea. E posibil sa fi fost cpt. Oprea Nicolae,
care - dupa cum am aflat prin anul 2003, din dosarul meu de Securi-
tate - ma „lucra informativ“ la acea data. Mizand probabil pe foame-
tea generalizata din anil ’80, Tovandrei m-a invitat insistent „sa servim
ceva“ la restaurantul de alaturi, Havana. L-am refuzat. Voiam sa evit
atmosfera „destinsa“, „familiara“. Pana la urma, am acceptat sa stam
intr-o cafenea. La cafea, imi tot oferea „o suta de coniac“ si tigari, bine-
inteles Kent. Saracu’ de el, ar fi vrut sa „serveasca“ o friptura si un co-
niac pe banii institutiei. Dar eu refuzam demn, ca partizanul sovietic.
Rememorand acum situatia, imi pare un episod tragicomic, dar atunci
imi tremurau genunchii sub masa.
Tovandrei m-a luat pe departe. Ca imi cunoaste preocuparile.
Ca stie ca astept sa-mi apara o carte noua. Ca a terminat ASE-ul, unde
a facut filozofia cu Ludwig Griinberg - o alta forma de a-mi spune ca
„am mai citit si noi cate ceva!“. Ca stie ca frecventez biblioteca ameri-
cana si pe cea franceza si ca, incalcand legislatia, trimit articole in strai-
natate pentru a fi publicate. Ca stie ca Mircea Eliade imi trimite scrisori
laudative etc. Exact in acest moment mi s-a facut frica. Zambetul iro­
nic din coltul gurii mi s-a transformat in grimasa. De la un ton insidios,
tipul trecuse la unul deschis. Devoalarea unui fapt grav (violarea
corespondentei) nu putea anunta decat un alt fapt grav.
Tovandrei a continuat spunandu-mi ca stie ca in ultimii ani am
vrut sa calatoresc, dar n-am putut. Ca lucrurile se pot schimba: „Veti
calatori mai mult decat vreti“, mi-a spus. Ca ei au nevoie de oameni de
incredere in strainatate, in randul emigratiei romanesti si mai cu sea-
ma pe langa intelectualii din exil, care prezinta „o imagine denaturata
a Romaniei“. Am refuzat, spunand ironic ceva despre „diviziunea
sociala a rnuncii". I-am spus ca nu eu, scriitorul, ci el, ofiterul de secu-
ritate, are abilitati profesionale pentru o astfel de activitate. A zambit,
vrand sa spuna ceva de genul „nu va uitati la mine cum arat?!“. Apoi
a tinut un fel de „Curs scurt al lucratorului de securitate“. In astfel de

Administrative, institutionale 167


cazuri, mi-a spus, esentiala este credibilitatea. Nu el, ci eu as fi fost un
agent credibil: scriitor, nemembru de partid, rude in strainatate, prie-
teni printre romanii din exil. „Cu unii dintre ei v-ati vazut in recenta
dumneavoastra calatorie. Cu loan Petru Culianu la Groningen, de
pilda, si cu Sorin Alexandrescu la Amsterdam. Urma sa va vedeti si
cu Mircea Eliade la Paris. Dansul va apreciaza foarte mult. Va propunem
sa merged la Universitatea din Chicago. Avem nevoie de un agent de
influentain preajma dansului. Veti semna cu noi un scurt angajament,
e o simpla formalitate...“
Cred ca atunci m-am albit la fata. Situatia devenise insuporta-
bila. Rulam prin minte diverse motive pe care le-as putea invoca ca sa-1
refuz. Cu un nod in gat, am spus ceva de tipul „Nu pot. Nu ma pricep
la... de-astea. N-am timp. Lucrez la o carte." M-am ridicatin picioare,
am baiguit un salut si am plecat grabind pasul. Agil, Tovandrei m-a
ajuns din urma pe strada si, peste umar, mi-a spus: „Nu va grabiti sa
spuneti nu! Aveti familie, cariera. Mai ganditi-va!“ Parsiv individul,
mi-am zis, a lasat problema incerta, ca sa poata reveni. In plus, a aruncat
o umbra de amenintare. Eram revoltat si umilit. Eram furios si pe mine,
pentru ca folosisem o formula moale de refuz si pentru ca nu avusesem
curajul sa-i spun adevarul in fata. Acasa, cu sotia mea, ingrijorati, am
trecut in revista posibilele urmari: cu siguranta ca nu voi mai calatori
in Occident, probabil ca volumele mele nu vor mai fi publicate, e posibil
sa mi se insceneze ceva pentru a fi santajat etc.
Timp de mai multe luni, Tovandrei a revenit de cateva ori la
telefon, cerandu-mi o noua intalnire. De fiecare data i-am spus ca nu
vad rostul, de vreme ce raspunsul meu ramane acelasi. Ma intreb ce
i-a determinat sa ma aleaga tocmai pe mine?! Probabil ca a contat
corespondenta cu Eliade, mai ales scrisorile din anii 1984-1985, in care
se oferea sa ma ajute sa public in Occident. Era o perioada in care Eliade
devenise foarte important pentru regimul Ceausescu. Voiau sa-1 aduca
in vizita in Romania - ca un act de creditare a regimului.

168 Si eu am trait in comunism


Slava Domnului, Tovandrei a lucrat neprofesionist. Nu si-a pre-
gatit suficient atacul, nu mi-a cunoscut portretul psiho-moral si nu a
avut nici un as in maneca (vreun element de intimidare, de santaj). Eu
eram „curat“, dar se putea fabrica orice inculpare.
Cu siguranta ca si Tovandrei a fost constient de faptul ca a par-
ticipat la o „misiune esuata". Singurele informatii care apar despre
acest episod in dosarul meu (cu nume de cod O a n a ) sunt continute
intr-un raport din al doilea Dosar de urmarire informativa (1984-1987).
Cpt. Oprea Nicolae (posibilul Tovandrei) si col. Banc loan, seful servi-
ciului, incearca sa prezinte situatia intr-o lumina convenabila pentru
ei. „Dupa verificarile intreprinse prin mijloacele muncii de securitate
(retea informativa, «S» si «T.O.»), s-au efectuat cateva contacte pentru
a se stabili daca [O a n a ] se preteaza si este util ca sursa in domeniul
oamenilor de arta. «Oana» a avut corespondents cu Mircea Eliade, care
1-a sprijinit in redactarea unor carti si articole." A rezultat ca „«Oana»
este o fire retrasa, putin comunicativa, pasionat de probleme literare,
specialist in istoria religiilor si, datorita unor conceptii influentate de
preocuparile sale, nu se preteaza pentru munca informativa". (A.O.)

O fig u r a oarecare. De cum intra pe poarta teatrului, toti cei care-1


intalneau erau cuprinsi de o agitatie bizara. Vestea ca ven ise se raspan-
dea cu rapiditate din scena pana la ateliere si de la ateliere la birouri.
Nu saluta pe nimeni, schita doar un raspuns vag la salutul angajatilor
teatrului, de parca s-ar fi temut de ceva sau cineva. Se grabea sa ajunga
la biroul directorului care, dupa un salut politicos, parasea discret in-
caperea, motivand ca este solicitat la scena sau aiurea. Dupa ce ii facea
o cafea tare, secretara isi lua geanta si, timp de cateva ore, cutreiera in
tihna magazinele din oras. Rand pe rand, se prezentau la biroul direc­
torului, ocupat acum de colonelul de securitate, diversi angajati. Unii
poate ca erau dinainte programati, altii doar voiau sa-i salute prezenta
in institute, altii erau convocati pe loc. Dupa vreo doua ore, colonelul

Administrative, institutionale 169


isi lua mapa, careia vizibil i se marise volumul, si la fel de impenetrabil
se strecura afara din teatru. Nelinistea tuturor disparea doar cand, din
om in om, se transmitea mesajul: „A plecat Valceanu!“
Desi 1-am vazut de atatea ori, dupa ce a disparut din peisaj nu
reusesc absolut deloc sa-mi amintesc figura lui, astfel incat, daca 1-as
intalni acum, ar fi pentru mine altcineva. (M.Cb.)

V inovatii. Am avut doi veri mai in varsta, amandoi originari, ca toata


familia tatalui meu, de pe clisura Dunarii. Prin 1948, unul era ofiter, ce-
lalalt functional Au fost arestati cam in acelasi timp. Ofiterul a scapat
ca prin minune de includerea intr-un lot de titoisti, ceea ce 1-ar fi dus
la o condamnare la multi ani de temnita grea, daca nu chiar la moarte.
Cand au iesit din inchisoare, dupa vreo trei ani, ofiterul afirma
ca celalalt var fusese informator. Urmarea a fost ca acesta a devenit in
familie un paria, un ostracizat. Stabilit la Timisoara, venea din cand
in cand sa-si viziteze unchiul, adica pe tatal meu. Ostentativ, acesta
parasea terasa - pana unde avea acces nepotul - si se retragea in casa,
de unde nu mai iesea. Aveam cam 12,13 ani. Asistand la scena, eram
terorizat de un gand: dar daca nu-i adevarat, daca nu e vinovat!? Nimic
nu mi s-ar fi parut mai ingrozitor. De atunci, mi-a intrat in sange sa
nu acuz pe nimeni de vreo vina pana nu sunt scoase la iveala dovezile.
Asta mi-a si permis ca mai tarziu sa traiesc fara suspiciunea ca vreunul
dintre cunoscuti ar fi putut sa ma toarne, sa se duca sa divulge vorbele
prea slobode (fapte nu prea erau) pe care le spuneam. Desi, cand mi-am
citit dosarul de Securitate, mi-am dat seama, retrospectiv, ca rolul de
informatori al unora fusese evident. (L.C.)

O rigine „(ne)sdndtoasd “. In anii ’50, cinci dintre membrii familiei


noastre erau detinuti politici. In fisele de incarcerare, o rubrica se
referea la fiii / fiicele titularului, precum si la sotii / sotiile acestuia.
Trebuia completata cu nume si prenume, pentru cain viitoarele dosare

1/0 Si eu am trait in comunism


de cadre sa nu se poata ascunde originea sociala. De angajarea unei
persoane cu pete la dosar (oameni cu averi nationalizate, cu rude in
strainatate sau in puscarie, chiaburi, fosti membri ai „partidelor
burgheze“ etc.) depindea nu numai supravietuirea acelei persoane, ci
si, nu de putine ori, a unui intreg clan familial.
Se intampla frecvent ca nici cele mai umile slujbe sa nu fie atri-
buite persoanelor cu origine nesanatoasa. Matusa mea M.P., care
renuntase la facultate ca sa-si intretina parintii, fusese de mai multe
ori respinsa de diferiti sefi de cadre. Se gandea ca ar rezolva situatia
devenind femeie de serviciu la statia meteo de la Varful Omu, unde,
spera ea, nu exista sef de cadre. Pana la urma, un functionar mai mi-
los a angajat-o pe post de vopsitoare la Ministerul Invatamantului,
unde de fapt desena planse anatomice. Fiecare dintre membrii familiei
mele - trei generatii —a trait de-a lungul anilor odiseea gasirii unui
loc de munca.
In iarna 1953-1954, mama, absolventa a Facultatii de Litere si
Filozofie, era angajata pe post de zidar. In fapt, lucra ca pontatoare pe
un santier. Tot acolo muncea ca zilier si printul T.R.,intors din Siberia.
La cantina primea, ca toata lumea, o farfurie de mancare si o lingura
de cositor. Intr-o zi a cerut un cutit. Femeia care servea 1-a intrebat:
„La ma-ta acasa tot cu cutit rnancai?"
In acea iarna grea, mama s-a imbolnavit. Un prieten medic, direc­
tor la un dispensar TBC, si-a asumat riscul de-a o angaja la registra-
tura, impreuna cu prietena ei T.G., fiica unui amiral (al flotei palatului
regal, daca nu mainsel). Mai intai, au completat fisele de cadre. Dupa
ce au terminat, mama a intrebat-o: „Ce-ai scris la rubrica p ro fesia ta ta -
lu i?“ „Adevarul“, araspunsprietena. „Adica...?“ s-a mirat mama. „Am
scris b a r c a g iu .“
Mama mi-a spus cand m-am inscris la examenul de admitere la
facultate sa nu spun adevarul despre familia mea, ca sa-mi dau o sansa.
Si chiar asa am facut. Un coleg de an, sincer de altfel, scrisese ca tatal

Administrative, institutional 171


sau e taran mijlocas. A fost eliminat pentru „declaratii false", caci in
cursul anului oile fatasera si tatal fusese trecut la chiaburi. Primul
drum, cand intram in cladirea facultatii, il faceam la avizier, ca sa vad
daca mai sunt studenta. (M.Gl.)

Coroana ciuntita. Pe vremea ministeriatului lui Gheorghiu-Dej, tataera


director in Ministerul Comunicatiilor si Lucrarilor Publice. Dej il folo-
sea drept consilier in probleme fmanciare. Intr-o zi i-a spus: „Domnule,
divorteaza de fata lui I.V. si te fac om!“ Tata a tacut. Dupa condamnarea
socrului sau, in 1951, a fost dat afara. S-a dus la noul ministru si i-a spus
ca are o familie de intretinut si accepta orice munca, chiar si de matu-
rator. A primit un post de contabil la Constanta. Platea acum doua
chirii si avea in intretinere inca patru persoane lipsite de orice venit.
La Constanta a gasit multi cunoscuti care se intretineau dand
lectii de limbi straine... la negru. Prietena mamei T.G. gasise insa o
slujba adevarata. Dupa scurt timp, intr-o sedinta de „demascare“, i s-a
reprosat ca este de origine „contesa“. „Mi-ati rupt doi craci de la coroana"
le-a replicat ea, furioasa. (Coroanele aveau un numar de „picioare“ care
indica gradul nobiliar).
Dupa falimentul Canalului Dunare-Marea Neagra, tata a fost
nevoit sa-si schimbe locul de munca de inca sase ori. A fost si o perioada
in care familia lipea pungi, colaborand cu o cooperativa. Se platea 6 lei
mia de pungi. (M.Gl.)

M or caii cand vor cainii. Patania nefericita se intampla in timpul


celui de-al 13-lea Congres al PCR (numar cu ghinion!), cand, doar de
cativa ani insotitor de bord in cadrul companiei TAROM, ma incapa-
tanez sa fac o pneumonie rebela, cu toata cohorta de „binefaceri“: febra
cat casa, frisoane, dureri peste tot.
Dau fuga la Comisia Medicala Aeronautica din cadrul Spita-
lului Militar, care ne obladuia sanatatea. Verdict: dubla pneumonie,

172 Si eu am trait in comunism


in consecinta doua saptamani de concediu medical bogat in antibiotice,
cu recomandarea de a nu iesi din casa. Raportez situatiunea conducerii
detasamentului si ma instalez mai mult sau mai putin confortabil „in
carpe", la incubator. Boon...
Dar haideti sa va evoc pe scurt ce insemna un Congres PCR pe
lumea cealalta. Erau cateva zile sinistre, in care tot ce insemna suflare
romaneasca era intoxicata de cuvantarile „Tovarasului“. Radioul,
televiziunea si ziarele erau sufocate de respiratia otravitoare a politicii
partidului. Ti-era frica sa bagi aspiratorul in priza, sa nu inceapa Ceasca
sa behaie dinlauntrul lui prafos.
Ei bine, in aceasta atmosfera voioasa ma gasisem eu sa zac.
Numai ca a doua zi Nefartatul isi facu aparitia sub forma unui tele-
fon care ciripea precipitat: „Ba, vino repede la Otopeni, ca esti chemat
la conducerea detasamentului. Ce dracu’ ai facut?“
„La vita e belea!“ - mi-am spus. Chiar! Ce dracu’ facusem? Gan-
duri negre ma bantuiau ca „nouri lungi pe sesuri“... O reclamatie de
la vreun pasager? Am calcat pe bataturi pe cineva important? In starea
asta de confuzie, mi-am aruncat pneumonia in haine groase si am luat
drumul bejeniei pana hat, la Otopeni, schimband patru mijloace de
transport in comun. Pe cine oi fi pricopsit atunci cu virusii mei taromisti
numai Dumnezeu stie.
Am intrat in biroul conducerii. Acolo, intr-o atmosfera supra-
realista demna de filmele lui Bunuel, am dat ochii cu toti ipochimenii,
monstrii si balaurii care ne conduceau destinele de „ambasadori ai
aerului", cum pompos eram numiti. Toti cu ghearele si coltii la vedere.
Mi-am imaginat ca asa trebuie sa fi aratat sedintele de infierare a
„dusmanilor de clasa“ din anil ’30.
Si mamaliga exploda: „ Bineee toasuuuu, cum iti permiti dum-
neata sa-ti iei concediu medical in timpul congresului partidului?" —
„Sunt bolnav", am baiguit. „Ce boala, ba, cand toata tara fierbe?"

Administrative, institutionale 173


Urmarea e previzibila. Stersul pe jos, cu mine in rolul mopului,
amendat cu 10% din salariu timp de trei luni, oprit de la zbor pe timp
nelimitat. Indrumul sprecasa, inpozitiaghiocelului, caun caine batut,
ma imaginam pe vreo masa rece, de ciment, la morga vreunui spital,
inconjurat de toti fariseii care ma jupuisera de viu in incercarea de a ma
resuscita, cantand ca in corurile din tragediile grecesti: „Toasu, noua
sa nu ne mori in timpul congresului... ca te dam afara!“ (C.An.)

Sa cdnte m ai tare! Artistii romani nu puteau fi siguri, pana in ultimul


moment, ca pot onora invitatiile la concursurile, festivalurile, concer-
tele de peste hotare. E celebra replica unui oficial comunist (de la Con-
siliul Culturii), solicitat sa permita unui cvartet de coarde deplasarea
in strainatate. Unui dintre cei patru avea probleme la dosar, asa ca
oficialul a transat: „Pot sa piece foarte bine doar trei membri ai formatiei
?i sa cante mai tare, pentru a-1 suplini pe cel absent!" (V.S.-D.)

Secrete publice. Tocmai aparuse legea secretului de stat si s-au gan-


dit sa vina si la noi, la teatrul Bulandra, sa-i previna pe actori, ca nu
cumva sa cada, bietii de ei, in greseala si sa divulge cine stie ce secrete.
Director era pe vremea aia Ion Besoiu. A venit un secretar de partid,
sau ce-o fi fost, si a inceput sa ne vorbeasca despre „apararea cuceririlor
revolutionare", despre „indatorirea patriotica si obligatia tuturor
cetatenilor RSR“ sa nu spuna nimic nimanui, apoi ca sunt secrete mai
secrete si secrete mai putin secrete si alte bazaconii pe care le-am uitat
pe loc. Noi, actorii, avem o meserie prin excelenta publica. Ce sa ascunzi?
Si-atunci nu m-am putut abtine si am intrebat: „Afisul cu distributia
il putem divulga sau e secret? Pe Shakespeare il putem divulga? N-ar
fi bine sa secretizam o parte din replicile piesei pe care o jucam maine
seara?“ (V.R.)

1/4 Si eu am trait in comunism


incalcarea interdictiei. Intre multele premii nationale si internatio-
nale castigate de M o ro m etii lui Stere Gulea, film in care am avut rolul
principal, Ilie Moromete, a fost si cel de la San Remo, din 1988. Asa ca
nu m-am mirat cand am primit o invitatie la Ambasada Italiei din
Bucuresti si, fara sa stau prea mult pe ganduri, m-am dus acolo. A
doua azi am fost chemat la tovarasa Tamara Dobrin si luat la rost: cum
de ma dusesem, nu stiam ca n-aveam voie sa ma due la ambasada fara
a face mai intai o cerere scrisa, trimisa spre aprobare la partid? Ras-
punsul la asemenea cereri era: n u ! Sau se aproba, dar dupa ce trecea
ziua invitatiei. I-am raspuns: „Asa am socotit ca este civilizat." (V.R.)

Cu greseli efoarte bine. O reprezentanta a ministerului care a asistat


la una din sedintele de la „ziua metodica" a dat prilejul unei scene
memorabile. Aparuse un manual de chimie nou, plin ochi de greseli.
Materia aceasta se dadea la admitere la Medicina, la Chimie si la
Politehnica. La Medicina se cerea reproducerea pe dinafara a manua-
lului, la celelalte nu. Intrebata cum sa ne descurcam in aceasta situatie,
reprezentanta ministerului a raspuns cu seninatate: pe cei care se due
la Medicina ii in v ata ti gresit, iar pe cei de la Politehnica si Chimie, corect.
Probabil ca acum doamna cu pricina, atunci o tinerica, are o functie
de conducere in vreun minister. (D.P.)

Sa nu spui „F ran ta “. In 1982, pe cand eram muzeograf la Muzeul


National de Arta, am organizat o mare expozitie Theodor Aman, cu
lucrari adunate din toata tara. Si, sa vezi si sa nu crezi, curand dupa
vernisaj sunt invitat impreuna cu regretatul critic de arta Radu Bogdan
la o emisiune pe programul 2 al Televiziunii Romane, si chiar in direct!
(Alte posturi nu existau, doar 1 si 2, ambele romanesti.) Inca se mai
faceau emisiuni in direct in vremea aceea; mai tarziu s-au desfiintat,
de teama sa nu scape cineva vreo „soparla“.

Administrative, institutionale 175


Ajung plin de emotii la Televiziune (faceam pentru prima data
experienta asta) si iata-ne - pe Radu Bogdan, pe mine si pe redactoare -
adunati intr-o camaruta, cu douazeci de minute inainte de inceperea
emisiunii, ca sa punem la punct diferite amanunte: cine ce spune, cand
se proiecteaza filmul cu diferitele tablouri ale lui Aman si asa mai
departe. Toate bune si frumoase, pana cand redactoarea, cu voce sca-
zuta si foarte incurcata, ne spune:
— $titi, avem o problema; va rog mult sa nu va suparati... Asa
ni s-a dat dispozitie de sus...
— Ce anume? intreaba Radu Bogdan.
— Ati aflat poate de... scandalul ala cu Mitterrand si cu... zice
ea la limita audibilului si arata in tavan, exact inspre locul unde atar-
na o lampa.
Aflasem, bineinteles, nu din presa romaneasca, muta cu totul,
ci de la Europa Libera: un scriitor disident roman care traia in Franta
disparuse de acasain mod misterios. S-a aflat ca fusese ascuns, cu con-
simtamantul lui, de DST-ul francez pentru ca Securitatea, la ordinul
lui Ceausescu, pregatea, se pare, un atentat impotriva lui. Presedintele
Mitterrand se facuse foe si para, denuntase aspru regimul Ceausescu
si isi anulase vizita la Bucuresti. Relatiile franco-romane erau la cel
mai jos nivel.
— Ma rog, parca... Si ce-are a face chestia aia cu noi? intreaba
Radu Bogdan.
— Aaa, pai are. E dispozitie de sus: sa nu se pronunte cuvantul
„Franta“, zice redactoarea. Sub nici un motiv!
Incremenim. Nu ne vine sa credem. Protestam in numele artei
$i al adevarului:
— Bine, dar Aman si-a facut studiile in Franta, la Paris... Nu pu-
tem evita subiectul!
— Nu-i voie sa spuneti „Franta“. Va rog frumos sa maintelegeti!
E dispozitie de sus.

rj6 Si eu am trait in comunism


Pauza. Ne uitam toti trei cu priviri mohorate unii la altii. Arta
si adevarul sunt pe cale sa piarda partida. Ma gandesc ca ar trebui sa
renuntam la emisiune. Dar e anuntata... e in direct... Dar daca as pro-
nunta cuvantul tabu, ce-ar putea sa-mi faca? Mie, nimic, dar vai ce-ar
pati sarmana redactoare! Ar fi scoasa vinovata, ca cica nu ne-a instruit.
Nu-i pot face una ca asta. Cand, deodata, doamna cu pricina se lu-
mineaza la fata.
— Am gasit solutia! zice. „Franta“ sa nu spuneti, ca-i dispozitie
de sus; dar puteti spune, de ce nu, „Paris"!
Zis si facut. Si astfel arta si adevarul au triumfat. (A.C.)

N u -i plac Tovarasei. Intr-o zi, vine la institut un tovaras de la tele-


viziune si ma anunta ca se va face o emisiune despre statiunile balneo-
climaterice din Romania, vor veni doi medici, directori ai unor statiuni
importante, si urmeaza sa particip si eu ca sa vorbesc despre clima din
statiuni si importanta ei pentru pacienti. Emisiunea nu era in direct.
Mi s-a atras atentia sa vin cu o rochie sobra, fara decolteu (era in plina
vara si o caldura de nedescris) si fara bijuterii, ca nu-i plac Tovarasei.
M-am prezentat in ziua stabilita. Mi s-a cerut sa vorbesc despre
caracteristicile climei. Am inceput cu radiatia solar a, dar interlocuto-
rul meu m-a oprit si mi-a explicat ca tovarasul care va superviza emi­
siunea nu va intelege despre ce e vorba. Atunci am vrut sa vorbesc
despre temperatura, dar, in momentul in care am incercat sa explic
variatia temperaturii cu altitudinea si m-am referit la gradien^ii de
temperatura, am fost oprita din acelasi motiv. Cam asa au mers lucrurile
cu tot textul (elementar, de altfel) pe care-1 pregatisem, asa meat am
improvizat cate ceva si am raspuns la niste intrebari.
Cand am urmarit emisiunea la televizor (intre timp mai fusese
un pic ciuntita), am fost consternata. Era clar: la munte e mai frig ca
la campie, iarna se pot practica sporturi de iarna, iar vara se poate face
plaja etc.

Administrative, institutionale 177


In ziua urmatoare, la o sedinta de consiliu stiintific, o doctorita
draguta mi-a spus cu un zambet:
— Nu stiam ca aveti veleitati de m ovie s ta r .
Mi-am dat seama cat se distrasera colegii pe socoteala noastra
urmarind emisiunea. (E.T.)

Cum am publicat o carte ..mistica". Ideea relatiei dintre fenomenele


climatice si exprimarea lor artistica mi-a venit de la un text al lui Her­
mann Hesse, care descria foehnul de pe pantele nordice ale Alpilor.
Textul era perfect stiintific, iar descrierea - de o arta desavarsita. Am
urmarit si alte fenomene (gerul, zapada, canicula, ploaia etc.) prezen-
te in texte literare, in tablouri, in muzica. Totul s-a constituit intr-o
carte-eseu pe care am dus-o la o editura. Redactorul a tinut-o un timp,
apoi mi-a dat-o inapoi, cu diferite rezerve asupra subiectului, dar mai
ales cu precizarea: e mistica, nu merge!
Am incercat apoi la Editura Albatros, unde era redactor un geo-
graf mai tanar, C.D.,pecare-l cunosteam din vedere. A luat materialul,
1-a citit si mi-a spus:
— Incercam sa-1 publicam, dar trebuie neaparat sa mai scoatem
din el, sunt lucruri care sigur nu merg.
Era la scurt timp dupa evenimentul, ca sa nu zic scandalul, nu-
mit „Meditatia transcendentala", in urma caruia adisparut un institut,
iar numerosi intelectuali de prestigiu au fost trimisi la „munca de )os“.
Redactorii, asa cum mi-a spus C.D., primisera instructiuni clare de
crestere a vigilentei atat in privinta textelor, cat si a copertelor, care
erau respinse daca aveau pe ele o lumanare sau alte lucruri „transcen-
dentale". Prin urmare, a inceput negocierea. A fost imposibil sa pastrez
pagina in care-i pomeneam pe sfintii care in popor „se tin“ de ploaie
(in special cei din luna iunie, cand se inregistreaza si un maximum al
cantitatilor lunare de precipitatii). Am reusit sa salvez unele idei, de

178 Si eu am trait in comunism


pilda, in legatura cu insolatia, despre „Lumina care a venit in lume,
dar lumea nu a cunoscut-o“, aluzie la un text din Noul Testament,
despre „buna intocmire a vazduhului"; in legatura cu norii, citam un
text „mistic“ din Petru Cretia despre „spectacolul stravechi si ecumenic,
care e privelistea cerului“, text care 1-a exasperat pe C.D., dar 1-a lasat
(cu justificarea ca era deja publicat), sau dadeam un citat din loan Ale-
xandru despre „umbra cerului". Dupa ce am terminat de „epurat“ si
lustruit textul, redactorul m-a intrebat cui sa-1 dea la referat. Am pro­
pus un profesor universitar amabil, de larga cultura (in tinerete canta
la vioara). Profesorul s-a speriat citind textul, care era totusi atat de
inocent, si a inceput sa caute pretexte ca sa refuze. Atunci redactorul
m-a intrebat daca sunt de acord sa -1 dea doamnei Zoe Dumitrescu-
Busulenga. Am spus da pe loc. Daca era de acord, era o bucurie pentru
mine, daca nu-i placea, era clar ca trebuie sa ma las de eseuri. Dupa
un timp, C.D. mi-a dat telefon:
— Daca sunteti in picioare, asezati-va! V-a facut doamna Busu-
lenga un referat foarte frumos si a spus ca vrea sa scrie si prefata.
Astfel, in 1983 a aparut pe piata cartea M u z ele si v re m e a in 30 000
de exemplare. Din banii obtinuti am facut, impreuna cu sotul meu, o
excursie... in URSS. (E.T.)

Scos peste noapte. Prin anii ’80 a fost 0 perioada in care mergeam
aproape zilnic la Biblioteca Academiei sa citesc cartile unor scriitori
care-mi fusesera repartizati pentru D ic tio n a ru l scriito rilo r ro m d n i al lui
Mircea Zaciu. Intr-o seara, s-a anuntat la Europa Libera ca un scriitor
(poate Bujor Nedelcovici?) a ramas in strainatate, cerand azil politic.
A doua zi am ajuns la biblioteca pe la ora 8 si jumatate dimineata si
m-am dus la fisierul cu cotele cartilor: nu mai exista nici urma de fisa
cu numele lui. (R.Z.)

Administrative, institutional 179


M etliul crocodilului. In anii ’80 am pus in scena cateva spectacole la
Teatrul de Papusi din Craiova. Printre altele, o piesa ruseasca foarte ha-
ioasa, C rocodilul G h en a si prietenii sax. Desi era un spectacol pentru copii,
a venit o comisie de vizionare, in frunte cu secretarul cu propaganda pe
judet, plus alti mahari locali. Dupa vizionare, toti maharii au fost de acord
sa dea drumul spectacolului, ca nu-i nici o problema cu textul. Dar atunci
a luat cuvantul un coleg de-al meu, care era regizor la Craiova, si a zis:
— Tovarasi, este o problema totusi: in piesa, crocodilul Ghena
ii invita pe prietenii lui la o cafea si sa manance salam. Poate sa rama-
na o asemenea replica?
Membrii comisiei au facut fete-fete. Ei stiau ca exista intotdeauna
un turnator care facea catre Secu’ un raport cu tot ce s-a discutat la vi­
zionare si, vrand-nevrand, trebuia dat un raspuns, ca si ei se temeau.
Si atunci, secretarul cu propaganda si-a luat inima-n dinti si a zis, dupa
ce a meditat putin:
— Salamul poate sa ramana. Dar in loc de cafea sa spunem „ceai“.
Ca salam se mai gasea uneori in magazine. Dar cafea nu, numai
surogatul numit de noi nechezol, pentru ca se credea ca e facut din ovaz,
hrana traditionala a cailor.
Asta era inca bine. Doua piese de-ale mele au fost interzise la Ti­
misoara si Craiova, dupa cativa ani, pentru „aluzii subversive", in Lectie
de z b o r si cor p e n tru p u iu l de cocor, personajul principal trecea peste
granita, hind o pasare migratoare. Poate ca asta nu le-o fi placut. (C.P.)

In zbor. La un spectacol de la Teatrul de Papusi din Ploiesti, gagalicii


din sala erau intrebati la un moment dat de catre actori:
— Copii, cine pleaca toamna in tarile calde?
La care copilasii raspundeau in cor:
— Tovarasul Nicolae Ceausescu...
Pentru ca adeseori auzeau despre vizitele lui Ceasca in straina-
tate. (C.P.)

180 Si eu am trait in comunism


Form ule maqice. Cat timp am fost angajata la unul dintre instituted
de cercetare de pe platforma Magurele, intre 1977 si 1989, am fost tri-
misa de cateva ori in scurte stagii de lucru in URSS. La intoarcere
trebuia sa fac un raport (toata lumea facea, era obligatoriu) pentru se-
curistul platformei.
M., sefa mea si draga prietena, m-a invatat ce sa scriu: S u b se m -
n a t a ... cercetator la ... a m fo st p lecatd in p e rio a d a ... in c a d r u l p r o q ra m u lu i...
(sa zicem), U R S S , u n d e a m fre c v e n ta t... C u a c e a sta ocazie a m
la M o sco v a
(urma sirul persoanelor, cu numele si functia).
p u r t a t d isc u tii c u ....
Dupa care venea formula magica: Nu a m n im ic deosebit de m e n tio n at cu
p riv ire la aceste d iscu tii.
Cat se poate de simplu! De la un stagiu la altul, de la un raport
la altul, nu trebuia decat sa schimbi denumirea programului, perioada,
locul si persoanele. Schema era aceeasi.
La fel se intampla cu procesele-verbale de la sedintele de partid.
M. devenise spre sfarsitul anilor ’80 secretara de partid a institutului -
acceptase functia, ca multi oameni cumsecade din anii aceia, ca sa nu
fie ocupata de vreun ticalos. Eu, desi nu eram membra de partid, o
ajutam saintocmeasca procesele-verbale ale sedintelor de partid, sedinte
pe care, la un moment dat, M. pur si simplu a incetat sa le mai tina.
(Sigur, era o perioada in care se presimtea difuz apropierea sfarsitului,
dar nu cred ca vreun alt secretar de partid a mai avut un asemenea
curaj.) Insa procesele-verbale erau tinute cu sfintenie. La fel ca rapoartele
de stagiu in strainatate, ele erau niste scheme in care trebuiau sa apara
formulele obligatorii. Mai in gluma, mai in serios, ii spuneam lui M. ca
o sa-i confectionez niste stampile cu fraze-tip, pe care sa le aplice la
locul potrivitin procesele ei verbale. Avenitinsa decembrie 1989 si n-a
mai fost nevoie. (O.B.)

Perchezitia. Aveam actele depuse din 1985 sa plecam din tara - nu


pentru intregirea familiei, nu la rude de gradul intai, nu ca evrei, baptisti

Administrative, institutionale 181


sau pocaiti, nu ca membri ai unicului partid ori colaboratori ai Secu-
ritatii cu pasaport „de serviciu", ci pur si simplu de d isp e ra re . Incon-
stienti si naivi mai eram...
Incepuseram sa fim tracasati marunt de Securitate, dar asta nu
ne-a impiedicat sa ne facem de cap cu cele doua editii de h ou se p a rty
care s-au petrecut la noi acasa si cu alte acte artistico-subversive ce ne
tineau sub perfuzie. Un securist: „Ce credeti, ca nu putem afla ce se
intampla in casa la voi? Va inchipuiti ca sunteti la adapost in curtea
aia, cu cainele ala mare? (Bobita era numele lui.) O sa va facem sa va
indoiti si de cel mai bun prieten...“
Sotul meu lucra pe atunci la o institute pe nume CEPIU. Fusese
invinuit de conducere ca ar fi folosit pentru uz personal pelicula foto
cumparata pe valuta. Inscenare grosolana, interogatoriu la sediul Se-
curitatii, nopti nedormite, transpiratie rece, cosmaruri „aritmetice“ in
care numara la infinit aceleasi si aceleasi diapozitive, amenintare de
mutare la o fabrica, totul culminand, pentru elucidarea acestei „afaceri
de stat“, cu o perchezitie facuta la noi acasa si apoi la parintii mei.
In focul actiunii, cand zburataceau de-a valma prin casa carti,
creioane, casete audio, mere, pere, desene, chiloti, pantofi, au dat, in
fin e , de teancul de memorii (scriam in fiecare luna cate unul la „Pasa-
poarte") si peste cateva scrisori ale „unchiului din America" la care
speram sa ajungem odata si-odata.
Nu stiu exact de ce li s-a facut frica. E drept ca le-am spus ca Eu-
ropa Libera, The Voice of America si nu mai stiu ce alte organisme I n ­
ternationale am inventat vor fi puse la curent cu actiunea lor miseleasca.
Bolboroseli de neinteles, deruta mare: tovarasii si-au luat picioarele la
spinare si asa s-a terminat cu perchezitiile. Iesiseram victoriosi, dar nu
ne mai venea sa intram in casa noastra manjita de ei. Dupa perchezitie
mi se parea ca obiectele pe care le atinsesera ei au ochi si ne urmaresc
toate gesturile. (N.S.)

182 Si eu am trait in comunism


Dubios, chiar dusm dnos. 1985. Spitalul de psihiatrie Gataia, judetul
Timis. Lipsurile din toata tara se fac simtite si aici. Dar proximitatea
Iugoslaviei se manifests nu numai prin Vegeta de la piata sarbeasca,
ci si prin inregistrarile de „muzica decadenta" (Pink Floyd, de exem-
plu!). In spital, o data pe saptamana, se face discoteca. Se danseaza.
Si iata ca intr-o zi doamna psiholog, organizatoarea discotecii,
este chemata la Timisoara, la Securitate. Motivul convocarii: la disco­
teca spitalului se difuzeaza muzica pe texte „dubioase sau chiar dus-
manoase" (in engleza). Suntem somati sa prezentam de urgenta benzile
cu muzica respective. Cu textele din engleza traduse! (E.D.)

Oamenii in neqru. Aveam 11ani. In noaptea Bunei Vestiri (25 martie) a


anului 1959, m-am trezit brusc din somn. Lumina era aprinsa, niste indi-
vizi necunoscuti umblau prin casa ravasind cartile din biblioteca si
scotocindprin sertare. Mama, palida, se sprijineade spatarul unui scaun,
tata, pe marginea patului, se imbraca in tacere, bunicile mele, ca niste
umbre, se lipisera de perete. Stateam nemiscata in asternut, incremenita
in aceeasi mutenie care ii cuprinsese pe ai mei. Echilibrul cald al incape-
rilor era dat peste cap de intrusii in negru care rascoleau pretutindeni,
aruncand pe jos lucrurile asezate cu grija in casa. Totusi haosul pe care
incercau sa-1 aduca astfel nu izbutea sa patrunda inauntru, deoarece
familia nu era surprinsa de ceea ce se petrecea, luand salbatica intruziune
drept un rau inevitabil ce avea sa se abata oricum asupra noastra, mai
devreme sau mai tarziu. Ma cutremura si acum calmul cu care mama a
pus intr-un sac putina imbracaminte, revad neclintirea statuara a buni-
cilor mele, aud pasii egali ai tatei parasind odaia, casa, gradina.
A doua zi de dimineata m-am dus la fabrica de blanarie unde
uceniceam, ca toti colegii mei de scoala, pe langa un muncitor. Cu min-
tea pustiita, priveam pe geamul cenusiu-murdar o macara miscandu-se
in aer. In vreme ce insailam bucatile de blana artificiala, am simtit ca
ziua care incepuse avea sa fie cea mai trista din viata mea. (M.P.)

Administrative, institutionale 183


D osarul. In noaptea cand 1-au arestat pe tata eram in clasa a V-a. Cand
mama a fbst data afara din invatamant, atat pentru ca avea sotul arestat,
cat si pentru ca si-a afirmat credinta crestina, eram in clasa a IX-a.
In 1953 tata a fost eliberat dupa ce fusese detinut fara nici o ju-
decata. Desi mama a fost data afara cu cel mai dur articol din Codul
muncii de atunci, si anume avand dreptul sa se angajeze doar ca mun-
citoare necalificata, ceea ce a si facut - la uzina brasoveana Steagul
Rosu ea s-a pregatit acasa pentru a-si insusi o profesiune noua, aceea
de desenatoare tehnica. Tatal meu s-a angajat si el la aceeasi uzina.
Fiind profesori de tinuta si calitate, ambii au fost respectati si ajutati
de o serie de fosti elevi. Curand, tata, ca profesor de matematica, a in-
ceput sa fie folosit la pregatirea pentru admitere fie a viitorilor can­
didate pentru invatamantul superior proveniti din clasa muncitoare,
fie a tehnicienilor si proiectantilor pentru scoala de maistri de pe langa
uzina. Aici a devenit profesor si de aici a iesit la pensie. In deceniul
sapte, mama a revenit in invatamant ca profesoara de latina - specia-
litatea ei - cativa ani, pana la pensie. In ce ma priveste, am ramas pana
azi cu o teama de autoritati.
In toata acea perioada grea, mama a fost extraordinara: a cautat,
nu stiu prin ce resurse sufletesti, sa mentina in caminul acela mutilat
o atmosfera oarecum normala. Asta pana spre a doua lovitura dureroa-
sa - scoaterea ei din invatamant. Lipsa banilor si izolarea sociala mi-au
adus un start stingher in adolescenta , as putea spune chiar auster, si
relatii doar cu persoane care nu se temeau de noi. Si din partea familiei
am primit lovituri, in sensul ca au hotarat sa ma scoata din dosarele
lor. (Se cunoaste formula din vremea aceea: „sa nu-mi strice dosarul“.)
Nu-mi inchipuiam ca si in 1998 voi fi lovita, culmea, de un fost
propagandist, convertit in profesor de istorie, care a scris calomnios
despre tatal meu, facandu-ma sa retraiesc sentimentul nedreptatii care
intr-un fel m-a apasat toata viata. M-am hotarat imediat sa actionez:

184 Si eu am trait in comunism


am solicitat dosarul tatalui meu de la CNSAS. Am aflat astfel ca mama
intocmise un memoriu dupa arestarea lui si am citit raportul intocmit
de Securitatea locala, in care se mentiona ca „subiectul“ nu a avut
activitati care sa determine intemnitarea si se propusese eliberarea sa.
Raportul a fost inaintat organului superior din Bucuresti. Apostila
cinica pusa de personajul superior pe respectiva adresa a fost citita de
mine cu spaima: „Sa ramana unde este.“ (S.D.)

Cartea de la San M ichele. Tata a fost arestat, dupa obicei, noaptea.


Era de garda la spital, la Colentina, si 1-au ridicat de-acolo. Eu aveam
noua ani (era in 1959) si locuiam cu parintii, cei doi bunici paterni si o
matusa, intr-un apartament destul de spatios de la parterul unui blocu-
sor din Popa Rusu. Ramaseseram doar noi, cei din familie, acolo, scapa-
seram de cativa ani de colocatarii impusi.
inainte sa-1 aresteze, au venit la noi acasa, pentru perchezitie,
pe la 12 noaptea. Procedura standard era sa faca intai arestarea si apoi
perchezitia, dar pur si simplu n-au stiut ca „urmaritul“ nu era acasa!
Eu inca mai dormeam cu bunica in acelasi pat si tin minte ca m-a tre-
zit zgomotul usii, data brutal de perete. „E un copil acolo, care doarmef*,
a spus o voce feminina indignata, probabil a maica-mii, si usa s-a in-
chis, dar prin geamul ei givrat vedeam lumina si umbre care treceau
rapid dintr-o parte intr-alta. Si auzeam glasuri, dar mai ales bufnituri
si scartaituri de usi si sertare. Bunica mea statea imobila langa mine,
in intuneric, incercand sa-si calmeze bataile inimii: avea ceea ce se
chema pe atunci nevroza cardiaca. Dupa o vreme s-a facut liniste si
cred ca am adormit.
A doua zi s-au ars de dimineata pana seara carti in soba mare,
placata cu ceramica alba. La perchezitie securistii confiscasera ca „piesa
forte" C a rte a de la S a n M ich ele de Axel Munthe. Ai mei spuneau ca tam-
pitii aia inculti au luat-o drept o carte legionara, pentru ca avea desenat
pe coperta un inger sau un arhanghel. Erau convinsi ca, dandu-si seama

Administrative, institutionale 185


de eroare, se vor intoarce pentru o noua perchezitie. A§a ca am ars
atunci zeci de carti - de filozofie, de drept, de istorie - mai pericu-
loase, dupa standardele timpului, decat Axel Munthe. Dar le-am ars
degeaba, n-au mai venit. Peste o vreme a fost procesul (asa-numitul
proces Noica-Pillat). Tata a luat 7 ani. (O.B.)

PAna la tarusi! Cand s-a incheiat colectivizarea, ne-a fost luata si


noua gradina. A venit cineva de la Sfatul Popular, a batut tarusi si ne-a
spus ca daca vom indrazni sa trecem dincolo de tarusi ni se va taia
gatul cu toporul. Mama s-a imbolnavit de suparare si asa i-a venit sfar-
§itul inainte de vreme.
Munca voluntara se facea duminica, de Past!, de sarbatori. Ba-
trane cernite i§i faceau cruce vazandu-ne. (A.Bd.)

Aqentul. O matusa a mea, Ortansa, dintr-o veche familie boiereasca


ie^eana, s-a maritat in 1939, foarte tanara, cu Sergiu, inginer din Basa-
rabia. intr-un fel de carnetel de bal, pe care 1-am gasit dupa moartea
ei, scrisese doar atat: 20.II.1939 - Data verighetei. 9.III.1939 - Cununia
civila. 11.VI.1939 - Nunta. 8.IX.1940 —A plecat Sergiu.
De fapt, ce s-a intamplat? Dupa cedarea Basarabiei (iunie 1940)
§i abdicarea regelui Carol al II-lea, Sergiu a venit intr-o zi acasa foarte
grabit si tulburat: „Eu plec in Uniunea Sovietica. Daca vrei, vii cu mine,
daca nu, ne despartim acum.“ Era probabil agent sovietic si primise
dispozitii sa se infiltreze intr-o familie buna din Iasi (sora Ortansei era
maritata cu un colonel al Armatei Regale Romane), iar acum i se ordo-
nase sa se replieze in URSS. Pusa in fata acestei situatii imposibile,
Ortansa a refuzat sa piece. Nu s-a mai aflat niciodata nimic despre
Sergiu (o fi putrezit prin vreun lagar sovietic, ca toti cei care servisera
candva in strainatate). Dupa venirea rusilor, Ortansa a tremurat multi
ani: „De n-ar veni Sergiu inapoi!" A trait pana la 96 de ani. Nu s-a mai
casatorit. (M.Gh.)

186 Si eu am trait in comunism


U n zece CU rise. Examen de admitere la Facultatea de Limba si Lite-
ratura Romana, Universitatea din Bucuresti, in i960. Comisia este in
deruta: „Cum sa dam doi de zece la rand la doua candidate cu origine
nesanatoasaiT' $i totusi au riscat si ne-au dat, spre cinstea lor. Tatal
meu, fiu de tarani saraci, cu zece copii, putuse sa faca studii superioare
in regimul burghezo-mosieresc, asa ca originea lui sanatoasa se pier-
duse pana la mine. Si azi am un gol in stomac cand completez orice
formular, asta din vremea cand trebuia sa scriu, de bunavoie, la origin e:
mic-burgheza. (I.V.-R.)

C u ltu ra sefei. Sefa noastra de cadre, care se chinuia amarnic sa-si dea
„bacaloreatul“, mi-a spus ca de-abia asteapta sa intre la facultate. „Pen-
tru ca atunci n-o sa mai am de invatat decat la o singura materie."
Aceeasi tovarasa m-a invitat intr-o zi „sa stam de vorba intre trei-patru
ochi“. (M.Gh.)

N u . La Facultatea de Limba si Literatura Romana, Universitatea din


Bucuresti, prin anil ’60. Se discuta primirea mea in randurile candidati-
lor de partid (tata, desi trecuse putin prin ceea ce se numea eufemistic
pen sio n , ma sfatuise sa fac cerere, ca sa incerc sa sebimb ceva, din inte­
rior!). Atunci, un venerabil profesor, distins intelectual proaspat con-
vertit, de nevoie, in membru PCR, ca sa-si probeze adeziunea, obiecteaza:
„Tovarasa nu a aratat cum s-a produs cotitura prin care a trecut de la
mentalitatea burgheza dinainte de 1944 la cea comunista!" (In 1944
aveam doi ani!) Si continua: „S-a spus aici despre ea ca este un spirit
profund. Or, asta s-ar fi putut spune doar despre un Kant...!“ (I.V.-R.)

C e fac i, ba? Mi-aduc aminte de o scena umilitoare pe care am trait-o


in „anii aceia“, alta decat umilintele pe care le traiam periodic si „la
gramada“, de tipul manifestatiilor fortate de 1 Mai si 23 August sau al
ridicarii automate a mainii in tot soiul de sedinte.

Administrative, institutionale 187


Anii ’80. Intr-o zi (trecusem de 40 de ani si ma consideram un
tip respectabil) il duceam pe fiu-meu cu Trabantul la scoala $i, la Piata
lancului, pe o trecere de pietoni la care aveam verde, lumea se bulucea
nonsalanta. Am claxonat agasat, am incetinit si le-am strigat pe geam
indisciplinatilor mei compatrioti ca ar fi fost cazul sa ma lase sa tree.
M-am ales cu niste injuraturi si cu cativa pumni pe fundul masinii. O
suta de metri mai incolo tocmai il debarcam pe fiu-meu cand am auzit
sirena masinii de militie si apoi masina oprind in spatele meu. M-am
apropiat de portiera - era vara si geamul era coborat - si, spre stupoa-
rea mea, ofiterul de la volan, un capitan, cred, intinde mana spre gulerul
camasii mele. Sar ca ars un pas in spate si intreb ingrozit: „Ce faceti?"
„Baa, zice tipul, ce faci,ba, treci pe linia de pietoni?" „Era verde pentru
mine. Ei treceau pe rosu." „Ba, nu-ntelegi, ba, ce vreau sa zic?“ „ Va rog
sa-mi vorbiti la plural!" replic eu demn si rosu la fata, desi stiam ca
sunt total la cheremul lui, ca putea sa-mi ia actele, la o adica sa ma in­
jure sau sa dea orice intorsatura va fi voit micului episod. „Sa-ti vor-
besc la plural? Ba, tu nu-ntelegi, ba, ca vreau sa-ti spun ceva simplu?
Nu-ntelegi, ba, ca te-nvat de bine? Baaa! iti da procurorul cu legea-n
cap, ba, daca calci pe cineva, cu tot verdele tau cu tot! Asta vreau, ba,
sa-ti intre-n cap!" Si a plecat in tromba.
In noaptea aceea am adormit greu. Ma urmareau mana intinsa
spre gulerul camasii, apoi „ba“-urile prelungi care-mi jucau in urechi.
„Cum de si-a permis?" ma tot intrebam perpelindu-ma, ca si cum n-as
fi stiut ca un militian isi putea permite orice, iar eu, ca biet cetatean,
eram neica nimeni. Ani de zile m-a urmarit scena cu marlanul cu epo-
le|i dand sa m-apuce de gulerul camasii si vorbindu-mi cu „ba“. Imi
venea in cap in cele mai neasteptate momente si, de fiecare data, sim-
(eam cum, de furie, mi se urea sangele-n obraji.
Dupa o vreme, am gasit antidotul: imi rememoram, povestite
intr-o doara de Noica insusi, scenele cu palmele luate de el la anche-

188 Si eu am trait in comunism


tele din inchisoare („Atunci am inteles vorba «a vedea stele verzi».“),
apoi bataia cu biciul pe fese: doua lovituri date una dupa alta in acelasi
loc, a doua taind pielea. Si i-am revazut surasul cu care-si insotea po-
vestirea. (G.L.)

M a sin a de scris, la control. Masina mea de scris, un Consul gri, e


masiva, grea si nu incape bine in nici o geanta, sacosa sau valiza. Am
de mers un kilometru si jumatate pana la Circa 5 de militie, aflata in
Bucurestii Noi. Recensamantul masinilor de scris se face invariabil la
inceput de an, in ianuarie, pe vreme caineasca si pe polei. Singura
varianta de a ajunge acolo e tramvaiul 6 combinat cu mersul pe jos.
Alunec la coborarea din tramvai, cad pe refugiu, cat pe-aci sa mai da-
ram pe cineva, §i ajung la sectie cu dureri crancene la glezna stanga.
Parcurg trei sute de metri in aproape un sfert de ora, cu pauze dese si
cu icnete inciudate.
Ministerul de Interne ii obliga pe posesorii de masini de scris sa
se prezinte o data pe an la circa de militie careia ii apartin, pentru veri-
ficare si evidenta. Acest tip de service e o forma de exercitare a vigilen-
|ei, in eventualitatea ca unii dintre posesori ar fi tentati sa dactilografieze
(si apoi sa raspandeasca) texte subversive: manifeste, pamflete, traduceri
din presa straina obtinuta cu efort, pe sub mana.
Fiecare masina de scris are particularitatile ei. La una pauza de
dupa virgula e mai mare, la alta litera „t“ e un pic mai ridicata decat
celelalte litere, la alta litera „a“ si-a pierdut un pic din contur. Vanzarea
sau cumpararea unei masini de scris se face pe baza de documente,
nicidecum la intamplare. Iar actul de vanzare-cumparare trebuie adus
odata cu obiectul achizitionat. In ce priveste greutatea masinilor de
scris, unele sunt mici si au doua-trei kilograme, altele ajung sa aiba 15-
20. Marcile au nume cosmopolite: Erika, Olivetti, Remington, Citizen,
Underwood, Adler, Triumph, Maritsa, Continental, Olimpia, Kappel,
Flying Fish etc.

Administrative, institutionale 189


Intrarea in sectie inseamna trecerea de la -10 grade la +28, cate
sunt inauntru (cetatenii indura frigul in case, dar organele de militie
dispun de contort termic). Inauntru sunt aproape douazeci de pose-
sori de masini de scris care asteapta sa le fie inmanat textul pe care ur-
meaza sa-1 dactilografieze. E obligatoriu sa fie acelasi text pentru toti -
de obicei, un extras din documentele de partid sau din niste regula-
mente de protectia muncii. Zgomotul simultan pe care-1 provoaca
douazeci de masini e puternic si stresant. Nu se admite sa vii de-acasa
cu un alt text dactilografiat si fara masina, indiferent daca esti varst-
nic, bolnav sau ambele. Trebuie ca organul de militie sa se ocupe per­
sonal de verificare si sa vada cu ochii lui masina de scris. De parca, daca
ai avea de gand sa dactilografiezi manifeste, ai face-o la masina pe care
o declari oficial si o duci la control.
Inainte sa primesc textul, observ ca doi posesori de masini sunt
insotiti de rude si au carje. Cand ma vede ca intru schiopatand, un al
treilea imi marturiseste ca a cazut si el exact in acelasi loc, cu o jumatate
de ora mai devreme. Un camion a oprit cu scra^net de roti la cativa
centimetri de capul lui. (R.P.)

Teleqram e. In fiecare an, de 26 ianuarie, de ziua Tovarasului, ziarele


erau pline cu telegrame de felicitare trimise de toate judetele, de toate
institutiile si avand cam acelasi continut. Textele erau culese pe coloane,
astfel ca un rand cuprindea doar cateva cuvinte. Intr-una din noptile
acelea, la ziarul R o m a n ia lib e ra , paginile de telegrame erau gata, corec-
tate, periate, ilustrate, numai bune de trimis la tipar, cand, din biroul
unui redactor-§ef adjunct, s-a auzit un racnet. Acesta a navalit afara
fluturand prima pagina si a tunat catre redactorul de serviciu:
— Citeste cu voce tare primul rand!
Acesta s-a executat si-a citit:
— „Urandu-va, asemenea intregului nostru popor...“

19 0 Si eu am trait in comunism
— Cum u r a n d u - v a ? Adica il uram? Iti dai seama ca saream in
aer cu totii? a strigat supervizorul, in timp ce redactorul de serviciu a
ingaimat si continuarea:
— „...multa sanatate si fericire".
— Prea tarziu! Lumea citeste numai primul rand —a lamurit
supervizorul - si ne nenoroceam!
In consecinta, in ultima clipa, primul rand a fost schimbat cu „Va
uram, asemenea...“. A doua zi, cand s-a aflat intamplarea, toata lumea
a incremenit, intelegand din ce pericol am scapat: adevarul ne trecuse
ca glontul pe la ureche. (T.S.)

D arzenia n u -i pentru toti. A venit vestea naprasnica: bunica a murit.


In Bucuresti, mijlocul de primavara incepuse sa fie cald. Eram in rochii
de stofa sau de nailon, lasaseram in cui paltoanele si canadienele groase.
Dar acolo, la Liveni, la ea, era inca frig. N-a vrut sa mai steal Nu voia
sa intarzie. Voia sa-si puna straturile, evident, in gradina din spatele
casei, care urea molcom dealul ca sa se intalneasca apoi cu livada
batrana, unde nu mai pasteau vara oile sterpe, de cand se prapadise §i
bunicul. Si s-a intors acasa la ea ca sa moara.
Ai mei au zis sa ma due eu - ca tot sunt studenta la Limba si Li-
teratura Romana - la Casa Scanteii, sa dau anuntul la ziar. Nu mi-e
usor. Mi se pare o responsabilitate mare. Ma due insa, ajung la biroul
cu pricina si iau formularul pe care trebuie sa scriu ferparul, cu litere de
tipar. Voiam sa fie un text cat mai frumos, bun si adevarat. L-am scris si
i l-am dat redactorului rubricii sa-1 citeasca. Ii tin minte pixul cum ur-
marea usor tremurat cuvintele de pe hartie. La un moment dat, pixul
s-a oprit, a facut o cruce pe unul din cuvintele mele de-acolo, iar vocea
barbatului a inceput sa ma ia la rost, aproape tipand: „Unde te trezesti,
don’soara? Nu stii pentru cine folosim cuvantul asta? Nu stii cui ii
spunem asa?“ Am tacut speriata, pentru ca intr-adevar nu stiam si

Administrative, institutionale 19 1
pentru ca tipetele si enervarea omului mi-au facut frica. Era vorba de
cuvantul d a r z . Scrisesem despre bunica mea ca a fost o femeie darza.
De ce n-am mai spus, pentru ca nu aveam loc, pentru ca nu era loc pe
foaia aia. Pe bunica, noi, nepotii de la oras, o porecliseram Baghera,
dupa pantera din C a r te a ju n g le i. Baghera nu putea sa fie altfel decat
d a r z a . Nu vedeam nici un rau in asta. Si-atunci, am auzit tunand vocea
omului cu pixul: „Numai tovarasa Ceausescu e d a r z a ! Aiinteles?“ (A.S.)

Poze retusate. Nu intelegeam de ce prietenul meu, Dimi Simon, isi


cumpara cu regularitate ziarele S cd n teia si R o m a n ia lib era. Chiar n-aveai
ce citi in ele. Pana cand, intr-o zi, mi-a aratat un mic album in care
lipise poze decupate care erau, toate, foarte caraghioase.
O echipa speciala de la Casa Scanteii (azi Casa Presei Libere) re-
tusa cu grija toate imaginile cu Ceausescu care urmau sa apara in ziare.
Ii $tergea cu grija ridurile si-i facea obraji netezi si luciosi, de papusica.
Uneori echipa mai primea si comenzi peste noapte. Jivkov, presedin-
tele Bulgariei, facuse o vizita oficiala in Romania. Fusese fotografiat
impreuna cu Ceausescu pe aeroport, si poza asta trebuia sa apara a
doua zi pe prima pagina din ziarul partidului, S c d n te ia . Dar Ceasca nu
fusese multumit de rezultatul convorbirilor, a?a ca politrucii lui s-au
gandit sa arate cumva asta in fotografie. Sigur, Ceasca fusese lustruit
la fata si inaltat cu cativa centimetri fata de Jivkov. Dar avea palaria
in mana, era cu capul descoperit. Si politrucii le-au cerut celor care re-
tusau pozele sa-i monteze presedintelui o palarie pe cap, ca sa se vada
ca nu se umileste inaintea lui Jivkov. Numai ca bietii oameni de la retus,
dupa ce-au lucrat noaptea, buimaci de oboseala, nu si-au dat seama de­
cat dupa ce s-a tiparit ziarul ca, in poza finala, Ceasca avea doua p&larii:
una pe cap si alta in mana. Bineinteles ca tiparirea s-a oprit, tirajul a
fost distrus si poza a fost corectata. Dar cateva exemplare tot au ramas.
O alta poza haioasa era de la aniversarea a nu stiu cati ani ai lui
Ceasca, de la receptia care s-a dat atunci pentru membrii CC al PCR.

192 Si eu am trait in comunism


Numai ca politrucii au cerut ca tovarasul sa fie mai inalt decat toti
ceilalti din fotografie. Zis si facut. Ceea ce-a rezultat semana cu o ilus-
tratie la G u lliv e r in t a r a p iticilo r: membrii CC erau miniaturali, iar in
mijlocul lor aparea un nenea gigantic.
Alta poza geniala fusese bricolata cand Ilie Verdet a fost matrasit
din Comitetul Central. Pentru ca nu aveau cum sa faca o alta poza cu
prezidiul congresului, 1-au sters pe Verdet din imagine si 1-au pus in lo-
cul lui pe Emil Bobu. Numai ca Bobu era deja in fotografie in alta parte,
ceea ce n-a observat nimeni. Asa ca, in ziar, in prezidiul congresului
apareau doi de Bobu.
Dar cea mai cunoscuta poza retusata a lui Ceasca era, desigur,
portretul lui oficial care se afla in toate institutiile, pe pere(ii claselor
din scoli, in birouri etc. Poza fusese facuta din profil si nu i se vedea
una din urechi. Motiv pentru care aparuse gluma in care se spunea ca
Ceausescu „e intr-o ureche“. Nu dupa multa vreme, toate portretele
lui (sa fi fost sute de mii) au fost inlocuite cu unele in care i se adaugase
si cealalta ureche. (C.P.)

Literele S si S. intr-o zi gasesc in cutia postala o adresa de la comi-


sariatul militar, prin care sotul meu era somat sa se prezinte in data
de... la ora de... la camera nr. cutare. El terminase armata cu foarte
multi ani in urma si am fost intriga|i. Misterul s-a lamurit dupa ce s-a
prezentat la comisariat. De cativa ani incepuse constructia Casei
Poporului, la care se lucra cu militari si care nu mai lua sfarsit. Avand
nevoie de forta de munca suplimentara si ca sa se vada ca s-au luat
masuri, niste tovarasi au gasit solutia sa convoace si civili. In ziua aceea
erau convocate meseriile care incepeau cu litera S si S: strungar, sculptor,
sofer etc. Sotul meu era sculptor, dar si profesor la scoala de arte plastice.
A adus o adeverinta de la scoala si a scapat. (I.C.)

Administrative, institufionale 193


A pa m in erala si m exaform . La Manila, in Filipine, am participat la
un festival de film cu F a le z e de n isip si, in timp ce filmul rula acolo,
avand chiar sansa unor nominalizari la premii, am trait o situatie foarte
penibila. Nu aveam nici un ban la noi sa oferim macar o cafea ziaristi-
lor, la o conferinta de presa. Acesta e un gest care conteaza intr-un
festival competitiv. Trebuie sa te prezinti intr-un anumit fel, sa-ti faci
o reclama, iar noi nu ne puteam permite acest lucru. Suzana Gadea
era ministru atunci, si m-am dus la ea in audienta cand am primit
invitatia la festival. Aveam deja biletul de avion oferit de filipinezi,
cazarea si masa erau asigurate tot de ei. I-am spus: „Doamna, avem de
facut un drum lung, o sa schimbam avionul, stam o noapte in aero-
port, dati-ne 5-10 dolari sa ne cumparam si noi ceva, sa avem de un sue
§i de-o cafea dimineata." Mi-a raspuns: „Va luati apa minerala la voi.
O noapte n-o sa muriti." „Bine, dar mergem la mama dracului, in alta
parte, in alta clima, o sa avem o alta alimentatie, poate ni se intampla
ceva la stomac, trebuie sa avem un ban la noi.“ „Draga, sa va luati mexa­
form la voi. Tovarasul a zis sa nu dau valuta, asa ca nu va dau nici o
valuta." (V.R.)

Vorbe, vorbe, vorbe. Pentru actori, spectacolele de comedie sunt ade-


varate pietre de incercare a maiestriei: improvizatia, care de cele mai
multe ori nu poate fi stavilita, nu delecteaza numai publicul, ci si pe
partenerii de joc. Aflati inca sub imperiul hazului starnit de „naz-
dravaniile" facute pe scena si intalnindu-1 la iesirea din teatru pe Ale-
xandru Dinca, directorul nostru, care se intorsese cu un tren de seara
de la Bucuresti, de la Congresul al XXIV-lea al PCR, 1-am intrebat, mai
mult in gluma, cum a fost la congres. Speram sa ne dea un raspuns
hazliu, caci avea un umor desavarsit. Spre surprinderea noastra, ne-a
raspuns aproape in soapta, pe un ton obosit: „Ne asteapta vremuri
grele!" Cei mai tineri am schitat un zambet si, simtind ca nu era dispus
sa intre in detalii, 1-am salutat si ne-am risipit pe la casele noastre. De

194 Si eu am trait in comunism


altfel, ne sfiam sa insistam si pentru ca venise insotit de un reprezen-
tant de la Consiliul Culturii din Bucuresti, cu care fusese la congres.
Mai apoi, s-au abatut impreuna pe la Cocosul de aur, un
restaurant frecventat indeosebi de actorii si de tehnicienii teatrului,
pentru un pahar de vin. Era locul in care unii dintre actori rumegau
zilnic, la un pahar, nemultumirea de a nu juca pe cat credeau ca li s-ar
cuveni. Atent la alegerea convivilor, directorul a refuzat invitatiile
colegilor de a se aseza la masa lor. Cu toate acestea, cei din preajma lui
au prins franturi din discutia celor doi, discutie inceputa probabil in
tren si care avea drept subiect congresul de la care tocmai venisera.
Unul dintre ei, mai atent, a memorat remarcile negative ale directorului
la adresa celor discutate la congres si, in aceeasi noapte, dupa ce si-a
turnat vartos in pahar, 1-a turnat la Securitate.
A doua zi, la prima ora, am fost convocati de urgenta la o sedinta
de partid inopinata. in prezidiu isi facuse aparitia si o tovarasa de la
comitetul judetean, alaturi de „sefa de la cultura", tovarasa Campeanu,
fosta croitoreasa. Sigur pe sine, ca intotdeauna, si cu un plus de asprime
in glas, directorul ne-a anuntat ca a solicitat organelor de partid iesirea
la pensie anticipate, din motive de sanatate. Din tonul lui am inteles
cu totii ca nu mai poate fi rostita nici o vorba. Dupa sedinta-fulger
nimeni nu 1-a putut intreba ce probleme de sanatate are. Nici cei care-1
dusmaneau nu au avut curajul sa-1 provoace sa minta fatis. Dupa zeci
de ani de directorat, merita macar atat: sa nu-1 obligam, cu dezinvoltura
caracteristica noua, actorilor, savorbeasca! (M.Cb.)

A vize peste avize. in 1985, dupa zeci de refuzuri succesive, mama


mea, proaspat iesita la pensie, obtine pasaport turistic pentru a vizita
Grecia - tara unde se nascuse intr-o veche familie de aromani. Ne
inteleseseram sa ramana acolo, ca sa ma „scoata“ apoi si pe mine.
Cei doi ani cat a durat reintregirea familiei mi-au prilejuit (pre-
cum multor altora!) experience tragicomice, azi neverosimile. Singura

Administrative, institutional 195


Hind, trebuia sa desfac casa pentru a o preda la ICRAL, r e n u n t a n d
cam la 80 %din ceea ce aveam. De la mobila la carti. Nici scrisori sau
manuscrise personale nu se puteau lua fara avizul Oficiului de
Patrimoniu, iar acesta nu aviza lucruri absolut banale - cum ar fi niste
biete carnete de insemnari sau amintiri de familie. Fiind profesoara la
$coala generala Cartojani, trebuia, de asemenea, sa ma prezint in fata
unei comisii a inspectoratului §colar care sa-mi dea avizul.
Era iarna. Am dormit o noapte ca intr-un frigider, intr-un hotel
din Giurgiu, cu paltonul pe mine, in asteptarea infatisarii de a doua zi
dis-de-dimineata... „Juratii“ m-au pus sa explic de ce vreau sa plec, iar
cand am spus ca ma due la mama mea, care a plecat in ’85, tov. X imi
spune pe un ton de maxim dispret: „Ce saa spun, tee duci la maama!
Pai nu-ti dai seama ca ai o mama care a plecat si te-a parasit?!...“ Doi
ani incheiati a durat tevatura iesirii din carcera comunista, §i totusi
despartirea de tara a fost sfasietoare. (M.D.)

Banca de la qeam... Dupapatru ani de naveta, cand erau sanse sa ma


angajez la Institutul de Lingvistica, care tinea de universitate, am fost
trimisa mai intai pe la serviciul de cadre. Acolo era un domn, se pare
faimos, care m-a fixat lung si m-a luat direct: „Aha. Promotia 1981.
Colega cu... Stateai in randul al treilea, banca de la geam.“ - „Nu, zic
eu, niciodata..." - „Lasa, stim.“ (R.Z.)

Eu si codurile T ra ta tu lu i de la Varsovia. Sfarsit de decembrie 1981.


Eram soldat in termen intr-un divizion de artilerie antiaeriana din jude-
tu 1 Hunedoara. in armata fusesem inrolat in octombrie 1980, deci aveam
o vechime de peste un an, si urma sa ma eliberez in februarie 1982 (in
realitate, armata avea sa se prelungeasca pana in aprilie 1982). Eram, cu
alte cuvinte, in ciclul II, adica „veteran“ sau „bastan“. Cei din ciclul I se
numeau „bibani“ sau „pifani“ si, fireste, ni se subordonau. Armata „la
trupa“ pastra aceasta traditie nescrisa a ierarhizarii si a discriminarii.

196 $i eu am trait in comunism


Cand se petrec faptele pe care le voi povesti in cele ce urmeaza,
eram in serviciul de garda. Iesisem din cele trei ore de „post“ si acum
urmau trei ore de „veghe“, dupa care veneau trei ore de somn, iar ciclul
se relua. Una dintre misiile celor aflati in perioada de „veghe“ era sa
schimbe codurile de la cele doua statii din unitate (codurile se schim-
bau la un interval de sase ore). De obicei, cu aceasta corvoada se ocupau
„bibanii“. Cand am iesit, rebegit de frig, din post, am fost anuntat de
seful garzii ca trebuie sa merg si eu sa schimb codurile, intrucat era
doar un „biban“ disponibil (era nevoie de doi soldati pentru asa ceva).
M-am enervat foarte tare, pentru ca, iata!, mi se uzurpa statutul de
„bastan“. Furios, mi-am luat laintamplare o manta, alta decat a mea,
din corpul de garda si, impreuna cu colegul din ciclul I, am plecat spre
central de comanda...
De fapt ce era cu codurile astea? Ele aveau o forma asemanatoare
cu bateriile de lanterna. Trebuiau preluate din central de comanda,
unde se afla si ofiterul de serviciu, si duse la cele doua statii din unitate.
Erau patru astfel de coduri, cate doua pentru fiecare statie. Dupa ce le
predam, primeamin schimb alte patru coduri pe care trebuia sa le adu-
cem la central de comanda. Codurile erau transportate intr-o cutie cu
compartimente captusite cu plus. In mod normal, cei doi soldati tre­
buiau sa mearga impreuna la prima statie, sa predea doua coduri si sa
primeasca alte doua la schimb, dupa care sa mearga tot impreuna la a
doua statie, aflata la o distanta destul de mare de prima, si sa procedeze
identic.
In realitate, lucrurile se petreceau nitel altfel. Dupa ce soldatii
preluau cele patru coduri, si le imparteau intre ei: unul prelua cutia
cu doua dintre ele, iar celalalt le lua pe celelalte doua, pe care si le punea
in buzunarul mantalei, apoi fiecare se indrepta spre cate o statie. Dupa
ce erau schimbate, cei doi se intalneau in fata centrului de comanda,
iar soldatul care avea in buzunar codurile pe care le primise in schimbul
celor predate le scotea, le punea in cutia captusita cu plus, dupa care

Administrative, institutionale 197


intrau amandoi frumos in centrul de comanda si le predau. Fireste ca
aceasta era o incalcare a regulamentului, insa in felul asta soldatii,
..ruginiti de atata armata“, mai scurtau din drum.
Asa urma sa se intample si acum. Dupa ce le-am preluat din
centrul de comanda, colegul meu a luat doua coduri si cutia, iar eu
mi-am pus in buzunarul mantalei celelalte doua, indreptandu-ne fiecare
spre cate o statie. Era trecut de sase seara, deci era de mult intuneric.
Am ajuns la statie, am predat codurile si am primit alte doua la schimb,
pe care mi le-am indesat din nou in buzunar. M-am intors cu ele spre
centrul de comanda si in fata lui m-am intalnit cu „bibanul“. Cand sa
scot codurile din buzunar pentru a le aseza in cutia colegului, am con-
statat cu groaza ca unul din ele lipsea. Am inceput sa scotocesc inne-
bunit prin buzunare. Codul nu era... Asa mi-am dat seama ca buzunarul
mantalei pe care o luasem, la intamplare, din corpul de garda era spart.
Ce era de facut? De intrat in centrul de comanda si de marturisit
ofiterului ca ne-am intors doar cu trei coduri era de neconceput. Asa
ca, impreuna cu colegul, ne-am intors spre statie, cautand la lumina
lanternei codul buclucas. Uitasem sa spun ca ninsese destul de mult
$i zapada era de vreo jumatate de metru. N-am reusit sa-1 gasim. Am
reluat drumul, ghidandu-ne dupa urmele lasate inainte in zapada, de
data aceasta dand unul cu o lopata zapada la o parte, iar celalalt tinand
lanterna. Codul nicaieri. La un moment dat chiar am intrat intr-un
bazin de apa aproape inghetata, aflat in fata statiei, banuind ca a cazut
acolo cand am iesit. Din cauza spaimei nici nu mai simteam raceala
apei. Intre timp, au inceput sa se alarmeze cei de la centru vazand ca
a trecut atata timp si noi nu ne intoarcem cu codurile.
Pana la urma a trebuit sa spunem adevarul. Cand a auzit asta,
offlerul de serviciu a incremenit. A in cep u t s a u rle la n oi, s p u n a n d u - n e
rd, d a t a nu g a sim codul, toate ta rile T r a t a t u lu i de la V a rso v ia trebuie sa - si
si liiinbe cod u rile (pentru necunoscatori, Tratatul de la Varsovia era un
Id tie NATO altarilorcomuniste). Asta, zicea el, este insa de neconceput,

n)8 §i eu am trait in comunism


chiar daca ar fi sa iasa toata unitatea si sa topeasca cu Idm pi de b en z in a,
zapada pana se va gasi codul. Iar pe mine ma
cu lu m a n a r i, cu brichete
astepta... executia. Pe de alta parte, timpul trecea si, peste cateva ore,
trebuiau din nou schimbate codurile...
Pana la urma un soldat aflat la arest, pe care, de altfel, nu-1 agream
deloc, a spus ca el va gasi codul daca obtinem pentru el aprobarea de
a iesi din arest. Ofiterul a fost de acord (era si el ingrozit!) si am reluat
cautarile. De data aceasta, pornind din centrul de comanda, doi soldati
dadeau cu lopetile zapada intr-o parte si in cealalta, tot pe urmele
pallor nostri, iar arestatul ne lumina drumul cu lanterna. Dupa vreo
cateva zeci de metri, acesta a racnit: „Uite-l! V-am spus ca eu il gasesc?“
Intr-adevar, un colt cat un varf de unghie al codului se zarea jos, in
zapada. Unii ar fi putut crede ca era o pietricica si ar fi mers mai departe.
Ne-am aplecat si am scos codul din zapada, unde intrase destul de
adanc. Evident, 1-am imbratisat pe soldatul de la arest care ne salvase.
N-am reusit sa obtinem eliberarea lui pentru toata perioada de arest
pe care o mai avea.
Ceea ce s-a intamplat in acea noapte de decembrie era atat de
grav, incat a doua zi ofiterul de serviciu nici n-a mai avut curajul sa ra-
porteze comandantului unitatii faptele. Insa Codurile Tratatului de
la Varsovia fusesera salvate. Ele aveau sa dispara, cu tratat cu tot, noua
ani mai tarziu. (G.A.)

M o rta l nostril. Inmormantarea domnului Sandu Mihail, zis Puisor,


un septuagenar vecin al socrilor mei, fost corist la Opera de Stat, om
umblat intens prin Occident si bon v iv a n t cat incape. Cum nu avea
familie, ne-am insarcinat noi cu funeraliile. Luam, soacra-mea si cu
mine, sicriul de la morga, traversam orasul pana la cimitir, dar cand
se trage capacul realizam cu paralizanta stupefactie ca nu e mortul
nostru. Prima replica dementiala a venit de la sofer: „Pai si ce-are a
face? il ingropati dumneavoastra pe asta si cine l-o lua pe mortul

Administrative, institutionale 199


dumneavoastra o sa-1 bage-n locul lui. Nu-i greseala nimanui, iar mor-
fii tot morti sunt!“
Noi, crestini cuminti, deh, nu si nu, sa mergem cu cosciugul ina-
poi la morga. Acolo am avut parte de cel mai tragi-grotesc spectacol
din viata, mult mai tare decat inmormantarea lui Paul Georgescu, al
carui sicriu depasea cu un cot §i ceva dimensiunile gropii (tactica in-
failibila a groparilor bucuresteni pentru a mai stoarce un ban in plus
la botul gropii, daca mi se ingaduie formula). Fireste ca aproape toti
lucratorii ce-si falfaiau halatele printre zecile de cadavre erau de mult
imbibati cu votca („altminteri nu rezistam" mi-a spus jovial unul inca
lucid), drept pentru care a venit a doua replica dementiala: „Daca stiti
cum arata, mergeti si cautati-va mortul. Io habar n-am care e!“ (D.C.M.)
12
Scoala
Si eu am invatat la scolile din Arcadia comunista,
unde iarna scriamfdrd sa-mi scot manusile. Era asa:
H arta Romaniei. in 1952 eram in clasa a IX-a. Diriginta noastra din
acel an era profesoara de geografie. Stocul de harti al liceului era uzat
in parte, si dansa procurase patru coli noi, care, asamblate, ar fi repre-
zentat harta Romaniei. Dar cine s-o execute? Fiind diriginta noastra, a
ales patru dintre colegele fara nici o problema la invatatura, intre care
si eu, si la fiecare ora de geografie plecam la cabinetul de harti, unde ne
straduiam sa asamblam, pe parchet, acea harta de perete. S-a procurat
panza potrivita si lipiciul, cele doua bete pentru rama, am fost cumva
instruite, dar treaba mergea destul de incet, in cursul unei ore de clasa
nu reuseam mare lucru. Totusi, pana catre sfarsitul anului, harta arata
asa cum trebuie pentru a fi agatata in cui la ore. O mica performanta,
o mandrie a clasei pentru ca dotase liceul cu o harta noua. Dar ganditi-va
ca am pierdut atatea ore de geografie... Ce geografie se studia pe-atunci
in clasa a IX-a? Ce sacrificase diriginta noastra? Geografia URSS! (S.D.)

Profesoara de rusa. Am implinit 14 ani. Examen de treapta. Intru in


clasa a VUI-a a Liceului Gheorghe Lazar. Orele de limba rusa, pe care
le incepuseram deja intr-a V-a, le facem acum cu tovarasa profesoara
Popovici. Vorbeste cu un puternic accent rusesc. A primit un aparta-
ment in Cotroceni, pe Iacob Negruzzi. E smeada, cu ochi verzi, intre
doua varste. Sa ne fi fost si diriginta? Nu mai tin minte. La inceputul
fiecarei ore ne spune sa nu uitam ca „URSS e prima vioara in lume“.
La fel si limba rusa. De aceea, viitorul nostru depinde de cat de bine

Scoala 203
vom sti limba rusa. Colegul meu, Mihai Vesa, are nota mica la rusa.
„Viesa!“, striga la el tovarasa Popovici de cate ori il asculta, „nu e in-
tamplator ca riefuzi sa te pui cu burta la carte, Viesa! Tatal tau are
atelier foto, Viesa! Santiem in 1956 si tatal tau are atelier privat, Viesa!
Tatal tau riefuza sa intre in randurile clasei muncitoare! Si tu riefuzi
sa inveti limba rusa!“ Se facea o liniste grea si un firisor de frica ni se
urea la to^i in gat.
E-adevarat, tatal colegului meu are un atelier foto pe Uranus, o
strada in panta, intortocheata, pavata cu piatra de rau. Pe fatada cu
caneluri orizontale a unei case cu veranda si copertina de la sfarsitul
secolului XIX se afla o firma cu litere albastre, pe care scrie Foto Vesa. Mai
toti colegii lui Mihai am trecut, cu un prilej sau altul, pe la Foto V esa.
Tatal lui e scund, bucalat, cu ochi albastri si o expresie blajina a fetei.
Ne e greu sa intelegem de ce tovarasa profesoara Popovici e suparata
pe tatal lui Mihai. Ce legatura sa fie intre un atelier particular foto si
limba rusa? (G.L.)

P rivirea lu i D an . Primul an de liceu la Gheorghe Lazar. Stau in ban-


ca a treia pe randul din mijloc. In banca din spatele meu sta Danut G.
E cel mai bun la matematica. Locuieste, ca $i mine, in Cotroceni, pe
Dr. Lister. Sta la inceputul strazii, vizavi de biserica Sf. Elefterie, iar
eu stau la capatul celalalt, unde strada se infunda in dealul Panduri.
Ar fi normal sa plecam spre casa impreuna. Dar nu se intampla asa.
Dan nu are nici un prieten. E tacut si in recreatie ramane de obicei in
clasa. Nu stiu sa se fi jucat vreodata cu noi. De fapt, e copilul cu cea
mai trista privire pe care am vazut-o vreodata. De unde-i vine? Dupa o
vreme, printre noi, copiii, incepe sa umble vorba ca tatal lui fusese ares-
tat cand Dan avea opt ani, ca are o sora mai mare, Sanda, si ca mama
lui e profesoara de limba romana.
Mai tarziu, la varsta studentiei, am aflat ca tatal lui nu era altul
decat Anton G., faimos sociolog si statistician din echipa lui Gusti, cu

204 §i eu am trait in comunism


studii si doctorat in Germania, ajuns in 1942, la 33 de ani, director al
Institutului de Statistic^. Implicat in procesul Patrascanu, fusese arestat
in 1930 si murise, un an mai tarziu, in inchisoarea Vacare§ti, la 41 de
ani. De aici doliul lui Danut G. L-a purtat in ochi tot liceul. Venea din-
tr-un loc in care mintea mea de copil n-avea cum sa ajunga. Dupa multi,
multi ani, mi s-a spus ca Dan s-ar afla undeva in Anzii Cordilieri. Nu
stiu de ce mi s-a parut firescul insusi. Mi 1-am imaginat tot singur, cu
aceeasi privire din liceu, privind zborul condorilor. (G.L.)

O am eni in haine vargate. De multe ori nu curgea apa la cismeaua


din curtea internatului. Aduceam apa de la o cismea care-si avea izvo-
rul intr-o stanca pe malul Trotusului. 0 aduceam intr-o „saca“, un
carucior cu doua ro|i in care asezam doua butoaie. Caruciorul il tra-
geam noi, fetele, cate patru.
Intalneam in drumul nostru un sir de oameni imbracati in haine
vargate, cu chipuri triste, doar niste umbre. Am inteles mai tarziu ca
erau detinuti politici, printre ei hind si nume cunoscute. Munceau in
salina. Ni se spunea despre ei ca sunt d u s m a n ii p o p o ru lu i. (A.Bd.)

„F igu ri marete '. Tin minte ca in clasa I, cu ocazia zilei de na$tere a


lui Lenin, un coleg (al carui tata era bine plasat politic) ne-a vorbit
vreme de un ceas, iar in fata clasei trona portretul imens al lui Vladimir
Ilici. Nu stiu ce reac|ii le-a produs celorlalti portretul, dar pe mine
teasta si privirea lui Lenin m-au cam ingrozit - eram pesemne deja
orientat de ai mei. Iesind din clasa, am facut efortul sa-1 ignor pe marele
Vladimir Ilici. Mai tin minte ca, prin clasa a V-a, un coleg cu mamJ
rusoaica (multi din generatia mea erau rezultatul unor asemenea casa-
torii mixte, bine vazute de partid in anii ’50, dar rau vazute in anii ’8o)
s-a apucat cu toata convingerea si oarecum anacronic sa faca apologia
lui Stalin: uitati de crimele lui, a fost un mare om. (Comunismul m-a
invatat sa privesc intotdeauna cu suspiciune maretia.) (V.Z.)

§coala 205
Foloasele „P rogram u lu i P artidului". Ei bine, abia in 1974, cand eram
in clasa a VIII-a, politica ne-a strivit cu adevarat. Tocmai aparuse un
„document de exceptionalainsemnatate teoretica si practica": P ro g ra m u l
P a r tid u lu i C o m u n ist R o m a n de f a u r i r e a so c ie ta tii so c ia liste m u ltila te r a l
dezvoltate si in a in t a r e a R o m d n ie i sp re c o m u n ism - P roiect (vreo 180 de
pagini). Programul propriu-zis avea sa fie mai gros si, dupa cum se va
vedea, mai putin util scopurilor mele practice, nu teoretice. Trebuia,
a$adar, sa cumparam Proiectul P ro g ra m u lu i P a rtid u lu i (segaseainlibrarii
fara probleme) si sa invatam pe rupte din el. Nu pot sa spun ca am
excelat in directia asta - am fost un elev mai curand mediocru, fara
premii -, dar, tot rasfoind cartulia, i-am conferit o elasticitate remar-
cabila. Intr-o seara, cand am vazut un tantar care tocmai aterizase pe
perete, n-am gasit altceva la indemana decat P ro ie c tu l, iar lovitura
fulgeratoare insotita de un sunet placut 1-a strivit cu precizie de coperta
cartuliei. Mi-am dat seama ca dispuneam de armaperfectaimpotriva
fantarilor. In plus, sangele lor (adica sangele pe care mi-1 supsesera)
era complet inghitit de culoarea ro§ie a copertei, si tot ce se vedea acolo
erau urmele fine ale unor aripioare si ale unor picioruse. Daca partidul
ne strivea, eu raspundeam strivind tantarii cu ajutorul partidului.
Ani la rand am ucis {antari cu P ro ie ctu l, sute de tantari, pana
cand carfulia s-a facut ferfenita si a trebuit s-o arunc la gunoi. Oricum,
era depasita. La moda venise intre timp P r o g r a m u l P a r tid u lu i propriu-
zis, din el trebuia sa invatam la liceu. Nenorocirea era ca aveam de-a
face cu o carte mai mare, mai groasa, mult mai greu de manuit, care
nu putea capata elasticitatea ideala a vechii mele arme si producea un
sunet mediocru - „plaf“ in loc de „poc“. Mi-am zis atunci ca, in comu­
nism, totul ar fi fost mult mai bine daca ar fi ramas in stadiul de proiect.
In plus, m-am convins inca o data de neajunsurile maretiei. (V.Z.)

206 Si eu am trait in comunism


C ravata rosie. Matusa mea a fost o extraordinary profesoara de geo-
grafie, o stiu si de la elevii ei, dar si pentru ca m-a invajat §i pe mine.
Severa, dar niciodata rea, cu simtul umorului, iubita de elevi si de
colegi. in perioada interbelica fusese multa vreme directoare de scoala.
Din nefericire pentru ea, a apucat si perioada postbelica. Intr-o zi, la
ora, vazand ca un elev nu-i atent, se tot juca cu cravata rosie de pionier,
i-a spus, in treacat, intre doua explicatii: „Mai lasa carpa aia in pace!“
Sau sa fi spus „zdreanta“? A fost reclamata imediat si cat pe ce sa fie
data afara, tocmai acum, la sfarsitul carierei. Ne-am temut cu totii in-
grozitor sa nu urmeze vreun proces, sa nu fie inchisa, erau ani cand
puteai face inchisoare si pentru mai putin. Din fericire, pentru ca nu
avea dusmani, probabil, in loc de o rusinoasa dare afara s-a petrecut o
pensionare rapida. Dar a tremurat destul. Multi oameni cu umor au
patit-o in anii aceia. (D.P.)

L a P alatal Pionierilor. Eram deja in clasa a IV-a cand m-au facut $i


pe mine pionier, la insistentele maica-mii. Pana atunci n-au vrut, pentru
ca eu ma tot laudam la §coala ca unchiul meu a fost general, si treaba
asta nu era vazuta deloc cu ochi buni. Maica-mea credea ca eu sufar
ca sunt singurul copil din clasa care n-a fost facut pionier. Intr-o zi,
am vazut-o in curtea scolii, rugandu-se cu lacrimi in ochi de directoare.
Pana la urma, de mila, m-au facut si pe mine si m-au trimis la Palatul
Pionierilor, care era in fostul Palat Regal din Cotroceni.
M-au tot plimbat pe la tot felul de cercuri. Eu am vrut la electro-
tehnica, dar acolo erau deja elevi mai mari si instructorii n-aveau chef
sa ia un pusti care habar n-avea sa repare un aparat de radio. Pe urma
m-au dus intr-o cladire foarte frumoasa, un fel de sera mare, si in
mijlocul ei era o albina uriasa din ghips, taiata in doua, ca sa i se vada
matele. Mi-a placut acolo, dar nu mai erau locuri la cercul respectiv,
care era de apicultura. Si am inteles ca nici albine n-aveau, numai pe

Scoala 207
aia din ghips, cu matele la vedere. A$a ca mi s-a spus ca sunt repartizat
la cercul de jocuri, ca acolo mai erau locuri libere. Frumos, nu?
Ei bine, nu era frumos deloc. Cercul se tinea intr-o sala intune-
coasa, sumbra, care avea un tavan albastru cu stele pictate pe el, foarte
frumos, si ni$te lambriuri vopsite maro. In sala nu era deloc veselie, ci
o tristete fara margini, pentru ca aveau acolo numai niste mingi mc-
dicinale, adica imense si grele, pe care noi, copiii, de-abia puteam sa
le ridicam de jos. Si ne puneau sa ne jucam cu ele orbecaind prin inca-
perea aia intunecoasa, iar instructorii erau foarte enervati ca nu aratam
nici un pic de entuziasm si nu zburdam cu greutatile alea, asa cum
crcdeau ei ca ar fi normal sa faca niste copii de la cercul de jocuri.
Am inteles ca eram torturati in felul asta pentru ca instructorii
facusera mai intai acele jocuri cu mingi normale, numai ca dracii de
copii nu se puteau abtine si loveau mingile cu piciorul, si-asa fusesera
sparte multe geamuri din sala aia. Asa ca au fost inlocuite mingile
normale cu unele medicinale, pe care nimeni nu mai putea sa le arunce
atat de sus, iar dacd le loveai cu piciorul te durea ca naiba. Pana la urma,
satul sa mai car chestiile alea in fiecare zi, am rugat-o pe mama sa faca
ceva ca sa nu ma mai due la cercul de jocuri, si ea mi-a facut rost de o
scutire medicala. Asta a fost toata activitatea mea de pionier. (C.P.)

Focul. La jumatatea anilor ’80 eram profesor in satul Tarhausi, comu-


na Ghimes. Scoala cu incalzire pe lemne, doar ca fara lemne. Era o
iarna cumplita. In ziua aceea termometrul arata -42 de grade. Oficial
se anun^asera -39, pentru ca incepand de la -40 autoritatile ar fi fost
obligate sa ia masuri. In clasa, copiii erau imbracati ca afara si se
chinuiau sa scrie cu manusile in maini (unii aveau manusi cu un de-
get). Tot timpul cat am predat mi-au iesit aburi din gura.
Insa pentru a doua zi mi-a venit o idee: i-am rugat pe elevi sa
aduca fiecare un singur lemn, sa facem focul in soba. Au adus absolut
totif A fost unul dintre cele mai bune focuri de care imi amintesc. (V.A.)

208 Si eu am trait in comunism


L afla ca rd . Elevii de la Slobozia ai fiicei mele, Corina, nu-si luau notite
pentru ca-si tineau mainile ascunse in pupitru, ca sa se incalzeasca la
flacara unei lumanari. (C.Cc.)

Si eu am avut paduchi. Eram profesoara si abia fusesem repartizata


intr-o comuna relativ rasarita, din sud. Ma intorceam acasa numai in
vacante. Intr-una dintre acestea, am inceput sa ma scarpin ingrijora-
tor de mult in cap. Ma tot spalam, dar mancarimea parca se intetea
dupa fiecare spalat. Nu se punea problema sa schimb samponul, era
unul singur pe piata. La un moment dat, enervata de scarpinatul meu,
familia m-a trimis la bunica sa ma controleze de paduchi. Bunica nu
credea ca e posibil ca nepoata ei favorita sa pateasca asa ceva, dar si-a
facut datoria. Si-a luat ochelarii si a inceput sa caute. Ma iubea foarte
mult. Nu i-au trebuit nici cinci secunde ca sa-mi spuna, cu o involun-
tara grimasa de dezgust: „Mda, scumpa mamii, ai lindini." CuvantuI
m-a speriat mai mult decat ..paduchi", pentru ca pe acesta il auzeam
des la scoala, mereu erau copii infestati. M-am interesat ce-nseamna
lindini, care-mi suna cam ca limbrici. In loc de raspuns, bunica mi-a
smuls un fir de par si mi-a aratat: un fel de cocon micut de tot, dar
agatat atat de bine pe firul de par, incat nu-1 puteai da jos. Din el urma
sa iasa un paduche.
S-a creat o oarecare panica in casa si toata lumea a inceput sa se
scarpine in par, desi cred ca numai eu aveam motive. Oricum, vacanta
cu pricina mi-am inceput-o legata la cap cateva zile, dupa ce ma unsesem
cu gaz, de nu mai putea sa stea nimeni langa mine de miros. (A.)

Invatam ant productiv. Intr-o dimineata (doar in aparenta) ca oricare


alta, directoarea scolii a venit in cancelarie aducand o cutiuta pe care
a asezat-o grijuliu pe masa si a spus: „In cadrul programului de asigu-
rare a productivitatii invatamantului, scolii noastre ii revine sarcina de
a se implica in cresterea viermilor de matase. Ne-au fost repartizate

Scoala 209
aceste oua. Ne va coordona tovarasa V., ca profesor de biologie. Pana
la declansarea actiunii, ouale stau la mine in birou.“ in cutiuta erau,
intr-adevar, o multime de oua asemanatoare unor seminte cenusii.
La inceput, nu mi s-a parut nimic grav. Ce putea sa iasa dintr-o
asemenea cutiuta? Viata noastra a mers inainte, ca si cum nimic nu
s-ar fi intamplat. Apoi, profesoara de biologie i-a trimis pe doi elevi sa
culeaga o sacosa mare cu frunze de dud din curtea scolii si s-o aduca
in cabinetul directoarei, unde se pusese o masa suplimentara.
Dupa vreo doua-trei zile, elevii unei clase de la parter au fost
mutati in cabinetul de biologie. in locul lor au intrat larvele: niste
viermisori cenusii care se urcau pe frunzele de dud depuse pe band.
Trebuia ca vreo cincisprezece elevi mai mari, care invatau dupa-amia-
za, sa vina la scoala de la ora 10 ca sa culeaga frunze de dud din curte
si sa le dea larvelor de mancare. in paralel, altii, sub supravegherea
profesoarei de lucru manual, decupau mici orificiiin coli mari de hartie.
Larvele sunt sensibile, nu pot trai in propriile lor dejectii si in resturile
de frunze. Totul trebuie sa fie foarte curat. Deci se pun coble cu gauri
peste viermi, ei ies deasupra, se trage de dedesubt hartia murdara si
se arunca. Apoi li se dau frunze de dud. Multe. „Si asa vom proceda
pana la sfarsit“, a spus profesoara de biologie. „Si cand e sfarsitul?“ am
intrebat. „Peste vreo trei saptamani, o luna.“
in urmatoarele zile, toate clasele de la parter au fost mutate in
laboratoarele ramase libere. In locul elevilor au intrat, desigur, viermii;
nu stiu de ce, profesorii de prin partea locului ii numeau, cu afectiune,
„gandaci“. Doua-trei clase au fost scutite de ore: trebuiau culese frunze
de dud, iar curtea scolii nu avea destule resurse. Copiii, cu dirigintii
lor, mergeau prin tot oraselul cautand frunza de dud, pe care o aduceau
la scoala. Viermii mancau si cresteau.
Apoi cursurile au fost suspendate: tot parterul si etajul I, plus
sala de sport au fost destinate sericiculturii. Unii elevi cu profesorii lor
faceau curatenie, intretinand igiena „gandacilor“. Altii decupau coli

2 10 Si eu am trait in comunism
de hartie. Altii se duceau, in serii, sa culeaga frunze. Cand resursele
orasului au fost epuizate, anumiti profesori au fost desemnati sa-i in-
soteasca pe elevi in scurte calatorii, cu trenul personal, pana in localitati
invecinate: de-acolo se aduceau, zi de zi, sad intregi cu frunze de dud.
Viermii crescusera „mari si frumosi“ dupa parerea afectuoasa a
profesoarei de biologie, scarbosi, monstruosi in ceea ce ma privea: erau
mari, albi, cilindrici, cu un cap negru, cu falci insatiabile. Desi am fost
privita de catre colegi cu un nedisimulat (si probabil indreptatit) dis-
pret („voi, bucurestenii cu studii universitare..."), i-am spus directoarei
ca daca vreun vierme se agata de mine nu mai vin la scoala. Directoa-
rea era o femeie cu suflet. Am fost repartizata la decupat hartie.
Timpul a trecut. Toti duzii din zona au fost strasnic jumuliti.
Elevii mari, cu dirigin^ii lor, umblau continuu dupa frunze. Elevii mai
mici decupau kilometri de hartie. Orele de clasa se pierdeau cu sutele.
In sfarsit, momentul a sosit: viermii au inceput sa se inchida in
gogosi. Iar noi am asteptat: cei destinati sa-i „recolteze“ urmau sa vina
sa-i ia, ca sa eliberam scoala. Si am asteptat. Zilele treceau. Anul scolar
se apropia de sfarsit. Trebuia sa mai predam lectii („Vom concentra
materia ca sa recuperam“ era cuvantul de ordine), sa dam lucrari, sa
mai punem note. Noi insa asteptam. Din loc in loc, cate o crisalida se
spargea si din ea iesea cate un fluture care zbura afara, pe fereastra
deschisa. Apoi s-au spart mai multe crisalide...
In sfarsit, au venit. I-au luat. Fluturi albi-galbui zburau de jur-im-
prejur. Recolta n-a fost prea buna, ni s-a spus, prea multe gogosi au
apucat sa fie sparte. Si nici cele intregi nu erau de o calitate prea grozava.
Dar am putut sa incheiem mediile si sa facem o frumoasa serbare
de sfarsit de an scolar. Cu premii. (A.Cr.)

Falci! Cand a venit, la scoala Roata de Jos, ordinul sa crestem viermi


de matase, nici unul dintre profesorii localnici n-a fost incantat. Eu
nu intelegeam de ce, eram curioasa sa vad cum se intampla minunea

Scoala 211
in jurul careia se scrisese atata literatura. Asa ca, intr-o zi, am intrat
in clasa care fusese sacrificata, deocamdata, pentru micile creaturi. imi
amintesc doar doua lucruri: zgomotul de crantanit pe care-1 faceau fal-
cile nesatule ale viermilor si mirosul insuportabil. Nu cred sa ne fi
reu^it vreodata operatia cu viermii de matase, care mureau inainte de
vreme. De inanitie. (I.P.)

Cei trei R . intr-o buna zi ma gaseste si pe mine razvratirea taman pe


socoteala copilului nostru, si uite ca am de gand sa refuz sa due norma
de hartie, sticle goale si „deseuri textile** (i.e. carpe) la scoala. Dimi-
nea^a insa, muncit de remuscari, ordonez mintenas gramada respec­
tive, o urc in carucior si-o iau iavas-iavas catre scoala. Unde bineinteles
ca nu venise nici o masina sa incarce marfa. A^a ca am aruncat-o, ca
toti ceilalti parinti, in curtea scolii, de unde o vor fi ridicat, ca s-o...
arunce, gunoierii. Pseudo-eficienta dementa a faimosului slogan al
„celor trei R“ (recuperare, refolosire si reconditionare) din economia
ceau^ist planificata!
Ti se da, ca profesor in comuna Glina, cum a „functionat“ sotia
mea, Tania, intre 1976 si 1981, ti se da misie sa aduni broaste cu chintalul
pentru, vezi Doamne, exportul catre frafii italieni. Dar, atentie, scria
rastit in instructiunile venite de la Consiliul National al Pionierilor, nu
orice broaste. Adica nu P eloph ylax rid ib u n d u s, ci P elophylax esculentus (sau
poate invers, nu mai stiu). Ei, inchipuiti-va multime de elevi atent
supravegheati de profesori stand culcati pe mal cu fata-n apa si compa­
rand caracteristicile broscarimii, pentru a selecta exemplarele valabile!
Fireste ca s-au capturat intr-o veselie broscute la intamplare, totul in-
tr-o inutilitate gandita, presupun, ca „procedeu educativ**. (D.C.M.)

Rasul. La jumatatea anilor ’80 trecusem in clasa a V-a si, lunar, orga-
nizam sedinte pionieresti care aveau un aer paramilitar. Fiecare clasa
se constituia ca un detasament subimpartit in grupe. Eu eram ceea ce

212 Si eu am trait in comunism


se numea atunci comandant de grupa, adica aveam in subordine vreo
zece copii. Inaintea fiecarei sedinte de detasament trebuia sa-i numar
§i sa-i aliniez pe colegii mei intr-un §ir indian. Ma asezam in fa^a lor
si asteptam sa-mi vina randul „la raport". Eram foarte mandra, caci
tocmai avansasem in grad: pana atunci fusesem doar stegar (exista si
functia de gornist; el avea o trompeta in care trebuia sa sufle la incepu-
tul sedintelor). Sedintele se derulau mai mult formal, nimeni nu prea
parea sa le ia in serios. Stateam tepeni si dadeam raportul: suntem toti
prezenti si gata pentru derularea activitatii! Pana intr-o zi, cand, din-
tr-odata, m-a frapat caraghioslacul situatiei. Stateam tepeni, ne salu-
tam militareste si, culmeal, ne spuneam, noi, copiii, „tovarase“. Era
prea de tot. Semanam cu niste papusi mecanice. Iar colega mea, o blon-
du|:a cu nasul earn, era cum nu se poate mai hazlie: degetul mic de la
mana dreapta, cu care saluta, tinand mana in dreptul fruntii, nu voia
parca sa se lipeasca de celelalte. N-am mai rezistat. Am izbuenit intr-un
ras care nu se putea opri. Si cum rasul e molipsitor, i-am corupt si pe
ceilalti. Am hohotit cu totii isteric vreo ora.
Singura care nu radea, ci devenea tot mai livida pe masura ce
hohotele noastre cresteau, era diriginta. Sedinta nu s-a mai putut tine.
Au urmat, bineinteles, pedepsele, discutiile cu parintii, sugestii voalate
ca ceea ce am facut se numea „sabotaj“, ca riscam scaderea notei la
purtare sau, mai rau, exmatricularea. (C.Cr.)

Zabotaj! Prin anii ’80, pe cand prestam in comuna unde fusesem


repartizat ca profesor de limba rusa dupa absolvirea facultatii, m 5
delectam reascultand a d in fin itu m patania unor colegi dintr-o comuna
invecinata.
Nefericitii se pricopsisera cu vizita inopinata a unei echipe de la
inspectoratul judetean taman la serbarea de sfarsit de an scolar. Cum,
in prag de vacanta mare, nimeni nu se mai ostenise sa garniseasca ce-
remonia de final cu paspoalurile patriotice de riq u e u r, cativa profesori

§coala 2ij
s-au apucat, intr-o frenezie, sa incropeasca o mini-cantare a Romaniei,
in timp ce tovarasii inspectori sorbeau un nechezol cu directiunea.
Ideea programului era clara: poezii si cantece cu partidu’, dar si o anga-
jare vizibila a soimilor patriei.
Soimii insa, oricat de dornici ar fi fost sa se produca pe scena,
aveau un repertoriu necorespunzator, daca nu chiar de-a dreptul
compromitator - pe linia C a te lu s cu p a r u ' cret. Rand pe rand, toti cei
care au propus astfel de piese frivole au fost admonestati pentru lipsa
lor de patriotism si trimisi in mod neceremonios laplimbare. Pana cand
s-a gasit un soim, sa-1 numim generic Gigel, care a declarat ca stie el
poezia S te a g u ' ro su . Organizatorii, care numai ca nu 1-au pupat, 1-au si
trecut, usurati, in program, fara sa-1 mai descoasa ce si cum. Urma sa
recite imediat dupa ce corul scolii va fi intonat hitul P a rtid , p a v a z a m ea.
Vin §i inspectorii cu nechezolu-n gusa, se asaza solemn in pri-
mul rand §i incepe serbarea. Baga corul P a rtid , p a v a z a m e a , apoi, cu
glas intretaiat de emotie, prezentatoarea il anunta pe soimul Gigel de
la grupa mare cu poezia S teaq u ro su . Vine soimu, se-mplanta fara urma
de inhibitie in mijlocul scenei, trage aer in piept si-ncepe sa recite din
rasputeri: „Steagu’ ro§u, steagu’ rosu, / N-arebabace-are mosu’. / Mo-
sule, ce-ai in izmene? / Un mosor cu doua gheme. / Dar tu, babo, in
chiloti? / O pisica cu mustafi."
In linistea abisala de dupa numarul artistic, prima si-a regasit
vocea inspectoarea-sefa, care a prins a racni ca nemtii in filmele cu
partizani: Z a b o ta j! Drept consecinta, „scoala Steagu’ rosu“, cum avea
sa-i ramana numele in judet, a fost, de atunci, tinuta permanent sub
observatie de catre brigazi succesive de inspectori, zelosi sa verifice
totul, de la orele de curs pana la activitatile de vacanta, „ca sa nu mai
aiba vreme de prostii“ cadrele didactice si elevii lor. (F.B.)

214 Si eu am trait in comunism


L a ora de rom and. In prima zi de scoala, dupa ce tovarasa invatatoare
ne-a aratat harta Romaniei si ne-a intrebat cu ce seamana - cu un
buchet mare de flori, legat cu snurul albastru al Dunarii de la Calarasi
pana la Braila ne-a vorbit despre cui anume ar merita sa-i daruim,
simbolic, acest buchet: tovarasului Nicolae Ceausescu, care se sacrifica
zi de zi pentru binele tarii si care a fost pe vremuri torturat la Doftana.
I-a fost trasa limba cu un cleste afara din gura si de aceea „E1“ greseste
acum cand rosteste unele cuvinte: „prietini“, „muncipiu“, „tutulor“.
Apoi am facut prima ora de romana, pe care nu puteam s-o
invatam fara sa stim mai intai din cine se trag romanii. „Ei bine, dragi
copii, stramosii nostri, a caror limba o vorbim azi, se numeau t r a c i.“
Am avut, se pare, gbinion in acea zi colegul meu de banca si cu mine,
fiindca amandoi am inteles gresit, fiecare in felul lui, magicul cuvant.
Am inceput sa radem fara sa vrem, nemaiputandu-ne opri si, chiar
daca ne asezaseram prudent in ultima banca, tovarasa ne-a vazut si a
strigat la noi: „Sabotorilor, iesiti afara!"
Inca un cuvant nou pe ziua aceea, iar asta era deja prea mult!
M-am gandit ca trebuie sa iesim si sa nu ne intoarcem decat daca
aducem cu noi o pereche de saboti, daca vrem sa ne ierte tovarasa in­
vatatoare. Am stat in fata usii pana ni s-au potolit hohotele si am putut
sa ne marturisim unul altuia de ce rasesem: Radu era convins ca stra­
mosii no§tri se numeau „draci“, iar eu, un pic nesigur, sustineam ca
eravorba despre... „craci“. (C.C.)

Im n u l. In clasa I, la inceputul anilor ’60, am trait o scena pe care am


inteles-o deplin abia mai tarziu. Invatatoarea ne-a intrebat la un moment
dat: „Este vreun copii in clasa care stie imnul nostru national?" A r idicat
mana un singur baiat si s-a sculat in picioare. Canta-1, te rog, i-a spus
invatatoarea. Colegul nostru a inceput sa cante Trd ia sc a Regele! Bunicul
lui fusese regalist. (A.M.)

Scoala 215
E ro ii comici nationali. Sfarsitul anilor ’80, la o scoala generala din
zona Garii de Nord. Sunt invatatoare la clasa a Il-a, ma pregatesc de
ora de aritmetica, unde am de predat inmultirea cu 9, lectie destul de
dificila. Ca sa-i ajut pe elevi, m-am gandit sa pornesc de la un true,
„numaratoarea lui Bula“, eroul popular din bancurile vremii. Pe ne-
asteptate, directoarea scolii se infiinteaza sa asiste la ora. Ca sa-i aduc
pe copii unde vreau, incep cu intrebarea: „Copii, cine-i cel mai cunoscut
personaj din bancurile romanesti?" Se ridica o multime de maini si-1
aleg pe baietelul care parea cel mai entuziast. In linistea totala, acesta
spune: „Tovarasul Nicolae Ceausescu!“ Directoarea s-a facut ca nu-i
atenta, iar eu m-am intors repede cu fata spre tabla. (A.)

„C ariera“ intrerupta devrem e. Taica-meu a fost arestat in 1959. Eram


in clasa a Ill-a, deci destul de mica, si ai mei nu-mi prea dadeau expli-
catii, desi nu se fereau deloc sa vorbeasca de rau „regimul“ in fata mea.
§tiam ca tata, fiinta pe care-o iubeam cel mai mult pe lume, nu putea
sa faca nimic rau, dar mai stiam si ca cei arestati si bagati lainchisoare
sunt niste raufacatori. Asa ca, da, mi-era putin rusine ca tata fusese
arestat. Am hotarat sa nu spun asta la nimeni.
La o vreme dupa arestare trebuia sa fiu facuta presedinta de
unitate, cea mai inalta „functie“ in organizatia de pionieri, dupa ce
parcursesem etapele anterioare: presedinta de grupa, presedinta de
detasament. Indeplineam toate conditiile: tocilara, cuminte, serioasa,
ochelarista... Ce-i drept, arestarea lui taica-meu nu se prea potrivea cu
marile mele calitati, dar cei de la scoala nu stiau despre ea, doar nu
spusesem la nimeni.
In ziua ceremoniei, am fost chemata in cabinetul instructoarei
de pionieri, o tanara cu ochi frumosi, albastri. Mi-a spus pe sleau de
ce nu mai pot deveni presedinta de unitate. Probabil ca am izbuenit
in plans. Abia mai tarziu, mult mai tarziu, am inteles ce bine mi-a
prins rana aceea grozava adusa vanitatii mele de copii. Poate ca suna

216 Si eu am trait in comunism


grandilocvent, dar sunt convinsa ca drumul meu in viata, care pornise
stramb, s-a indreptat atunci. Am inteles ca tata nu-i un raufacator. Si
niciodata nu m-a mai interesat in viata vreo functie. (O.B.)

Cum am scapat de politico,. In vara anului 1987, la sfarsitul clasei a


Vll-a, ma aflam in tabara pioniereasca judeteana de pe malul lacului
Ciric, ca in fiecare an de cand primisem, imediat dupa cravata rosie,
diferite snururi colorate, trese de plastic, nenumarate diplome si felu-
rite insigne care-mi atestau pozitia scolara fruntasa, dar mai ales
„meritele“ atat de timpurii in campul „muncii politice".
Eram sute de copii acolo. La nivelul intregii tari, probabil ca
eram zeci de mii, incadrati intr-o ierarhie de functii care, pe atunci, ni
se parea tuturor un joc. „Tovarasul Nicolae Ceausescu“ si „Tovarasa
Elena Ceausescu“ erau niste abstractiuni carora invataseram sa ne
adresam pe un ton patetic, fierbinte, sincer emotionat - fireste, in a b ­
se n tia. Practicam si eu cu mult succes acest joc, iar „activitatile“, „plena-
rele“ si taberele pionieresti imi ritmau cursul timpului, devenindu-mi
un fel de obisnuinta.
Pana intr-o zi torida din ’87, cand nu mi-am mai auzit numele
printre cele propuse a fi alese pentru un nou mandat. In careul cotropit
de soare a navalit, pentru mine, panica, odata cu prima senzatie reala
a absurdului din existenta mea. M-am dus la instructor sa-1 intreb daca
nu cumva din neatentie nu-mi auzisem strigat numele. Mi-a raspuns
ca nu eram pe liste. Tin minte perdeaua de lacrimi si faptul ca m-am
straduit sa-mi aman reactia pentru cand se va fi incheiat adunarea.
Apoi imi amintesc ca, spre seara, ma sprijineam de bara care delimita
malul spunandu-mi ca trebuie sa sar in apa a c u m (nu stiam sa inot, iar
Ciricul era un lac adevarat, in care de-a lungul vremii s-au inecat multi
oameni). Rusinea era coplesitoare, incat doar gandul sinuciderii o
putea para. Tin minte bratul instructorului cuprinzandu-mi umerii,
vocea lui si faptul ca a petrecut cateva ore bune cu mine in seara aceea.

Scoala 217
A avut bunavointa sa-mi explice ca tocmai se descoperise ca ta-
tal meu refuzase, chiar in doua randuri, sa devina membru de partid.
Tata era inginer. Nu mai aveam, din acel moment, ce cauta in „poli-
tica“... Tot din acel moment, jocul din care fusesem exclusa s-a dizolvat
in neant, fara regrete si aproape fara amintiri, iar doi ani mai tarziu, in
decembrie '89, urmaream cu sufletul la gura transmisiunile televizate.
Eram deja de cealalta parte a baricadei. Trecusem acolo, pe nesimtite,
multumita tatalui meu si celuilalt Viorel, instructorul depionieri. (A.Cm.)

invdtam ant politic cu „va urm a". Clasa la care eram diriginta a avut
intotdeauna cele mai ordonate caiete de „invatamant politic"; nu era
putin lucru, i-am luat dintr-a V-a, erau mici de tot si cam lasati de ca-
pul lor, cand nu de-a dreptul abandonati de parinti, cred ca nici nu
pricepeau despre ce e vorba in articolele din S c a n te ia tin eretu lu i pe care
trebuia sa le prelucrez cu ei. Dar am instituit o regula: in fiecare sambata
de la 13 la 14 (intervalul din orar al informarii politice saptamanale sau
al invatamantului politic lunar, in scoala aceea unde partidul era foarte
vigilent) le duceam decupaje din ziar pe care ei le copiau in caiete,
scriind cat mai corect si mai caligrafic. Pentru profa de romana care
eram, insemna un exercitiu de scriere bine-venit. Pentru cei care ne
verificau, in mod misterios caietele elevilor mei contineau materia
politica necesara, impecabil scrisa. Iar conventia mea cu copiii era ca,
daca scriu cuminti o jumatate de ora, cealalta jumatate de ora le citeam
ceva „in foileton", lungind-o de la o saptamana la alta. Daca fusesera
necuminti peste saptamana, pedeapsa era ca nu le citeam „episodul“
cuvenit. Cred ca s-a intamplat o singura data sa-i pedepsesc, atat erau
de dornici sa-si primeasca povestea, portia de imaginar de sambata.
Mai in gluma, mai in serios, mi-am verificat elevii: nu retineau
nimic din ceea ce copiasera ..artistic" dupa S c a n te ia , dar detaliile aven-
turilor micii Cosette le erau de neuters in memorie. Asa le-am citit, la
orele de invatamant politic, cartile cu Alisa, M iz e ra b ilii intr-o editie

218 Si eu am trait in comunism


pentru copii, M o rc o v e a ta (la care au plans, unii, in hohote), „povesti
nemuritoare“ si, cred, Povestile m o ta n u lu i cocotat. Nici una nu figura pe
listele lecturilor suplimentare obligatorii, dar nici nu stiu sa se fi plans
vreunul. Dimpotriva, cautau sa negocieze: „Tovarasa diriginta, daca
facem cutare si cutare lucru (impus de sus, munca patriotica sau te
miri ce alta scorneala), ne cititi ceva? Chiar daca nu e sambata?" (I.B.)

A jutor la matematicd. in clasele primare, am nimerit la o invatatoare


cu renume din orasul meu, care isi alegea elevii pe spranceana. Mai
bine zis, isi alegea parintii, care sa fie ba directori de intreprindere, ba
medici sau magistral, in orice caz oameni cu stare si influenti. Prin
clasa a Ill-a sau a IV-a, tovarasa ne-a dat o lucrare de control, neanuntata,
la matematica. Dupa ce a scris problemele pe tabla, iar noi ne-am apu-
cat sa le rezolvam, s-a apropiat de banca mea. Stateam alaturi de o
colega a carei mama era judecatoare. Dupa ceva timp, am putut auzi
cuvintele soptite de invatatoare colegei mele de banca: „Maine mama
ta o sa aiba de judecat un divort, spune-i ca o rog sa nu-i dea copilul
mamei, care este o nesimtita, ca o cunosc bine, ci sa i-1dea tatalui, care-i
un baiat dragut, cu un serviciu bun, si e membru de partid. Spune-i
ca o rog eu asta.“
Colega mea nu era dintre cele mai bune la invatatura si avea
oricum aerul ca nu pricepuse mare lucru nici din cele spuse de invata­
toare. Dar tovarasa, avand pesemne remuscari ca o tinuse atata de
vorba in timpul unui extemporal, a fost marinimoasa si a mai ramas
langa ea cateva minute, aratandu-i cum sa rezolve problemele. Am
profitat §i eu. (C.C.)

L a Liceul A n d rei Saguna. Eram profesoara de chimie la acelasi liceu


din Brasov la care invatase tatal meu si la care aveau sa invete copiii
mei. in atributiile noastre intra si orade dirigentie. Profesorii de la Sa­
guna, ca toti ceilalti, erau obligati sa treaca in condica temele pe care

Scoala 219
le discutau la ora de dirigentie, iar acestea trebuiau sa sune cat mai
oficial si, pe cat posibil, intr-un perfect limbaj de lemn. Condica era de
forma, pentru ca la ora de dirigentie cei mai multi ne straduiam, pe
de-o parte, sa ne indeplinim toate obligatiile de diriginte si, pe de alta,
sa-i formam pe elevi in vechiul spirit sagunist. Erau insa cateva titluri
de lectie pe care le treceam cu totii acolo, de ochii lumii si ai inspectorilor.
Numai una dintre colegele noastre mai noi scria, invariabil, la rubrica
respectiva: „Certat copiii". (D.P.)

L a Liceul M ih a i Viteazul. In 1977, cand intram in clasa a Xl-a, inva-


tamantul romanesc a cunoscut asaltul materiilor tehnice. Si pana atunci
existasera cateva materii dubioase si absolut inutile, rezultat al divi-
nizarii inginerului in comunism - era un personaj mitic, el trebuia sa
transforme lumea, el era direct legat de clasa muncitoare si de fierata-
niile obsedante. Sa fii inginer devenise supremul titlu de noblefe in
comunism. Stalin ajunsese sa-i numeasca pe scriitori „inginerii sufle-
tului“, iar Elena Ceausescu i$i spunea ..academician, doctor, inginer1*,
ca si cum a treia calitate ar fi fost la nivelul (sau deasupra?) celorlalte
doua. Si totusi, nimic din ce se intamplase inainte in invatamant (si
din ce avea sa vina mai tarziu) nu s-a comparat cu situatia din 1977:
peste noapte au aparut materii cum ar fi „actionari si automatizari",
„rezistenta materialelor**, „procese tehnologice de...“, „prelucrarea
prin aschiere a...“ etc. etc., iar numarul orelor pierdute in felul asta il
depasea pe cel al tuturor celorlalte materii, de la romana si matematica
pana la sport, luate impreuna.
Asa se face ca la Liceul Mihai Viteazul din Bucuresti, al carui
absolvent ma mandresc ca am fost, a aterizat o echipa de ingineri scosi
din productie si transformati peste noapte in profesori. Unii mai cum-
secade, altii mai rai. Oricum insa, ce ne predau ei era stupid si inutil
chiar si pentru aceia dintre noi care aveau de gand sa se faca ingineri,
participam cu totii la o farsa idioata. In clasa, la asemenea ore se desena,

220 Si eu am trait in comunism


se citea, se rezolvau probleme de matematica, se barfea. Eu am profi-
tat de ele chiulind sistematic —fiindca notele nu contau —si facan-
du-mi o educatie muzicala solida. Daca aveam, de pilda, doua ore de
procese tehnologice urmate de doua ore de actionari si automatizari
si de una de prelucrare prin aschiere (situatie perfect plauzibila), mer-
geamimpreuna cu prietenul meu Cristi Iscrulescu la Sectia de muzica
a Bibliotecii Centrale de Stat (langa Biserica Amzei). (Erau acolo niste
magnetofoane poloneze uriase, in care intrau firele castilor.) Imi dau
seama abia acum cat de mult datoreaza cultura mea muzicala obsesiei
ingineresti a comunismului.
Insa nebunia nu se marginea la predarea acestor „materii“. In
vara lui 1978, vacanta ne-a fost scurtata cu o luna fiindca trebuia sa
muncim in atelierul de strungarie al liceului. O munca nu numai obo-
sitoare, dar si destul de periculoasa —unui coleg masinariile alea infer-
nale i-au smuls un deget. In plus, de la treaba asta nu puteai sa chiulesti
decat cu scutire medicala, ceea ce nu-mi era la indemana.
A venit atunci la Liceul Mihai Viteazul o echipa de la televiziune.
Urma sa spunem intregii tari cat de incantati suntem ca ni se fura o
luna de vacanta. Reporterul era un expert - mi-am dat seama dupa
cum ne cerceta pe rand mutrele si tinuta. Am trait o scurta clipa de
spaima, dar privirea lui a trecut peste mine s-a oprit asupra celui mai
falnic dintre noi, colegul meu D. Recunosc, avea un aer matur, chiar
usor intelept. Imbracat in salopeta, cu bascul pe cap, putea trece drept
un maistru incercat in luptele de depasire a planului. Echipa de tele­
viziune a ramas sa discute cu el, noi, ceilalti, ne-am risipit prin curtea
liceului. Eram curios sa vad ce se intampla cu interviul, asa ca m-am
pitit undeva in apropiere. Dupa ce colegul meu a primit instructiuni
(banuiesc amanuntite), a inceput filmarea. Reporterul statea cu mi-
crofonul langa D., tot mai teapan, patruns de solemnitatea momentului.
De auzit insa nu se prea auzea ce spune. N-am prins decat: „Si asa erau
zilele de vacanta lungi si plictisitoare...“ (V.Z.)

$coala 221
Cu pan talo n ii de schi la culcare. Spre sfarsitul anilor ’80 eram la
liceu in Ramnicu Valcea. Stateam la camin si imi amintesc inca foartc
bine iernile: pur si simplu degeram. Tin minte ca mi-am cumparat o
pereche de pantaloni matlasati, pentru schi, cu care ma imbracam
seara, la culcare. Nasul era singura parte a corpului care lua contact
cu aerul taios al dormitorului. Lumina in camere se intrerupea la ora
10, ca sa facem economic. Ieseam pe culoar cu cate o patura in spinare
si invatam sau citeam. Exista o singura priza pe etaj, in asa-numita
sala de lectura, unde nu erau decat niste mese, scaune si un televizor
inutil. Apa calda la dusuri „se dadea“ doar o data pe saptamana. Trebuia
sa te pui pe o lista de asteptare. Se striga pe hoi cine era urmatoarea
chemata sa se bucure de beneficiile civilizatiei. Tot atunci se facea
coada si la celebra priza, unde fetele asteptau sa-si usuce parul. (Cr.C.)

Cu m anusile la teza. La scoala eram cu totii imbracati la fel, cu uni­


forma, iar sub uniforma acelasi trening, aceia^i pantofi. Iarna clasele
erau foarte-foarte inghetate si stateam cu manusile in maini, dadeam
teze cu manusile in maini si aveam pe banca molton, ca sa nu inghe-
tam. Suflam mereu in pumni. Cum plecam imbracati de-acasa, cu
caciula pe cap, cu manusi ^i cu haina pe noi, asa ramaneam toata ziua,
pana la inapoiere.
Parintii aveau mari probleme cu pachetelul de mancare, pentru
ca in alimentare nu gaseai nimic. In alimentare mirosea a ulei (uleiul
se dadea pe ratie), erau pete de ulei pe jos, in rest mai gaseai doar
conserve de peste, sirop de visine si creveti. Veneam la Bucuresti pentru
orice cumparatura, dar si-aici erau numai bomboane cubaneze si niste
pui foarte mici, cu gat si gheare cu tot. Eu aveam noroc, pentru ca
locuiam la casa, cu ograda, si puteam sa mai crestem ceva, aveam
legume si fructe, ca nici fructe nu gaseai de cumparat. Prima zi de scoa­
la incepea cu o mare festivitate, dar dupa aia mergeam cu totii o luna
la camp: la depanusat porumb sau la tot soiul de munci agricole. (F.C.A.)

222 Si eu am trait in comunism


Cu talent si fa r a sansa. ProaspSt absolvents, la jumStatea anilor ’80
sunt profesoarS de romanS la o scoalS de tarS, la 50 de kilometri de
Bucuresti. Copii drSguti, primSvara culeg flori din pSdure si vin toti
cu cate un buchetel legat cu atS si oferit din toatS inima. (Cativa analfa-
beti. Am crezut cS-i pot lSsa corigenti si repetenti, dar, curios, in toam-
na urmStoare analfabetii apareau din nou in clasS: trebuia respectat
un procent de promovabilitate apropiat de 100%.)
Intr-o zi, la o ora de latinS dintr-a VUI-a (o clasa nouS), dau un
extemporal despre „Formarea poporului roman si a limbii romane".
Iau acasS lucrSrile, le corectez: sunt toate in tonul obisnuit, cu formule
mai degrabS stangace sau papagaliceste retinute, unele maibunisoare,
altele triste de tot. La un moment dat, nu-mi vine sa cred: citesc o
lucrare ciudat de matura si inteligenta, scrisa foarte corect. Mi se pare
neverosimil, asa ca ma uit mai intai daca nu cumva e copiata din carte:
nu e. Ma uit si la nume: E.S. Abia astept ora urmatoare sa -1 vad pe
autor. Insabaiatul nu e prezent, asa ca-iintreb pe ceilalti despre el: „E
destept, dar cam chiulangiu“, imi spune o fata din banca intai. Ii rog
pe colegii lui sa-i transmits ca are lucrarea cea mai buna din clasa. Din
acel moment, E.S. n-a mai lipsit la nici o ora, iar in clasa a IX-a si a X-a
(terminals) mi-a fost elev si la romanS. Avea o figurS xnteriorizatS, pa-
lidS, blonds, ochi albastri, cumva nesiguri, temStori, nu iesea in evi-
dentS decat in scris.
Uimirea mea era aceeasi la fiecare extemporal sau tezS, mai ales
la cele creative, de tipul: „Scrieti o schitS in stilul lui Caragiale.“ Voca-
bularul, intorsSturile frazei, constructia - totul vSdea un talent iesit
din comun si o culturS dincolo de nivelul general, intr-una din aceste
lucrSri libere imi amintesc cS a scris despre un „ministru fSrS porto-
foliu“, formulS absolut dispSrutS din vocabularul epocii. Oricum, nici
inainte si nici dupS (chiar la facultate) n-am mai intalnit asa ceva. M-am
interesat ce-i cu el: avea un frate „in strSinState" (fugit, desigur), mama
lui lucra prin Bucuresti cu ziua, iar el era crescut de bunici.

Scoala 223
M-am ocupat de el, i-am dat liste de carti de citit, 1-am incurajat,
dar cu inima stransa: stiam ca n-avea nici o sansa sa faca o facultate
umanista si nu eram sigura nici macar daca va ajunge la facultate. Mi-a
fost chiar frica sa nu-1 transform intr-un neadaptat, sa nu-i fac rau.
Cine sa-1 tina la scoala? Din cate mtelesesem, ai lui erau saraci. Iar de
publicat nu putea fi vorba, nu exista nici o posibilitate. Eu insami nici
macar buletin de Bucuresti nu aveam, nu eram membra de partid, nu
eram descurcareata, nu publicasem nimic. Nu era nici o iesire. Nu stiu
ce-a devenit E.S. Scriitor sigur nu, desi era nascut sa fie. Nu mi-a trecut
nici azi mahnirea pentru irosirea asta de talent. (I.P.)
13

Facultate
Si eu mi-am petrecut un timp in facultdtile din Arcadia comunistd.
Era asa:
U n m om ent de reculegere. Tocmai murise Stalin de cateva zile.
Oamenii mergeau pe strada incruntati, tristi si unii dintre ei isi tineau
fetele ascunse dupa batiste, prefacandu-se ca plang. Dar multi carau,
avand o expresie indurerata, sifoane. Toata lumea era cam speriata,
nimeni nu stia ce avea sa urmeze. La Institutul de Teatru din Bucuresti,
ca peste tot, erau tablouri indoliate cu Stalin si steaguri in berna.
Tocmai intr-una din acele zile, la institut era examen de istoria
PCUS (Partidul Comunist din Uniunea Sovietica). Unuldintre studenti
se apropie de masa comisiei si trage biletul cu intrebari. II citeste si isi
da seama ca nu stie nimic. Si atunci spune:
— Propun sa pastram un minut de reculegere in memoria ma-
relui Stalin.
Profesorii din comisie n-au avut ce sa faca si s-au ridicat cu totii
in picioare, de frica sa nu fie turnati de colegii lor sau chiar de catre
student. Si, dupa ce a trecut minutul, i-au dat nota zece si 1-au felicitat,
fara sa-1 mai intrebe nimic. (C.P.)

M iro su l lui Stalin. In legatura cu incercarile mele disperate de a ma


incalzi in anii ’50, am §i o amintire comica. Lainceputul anului II, am
aflat cu uimire de la colegul meu Baiulescu (din cunoscuta familie bra-
soveana) ca mi-a pastrat un premiu primit de mine laincheierea primului
an, care consta din vreo douasprezece volume din „opera“ lui I.V. Stalin.
A venit iarna si, ca de obicei, mi-a fost frig. Asa ca m-am gandit ca

Facultate 227
volumele mi-ar putea fi de mare folos la incalzire. L-am pus pe primul
pe foe, numai ca, din pacate, n-a dat nici un pic de caldura, iar copertele
il faceau sa arda foarte prost. Dar cel mai rau era ca opera lui Stalin
degaja un miros insuportabil. (D.P.)

A sp ru criticati. Convocare cu prezenta obligatorie in marele amfi-


teatru de la Politehnica, in anul 1956. S-a „dat citire“ (sa ne amintim
limba de lemn) unui ..material extrem de critic“ privitor la comportarea
unor studenti si la activitatile lor din afara cursurilor. Desigur ca §i eu,
si Mircea, un coleg al meu emigrat ulterior in SUA, care eram in cauza,
am retinut pana in ziua de azi acuzatia de atunci.
Amandoi studiam pianul la Scoala Populara de Arta, insa Mircea
studia in particular si orga cu renumitul profesor si organist brasovean
Viktor Bickerich. Biserica Neagra avea inca in fiecare vara, ca si acum,
concerte saptamanale de orga. Dupa aceea concertele au fost suspen-
date de autoritati. Cand canta acolo, Mircea nu lasa sa-i fie pus numele
pe afi? pentru a nu se afla la facultate. Pana la urma cativa tovarasi au
aflat $i-au actionat asa cum era de asteptat. Colegul meu a fost „infierat“
pentru misticism. Eu si inca vreo doi colegi, cred, ne-am auzit doar nu­
mele si acuzatia din faimosul raport critic: participarea la concertele
de orga. In timpul sedintei, colegul meu a apucat sa spuna ca Johann
Sebastian Bach a avut un rol progresist, iar cantatele lui, precum si pie-
sele pentru orga fac parte din repertoriul salilor de concert la Moscova si
la Bucuresti. Sa adaug ca Mircea n-a putut uita deloc uratul moment si,
de cate ori revine vara in tara, aduce vorba despre acel sinistru raport. (S. D.)

G ata pentru M unca si A pdrare. Generatia noastra a avut parte de


multa energie irosita. Din cand in cand, eram chemaji la Facultatea
de Drept, nu departe de Facultatea de Chimie. (In paranteza fie spus:
doar intre razboaie dreptul, adica dreptatea, era considerat atat de im­
portant incat sa merite o cladire minunata.) In splendida aula eram

22 8 Si eu am trait in comunism
inghesuiti noi si o multime de studenti de la alte facultati, iar undeva,
sus, atarna un tablou cu figura unui barbat, probabil un prim-ministru
sovietic. Cineva tinea un discurs si rostea un nume. Noi, studentii,
trebuia sa repetam sacadat numele respectiv si sa aplaudam. Poate ca
n-ar fi fost prea rau daca peste cateva saptamani nu s-ar fi repetat totul,
dar cu alta poza. Pare ciudat azi, dar tuturor le era foarte frica sa nu
faca intocmai ce li se comanda.
Toti eram UTM-isti (Uniunea Tineretului Muncitor), desi nu-mi
amintesc sa fi cerut asta. Sedintele se tineau pana pe la n noaptea,
intoarcerea acasa, pe bezna si pe strazi pustii, fund o adevarata problema.
Toti eram inscrisi in GMA (Gata pentru Munca si Aparare), unde tre­
buia sa obtinem anumite rezultate la diferite probe sportive. Am ramas
corigenta, alaturi de cea mai mare parte dintre colegi, desi eu credeam
ca sunt o buna sportiva, doar ma catarasem pe atatia munti, inotasem
pe distante mari in mare si luasem 10 la gimnastica in toate clasele din
liceu. Corigenta n-a mai dat-o nimeni! (D.P.)

U R SS —b a s t i o n a l p a c i i e! Incepand cu anii ’50, in aula de la drept


aveau loc sedintele-mamut de „prelucrare ideologica“ conduse de
diferiti bonzi de partid. Ca student la filozofie, am prins si eu cateva,
dupa i960. Cum aratau aceste „sedinte pe universitate" cu studenti
adusi de la toate facultatile? Venea un politruc-sef, un tip din Comitetul
Central, din Biroul Politic, de la Sectia de ideologic etc., si citea un ra­
port privitor la „linia partidului“. Cand facea cate o pauza de la un
paragraf la altul, cineva prindea momentul si striga din sala o lozinca.
Apoi toata sala se ridica si scanda lozinca vreme de un minut. Acest
entuziasm nemaipomenit care ridica lumea in picioare era construit
cu ajutorul studentilor de la Drept §i Filozofie. Eram convocati cu o
ora-doua inainte de sedinta si, pe grupe de cate doua persoane, ni se
distribuiau biletele cu diferite lozinci. La un moment dat i-a venit
randul sa participe la acest sinistru circ si anului din care faceam parte.

Facilitate 229
De astadata, heraldul partidului era tovarasul Ilie Radulescu, membru
al Sectiei de propaganda, un tip bondoc, un virtuoz al limbii de lemn,
care va deveni mai tarziu un favorit al lui Ceausescu. Am fost risipiti
doi cate doi in diferite puncte ale balconului aulei, urmand sa apreciem
cand, la o propozitie incheiata de vorbitor cu un cuvant propice, urma
sa plasam lozinca. Daca, de pilda, venea vorba de URSS (si venea des) -
de altfel, vorbitorul era si el dresat sa faca pauzele de rigoare -, prindeai
momentul si strigai in gura mare: „URSS - bastion al pacii e!“
Si am simtit ca nu am sa pot face acest lucru. Cu nici un pret.
Chiar daca era sa pierd si facultate si tot. Si cand a venit momentul,
colegul meu, care terminase de zbierat lozincile lui - un viitor filozof
care provenea din randurile clasei muncitoare din Craiova - , mi-a spus
ca acum era randul meu. A trecut o propozitie cu URSS, a trecut si a
doua si nu s-a intamplat nimic. „Ce faci, bai?“, mi-a suierat colegul la
ureche. „Nu pot sa strig!“ i-am raspuns, soptind. „Pur si simplu nu
pot.“ - „Ba, ce fraier esti! Da’ timid mai esti, ba!“ mi-a zis. „Da-ncoa’,
ca strig eu si pentru tine.“ Si a slobozit un „URSS - bastion al pacii e!“
de-a rasunat toata aula. Il banuiesc ca avea voluptatea perversa sa vada
cum, cu racnetul lui, ridica o mare de oameni in picioare. Oricum,
i-am ramas recunoscator toata facultatea. (G.L.)

A tentie cu pancarta! Tot in se organizau manifestatii nu


194 9 -5 0
numai de 23 August si 1 Mai, dar si de 7 Noiembrie si 8 Martie. imi
[amintesc de un 8 Martie cand, in fruntea coloanei de studenti, marsa-
luiau profesorii nostri: Tudor Vianu, Alexandru Graur, Jacques Byck.
Acesta din urma, bind cat pe ce sa fie lovit cu o pancarta de o vajnica
membra a UFDR (Uniunea Femeilor Democrate din Romania), i-a
strigat: „Ufederato!“ (M.Gh.)

230 Si eu am trait in comunism


U n act de sfidare. Eram in 1953, in anul III al Facultatii de Geologie
si Geografie din Bucuresti. In vara aceea n-aveam prevazuta vreo inda-
torire de practica studenteasca sau de pregatire militara. Asa ca m-am
decis, impreuna cu un coleg, sa punem aceasta vacanta in folosul pre-
gatirii noastre profesionale. Am gasit intelegere deplina la conducerea
unei intreprinderi de explorari geologice, astfel ca am fost incadrati
„culegatori de probe“ la santierul de explorari miniere din comuna
Fundu Moldovei (regiunea Suceava). In acei ani se incerca investigarea
rezervelor din vechile mine de pirite cuprifere de pe vremea stapanirii
austriece a Bucovinei.
Localitatea nu era chiar un „fund de tara“, se afla pe cursul supe­
rior al raului Moldova, in plin tinut al Obcinelor imbracate pana-n
crestet in conifere. Fisa postului prevedea pentru primul nostru loc in
„campia muncii" recoltarea de probe din vechile galerii miniere,
exploatate inca din secolul al XlX-lea. Lunar, depuneam probele pen­
tru analiza la laboratorul regional de la Iacobeni, de pe Valea Bistritei
Audi. In zilele libere cutreieram pe la minunatele manastiri cu fresce
exterioare, care nu intrasera inca in constiinta romanilor, caci regimul
nu incuraja turismul religios. Duminica ne indreptam spre orasul
apropiat - Campulung Moldovenesc - , fosta capitala de judet, acum
doar resedinta de raion, aflat la poalele Raraului, cu falnicele sale Pietre
ale Doamnei. Aici se retrasese, la varsta senectutii, doamna Livia Groza,
o ruda a bunicii mele, fiica generalului Moise Groza, erou in Razboiul
deIndependents.
Cele trei luni de munca ale vacantei noastre de vara au trecut pe
nesimtite. Comunitatea locului ne-a integrat cu inlesnire. Staruia in
comuna, printre varstnici, amintirea anchetelor scolii sociologice a lui
Dimitrie Gusti din anii ’30; Gusti alesese o locuinta reprezentativa din
lemn, trainica si incapatoare, pentru Muzeul Satului ce-i poarta astazi
numele in Bucuresti.

Facultate 231
Ne-am intors acasa coplesiti de impresii si imbogatiti cu o va-
loroasa experienta profesionala, dar, ciudat, am fost sfatuiti s-o pastram
pentru noi. Intr-adevar, gestul nostru fusese considerat de conducerea
organizatiei UTM „un act de sfidare" fata de „evenimentul“ ce urma sa
se desfasoare in Romania in vara acelui an, Festivalul Mondial al
Tineretului si Studentilor, o tribuna de propaganda comunista. Ar fi
trebuit sa fim atasati ca translatori pe langa delegatiile straine, lucru
pe care nu 1-am aflat decat la intoarcere.
Cand, in toamna, au reinceput cursurile, ne-am pomenit ca, in
loc de aprecieri, am fost admonestati si sanctionati de organizatia UTM
intr-o sedinta publica. Pe moment ne-am simtit umiliti, dar apoi, dupa
luni de zile, am aflat, fara a se mai convoca o sedinta, ca sanctiunea a
fost anulata la recomandarea unora dintre profesorii nostri geologi,
care au aparat astfel valorile in care credeau. (S.D.)

F iii revolutiei merg in Paradis. Iunie 1964. Privesc listele de admitere


afisate pe panoul din strada Pitar Mos. Numele meu este primul sub
linia fatidica. S-a intrat cu 7.40, iar eu am adunat o medie de doar 7.20.
Engleza oral, 10
Engleza scris, 10
Istoria Angliei, 7
Romana oral, 7
Romana scris, 2
Stiu si unde am dat-o-n bara. La lucrarea scrisa la limba romana,
dobitoc cum sunt, 1-am comparat pe Stefan cel Mare din romanele
istorice ale lui Sadoveanu cu un Sisif care impinge granitele Romaniei
spre Rasarit...
— Bine ca nu ne-au arestat pe toti, se incrunta mama. Ce-a fost
in capul tau, baiete?

232 Si eu am trait in comunism


Ma pregatesc, mai ales moral, de armata. O vecina imi da cadou
o ladita de lemn jerpelita, dar, ehei, cu state vechi de serviciu. Astept
luna septembrie ca sa servesc patria. Vara trece greu. Nici chef de alergat
dupa fuste nu am, lucru care-1 preocupa serios pe tata. N-oi fi bolnav?
La sfarsitul lunii iulie suna telefonul. Este secretara Facultatii
de Limbi Straine. Rade. Stai jos? ma intreaba. Ministerul Invataman-
tului a suplimentat numarul de locuri pentru anul de studii 1964-1965
cu 25. Sunt student, admis la facultate! In suprema mea fericire nu ma
intreb de ce s-au suplimentat acele locuri. Ma prezint doar la cursuri.
La cei aproape 17 ani, sunt cel mai tanar, cel mai bubos si cel mai
sarac, de departe cel mai sarac, din grupa. Ma due sa-mi copiez orarul
de la panoul de pe coridor si-mi dau imediat seama ca ceva bate la ochi,
ceva nu e in regula. La toate celelalte grupe (sunt 11) seminariile sunt
conduse, cum e normal, de asistentii profesorilor. Grupa noastra insa
ii are pe toti profesorii si la seminare. La fonetica, pe Stefanescu Dra-
ganesti. La literatura universala, pe electrica Busulenga, la gramatica,
pe marele, pe elegantul Levitchi insusi, la literatura engleza, pe uni-
versalul Stefan Stoenescu, iar la retroversiune pe incomparabilul Dan
Dutescu.
Beau o cafea la cafeneaua de langa cinematograful Patria (fost
ARO) cu colegul meu de an, Toiu (zis si Maimutoiu).
— Toiule, zic, tu ai vazut chestia asta? si-i arat cu cine facem
seminariile.
Toiu Maimutoiu rade in cafea.
— Pai, nu stii?
— Nu stiu. Ce sa stiu?
— Ai sau n-ai o colega in grupa pe care o cheama Puia Mihailescu?
— Am. E placuta, prietenoasa, atragatoare, zic. Si?
— Pupa-i mainile in fiecare zi cand vii la facultate, zapacitule.
De doua ori. Intai ca te-a bag at la facultate. Puia e fata sefului de cadre

Facultate 233
din CC, unu’ Iovanovici. O chema Puia Iovanovici ca domnisoara. A luat
media 7.00 la intrare si, ca sa nu mai astepte fata un an pe bara, a dat
taticu’ un telefon si Ministerul Invatamantului a suplimentat locurile.
In al doilea rand pentru ca, tot datorita ei, veti avea cei mai buni profesori
la seminare. Fiii revolufiei trebuie sa aiba tot ce-i mai bun, nu? (C.S.)

Un fiu de stab. Am fost colega la Facultatea de Fizica, pe atunci cu


sediul in Strada Academiei, cu J.M., fiul unui foarte mare stab comu-
nist (in vremea aceea era suficient sa spui „stab“, ca e comunist era de
la sine inteles). Destul de multi asemenea fii —inclusiv Nicu Ceau-
?escu - studiau fizica, era ceva la moda.
Spre deosebire de Nicu, J. era un baiat realmente dragut, care
se straduia din rasputeri sa arate la fel ca toata lumea, desi fara prea
mult succes. La inceput de an, de pilda, asteptam momentul in care
cate un asistent care inca nu-1 cunostea ii va citi din catalog numele
rasunator: stiam ca i se va frange usor vocea in timp ce va ridica din
catalog ochii mariti, ca sa -1 vada. Desi era un student relativ bun, J. nu
merita note atat de mari pe cat primea. Le primea, cred eu, pentru ca
numele lui exercita un fel de fascinatie asupra profesorilor si asistentilor,
nu pentru ca acestia ar fi fost pusi de cineva sa-i dea note mari.
O vreme, J. a venit la facultate cu o masina neagra si lucioasa
(un Mercedes, bineinteles) cu sofer. Mai tarziu a aparut intr-un Fiat
mic pe care-1 conducea el. Nu cred ca mai exista pe atunci (inceputul
anilor ’70) vreun student care sa vina la facultate cu masina lui. Dar
iata ca, intr-o zi, fie ca Mercedesul n-a putut veni sa-1 ia, fie ca Fiatul
n-a pornit, J. s-a pomenit fara mijloc de transport spre casa.
Eram in relatii bune cu el, mai ales ca-i furnizam mereu notite -
J. nu prea avea rabdare sa stea la cursuri, parea mereu grabit sa ajunga
la o partida de tenis. A venit la mine si, un pic stanjenit, s-a interesat
cu ce troleibuz ar putea ajunge acasa. Mi-am dat seama ca nu pusese
niciodata piciorul intr-un troleibuz atunci cand m-a intrebat cat costa

234 Si eu am trait in comunism


biletul. N-avea nici un ban la el, i-am dat eu niste maruntis. Mai tarziu
am aflat ca stabii (sau doar copiii lor?) circulau cu buzunarele complet
goale. Cand trebuiau sa plateasca ceva apelau la $ofer; in plus, aveau
un fel de credite in localurile cu „regim special" pe care le frecventau.
La sfar^itul facultatii, J., prietenul lui cel bun, D., §i cu mine am
fost repartizati la IOR, unde urma sa facem stagiul o b lig a to riu de trei
ani in productie. Am ajuns cu totii in acelasi atelier. Cu J. m-am intal-
nit acolo o data sau de doua ori, dupa care a disparut. D. a stat mai
mult, poate un an, dar pane la urma a plecat si el. Eu am facut stagiul
complet. (O.B.)

Cdta libertate ? In toamna-iarna lui 1981, am facut parte dintr-un grup


de studenti la filologie, buni vorbitori de franceza, desemnati sa parti-
cipe la o emisiune despre situatia tinerilor pe care o realizain Romania
o jurnalista a postului francez (public, pe atunci) TFi. Era anul Uni-
versiadei, asa se explica prezenta jurnalistilor straini. Filmarea avea
loc intr-o cafenea, langa Hanul lui Manuc. Eram vreo sase, §apte.
Nimeni nu-mi spusese nimic clar inainte. Fara multa introducere, s-a
dat drumul la filmare, iar ziarista a pus intrebari fara inconjur. Cate
libertate aveau tinerii in Romania, daca acele m a r s u r i ale p a c ii care se
organizau in perioada respective erau spontane sau comandate etc.
Imi amintesc deliberarea interioara, tensiuneain care asteptam sa-mi
vina randul sa raspund. Eram cam a patra la rand. Sa spun adevarul
sau sa cosmetizez? Ceilalti vorbitori pusesera placa bine-stiuta, cum ca
totul e bine si frumos, si o facusera din proprie initiative. Mi-am dat
seama ce nu pot decat se spun adeverul, ce este o ocazie unice de-a o
face. Si am spus... ca. tinerii nu au realmente libertatea de a se exprima
si a decide, ce sunt de fapt obligati se participe la diverse actiuni etc.
Se incheie filmarea. Dandu-si seama de gestul meu atipic, jur­
nalista a venit imediat la mine, discret, se-mi multumeasce, iar eu,
inflecerate de situatie, i-am dat intalnire seara, la hotel, se-i spun mai
multe. Nu am mai ajuns.

Facultate 235
in dupa-amiaza aceleiasi zile ma suna secretara facultatii, care,
cu glas de inmormantare, ma convoaca de urgenta a doua zi la 8. (Fi-
reste, cineva dintre participant! „turnase“ in timp real.) Ma due. intr-o
sala ma astepta tovarasa C. - securista universitatii. De ce am spus ca
tinerii nu au libertate etc.? Pai, sa vedeti, tocmai fiindca ma socoteam
libera am spus ce cred s.a.m.d. Ma atentioneaza, ma pune in garda.
Scap, cu un gust extrem de amar.
Epilogul incidentului are loc insa in 1983, la absolvire. La putin
timp dupa sustinerea tezei de licenta, inaintea repartitiei, ma sunainsasi
tovarasa C. Mieroasa, ma intreaba daca n-as vrea sa obtin un post de
traducator in Bucuresti. Conta, probabil, pe o anume vulnerabilitate.
Raspund categoric: nu. A urmat naveta la Cartojani, judetul Giurgiu.
Acum niste ani, dau intamplator, pe internet, de relatarea aces-
tui episodin cadrul unui material mai amplu, „Televiziunea si Securi-
tatea“, publicat de E v en im en tu l zilei in iulie 2004. Aflu ca fusesem „data
in atentia IMB“. Pentru o parere. (M.D.)

Un refuz cu u rm a ri. La un moment dat, in Institutul de Filozofie


bind, am fost chemat de secretarul Academiei - tovarasul Goliat. Era
un nume - in mica noastra ograda. Un om inteligent, cu vocea bine
pozata si dotat cu un real rafinament al discursului. Ulterior a devenit
ambasador in Spania. M-a chemat sa ma intrebe, pe un ton cald-bari-
tonal, de ce pana in acel moment, dupa aproape zece ani de cercetare
la Institutul de Filozofie, nu mi-am exprimat dorinta de „a intra in
randurile partidului". La Facultatea de Filozofie - pe langa ceilalti
colegi ai mei, care aveau 0 origine sanatoasa muncitoreasca sau tara-
neasca - reusisem sa evit aceasta problema spinoasa tocmai pentru ca
dosarul meu nu era grozav. Oricum, aveam in cap ca pentru nimic in
lume nu trebuia sa devin membru de partid. Indiferent cu ce as fi platit
acest refuz. Indiferent ca Noica insusi imi spusese la un moment dat:
„Gabi, draga, in fond de ce sa-ti risti o pozitie din care poti sa faci mult

236 §i eu am trait in comunism


bine de dragul respingerii unui lucru care nici macar nu e un com-
promis? Pentru ca a deveni membru de partid este astazi ca si cum ai
spune ca esti membru de sindicat."
Noica avea o imensa autoritate in ochii catorva dintre noi. Insa
in acest punct nu m-a putut clinti. Cum spuneam, aveam un singur
lucru in cap: ca nu pot sa intru intr-un partid „a carui istorie este man-
jita de sange". Asta imi spusese la un moment dat Petru Cretia si vor-
bele lui mi se infipsesera in minte. Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca
discutia cu tovarasul Goliat ar fi avut loc in alte conditii, sa zicem cu
douazeci de ani inainte. Poate ca teroarea de atunci ar fi fost mai mare
decat repulsia sau judecata morala. Dar acum ma tineam cu dintii de
acest punct de vedere: nu pot sa ma fac „membru de partid", oricat de
edulcorat si sindicalist ar fi devenit partidul asta, pentru ca as participa
la genealogia unei formatiuni manjite de sange.
Si-atunci i-am spus tovarasului Goliat ca nu pot sa intru in par­
tid fiindca partidul, pentru mine, insemna organizatia de partid de
la Institutul de Filozofie, care, cu cateva luni in urma, imi montase o
inscenare de plagiat dupa Noica. Cum as fi putut sa devin „coleg de
partid" cu ei? Eram in 1974. In anii ’50 o asemenea discutie s-ar fi terminat
rau. „Pai tocmai de aceea trebuie sa intrati. Ca sa ridicati calitatea mo­
rala si umana a partidului", mi-a raspuns tovarasul Goliat. Cu asta
discutia s-a incheiat si nimeni n-a mai venit vreodata sa ma intrebe de
ce nu intru in PCR. Insa, un an mai tarziu, m-au dat afara de la institut:
nu eram membru de partid. (G.L.)

L a m inus trei grade. E o iarna strasnica. Ger, zapada, autobuzele


sunt atat de aglomerate, incat circula deschise, cu ciorchini de oameni
pe scari, atarnati de usi. Nu pot merge decat pe jos din Drumul Taberei
pana in centru, pe strada Pitar Mos, la facultate. Daca am ore de la opt
trebuie sa plec pe la sase si jumatate de acasa. Desi drumul e lung, am
avantajul ca, mergand intr-un ritm alert, maincalzesc si pot sa rezist

Facultate 237
cel putin trei ceasuri, adica sa tin un curs si o jumatate de seminar. Cel
mai greu este dupa aceea, cand incepe sa ma patrunda temperatura
din clasa: -3 grade.
Studentii, cu paltoanele pe ei, cu caciuli in cap si cu manusi, ma
privesc vineti de frig. Au incetat sa mai ia notite. Cuvintele pe care le
rostesc acum, inghetand pe dinauntru, ies insotite de aburi. La un mo­
ment dat, simtind ca de-abia mai pot misca buzele, ii intreb pe cama-
razii mei de suferinta:
— Nu vreti sa plecati mai devreme? Nu puteti nici sa scrieti, nici
eu nu mai am suflu sa continui...
Un baiat din prima banca imi raspunde, dardaind:
— Si acasa e la fel de frig. Aid macar suntem impreuna. (M.P.)

La m agazinul Vanatorul. Noiembrie 1989. Eram in Bucuresti, stu­


dents in anul V la Chimie. Aveam un grup de prietene de care nu ma
desparteam aproape niciodata. Stateam in aceeasi camera de camin,
intr-unul din asa-numitele P-uri din Regie. Mergeam impreuna peste
tot, la cursuri, la teatru, la cinemateca, la cumparaturi, la cantina, im-
parteam cate doua o cartela de masa, ca sa ne mai ramana ceva bani
de buzunar. La pranz taiam pe jumatate parjoala din peste, care facea
parte din meniul de baza al cantinei studentesti, §i mancam impreuna
fasolea direct din tavile metalice care aveau compartimente pentru
fiecare fel de mancare. Stateam la cozi interminabile pentru un permis
la cinemateca. Pe baza lui puteam cumpara bilete la film. Mergeam
destul de des si la teatru. Iarna era atat de frig, incat stateam in sala cu
paltoanele pe noi si vedeam cum replicile actorilor erau invaluite in
aburi. Ne imbracam la fel, de parca eram gemene, dar nu ca am fi dorit
asta cu tot dinadinsul, ci pentru ca atunci cand „se bagau“ haine la
magazinul de langa Izvor nu exista decat un singur sortiment disponibil.
Imi amintesc ca in toamna aceea purtam toate pantalon reiat, pantofi

238 Si eu am trait in comunism


Guban si ni$te genti de fas maro. Uneori ne hazardam sa facem cate o
plimbare nocturna prin oras cu niste maxi-taxiuri care functionau ca
autobuze de noapte. Era o adevarata aventura, desi nu vedeam nimic
in jur, caci era o bezna totala.
In noiembrie orasul ainceput sa se anime. Urma Congresul PCR
la care erau invitati si oaspeti din afara. in camine, desi se faceau me-
reu controale, iar in absenta noastra securistul cotrobaia prin camere
aproape zilnic, apareau mereu manifeste contra regimului. Eu aveam
sarcina sa decupez din diverse ziare, de pe ultima pagina, stirile externe
si sa le pun la avizierul de la intrarea din camin. Vrand-nevrand, le
citeam si simteam ca ceva trebuie sa se intample. Intr-o zi, una dintre
prietene ne-a luat pe sus ca sa ne arate ceva. Ne-a tarat pana in fata unui
magazin de langa Universitate si, abia respirand, ne-a aratat vitrina.
Am amutit. Asezate frumos, tronau aici tantose cele mai specta-
culoase bunatati: o roata imensa de cascaval cum nu mai vazuseram
niciodata, fel de fel de mezeluri, carne proaspata. Surpriza maxima a
fost cand am citit eticheta care insotea produsele: carnea rosie era de
caprioara, iar cea rozalie de mistret. Am stat mai bine de jumatate de
ora holbandu-ne la vitrina cu ciudatenii. in burtile noastre se dadeau
lupte crancene. Dar nici prin cap nu ne-a trecut sa deschidem usa ma-
gazinului. Nimeni nu intra. Nimeni nu cumpara nimic. Toti adul-
mecam cu jind vitrina. Doar stiam ca din magazinul Vanatorul nu
puteai cumpara decat un singur „vanat“: peste la conserva. (C.I.)

E xam en de economie politica. Tot timpul petrecut in instalatia de


prelucrat (prin aschiere sufleteasca) ainvatamantului, am fost chinuit
de materii precum socialism stiintiflc, filozofie marxista sau econo­
mie politica. (Un prieten numea asemenea ore „religie“.) Pentru cei
mai multi dintre colegii mei nu cred ca a fost o bataie de cap asa de
mare, dar eu, cu o memorie slaba (eufemistic vorbind), obisnuit sa

Facultate 239
invat doar ce pricepeam (adica aproape numai matematica), ma
simteam paralizat in fata acelor sintagme magice inlantuite in predici
bine articulate despre un prezent minunat si un viitor radios. Reactia
mea nu trebuie pusa pe seama vreunui protest politic - era pur si
simplu vorba de o grava incapacitate. Altminteri insa, si in liceu, si in
facultate, profesorii au fost mai degraba cumsecade. Unii vorbeau mai
convingator, altii mai putin convingator, dar se simtea cumva ca tot
ce spun e de forma, ca se supun unui ritual obligatoriu - §i ca nu ne
pretind decat sa fim la fel de formali ca ei. Se crea un soi de complicitate,
iar notele pe care le primeam nu erau dezastruoase.
Un singur caz iese din aceasta schema: cel al profesorului de
economic politica din facultate. Era un barbat sarit bine de cincizeci
de ani, cu parul canit. De la prima ora de curs m-a socat: omul vorbea
cu un patos suspect, ii placea cu adevarat sa-si tina discursul, pe care-l
completa cu comentarii subtile, cu sfaturi intelepte, si parea complet
integrat in materia aceea stupida si inutila pe care o preda. In raport
cu colegii lui de breasla care zambeau pe sub mustata, era un eretic in
naivitatea lui. La primul seminar cu el, am inteles ca gluma se-ngroasa:
omul voia sa purtam dezbateri aprinse, sa citim ditamai bibliografia,
sa facem conspecte si referate ample -intr-un cuvant, sa punem suflet.
Lucru, evident, imposibil. Eram cu gandul in alta parte, dar ne amuza
spectacolul lui. Cand ne-a intrebat cine se ofera sa faca un referat, toti
am tacut stanjeniti. Toti, cu exceptia colegei noastre E., care parca se
molipsise de pasiunea profesorului, iar la seminarul urmator ne-a uluit
cu un discurs la nivelul unui virtuoz al economiei politice marxiste.
Cum manuia acele expresii imposibile, cum le inlantuia! Imi rasuna
si azi in urechi felul in care pronunta „combaterea saraturii solului",
fiindca era sasaita.
Povestea s-a repetat la urmatoarele seminar ii: numai E. se oferea
sa faca referate, iar discutiile se purtau numai intre ea si profesor -
pasional, aproape erotic, iar asta imi aducea in minte duetul dintre

240 Si eu am trait in comunism


Tristan si Isolda din opera lui Wagner. Ba chiar, la incheierea semi-
narului, E. alerga dupa profesor prin holul facultatii, ii punea intrebari,
ii cerea bibliografie suplimentara. Altminteri, era o studenta oarecare,
mai curand slabuta la cursurile de specialitate (adica de fizica sau ma­
tematica, fiindca totul se intampla la Facultatea de Fizica), dar la eco­
nomic politica stralucea, era ca o supernova intr-o galaxie stinsa demult.
Cand a venit examenul de economic politica, era limpede ca nu­
mai E. putea fi sigura de un zece - un zece absolut, ca acela al Nadiei
Comaneci. Noi ceilalti, apaticii, speram doar sa nu picam. Tin si acum
minte zilele de chin (putine, e drept) in care incercam sa-mi var in
creier limba de lemn, si as fi preferat de o mie de ori sa invat chine-
zeste. La examen, m-am nimerit cu E. in sala. Trasesem biletul, nu
prea aveam ce sa scriu pe foaia din fata mea, asa ca am urmarit recitalul
dat de E. A fost, din nou, coplesitoare: cuvintele acelea rostite cu pre-
cizie si siguranta, dialogul amoros cu profesorul, completarile reciproce,
parantezele stufoase - arta, savantlac, virtuozitate. Iar la urma, cand
profesorul a zis cu o voce usor sugrumata „Nota 9“, toti cei din sala
am inlemnit. N-am reusit niciodata sa pricep ce s-a petrecut de fapt
atunci. Fusese impecabila, fusese perfects. Nadia Comaneci. In plus,
pusese suflet. Tot sufletul. Singura explicatie cat de cat plauzibila e ca
profesorul a cazut victima unui soi de complex de vinovatie erotica si
ca incerca sa mascheze o relatie pesemne celebra in toata facultatea.
Eu am smuls un opt izbavitor si, cand am iesit din sala, i-am ga-
sit discutand aprins pe colegii care asteptau sa intre la examen. „Ce s-a
intamplat?" i-am intrebat. „Daca ai fi auzit-o pe E.! A tras niste injura-
turi de mama! Rasuna tot holul!“ (V.Z.)

M ed ia 9,96. Absolventii Facultatii de Medicina din Cluj, promotia


1987, au fost repartizati la posturi intr-o miercuri din octombrie. Placerile
acelei ultime vacante de vara mi-au fost infrigurate de spaimele repar-
titiei. Unde voi ajunge sa lucrez? In ce spital orasenesc, de la marginea

Facultate 241
carui judet al tarii? Toti medicinistii din tara am fost pusi pe o lista,
iar alaturi era alta, cu posturi pentru toti, dar majoritatea in spitale
prea mici si prea indepartate de casa si de iubirile noastre.
Repartitia se facea in functie de media generala din timpul
facultatii, buletinul de identitate, starea civila; si mai puteai primi
magicele ,,50 de sutimi“. Sa va explic! Posturile erau in spitale din orase
mici, considerate „deschise“, si in orase mari, „inchise“. In orasele des-
chise buletinul batea media, adica puteai alege un post in localitatea
ta de resedinta cu o medie mica, inaintea, de exemplu, a sefului de
promotie. In orasele inchise, media batea buletinul. La medii egale, cel
casatorit alegea inaintea holteiului si imediat dupa el alegea sotia sau
sotul, indiferent ce medie avea acesta din urma. Criteriul celor 50 de
sutimi era aplicat simplu: la media ta se adauga aceasta jumatate de
punct daca in timpul facultatii avusesesi si vreo functie in ASC (Aso-
ciatia Studentilor Comunisti). Pare complicat, dar mecanismul repar-
tifiei functiona ca proaspat uns in marea sala a decanatului, in fata
comisiei de repartitie in productie a absolventilor medicinisti.
De exemplu, cazul meu, pe care-1 stiu cel mai bine, a mers simplu
§i repede, in limitele legii. Am terminat facultatea cu media 9 si cateva
sutimi. Ma casatorisem insa, cu un an in urma, cu o fata care avea
media 9,96. Pana aici, totul legal! Sa te casatoresti cu o colega care are
media cu 70-80 de sutimi mai mare ca a ta este un lucru comun si
pentru baietii din zilele noastre, dar in comunism aducea beneficii
mult mai mari.
Sotiei mele ii vine randul tarzior, inaintea ei alegand colegii cu
medii intre 10,1 si 10,5. E vorba despre nu putinii ASC-isti, cei mai buni
studenti dintre noi, care luasera numai note de 10 in timpul facultatii,
carevasazica media generala 10, plus 50 de sutimi pentru functia avuta.
Absolut legal! Ajunsa in fata comisiei, sotia mea alege un post bunicel
si solicita imediat unul si pentru mine, in numele privilegiului casa-
toritilor, despre care va spuneam. in acel moment, din sala se aude
vocea unei colege rostind cuvantul care ne impietrea pe toti: „Contest!“

242 Si eu am trait in comunism


Incepe judecata. Fata avea media 9,46 plus 50 de sutimi functie
ASC, deci 9,96, la fel ca nevasta-mea. Comisia trece imediat la celalalt
criteriu de departajare: „Sunteti casatorita?“ Raspunsul, d a , iiincurca
definitiv pe bietii oameni: doua fete nascute in acelasi oras, amandoua
maritate, cu aceeasi medie, chiar daca obtinuta diferit. Problema deci-
zionala, aparent insolubila, este rezolvata dupa cateva secunde de colega
mea ASC-ista, care scoate, triumfatoare, atuul: „Sunt insarcinata!“, si
pune pe masa o adeverinta medicala care confirma acest lucru. Ma uit
disperat in ochii sotiei mele, sperand intr-o surpriza. Ea tace, nesigura.
Comisia de repartitie, usurata, ac^ioneaza legal, in numele de-
cretului Consiliului de Stat care incuraja natalitatea care incuraja nata-
litatea, si-i acorda postul viitoarei mamici.
Eu n-am scos nici un cuvant la repartitia mea in productie. Dupa
Revolutie, cariera mea de medic a avut tot felul de poticneli. M-ar bate
Dumnezeu sa spun ca nu m-am insurat bine, dar ma intreb si azi, de-
seori, unde-as fi ajuns daca reuseam sa iau de nevasta o fata si cu 50 de
sutimi, si gata insarcinata? (N.R.)

A re g a ra ? La terminarea facultatii, s-au afisat listele cu posturi pentru


repartitie (era obligatorie si locurile se alegeau in ordinea mediilor).
Orasele mari erau inchise oficial, cele mai multe posturi bind in sate
din judetele Vaslui, Botosani si Covasna. Ne-am adunat cu doua seri
inainte, bine organizati: cineva avea mersul trenurilor, altul - ghidul
autobuzelor, altul - o harta, altul - lista. Cel cu lista striga un nume
de sat, care se repera (sau nu) pe harta, dupa care urma verifkarea:
— Are gara?
— Nu!
— Trece autobuzul?
— Nu! (R.Z.)

Facultate 243
R ep a rtitii la rom ana in 1983. M-am uitat la listele afisate: de ele
urma sa depinda destinul meu. Stiam ca orasele mari sunt inchise, dar
speram sa gasesc macar ceva apropiat de Brasov, orasul in care ma
nascusem (aveam incabuletin de Brasov), sau de Bucuresti, orasul de
care ma legasem. Nu mica mi-a fost spaima sa vad ca judetul Brasov
nu exista absolut deloc pe liste, si nici Ilfovul. In schimb, in judetul
Botosani erau 40 de locuri in localitati pentru care iti trebuia o harta
militara ca sa le depistezi. De altminteri, mi-am dat seama ca in anul
de gratie 1983 nu marile orase erau inchise, ci pur si simplu orasele: cu
exceptia Mediasului, a Alexandriei si a Botosaniului (cu doua scoli),
toate celelalte localitati (186) erau in comune sau sate uitate de lume -
cu scoli, nu licee. Toate sunau asa (am pastrat listele): Boianu-Mare,
Pagaia, Saltabaciu de Bacau (din Bihor), Botesti, Babaita, Pasareni,
Dalboset si tot asa. Exista si Ostrovul de trista amintire, in care facusem
practica agricola §i care ma infiora, existau cateva locuri prin care
trecusem o data si n-as fi vrut sa revin. Era mult mai rau decat ne inchi-
puiseram, desi terminasem intre primii cinci (fara vreun bonus, ca nu
aveam nici o calitate pentru care sa merit sutimile oficiale).
Hazardul a facut ca, dupa ce mi-am copiat listele, sa maintalnesc
pe strada cu o cunostinta vaga (a fost singura data in viata cand am
intalnit-o). Mi-a cerut listele, s-a uitat pe ele si a ochit dintr-un foe
Roata de Jos, judetul Giurgiu: exista rata din Militari, mi-a spus, faci
o ora pana acolo. Si Roata de Jos a ramas, media mea mi-a permis „s-o
obtin“. De remarcat ca Roata de Sus nu exista. (I.P.)

Repartitiile incrucisate. Absolventii Facultatii de Fizica erau de doua


feluri: cei cu patru ani, care formau majoritatea, primeau repartitii in
invatamantul liceal; cei cu medii mari, care mai ramaneau un an in
facultate, incheiat cu obtinerea unei diplome de specializare, primeau
repartitii in cercetare sau in invatamantul superior. Pe vremea aceea
repartitiile erau guvernamentale si erau, oriunde si oricare ar fi fost,

244 Si eu am trait in comunism


obligatorii. Aveam sa aflu pe pielea mea ce inseamna „obligatoriu“.
Cand am absolvit eu facultatea, in 1982, partidul decisese de doi ani ca
nici un absolvent nu poate primi repartitie in vreunul din cele pai-
sprezece orase definite ca „mari“; iar de un an partidul indulcise putin
interdictia si decisese, pentru cei care ar fi avut repartitie in cercetare,
ca acestia puteau primi repartitie intr-unul din orasele interzise, dar
numai dupa efectuarea unui stagiu de doi ani in productie, intr-o
fabrica sau intr-o uzina.
In ziua repartitiei, cei aproape patruzeci de absolventi ai anului
de specializare, deveniti, pentru toti profesorii nostri, un fel de colegi
mai tineri, ne aflam in biroul decanului, asteptand deschiderea plicu-
rilor cu repartitiile, venite in dimineata aceea de la minister. Cu noi se
aflau conducatorii lucrarilor noastre de cercetare, cativa dintre profe­
sorii care se imprietenisera cu noi si, fireste, oficialitatile: decanul, care
avea plicurile, prodecanii, secretarul de partid, secretara facultatii si
niste figuri necunoscute, doi tipi ponositi, pesemne oamenii minis-
terului, carora nu prea le acordasem atentie. Greseam. Ei aveau sa de-
cida totul, cu sprijinul conducerii de partid a facultatii.
Decanul ainceput sa deschida plicurile. Fiecare plic corespundea
cate unei sectii de cercetare si continea cate o repartitie pentru fiecare
dintre absolventii sectiei, in numar de cinci sau sapte. Eu absolvisem
sectia de „Optica, spectroscopie, laseri, plasma". Alte sectii erau „Corp
solid", „Fizicapamantului“, „Nucleara“, „Biofizica“. Fiecare si-aprimit
repartitia, care era, pentru absolventii de cercetare, o repartitie, cum
se spunea atunci, „dubla“: o repartitie de doi ani in productie, intr-o
fabrica, si repartitia definitiva, dupa doi ani, intr-un institut de cercetare
(in fond, un permis de reintrare intr-unul din cele paisprezece orase
„inchise“, din care partidul decisese sa-i izgoneasca pe absolventi). In
anul meu, repartitie in facultate nu a primit decat cineva care era un
mare pilos, dar mai primise si 50 de sutimi suplimentare la medie pen­
tru activitate politica (a?a era legea pe-atunci: studentii care faceau

Facultate 245
activism politic primeau la sfarsitul facultatii 50 de sutimi in plus la
media generala).
Totul s-a desfasurat cu bine pana in momentul in care, la citirea
repartitiilor din plicul corespunzator sectiei de „Corp solid", unul
dintre profesori a remarcat ca toate cate fusesera citite pana atunci
erau repartitii fie de optica, fie de spectroscopie, fie de laseri. In fata
unor absolvent! nedumeriti, a unor profesori contrariati, a unui secre-
tar de partid brusc alertat si a unor functionari de la minister care au
prins imediat glas si ne-au pretins tuturor sa lasam comentariile, ca
ministerul stie mai bine ce repartitii a dat, decanul, vadit nemultumit
el insusi, a deschis plicul cu repartitiile pentru sectia de „Optica, spec­
troscopie, laseri, plasma" si a inceput sa le citeasca, in ordinea mediilor.
Toate, dar absolut toate repartitiile de la „optica“ erau de „corp solid".
Titularul cursului de mecanica cuantica (un profesor stralucit) a
exclamat: „Astia au incurcat repartitiile! Au pus repartitiile de corp
solid la optica si pe cele de optica la corp solid! E incredibil!" Decanul
s-a uitat la secretarul de partid, iar secretarul de partid s-a uitat la tipii
de la minister. Tipii de la minister s-au uitat unul la celalalt. „Ce facem?"
a intrebat decanul, uitandu-se inspre profesori. „Trimitem inapoi re­
partitiile", a spus imediat, cu un ton casant, profesorul de termodina-
mica si statistics (alt profesor eminent). Decanul s-a uitat la tipii de la
minister. Atunci secretarul de partid, adresandu-li-se acestora, a spus,
ca din partea facultatii: „Nu putem face totusi ceva?" Noi, absolventii,
ne uitam ca prostiti cand la decan, cand la secretarul de partid, cand,
ca sa primim ajutor, la vreunul dintre profesorii nostri favoriti.
Atunci, in aceasta tacere opaca, a rasunat vocea apasata a unuia
dintre tipii de la minister. „Nu s-a incurcat nici o repartitie. Toate sunt
bune. Toate. O pregatire multilateral;! vizeaza tocmai aceasta intre-
patrundere de specialitati. Secretarul general asteapta de la noi toti, si
in special de la voi, cei mai tineri, cei mai bine pregatiti, pentru care
statul nostru a cheltuit atatia bani cu educatia, insusirea de cunostinte

246 Si eu am trait in comunism


noi, tot mai variate, mai complexe, mai multilaterale. A$a ca toate
repartitiile sunt b u n e .“ S-a lasat o tacere stinghera si vag amenintatoare.
Dupa un timp, omul de la minister a adaugat, mobilizator: „Va rog,
tovarase decan, haideti, sa continuam cu repartizarea! Mai avem doua
plicuri si plecam acasa.“ Cele doua plicuri ramase erau bune, reparti­
tiile corespundeau specializarii. Dar absolventii din acel an ai sectiilor
de Corp solid si de Optica au ramas cu repartitiile incrucisate. Cei care
se specializasera in optica, spectroscopie, laseri, plasma au trebuit sa
se respecializeze, la locul de munca, in corp solid. Iar cei care se spe­
cializasera in corp solid au trebuit sa se respecializeze, la locul de munca,
fie in optica, fie in spectroscopie, fie in laseri, fie in plasma. (H.-R.P.)
14
La munci agricole
Si eu avn fecut agriculture, in loc de culture in timpul scolii
si facultatii. Era asa:
L a castrat porum b. In iunie 1970 eram student la Facultatea de Limbi
Straine. Anul intai se terminase cu bine. Luasem note bune la toate
examenele din sesiunea de vara, ba fusesem chiar laudat de doi dintre
examinatori. Aveam de cateva luni o iubita, intrasem deci in randul
lumii. Singura umbra in tablou o constituia „munca patriotica" sau
„practica agricola“, cum i se mai spunea. Studentii anului I erau obli­
gati, la inceputul vacantei de vara, sa mearga pentru trei saptamani la
o cooperative agricola, sa ajute la muncile campului. Nu se admitea
nici o scutire, iar participarea la aceste munci era conditia sin e q u a non
a reinscrierii in anul II. Noi, baietii de la filologie, eram trimisi in Ol-
tenia, la intreprinderea agricola de stat de la Garla Mare. Cei de la limbi
romanice ne aflam sub obladuirea regretatului Petru Cretia, iar colegii
nostri de la romana erau condusi de Clement Mirza.
Am ajuns cu totii cu trenul la Turnu Severin, unde a venit sa ne
ia din gara un camion trimis de presedintele cooperativei. Dupa aproa-
pe doua ore de zgaltaiala si inghitit praf pe drumul de tara care lega
Garla Mare de Turnul Severin, am trecut pe sub porticul pe care scria
cu litere mari si cam invechite Intreprinderea Agricola de Stat - Garla
Mare.
Imi amintesc cat de tare m-au impresionat „dormitoarele“ unde
eram cazati. De fapt, niste grajduri curatate cat de cat, in graba mare,
si zugravite. Pe podeaua de pamant batatorit fusesera puse niste paturi
metalice desfundate, ca de spital, cu saltele de paie, iar in tavan erau

La munci acjricole 251


agatate nenumarate benzi adezive innegrite de mustele cazute in
capacana, caci peste tot roiau muste grasane si tot felul de alte insecte.
Cel mai greu de suportat in dormitor era insa mirosul de balegar ames-
tecat cu huma proaspata. Obositi de drum, ne-am pravalit pe cate o
saltea de paie si am adormit repede. A doua zi de dimineata, dupa micul
dejun, care consta intr-un fel de ceai foarte slab, dar dulceag, si cateva
felii de paine cu marmelada, a venit inginerul agronom ca sa ne tina un
discurs mobilizator si sa ne spuna ce avem de facut. „Tovarasi studenti,
sarcina voastra este de a castra porumbul. Sa nu radeti si sa nu ma luati
peste picior, ca si eu am studii, nu numai voi. Si eu va pot vorbi, daca
vreau, de eclo zarea pomilor fructiferi si de alti termeni pe care nu-i veti
intelege. Deci castrarea porumbului se face prin smulgerea matasii si a
stiuletelui. Se face aceasta operatie pe un sir de porumb, iar pe sirul
alaturat se lasa stiuletele si matasea. Astfel fecundarea se va face
incrucisat, si calitatea porumbului se va imbunatati."
La sfarsitul acestui discurs, Petru Cretia s-a apropiat de mine si
mi-a propus sa castram impreuna porumbul, sa ne sincronizam, asa
incat sa putem palavragi si povesti mergand de-a lungul sirului nesfar-
sit. Afa am si facut. Ne deplasam incet, straduindu-ne sa nu ratam
stiuletii de porumb: eu pe randul meu, iar de partea cealalta, la doua
randuri distanta, distins, cu aerul lui de intelectual absolut, Petru Cretia.
N-a trecut mult pana sa inceapa cu mine o discutie despre Platon,
intrerupta cu amintiri de la Paris, unde, mi-a marturisit el, avand nevoie
de bani, a lucrat cateva zile ca hamal la Galeriile Lafayette. A doua zi,
Cretia, in timp ce castram cu inversunare porumbul, a inceput sa-mi
citeasca din eseurile sale, care, din cate imi aduc aminte, aveau un stil
foarte „ffantuzesc“. In tot acest timp, concentrat sa-1 aud si sa-i urmaresc
gandirea, aruncam mecanic stiuletii de porumb - si cred ca am facut
un adevarat masacru in lanul de la Garla Mare. (J.P.)

252 Si eu am trait in comunism


Cazarea: la inchisoare. Intrasem la Facultatea de Litere. Insa prima
luna a anului I (si II, si III), la inceputul anilor ’80, era una de „practica
agricola". 30 de zile la cules struguri, la Ostrov. Cei care erau dusi la
porumb ne invidiau ca putem manca pe saturate. Ne-am trezit cazati
tntr-o cladire imensa, ca un cub din ciment, o fosta inchisoare. Am fost
plasata intr-un dormitor de vreo 20 de persoane, plin ochi. Paturi su-
prapuse. (In paranteza fie spus, eu nu fusesem nici macar in tabara, asa
ca a fost un soc.) Pe coridoare erau pasarele metalice, iar dedesubt, pe
margini, gol, adica vedeai pana jos. Apa era rece, dusuri fara stropitoare,
doar teava. O colega mai informata venise cu parul impletit strans de tot
in zeci de codite, ca sa nu trebuiasca sa se spele pe cap toata luna.
Ne sculam la 7 si plecam. Aveam norma 60 de ladite pe zi. La
cules era cald, cel putin la inceputul lunii, si apa venea intr-un butoi
pe la ora douasprezece, pana atunci nu primeam nimic. Se gandeau,
probabil, ca ne potolim setea cu struguri. In ce ma priveste, de atunci
nu-mi mai plac. (I.P.)

Fara apa, fa r a oqlinzi. Toamna lui 1989, septembrie, inainte sa-ncep


scoala. Campanie agricola, „la cartofi", undeva in nord, nu departe de
granita (Siret, Sinauti, Dornesti?). Dormitor de unitate militara, zeci
de paturi suprapuse, saltele desfundate si perne din resturi de carpe,
baie comuna, fara apa, fara oglinzi. Apa e in curte, la 0 cismea cam
ruginita; oglinzile nu sunt nicaieri, ar fi un lux cu totul nepotrivit. Dupa
o zi de tarla, adica de adunat cartofi pe-un camp nesfarsit, numai praf
sau numai glod, dupa cum era vremea, noi, fetele-agricultori de la
mate-fizica, faceam seara cere in jurul cismelei incercand sa ne spalam
cat mai temeinic, dar si cat mai discret cu putinta, sub privirile solda-
tilor-agricultori care ne cedau locul si isi asteptau, cavalereste, randul...
Cantina rima perfect cu dormitorul si cu baia. Imensa, urata si
oarecum in imposibilitatea de a-si onora functia: daca dormitorul nu

La munci agricole 233


prea avea saltele si perne, iar baia, apa si oglinzi, bucataria nu prea avea
tacamuri si nici mancare. Lingurile si furculitele, dintr-un aluminiu
moale, dubios verzui, erau deformate pana la inutilizabil. Dar, si sa fi
fost de vreun folos, n-ai fi avut la ce sa le folosesti: niste fidea plutind
intr-o zeama tulbure? Un piure acru ori un orez din care ranjeau pie-
tricele, paie si chiar insecte mumificate in aburul fierberii? Gemul de
samburi si coji, margarina cu miros de ulei de motor? Mergeam la
cantina pentru ca era pe numaratelea, cu prezenta obligatorie. Apoi
ne-ntorceam in dormitorul cu sirurile lui lungi de paturi suprapuse,
desfundate, neinfatate, si scoteam din genti mancarea adusa de-acasa.
Oua fierte, rosii, ardei, branza topita, salam $i nelipsitul snitel de pui -
de care ma cam saturasem, caci, de ani de zile, orice tabara, olimpiada
ori concurs in alt oras aveau gust de snitel de pui. Asa ca, din mijlocul
picnicului pe care-1 regizasem la marginea patului alaturi de prietena
si colega mea de pat lipit, am intrebat: „Cine vrea snitel de pui?“ Din
patul de deasupra au coborat o voce subtire si-un chip blondut, ciufulit:
„Eu, ca noi n-am mai avut carne acasa de nu stiu cand...“ (L.B.)

N oi si puscariasii. Eram intr-a VH-a. Nu mult dupa inceperea scolii,


prin octombrie, am fost anuntati ca vom merge in asa-numita „prac-
tica agricola". Rand pe rand, elevi, studenti, militari erau trimisi la
muncile campului, mai ales in timpul strangerii recoltei. Pentru noi,
elevi la Liceul internat Costache Negruzzi din Iasi, era prima data.
Zis si facut. Intr-o dimineata ne-au inghesuit in doua autobuze;
eram vreo sase-^apte clase de gimnaziu, ne luasera doar pe noi, baietii,
aproape o suta. Ne-au dus undeva prin partile Bivolarilor, la nord de
Iasi. Ni se spusese sa avem cizme de cauciuc si imbracaminte groasa,
ca pe camp e frig si noroi. Cu noi mergeau maistrii de atelier, cei cu
care faceam lacatuserie cateva saptamani pe trimestru.
Ne-au cazat in niste camine-dormitor cu cate douazeci de paturi
intr-o camera, fara caldura. Baia, evident comuna, era putin salubra

254 Si eu am trait in comunism


si dotata doar cu apa rece ca ghea|a. Pe camp ne duceau in niste re-
morci trase de tractor, hurducau teribil. Ne-au pus sa culegem morcovi
si sfecla; aveam tarlalele comune cu niste militari in termen („un an si
patru anotimpuri“, ziceau ei). Aveau norma mult mai mare decat a
noastra, insa mancarea o primeam in acelasi loc, era aceeasi, si tare
proasta, de altminteri. Se aducea cu tractorul in niste marmite imense,
la marginea tarlalei. Cei care mancau mai la-nceput o mai prindeau
calduta. Ni se punea in castroane de tabla, cu polonicul, o zeama lunga
de cartofi sau fasole, felul intai, o tocana de cartofi, fasole sau orez, in
functie de zi, si o bucata de paine. Eram hraniti pe rand: militarii intai,
apoi noi, elevii. Mai incolo ii vedeam si pe niste puscariasi. Am intrebat
un soldat daca mancarea-i tot timpul asa de proasta si mi-a zis ca tocmai
se imbunatatise, fiindca, la inceput (ei venisera inaintea noastra) era
de nemancat si facusera un soi de greva a foamei. Vezi Doamne, acum
era mai buna. Am avut noroc ca n-a plouat tare in cele doua saptamani
de hamaleala pe tarlalele CAP-ului, doar a burnitat.
Ne-au mai dus la practica agricola si intr-a IX-a si a X-a, dar la
cules de struguri, pe dealurile Buciumului, treaba ceva mai usoara. Si
in primii trei ani de medicina am servit cate doua saptamani pe an la
cules recolta de prin viile patriei, insa profii nostri, cinste lor, s-au
straduit sa obtina conditii mai bune de cazare si masa. Nu se punea
problema de cbiulit de la asa ceva, amenintarile erau foarte dure - se
putea merge pana la exmatriculare. Doar cu motivari medicale severe
se putea scapa, insa erau foarte putini cei care apelau la asa ceva. (A.C.)

Suspect de holerd. Pe la inceputul anilor ’80 eram student la Facultatea


de Matematica din Bucuresti. Practica agricola se facea la Niculitel, la
struguri. Fetele fusesera repartizate intr-o cladire care servea drept ta­
bara de pionieri, iar noi, baietii, in baraci. Ne-a inveselit un detaliu:
acolo se afla o manastire, Cocosul, iar de noi raspundea un profesor
pe nume Gaina.

La munci agricole 255


Dupa discursuri amenintatoare si mobilizatoare, ni se stabilise
o norma de ladite pe zi pe care eu, unul, n-o indeplineam: nu atat pen-
tru ca era mare, ci pentru ca eram dintre cei vesnic revoltati. imi fa-
ceam datoria sa ma opun sistemului cum puteam, cu orice prilej. Lucrul
n-a scapat vigilentei politrucului care se ocupa de noi, tovarasul pro-
fesor B. M-a criticat public, spunand ca n-ar trebui sa mi se dea masa,
pentru ca nici mancarea „nu mi-o scot“, la cat muncesc. Din clipa aia
m-am hotarat sa fac greva foamei si nu m-am mai atins de mancare.
Dupa cateva zile, un student de la Medicina care fusese pus sa rezol-
ve problemele noastre de sanatate a observat ca mi-e rau si m-a trimis
la spital, la Tulcea, ca suspect de holera. in spital era o sectie a celor
bolnavi de holera, pentru ca boala bantuia in Dobrogea aproape vara
de vara. Noroc ca, inainte de a fi internat acolo, m-a consultat o docto-
rita cumsecade. Mi s-au facut analizele si, cu toate ca n-aveam holera,
doamna doctor mi-a dat scutire si m-a trimis acasa. Ii sunt recunos-
cator si azi. (V.A.)

L a cules n -a i de-ales. Muncile agricole din toamna anului 1982 au


mers prost si pentru mine, si pentru fratele meu. Eram amandoi la
facultate in Cluj, el la Politehnica, eu la Medicina, si, ca in fiecare in-
ceput de octombrie, to(i studentii din tara eram dusi doua saptamani
pe ogoare si in livezi sa culegem, pe gratis, recoltele. Pe mine m-au dus
o noapteintreaga, cu un tren plin de studenti, panain gara Cernavoda,
iar de acolo, in remorca unor tractoare, pana la marginea comunei
Cochirleni, la cules de struguri. Colegele mele de la Medicina din Cluj
erau fie la porumb, la Boju, fie la mere, la Apahida, fie la pastarnac, la
Campia Turzii. Jumatate dintre studentele acestea din urma aveau sa
faca o boala cu un nume cu rezonante polineziene, fito-foto. S-au umplut
pe brate de niste pete rosii provocate de combinatia (morbida!) dintre
sucul frunzelor de pastarnac -„fito“-, care se imprastia in timpul smul-
gerii legumei din pamant cu mainile goale, si razele soarelui -„foto“.

256 Si eu am trait in comunism


in timpul acesta, fratele meu era la sortat si tmpachetat cartofi,
in Baciu. Trebuia sa ia, tot cu mainile goale, dintr-o gramada uriasa,
cartofi si sa-i puna intr-un fel de saculet de plasa, apoi pe un cantar, sa
masoare 5 kilograme, plus-minus 100 de grame, si sa capseze la gura
plasa. Eu trebuia sa culeg strugurii in doua galeti, sa le due pana la
drumeag si sa le rastorn in lada unei remorci. Amandoi am avut pro-
bleme cu sefii nostri.
De vina n-au fost doar ei, nici noi doi nu eram usa de biserica.
Un amestec de lene si fronda, tineresti amandoua, si o pacatoasa
aroganta studenteasca ne-au impiedicat sa ne facem treaba cum tre-
buie. Pe frate-meu, dupa ce 1-a filat mai multe zile, asistentul pe care
il numeam, dupa initiale, PD-ul 1-a prins ca fura la cantar. Intr-o zi,
inainte de amiaza, s-a napustit spre plasele umplute de el, le-a recanta-
rit si nu erau mai mult de 4,5 kilograme in nici una. L-a amenintat ca
nu va trece niciodata examenul greu care urma cu el si ca nu va primi
niciodata bilet in tabara, in vacanta de vara, la Costinesti. Si s-a tinut
de cuvant! Fratele meu a trebuit sa schimbe seria la facultate ca sa
treaca in anul urmator, iar la mare n-a ajuns niciodata gratis.
Eu locuiam intr-un vechi grajd, varuit curat in alb, iar in curte
aveam o cisterna pe patru roti, pentru apa. Norma era de 40 de galeti
de struguri pe zi, floare la ureche pentru unii dintre colegii mei, care
culegeau si de doua ori mai multe. Ga$ca mea a strans doar cate 10
galeti de student. In ziua a patra, asistentul ne-a amenintat cu exmatri-
cularea daca a doua zi nu umplem 40 de galeti. A doua zi, am dus la
remorca din varful dealului doar opt. Asistentul a sunat la rectoratul
universitatii, a propus exmatricularea noastra si ne-a trimis la Cluj, pe
banii nostri, in mijlocul muncilor agricole. Decanul, om intelegator,
ne-a pus sa ne terminam muncile patriotice la Apahida, langa Cluj,
unde colegele noastre culegeau mere.
Era o zi calda de toamna. Dealul era acoperit de meri parmen
auriu si starking delicios. Pe poarta fermei era fixata o pancarta mare

La munci agricole 257


de tabla ruginita, pe care scria: T r a ia s c a u n ita te a de n e z d ru n c in a t a in -
In poarta, in lu-
tregu lu i n o stru pop or in ju r u l P a rtid u lu i C o m u n ist R o m a n !
mina diminetii, am vazut-o pentru prima data pe studenta cu care urma
sa mainsor peste trei ani. Fratele meu nu s-a insurat niciodata. (N.R.)

Ju ram atlt uitat. La munca patriotica din agricultura, in anul II, cand
am fost de serviciu la bucatarie impreuna cu o colega, am incercat sa
spalam fasolea boabe (in plina vara nu ni se dadeau legume proaspete)
in mai multe ape, dar apa iesea mereu noroioasa. Bucatareasa ne-a
spus sa renuntam, ca se consuma prea multa apa (apa se scotea din
fantana adanca, tragand lantul cu tractorul) si nici nu apuca mancarea
sa fiarba pana vin colegii flamanzi de la camp. Ne-am jurat ca n-o sa
mancam din fasolea aia, stiind cum era facuta, dar de foame am uitat
de juramant. Colegilor nu le-am spus. (I.V.-R.)

In cam panie agricola la Faget. Septembrie 1985. Am deja un an si


ceva de cand predau limba engleza la $coala generala din Faget (un
liceu camuflat, care are si clase de serai). Sunt in toiul campaniei agri­
cole, despre care se stie intotdeauna un singur lucru: cand incepe. Pe
1septembrie. Incheierea e o chestiune relativa. Cu un an mai devreme,
in 1984, elevii si profesorii intrasera la cursuri la inceputul lui decembrie.
In timpul campaniei agricole intra in vigoare doua interdictii
draconice. Ele vizeaza combustibilul si bauturile alcoolice. Prima in-
terdictie opreste autobuzele in garaj (combustibilul e rezervat strict
utilajelor agricole), astfel incat elevii navetisti sunt siliti sa vina la scoala
pe jos, sa munceasca pe camp si sa se intoarca in sate la fel cum au
venit. Odata ajunsi acasa, celor mai multi li se cere sa munceasca din
nou, de data asta in folosul familiei.
A doua interdictie, a consumului de alcool, provoaca scene la li-
mita plauzibilului. Profesorii care intra sa bea o bere la restaurantul
Padesul trebuie sa conceapa o strategic de inselare a vigilentei. E de

258 Si eu am trait in comunism


asteptat ca partidul, prin ochii lui locali, sa se asigure inopinat ca de-
ciziile ii sunt respectate. Profesorii se bucura insa de complicitatea os-
patarilor si a barmanilor de la Padesul, pe care-i au elevi la clasele de
serai. Ca urmare, paharele si halbele raman la loc sigur, iar in locul lor
apar supierele pline cu un produs nou: ciorba de hamei. Chelneritele
ii servesc pe profesori cu polonicul, iar profesorii beau (de fapt, ma-
nanca) bere cu lingura din farfurii adanci. Dupa un sfert de ora, pro-
cedeul se repeta. Observatorul care ar asista mai mult timp la acest
spectacol s-ar intreba, intrigat, de ce nu vor profesorii sa manance si
felul doi, preferand sapte sau opt portii de ciorba. (R.P.)

D ’ale studentilor. O buna perioada de timp, anul universitar debuta


cu o luna de „practica“. In toamna anului 1976, baietii de la ASE, de la
Politehnica si de la alte facultafi au fost trimisi sa faca practica la...
Canal. Cum cei de la IATC erau intr-un numar nesemnifkativ si mai
mult incurcau activitatea celorlalti cu „talentul“ lor de-a lua totul in
bascalie, au fost lasati la vatra, cu conditia sa organizeze un spectacol
pentru colegii lor de la Canal.
Am ajuns pe santier intr-o duminica ploioasa, inainte de ora
sapte dimineata. imbracati in salopete si pufoaice, ne asteptau, fru-
mos incolonati in careu, vreo patru sute de studenti. Brigadierul-sef,
Hidegkuti, pe atunci prim-secretar al CC al UTC, ne-a prezentat ca pe
niste vedete de Hollywood. Urletele de bucurie si aplauzele puternice
au acoperit pentru minute bune sunetul mono ton al ploii. Am fost
condusi la cantina si ospatati cu paine proaspata, gem §i o bucata
generoasa de salam. Vrand sa ne facem sendvisuri, am bagat de seama
ca nu avem pe masa nici un cutit cu care am fi putut taia felii salamul.
Ne-am amuzat de situatie, punand neglijenta celor care ne aranjasera
masa pe seama valului de emotie starnit de prezenta noastra. Ne-au
dus apoi intr-un dormitor de vreo treizeci de paturi, unde ne-am ma-
chiat siimbracat de spectacol. Tot acolo urma sa dormim peste noapte.

La munci agricole 259


Intre timp, mesele de la cantina au fost grupate si acoperite cu un covor,
inchipuind o scena.
Dupa un frumos moment de muzica latino-americana sustinut
de Emmily, colega noastra din Peru, eu si Alina Secuianu urma sa le
prezentam scena dintre Zita si Veta din 0 n oap te fu r t u n o a s d . Dorind
sa-mi surprind publicul atat de numeros si primitor, m-am hotarat
sa-mi fac aparitia din spatele spectatorilor, tipand cat puteam eu de
tare. (Doar Zita venea de pe maidan, unde se intalnise cu „pricopsitul“
de Tircadau!) Imi asteptam cu emotie intrarea, ascunsa dupa o usa, in
bucataria cantinei. In clipa in care am inceput sa tip, ca electrizati,
baietii s-au ridicat in picioare si au navalit peste mine in bucatarie. Am
continuat sa tip, iar ei, intelegand farsa, s-au intors in sala de mese. Cu
o saptamana inainte sa venim noi, patrunsese in tabara o fata dintr-un
sat apropiat si baietii se luasera la bataie strasnic pentru ea. De atunci,
cutitele fusesera inchise in magazia de alimente. (M.Cb.)

C u ltu ra si agricultural. De o parte a satului meu natal trecea Oltul,


de cealalta parte se intindeau dealurile joase, celebre pentru vide
Dragasani, care au apartinut candva boierilor Bratieni. Acum, lunca
Oltului, colectivizata de cateva decenii, era proprietatea CAP-ului
(Cooperativa Agricola de Productie), iar viile erau ale IAS-ului (Intre-
prinderea Agricola de Stat). Am facut scoala primara si gimnaziul in
sat. Acestea functionau in doua cladiri, una mai veche, care avea si o
sala de spectacole, si una noua, cu sail mai joase si mai stramte.
Obligatiile legate de scoala nu se reduceau doar la a invata, aveam
si alte „planuri“ de indeplinit. Culegeam musetel, coada-soricelului,
patlagina, soc si tot felul de plante medicinale, goleam camarile ma-
melor si bunicilor de stick si borcane, foarte pretioase pe vremea aceea,
strangeam hartia folosita, numita maculatura, sau fier vechi. Pentru
fiecare categorie de produse reciclabile erau impuse anumite cantitati,

260 Si eu am trait in comunism


deseori greu de atins. Aceste donatii facute statului erau obligator^.
In sable din scoala veche am crescut, intr-o perioada, viermi de ma-
tase. Noi, copiii, trebuia sa le procuram hrana, frunzele de dud, si sa-i
ingrijim. Ii luam in mana - erau albi, parosi si moi ii mutam pe
straturi de frunze proaspete si curatam resturile. Mirosea ingrozitor.
Dupa cateva luni se transformau in mid gogosele albe, pufoase. Nici
unul nu apuca sa devina fluture. (Cr.C.)

Boabele de porumb. 1988, Scoala nr. 3, Galati. Ca peste tot in Romania,


educatia noilor generatii se face toamna, prin practica agricola, ince-
pand cu copiii de clasa a V-a, toti muncim pe ogoarele patriei. Suntem
transportati cu autobuzul. La plecarea de la camp se face control. Sa
nu furam din avutia patriei! Asa s-au gasit in buzunarele pantalonasilor
unui copil de zece ani doua maini de boabe de porumb. Le luase ca sa
le dea gugustiucilor!
Pardon, nu le luase, le „furase“! Scandal, morala, parintii convo-
cati, sanctionarea copilului si a dirigintei. (E.D.)

Si noi, si noi! La scoala din Ciorogarla, orele nu incepeau pana in no-


iembrie, pentru ca trebuia stransa recolta. Una dintre ocupatii era
strangerea resturilor de porumb (stiuleti mai piperniciti, bucati rupte,
boabe cazute) in urma masinilor agricole. Intram cu copiii pe rand si
adunam toate resturile, le faceam movilite intre siruri. In urma noastra,
la o distanta prudenta, de zed de metri, se furisau sateni mai saraci si
le luau direct in saci sa le duca acasa.
O fetita de clasa a V-a, foarte isteata, mi-a povestit (intr-o pauza
sau intr-o compunere, nu mai stiu) ca a iesit noaptea sa ia porumb de
la CAP, cu familia, si a auzit un zgomot foarte aproape. A avut curajul
sa mearga sa se uite, 1-a recunoscut pe un vecin si i-a strigat: „Stai
linistit, nea Vasile, ca si noi tot la furat suntem!“ (R.Z.)

La munci agricole 261


A vu tu l obstesc. Pe langa celelalte activitati de ..voluntariat obligato-
riu“ din timpul anului scolar (viermii de matase, colectarea de plante
medicinale, de hartie, sticle, fier vechi etc.), toamna, cand incepea
scoala, mergeam aproape o luna la practica agricola. Trebuiau stranse
recoltele si, cum voluntariatul nu se platea, patria avea doar de cas-
tigat. Parintii ne indemnau sa aducem acasa cate ceva din recolta stransa.
Cativa struguri, cateva rosii sau cartofi, totul era bine-venit in buca-
tariile noastre prin care sufla vantul. Un vant neprielnic, pe care-l
simteam cel mai bine in freamatul din burti.
Stiu ca ne era mai tot timpul foame. Erau zile cand micul dejun
se rezuma doar la ceai cu paine. Si cu toate astea eram oarecum ne-
dumerita. Cum sa iau din recolta, de vreme ce nu aveam voie? Insemna
ca trebuie sa fur. Or, parintii ne invatasera ca nu avem voie sa furam
niciodata nimic. Si acum tot ei ne spuneau sa aducem si noi cate ceva
de la practica! Pentru ca in felul acesta ajutam familia. Dar cu furtul
cum ramane? Asta inseamna, spuneau parintii, sa iei din avutul obstesc,
adica din ceea ce chiar ei afirma ca apartine tuturor. (Cr.C.)

D e-a udatul. Vara, in ultimele saptamani de scoala, ieseam la udat.


Intr-un an cu mare seceta, a fost scoasa, pe langa toata scoala, si gra-
dinita, grupa mijlocie si grupa mare. Copiii de gradinita aveau stropitori
de plastic, de jucarie. Unul dintre profesorii de romana, om cu umor,
s-a apropiat de ei si le-a spus ca trebuie sa numere atent si sa puna la
radacina fiecarei tulpini de porumb cate trei picaturi de apa, nu mai
mult. (R.Z.)

Tovarasii agricole: tribal. Practica sau practica agricola era numit,


fara alte explicatii, stagiul pe care in mod obligatoriu orice elev de liceu
trebuia sa-1 satisfaca la inceputul fiecarui an scolar. Absenta nemotivata
putea aduce exmatricularea, asa ca salvati se puteau socoti doar cei cu
un serios certificat medical. Numai bolile incurabile, formele bine de­

262 Si eu am trait in comunism


finite de handicap locomotor, fracturile sau decesul puteau oferi scuza
de a nu participa la efortul colectiv de strangere a „recoltei“, care, asa
cum o aratau indicatorii de plan, era din an in an mai mare si, asa cum
o aratau pietele, devenea aproape in mod magic invizibila.
Tot acolo se desfasurau exercitii aleatorii de tir: pana cand tara
avea sa ne incredinteze o pusca si gloante adevarate, prunele, rosiile,
strugurii, piersicile erau proiectilele cu care ne impuscam isteric. Des-
coperisem ca lazile cu prune pot fi gata in cel mai scurt timp daca incepi
umplerea laditei cu un strat sanatos de pamant stramosesc, sfintit de
sudoarea poporului si de sangele eroilor cazuti etc. in curand, trucul
a fost descoperit si cativa au incasat cateva suturi in cur de la maistrii
care ne supravegheau ca niste ulii posomorati si blazati, asa ca a trebuit
sa livram 100% prune.
Insa debutul meu patriotic in practica ramane memorabil si unic
in felul sau. Dupa admiterea in Liceul Fratii Buzesti din Craiova, s-a
considerat ca 0 initiere potrivita ar fi o tabara de munca patriotica la
care nimeni nu avea voie sa lipseasca, mai putin cazurile particulare
enumerate mai sus. Practic urma sa petrecem o scurta vacanta de
doua saptamani cazati la Dabuleni, pentru a culege piersici de pe una
dintre cele mai mari plantatii din tara. Prima dezamagire - baietii si
fetele erau separati nu doar in baraci diferite, dar si in locuri diferite.
Adio sperante de idile nascute prin atingerea diafana a piersicilor,
degete care se intalnesc din greseala pe acelasi fruct cu cilii lui minusculi,
vibratil-electrizati si catifelati. Ca insotitori ii aveam pe profesorii de
atelier, cum le placea sa li spuna maistrilor formati deopotriva la scoala
secerii si ciocanului, a pilei si saibei. in plus, pentru ca excursia sa do-
bandeasca ingredientele spectaculoase ale unui concurs de supravietuire
in jungla, ii aveam alaturi si pe repetentii din clasele mari de la sectia
de mecanica, care-si executau astfel corigentele pe care oricum erau
incapabili sa le treaca. Am fost cazati in aceeasi baraca imensa ce ser-
vea de dormitor, cu paturi de spital din tevi ruginite sau date cu vopsea

La munci agricole 263


leproasa si cearsafuri cu pete vechi ale unor amintiri duioase, de pes-
tera, avand nume si desene explicative pe pereti. Iluzia ca rozatoarele
de laborator care eram ar putea convietui decent cu carnasierele mari
a fost scurta, cum scurt a fost drumul pana la a deveni o colonie peni-
tenciara in mic.
Prima noapte a fost revelatoare. Golanii, simpatici in felul lor
primitiv-lombrosian, au instituit o disciplina de fier, incepand cu
igiena, fata de care aratau o religiozitate vecina cu fanatismul. Ei deve-
nisera doctorii igienisti care insistau sa le prezentam picioarele si
mainile la control. Pentru cei slab! de inger a urmat o disciplinare si
mai drastica, astfel ca un galigan care mi-a inspirat intotdeauna dezgust
prin servilism a fost pus sa faca flotari si genuflexiuni la numaratoare,
sub privirile noastre amuzat-inspaimantate. Prima noapte a fost ani­
mate de flacarile fantomatice ale postelor puse la picioare si de urletul
celor martirizati astfel.
Nimeni nu mai intelegea prea bine ce se intampla, de ce dracu’
eram acolo si ce avea sa urmeze, imaginatia limitata a prostovanilor
bind insa concurata neloial de cruzimea lor. Inventau suplicii mereu
noi si-si exersau voluptuos sadismul. In cateva zile eram cu nervii la
pamant, nedormit, clipind des, cu degetele de la picioare arse de o
posta - scapasem ieftin, fusesera doar cateva chibrituri, nu toata cutia!
- ?i cu miscari furisate de animal haituit. Alertati, nu stiu cum, o serie
de parinti venisera si-si luasera odraslele cu masina. Nu ma aflam
printre norocosi, ai mei nu aveau masina si nici eu porumbei voiajori,
ca sa-i pot anunta unde imi desavarsesc educatia. Conceptul de telefon
nu exista pentru geto-dacii CAP-ului. Am incercat atunci o solutie de
compromis, m-am adresat maistrilor care ar fi trebuit sa ne protejeze -
si am reusit, naiba stie cum, sa obtin cheia de la un alt dormitor, la fel
de mare. Miscarea disidenta a fost sesizata numaidecat, desprinderea
de colectiv era intolerabila, brutele mi-au promis o noapte de pomina,
dar au intampinat nu doar rezistenta usii incuiate bine, ci si pe cea a

264 Si eu am trait in comunism


unui pat proptit in ea. Neindraznind sa ies in puterea noptii, m-am
pisat intr-un colt al incaperii si am ascultat pana tarziu racnetele casei
de nebuni de dincolo de perete si taraitul reconfortant al greierilor, ase-
meni abatelui Faria. A doua zi amenintarile au curs ca o ploaie acida
si am primit o bruma de chelfaneala servita ca aperitiv pentru o reglare
a conturilor ulterioara. Am inteles ca avertismentul era pe bune, fara
iluzii si fara resentiment, ceea ce a prilejuit prima evadare, si sper ca
si ultima, din viata mea. Am sters-o pur si simplu la adapostul lizierei
de piersici, cu b a d boys cautandu-ma pentru o mica corectie de incalzire,
lasand in urma si norma, si ladite, si patriotism, si tovarasi de suferinta,
tot. (A.Mt.)

S i dum inica. Sambata dupa-amiaza (zi lucratoare), se facea cate o


convocare a profesorilor in cancelarie si eram anuntati ca trebuie sa
venim la scoala si in ziua urmatoare, pentru munca patriotica: adunat
paducel, curatenie in curtea CAP-ului etc. Cand situatia s-a repetat a
patra sau a cincea oara, unul dintre profesori a observat ca, totusi, in
constitutie duminica este considerate zi libera. Directorul scolii i-a
raspuns ca in constitutie nu se precizeaza ca ar fi zi libera si pentru
profesori. (R.Z.)
15
A

In vacanta,
inconcediu
Si eu am profitat de vacantele si concediile din comunism —
si uneori era chiar bine, ca-n Arcadia. Ardtau asa:
Vdcarul. O vacanta petrecuta la mare sau la munte era banala pentru
noi, cei nascuti dupa anii ’50, dar una petrecuta in Delta parea ceva
exotic, indraznet: era rezervata doar celor care puteau face fata pri-
vatiunilor vietii in salbaticie. Alesesem cu prietenii mei sa ne pierdem
urma tntre bratele Dunarii, pe un grind. Insa pentru asta trebuia sa
trecem cu bacul bratul Sf. Gheorghe. Fiind destinat masinilor agricole
si cirezilor de vite, doar cazand la mica intelegere cu cel care manevra
bacul puteai sa te strecori cu Dacia pe punte. Cum malul era abrupt si
masina supraincarcata cu cele necesare unui trai in pustietate, a trebuit
s-o usuram de bagaje si s-o ridicam cu bratele ca sa poata urea pe punte...
Cand, obositi, dar fericiti de reusita, asteptam sa alunecam pe apa, cu
ochii tinta la celalalt mal, un vacar desfigurat de alcool si imbracat ca
o sperietoare a sosit si el cu vitele la locul de plecare. Pretinzand ca ani-
malele au prioritate la transportul cu bacul, insista sa scoatem masina
si, abia dupa ce vacile ar fi fost in siguranta, sa ne strecuram si noi cu
masina printre ele. Cei care urcasera inaintea noastra se faceau ca nu
observa cearta care se iscase intre echipajul nostru si vacar. Invartind
nepasator o manivela, „seful“ bacului nu intervenea in nici un fel in
conflict (semana izbitor cu Orson Welles).
Sperand sa stavilim valul de vulgaritati cu care ne miruia vacarul,
alergam disperati, incercand sa manam nevinovatele animale spre
puntea bacului, caci se apropia seara si eram fara adapost. Dupa ce au
urcat si vitele, puntea plutitoare s-a urnit din loc. Brusc, vacarul paru

In vacanta, in concediu 269


coplefit de o oboseala nefireasca. Dar mie nu-mi trecuse ciuda pe el,
asa ca am incercat sa-1 provoc in continuare la scandal. Unul dintre
pasagerii clandestini, ca §i noi, m-a tras deoparte si m-a rugat sa-1 las
in pace, pentru ca nu este ceea ce cred eu, un neispravit, ci un merituos
arhitect. Am inghetat de uimire si in clipa urmatoare m-am repezit la
el ca o furie: „Nu ti-e rusine? Cum poate fi un intelectual in halul asta?“
Mi-a aruncat o privire inspaimantatoare, de fiaraincoltita: „Daca ai fi
facut puscarie la stuf 15 ani, ca mine, domnita... N-am mai plecat de
aici, ca n-as mai fi avut loc nicaieri.“
Vacanta a fost reusita. Am pescuit, ne-am bronzat, dar dupa o
saptamana ne-am plictisit de stuf. (M.Cb.)

Veioza cdntatoare — Aveti camera cu numarul... atata si atata, mor-


maie receptionerul hotelului Carpati (inainte si dupa comunism, ARO)
din Brasov. Buletinele!
— Poftiti!
— Mda...
Omul isi noteaza datele cu o incetineala care denota deopotriva
efort si responsabilitate.
— In regula. Asta-i cheia! Sa n-o pierdeti, ca o platiti!
— Da’, nu va suparati, camera are vedere spre Tampa? vrea sa
stie Luci, sotia mea.
— N-are! rosteste scurt receptionerul, facandu-ne sa pricepem
ca asta-i un moft. Cum altfel?
Ne-am luat bagajele si am suit cu liftul la camera atata §i atata,
care, ce-i drept, n-are cine stie ce vedere, dar altminteri e confortabila,
cu mobila relativ noua si relativ curata. Totusi, suntem la ARO! Luci
nu se lasa insa usor imbrobodita:
— Sa verificam daca merg toate alea...

270 Si eu am trait in comunism


Verificam. Pozitiv: apa curge, cloul e functional; exista chiar si
un pic de apa calda. Lux! Verificam mai departe: lustra arde (are chiar
toate becurile - o raritate in zilele acelea). Priza merge si ea (pentru
fierbator).
— la sa vedem veiozele, mai zice Luci, cusurgioaica.
Aprinde una. Merge. O aprinde pe cealalta si atunci... nu se poate,
ce-i asta? Nici o indoiala: auzim chiar din veioza, slab, dar distinct, ie-
sind vocea crainicului de la radio Bucuresti, care enumera ultimele
„marete realizari" din cadrul cincinalului.
— Ce naiba! zic. Are radio inauntru? Ia stinge-o.
O stinge. Crainicul amuteste. O aprinde iarasi. Continua „depa-
sirile de plan". O stinge: liniste. Asteapta putin si o aprinde: greve in
„lumea capitalului“, buletinul meteo, muzica populara. Stinge: tacerea
muntilor. Ne uitam unul la altul stupefiati; apoi ne umfla rasul.
— Clar. Au legat gresit firele.
— Clar.
— Oare cretinii ne aud prin lampa, daca-i injuram?
— Sper ca da.
Ne racorim putin. Apoi coboram la receptie.
— Stiti, zic, veioza din camera... vorbeste, canta...
Insul se uita intai tamp la noi. Care camera? Cine canta? Cand
pricepe, devine brusc rosu si amabil:
— Aoleu, e o defectiune! Imi pare foarte rau... Nu sunteti in dele­
gate de la...? Numeste nu stiu ce instituteinalta, ceva cu comertul exterior.
— Deloc. Suntem turisti, particulari.
— Ma scuzati--- Da, asta e, nu v-am dat camera care trebuia...
daca ma intelegeti-- S-a facut o confuzie. Era anuntata o delegatie...
Inca o data, mii de scuze... Aranjam lucrurile indata... Uitati, va dau
in loc camera cu numarul atata si atata —la fel de mare si frumoasa -
si fara... in plus, are si o vedere superba spre Tampa! (A.C.)

In vacanta, in concediu 271


A rta refuzului. Era tn vara lui ’83, vara fierbinte, chit ca nu sahariana,
ca acum, asa ca nu aveam nevoie de aer conditionat. Nu ca s-ar fi gasit:
a§a ceva nu existase niciodata in tara noastra darza si transpirata. Altele
insa existasera, muschiul de vita, de pilda, dar acesta disparuse de
mult; telemeaua, de mai curand; untul urma sa-si faca iesirea din viata
cotidiana in anul urmator; penuria, toxica stapana, polua tara fla-
manda. Ce trufandale or mai fi fost intrau in manualele de istorie sau
se duceau la export, ori la Gospodaria de Partid, destinate consumului
tovarasilor mai egali decat noi. Mai toti sufeream de malnutritie, unii
mureau de-a binelea si din cauza ei, dar nouainca nu ne venise randul,
ca eram tineri.
Cum eram tineri, aveam viata in fata si multe, multe cozi la care
s3 stam, asa ca ne-am asezat la una (relativ scurta) la Militie, sa-i de-
claram pe cei doi prieteni din Vest care urmau sa ne viziteze. Daca nu
declarai cu ce cetateni straini intrai in legatura, erai „pasibil“, adica te
puteau agata, santaja, poate chiar aresta. I-am declarat, si asa, decla-
ra(i, i-am luat intr-o calatorie prin tara. Hai intai la manastiri!
Ca sa ajungem la Moldovita - drum lung, ca nu puteai conduce
mai repede decat o faceau §i o fac si azi trenurile, fie din cauza cami-
oanelor si a tractoarelor care nu depaseau 50 pe ora, lasand in urma
un fum gros ca acela de la un atac cu napalm, fie a gropilor de pe sosea,
unele a§a de mari, ca puteau fi monitorizate de satelitii de spionaj ai
americanilor - am facut o coada de-o noapte la benzina. Exagerez, nu
chiar o noapte, dar vreo sapte ore tot au fost. Un chilipir, daca stau sa
ma gandesc: recordul meu era - si a ramas - o coada de aproape 48 de
ore, care incepea de pe la Statuia Aviatorilor $i se termina fericit la
benzinaria aflata intre Fantana Miorita si aeroportul Baneasa. La cozile
astea te topeai vara si inghetai iarna, ca doar nu era sa-ti consumi ben­
zina ca s 5 ajungi la benzinarie, daca prindeti paradoxul: pur si simplu
iti impingeai masina, cu hac si zvac si ras si disperare.

272 Si eu am trait in comunism


In fine, ajungem la Moldovita, dar, cum mai trasesem benzina
in si din canistra, Micsunica (Dacia 1300 cu imbunatatiri) mirosea a
benzina toata. Si noi a benzina, si sfintii pictati a benzina, si naosul, si
haosul, toti a benzina. Parca si de sub sutana preasfintiei sale preotul
adia un damf de benzina. Intr-un tarziu, iesim lamuriti din sfantul
lacas turistic cu miros saudit si dam de vesela natura bucovineana.
Dar vine seara; batem la poarta unei case mai de soi si-1 rugam pe gos-
podar sa ne lase sa dormim in fanar, ca asa obisnuiam. Ne masoara ala
din cap pana-n picioare, sta cam mult pe ganduri, noi ne uitam mirati
unul la altul - ne paream curatei - , mai tace o vreme si, intorcandu-se
catre casa, ne arunca:
— Nuvapot primi.imi pare rau. Casa mea e preamare. (C.-A.M.)

Barca pe valuri. Pe plaja din 2 Mai, plina de corturi, patrulau incepand


de la lasarea serii graniceri. Functia lor principals era sa stinga focurile
si sa-i scoata din apa pe cei care inotau noaptea. La un moment dat -
dupa ce, se spunea, cineva incercase sau chiar reusise sa ajunga pe mare,
cu o barcuta, in Turcia - primisera sarcina de a cere ca barcutele de cau-
ciuc si de plastic ale celor de la corturi sa fie dezumflate la lasarea noptii.
Proprietarii puteau sa le umfle la loc a doua zi dimineata. (R.Z.)

A dierea strainatatii. La mare, pe straini ii recunosteai in primul rand


dupa aura olfactiva. Miroseau luminos, a sapun bun, a crema de plaja,
a parfum, un amestec de arome care vorbea despre o alta lume. Adul-
mecam aerul. Ii admiram. Ii invidiam. !i fericeam. Nici prin cap nu
ne-ar fi trecut ca am putea mirosi si noi vreodata asa. (I.P.)

Sovietic si am erican. La serviciu, intoarcerea din concediu era un


moment in care fiecare povestea pe unde a fost, ce-a facut. Dar punctul
forte al acestor povestiri estivale il reprezenta ce a gasit fiecare de

In vacanta, in concediu 273


cumparat. Nimeni nu mai povestea ce a vazut nou sau interesant. Fie-
care impartasea colegilor numai norocul pe care 1-a avut sa gaseasca,
sa cumpere, sa aduca acasa o marfa greu de procurat. Deveniseram
pasari de prada. Asa am aflat ca la benzinaria de pe nu stiu care drum
national, la kilometrul X, se putea cumpara mult cautata hartie igie-
nica, ori ca intr-un oras se gasea, fara coada, detergent sau pasta de
dinti sau pantofi facuti pentru export. Ba chiar in satul Fundu Moldovei
au fost cumparati chiloti de bumbac pentru femei, celebrii chiloti tetra!
Am facut si eu un anunt-bomba: la magazinul forestier dintr-un sat
de munte gasisem gem de afine sovietic si whisky american la preturi
de nimic! (I.C.)
Medicale
*■

Si eu amfost medic in Arcadia comunistd. Si eu amfostpacient.


Era asa:
O im agine de neuitat. Un coleg a povestit cum atunci cand, intr-o
iarna cu frig in spital, a deschis pentru operatie toracele unui copil, au
iesit aburi, asa cum ies intr-un abator inghetat cand sacrifici un animal.
A fost o imagine-soc. Chirurgul care a povestit intamplarea, Mircea
Dobre, a marturisit mai tarziu ca aceasta ramane cea mai puternica
dintre amintirile lui legate de Spitalul Fundeni. Mircea Dobre a plecat
din Romania si a facut o cariera stralucita in chirurgia cardiaca din
Suedia. (M.S.M.)

Solutii „de avarie". Multe lucruri vor fi bind greu de inteles pentru
studentii si tinerii medici din ziua de astazi. Nu e simplu sa-si imagineze
cum era sa operezi in anii ’80 cu manusi chirurgicale spalate dupa
fiecare operatie si sterilizate la autoclave pana ce se rupeau (imi amin-
tesc si acum sirul lung de manusi puse la uscat, dupa spalare, ca rufele
pe sarma!), sa folosesti pentru ligaturi nailon infasurat pe fiole de sticla,
reutilizate si ele, desigur, ca si seringile cu care se faceau tratamente
pe sectie.
Este si pentru mine greu de priceput cum de am suportat, mai
ales catre sfarsitul anilor ’80, frigul din salile de operatie, care era asa
de mare, incat in momentul inciziei ieseau aburi din cavitatea peri-
toneala a pacientului ca dintr-o oala de supa fierbinte de pe care ai
ridicat capacul (nu este nici o exagerare stilistica, chiar asa a fost). in
departamentul de supraveghere postoperatorie, erau ferestre care nu

M edicale 277
se inchideau bine, astfel ca iarna, pe gerul cel mai mare, era un perma­
nent curent inghetat, care vajaia sinistru, pe care asistentele incercau
cu disperare si cu putin succes sa-1 domoleasca cu paturi inghesuite
pe pervaz, lipite in crucis si-n curmezis cu leucoplast. Cum era cu
putinta ca pacientii cu operatii mari de cancer realizate corect sa faca
din cauza frigului o pneumonie pe care n-o puteam controla din lipsa
de antibiotice?!
Penele de curent duceau uneori la stingerea luminii in timpul
operatiei; solutiile de avarie erau, in cazurile fericite, o lanterna sau,
cand o asemenea tehnologie avansata nu era la indemana, chiar aprin-
derea alcoolului intr-un capac de casoleta. Asta a fost „timpul ce ni s-a
dat“... (C.V.)

B atalia cu mustele. La spital, la Fundeni, am intrat la cativa ani dupa


Revolutie, dar era inca la fel ca pe vremuri. Imi amintesc ca in sala de
operatie, vara, geamurile stateau larg deschise, pentru ca era foarte-
foarte cald. Noi, asistentele, aveam un plici in sala de operatie, ca sa
alungam mustele intrate pe fereastra. Ata chirurgicala o rulam pe
papiota (de fapt, pe fiole de sticla), ca sa avem pentru cusut dupa ope­
ratie. Aveam comprese si halate si masti sterilizate in casolete vechi,
care nu se inchideau cum trebuie. Iar pe maini ne spalam cu sapun
obisnuit, 20 de minute. Puneai ceasul sa sune si te opreai din spalat
cand suna. (F.C.A.)

D oud M adone si patru prunci. La sfarsitul anilor 50 (mai exact in


! 959 ). Pr>n faimosul decret 410, multe manastiri au fost desfiintate.
Maicile au fost nevoite sa mearga „in lume“ sa-si gaseasca o slujba.
Unele au fost adoptate de familii in care s-au ocupat de copii, altele au
fost angajate ca muncitoare prin diverse intreprinderi socialiste sau ca
infirmiere in spitale. Un cunoscut neonatolog imi povestea ca in acei
ani s-a intamplat ca, in vreme de iarna, dupa o pana de curent, in sectia

2 78 Si eu am trait in comunism
de nou-nascuti in care lucra, doua foste maid dintr-o manastire din
Moldova, acum infirmiere prin forta decretului 410, sa stea toata noap-
tea cu niste copii prematuri, stransi la san, ca sa-i incalzeasca cu caldura
corpului lor, in fata ferestrei deschise. Cand dr. Rusu, pe atunci foarte
tanar, a venit a doua zi dimineata la spital, a avut in prima clipa ima-
ginea uimitoare a... doua Madone, fiecare cu cate doi prunci la piept!
Maicile vremelnic infirmiere le-au dat acelor copii atat de vulnerabili
ceea ce era clar pentru oricine ca au nevoie urgenta: caldura si oxigen.
Povestea mi-a fost confirmata, nu pare a fi mitologie urbana, cu atat
mai mult cu cat dr. Octavian Rusu, creatorul scolii de neonatologie
din Romania, era un om extrem de sobru. Eu unul am indoieli ca in
acea noapte au fost respectate standardele moderne ale ingrijirii
nou-nascutului prematur. Fapt este ca metoda, simpla, intuitiva cum
a fost, a functionat.
Este simbolic pentru ce s-a intamplat cu medicina in acele vre-
muri, in Romania. A reusit sa functioneze: sa vindece, atunci cand era
cu putinta sau, cand vindecarea era imposibila, macar sa aline sufe-
rinta. Cred ca asta s-a intamplat atunci cand oamenii - si asistente
medicale, si medici - si-au amintit ca medicina, dincolo de orice con-
juncturi, se intemeiaza pe principiul milei. Legea empatiei a fost de
cele mai multe ori mai tare decat conjunctura sociala, politica, mai
tare decat frica. (C.V.)

D osarul Si t
nota. Cand m-am inscris la examenul de admitere la Me-
dicina, la inceputul anilor ’60, erau doua categorii de candidati. Cei care
aveau parin^ii profesori, doctor!, farmacisti, functionary economisti
sau contabili erau considera^i mic-burghezi, ceea ce era o tampenie,
din punct de vedere social era o impartire complet aiurea (mai rau,
daca p arin g erau preoti sau aveau alte meserii, mai neobisnuite...
deveneau inclasabili.) Candidate din a doua categorie, carora li se spu-
nea „cei cu dosare de sfat“, nici macar nu se inscriau la facultate pentru

Medicale 279
examenul de admitere. Eu am intrat in categoria mic-burghezilor si,
in grupa pentru care am candidat, erau douazeci pe un loc. De ce asa
de multi? Fiindca numai 10% dintre locuri erau rezervate pentru noi,
acestia, categorisiti ca mic-burghezi. In schimb, viitorul candidat cu
dosar de sfat se ducea impreuna cu tatal lui la Sfatul popular, in co-
muna sau orasul in care traia, parintele aducea o dovada ca este sala-
riat la o intreprindere, bind muncitor ori tehnician, sau, daca era din
mediul rural, ca este taran muncitor fara pamant. Chiar asta era de-
numirea, „taran muncitor", ceea ce insemna ca se bucura de asa-zisele
beneficii ale clasei muncitoare, cu conditia, bineinteles, sa fie fara
pamant. In mentalitatea de atunci, ei reprezentau clasa muncitoare,
pe cand parintii nostri mic-burghezi se ocupau doar cu huzurul, stateau
degeaba si adunau bani din band, ceea ce bineinteles ca era o scor-
neala. Printre cei cu asa-zisele „dosare de sfat“, mai era o categorie
destul de mare: oameni din productie, muncitori, tehnicieni, surori
medicale, tehnicieni veterinari, tehnicieni de laborator, care nu facusera
liceul teoretic, ci doar o scoala oarecare dupa primele sapte clase. Pentru
toti acestia erau rezervate 90% dintre locurile de la facultate, si dosa-
rele lor de la fiecare Sfat popular, cum era pe atunci, erau transmise
facultatii, iar secretariatul ii inregistra si-i baga in examene, pe langa
noi, care candidam pe calea traditionala. Numai ca in grupul meu erau
mii si mii de tineri din Bucuresti care voiau sa faca medicina, si eu
cunosteam destul de multi, foarte buni, care au cazut, pentru ca limita
de intrare era peste nota 9. Pe cand limita la cei cu „origine sociala
sanatoasa" era nota 5. La probele orale se puteau manipula notele dupa
bunul-plac. (M.S.M.)

M edic la C lu j. De prin 1985 s-a interzis calcatul lenjeriei de pat, al


pijamalelor bolnavilor internati si al halatelor personalului medical, ca
sa se faca si mai multa economie de curent electric. S-au interzis fier-

280 Si eu am trait in comunism


batoarele - cumparate de la rusi, pe piata neagra, alaturi de branule
speciale pentru sugari, antibiotice si seringi de unica folosinta —, fier-
batoare cu care ne faceam ceai si cafea pentru noptile lungi petrecute
in camerele de garda inghetate. Cafeaua avea naut. Era botezata „ne-
chezol“ si o procuram stand la cozi de la patru dimineata, razand man-
zeste de comentariile si bancurile cu Bula care se auzeau in intuneric,
perfect constienti ca printre noi exista cel putin un turnator si un agitator.
In 1988 a fost o iarna grozava, cu temperaturi de -20 de grade;
penele de curent erau o realitate cotidiana.
Aflaseram deja ca exista virusul HIV-SIDA sau ca ne-am putea
contamina cu virusuri de hepatita B si C de la instrumentarul insuficient
sterilizat - tot pentru economie de curent electric.
In Spitalul de Boli Infectioase erau permise radiatoare in saloa-
nele de copii si la terapie intensiva, ceea ce ne facea sa ne inghesuim cu
mamele si copiii intemati, ca sa completam hartiile si foile de observatie.
In rest, pacientii dormeau imbracati, cu fulare la gat §i caciuli in cap,
iar noi umblam cu cate doua halate de molton puse peste pulovere
groase. Aratam toti ca niste pinguini ponositi si incercanati. (S.T.)

A n im a le de (nedorita) companie. Eram proaspat venita, ca medic,


intr-o comuna din judetul Vaslui. Locuiam in dispensar, intr-o cama-
ruta al carei confort era sub nivelul unei celule de puscarie si, oricum,
ma simteam condamnata la locul de munca. Mai precis, asa eram tra-
tata. Aveam de facut teren in noua sate raspandite pe o suprafata uriasa.
Mi se daduse sareta, ba chiar si vizitiu. Un mic detaliu: calul murise.
A fost singura data in viata cand am vazut, la mine in camera,
soared catarandu-se pe pereti, intr-atat de glodurosi erau. Am convietuit
tot timpul cu soarecii, uneori ignorandu-ne reciproc, alteori asa cum
convietuiesc unii cu animalele de companie. (A.M.)

M edicale 281
Sin drom u l post-botez. Repartizarea la tara a tinerilor absolventi de
medicina, dupa un stagiu intr-un spital judetean (Bucurestiul nu mai
accepta stagiari din iarna i984-’85), era o incercare pentru cei mai multi
dintre tinerii medici. Inca si mai grea, cumva mai pitoreasca, pentru
orasenii ca mine, care nu aveau nici macar bunici la tara.
Sedinta de primire si prezentare a fiecarei noi serii se facea in
spitalul orasenesc care „guverna“ dispensarele din comunele in care
fuseseram trimisi. Ea se desfasura lunar, intr-o atmosfera de evident!
ostilitate, cu amenintari abia voalate, sub semnul unor indicatori care
aveau sa devina cosmarurile noastre: „deces zero-un an“ si „nastere
la domiciliu". Se lasa cu sanctiuni, amenzi si mutari disciplinare, plus
ca respectivul... repudiat era dat ca exemplu negativ si amenintator
celor nou-veniti, luni de zile dupa aceea.
Era prima sedinta, pentru noi, la spitalul orasenesc. $i, bine-
inteles, exista si un exemplu negativ, aspru pedepsit, care ni s-a flu-
turat amenintator de catre cadrele Directiei Sanitare Prahova (una
dintre cele mai temute, se vorbea doar in soapta despre capii ei, strans
legati de capii partidului din judet). Un „deces zero-un an", in fapt
un sugar de vreo trei luni, mort la petrecerea botezului sau. Pe scurt,
povestea (doar schitata de cadrele judetene, dar perfect stiuta de co-
legii din judet, avand cunoscuti chiar printre protagonisti) a fost
urmatoarea: dupa ritualul de la biserica, toti musafirii au fost invitati
la chermeza data de familia proaspatului botezat. Era toamna tarzie,
frig. Pruncul, facut traditionala sarma in scutece si paturici, a fost lasat
(poate cu gandul „un pic, pana ma dezbrac") pe o lavita, mai langa
soba. In semiobscuritatea camerei de trecere si »
cu multa tuica
»
fiarta si
»

vin bun „la bord", un chefliu si-a lasat surtucul pe numita lavita.
Probabil nu chiar peste copil, dar suficient de aproape incat urmatorul
sa c re a d a ca acolo se lasa hainele de exterior si s-o azvarle negligent si
pe-a sa. Nu stim la a cata haina copilasul nu se mai zarea, cert e ca

282 Si eu am trait in comunism


acela chiar a devenit locul desemnat pentru lasatul hainelor groase si
un morman inform a crescut pana-n zori.
Voia buna (a se citi excelentul vin de Dealul Mare - Urlati) i-a
anesteziat pe toti: parinti, bunici, alte neamuri si multimea de invitati.
Cand, in zori, tanara mama s-a mirat cum de n-a plans toata noaptea
pruncusorul ei, a aparut cineva care a intrebat, pur si simplu, unde era
copilul invocat. Putine minute au fost necesare pentru a se descoperi
tragedia si ne putem imagina ce a urmat in acea dimineata, in neferi-
cita casa.
Ce tot nu intelegeam era infierarea constant! a medicului, amin-
tit inc! de la inceput ca principalul vinovat, si care acum era mutat
disciplinar si sanctionat („nici nu se-aude trenul pe unde e“, sopteau
cunoscutii lui). O liniste rea s-a asternut in sala urat! si mohorat!.
Amestecul de ingrijorare, revolt! si uimire cobora priviri si iutea res-
piratii. Nu era deloc un bun-venit, cum ne asteptam, in spiritul festi-
vist al vremurilor.
Inutil s ! v! spun cum noi, medicii navetisti, aveam s ! ne crisp!m
cand aflam, sam b!t! dup!-amiaza, cand plecam spre Bucuresti, c!
tocmai a fost botezat al lu’ Cutare si se preg!tesc de petrecere... Luni
dimineata, primul sugar vizitat era proasp!tul crestinat; legal, doar
nou-n!scutul trebuia vizitat la domiciliu, dar adesea o f!ceam si dup!
ce implinea o lun!, mai ales cand nu era si un pediatru in dispensar,
fie pentru c ! nu prea aveam incredere in vreo familie, fie c ! bebelusul
era mai boln!vicios, fie c! le aduceam lapte praf si ceva medicamente
de la Bucuresti. Nu mai asteptam s!-i aduc! la dispensar.
Se ad!ugase sindromul... post-botez, care ne luase somnul. (C.Vs.)

L a pediatrie. Mi-am petrecut anii de studentie la Cluj, intr-un mediu


academic elevat, in care profesorii ni se adresau cu „domnule coleg“,
intr-o generatie de tineri entuziasti si naivi, ocupati s ! invete pe rupte

Medicate 283
si aparent neatenti la detaliile vietii de zi cu zi. Faceam petreceri la care
se manca mamaliga cu branza, carnati afumati adusi de colegii care
aveau rude la tara si paine cu zacusca. Ori inchiriam contra unei sume
exorbitante un video si cateva casete cu filme, inghitind cate 12-14 ore
de cinema improvizat. Mai tarziu, cum salariul de medic rezident era
si-atunci insufkient, faceam multe garzi in toate serviciile de urgenta.
Cat timp am lucrat la pediatrie, m-am imprietenit cu bucatare-
sele, care ma rasfatau cu cartofi prajiti, oua ochiuri si cani mari de
compot, ca sa pot face fata orelor epuizante de garda. Erau femei ad-
mirabile, aduceau de acasa mancare pentru copii si reuseau sa faca
meniuri gustoase din nimic; imi aduc aminte ca fierbeau parizerul ca
sa-1 desareze inainte de a-1 da copiilor la micul dejun sau la cina. Ade-
seori erau transferati copii de la orfelinatul din oras, subnutriti si plini
de cucuie si de vanatai, pentru ca se leganau continuu si se izbeau rit-
mic de gratiile patuturilor, cu mintile pierdute de la hrana proasta si
alcoolul ingurgitat de parinti, de la singuratate si abandon. Primeam
aceste cazuri cu inima stransa, mai ales ca, pentru orice deces „zero-
un an“, trebuia sa dam socoteala la comitetul de partid; ce-i drept, ne ti-
neau spatele sefii clinicilor, la randul lor exasperati de neputinta de a
acoperi garzile doar cu specialisti, de lipsa de medicamente si de hrana
adecvata. (S.T.)

D ializa. Niculae era medic, avea putin peste 50 de ani si imi era ruda
indepartata, prin alianta. Dar, cum familiile romanesti traditionale
sunt foarte largi si se intind pana departe in gradele de rudenie, ne
intalneam destul de des, de mai multe ori pe an, si eram apropiati. Era
directorul spitalului din Sinaia. Foarte iubit de pacienti: avea o natura
blanda si nu lua bani. Se imbolnavise de rinichi, poate de vreo doi ani.
S-a tratat cumva, parea o sacaiala, toata lumea din jur, inclusiv el, as-
tepta sa-i treaca. II vedeam la sarbatori, stateam indelung de vorba,
stiam ca are ceva, dar nu dadeam stirii nici o greutate. „Se face el bine!“

284 Si eu am trait in comunism


imi spuneam. Apoi starea i s-ainrautatit brusc. A fost asa cum aluneci
pe neasteptate pe scari, o surpriza. Nimeni nu intelegea ce se intam-
plase. Tratamentul fusese prost? Boala nu putuse fi stavilita? Acum
rinichii incepusera sa cedeze, iar sangele se otravea. Tenul lui Niculae
se alterase, sclerotica capatase nuante de cenusa, ii crescusera sub ochi
cearcane mari, ca niste pungi in care i se scurgea lichidul ochilor -
privirea sau ce-o fi fost. Ochii i se ingustasera. Cand 1-am revazut, de
un Craciun, am remarcat, cu strangere de inima, ca se misca nesigur.
in starea asta se dusese in audienta la nu stiu ce autoritate de
partid sa ceara aprobare de dializa, la Bucuresti. I se spusese ca problema
lu i nu era de competenta locala. Fusese trimis la centru. S-a dus. Dar
nici acolo nu era bine, caci nici autoritatea cu pricina nu avea com­
petenta necesara. Din poarta-n poarta, din usa-n usa, din ce in ce mai
slabit, Niculae cauta fo r u l potrivit problemei lui. A cazut cand iesea
de la partid, unde cauta o recomandare, o trimitere. Alertat de sotia
disperata, un coleg de facultate 1-a introdus in noaptea aceea, pe sest,
la unul dintre cele doua aparate de dializa care functionau. A ramas
in Bucuresti mai multe saptamani. Dializa ilegala a continuat, gratie
fostului coleg. Ne duceam sa-1 vedem pe Niculae in rezerva lui, pe furis,
noaptea, dand o moneda de trei lei portarilor. Aproape ca isi revenise.
Lui Niculae i-au facut enorm de mult bine saptamanile acelea, cat timp
a functionat pila.
Dar ajutorul a incetat brusc. Legal, situatia nu mai putea conti-
nua. Trebuia intervenit la Cabinetul doi. De-acolo veneau aprobarile
pentru dializa. Trebuia o pila mare si un memoriu. A facut memoriul.
A asteptat. Era optimist, pentru ca, desi conducerea spitalului se prin-
sese de dializele ilegale, iar acestea incetasera, cineva de la partid ii
gasise in fine o pila buna. Reintors la Sinaia, in asteptare, incepuse din
nou sa mearga la serviciu, desi sangele i se otravea tot mai mult. Ca
medic, stia ca nu are scapare. Apoi i-a vend vestea ca memoriul fusese
respins. Cineva, nu mai stiu cine, i 1-a adus acasa. Avea pe el rezolutia

Medicate 285
„Nu se aproba11. Si-a luat restul de zile de concediu si a ramas acasa.
Toata familia §tia ca Niculae moare. Se uitau la el cum se stinge, tot
mai innegrit. Toti, adica toate rudele, am trecut in acele cateva zile,
cate mai avea de trait, pe la el. Eram consternati. In spital, toata lumea
era revoltata. Dar ce puteau face? Si ce puteam noi face?
La inmormantare a venit foarte multa lume. S-a plans, s-a
vociferat. Unul dintre colegii lui de spital, un chirurg, a cerut sa-i
vorbeasca la capatai. Furios, strangand o bucata de hartie in maini, a
spus: „Niculae a murit cu zile... el!... cu zile... multe... el!... Ace§ti
nemernici... astia!... Nici macar o aprobare... pentru asa... pentru un
om! Nu te vom uita niciodata, Niculae!1* Apoi a izbucnit in plans,
agitand hartia mototolita. Cand a primit lumanarea cu batista si ba-
nu(, un barbat care statuse mai retras, in randul din spate, i-a spus cu
multa caldura sotiei lui Niculae: „Fiti atenta, doamna, ca e pacat de
Dumnezeu. Va baga astia in bucluc nevinovata, cu vorbele lor. Aveti
copil de paispe ani. Cresteti-1, faceti-1 frumos, ca merita si bietu’ domnu’
doctor atata consolare.11(H.-R.P.)

Fiola defortral. L-au externat pe tata cand nu se mai putea face nimic.
Era inconstient de mai multe zile. Durerile incepusera aproape con-
comitent cu intrarea in inconstienta. Insuportabile chiar la privit, nu-ti
puteai imagina cum de le putea suporta el, bolnavul, care pipaia cu
trupul lui muchiile de la intrarea in tinutul comei. La inceput deschidea
ochii, larg. Tata avea ochi verzi, mereu acoperiti de ochelari fie verzui,
fie fumurii (era foarte miop). Acum, fara ochelari, pareau imensi, ca
doua boabe de strugure inundate de lumina. Niciodata nu remarcasem
cat sunt de frumosi. Si pareau ca vor sa ne spuna ceva, desi nu se uitau
dupa noi, cei care se intampla sa fim in jurul lui cand incepea accesul
de durere. Apoi se ridica usor in capul oaselor, ca teleghidat, de parca
1-ar fi tras cineva cu o sfoara prinsa de piept. Se oprea aproape drept

2 86 Si eu am trait in comunism
si ramanea asa cateva clipe, fara sa se sprijine in brate: ridica usor bar-
bia, isi lasa incetisor sa-i cada pleoapele peste ochi, numai pana la
jumatate, de parca ar fi continuat sa se uite dupa ceva sau cineva, desi
nu dupa noi se uita, apoi deschidea gura, venele gatului i se umflau si
din toata fiinta lui iesea, la inceput tanguit, iar la urma ca un urlet, un
geamat-muget care nu era de om.
„I1 doare“, ne-a spus sora. „La cancerul lui, sunt dureri rele, rele
rau. Perfuziile sunt slabe, nu-1 ajuta la cum e el acum.“ „Dati-i ceva“,
am rugat-o. J i trebuie fortral, da’ n-avem fortral in dotare. Se da nu­
mai cu aprobare de sus“, ne-a spus, ridicand din umeri, nu neaparat
cu indiferenta. Trebuia facut un „referat de utilitate“ prin institute,
semnat de un „sef mare“. „Da’ e scump!“ ne-a avertizat. Am vorbit cu
doctorul lui, cel care-1 operase si care nu mai voia sa ne vada de cand
tata era rau. Tata fusese coleg de internat cu el, la Cernauti, si era no-
toriu in familia noastra pentru disputele in jurul lui Freud. Ne-a spus -
cand 1-a gasit sora-mea, si somat de ea - ca nu poate elibera decat cu
aprobare. „De unde?!!“ a urlat ea. „De la guvernator.“ Asta era simplu,
cu totii stiam ca tata facea lucrarile guvernatorului Bancii Nationale.
Dar nu el ne-a dat-o, ci unul dintre viceguvernatori, care ne-a ajutat si
cu inmormantarea. O functionary ne-a facut referatul de utilitate, vice-
guvernatorul 1-a semnat peste stampila bancii si cu acest trofeu ne-am
dus la directia spitalului, unde am asteptat o jumatate de zi ca sa ni se
puna o alta semnatura: „Aprob, in limita disponibilului."
In tot timpul acesta, cam o data la o ora, tata se ridica in capul
oaselor si gemea in felul acela inspaimantator. Faceam cu schimbul
mama, surorile si cu mine. De neputinta, cand tata striga, strigam si
noi, ne dadeau lacrimile. li uram pe toti angajatii spitalului si cel mai
mult pe doctorul care fusese coleg de internat cu tata, la Cernauti. in
seara zilei in care ni 1-au dat acasa, am primit de la magazia spitalului
patru fiole de fortral. Costau o mie de lei (salariul meu, dupa trei ani

Medicale 287
de campul muncii, era de 2 050 de lei). Am fost foarte bucurosi. Tata a
mai trait, acasa, doua zile si jumatate: ziua in care ni 1-au dat si noaptea;
a doua zi si noaptea; iar in dimineata zilei a treia, la 6:40, a murit.
Am folosit trei dintre fiolele de fortral. Le injectam in perfuzie,
potriveam picuratorul, loveam cu unghia aratatorului micul vas cilin-
dric. Ne facea bine ca invataseram sa facem toate astea; ca ii eram de
folos cu ceva. Dar tata, pana a murit, tot s-a mai ridicat de cateva ori
in capul oaselor, asa cum facea de fiecare data, ca tras de o sfoara prin-
sa de piept, cu ochii aceia larg deschisi, fara sa ne caute pe vreunul
dintre noi cu privirea, desi noi il tineam de mana si-i vorbeam si-1
chemam pe nume: „Tata! Tata!“. Iar el, cu tot fortralul injectatin per­
fuzie, suferea. Il durea si cand tacea, si cand gemea. Toata carnea lui
fremata, parca voia sa-i iasa, ca ochii din orbite, de sub piele. Spre sfar-
sit, a mai lasat sa iasa din el, a nu stiu cata oara, strigatul aceia ingro-
zitor care incepea cu un bocet, ca o tanguiala de om napastuit, si se
termina cu un urlet care se ridica din cel mai adanc rarunchi al omului,
de parca cineva ar fi inceput atunci sa-i bata cuie in lumina ochilor.
Imediat apoi pleoapele i-au cazut peste jumatate din ochi. S-a mai
vazut un timp, pe jumatatea ramasa vizibila, lumina de strugur inun-
dat cu aur a frumosilor lui ochi verzi. Cateva clipe. Apoi moartea i-a
matuit. La capatai, chiar langa capul lui, sticlea in lumina piezisa a
diminetii fiola de fortral ramasa nefolosita. (H.-R.P.)

N u -l m ai suna pe D anut! S-a intamplat sa lucrez intr-o mare clinica


de obstetrica-ginecologie in anii 1987-1988. Atmosfera era extrem de
incarcata, tot ceea ce ar fi putut interfera cu politica partidului comu-
nist in domeniul cresterii natalitatii era supus unui control extrem de
atent. Operatiile cezariene erau aprobate cu mare greutate din simplul
motiv ca erau o poarta catre avortul legal, permis dupa doua opcratii.
Strictetea era mare, impinsa uneori pana la grotesc. Aprobarea era
data de profesorul Dan Alessandrescu personal. Lucrul functiona rela-

2 88 Si eu am trait in comunism
tiv simplu in cursul programului de peste zi din maternitate. Situatia
se complica insa in garda, cand seful echipei, intotdeauna un medic
cu mare experienta, era obligat sa-1 sune pe domnul profesor si sa
primeasca confirmarea indicatiei, prin telefon.
Intr-una din garzi a fost nevoie ca, in cursul noptii, profesorul,
in varsta de 74 de ani pe atunci, sa fie sunat de patru ori! Dupa cea de-a
treia solicitare, menajera, numita Paraschiva, o femeie de la tara fara
scoala, dar cu o mare doza de bun-simt, a refuzat sa-1 mai trezeasca si
i-a spus domnului medic-sef de garda: „Da’ fa-i, draga Gabi, cezariana
femeii, daca trebuie, nu-1 mai suna pe Danut toata noaptea, ca doar
esti baiat mare!“ La acest raspuns, numitul Gabi, care avea in jur de 45
de ani, ne-a privit cu tristete, spunand: „Acum eu ce scriu in foaia de
observatie, ca indicatia operatorie e pusa de Paraschiva?!“
Sunt obligat sa spun ca, spre cinstea lui, „Gabi“ a efectuat si cele-
late doua cezariene corect indicate chiar si asa, fara binecuvantarea
directa a sefului.
Cu chiuretajele terapeutice era un circ intreg! Nu insist cu deta-
liile medicale care ar plictisi publicul „laic“ si nu amintesc decat ca
trusele de chiuretaj erau depozitate sub cheie, ca erau scoase din du-
lapurile metalice cu proces-verbal, cu mai multe semnaturi si parafe,
iar lista pacientelor era comunicata telefonic procuraturii cu o ora
inainte de efectuarea chiuretajului. Dar despre asta, despre nenorocirile
bietelor femei care, in pofida indicatiilor clare ale PCR, nu voiau totusi
sa faca copii unul dupa altul si incercau sa intrerupa sarcina in fel si
chip, despre asta ar trebui sa se mai gaseasca relatari destule. (C.V.)

C o n tra cronom etru. Sotia mea era in spital, tocmai ni se nascuse pri-
mul copii, iar eu trebuia sa fac urgent rost de lapte praf, pentru ca ea
nu aveainca lactatie. R obebi se chema, fiindca toate numele erau atunci
cu ro- si cu -rom, de la Romania. Am alergat la toate farmaciile, dar
raspunsul era acelasi: n-avem! Si farmacistele ridicau din umeri, cu

Medicale 289
compasiune: mai veniti, poate ne-aduce. Eram contra cronometru,
copilul trebuia hranit si-mi amintesc spaima si disperarea si revolta
care m-au cuprins. Pana la urma, cum stiam pe cineva in spital, ne-au
imprumutat niste Robebi, iar dupa un timp, din fericire, sotia mea a
putut alapta - si-am scapat de teroarea procurarii laptelui. (V.A.)

14 kilom etri in cutevu ore. Locuiam la 14 kilometri de Bucuresti, in


comuna Tunari. Ca sa ajungi in oras era oribil: trebuia sa iei un auto-
buz prapadit, caruia nu i se inchideau bine usile, pentru ca garnitura
de cauciuc era ferfenita. Vara, asta ajuta la aerisire, dar iarna batea
viscolul prin usi. Masina venea o data la o ora, deci era foarte, foarte
plina. Oamenii stateau atarnati pe scara, n-aveau de-ales.
Se pare ca la doi ani si jumatate am facut febra si m-am invine-
tit. Ca sa ajunga cu mine in oras, parintilor mei le-a luat cateva ore,
pentru ca pe vremea aia nu erau taxiuri la noi, iar vecinii nu aveau
masina. In toata comuna erau doar cateva masini, iar salvarea nu venea.
Am ajuns vanata la spital, dar au reusit sa ma stabilizeze si m-am fa-
cut bine. Dupa sase luni povestea s-a repetat intocmai. Mama si-a
depus dosar ca sa-si cumpere „masina mica“, pentru ca pe-atunci nu
te duceai pur si simplu sa-ti cumperi, trebuia sa faci cerere si sa astepti
sa-ti vina randul. Au trecut cativa ani pana i s-a aprobat. Noroc caintre
timp n-am mai fost bolnava. (F.C.A.)

M edicina in fa m ilie. Eram foarte mica, fusesem (eram?) bolnava si


tata facuse rost de medicamente pentru mine, se intorsese acasa fericit,
foarte fericit (imi placea foarte mult cand era asa, pentru ca ma lua in
brate si dansa cu mine), cu un pachet din hartie de ziar din care mama
a revarsat pe masa un munte (mie asa mi se pareau) de pastile in trei
culori, amestecate: foarte portocalii, foarte galbene si foarte roz. Mai
intai mi-au explicat ca nu am voie, cu nici un chip, sa mananc din ele,
ca nu sunt bomboane; apoi m-au pus sa le sortez in trei gramezi, dupa

29 0 Si cu am trait in comunism
culori. Erau, cum zic, multe, si ma plictiseam groaznic, pana cand
mi-am amintit de proba din poveste, in care printesa devenita sluga
trebuie sa aleaga macul de nisip sau graul de neghina. M-am costumat
in printesa si am continuat, cu alt aplomb, alesul boabelor. Mama le-a
pus apoi in trei pungi din care mi-a dramuit ratii vreme indelungata.
Una galbena si una portocalie, una roz si una galbena... §i tot asa. $i
trebuia, mai ales, sa nu le sfaram intre dinti, ci sa le inghit intregi, ca
sa nu ma otravesc, zicea mama. (I.B.)

Bolile d in tim pul navetei. Ma sculam pe intuneric, la 5 diminea(a,


la 6 plecam, luam autobuzul, luam metroul, ajungeam la Autogara
Militari. La 7.30 pleca prima „rata“, la 8 ultima. Ajungeam la $coala la
9 dimineata, chiar cand aveam ore doar de la 11. La intoarcere, astep-
tam autobuzul la rascruce, in camp, de pe la 16.45, dar el venea la ore
variabile, asa ca ajungeam la Bucuresti cel mai devreme la 6 seara, iar
acasa pe la 7 si ceva. Asta si pe vised, si pe caldura de 40 de grade, $i
sambata, care era zi de scoala: sapte ani. intotdeauna stateam in picioare,
intr-o enorma aglomeratie. Mirosea a tuica si sudoare.
Inca din primul an de naveta (si profesorat), am facut pneumo-
nie. M-am dus la cabinetul medical din comuna, doctorul de-acolo era
antipatic, cred ca si coruptibil. Injectiile cu antibiotice mi le-a facut acasa
„domnu’ Niculae", care era factotum la gazdele mele, de pilda tot el zu-
gravea si repara tot ce se strica in casa, improvizand cu arta, din nimic.
In al doilea an de naveta, cand mi s-a umflat falca de la o masea,
a trebuit sa mi-o scot la Clinica Universitara (era cea mai la mdemarul
solutie, nu aveam vreun cabinet sau medic dentist in Bucuresti), iar
un student debutant m-a masacrat. M-am consolat cu gandul ca trebuie
sainvete si studentii pe cineva. De altfel, maseaua putea fi salvata, dar
cu un tratament indelungat, care cerea un timp pe care nu-1 aveam:
naveta imi inghitea toata ziua.

Medical? 291
In anul al treilea au inceput problemele cu vocea. Sa vorbesti
cate sapte ore pe zi nu e o incercare usoara. Cam o data pe luna imi
pierdeam vocea de tot, de tot, dar de intrat la ore, tot intram. Pe mu-
te$te li puneam pe elevi sa citeasca, le dadeam extemporale sau, la
gramatica, scriam pe tabla lectia, iar ei copiau. Gripele, cate au fost,
le-am luat pe toate, si febra imi urea atat de mult, incat imi clanta-
neau dintii.
Din anul al patrulea mi s-a declansat ulcerul, care nu mi s-a mai
inchis pana dupa Revolutie, cand am inceput sa mananc si eu ome-
neste. La un moment dat, imi apareau pete rosii pe gat, saptamanal,
de obicei martea, si nimeni nu stia de ce, am bantuit pe la nenumarati
medici, internisti, alergologi, dermatologi.
In fine, in al saselea an de naveta s-a gasit cauza: un doctor a des-
coperit ca trebuie sa scap de amigdale. Ghinion: a fost in timpul vacantei
de vara, ca altfel as fi scapat si eu de naveta macar o saptamana. (I.P.)

T r e i i n t e r n d r i d e o d a t d . In armata simulam diverse boli pentru a


fenta instructia. Stiam ca, daca ajung la consultatie la Spitalul Militar,
m-am „scos“. Mama daduse cadou o natura statica unui medic care
era sotul unei prietene. Doctorul a spus ca, daca reusesc sa ajung la
spital, rezolva el tot, dar nu ma poate ajuta sa ies din unitate. Primul
obstacol era deci sa tree de capitan. La raportul de dimineata simu-
lantii faceau coada la el. Soldatii incercau diverse procedee („permiteti
sa raportez, am blenoragie pulmonara"), dar - intr-un final -, tot de
buna lui dispozitie depindeai. Intr-o zi de iarna, dardaindin careu, am
reusit sa-1 conving sa ma lase sa merg la subofiterul sanitar.
Am fugit si, la poarta, am dat nas in nas cu sanitarii: doi tablagii
cu petlite rosii-bordo. Ei mi-au inteles situatia fara cuvinte. Unul din
ei mi-a spus, aratand spre doi soldati in termen, care-i urmau, timizi:
„Te luam cu noi, cu conditia sa-i internezi si p-astia.“ Sanitarii simulau

292 St eu am trait in comunism


si ei munca de sanitar, scopul iesirii lor din unitate era sa mearga acasa,
la neveste. Cum masina tocmai pleca, am fugit toti cinci (eu si sanitarii
ca simulanti, plus doi bolnavi autentici) si am urcat inainte sa avem
ocazia sa mai schimbam cateva cuvinte.
M-am uitat mai atent la cei doi soldati pe care urma sa-i inter-
nez si am inteles in ce ma bagasem. Unul era clar dus. Avea o privire
ratacita si repeta obsesiv o mantra familial-militara: ,,...ma-numesc-
soldat-in-termen-dragea-constantin-am-frati-si-surori-pistolul-meu-
mitraliera-seria-a-de-paispe-treizeci-si-cinci-vreau-sa-servesc-patria-oa
menii-astia-ma-duc-undeva-sunt-din-comuna-vascauti-frati-surori
Celalalt era foarte scund si avea un ochi enorm si exoftalmic, apasat
probabil din interior de o tumoare. I-am vorbit si mi-am dat seama ca
nici nu cunoaste limba romana. Era secui. Resemnat, am inceput sa
fac cercetarile necesare pentru a-i putea interna pe cei doi. L-am intrebat
pe secui prin semne ce e cu ochiul, dar el mi-a dat de inteles ca-1 supara
altceva. A facut un fel de pantomima ca sa-mi explice. Intre timp,
amandoi incercam sa ignoram litania nebunului si sa-i impiedicam
tentativele stangace de evadare. Pantomima secuiului consta dintr-o
genuflexiune incompleta, cu mana dreapta facand o miscare de parca
isi extragea ceva elastic din fund. Cealalta mana o folosea ca evantai la
nas, pentru a semnala ca acel fenomen are loc cand pacientul merge la
toaleta. Am zis „hemoroizi“ si omul s-a luminat la fata, recunoscand
probabil cuvantul din diagnosticele puse cu alte ocazii.
Cand am ajuns la Spitalul Militar, sanitarii mi-au reamintit scurt
de intelegerea noastra si s-au volatilizat. Am hotarat sa-mi urmaresc
interesele si am intrat primul, dupa ce i-am rugat (fara mari sperante)
pe ceilalti doi sa nu se miste din sala de asteptare.
M-a primit un medic militar pitic, coleric, cu grad de colonel. Nu
am avut probleme sa-1 conving sa ma interneze. Stiam simptomele si-
nuzitei pe de rost si le recitam pe toate. Nu-i exclus sa fi primit colonelul

M edicale 293
si un pont de la colegul lui, sa ma ajute. Am iesit din cabinet fara sa
schimbam informatii inutile, doar saluturi militaroase, simptome si
date personale.
In sala de asteptare situatia scapase de sub control: 1-am vazut
pe Constantin (nebunul), care-i recita litania unei militience, aflata si
ea acolo, ca pacienta, dar in uniforma. Ii spunea ca e in spital impotriva
vointei sale si ca vrea sa se reintoarca la pistolul sau mitraliera seria,
numarul si asa mai departe, pentru a servi patria. Femeia il asculta
atenta si mi se parea ca e pe punctul de a-1 crede. L-am considerat deci
o prima urgenta si 1-am tras de langa militianca inainte ca nebunia lui
sa faca masa critica cu prostia ei.
Colonelul a inceput sa urle la mine cand m-a vazut din nou, dar
i-am explicat ca sunt asistent de nebun si situatia s-a aplanat oarecum.
Costica si-a recitat din nou textul (de fapt, nu se oprise) si astfel s-a
hotarat internarea lui. „Schizofrenie. Du-1 de-aici.“ Am iesit si am mers
cu el direct la vestiare, ca sa stiu o treaba terminate. Din pacate, pe pe-
rete era un ventilator a carui forma rotunda i-a provocat o fixatie
inspaimantata a privirii. Si-a schimbat naratia. Era convins ca-1 dezbrac
ca sa -1 ard si ca de acolo vor iesi flacarile. Dintr-odata mi s-a facut
nespus de mila de el si 1-am ajutat sa se schimbe in pijama ca pe un
copil, cu multa rabdare, apoi 1-am dus inapoi la receptie de unde mi
1-au preluat duduile.
Acum a venit randul sa intru a treia oara la colonelul-pitic-cole-
ric, de data asta ca interpret de romana-maghiara-pantomima. N-am
putut sa-i opresc urletele, indiferent ce spuneam. Colonelul tot intreba
ce-i cu ochiul, soldatul incerca sa faca pantomima, eu spuneam ca e
din secuime, pe scurt, nu ne-am inteles. Pana la urma colonelul a transat
situatia. „Luati un termometru si mars afar’ in pizda mamii voastre.
Daca are temperatura il internez, daca nu, roiu’.“ In sala de asteptare,
fericit, am luat termometrul in mana, am asteptat trei minute, pentru

294 Si eu am trait in comunism


credibilitate, apoi mi 1-am frecat de pantalonii de pasla fara jena, in
vazul tuturor, pana a aratat vreo 38 de grade. 11-am bagat sub brat
pacientului si 1-am impins inauntru, de data asta fara mine. Internat.
Mai tarziu, mi-am vizitat tovarasii de aventura in sectiile lor.
Secuiul era fericit, la caldura, in salon. „Nebunul“ era imbibat cu medi-
camente si, spre surprinderea mea, se putea discuta cu el. Urma sa fie
declarat inapt pentru serviciul militar. (B.A.)

L a Spitalul M i l i t a r , in salon la O R L . Am nimerit cu niste oameni


amestecati. Era un sofer de Buceaga (camion Bucegi) proaspat trecut
din usile scolii profesionale in portile cazarmii. Avea nasul rupt. Era
si un neamt, un om mai fin, care primea vizite de la sora-sa, o eleva de
o frumusete cam dulceaga. Aceasta fata era obiectul avansurilor indu-
iosatoare ale unui puscarias care avea si el ceva amigdale de scos. De
cate ori o vedea pe Gretchen, se falea ce magazine a mai spart si cate o
sa mai sparga. Era placut, vorbeam mult. Eu imi reproduceam mental
solouri de chitara ale lui Peter Frampton (caseta si casetofonul erau,
fireste, acasa). Din cand in cand ascultam snoave din mediul penitenciar.
Dupa mai mult de o luna de vilegiatura, am auzit cu groaza de
la medic ca trebuie sa ma opereze, fiindca „nu se poate asa, dom’le, sa
tin omu’ in spital fara rost o luna si jumatate“. Partea tampita era ca el
bind maior, iar eu soldat, recomandarea lui era ordin. Ca sa-mi fie mai
usor sa-1 execut, asistenta mi-a dat o injectie care m-a facut manevrabil
si lipsit de vointa, ca intr-un cosmar. Am fost instalat pe un scaun, ca
la dentist, si-au aparut doi chirurgi, din care unul - se pare - urma sa
invete operatia de deviatie de sept pe persoana mea. Dupa ce mi-au
facut niste injectii cu un ac elastic, deconcertant de lung, au inceput
sa ma ciopleasca cu o dalta pe care chirurgul o dirija si-n care dadea
cu ciocanul, flegmatic, asistenta. Cu totii imi tot repetau sa nu inchid
ochii si eu incercam sa-i ascult, fixand fereastrain timp ce-mi simteam
ceafa lovind de sprijinul scaunului in ritmul ciocanelor. La un moment

M edicale 295
dat am vomitat, ceea ce a facut-o pe asistenta sa injure. Si-a luat o scurtS
pauza, a sters pe jos cu o carpa, apoi a revenit direct la ciocanit, fara
spalari de maini inutile.
„Si acum - a zis chirurgul - atentie: nu smuuulg! Frac-tu-rez! Frac-
tu-rez!“ Spunand acestea, imi rotea un cleste in nas aratand atat versiunea
gresita, cat §i pe cea corecta a operatiunii. In final, am auzit cum cade
ceva in tavita (fusesem rugat s-o tin in maini.) Era un nenorocit de sept,
un cartilagiu care arata ca un rest alimentar. Medicul a mai fasonat un
pic, apoi mi-a introdus cate o juma’ de kilometru de fasa in fiecare nara.
Acum eram pacient in regula. Am dormit ca mortu’ cateva ore, apoi
mi-am inceput a doua convalescents, de data asta autentica. (B.A.)

La m aternitate . Am 24 de ani si cred ca trebuie sa nasc. Vineri dimi-


neata lasam sacosa la coada de oua si plecam la maternitate. Sunt foarte
atenta sa mananc oua de cand doctorita facultatii, uitandu-se pe
analizele mele unde toate cifrele erau sub limitele admise, calciul, fie-
rul, hemoglobina, mi-a aruncat un d a r m a n a n c a , d r a q a , si tu d o u a o u a
m oi d im in e a ta si m-a facut sa ma simt vinovata de parca picasem un
examen. Mi-am dat seama ca eu nu mancam niciodata oua. Mai vedeam
cate unul in frigider, dar cred ca soacra mea il folosea sa faca snitele
din alea de parizer, pe care mama, o doamna, le refuza cu demnitate.
Mama folosea oul la friganele, cel mult. Felia de paine inmuiata in
lapte si data prin ou, sfaraind in tigaie si pudrata cu zahar apoi, era
altceva, o boierie.
Sacosa de rafie a ramas trista la coada ca un caine credincios,
sperand ca sambata o sa bage ceva, eu, la spital, intru singura, n-au
voie insotitorii, si primesc un pat cu asternuturi cenusii intr-un salon
cu inca alte zece paturi, cel putin. E un du-te-vino continuu, femeile
rad sau striga, vin si pleaca in capoatele lor colorate, de finet. Mi se
spune sa astept. Si astept. Se face sambata. Gandacii de pe pereti sunt

296 Si eu am trait in comunism


transparent! si ma gandesc ca asta trebuie sa fie efectul substantelor
dezinfectante asupra gandacilor rosii care ne ocupasera ghenele din
blocuri si dosarele de prin birouri: i-au albit. Se potrivesc cu spitalul.
Sunt deja de o zi aid si nu ma mai intreaba nimeni nimic. Incerc sa in-
teleg care e algoritmul dupa care suntem invitate sa livram copiii.
Observ, fac calculele, statistica devine clara: cele care se vaita mai tare
si mai convingator sunt admise la nivelul urmator.
Urlu. Nu se face, nu-i frumos, dar aid e care pe care, urlu. Din
numai trei asistente si doua holuri, ajung pe masa de nasteri, urlu. E
fetita, e frumoasa, e blonds, e intreaga. Lesin, primesc cateva palme,
vor sa ma duca la reanimare, refuz, nu vreau nici injectiile, n -a i ce s a
c a u ti in s a lo n la la u z e s a ne m o ri pe-acolo, las-o, d r a q a , a i d . Pe la miezul
noptii, conspirativ, o doctorita de copii imi spune ca fetita mea e bine
si ca, daca vreau s-o vad, sa ma pun pe picioare, sa cer sa-mi aduca
ciocolata. Vorbesc cu mama la telefon, sunt bine, trimiteti-mi ce puteti,
sarut-mana. Ma vad in oglinda, ma uit la mine ca la un erou de razboi
intr-un spital de campanie, am puncte rosii pe toata fata si, in ochi,
mi-au plesnit vasele capilare de la efort. A doua zi dimineata primesc
pachetul cu ciocolata neagra m e n a j, amara, tare si magica. Incep s-o
rontai si simt ca de-acum o sa pot orice, nimic nu-mi va mai sta in cale,
nimeni nu mai e ca mine, sunt mamica. (M.Cm.)

D om nul T., anatom ia si caloriferele . Doua lucruri ma pasioneaza


in medicina: chirurgia si cercetarea stiintifica. Inca din primii ani de
facultate, cercetarea stiintifica m-a captivat. Pana sa incep activitatea
clinica, in spitale, mi se parea singurul lucru de care merita cu adevarat
sa te ocupi. Am gasit chiar dupa anul I ca morfologia sistemului port
hipofizar are multe de oferit si constituie un foarte bun punct de plecare
pe acest drum. Dar informatia stiintifica ajungea in Romania cu mare
intarziere, revistele occidental abia daca erau accesibile si, mai ales,

M edicale 297
imi lipsea cineva care sa ma indrume, de la care sa invat cum sa ies din
faza de improviza^ie amatoristica si care sa-mi arate cum sa fac si ce
sa fac. Imi trebuia un guru, aveam urgenta nevoie de un mentor, cum
am zice astazi.
Domnul T. era interesant, parea sa fie cel mai aproape de „por-
tretul robot" al celui potrivit sa ma indrume in cercetare. Oricum, la
prima vedere, era cel mai bine echipat din punct de vedere stiintific,
pentru tema de care ma ocupam.
Domnul T. era un distins asistent la Catedra de anatomie a IMF
Carol Davila. Se zvonea ca ar fi avut sansa de a fi fost asistentul unuia
dintre acei profesori ai Catedrei de anatomie proveniti din lumea mi-
tica a „fostului“ regim. Era un domn in varsta pentru mine, care aveam
atunci 21 de ani (el sa fi avut chiar 40?). In ziua aceea de toamna era
imbracat intr-un padesiu bej, aproape galben, dintr-un material care,
nu stiu cu cata indreptatire, era numit „din par de camila", o textura
cu fire lungi, pufoasa. Din shop, ce sa mai discutam, in perfects ar-
monie cu manusile crem de piele intoarsa. Domnul T. nu era inalt,
calvitia ocupa teritorii intinse dintr-un cap mare, cu fata carnoasa,
poate prea oachesa, rasa perfect, care emana un parfum cam prea
insistent de afte r-sh av e Aramis, obtinut si el prin relatii, probabil din
cercul parintilor acelor copii pe care-i medita la anatomie, pentru ad-
miterea la facultate. Pentru ca domnul T. era un meditator de mare
succes, cu un discurs seducator, cu divagatii artistice si citate literare
de actualitate din Marin Preda si Marin Sorescu. Un om fin, ce sa mai
discutam. Si cu reputatia lui de a avea preocupari de cercetare, parea
a fi cu adevarat ceea ce cautam.
In acea dupa-amiaza, am iesit impreuna din laboratorul de
anatomie pe usa din spate, accesibila de obicei doar cadrelor didactice,
intr-un fel de curte interioara a Facultatii de Medicina, marginita de
cladirea scunda a bibliotecii si de cea a Catedrei de biofizica. Gentil,
s-a oferit sa ma duca in centru cu masina. Pentru ca domnul doctor T.

298 Si eu am trait in comunism


nu locuia intr-un cartier de blocuri proletare, ci pe o straduta sic de pe
langa Piata Rosetti, intr-o curte cu un nuc urias, care avea cumva par-
fumul Bucurestiului din proza lui Mircea Eliade.
Am primit invitatia cu gandul ca pe drum vom putea discuta
ceva legat de proiectul meu de neuroendocrinologie care imi ocupa
atunci si zilele, si noptile. Ne-am urcat in masina si a inceput manevrele
de plecare, dar, brusc, in loc sa se indrepte catre poarta facultatii, a
inghesuit masina cu botul langa unul din peretii bibliotecii, aflata in
reparatie, foarte aproape de o mare gramada de calorifere de fonta
acoperite cu rugina, care erau stivuite in santier. L-am vazut cum a
coborat din masina, a deschis portbagajul, aflat la acel model de Skoda
in fata, si a inceput, cu icnete si opinteli, sa incarce „elementii“ de
calorifer. De putine ori in viata am fost atat de surprins. Spectacolul
era fascinant! Domnul doctor T. era ravasit de efort, cu ochii iesiti din
orbite, cu picioarele scurte si iuti, care pareau a se fi cracanat periculos
sub pulpanele fluturande ale pardesiului. Era plin de rugina si pe fata
asudata, si pe haine, iar manusile devenisera pamantii. Masina se
inclina serios la fiecare bucata de calorifer adaugata si isi gasea echili-
brul la un nivel tot mai aproape de pamant sub greutatea a, probabil,
sute de kilograme de fonta.
Am privit spectacolul tintuit pe scaunul din fata al masinii. Ce-ar
fi trebuit sa fac eu in timp ce elegantul domn T. fura elementi de calo­
rifer din curtea facultatii, cati putea duce noua lui Skoda, spunand,
cu respiratia taiata de efort, „trebuie sa schimb si eu instalatia de
calorifer in toamna asta“?! Imi amintesc bine ca ideea de mizerie morala
a furtului era acoperita de imaginea stratului gros de rugina care-1
manjise din crestet pana in varful degetelor. Masina era acum incarcata.
Domnul doctor si-a scuturat (inutil) manusile, s-a suit la volan si am
pornit-o catre Stirbei Voda. Nu-mi amintesc ce conversatie am avut
pe drum. Dar nu cred sa mai fi abordat chestiunile de mare finete ale
ontogenezei sistemului port hipofizar. (C.V.)

M edicale 299
Cercetare f a r a congelatoare. Cineva din comitetul de partid al spi-
talului a avut initiativa de-a deconecta definitiv de la prize congela-
toarele in care se pastrau pentru cercetare sute de seruri provenite de
la cazuri speciale, pacienti cu boli neelucidate sau boli foarte rare.
Industria avea nevoie de si mai multa electricitate, iar partidul nu-si
batea capul cu cercetarea medicala. Timp de doua zile, o doamna con-
ferentiar, sefa laboratorului de cercetare, a stat inchisa in biroul ei
punand Wagner la volumul maxim al pick-upului adus de acasa, pe
care apoi 1-a aruncat pe geam, impreuna cu zed si zeci de viniluri cu
muzica simfonica, pe care obisnuia sa le asculte muncind. Resturile
zdrobite au fost duse la acelasi crematoriu la care fusesera arse serurile
alterate. Cazul a fost musamalizat cu un diagnostic psihiatric de cir-
cumstanta, iar doamna a fost pensionata precipitat.
Ca si acum, medicina a supravietuit datorita entuziasmului si
dedicarii celor naivi. An de an insa, cei mai putin naivi luau drumul
Occidentului, terorizati de sistemul comunist de repartizare a absol-
ventilor in sate cat mai indepartate, uneori fara dispensar, repartitie
care facea parte din politica de amestecare fortata a populatiei si a
„stergerii diferentelor intre sat si oras“. (S.T.)

Bogdan S. si sdngele obtinut p rin efractie. Vara este o mare proble­


ms sa obtii rezerva de sange pentru operatii. Donatorii, oricum prea
putini, sunt in vacanta si, din cauza lipsei cuvenitei provizii de sange,
de multe ori o interventie chirurgicala se amana cate o saptamana.
Lucrurile nu stateau altfel nici in anii 1985—1989. intr-una din
seri, eram de garda cu un anestezist, coleg cu vreo doi ani mai mare
decat mine, care aveam atunci 28-29 de ani. Bogdan S. era ochelarist,
pletos (anii modei h ipp y nu trecusera de mult), cu un vag aer de ogar
afgan. Avea deja vreo trei ani de secundariat, ceea ce pe atunci insemna
ca a atins maturitatea profesionala. De felul sau optimist, vesel si mereu
in miscare, Bogdan era in acea noapte negru de suparare. Ca si mine,

300 Si eu am trait in comunism


de altfel. Aveam internat in departamentul de terapie intensiva un
copil de vreo 10-12 ani cu o grava afectiune hematologica, anemic si cu
indicatie chirurgicala de urgenta. Trebuia operat. Pentru ca interven-
tia chirurgicala sa aiba o oarecare sansa de succes, era nevoie de sange.
Incercaseram amandoi toata seara sa facem rost de o cantitate oricat
de mica, vorbiseram cu toata lumea, daduseram telefoane in tot
Bucurestiul, inclusiv la Centrul de Transfuzii si la mai multe spitale
de urgenta. N-am obtinut nici un rezultat concret, ne-am ales doar cu
niste vagi promisiuni: „poate in vreo zi-doua“, „sa mai vedem daca nu
primim ceva din provincie maine dupa-amiaza“. Chiar nu am reusit,
nici Bogdan, nici eu, sa gasim grupa sangvina rara a copilului. Si
operatia trebuia facuta in noaptea aceea.
L-am vazut deodata pe Bogdan caincepe sa susoteasca cu o asis-
tenta din tura de noapte. A dat cateva telefoane la asistentele care
fusesera de serviciu in cursul zilei, dupa care s-a intors catre mine. „Stii
ceva, voi sunteti doi (eram, intr-adevar, doi secundari de garda la chi-
rurgie in noaptea aceea), pune-1 pe ala micu’ sa stea la camera de garda,
sa te anunte daca apare vreo problema, iar pe tine te rog sa stai vreo
jumatate de ora aici, in terapie intensiva, sa hi cu asistentele mele daca
e ceva nasol. Eu lipsesc vreo juma’ de ora.“
Asta era chiar ceva neobisnuit. Anestezistul nu pleca n ic io d a ta
din clinica. „Bine, Bogdane“, zic eu, „da’ unde te duci?“ Am primit ras-
punsul de dincolo de usa pe care pletele hipiote disparusera deja: „Sa
aduc sange pentru ala micu’.“
Am crezut ca e un banc. Dar nu a fost. Dupa vreo 20 de minute
a aparut, avand in brate mai multe flacoane cu sange din grupa sang­
vina a copilului. Exact de ce era nevoie, exact atunci cand era nevoie,
dovada ca operatia a putut fi executata de urgenta cu rezerva aceea, iar
copilul a trecut cu bine de ceea ce parea a fi, cu numai cateva ore in
urma, ultima lui noapte.
Bogdan aflase pe „cai colaterale" (era necasatorit, inalt, frumusel
si se bucura de mare simpatie din partea personalului medical feminin)

Medicale 301
ca in frigiderul punctului de transfuzii al spitalului se afla sange din
grupa de care era nevoie. Cum se poate? o sa intrebati. Pai se poate,
pentru ca a doua zi urma sa fie operat secretarul de partid al judetului,
G. Trebuie sa spun celor tineri ca in acei ani un secretar de partid al
unui judet era un fel de Dumnezeu cu raza medie de actiune, echi-
valentul a ceea ce astazi numim „baron local". Pentru acest tovaras,
care urma sa fie operat a doua zi pentru o afectiune minora (una care
la un muritor de rand n-ar fi necesitat nici o rezerva de sange), se
stransese o cantitate importanta. Pentru cadrele de nadejde ale parti-
dului nici o precautiune nu era suficienta! Rezerva fusese depozitata
discret in frigiderul incuiat cu lacat, in pregatirea colecistectomiei
simple, de a doua zi, a marelui barbat.
Bogdan a aflat, cum am spus, pe cai neoficiale, de mare incredere
si foarte personale, despre sangele incuiat in frigiderul aflat la un condor
distanta de terapia intensiva, a sarit un fel de paravan, a fortat o fereas-
tra si a spart lacatul de la frigider. A luat sangele, 1-a adus, a zis ca-lbaga
in... de activist —si problema a fost rezolvata. Ne-am asteptat la lucruri
rele dupa intamplarea asta. N-am discutat nici unul nimic cu nimeni.
Ma intrebam ce se va spune de fereastra fortata, de lacatul spart. Oricum,
imi amintesc ca amandoi am intocmit corect, chiar din acea noapte,
toate documentele medicale si administrative de folosire a sangelui.
Desigur, fara sa spunem ca flacoanele au fost obtinute prin efractie.
Ei bine, nu s-a intamplat nimic. Chirurgul, si el un om „de partid
si de stat", a amanat cu o zi operatia tovarasului prim-secretar sub un
pretext oarecare, a fost refacuta in tacere rezerva, care s-a dovedit, asa
cum era de asteptat, inutila la o colecistectomie simpla, si peste intam-
plare s-a asternut tacerea. Nimeni n-a scos o vorba, nici Bogdan si nici
eu n-am avut nici o explicate de dat, nimeni nu a mai abordat subiectul.
La scurta vreme, Bogdan a terminat secundariatul si s-a dus ca medic
anestezist intr-un mic spital orasenesc din nordul tarii; si, pentru ca tot
ii placea nordul, imediat dupa 1989 a plecat pe continentul nord-ame-
rican, unde a si ramas sa lucreze. (C.V.)

302 Si eu am trait in comunism


17
Dar cu dragostea
cum stati?
Si eu mi-am trait toate iubirile, singura iubire, cdteva iubiri:
in Arcadia comunista. Era asa:
„T i-a p la c u tr La inceputul anilor ’80 am ramas din nou insarcinata.
Conditiile in care traiam atunci nu erau deloc prielnice dragostei care
duce la marirea familiei. Dormeam cu copilul in aceeasi camera fri-
guroasa. Tot ce era necesar pentru el se procura cu mari eforturi. Eram
vesnic extenuata, alergand intre serviciu, cozi si treburi casnice mult
mai complicate ca azi: nu existau pampersi, rufele le spalam cu mana,
gateam noaptea, cand gazele aveau cat de cat presiune, pana si igiena
personala, in lipsa apei calde, devenise o corvoada.
Facusem imprudenta sa ma due la un laborator de analize (in
farmacii nu existau teste de sarcina), iar rezultatul pozitiv fusese in-
registrat. Gravidele depistate astfel erau apoi urmarite printr-un sistem
politienesc. In aceste conditii, nici un doctor sau moasa nu risca o
intrerupere de sarcina, pedepsita cu ani grei de inchisoare, asa ca sin­
gura solutie era provocarea unui avort care sa para spontan. Dupa
multe si chinuitoare metode babesti, care nu dadusera nici un rezul-
tat, un prieten al unei rude, medic stagiar, acceptase, contra unei sume
considerabile, sa-mi faca acasa, in mare taina, procedura. Dupa de-
clansarea hemoragiei urma sa fiu dusa la spital pentru chiuretaj.
Pana la camera de garda, totul a decurs conform planului. Numai
ca medicii de-acolo se temeau unul de altul sau de asistente (peste tot
era intesat de turnatori) si n-au vrut sa inghita povestea mea cu avortul
spontan. Au respectat dispozitiile in vigoare si-au chemat militia si
procuratura.

Dar cu dragostea cum stati? 30 5


Stateam dezgolita de la brau in jos, intr-o balta de sange, in fata
a doi barbati care ma interogau brutal, amenintandu-ma ca, daca nu
spun cine mi-a provocat avortul, li se interzice doctorilor sa intervina
si o sa mor de septicemie. Alternau insulte grosolane („Nu-{i place,
da’ sa te f... ti-a placut, nu?“) cu grija, pasamite, pentru copilul meu
de-acasa, care va ramane orfan. Plangeam de umilinta si durere, dar o
tineam una si buna cu avortul spontan, doar nu era sa-1 bag in puscarie
pe cel care ma ajutase.
Tortura a durat toata noaptea §i abia a doua zi, cand am facut
febra mare, doctorul s-a indurat sa ma chiureteze. Pe viu. (A.)

Spaim a noastra cea de toate zilele... Prin anii i982-’83, fetita mea era
colega, in clasa a Il-a primara, cu diversi copii de actori - Geo Saizescu,
Ion Caramitru, Mitoseru si altii. Ne cunosteam de la sedintele cu pa-
rintii si de la aniversarile copiilor, cand faceam si primeam invitatii...
De la sotul unei colege de serviciu, care era medic ginecolog la
spitalul Grivita (actualul Sf. Maria), am aflat cu stupoare ca mama lui
M., fiul unui cunoscut actor, este internata in stare foarte grava la gine-
cologie. Tanara mama era medic si asistenta ministrului Burghelea.
Ramanand insarcinata, si-a provocat o intrerupere de sarcina, s-a infec-
tat si a ajuns in stare grava, cu septicemie, iar colegii ei n-au avut curajul
s-o chiureteze, caci era asistenta ministrului sanatatii. Intrebam din
ora-n ora daca au reusit s-o salveze. Din pacate, raspunsul a fost NU. A
murit, la fel ca mii de alte femei care au incercat in acea epoca sa scape
de sarcini nedorite.
De teama de-a nu ajunge sa-mi las copiii orfani, cand mi s-a in-
tamplat acelasi pocinog am apelat la o doctorita care mi-a dat o reco-
mandare la un medic psihiatru, o doamna; aceasta, la randu-i, mi-a
facut o trimitere de internare la Spitalul 9 cu un diagnostic psihiatric
prezumtiv, care, fireste, s-a confirmat. Asa ca timp de doua saptamani
ma duceam dimineata la spital, ca sa flu prezenta la vizita, ma faceam

306 Si eu am trait in comunism


ca iau tratamentul si apoi plecam acasa, la treburi, ca si cand as fi ve-
nit de la serviciu.
Boala de care „sufeream“ facea parte dintre cele pentru care se
recomanda intreruperea de sarcina, medicatia daunand fatului. Mi-e
greu sa descriu cu ce emotii m-am dus cu acel certificat la comisia me-
dicala care verifica solicitarile pentru intreruperi de sarcina legale, in
baza carora interventia se facea in conditii sigure, aseptice. Am pastrat
strict secretul, n-am povestit nimanui, desi apoi am aflat ca multe femei
se foloseau de asemenea certificate care permiteau intreruperea unei
sarcini in mod legal, la spital.
Avusesem mai demult un accident similar si un medic reco­
mandat de cineva din familie imi provocase avortul cu o sonda, dar,
dupa moartea tinerei doctorite despre care am povestit, am fost atat
de speriata, incat solutia cu certificatul mi s-a parut mai sigura. Dupa
un timp mi-am mai facut o internare, ca sa-mi prelungesc certificatul
salvator. (C.T.)

L a lu m in a lanternei. Pe lainceputul anilor ’80, B., doctorita mea gi-


necoloaga, fosta colega de facultate cu mama, mi-a recomandat ca
mijloc contraceptiv un sterilet. Urma sa mi-1 puna ea, dar eu trebuia
sa-1 procur.
Operatiunea de montare a steriletului, de altfel simpla, s-a petre-
cut cu maxima discretie la spital, intr-o seara cand B. era de garda. in
momentul culminant s-a stins lumina - nu mai stiu daca a fost o pana
de curent intamplatoare sau tinand de programul de austeritate - , asa
ca asistenta a aprins o lanterna. Atmosfera era cat se poate de con-
spirativa. Tintuita pe masa sub fasciculul luminos, mi s-a facut ingro-
zitor de frica. Noroc ca B. a terminat repede.
Procurasem steriletul, o inocenta mica spirala de plastic de care
atarna un fir de nailon, din Uniunea Sovietica, unde se gasea fara pro-
bleme in farmacii. Costase o nimica toata. (A.)

Dar cu dragostea cum stati? 307


Dragoste. Dragostea, in limbajul neasimilat al versiunii oficiale, in-
semna ceva grotesc, re la tii p rin c ip ia le si roseli descurajate in fata unei
flori. Cum ajungeau acolo Tovarasul si Tovarasa, de exemplu, era greu
de spus, chiar si atunci cand ii unea fierbinte dragostea fata de partid.
Ei bine, tovarasele adevarate, cu coc si taior, din filmele despre con-
structia socialismului, singurele pe care le puteam vedea la televizor,
se fereau de compromisuri ca de dracu’. „Pana aici, George, pana aici“,
il apostrofa demn o tovarasa pe tovarasul care o invita insidios la o
cafea, semn ca tovarasa se conducea dupa un instinct infailibil, adul-
mecand capcana intinsa abil. Si George se izbea ca de un zid. Cum
trebuia procedat cu astfel de tovarase intransingente, otel calit, nu alt-
ceva, cu sexul intangibil pazit de angajamente pecetluite, in fata colec-
tivului, de legaminte oficiale, n-as fi putut spune. In filme, tovarasele
cu principii ii detectau pe tovarasii neseriosi, care doreau doar placere
fara principii, principii care am inteles ca inseamna doua lucruri in
acelasi timp sau pe rand, casatorie, nimic inainte, totul dupa, si dragoste
fata de partid, demonstrata prin fervoareain munca. (A.Mt.)

Sex. Desigur ca noi, colectivul clasei a VH-a cu un efectiv complet de


pionieri, doream sa patrundem marea taina a sexului, cu toti hormonii
prezenti, gata pentru inceperea activitatii. Minus fetele, care pareau
s«i detina o parte din mister, un mister pe care nu erau deloc dispuse
sa-1 impartaseasca mucosilor care eram. Manualul de anatomie ne
punea in fata unor imposibilitati, sa alegi intre angiosperme si gim-
nosperme era ca si cum ai alege intre osul iliac al scheletului care servea
de material didactic si vaginul de plastic in sectiune transversala. Lectia
de anatomie dintr-a VIH-a despre „organele sexuale" era asteptata cu
mari emotii, singura de la care nu doreai sa lipsesti, acompaniata de
cbitcaieli juvenile, de sughituri sugrumate, de semne obscene din band
pe la spatele profesoarei care ne explica ca totul este absolut normal,
ca oamenii sunt mamifere care se „reproduc“. Diviziunea meiotica,

308 Si eu am trait in comunism


mitotica, dansul spiralat al ADN-ului cu ARN-ul si micii spermatozoizi
ca o ploaie de confetti agitate compuneau basmele stiintifice. Martu-
risesc ca terminologia te facea sa-ti piara cheful sa te „reproduci“. Cu
toate acestea, cele mai intense, zbuciumate si neverosimile acte sexuale
se consumau verbal in setul de injuraturi pe care le auzeam si le
prindeam foarte repede, cum niciodata nu am reusit sa invat o poezie
patriotica. Altfel, cine nu citise din R d sc o a la lui Liviu Rebreanu episo-
dul violului Nadinei, fugarita de taranul Petre Petre intr-un joc de-a
faunul si nimfa, nu merita respectul colectivului. Fiind un cititor pa-
sionat, ma puteam lauda cu o colectie de scene erotice, toate livresti,
pe care nu le impartaseam plebei. „Vreau sa te pipai si sa urlu: Este!“
devenise un imperativ.
Si atunci am inceput sa cautam, imaginatia complinind functia
cunoasterii „stiintifice“. Cineva a venit cu o revista de „specialitate“, o
revista porno vest-germana (est-germanii, ca si noi, nu desenau decat
flori, impatureau lacrimile in batiste cu monograma sau se „repro-
duceau“ cumsecade, numai capitalist!! verosi erau sexualiceste apti de
porcarii). Revista m-a entuziasmat si m-a dezamagit deopotriva, sce-
nariul a c tu lu i era conventional si de un ridicol imens. Un singur exem-
plu: in pare, el se plimba aiurea pe alei si o ea, intr-un palton foarte
lung de blana, se propteste in fata lui si si-1 desface teatral, ca pe o
cortina, pentru a-§i arata sexul. Ceea ce urma se repeta in felurite va-
riante cu grimasele bine-cunoscute de satisfactie bovina. M-a pufnit
rasul, sexul capitalist era in mod clar dezinhibat, paltonul era unul
scump si, desi afara parea destul de frig, asta nu descuraja deloc ini-
tiativa. Sexul avea loc aproape oriunde, in toalete publice, parcuri,
intr-o superba democratic unde instalatori invartosati si cu o expresie
de satisfactie imbecil-somnoroasa se trezeau abordati de burgheze im-
bracate sumar, care se pare ca asteptasera momentul propice al defec-
tiunii chiuvetei pentru a copula cu un entuziasm care la noi era investit
numai in dragostea pentru partid, pentru Tovarasul si Tovarasa, cele

Dar cu dragostea cum stati? 309


doua marionete obosite, senzuale ca o clanta. In rest, aflai cam tot ceea
ce trebuia sa stii despre ce trebuie sa faci cu organele, mai putin cum
sa ajungi acolo.
Soarta a vrut ca misterul sa se adanceasca si mai mult intr-o zi
de sambata. Am intarziat cu colegii, dupa orele de atelier, la un fotbal.
Se zvonea ca tovarasa directoare, tovarasa L., toata numai bici, pre-
dand istoria asa cum sta bine unei tovarase adevarate, avea relatii
„neprincipiale“ cu tovarasul profesor de atelier, tovarasul M., un domn
simpatic si aratos, ce-i drept in stilul an cien regim e pentru frizeri si fanti
de cartier, adica mic-burghez, cu parul lins pieptanat pe spate, lubri-
fiat, usor ondulat si grizonant, care purta un pantalon impecabil sub
halatul albastru de atelier. Tovarasa directoare era scunda, nurlie si
negricioasa, tovarasul M. era inalt si zvelt, doua exemplare care mi-au
populat imaginarul libidinal adolescentin dupa scena de mai jos.
Cum spuneam, am intarziat la un fotbal in curtea scolii, dupa
celebrele ore de atelier de sambata, ore care insemnau in zilele de buna
dispozitie ale tovarasului M. fotbal, iar in zilele sale proaste tot felul
de corvezi pentru scoala, carat band, steaguri si alte elemente de bu-
taforie. Nu stiu cine a avut ideea sa incercam sa ne strecuram in atelier,
poate gasim o pompa pentru mingea cam dezumflata. Am avut in-
spiratia sa ne uitam pe un coltisor afumat de geam, inchis cu plasa de
sarma. Socul a fost sa -1 descoperim pe tovarasul M. inclinat peste
tovarasa directoare, de fapt ea stand rezemata de un banc de lucru si
el surplombat peste ea. Cei cativa privilegiati ne holbam incercand sa
deslusim mai mult prin s f u m a t o -ul geamului murdar, care prindea
cuplul ca intr-o plasa difuza, cu un efect de clarobscur ca in tablourile
lui Caravaggio. Poate ca scena s-ar fi clarificat daca unul dintre cei care
doreau acces direct la mistere nu s-ar fi pravalit peste noi cu zgomot.
Fie ca tovarasul M. s-a sesizat, fie ca tovarasa L. a prins framantarea
spectatorilor, cert este ca am luat-o la fuga razand si behaind prosteste.
Ne-am regrupat intr-un loc ferit pentru a discuta filmul nostru ilicit

po Si eu am trait in comunism
si senzual. In el nu erau tovarasi si tovara^e in costumul lui Adam si
al Evei, copuland explicativ cu organele oferite pe tava. Personajele
noastre erau imbracate, dar cu toate astea nu erau angajate in relatii
principiale: si tovarasul, si tovarasa erau casatoriti cu alti tovarasi care-i
asteptau acasaintr-un cadru de sastiseala principiala. (A.Mt.)

Dragoste la 14 grade. Inchipuiti-va, dragi prieteni, ca te trezesti in­


tr-o dimineata de iarna la 14 grade, cu zapada intrata juma’ de metru
in casa, vantuita pe sub usa de la balcon. Dupa ce tragi degeaba lantul
de la WC, fiindca apa nu curge, dai sa aprinzi lumina: nu e curent. Vrei
sa-ti fad o cafea cu apa clocita pusa la pastrat aseara, numai ca, h e la s...
nu sunt gaze, iar fierbatorul e inutil de vreme ce, repet, nu e curent.
(Apropo de fierbator, cumparat pe sub mana, de labasarabeni: era de-a
dreptul vital in lungile perioade in care nu se gaseau chibrituri.) Cam
asa ne incepeam ziua in iernile anilor ’80.
Inchipuiti-va cape fondul frigului din casaiti mai ardea, iac-asa,
de ceva forfotire sexuala. Ei bine, refrenul hatru al epocii - cel cu care
consoarta ii raspundea barbatului ce se opintea exasperat sa-i inlature
de pe trup straturile succesive de paturi, saluri, trening, pijama, era:
„Iubeste-ma, dar nu ma dezveli." (D.C.M.)

Im portanta sam ponului. In anul I de facultate eram vagindragostita


de un tanar domn plin de calitati. Una dintre problemele lui era ca
fuma tigari BT, care se procurau din ce in ce mai greu, si-mi amintesc
ce mandra am fost de mine cand i-am facut odata rost de un cartus,
numai eu stiu cu ce pret. Insa, intr-o buna zi, mi-a spus zambind, de
parca ar fi glumit: „Daca n-o sa se mai gaseasca nici sampon, plec si
eu din tara.“ Acest „si eu“ se referea la un sir de prieteni comuni care
se aflau acum prin tari occidentale. Cuvintele m-au lovit ca o premonitie,
mi-au strecurat spaima in suflet. Imi amintesc ca, de cate ori intram
in magazinele unde se vindea sampon, ma uitam cu inima stransa daca

Dar cu dragostea cum stati? 311


mai exista. A durat cam un an pana a disparut samponul si cam doi
pana a disparut §i tanarul domn. N-am stiut niciodata daca povestea
cu samponul a fost serioasa. (A.)

Casatorie cu binecuvantarea sefului de stat. M-am logodit in de-


cembrie 1964, de Craciun. Eram in anul V la engleza. In ianuarie 1965
am depus la Consiliul de Stat cererea de casatorie, pentru ca Hans,
logodnicul meu, nu era cetatean roman, ci suedez. Aprobarea trebuia
semnata de insusi Ceausescu. A urmat o serie intreaga de refuzuri si
cate un memoriu la fiecare refuz, atat din partea mea, cat si a lui Hans,
care, de cate ori venea in Romania, trecea cu regularitate si pe la Con­
siliul de Stat, sa se intereseze de soarta cererii. Pleca de-acolo des-
cumpanit, speriat, se intorcea la hotel si vomita. Aprobarea am primit-o
dupa patru ani, in decembrie 1968. (L.D.S.)

Celula de baza a societdtii. M-am maritat in anul III cu baiatul unor


„puternici“ ai zilei, iar la primul Craciun am primit de la socri niste
draperii groase cu care sa mascam bradul impodobit in seara de Ajun,
ca nu cumva sa-1 vada vecinii pana in 30 decembrie - cand se impodo-
bea oficial „pomul de iarna“ - si sa ne reclame, ceea ce le-ar fi adus
necazuri. Ei insisi il impodobeau ostentativ acasa in seara de 30, cu
toate luminile aprinse, asteptandu-1 pe Mos Gerila, surogatul comunist
al lui Mos Craciun.
Bonus de casatorie, am fost facuta membra PCR; desi doar con-
ducatorii UTC si PCR primeau 50 de sutimi in plus la media de absol-
vire a facultatii, calitatea de membru iti dadea prioritate la repartitie.
Cand am divortat, peste cativa ani, am fost convocata la comi-
tetul municipal de partid ca sa fiu sanctionata pentru iresponsabili-
tatea de a fi periclitat „celula de baza a societatii“ - familia socialists.
Eram suficient de tracasata pentru ca fusesem deja penalizata pentru

3 12 Si eu am trait in comunism
aceasta indrazneala - primisem note mai mid la examenele de sfarsit
de stagiu de la vreo doi-trei profesori care au tinut sa-fi manifeste in
acest fel solidaritatea si obedienta fata de socrii mei activisti. Desi sunt
convinsa ca nu le-o ceruse nimeni. Pierdusem apartamentul. I-am ex-
plicat politrucei de serviciu ca este cel mai mic necaz pe care mi-1 poate
face. Femeia a inteles pe loc situatia fi mi-a dat doar o „mustrare ver-
bala“ - adica minimumul de pedeapsa —ca sa iesim amandoua cu bine
din situatia penibilain care ne aflam. (S.T.)

M a ritis „ d e proba". in 1985 aveam 25 de ani, barba si un buletin


nou-nout, valabil zece ani. in vara anului dinainte imi aruncasem, im-
preuna cu alti colegi, vechiul buletin in buda gazdei de la 2 Mai, ca sa
fim siguri ca, acolo unde urma sa ajungem prin repartitie, la tara sau
prin vreun orasel, nu ni se va schimba buletinul sub pretextul ca urma
sa expire. Asa m-am prezentat, la 1 septembrie, la Liceul industrial
nr. 6 din Targoviste, pentru satisfacerea stagiului in productie - doi
ani de profesorat, dupa care urma sa ma intorc la Bucuresti, la un insti-
tut de informatica. Nu eram chiar o aparitie insolita, mai exista in oras
un prof de mate cu barba (azi, el nu mai e).
Ca sa ma stimuleze, probabil, directoarea mi-a dat la dirigentie
o clasa a IX-a formata prin redistribuire. Multi elevi ai mei erau de la
tara, navetisti. invatau dimineata; se trezeau cu noaptea-n cap ca sa
prinda rata sau trenul, stateau la ore, ajungeau acasa dupa ora patru
dupa-amiaza, mai faceau ceva treburi prin curte, apoi se lua lumina -
uniiisi mai faceau lectii la lampa cu gaz, cei mai multi nici nu-si puneau
problema. Aveam si trei baieti de la orfelinat in clasa (nu toti erau
orfani, mama unuia dintre ei lucra la posta, baiatul chiulea de la ore
ca s-o vada, de la distanta, cand iese de la lucru).
Pe acesti copii si pe altii din clase paralele trebuia sa-i invat ma-
tematica. Nu mi-a mers. Oricat de entuziast eram, n-a mers. Nu-i

Dar cu dragostea cum stati? 3i3


interesa, nu se putea. Nu cu matematica au ramas ei de la mine. Totusi,
dupa douazeci de ani, un fost elev de-atunci, acum prin Anglia, mi-a
gasit adresa, mi-a scris si ne-am reimprietenit. M-am bucurat.
Mi se spusese ca printre indatoririle dirigintelui se numarau si
vizitele la domiciliul elevilor - trebuia sa le cunosc familiile, conditiile
de viata, sa tin legatura cu familia sedintele cu parintii (la care, aveam
sa constat, nu prea venea nimeni) nu erau suficiente. La tara nu m-am
dus, dar in oras, da. Am fost intai la o eleva care, in prima ora de diri-
gentie, cand faceam cunostinta unii cu altii, m-a intrebat nonsalant:
„Dumneavoastra fumezi?“ Chiar in primele saptamani, fata fusese
eroina unei busculade cu un fost prieten care nu-i dadea pace: injuraturi,
pumni, scandal, militie la scoala... Locuiau la curte. Mama ei mi-a spus
ca stie ca pe fata n-o duce mult mintea, in schimb e curata, se spala in
fiecare zi. Am aprobat admirativ. Dupa vreo doua luni, doamna mama
a venit la scoala si a dat o declaratie ca-si retrage fetita. Era legal, dar,
inca naiv, nu m-am putut abtine: „De ce, doamna, nu-i pacat?“ „Pai,
se marita.“ „Cum sa se marite, doamna, are doar 15 ani!“ „Ei, nu, doar
asa, de proba.“ Si a retras-o. Se pare ca proba a reusit, fata n-a revenit
la scoala. (L.O.)
18
Mancare si bautura
Si eu am mancat in Arcadia comunistd rdbdari prajite.
Era asa:
D a r G a n d h i ? In 1948, cand tncepuse sa nu se mai gaseasca de man-
care, nu stiu de unde aparuse un cantecel care incepea asa: „Ce fad
nea Gandhi? - Nu mananc, nu mananc!“ Si noi ne pregateam sa facem,
ani la rand, acelasi lucru ca nea Gandhi. (D.P.)

Cuvinte noi. Azi am prins tacamuri de pui. Avem si gaze! Fierb repede.
Zeama greu mirositoare se scurge prin strecuratoare. Mama recupe-
reaza atent urmele de grasime de pe strecuratoare. Un morman de oase
abureste in castron. Andrei asista cu interes la ritual. Degetele harnice
ale lui Buni recupereaza, la al doilea filtru, si firele de carne uitate ne-
glijent de mine la prima triere. Operatiunea ia sfarsit. Avem o cescuta
cu carne pentru copil. Ne asezam la masa. impart cu mama un munte
de oase chele plutindin zeama. Andrei refuza sa mestece. Se holbeaza
la captura noastra si urla: „Mancareo!“
Sunt fericita. Pana atunci nu spusese decat cuvantul „mama“.
(M.S.C.)

N outati in caietul de retete. Pe vremea aceea, in anii ’80, retetele pe


care le schimbam cu prietenele mele incepusera sa se numeasca asa:
tort economic, prajitura fara oua, imitatie de pate, icre false. (C.Cc.)

M ancarea an ilo r 50. Aceeasi in fiecare zi la pranz si seara. Nu mai


stiu cat timp a durat. Dimineata: ceai cu paine cu marmelada. Buna.

Mdncare si bautura 3 17
Dulce-acrisoara. Se vindea in calupuri de trei kilograme invelite in-
tr-un soi de pergament mustind a zeama rosiatica, adapostite in ladite
de §ipci. La pranz: paine taiata cubulete si amestecata cu mamaliga
rece, totul prajit in untura. Cred ca felului astuia de mancare ai mei ii
spuneau carcalete. Alterna cu „tocanita de cartofi". Dupa somnul de
dupa-amiaza, cand coboram la joaca in curte, o felie mare de paine nea-
gra cu zahar. Seara: „ceai rusesc“ cu paine prajita, unsa cu „margarina
olandeza". Feliile de paine neagra erau puse la prajit pe un radiator in-
stalat pe masa, cu plasa intoarsa in sus. Incapeau sase felii. In casa
eram trei generatii: bunicii, parintii si sora mea cu mine. Luam fiecare
cate o felie si apoi puneam al doilea rand. Imi placea foarte mult ceaiul
cu paine prajita si margarina. Dar cand adormeam mi-era foame. (G.L.)

Felul doi si fe lu l intai. La internatul liceului, masa o luam la cantina.


Dimineata, aproape invariabil, paine cu margarina si gem. La pranz,
supa si un sos in care plutea o bucata de carne, mai bine zis o piele sau
un os. Cum sosul plin de amidon se sleia aproape instantaneu, mancam
felul doi inaintea supei, ca sa nu ne apuce greata. (Cr.C.)

Salam uscat. Tata, cand ajunsese pensionar, colinda magazinele tip


„Gospodina“ avand totdeauna o plasa in buzunar, dupa metoda
p e .p e .c e - „poate pica ceva“. Cand gasea, cumpara salam (de v a r a , nu de
i a r n a ) , pe care-1 dadea prin faina si-1 atarna in camara, sa se usuce.
Vanzatoarele primisera insa dispozitie sa taie sforile din capatul sala-
murilor, ca sa nu poata fi folosite in acest fel. Rautate gratuita a sefilor.
Asa ca trebuia sa le coasem sfori noi ca sa le putem atarna. (I.V.-R.)

Salam hipo. In anii ’50, dupa omorarea cailor, pentru ca erau „pro-
prietate privata", am vazut ca incepe sa apara, in magazinele alimentare,
salamul h ipo , chiar asa i se spunea. O data, de foame, am si cumparat.
Cu cateva decenii mai tarziu a aparut asa-zisul salam cu soia, plin cu

318 Si eu am trait in comunism


zgarciuri, grasime si alte mizerii. Salamul de lux, dar care nu se gasea,
era cel de Sibiu si era o fericire sa te invite cineva la o masa care incepea
cu salam de Sibiu.(D.P.)

C a m e de cal, ca m e de vitel. Era pe la inceputul anilor ’50, nu cred


ca aveam mai mult de cinci ani. Din cand in cand, la usa de serviciu,
usa „din dos“, a apartamentului nostru de la parter, aparea Costica.
Venea intotdeauna foarte devreme, inainte sa se lumineze de ziua. Era
un nepot de-al bunicului, din Bucovina.
Ma trezea vocea bunicii dand de veste intregii case: a sosit
Costicaaa! - dupa care auzeam ni$te pa§i grabiti, zdup, zdup. Totul
parea foarte misterios si chiar asa trebuia sa fie. Costica, un tanar slabut,
dar vanjos, calatorise toata noaptea cu trenul, la clasa a treia - acolo
unde erau banchete tari, de lemn -, ferindu-se de militie (punea bagajul
in plasa in alt compartiment decat cel in care se aseza el), ca sa aduca
la Bucuresti, intr-un geamantan greu, carne. intotdeauna vitel. (De
unde avea vitelul e o poveste prea lunga ca s-o spun aid.)
Pe masa din bucatarie aparea un cantar. Bunica transa carnea,
o cantarea, lua partea noastra, a rudelor, si o punea in ghetar, stramosul
frigiderului de azi. Apoi anunta cativa vecini si doi-trei prieteni ai
familiei ca a venit Costica. in Moldova era saracie mare, iar bucurestenii
duceau lipsa de carne buna. Asa cum ati ghicit, Costica facea comert
clandestin si noi ii eram complici. Nimeni dintre vecini nu ne-a turnat
totusi la militie.
Cat timp dura vanzoleala din bucatarie, Costica, bine ospatat,
dormea dus. De obicei pleca spre casa seara, in aceeasi zi.
Tot pe la inceputul anilor ’50 imi amintesc ca mancam niste
chiftele cu miezul foarte rosu si gust usor dulceag. Erau din carne de
cal. Nu prea intelegeam de ce nu trebuia sa-i spunem asta bunicului.
(O.B.)

Mancare si bautura 319


Sendvisul de la scoala. Anul 1986. Trebuie sa-i dau fiului meu ceva
de mancare la scoala. Un sendvis cu ceva. Tot ce pot gasi in magazi-
nele „alimentare“ este slanina cu boia. Fiu-meu are 12 ani. E cam sla-
banog. Imi spun ca slanina e buna, ca are calorii multe. Dar se-ntoarce
de la scoala cu sendvisul neatins. A doua zi, la fel. Imi spune ca a
incercat, dar nu-1 poate manca. A treia zi ma scol de dimineata si iau
la rand alimentarele din cartier. Stau langa Hala Traian. Nimic, nimic...
Pornit la vanat, pe bicicleta, incep sa descriu cercuri tot mai mari.
Ajung la Piata Unirii, apoi la Piata Cosbuc. Nimic. Dupa cateva ore
ma-ntorc acasa cu traista goala. Ma gandesc sa-1 conving sa ia la scoala
mancarea de dupa-amiaza a copilariei mele: paine cu zahar. Spune ca
nu vrea. Nu stiu ce sa fac. Am 44 de ani. Ma due in camera mea si,
blestemandu-1 pe Ceausescu, Incep sa plang. (G.L.)

„Gospodina “. Intr-o zi am plans de foame. Faceam naveta cu autobu-


zul, la 50 de kilometri de Bucuresti, ma sculam la 5 dimineata si ma
intorceam acasa la 7 seara. Toata ziua, la scoala, nu mancasem nimic,
pentru ca n-aveam ce, iar la intoarcere mai gasisem la „Gospodina“ o
ultima portie de pilaf. Cand am ajuns acasa si am deschis caserola, am
vazut ca pilaful era mucezit. Flori mari de mucigai, vorba poetului, pe
toata suprafata lui. N-aveam nimic altceva si nici in oras nu mai aveam
ce sa gasesc. M-am culcat nemancata, plangand. (I.P.)

Delicatese. Pe la sfarsitul anilor ’80, familia mea, cu legaturi prea de-


partate la tara ca sa poata face rost usor de mancare si cu un „copil“
(eu) ingrozitor de alergic la te miri ce chimicale contineau alimentele
oricum cumparate pe sponci si pe cartela, a profitat de moda - nu stiu
de unde venise, la inceput nu ne interesase deloc - a hainelor din blana
de nutrie. Cei cu dare de mana si le comandau la blanarii locali si in
regiunea noastra inflorise o intreaga industrie privata a crescatorilor
de nutrii. La doua case de noi, o familie isi rotunjea astfel veniturile;

320 Si eu am trait in comunism


tipetele bietelor animale din cu§ti taiau aerul curtilor si ne populau
adesea cosmarurile. La un moment dat, cand a sacrificat mai multe,
pentru blana, vecinul a colindat pe la portile caselor de pe strada, ofe-
rind cate un animal jupuit proaspat, sfatuind asupra retetelor cu care
putea fi gatit si promitand alta carne proaspata, pe viitor. Tata a luat
nutria si a adus-o in casa. Mama si cu mine am protestat, ne-am
ingretosat, am parasit bucataria vociferand. Tata ne lua de ciudate:
„Voi nu pricepeti ca avem carne proaspata, ca fiarele astea au mancat
numai morcovi si ca nu au chimicale in corp? De ce sa va fie scarba?"
A gatit-o el ca pe un iepure, cu mirodenii §i cu ceapa, in bucataria pa-
rasita de noi, femeile. Cand a scos-o din cuptor, mirosea asa de frumos,
incat am revenit in jurul mesei din bucatarie, ne-am impacat, am savurat
friptura si am hotarat sa devenim abonatii vecinului la animale sa-
crificate. Ceea ce s-a si intamplat: carnatii de nutrie, inventati ulterior
de tata, erau o delicatesa culinara de care acum, uneori, mi-e de-a
dreptul dor. Blana de nutrie n-am purtat niciodata. (I.B.)

Ceapa-n bucate. De-abia in anii ’80 am aflat care e gustul miraculos


al cepei in mancare. In vremea aceea nu stiai niciodata ce aliment
anume o sa dispara de pe piata sau care o sa apara. (Si-acum am pe
creier imaginea uriasei Hale Traian, care, pe sute de metri de rafturi,
nu avea decat pungi cu „creveti e x p a n d a ti “ din Vietnam, conserve cu
fasole si borcane cu salata de sfecla rosie sau cu muraturi.)
Intr-o iarna a disparut ceapa. Saptamani §i luni la rand. Man­
carea isi pierduse gustul. „Dau un regat pentru o ceapa!“ iti venea sa
spui. Si, intr-o zi cu zapada pe pervazuri si focul abia palpaind la ara-
gaz, un prieten mi-a facut cadou o ceapa. Am facut mancare de cartofi
cu ce ap a si bulion!
In amintirea gustului divin al acelei mancari din iarna anului
1987, si pentru a comemora fericirea obtinuta pe o cale atat de umila,
imi pregatesc si astazi, la intervale regulate, taind cepele artistic (cu

Mancare si bautura 321


un cutit japonez) in forma de „pestisori“, mancare de cartofi. lar astazi,
cand gatesc, alegand, rasfatat, intre ceapa alba, rosie sau aramie, imi
aduc aminte de veneratia cu care am taiat unica mea ceapa din iama lui
1987. De ce n-ar exista si o memorie paradiziaca a cepei proustiene? (G.L.)

In loc de icre neqre. Vreme de vreo noua luni, din septembrie 1985
pana in iunie 1986 (cand m-am mutat la Pitesti, in gazda), am locuit
la Mioveni, impartind o garsoniera cu prietenul meu Mihai Dinca.
Sambata (se lucra sambata, dar era zi scurta), faceam autostopul spre
Bucuresti si ne intorceam luni, cand luam un tren dis-de-dimineata
pentru a ajunge dupa trei ore in halta Gropeni (cea care urma statiei
Ciumesti), unde ne astepta autobuzul Institutului de Reactori Nucleari
Energetici. Aduceam din Bucuresti de-ale gurii (obtinute si acolo cu
mari eforturi), fiindca la Mioveni nu prea aveai ce sa cumperi de
mancare. (Dar, urma sa-mi dau seama mai tarziu, nici la Pitesti - unde
am intrat o data intr-o alimentara uriasa, plina doar cu mustar si sam-
panie.) Intr-o buna zi mi-am spus ca trebuie totusi supravietuit cu ce-ti
ofera Mioveniul. Asa ca m-am dus la alimentara si am intrebat-o pe
vanzatoare (era tanara, era simpatica): „Aveti icre negre?“ Intai a fost
mirata, pe urma insa mi-a raspuns calm: „Nu.“ „Dar homari?" „Nici
homari.“ „Bine, atunci dati-mi, va rog, 200 de grame de salam pesti­
lential." Era singurul salam de-acolo si era, intr-adevar, pestilential.
Mihai nu-1 putea manca, insa eu ma ambitionam in planurile mele de
autarhie. in fiecare zi cand ma intorceam de la institut si coboram din
autobuz, ma duceam glont la alimentara. „N-am primit icre negre, nici
homari", imi spunea vesela vanzatoarea. „Bine, atunci dati-mi, va rog,
200 de grame de salam pestilential." Si mancam salamul.
Odata s-a intamplat ca am deslusit un miros familiar in ali­
mentara. „Ce miroase asa?“ am intrebat, iar vanzatoarea mi-a aratat,
oarecum jenata, doi pesti afumati, cu boturile usor mucegaite. Eram

322 Si eu am trait in comunism


incantat, pestele afumat e una din marile mele slabiciuni culinare.
N-am ezitat sa-1 prefer salamului pestilential. Dar, ajuns in garsoniera,
am constatat ca Mihai nu era la fel de bucuros cand 1-am invitat sa-mi
tina companie: „Tu nu vezi ca e mucegait?! (Cum am zis, observasem
de la inceput.) Nu simti cum pute?! (Simtisem, fireste.) Mananca-1
repede si sa nu te mai prind cu asa ceva!“ Amenintarile lui Mihai nu
m-au impresionat deloc, din pacate insa, la alimentara n-au mai adus
peste afumat. Cel putin cat am mai stat eu la Mioveni. (V.Z.)

C i u l a m a . Stam intr-un apartament de bloc cu un hoi lung de inchisoare


cu sapte usi - patru camere, o bucatarie, doua bai. Suntem cinci si
avem prostul obicei sa mancam in fiecare zi, de mai multe ori pe zi.
Ma-ntreb si azi cum naiba razbea mama. In alimentare deja nu mai
existau decat biscuiti tari patrati si rafturile sinistre si goale.
Intr-o seara de toamna, intra tata vesel pe usa, venit de pe san-
tier, cu doi porumbei atarnati cu capul in jos, ca un buchet cu flori vii
si grase care dau din aripi. Noi, copiii, bucurosi ca ni s-au adus prieteni
de joaca, ne invartim pe langa tata. Mama se incrunta ca-i pusa iar la
treaba, la sa - i in b a ia m ica. Tata ii asaza cu grija in cada de dus (nefolosita
decat rareori, cand vine apa calda plina de rugina) si inchide usa. Noi
ne furisam pe rand, ii mangaiem, le vorbim, ne lasam palmele ciugulite
de ciocurile mici, suntem incantati.
A doua zi e duminica si mama, treaza de la cinci, duce gunoiul
la ghena si lasa in urma ei o dara de fulgi, pe care se chinuie apoi in
genunchi sa-i adune unul cate unul. Mancam in sufragerie, la televizor
e A lb u m d u m in ic a l, pe fata de masa alba, ciulama cu mamaliguta.
Oscioarele se aduna gramajoarein farfurii. Tata rade de se prapadeste
la Stan si Bran. Fratele meu cel mic intreaba dintr-odata: unde sunt
porumbeii? A u z b u r a t, m a m a . (M.Cm.)

Mancare si bdutura 323


G ugustiucii. Spre iarna, am fost sa-mi vizitez orfanii (eram diriginte
si aveam in clasa trei copii de la orfelinat). Avand peste 14 ani, nu mai
puteau sta la orfelinat, fusesera plasati la caminul de baieti al unui liceu.
Precizarea nu e chiar inutila: in prima mea luna la Targoviste, am
locuit la caminul liceului. Care era camin de fete, cu toalete §i dusuri
la comun, pe hoi.
Erau ani cand nu se gasea mancare nici in magazine, mai toata
lumea 0 ducea greu, dar copiii astia chiar faceau foamea, asa ca uneori
furau ce gaseau (iepuri, de exemplu) de la depozitul 1CRA (Intreprin-
derea de Comert cu Ridicata si Amanuntul) din oras —mi s-a intamplat
sa ma sune Militia la scoala, sa merg sa-mi recuperez elevii. Ei, cum
spuneam, ma due la caminul Liceului nr. 3 (sau 4). Intreb la poarta de
ei, urc la etajul indicat, bat la usa. Simt miros de ars, aud vanzoleala
(imi recunoscusera vocea), intru. Miroase clar a parlit. Vorbim, glu-
mim, pana la urma baietii scot de sub pat un resou pe care frigeau doi
gugustiuci omorati cu prastia. Erau tari baietii mei! Evident, nu le zic
nimic, dimpotriva, ii invidiez pentru cina gustoasa.
Locuiam deja cu sotia, inginer instalator, stagiara si ea, intr-o
garsoniera dintr-un bloc al ICMD (intreprinderea de Constructii Mon-
taj Dambovita). Era un bloc sinistru, delabrat, cu o suta de garsoniere
(de unde denumirea 100G) mizerabile, confort 3. Dar nu mai stateam
la camin. Intr-o seara, L. era singura acasa, eu - la o meditatie. Suna ci-
neva la usa. Pe hoi, evident, intuneric. Intreaba L. cine e, nici un raspuns.
Mai intreaba, deschide pana la urma. O mana ii intinde doi gugustiuci
cu gaturile sucite. Baietii mei voisera sa-mi faca o bucurie. (L.O.)

C arn at afum at, cu fin a l neasteptat. Tovita si Anica au fost vecinii


si prietenii nostri buni de la tara. Ne-am ajutat unii pe altii in toti anii
grei. Noi le aduceam cate obutelie de aragaz, le cumparam paine, ulei,
faina, malai sau zahar, dupa cum se m a i d a d e a u stand la coada. Asa
intrebau atunci oamenii: Ce se d a la c o a d a a s ta ? Le mai aduceam si ziare

324 Si eu am trait in comunism


vechi, ca sa aprinda focul. De la ei primeam in schimb oua, branza,
slanina, carnati, fructe, tuica. Faceam de fapt un troc, dar un troc ca
intre prieteni.
Intr-un an, la mceputul lui decembrie, Tovita ne-a ajutat sa fa-
cem rost de un pore, crescut de un cioban la stana. Tin minte ca am
plecat intr-o sambata sa-1 cumparam. Am asistat la taiatul, parjolitul,
preparatul porcului, mai intorcand capul, mai astupandu-mi urechile.
Totul s-a petrecut in ograda lui Tovita, care a fost ajutat de Anica si
de sora ei. Stiau exact ce trebuie facut si-au lucrat ca niste profesionisti.
De la un anumit moment, nici nu mi-a mai fost scarba si am incercat
sa-i ajut si eu. Cand toata operatia s-a terminat, au dat drumulin curte
gainilor, care au ciugulit toate resturile fara sa mai lase nici o urma a
faptelor petrecute. Seara, intr-un cos mare de nuiele, aveam carnea
decupata, gata de pus in congelator, siragul de carnati, toba fiarta,
picioarele de pore. Am baut o fuica cu ei si am plecat spre casa a doua
zi, duminica dimineata.
La trecerea dintr-un judet in altul erau fibre de militieni care
opreau masinile particulare si le controlau ca sa nu transporte cartofi,
carne, porumb, damigene, dupa cum era sezonul. Noi am pus cosul
de carne pe bancheta din spate, 1-am acoperit cu straturi de ziare, o
folie de plastic si o patura. Peste patura 1-am asezat pe cainele nostru,
care a calatorit foarte comod. Am avut emotii vazand primul echipaj
de militie, dar, dupa ce s-au uitat in masina si-au vazut cainele, ne-au
facut semn sa trecem.
Cand am ajuns in Bucuresti, am observat ca uitasem picioarele
de pore in pivnita prietenilor nostri. I-am telefonat lui Tovita, care le-a
recuperat. Am pus carnea in congelator, am incercat sa uitam momen-
tele dure ale acestei aventuri si ne-am culcat. A doua zi eu am plecat
la serviciu, dar sotul meu mai avea o zi libera si s-a gandit sa afume
carnatii pe terasa. Afumatoarea a facut-o din corpurile fostilor nostri
stupi. Cum nu avea experienta, focul a fost cam iute si grasimea care

Mancare si bautura 325


s-a scurs din carnati a luat foe. Pana sa se duca in casa sa ia o galeata
cu apa, totul a luat foe si carnatii s-au carbonizat. Mi-a transmis telefo-
nic vestea, cu lacrimi in glas. L-am consolat, fara sa fac nici o referire
la carnati, explicand colegilor curio^i, care au simtit din tonul meu ca
s-a intamplat ceva neobisnuit, ca s-a taiat la un deget. (I.C.)

C am ara din biblioteca. Daca mi s-ar cere o singura scena ca alegorie


a comunismului romanesc, 1-as alege pe Misu (Mihail M.) Dragomi-
rescu, socialist convins din tinerete, FIAP-ist cu CV impresionant, pe
care l-am prins intr-o buna zi total descumpanit, la 70 de ani, in fata
propriei biblioteci, din care evacuase cartile pentru a umple rafturile...
cu pungi si borcane. Malai, orez, faina, zahar, muraturi, bulion, sticle
de ulei, conserve de peste etc. in locul editiilor de la Fundatia Regala,
al colectiei B ile te lo r de p a p a q a l , al seriei de „Scriitori romani" de la
Minerva s.a.m.d.
Sa ma explic.
Misu facuse parte, impreuna cu Gogu Radulescu si (cred) Mihail
Florescu, din studentimea social-democrata, fusese candva in gratiile
Anei Pauker si ambasador la Roma spre finele anilor ’40, de unde,
spunea legenda, a fost „adus in valiza diplomatica" dupa ce-1 tratase
cam obraznic pe omologul sau sovietic. Noi l-am cunoscut prin
i972-’73, cand era secretarul organizatiei PCR de la Filologia bucures-
teana, si pana tarziu, spre finele anilor ’80, l-am binecuvantat ca ocrotitor
politic si surprinzator de tandru prieten de familie.
„Bietul Misu“ a fost cel care m-a luat de-o aripa la BOB in anul II
sau III de facultate si m-a interogat cu voce rastita (pesemne pentru
microfoane): „Cum impaci dumneata misticismul lui loan Alexandru
cu calitatea de membru de partid?“, dandu-mi prilejul de a raspunde
falos, cu o dibacie de care-s mandru si astazi: „Nici una dintre cele zece
porunci biblice nu se opune Codului eticii si echitatii socialiste." „Bietul
Misu“ ne aducea lunar acasa, uneori fara stirea so^iei lui, cate un pachet

326 Si eu am trait in comunism


sau doua de unt, cateva lamai, o cutie de cacao sau de sardele, cumparate
pe cartela de la magazinele arondate FIAP-istilor.
N-am sa-mi iert niciodata replica nefericita cu care i-am ofilit
definitiv imaginea din fata rafturilor golite de carti si umplute cu pungi,
cutii si borcane: „Pentru asta ati luptat dumneavoastra, dom’ pro-
fesor?!?“ (D.C.M.)

Casa M ercu r. Ultima imagine pe care o am despre tatal meu, din


anii ’80. Are spondilita. Poarta un fel de genunchiere. De doua ori pe
luna, se scoala din pat la 7 dimineata si, sontac-sontac, gemand, vine
in sufragerie pana la fotoliul de langa masuta cu telefon. Este inarmat
cu un creion. Isi trage sufletul si apoi, ca un sportiv asezat in blocstart,
isi ia avant. Vreme de doua ore fara intrerupere - caci numarul e ocu-
pat tot timpul -, ajutandu-se de creion, tatainvarte discul telefonului
incercand sa prinda casa de comenzi Mercur. Magazinele sunt goale
si, pentru o familie mare cum e a noastra, a prinde o comanda la Mercur
e salvator. Tree prin fa(a fotoliului pasind atent, grijuliu sa nu-mi
deranjez parintele dintr-o operatie atat de importanta. Si, in timp ce
tree prin fata lui, ma gandesc de cate ori se poate forma un numar de
telefon in doua ore. Socotesc repede in gand: de sase ori, sa zicem,
intr-un minut, de 360 de ori intr-o ora, de circa 700 de ori in doua ore.
Ii arunc, cu coada ochiului, o privire plina de admiratie. Sa formezi
acelasi numar de telefon de 700 de ori!
La capatul celor doua ore de tenacitate exemplara sunt posibile
doua deznodaminte. Unul: „Casa de comenzi Mercur. Astazi nu mai
luam nici o comanda. Nu mai avem nimic.“ Si telefonul se inchide. Tata
ramanea o vreme in fotoliu cu aerul unui infrant. Sau: „Casa de comenzi
Mercur. Spuneti. Va ascult.“ Si-atunci incepea dialogul, dus de tatal
meu, dupa atata amar de experienfa, cu mare maiestrie: „Sarut mana!
Telemea aveti? Puteti sa-mi dati doua kile? Atunci un kil.“ Si discutia
continua: 250 masline, patru conserve de sunca, patru de anghila in

Mancare si bautura 327


sos tomat, 500 cascaval, o cutie cacao olandeza, un borcan de Nutella...
Cand conversatia se incheia, tata striga victorios din fotoliu: „Mercur!
Maine la 10 vine comanda!" Cata mandrie transparea din vocea lui!
Toti care eram acasa veneam sa-1 felicitam: „Bravo, tata! Ai fost for-
midabil!" Tata se tara inapoi in pat cu o enorma satisfactie pe fata.
Ce filozof a spus ca bucuria nu se naste decat prin contrast cu
privatiunea? Caci durerea si placerea, desi doua, „par a fi prinse de un
singur cap". Gratie creionului patern infipt vreme de doua ore in dis-
cul telefonului, de doua ori pe luna, in apartamentul din Dr. Lister
poposea „comanda de la Mercur“. Un tip care purta un halat gri-petrol
aparea, constient de propria lui importanta, cu o ladita de plastic de cu-
loarea halatului, o punea pe masa din bucatarie, sub privirea atenta a
lui taica-meu, care, cu ochelarii scosi, urmarea cu ochi de miop pe factu-
ra bunurile carora, in timp ce le scotea din ladita, aducatorul de feri-
cire le striga numele unul cate unul: „Nutella! Telemeaua! Maslinele!...“
Mama le prelua, mutandu-le cu inca o palma mai incolo. Parea ca le
mangaie. Apoi, omul isi lua bacsisul si disparea. Mama ramanea sa
aranjeze totul in camara. in timp ce punea cutia de cacao pe un raft, o
auzeam spunand fericita: „Am sa fac sambata negresa...“ (G.L.)

cla tite austere. Prin anii ’80, cand lucram ca traducator la un institut
de cercetari si eram singurul baiat intr-un birou cu cinci doamne, intr-o
zi, una dintre colegele mele a anuntat triumfatoare: „Fetelor (prin
asimilare, ma simteam si eu inclus), am facut aseara niste clatite - o
minune... Nu stii ce mananci!" Toata lumea a inceput s-o descoasa:
„Unde-ai gasit faina? De unde-ai avut lapte? Ai pus si oua?“
Pe vreme aceea, procurarea ingredientelor pentru clatite era o
aventura aproape la fel de palpitanta ca aducerea mirodeniilor din
indepartatul Orient. Si, pentru ca gospodinele facatoare de clatite nu
aveau timpul si energia necesare unei astfel de aventuri (ca sa nu mai
vorbim de pasaport, vize etc.), ele au recurs la o improvizatie ingenioasa,

328 Si eu am trait in comunism


pe baza ingredientelor imediat accesibile: macaroanele. Nu stiu din ce
pricini, dar pe atunci macaroanele se gaseau in toate magazinele,
impreuna cu (sau, de cele mai multe ori, in loc de) produsele care ar
fi trebuit sa se vanda acolo. Puteai cumpara macaroane de la brutarie,
de la macelarie, de la cofetarie, de la mercerie, de la tutungerie si cam
de peste tot. Macaroanele erau toate la fel, in ciuda ambalajelor care
sustineau ca inauntru se afla macaroane cu doua, trei, patru sau chiar
cinci oua. Numarul de oua stabilea rangul produsului, asemenea
numarului de stele de la intrarea hotelurilor, de pe etichetele sticlelor
de coniac sau de pe epoletii ofiterilor. Mamicile incercau tot felul de
retete pe baza de macaroane, de li se urase bietilor copii de macaroane,
ca de mere acre, ceea ce e doar un fel de a spune, pentru ca unui copii
nu i se uraste niciodata de mere acre - poa’ sa manance pana cade pe
spate la radacina pomului si, cand se scoala, o ia de la capat...
Dar mai bine (sau, de fapt, mai rau) sa revenim la macaroane.
Experimentand tot felul de formule si combinatii cu macaroane, o
gospodina a facut saltul de la chimie la alchimie si a descoperit o reteta
de clatite fara faina, fara lapte si fara zahar (articole care de multa
vreme fuseserainlocuite de macaroane) si i-a impartasit reteta si colegei
mele. Se procedeaza in felul urmator...
In q red ien te
1 cutie macaroane (cu cate oua vreti voi)
1 vas cu apa de la robinet (aveti grija sa-1 pregatiti din timp, in caz ca
se opreste apa)
M o d de p r e p a r a r e
Se lasa macaroanele peste noapte in vasul cu apa, acoperit cu un
capac. Se fixeaza capacul cu o greutate - o caramida, un dictionar -
veti vedea imediat de ce. Pentru mai multa siguranta, se recomanda
sa stati de garda toata noaptea la vasul cu macaroane, inarmati cu o
lingura solida de lemn. Cu aceasta, pocniti energic macaroanele

M ancare si bautura 329


recalcitrante care se urea pe peretii vasului incercand sa scape, pana
cand cad la loc in zeama primordiala (daca nu stiti ce-i aia ..primordial",
uitati-va - da' repede de tot - in dictionarul cu care ati fixat capacul).
Decuseara, simultan cu depunerea macaroanelor in vasul cu
apa, trimiteti o bunica sau un bunic la coada la oua. Daca aveti noroc,
a doua zi se vor intoarce cu doua, trei, patru sau chiar cinci oua, pe
care le puteti adauga (fara coaja!) in vasul in care macaroanele si apa
de la robinet s-au combinat de-acum intr-o pasta mai mult sau mai
putin omogena. Amestecati pasta bine-bine-bine cu lingura de lemn
(in caz ca pe fundul vasului se piteste vreo macaroana nedezintegrata)
?i folositi-o ca pe un aluat de clatite conventional. Asta in caz ca merg
gazele... Nicicand formula „nu stii ce mananci", cu care se incheie in
mod ritualic retetele, nu a fost mai potrivita... Pofta buna! (F.B.)

C artoane cu oua. In copilarie, foamea era un amanunt ce-i drept


suparator, dar tot un amanunt. Cand stateam prin casa ocupandu-ma
cu cine stie ce, faceam ture repetate catre frigider, ca sa vad ce-as mai
putea alege de-acolo: dar nu aveam in fata ochilor decat vreun borcan
cu untura, unul cu mustar, vreun sue de rosii sau niscaiva jumari chir-
cite. Tineam indelung deschisa usa frigiderului, intrebandu-ma cum
as putea prepara ceva, inchipuindu-mi fel de fel de combinatii. Uneori
nu reuseam din prima, renuntam si inchideam la loc usa, intorcan-
du-ma la ale mele. Dar, dupa un timp, parca imi venea inspiratia (sau,
mai bine zis, foamea) si ma trezeam din nou in fata frigiderului.
Imi amintesc, in orice caz, ca am incercat toate combinatiile
posibile (paine cu mustar mai mananc si azi, din obisnuinta), doar ca
ceea ce-mi lipsea cel mai mult erau... ouale. Ma gandeam, obsesiv, ca
tot ce se afla in frigider ar putea fi la o adica contopit intr-o omleta
enorma (in care sa pun si mustar, si sue de rosii, si orice). Un gand care
nu se potrivea deloc cu realitatea, fie si pentru ca, asa cum voi arata,
atunci cand am avut oua din belsug nu s-a intamplat astfel.

330 Si eu am trait in comunism


Intr-o zi, iesind cu sora mea mai mare din casa spre a ne duce
in oras (imi amintesc ca eram imbracati „de oras"), trecand pe langa
alimentara cartierului, am vazut ca tocmai se vindeau oua. Si nu oricum,
ci „Ia liber"! Dupa vreo doua ore de stat la coada, ne-am intors acasa
fericiti, cu cate trei cartoane de oua fiecare in brate, incat nu mai aveau
loc in frigider si a trebuit sa le punem pe balcon la rece. Vreo doua sap-
tamani n u m a i oua am mancat, pana cand mama ne-a oprit cu desavar-
sire, deoarece i se parea ca incepuseram sa avem ochii galbeni. (C.C)

A doptie de scurta durata. Nu o data, am avut norocul sau ghinionul


sa beneficiez sau sa ratez „adoptarea“ de scurta durata a unui copil
dintre cei care misunau pe langa o coada la oua, la lapte sau la lamai.
Contra cativa lei, primeam dublul a ce mi se cuvenea, pentru ca se cum-
para numai „o portie" de persoana. Ce ghinion insa daca erai refuzat
de cel care-ti spunea „m-a luat alta tanti", sau erai demascat de cineva
din rand care se intreba, agresiv: „Cate mame are copilul asta?" (C.Cc.)

M ingea oranj. Cu greu, nu mai stiu cum, la un Craciun de la mijlocul


anilor ’80, am reusit sa avem cateva mandarine. Copiii casei nu mai
apucasera niciodata asa ceva. Si-au identificat cadourile pe rand si,
cand au descoperit o mandarina, unul dintre ei a spus: „Minge!“ Mingi
vazusera!
Pe vremea aia era la moda un slagar: „intr-o zi mi-ai daruit o
portocala... Eram doi copii si-aveam o portocala... Lumea toata ne pa­
rea o portocala..." O portocala la doi copii - un eveniment cosmic. Imi
dau seama acuma ca era un slagar subversiv. (I.P.)

In februarie 1987 ma intorceam din armata. in drumul spre


Ilu z ii.
casa —in Tara Hategului din judetul Hunedoara —m-am oprit pentru
doua zile la Bucuresti, la fratele meu care era student la Filologie. Ar­
mata o facusem la Piatra Neamt, unde, spre deosebire de alte orase, se

Mancare si bautura 331


mai putea gasi uneori prin alimentare cate ceva de-ale gurii: un salam,
un parizer, o slanina. La noi, la Hunedoara - aflasem de la maica-mea,
atunci cand fusese in vizita la mine nu se mai gasea nimic. Fusese
si ea cu ceva timp inainte la Bucuresti, la fratele meu, si statuse, saraca,
de mai multe ori la coada, ca sa cumpere niste salam (cu soia, bine-
inteles). Oricum, avusese noroc caprinsese macar la Bucuresti asa ceva,
pentru ca si la Bucuresti batea vantul prin magazine.
Cum spuneam, m-am oprit doua zile in capitala. Fratele meu
locuia in caminul Grozavesti. Intr-o seara, ma intorceam pe bulevar-
dul Gheorghe Gheorghiu-Dej (astazi Regina Elisabeta) si ma indrep-
tam spre Plata Kogalniceanu, venind dinspre Universitate. Eram pe
partea stanga a strazii, iar cand am ajuns in Piata Kogalniceanu am
vazut ca vitrinele luminate ale alimentarei din partea opusa a pietei
erau arhipline: calupuri mari de salam de diverse soiuri, bucati imense
de jambon, muschi file, cabanos, roate uriase de cascaval, ce mai, de
toate. Nu-mi venea sa-mi cred ochilor! Totodata m-am mirat foarte
mult ca nu era nici o coada. I-am tras in gand o injuratura fratelui meu,
care imi descrisese lucrurile numai in negru, si bucurestenilor, pentru
ca se plang atata. Am traversat in graba strada si m-am indreptat spre
alimentara. Cand am ajuns in fata vitrinei, am ramas cu gura cascata.
Mi-am dat seama ca toate salamurile, jamboanele, cabanosul, casca-
valul ala urias si celelalte pe care le vazusem din partea opusa a pietei
erau de fapt niste mulaje din ghips, foarte frumos colorate, sa zici ca
sunt adevarate, nu alta. Am intrat in alimentara aia destul de mare,
unde mai intrasem si alta data. Rafturile, toate rafturile, erau complet
goale. (E.A.)

A rom e bahice. Intr-o toamna, bunii nostri prieteni arhitecti ne-au


intrebat daca nu vrem sa facem vin impreuna. Am fost imediat de
acord. Exista posibilitatea de-a cumpara strugurii ieftin, fara inter-
mediar. Cei care aveam butoaie le-am spalat si pregatit. Toti auto-

332 Si eu am trait in comunism


mobilistii s-au mobilizat §i-au mers sa cumpere marfa. Zdrobitul
strugurilor s-a petrecut in curtea arhitectilor si a fost de neuitat. Aveau
o cada mare, din plastic in mijlocul curtii si toti copiii nostri (copilul
fiind, prin definitie, o fiinta neprihanita) erau in chiloti si topaiau in
cada. Cand rezultatul parea multumitor, continutul cazii se turna cu
galeata in butoaie si operatia se repeta. In final, am zdrobit strugurii
cu mic, cu mare.
Dupa ce vinul a fost tras in damigene, a ramas pe fund boasca.
Noi aveam in pivnita un alambic facut de niste tigani pe malul unui
parau, cu care faceam tuica din visine. Tescovina s-a distilat la noi pe
parcursul mai multor seri. Sotul meu stapanea tehnologia la perfectie,
doar fusese elevul prietenului Tovita.
Toate produsele alcoolice s-au impartit potrivit unui algoritm
pe care 1-am uitat. In iarna aceea a mirosit foarte frumos in pivnita
noastra, iar in atelierul de sculptura al sotului meu ne-am incalzit cu
vin si am petrecut multe seri agreabile. Eram cu totii foarte tineri. (I.C.)

Frectie D ian a. Aveam o prietena farmacista la Bariera Vergului. Era


foarte important pentru mine ca puteam sa stiu cand aveau antibio-
tice sau alte medicamente pe care nu le gaseai cu usurinta. Uneori avea
program de noapte: usa farmaciei erainchisa, dar in ea se deschidea
un mic geam. Toata noaptea veneau barbati, muncitori din schim-
bul III sau tot felul de nefericiti, sunau, prietena mea deschidea ge-
muletul, iar ei cereau „ 0 sticla de frectie Diana“, la fel cum la bufet
cereau „ 0 sticla de bere“. Asa si foloseau lichidul: isi frecau gatul - pe
dinauntru, fireste. (A.)

A lcoolul nostru cel de toate zilele. Nu stiu daca exista vreo legatura
intre scris si baut, dar intre anii ’80 si bautura exista una certa. Oamenii
de toate varstele isi potoleau foamea cu alcool. Isi domoleau teama si
nelinistea cu tarie. Se incalzeau cu votca si vin fiert. Isi ameteau

Mancare si bautura 333


constiinta incarcata cu bautura. Isi inecau amarul in pahar. Multi din
generatia mea au murit tineri, iar alcoolul i-a ajutat la asta. La
restaurantul Uniunii Scriitorilor isi facusera cuib o multime de literati.
Intre acestia si unul (sa fi fost dramaturgul Horia Lovinescu?) care
statea mereu cu doua pahare in fata: unul mic, de tuica, si unul mare,
de apa. Numai ca lichidul incolor era distribuit invers: tuica in paharul
de apa si apa in cel de tuica. El sorbea cu pofta un gat zdravan din
paharul „de apa“ si abia isi atingea buzele de micul pahar „de tuica“.
Desigur, cel mare se umplea mult mai des. (I.P.)

P ainea noastrd cea de toate zilele... Era painea neagra, pentru ca


franzela cumparam extrem de rar. imi amintesc de perioada in care
multe alimente de baza —oua, faina, zahar, ulei, came, branza —erau
rationalizate si se cumparau pe cartela. Magazinul nota ce si cat ai
cumparat, asa ca nu puteai depasi ratia stability. Pentru paine aveam
bonuri de diferite culori: culoarea indica gramajul destinat fiecarui
membru al familiei. Copiii aveau o ratie ceva mai mare. Mergeai la
brutarie, aratai bonurile si vanzatorul cantarea ratia totala a familiei.
Nu se nimerea niciodata o singura bucata, dupa cum se intampla cu
toate alimentele vandute la cantar. (Asa se vindeau si blocurile de
marmelada de mere sau biscuitii. Faceam haz, de pilda, cand intrebam:
„Aveti biscuiti varsati?“) Revenind la paine, mi-e greu sa descriu placerea
drumului de intoarcere acasa, cand n-aveam rabdare si ma infruptam
din bucatile mai mici. Ce deliciu! imi placea teribil sa merg la paine.
Uneori atacam si bucata cea mare. Nu contaca macertamama. (L.D.S.)

C ovrigii. in anii ’80, cand trebuia sa plecam in delegatie, aveam grija


sa ne luam mancare cu noi, caci riscam sa ramanem flamanzi sau sa
dam bani multi la vreun restaurant, unde gaseai in cel mai bun caz
doar o friptura scumpa, veche si uscata. Totul era pe cartela, inclusiv
painea.

334 Si eu am trait in comunism


Am plecat cu microbuzul institutului, cu vreo trei colegi, spre
o statiune balneara din Oltenia. Pe drum mi-am dat seama ca uitasem
sa-mi iau painea de-acasa. Ajunseseram in Pitesti si 1-am rugat pe sofer
sa opreasca in fata unei usi deasupra careia scria „Paine“. Am coborat
si am cerut o paine. Vanzatoarea mi-a cerut cartela. Am spus ca sunt
din Bucuresti. Mi-a raspuns ca nu ma poate servi.
— Bine, dar plec pentru cateva zile si n-am ce manca.
A ridicat din umeri si, vazand ca nu ma urnesc, mi-a zis:
— Am cativa covrigi cam vechi, care nu s-au vandut (astia erau
fara cartela).
Bineinteles ca i-am cumparat pe toti si mi i-am dramuit bine
pana la intoarcere. (E.T.)

U n tort sdrat. Daca aspirai sa-ti hranesti familia, trebuia sa te afli in-
tr-o permanenta alerta. In aceste conditii, ideea de-a organiza mici
petreceri cu diferite ocazii era cu totul temerara. Si totusi, ne incume-
tam. Improvizam, dar eram impreuna. Cu un astfel de prilej, m-am
apucat sa adun din vreme cele de trebuinta pentru meniul modest pe
care voiam sa-1 compun. Piesa principala era insa un ambitios tort de
bezea cu crema de ciocolata. Printr-o prietena care avea pile la casa de
comenzi, am izbutit sa procur un pachet mic, de 100 de grame, de cacao
chinezeasca - in cutie de carton rozalie, pe care scria cu bleu in chineza,
dar si in engleza - marca S e a g u ll. Am adunat de ici, de colo cele 12 oua
prevazute in reteta, am pus deoparte, din ratia lunara, cam 600 de
grame de zahar si, in ultimul moment, am facut rost de doua pretioase
pachete de unt. Pentru tort aveam nevoie doar de unul, asa ca al doilea
a fost pus la pastrare.
In ziua cu pricina, dupa ce a trecut momentul festiv cand s-a
suflat in lumanari (care se aprindeau si apoi se stingeau repede, ca sa
se refoloseasca la urmatoarea ocazie), am taiat si am impartit tortul.
Invitatii au inceput sa manance, dar pe chipurile lor nu se citea nici

M ancare si bautura 335


un strop de bucurie. Ba chiar dimpotriva! Dupa ce am ajuns sa iau §i
eu prima inghititura, am inteles: tortul era bizar, dulce, dar si sarat,
absolut necomestibil. Untul pe care-1 folosisem fusese unt sarat si-mi
distrusese crema. Investigand pachetul ramas, am vazut ca pe o latura
a ambalajului scria marunt: „Unt de masa sarat“. Din motive pe care
nici astazi nu le pot intelege, o buna bucata de vreme, tot untul de pe
piata, atat cat era, a fost sarat. (G.T.)

Cartela magica. De cateva zile, auzeamin jurul meu, dinspre cei mari,
un zumzet de-ncruntare tot mai ingrijorata: „De luna viitoare, toate o
sa fie pe cartela, zaharul, uleiul, ba si painea. Cum o sa ne descurcam?!“
Sau, dinspre cei mari de tot, batrani de-a binelea: „Dumnezeule, asta
e ca pe vremea razboiului... 0 sa murim de foame!“ Cuvantul cu pri-
cina - c a rte la - parea sa fie pentru toata lumea cel mai inspaimantator
cuvant din lume, si numai eu, care-l auzeam pentru prima data, nu
pricepeam nici in ruptul capului de ce se tern cei mari asa tare de el.
in mintea mea, cartela era un fel de Jolly Jocker, un cartonas
magic, pe care, daca-1 aratai la magazin, primeai in schimb de toate -
zahar, ulei, paine... (L.B.)

Un mic dejun de neuitat. Painea alba era un lux de care am avut


parte zilnic doar in timpul Festivalului International al Tineretului,
organizat la Bucuresti in primavara lui 1954. Fratele mamei a avut
norocul sa lucreze in zilele acelea la biroul de contabilitate al festiva­
lului. Salariatii primeau dimineata cate o punga eleganta cu un mic
dejun de vis, de care aveau parte tinerii straini: o sticluta cu lapte, paine
alba, unt, gem, salam. Unchiul meu nu avea copii si-mi dadea mie
minunea aceea. Zilnic. Nu stiam de restrictiile de aprovizionare a
populatiei care facusera posibil belsugul oferit participantilor la festival.
Pentru mine, festivalul a insemnat acel mic dejun de neuitat si bucuria
de-a vedea pe strazi tineri veniti din alte tari. Am strans 200 de autografe
intr-un caiet. Aveam 12 ani. (L.D.S.)

336 eu am trait in comunism


Cum fierbi un OU. Intr-o zi am trecut pe la parintii mei. Ziua gazele
nu aveau presiune deloc. Re$oul se stricase, iar mama a incercat sa
fiarba un ou la lumanare, pentru tata, care trebuia sa piece in oras.
N-am aflat daca tata a mancat oul fiert sau crud. (E.T.)

Un mic im prum ut. V., ajuns redactor la Meridiane, are un frate in


RFG (adica in Republica Federala a Germaniei). In fiecare dimineata
vine la editura cu o punguta cu cateva lingurite de cafea. Isi prega-
teste cafeaua tacticos (o va bea fumand pipa) pe resoul pus pe perva-
zul de marmura al biroului din Casa Scanteii. Cafeaua incepe sa se
umfle, V. ia caimacul si-1 pune in ceasca, apoi toarna bautura atat de
ravnita. imparte biroul cu un coleg. Acesta il asteapta sa-si toarne
cafeaua si, dupa ce V. pune ibricul pe pervaz, colegul de birou il intrea-
ba: „imi dai voie sa fac o cafea pe zatul tau?“ I se da voie. Scena impru-
mutului de zat se repeta in fiecare dimineata. (G.L.)

A d aptarea la m ediu. Dupa o excursie, am ajuns, flamanzi si mai ales


insetati, la o carciuma din satul Dambovicioara. Am cerut un Quick
Cola, substitutul romanesc al celebrei Coca-Cola, cu un gust puternic
de chimicale. Nu aveam de ales. L-am baut dintr-o suflare. In sticla go-
lita am descoperit un gandac. Deh, bautura fund inchisa la culoare,
fusese perfect camuflat. (C.I.M.)

G ogoasa in fu riatd . in copilarie, exista o gogoserie pe Strada Lunga


din Brasov. Desi gogosile se prajeau toata ziua in acelasi ulei, miroseau
ispititor. La un moment dat, inainte de exodul sasilor, a venit la noi
Rosie Tante, intr-o stare de nedescris. Ne-a povestit ca-si cumparase
o gogoasa si, cand a muscat din ea, a dat peste un gandac mare de bu-
catarie, negru, dintre cei numiti svabi. Aveam vreo cinci ani, dar ima-
ginea dragii noastre Rosie Tante muscand cu pofta din gogoasa cu
surprize (n-a indraznit nimeni s-o intrebe daca a muscat chiar din

Mancare si bautura 337


gandac) m-a urmarit chiar si-n perioadele de foamete maxima din anii
’8o. Oricat de flamanda as fi fost, oricat de tentant ar fi fost mirosul,
nu mi-am cumparat niciodata gogosi. (I.P.)

Crevete sau creveti. Intru in alimentara din cartierul Podu Gruii,


Drobeta Turnu-Severin, in septembrie 1989 si intreb:
— Crevete aveti?
— Creveti se spune...
— Ba se spune crevete. Aveti?
— Nu mai avem creveti.
— Dar ce aveti?
— Nu mai avem nimic.
— Cum... nimic?
— Nimic-nimic, ce, nu se vede? (R.S.)

Ciocolata m ai tare ca glontul. Pe 21 decembrie 1989, la Revolutie, se


tragea in Piata Palatului. Tot atunci, in imediata apropiere, la un mic
magazin de pe strada Onesti, colt cu bulevardul, se „bagase“ cioco­
lata (marfa care disparuse de mult din comert). Asadar, in piata se
tragea, istoria era pe cale sa se schimbe, dar lumea a navalit la coada
la ciocolata. (A.)
19
Hainaface peom
Si noi ne imhracam „de capatat“ in Arcadia comvnistd,
Aratam asa:
Pantofi de vrem e rea. Imaginea mamei - era profesoara de matema-
tica - cand se pregatea sa piece la scoala. Doua lucruri mi-au ramas in
minte. Mai intai faptul ca, atunci cand rujul i se termina si n-avea bani
sa-si cumpere altul, scotea resturile de pasta rosie cu ajutorul partii
late a unei scobitori si le intindea cu grija, incercand sa formeze doua
aripioare, pe buza de jos mai intai, apoi - acolo lucrurile pareau mai
complicate - pe cea de sus. Aripioara de pe buza de sus nu-i iesea in-
totdeauna bine si trebuia sa stearga cand si cand, cu un capat de serve-
tel, pasta care depasise conturul dorit. Eu ma uitam la ea in oglinda si
urmaream cu sufletul la gura operatiunea, aproape tinandu-mi respi-
ratia si dandu-i drumul abia cand, aparent multumita, mama isi freca
usor buzele intre ele, pentru a uniformiza rujul obtinut cu greu din
striurile tubului. In urma ei, dupa ce pleca grabita, ramaneau scobi-
toarea, rezemata de tubul gol (dar bine inchis), si alaturi servetelul,
ambele patate cu rosu.
A doua operatiune care mi-a ramas in minte avea loc numai
iarna si in zilele ploioase ale toamnei: captusitul cu ziare al pantofilor
gauriti in talpa. Ziarul era taiat cu foarfeca pe calapodul piciorului,
dar nu puteau fi niciodata folosite mai mult de patru foi de ziar, pentru
ca atunci piciorul n-ar mai fi intrat in pantof sau ar fi stat incomod.
Sigur este ca mama se intorceaintotdeauna cu ziarele facute fleasca si
ca seara, dupa ce se grabea sa scoata clisa uda din pantofi, isi intindea
picioarele inghetate in directia sobei de metal.

Hainaface pe om 341
Mi-a ramas in minte secventa asta: sunt cu ea in statie la Uni-
versitate si pe jos e zloata. Vine troleibuzul 92. Urcam si, cand mama
paseste pe treapta de sus, apuc sa vad in aer, prin talpa gaurita a pan-
tofului negru cu toe jos, pata uda a ziarului. (G.L.)

Pantofii cei noi. Totul era la inceput pe pu n cte (pe cartela). Eleganta
extrema erau lodenele, maro sau kaki, mai tarziu pantofii cu talpa
(chipurile!) de crep. Tata mi-a luat unii, se „bagasera“ de Ziua femeii
(nu putea sa-mi ia o pereche noua decat cand sucomba precedenta), de
care am fost foarte mandra, dar mare mi-a fost disperarea cand moto-
rina cu care erau date dusumelele la liceu a topit rapid stratul subtire
de crep: dedesubt, talpile erau de fapt de lemn, ca la saboti. (I.V.-R.)

Pe plajd. In anil ’50, ca studenta, reusisem sa ajung cu sora mea la


mare. In drum spre plaja, amandoua purtam sort, era foarte cald. inca
din prima zi ne-a oprit un militian si ne-a dus la sectie, atragandu-ne
sever atentia ca am comis 0 grava infractiune, ca o asemenea tinuta
era un atentat la bunele moravuri. Cu greu am scapat, era sa fim in-
chise. (D.P.)

Seri dansante cu usiferecate. Noi, tinerii elevi de scoala, eram „apa-


rati“ sistematic de posibilele influente ale religiei cu ocazia marilor
sarbatori crestine, mai ales de Paste. Atunci conducerea liceului orga-
niza asa-numitele reuniuni - seri cu muzica, dans si bufet - unde se
vindeau, foarte convenabil, preparate facute gratuit de parintii elevilor.
Se incerca crearea unei ambiante festive, simpla spoiala, fiindca
reuniunile erau obligatorii si portile scolii incuiate, ca sa nu te duci la
Inviere. Nu de mult timp, Gheorghe Lazar devenise liceu mixt. Eram
acolo sa dansam, si ne distram si ne bucuram ca nu trebuia sa venim
imbracati in uniforma.

342 S i eu am trait in comunism


Poate de aceea imi amintesc eu mai bine o anume reuniune: cea
la care mi-am facut aparitia intr-o rochie noua, ecosez, in cute. Era
prima oara ca mama reusise sa-mi cumpere si mie ceva frumos de la o
persoana care primea pachete de la rudele din strainatate. Multa lume
primea pachete. Era o fericire. Fericirea detinutului care primeste
pachete la puscarie. Ce mandra eram de rochia mea. De tergal! Din
pachet! De multe rochii am uitat. Dar nu de aceea. (L.D.S.)

Camasa de mdtase. Mi-aduc aminte ca in clasa a Ill-a, cand m-au facut


pionier, lainceputul anilor ’50, i-am spus mamei ca trebuie sa am o cama­
sa alba. Ceea ce a creat o mare problema in familie, ca nu erau nici bani,
nici materiale de cumparat. Drept care, mama si o matusa de-a mea au
muncit pe brand o zi si-o noapte: au luat o veche camasa a tatei —era o
camasa de tinuta de gala, din matase alba —,au croit-o, au transformat-o
si mi-au facut mie o camasa. Numai ca matasea era atat de veche, incat
se taia. Si cand am intrat in rand cu ceilalti si ni s-a cerut sa ridicam mana
pentru salut (celebrul „salut voios de pionier"), camasa mea a-nceput sa
se desire din toate partile, de era sa raman gol. Sigur ca au ras toti copiii,
iar mie mi-a venit sa intru in pamant de rusine.
Pentru copiii de astazi, pentru cei mai multi, in orice caz, poate
sa para de necrezut, dar asta e adevarul: niciodata n-am avut lucruri
noi. Hainele pe care le purtam fusesera inainte ale surorilor mele mai
mari; cand ele cresteau si nu le mai puteau imbraca, hainele lor imi erau
trecute mie. Intotdeauna pantofii mei faceau gauri in talpa, fiindca nu
mai rezistau dupa atatia ani. N-am avut palton, umblam cu o jachetica
cu care mergeam la scoala si iarna, pe viscolul cel mai aprig. (M.S.M.)

Ce nu se vede infotografii. Am niste poze de la cinci-sase ani (anii ’50)


in care sunt imbracata intr-un paltonas cu capison bordat cu blanita.
Ce nu se vede in poze e ca paltonasul, maro-roscat si destul de cochet,

Haina face pe om 343


fusese facut in casa din partile bune, neuzate (sau intoarse pe dos?),
ale unui palton de adult. Toate femeile din casa stiau sa croiasca si sa
traga la masina, iar imbracamintea „se recicla", cum am spune astazi.
Pana pe la pubertate n-am avut haine noi, in afara unei fuste plisate
de tergal, pe la 10 ani, cumparata de la un vecin care primea pachete
din Israel. (O.B.)

D e capatat. Primii mei blugi au fost „din pachet“. Erau lungi si largi,
aratam ca vai de lume in ei. Dar nu mi i-au modificat. In primul rand:
„Materialul e prea gros, nu se poate trage la masina de cusut“ si in al
doilea rand: „Cresti si o sa-ti ramana scurti. De unde sa-ti mai luam
altii?“ (C.I.M.)

Patine de baiat. Toata copilaria, in anii ’60 §i ’7 0 , la Brasov, mi-am


dorit sa am si eu, macar o data, patine albe, de fata, nu negre, de baiat.
Dar ai mei nu-si permiteau sa-mi cumpere patine noi, nici macar la
mana a doua. Lucrurile se petreceau asa: cand varului nostru ii rama-
neau mici patinele (procurate nu se stie cum), le „mostenea“ fratele
meu, apoi, candii ramaneau mici fratelui meu, ajungeau la mine. N-am
avut niciodata o pereche de patine albe. (I.P.)
20
Diverse
Si eu am trait in Arcadia comunista, si eu incerc
sa ma vindec de ea. Si cred ca, traind si vorbind,
si eu i-am invins, nu numai ei pe mine.
D oua torturi. Unul dintre prietenii de familie foarte buni era Misu,
care se lauda ca e foarte priceput la afaceri. In anii ’50 el aranja, prin
multele sale cunostinte, sa se mai vanda cate ceva, ca sa mai faca ai
mei rost de bani. Matusa mea avea de vanzare doua haine de blana,
una de vulpe siberiana si alta de astrahan. Se dadeau greu asemenea
lucruri, pentru ca lumea se cam temea sa le poarte. Nu era bine sa fii
prea elegant pe vremea aia, puteai fi luat drept burghez, adica dusman
al poporului.
Intr-o zi, Misu, afland de treaba asta, se ofera sa vorbeasca el cu
o cunostinta de-a lui, care ar fi putut fi interesata de blanuri. S-a dus
la telefon, dar matusa-mea i-a atras atentia sa nu spuna toate astea in
mod explicit, pentru ca telefonul este probabil ascultat de securisti.
— N-avea grija, am sa vorbesc cifrat, a asigurat-o Misu.
A format numarul si a zis:
— Buna, Costele, sunt eu, Misu. Te rog, dacapoti, sa m-ajutiin-
tr-o chestiune. Fii atent. Am doua torturi de vanzare, intelegi, nu? Unul
este de frisca, intelegi? Argintiu, cu firul lung, intelegi, nu? Si celalalt
e de socolata, negru si cu parul cret. Sunt in stare perfects, n-au molii,
nu sunt roase la maned si sunt foarte calduroase. Ai inteles, nu? (C.P.)

N u n ta CU cantec. Anil 80, o iarna tare friguroasa, restaurantul Ber­


lin, pe la 8 seara, caloriferele complet red. O nunta. Cantam pe scena
la chitara si vedeam spatiul de la parter al restaurantului ca pe un tub

Diverse 347
in care, asezati la mese de o parte si de alta a culoarului central, nuntasii
asteptau sosirea mancarii, nemiscati si scotand aburi pe gura. Cu pal-
toanele pe ei, cei mai multi nu-$i scosesera nici caciulile, stateau ca
niste statui pentru a nu pierde nimic din caldura corpului. La inceput,
cand nu aparusera ospatarii, cadrul era cu totul static, o fotograma
cenusie si absurda. Cand au venit fripturile - din care ieseau aburi
mici si desi - s-au repezit cu totii sa le mestece cat mai repede, sa nu
se raceasca.
Nu mai tin minte ce cantam, ci doar ritmul indracit. Dar nu
muzica a dus la inviorarea celor din sala, ci bautura. Dupa mai multe
pahare, unii au inceput sa danseze. Cu paltoanele pe ei. Cum tot nu
parea sa mai conteze, le-am cantat jazz-rock, chitara, basul si tobele
purtand geci imblanite, orga electronica - un „alain-delon“. Dupa
vreo ora, cativa nuntasi si-au scos caciulile. Petrecerea a mai durat
putin, apoi localul s-ainchis pentru economie la curent electric. (R.P.)

D eviza noastra. Din cea mai frageda copilarie, sloganul familiei, sin-
tetizat de bunica, era: „Orice esti intrebata despre ce se vorbeste acasa,
tu il iei pe nu stiu -n brate!“ (I.V.-R.)

Im ita tie CU c o t o r . Aveam un tapiter, Bogdan, care pe vremuri ne


lucrase acasa (perdele, tapiteria mobilelor etc.). Imediat dupa instau-
rarea comunismului, s-a prezentat la tatal meu in uniforma de colo­
nel, facandu-i urmatoarea propunere: sa-i „imbrace“ un perete cu un
simulacru de biblioteca - doar cu cotoare de carti, imitatie de piele,
scrise frumos, cu litere aurii, „fiindca am mai facut asta pentru ni$te
t o v a r a s i!“ . (M.Gh.)

A i carte, ai parte. Cel mai gelos eram pe ni^te vecini muncitori, alt-
minteri oameni buni ca painea calda, dar care nu stiu cum faceau ca
aveau mereu cateva kilograme de carne in congelator (noi nu aveam

348 Si eu am trait in comunism


nici carne, nici congelator), frigiderul plin cu de toate, ca si dulapu-
rile in care erau rostuite gospodareste muraturi, zacusca, dulceturi, vi-
nuri, palinci, saci de cartofi §.a.m.d. De$i ni se adresau invariabil
respectuos cu „dom’ profesor“ si „doamna profesoara*, numai noi im-
prumutam periodic alimente sau bani de la ei, adesea platindu-le
milostenia cu cateva ore de gramatica, literatura romana sau limba
franceza cu nepotica lor.
Domnul Popovici avea sa-mi explice intr-o seara, la o tuica de casa,
de unde diferenta astaintre noi. „Dom’ profesor, totul e sa ai ce sa furi,
ca sa ai ce da la schimb. Eu iau din fabrica piese, tevi, uleiuri indus-
triale, aparate de sudura si orice scula imi trebuie pentru orice fel de
reparatie. De-aia am de toate-n casa: nu iau bani de la oameni, ca n-am
ce face cu banii. Iau numai produse. Pai daca nu se gaseste nimic!
Dumneavoastra ce puteti oferi la schimb? Carti? Ziare? Ha-ha. Pai cine
si de ce ar avea nevoie de ele? Nu mai bine va apucati, dumneavoastra
sau doamna, sa dati meditatii? Dar nu pe bani, ci numai pe mancare..."
Ei, uite ca aveam sa-mi rascumpar invidia fata de bravul vecin
cand am trecut cu brio un hop ce se anunta infernal. Si acum, dupa
trei decenii, ma impieptosez de mandrie c-am fost in stare $i noi, biete
mofturi culturale, sa iesim la liman cu asa un pret modest.
De la ICRAL ni s-a anuntat ca - nu din cauza noastra, ci a lor,
dar asta nu conta deloc pe atunci: statul nu gresea niciodata, asa ca
buni de plata eram numai noi, supusii - vreo zece ani am platit o chirie
cu nu stiu cat mai mica si ca, prin urmare, aveam de restituit echi-
valentul a vreo douazeci de salarii. Sa le§ini, nu altceva. Nu ziceti ca,
dupa prima convorbire cu doamna de la ICRAL, care - nu mai §tiu
cum a venit vorba - visa sa faca rost de Cel m a i iu b it d in tre p d m d n ten i,
m-am prezentat mintenas cu cartea lui Preda, flancata (in urma altor
discutii bibliofile) de R efu giile lui Buzura, D ru m u l la zid al lui Breban,

Diverse 349
lui Dumitru Popescu, plus, ca bonus, S h o g u n -ul lui
P u m n u l s i p a lm a
James Clavell, marea obsesie a momentului? Drept care datoria NIS-A
ANULAT. Pur si simplu cateva carti au sters-o dintr-o suflare. (D.C.M.)

A n u n t in toaletd. La restaurantul de lux Athenee Palace, frecventat


mai ales de straini, exista la toaleta urmatorul anunt: „Padurile sunt
o bogatie a tarii. Nu risipiti hartia igienica!'1Am vazut anuntul cu
ochii mei. (A.)

U rgen ta z iln ica . Duceam adesea lipsa de hartie igienica. La noi,


remediul era in grija bunicii. Imi amintesc perfect cum croia bunica
patrate perfecte din hartie de ziar, le strapungea cu un cui in partea
superioara, spre una din laturi, si trecea o sforicica prin gaurelele tean-
cului de hartii. Apoi atarna pachetul in locul unde ar fi trebuit sa stea
ruloul de hartie igienica. Asa ajungea presa zilei sa capete intrebuin-
tarea pe care si-o merita. (L.D.S.)

Cohere. In copilarie nu am folosit hartia igienica si nici nu stiam cum


arata. La noi, in baie, de caloriferul care se afla langa closet, era legata
o sfoara pe care erau insirate dreptunghiuri taiate din ziare, pe care
noi le foloseam fara sa ne miram ca sunt aspre si neigienice. Uneori ne
distram descoperind un fragment dintr-o fotografie. Treaba bunicu-
lui era sa taie ziarele si sa insire pe o sfoara aceste bucati dreptunghiu-
lare pentru cele 16 persoane care utilizau camera de baie. Bunicul, care
a absolvit Politehnica la Dresda in anul 1909, dupa 1948 a fost trecut
pe „linie moarta“, si aceasta ramasese una din ocupatiile sale, pe care
o indeplinea cu precizie inginereasca.
Mai tarziu, in comert a reaparut hartia igienica, de care am
inceput sa ne bucuram. Cu trecerea anilor insa, odata cu victoria totala
a comunismului si asa-zisa cre^tere a nivelului nostru de trai, hartia
igienica, desi devenise tot mai zgrunjuroasa §i inchisa la culoare, a ajuns

330 Si eu am trait in comunism


un obiect de lux, pentru care oamenii stateau la cozi interminabile. Tin
minte cum vedeam pe strada persoane cu cohere facute din suluri de
hartie igienica, purtate in banduliera ca adevarate trofee de invidiat,
care dadeau explicatii curiosilor unde au gasit-o si cat timp au stat la
coada. (I.C.)

L a m ila ei. La aproape toate toaletele publice din trenuri, restaurante,


muzee, ce sa mai vorbim de scoli sau spitale, lipsea hartia igienica. In
schimb, miros, udatura pe jos si murdarie. Totusi, la putinele toalete
la care se platea intrarea, era o femeie de serviciu care i^i intindea
morocanoasa, contra 30 de bani, o bucatica de hartie. Pentru a doua
trebuia sa te rogi de ea. Te masura de sus pana jos si, daca erai suficient
de disperat, iti dadea. (A.)

P roblem e cu vacile. La Ciorogarla se discuta despre problemele


CAP-ului. Cineva se plangea de ferma zootehnica: in primul rand,
pentru ca ingrijitorii curatau balega de pe vaci cu sapaliga; apoi, pentru
ca nu prea le dadeau de mancare vacilor, fiindca atunci ar fi avut si mai
multa balega de curatat. (R.Z.)

L a gunoi! Unul dintre prietenii mei, literat, a izbutit sa faca o calato-


rie la Paris. Acolo si-a cumparat un mic aparat de radio - obiectele
electronice erau foarte ieftine - si 1-a adus in tara. Acasa, intr-un bloc
din Drumul Taberei, a dat drumul aparatului. Literat hind, cum spu-
neam, adica avand idei bizare despre tot ce tine de tehnica, a crezut
ca si la Bucuresti o sa prinda cu radioul cel nou aceleasi posturi ca la
Paris. Se astepta ca micul apartament sa fie invadat de vocile placute
care-1 incantasera in capitala Frantei. Or, a picat peste un crainic care
anunta, in cel mai pur limbaj de lemn, ca „Tovarasul Nicolae Ceau-
sescu, insotit de tovarasa Elena Ceausescu, de alti tovarasi din condu-
cerea de partid si de stat... strans uniti in jurul Partidului printr-o

Diverse 331
dragoste fierbinte...“ Asa ceva. Asta era pe postul 1, asta era si pe pos-
tul 2, iar alte posturi aparatul nu mai prindea, la Bucuresti. Furios,
prietenul meu si-a aruncat radioul. (I.P.)

E dith P ia f si patriotism ul. in programul radio-tv, care era tiparit pe


cea mai proasta hartie de ziar si cuprindea, in intregime, mai putine
pagini decat ar fi necesare azi pentru un singur post, era anuntata,
miercuri, de la ora 17.00 la 17.15, Edith Piaf. Asa ceva se intampla o data
la cativa ani, era o exceptie de la programul romanesc, cu muzica
patriotica, muzica usoara cenzurata si corul Armatei. Eram studenta
in anul I si, in mica mansarda in care locuiam, nu aveam decat un radio.
Am asteptat o saptamana, cu grija ca nu cumva sa uit, Doamne fereste,
de bucuria care mi se oferea, iar miercuri dupa-masa, inca de la cinci
fara un sfert, m-am asezat langa radio, pregatita pentru festinul muzical
parizian, intrebandu-ma cu emotie daca o sa aud si N o n ,je ne regrette
rien si M ilo r d si P a d a m , p a d a m - favoritele mele. La ora 5 fix, vocea
crainicei a anuntat sec: „$i acum, urmeaza un program de cantece
patriotice." N-avea rost sa arunc radioul. (I.P.)

Utl pranz de neuitat. Sala de mese la vila Robinson din Predeal, pe


atunci un fel de hotel al partidului, ce-i drept de rangul doi; de rangul
intai era cel nou, de vizavi, dar acolo nu putuseram obtine locuri, desi
am apelat la „pile“. Un client sugubat a pus radioul din sala pe Deu­
tsche Welle, post interzis, ca toate cele straine. Nimeni n-a schimbat
postul si tot timpul cat a durat pranzul am ascultat, cu voluptate §i
teama, stiri subversive. (C.I.M.)

Cofetdria s-a inchis. Putini, cred, isi mai aduc aminte ce au fost man-
datarii la sfarsitul anilor ’60. Au aparut cam in acelasi timp cu „locuin-
tele private in asociere". Dar putini cred ca-$i mai aduc aminte si de
locuintele in asociere. Ambele, mandatarii si locuintele in asociere,

352 Si eu am trait in comunism


reprezentau niste pasi mici-mici si timizi inapoi, catre formele pier-
dute ale normalitatii sociale. De aceea, cei care le chemasera o clipa la
viata, speriati de ce iesise, le-au facut, dupa doi-trei ani, sa dispara.
„Mandatarii“... Ce nume ciudate se inventauin epoca! „Manda-
tarii“ erau persoane m a n d a t a t e de stat sa inchirieze un magazin de
cartier in care nu se petrecea mai nimic. Acolo, in regie proprie, cei
„mandatati“ de stat puteau sa-si vanda marfa produsa de ei. Pentru
statul comunist experimentul a fost dezastruos: succesul acestor mici
celule de capitalism renascut a fost atat de mare, incat la scurta vreme
dupa deschidere magazinele mandatarilor au fost inchise: prea sub-
minau, prin exemplul lor negativ, economia tarii! Lasa ca mai si ara-
tasera cum, prin munca proprie si daruire, te puteai imbogati! Era
purul adevar: doar cateva seminte de libera initiative aruncate la in-
tamplare pe stradutele dosite ale orasului puteau arunca in aer eco­
nomia si comertul de stat.
In Cotroceni, pe strada Joliot Curie colt cu Carol Davila, era o
cofetarie ca toate cofetariile din tara: cu mese strambe si incheieturile
descleiate, cu cimentul murdar si cu un galantar amarat in care se aflau
prajituri patrate cu un strat gros de crema de margarina, cu altul din-
tr-un gem dubios, ambele asezate pe un blat poros si neinsiropat. Pra-
jiturile astea, care iti lasau un gust lesios, nu se deosebeau decat prin
culoarea glazurii: unele erau mov (nu intamplator se numeau „vio-
lete“), altele verzi (nu le mai stiu numele), altele, „amandine“, erau maro.
in raftul din spatele galantarului statea aliniata o garnitura de sticle
de sue galben, Cico, caruia dupa o vreme i-a luat locul bautura racori-
toare cu gust incert si un nume suspect de sofisticat si cosmopolit, Quick.
intr-obuna zi din primavara lui 1970, in locul cofetariei Lamaita
a aparut „cofetaria doamnei Rosescu" - mandatara. Si-atunci s-a in-
tamplat ceva straniu, asemanator cu scamatoria facuta de Woland si
echipa lui, pogorata, candva in anii ’30, nu se stie de unde, in Moscova
lui Bulgakov din M a e s t r u l si Ma r g a r e t a . Asa cum acolo, in sala de

Diverse 353
spectacol in care Woland isi face numarul de iluzionism, apar ca prin
farmec cele mai rafinate si scumpe desuuri frantuzesti, parfumuri,
cosmeticale, pantofi, posete si rochii h a u te co u tu re, innebunind cucoa-
nele din sala imbracate in rochii de stamba si purtand baticuri pe cap,
la fel, aici, galantarele s-au umplut, de la o zi la alta, cu cele mai spu-
moase cataifuri, cu cele mai fine mascote, cu pricomigdale tandre, cu
millefeuille, cu arid de ciocolata, cu crema b a v a ro ise , cu dobostorturi
cu glazura de zahar ars sau torturi cu nuci si rom, cu trufe care se
topeau instantaneu in gura, cu ch arlottes a u chocolat sau ch arlottes a u x
fra m b o ise s... Dupa nici o luna, tot Bucurestiul defila prin cofetaria doam-
nei Rosescu. Veneau de te miri unde. Mirosurile de sosuri vanilate, de
zahar ars si de blaturi insiropate cu rom te intampinau de cum ajun-
geai la biserica Sf. Elefterie. In cofetarie, fete tinere si sprintene nu mai
pridideau facand pachete infoiate, cu care oamenii plecau tantosi, cu
un aer de fericire pe fata. Sa fi durat un an toata feeria asta? In Cotro-
ceni, istoria isi incurcase filele.
Dar dupa o vreme a aparut militia. La anumite ore, coada care
se forma iesea in strada. Intr-un loc in care nu se intamplase pana mai
ieri nimic, acum era o forfota neintrerupta. Si intr-o zi, in locul usii
care se deschidea cu clinchet de clopotei, oamenii veniti sa cumpere
prajituri au dat peste grilajul cu ochiuri in romb, tras peste toata intrarea.
Inauntru nu se vedea nimic. Geamurile cofetariei fusesera vopsite in
alb. Linistea s-a asternut din nou peste cartier. Se zvonea ca familia
Rosescu e lainchisoare. Furasera statul. Au trecut ani, multi ani, si in
cartier nimeni nu-§i mai amintea de „cofetaria Rosescu". O vreme
m-am incapatanat sa-i intreb pe trecatorii de pe strazile invecinate cu
Joliot Curie - Cotroceniul e un cartier in care oamenii se stiu din ve-
dere - daca mai tineau minte cofetaria. Nimeni nu stia nimic. Am
terminat prin a crede ca totul fusese o nalucire a mea, ca suferisem o
stranie cadere in timp. Doar sora mea, pe care-am intrebat-o ieri, mi-a
spus: „Da, parca..." (G.L.)

334 Si eu am trait in comunism


C heia pentru toate usile. Cine a trait in comunism deceniile ’60 ,’70,
’8 0 a putut constata pe pielea lui cat de dramatic se alterasera lucru-
rile spre sfarsitul anilor ’80. Intuneric, frig, doua ore de TV pe seara
doar cu ei doi si o permanenta si insuportabila foamete. Singura si
constanta preocupare a oamenilor era goana apriga dupa mancare.
Alimentarele si aprozarurile erau niste spatii goale in care tronau pe
rafturi nesfarsite siruri de borcane cu rosii in bulion si macaroane. Iar
cand intrai intr-o macelarie, carligele goale iti sugerau o garderoba de
teatru gata sa primeasca paltoanele spectatorilor. Ce mai, vremuri
apocaliptice, monger!
Eram insotitor de zbor la Tarom, condamnat la zboruri interne
din pricina de „dosar“. Poate va mai amintiti ca in avioanele Anto­
nov 24, care carau pasageri catre orasele Romaniei socialiste dotate cu
aeroporturi, se serveau la decolare si aterizare niste bombonele menite
sa atenueze senzatia de „urechi infundate". Sugandu-le, ti se regia
presiunea din timpane. De buna seama, la sfarsitul cursei ramanean
sumedenie de astfel de bomboane. Nu va imaginati cine stie ce Suchard
sau Cadbury sau specialitati belgiene. Erau bomboane neaose, pline
sau nu cu vreo compozitie dubioasa. Ceea ce ramanea imparteam
frateste cu colegul sau colega, ni le puneam in pungile acelea de „rau
de aer“ pregatite in buzunarele scaunelor si ni le bagam in traista.
Trageam cu casa, carevasazica.
In acest fel simplu, imi umplusem camara cu pungi peste pungi
si deasupra alte pungi pline cu bomboane. Cate sa bagi in tine...? Mai
ales ca dulceata aiaiti deschidea un apetit teribil, lucru periculos. Tot
contempland mormanele de bomboane, ne-a venit, mie si nevesti-mii,
revelatia izbavitoare: „Hai sa le folosim ca moneda de schimb la deschis
usi si scoateri de sub tejghea!" Neavand moneda forte, gen Kent sau
cafea sau whisky, ne-am gandit ca poate, poate...
Napasta a cazut pe ea, saraca: hind casnica, ii era mai usor sa
patenteze modelul. „Incredibil!“ mi-a spus intr-o zi, cu o lumina tainica

Diverse 335
in ochi. „Functioneaza!“ In schimbul unei pungi sau doua (in functie
de greutatea solicitarii), apareau cartoane cu oua, portocale, pulpe de
pui si in general cam or ice era comestibil. Am extins experimentul si
la doctori, la ghiseele institutiilor publice, la instalatori, militieni in
trafic, coafeze... Ce mail Era paspartuul perfect! in fata pungii apareau
zambetele largi si ofertante ale celor pe care ni-i imaginam rontaind
apoi bomboanele Tarom sau, poate, dandu-le mai departe, tot ca des-
chizatoare de usi.
Mai stii? Ce-ar fi, mi-am imaginat, ca intr-o buna zi sa vina ci-
neva la mine, stiind unde lucrez, si sa ma roage: „Ajuta-ma sa-mi iau
si eu un bilet de avion pana la Tulcea. Uite, ia punga asta cu bom-
boane...“ (C.An.)

O p a l m a d e l a t a t a . Prin clasa a Vl-a, ma pomenesc chemat de co-


mandanta de pionieri, care era si secretara de partid a fcolii. Mica de
stat, mica si la sfat, bondocuta, era o persoana importanta - ea con-
ducea, de fapt, scoala - , profesoara mizerabila de matematica, dar,
cum spunea radio Erevan, nu numai pentru asta o apreciam noi. imi
spune ca a auzit ca spun bancuri cu tovarasul Ceausescu. Spuneam,
nu puteam nega. Tovarasa C. imi face morala, ma dojeneste deloc
parinteste, mai degraba tovaraseste, apoi ma intreaba: „Tie ti-ar pla-
cea sa auzi bancuri cu Golda Meir?“ Doamna in cauza, nu chiar o
frumusete, era pe-atunci prim-ministru al Israelului, iar eu eram (sunt
si azi) evreu. Vedeti cum venea de se lega in mintea tovarasei C.?
Fara prezenta de spirit, nu sesizez enormitatea intrebarii si naiv,
deloc ironic, ii plasez scurt singurul banc (o butada reala, de fapt) pe
care-1 stiam la chestie. intrebat despre escapadele lui amoroase, Henry
Kissinger, secretarul de stat american, ar fi raspuns cam asa: „Ce vreti?
Cand iti petreci dimineata cu Indira Gandhi si seara cu Golda Meir...“
Sunt expediat la ore, nu inainte de a promite ca a doua zi urma sa vina
tata sa-si ia si el perdaful (chestiunea era, evident, mai grava decat

356 Si eu am trait in comunism


credeam eu, care o luam destul de usor). Nu stiu ce-a discutat tata cu
tovarasa C., dar seara, acasa, am luat una dintre cele mai grele palme
din copilaria mea. Nu pentru ca spuneam bancuri cu tovarasul Ceau-
sescu - ar fi fost culmea, pe unele chiar de la tata le stiam ci pentru
ca nu pricepusem ca nu le pot spune oricui. (L.O.)

Incubatorul comunist. Apartin generatiei „nascute sub bombe". Asa


justificam noi, in gluma, pe la 14 ani, momentele de indisciplina din
timpul orelor. In clasa a IV-a, ni s-a impus onoarea de-a invata tot
restul scolii limba „armatei eliberatoare", limba tovarasului Stalin,
b u n icu l tu tu ro r copiilor.
Imi amintesc de o zi de primavara. Mergeam cu mama la dentist.
Trebuia sa ajungem pe strada Dr. Lister. Eram pe Vasile Parvan, urma
sa cotim spre Facultatea de Drept, cand toti trecatorii au inlemnit,
surprinsi de o voce solemna, rasunatoare, care ne informa din difuzoare
ca tovarasul Iosif Vissarionovici Stalin a murit. Era in 1953. Asadar, imi
murise „bunicul“. Nu implinisem 11 ani si imi murise deja cineva atat
de apropiat! (L.D.S.)

L an qa albine. Orele petrecute la serviciu au fost pentru mine un chin


permanent. Imi parea rau ca, dupa ce am facut o facultate interesanta
(Arhitectura), imi pierdeam timpul in suete interminabile, adaptand
proiecte-tip si luand parte la diferite munci voluntare, dar obligatorii,
precum: sortatul cartofilor in depozite, udatul culturii de floarea-soa-
relui cu cana, culesul porumbului, scrisul de lozinci, maturatul frun-
zelor pe soseaua din fata institutului, aplaudatul coloanei ofkiale de
inalti oaspeti, „tovarasi si p re tin i “, care ne vizitau tara, curatenia in blo-
curile care urmau sa fie repartizate oamenilor muncii etc. etc. Am in-
cercat sa ma mut in alt institut, dar autobiografia mea avea inca o pata
neagra de cand fratii mei plecasera in strainatate.

Diverse 357
Vazand pe campuri remorci cu stupi, mi-a venit ideea sa urmez
cursul de apicultura care se tinea in cladirea ASE-ului in fiecare duminica
dimineata. Viata crescatorilor de albine mi s-a parut libera, departe de
toateconstrangerile timpului. Dupace am absolvit cursul, am cumpa-
rat intai doi stupi, apoi patru, pe care i-am pus in curtea casei. N-am
povestit absolut nimic colegilor de serviciu, anumite lucruri ramaneau
secrete. Sotul meu m-a ajutat. Invataseram sa schimbam regina, sa
pregatim stupii pentru iarna, ba chiar am scos o galeata de miere, pe
care am centrifugat-o in pivnita casei. Bineinteles, n-am scapat de
intepaturile albinelor. Ajungeam la serviciu desfigurata, explicand
colegilor ca m-au muscat noaptea paianjenii. Isi inchipuiau, probabil,
ca la mine acasa e o murdarie cumplita! In anul urmator am mutat din
Bucuresti stupii, in timpul verii. Au fost atacati de albinele hoate.
M-am luptat cu dusmanul aplicand toate metodele invatate la cursul
de apicultura, dar a fost in zadar. Asa s-a incheiat cariera mea de api-
cultor amator - si un vis. (I.C.)

Utl cadou ra vn it. Cei care veneau din strainatate aduceau uneori
cadou sacose de plastic. Goale. Era ceva sa ai in mana o punga straina,
colorata, cu emblema unor firme germane sau franceze (acestea erau
mai frecvente), iti dadea un aer occidental. La noi se gaseau plase: fie
din sfoara, care te taiau in palma, fie din rafie. Nu aruncai deci pungile,
le tineai in dulap cat mai multi ani cu putinta, eventual pana cand
primeai alta sacosa goala, de plastic. (I.P.)

P u n g i de lapte. Candva, pe la inceputul anilor ’80, laptele incepuse


sa se vanda si la punga. Cam tot atunci cand a inceput sa se gaseasca
mai greu, poate, sau cel putin memoria mea cu asta asociaza aparitia
pungilor de un litru... In Cluj, fabrica locala, nu alta decat Napolact,
il ambala in niste pungi groase, dintr-un plastic opac, galbui ca untul,

358 Si eu am trait in comunism


scrise cu litere albastre sau rosii, care se stergeau destul de repede, dupa
doar cateva spalari (ale pungii). Pentru ca gospodinele nu aruncau pun-
gile dupa ce goleau laptele din ele: le spalau cu grija, le degresau (cand
mai ramanea ceva dupa licoarea aia care era, uneori, ca zoaiele de la
vase), le impatureau si le pastrau intre obiectele gospodaresti cele mai
de pret. Multe se puteau ambala intr-insele, se spargeau greu §i se
transportau usor. Fiecare bucatarie avea rezerva ei de pungi de lapte.
Auzeam comentarii dispretuitoare despre gospodinele care nu le spa­
lau bine, de ramaneau unse (un contramodel pe care mama tl scotea
la tnaintare ori de cate ori greata statea sa ma xnvinga, in fata chiuvetei
pline de pungi de spalat: „Noi le spalam perfect! Noi nu le lasam unse!
Hai, ca se poate...“ etc.). Circula si o legenda dupa care medicii gine-
cologi, in absenta manusilor chirurgicale, ar fi efectuat controalele
(obligatorii pentru femeile salariate la stat) cu mana dreapta bagata
intr-o punga de lapte. Nu stiu daca e adevarat, ca n-am vazut.
Ultimele manunchiuri de pungi de lapte din colectia mamei le-am
aruncat la cativa ani dupa caderea comunismului, abia cand am fost
convinse amandoua ca vremurile acelea nu se vor mai intoarce. (l.B.)

„Pe b u lg a ri “. Prin 1989 te puteai delecta, la televiziunea romana, fie


cu S a trd im si s a m u n cim in chip co m u n ist de Tatulici, fie cu spectacole
festive care-1 aveau ca erou principal pe Ceausescu, realizate de Lucia
Hossu-Longin. Sigur, mai era si telejurnalul, la care-i puteai vedea pe
Tovarasul si Tovarasa.
Daca doreai sa vezi un film, trebuia sa-ti faci antena de bulgari,
care se realiza de obicei dintr-un lighean de aluminiu. Cei din Banat
erau mai norocosi, cu ligheanele lor prindeau programele sarbilor sau
pe cele unguresti, mult mai bune. Dar noi, cei din Bucuresti, ne uitam,
de voie, de nevoie, la bulgari. Chiar incepuseram sa stim binisor bul-
gareste, pentru ca filmele lor erau de obicei dublate, nu titrate.

Diverse 339
Intr-o seara erau la noi acasa, in vizita, Dimi Simon, Silviu Pur-
carete si mandrele lor. Si, surpriza, la bulgari se dadea S tu d io H ix , un
film politist cu Alain Delon, nu dublat, ci titrat. Ne-ambucurat cu totii,
dar, cand a inceput filmul, Silviu si Dimi au inceput sa-1 „dubleze“ in
bulgareste, citind subtitrarea. (C.P.)

„Pe rom dni". Fetita mea, Oana, era la gradinita, in grupa mare, si am
fost anuntati ca a doua zi vine o echipa de la televiziune sa-i filmeze
pe copii. Oana nu voia cu nici un chip, nu stiu de ce, ii era frica, iar eu,
ca s-o conving, i-am spus: „Cum, Onuta, de ce nu vrei tu sa te filmeze, e
frumos, o sa te vada toata lumea, prietenii nostri, cutare si cutare!“ La
care ei i s-au marit ochii si m-a intrebat: „Cuum? Ne da pe bulgari?“
Pentru ca nimeni dintre ai nostri nu se uita pe postul oficial. (A.M.)

„Pe u n g u ri“. Meciul Danemarca-Spania, de la Campionatul Mondial


de Fotbal din Mexic, a avut loc in 18 iunie 1986. Tineam pentru prima
data cu Danemarca, ii batuse pe toti pana atunci, si asteptam, nerab-
dator, o noua victorie. N-as fi pierdut partida pentru nimic in lume!
Televiziunea romana n-a transmis nici un meci de la acel cam-
pionat mondial, nici macar finala. Asa erau vremurile, nu se dadea fot­
bal la televizor! Toate partidele le-am vazut insa in padurea Faget,
deasupra Clujului, la „unguri“, adica la televiziunea maghiara, care se
prindea doar pe dealurile din jur, nu si in Valea Somesului.
Tibi, colegul meu de facultate, microbist si el, ma a^tepta deja
in fata Liceului de Coregrafie, de unde faceam autostopul spre Faget.
In mai putin de cinci minute, una dintre sutele de Dacii care urcau
Feleacul inaintea fiecarui meci a oprit si ne-a luat pana in padure. Tibi
era baiat bun, dar ii placea sa fie pesimist. „ 0 sa castige Spania!"
„Termina!“ i-am raspuns. „ 0 sa ploua!“ M-am uitat la oras, care se
cufundain seara la picioarele noastre, §i n-am zis nimic.

36 0 Si eu am trait in comunism
in padurea Faget parea ca se mutase tot Clujul. in mijlocul fie-
carei poienite, cate un cetatean care avea televizor portabil isi parca
Dacia cu fata spre deal, scotea televizorul, il aseza pe botul masinii, il
racorda la baterie si cauta sa prinda „ungurii“. Noi, ceilalti, ne asezam
in micul amfiteatru natural din fata Daciei si
» >
faceam cunostinta cu
» »

vecinii. Padurea, in noapte, era plina de astfel de unitati de vizionare.


Danemarca a marcat primul gol si m-am bucurat. Spre sfarsitul
primei reprize, au cazut cateva picaturi de ploaie. Proprietarul si-a
acoperit televizorul cu o punga de plastic. „In zece minute o sa ploua
torential!" a zis Tibi. La inceputul reprizei a doua, ploaia era atat de
puternica, incat nu mai puteai sa Iasi televizorul pe botul masinii. Pro­
prietarul si-a cerut scuze, 1-a pus inauntru, pe bord, intrand si el, cu
trei prieteni, in masina. Toti cei veniti cu autostopul am ramas afara,
refugiindu-ne sub liziera padurii.
A plouat siroaie toata repriza a doua. Nu puteam pleca acasa,
n-aveam cu ce. Ne uitam de la distanta, prin perdeaua intunecata a
ploii, la reflexele albastrui ale televizorului din masina, incercand sa
intuim, pe fetele celor dinauntru, scorul. Din cand in cand, alergam
prin ploaie pana la Dacie, bateam in geam si aflam rezultatul. La sfarsit
a fost 5-1 pentru Spania. „Ti-am zis eu!“ a soptit Tibi, ud leoarca. In jur,
padurea Faget era plina de clujeni zgribuliti, ascunsi printre arbori, iar
in mijlocul fiecarei poieni, in fata ochilor catorva norocosi, de pe bordul
unei ma$ini licarea Campionatul Mondial de Fotbal.
Coborand Feleacul la miezul noptii, dardaind in masina care ne
luase, Tibi mi-a amintit: „Ti-am zis sa nu dam la facultate la Cluj! La
Bucuresti vezi bulgarii de la etajul doi in sus, iar la Timisoara sarbii se
prind si in pivnita! Numai in orasul asta nu poti sa vezi un meci de
fotbal decat in varful muntelui!" (N.R.)

Diverse 361
Sem ne de intrebare, semne de exclam are. Trenurile cu care faceam
naveta la mjlocul anilor ’8o erau inghetate, desigur. Ca intreaga tara la
vreme de iarna. Nu se „dadea“ caldura. Nici un strop, cu saptamanile.
Daca nu prindeam rapidul de 6.35 din Gara de Nord, nu mai
erau spre Ploiesti decat niste trenuri personale, dintre care vreo doua
„cu mers de accelerat“ Toate erau inghetate, dar unele bateau recor-
durile. Blocul exterior de gheata (din pacate nu e o figura de stil), pe
timp de ger naprasnic, primea un corespondent interior incredibil, ca
de basm nordic... Un fel de puf alb inghetat (probabil din familia chi-
dura, bruma, cine stie?), diafan in felul lui, captusea banchetele de
vinilin scorojit si rupt si acoperea toata uratenia delabrata a ceea ce
noi numeam, pe-atunci, „bou-vagon“, adica vagonul fara comparti-
mente... Totul primea o neverosimila si perversa eleganta. Desigur,
contribuia si pustietatea, caci toata lumea evita, daca putea, trenurile
personale.
Odata urcat insa, strategia era unica: trebuia nu numai sa nu te
asezi cu nici un chip, dar, ca sa eviti inghetarea rapida, sa umbli. Pur
si simplu sa umbli intruna. Parcurgeam monoton lungimea aia bizara,
ma salutam cu rarii a ltii, ne cedam cu deferenta prioritatea...
Intr-o astfel de dimineata, intr-un vagon absolut pustiu, pe o
bancheta acoperita cu acel incredibil puf inghetat, am vazut ceva
simpatic: cineva scrisese cu degetul, indepartand puful, trei semne
enorme de intrebare... Fara nici un gand, m-am aplecat si am scrijelit
si eu, pe bancheta de vizavi, trei semne enorme de exclamare, urmate
de trei puncte. Nu terminasem bine, cand a intrat conductorul si, va-
zand ce faceam, mi-a suierat livid: „Ti s-a urat cu binele, duduie, sau
ce?!“ si, cu o repeziciune uluitoare, a sters ambele parti ale nevinova-
tului „dialog“. S-a indepartat rapid, privind atent restul banchetelor
inghetate, cu un aer temator.
La coborare, cand toti navetistii (cum ziceam, putini, „repetentii“
rapidului) 1-am salutat, caci exista un soi aparte de camaraderie pe

362 Si eu am trait in comunism


n a v e ta , am fost singura careia nu i-a raspuns. Mai mult, a privit prin
mine cu un amestec uluitor de frica si dispret.
Ce patise oare acel marunt slujbas al CFR de se temea de niste
inocente mazgaleli facute de o evident inofensiva tanara navetista
inghetata? Ce insemnau oare p en tru el acele biete semne de punctuate?
Am sperat saptamani in sir sa -1 reintalnesc (se intampla adesea sa
devenim un fel de cunostinte cu „nasii“), credeam ca o sa-mi iau
curajul sa-1 intreb. Poate e bine ca nu s-a intamplat, pentru ca acum,
la decenii dupa tntamplare, ma gandesc ca trebuia lasat in pace bie­
tui om... La ce bun sa retrezesti spaime in cineva, in vremea tuturor
spaimelor?! (C.Vs.)
Mic dictionar de termeni
dincomunism

A ce st q h id a ju t a t o r este d e s tin a t n u m a i celor c a re n - a u t r a it in p e r io a d a


cu p rin sd in carte. N u se v a inteleqe com u n ism u l a ta ta tim p cat n u se v a inteleqe
paine, salam,
sem n ificatia com plet d iferita a cuvintelor si expresiilor de atu n ci:
hartie igienica, basma, naveta, a fugi, dragoste fierbinte s i ca m toate
vorbele obisn uite, care in ta rile n ecom u n iste s a u a s ta z i, in alte v re m u ri, a u
cu to tal alte con o tatii. E x is t a , f i r este, si a n a rq o u specific epocii.

A D ID A SI.Picioare de pore cu copite, unicul lucru care se gasea, uneori,


la macelarie.
A G IT P R O P . Departamentul pentru a q ita tie si propaganda politica. La
noi a fost infiintat pe model sovietic si a functional in anii 50.
A LA IN -D ELO N(sau A LEN D ELO N ). Jachetaimblanita.cumpurtase
Alain Delon intr-un film celebru.
A L IM E N T A T IE R A T IO N A L A . Program elaborat la inceputul anilor
’80 de un grup de specialist! in nutritie sub coordonarea profesorului
Iulian Mincu, ministru al sanatatii intre 1992 si 1996. Iulian Mincu scri-
sese in 1978 o carte chiar pe aceasta tema. Cu doi ani mai devreme, in
1976, ministrul de atunci al sanatafii, Nicolae Nicolaescu, sugerase in
premiera intocmirea unui program de alimentatie rationala. In sep-
tembrie 1980 se desfasoara primul congres national de nutritie, unde
a lim e n ta tia r a t io n a la a fost principalul punct de pe agenda. Patru ani
mai tarziu, M o n ito ru l O ficial publica hotararea Marii Adunari Nationale

Mic dictionar de termeni din comunism 365


cu privire la punerea in aplicare a unui program de alimentatie care
nu se mai numeste rationala, ci ^tiintifica. Teoretic, programul isi pro-
punea sa micsoreze efectele bolilor provocate de alimentatia nesana-
toasa. In realitate, programul masca penuria de alimente care se simtea
tot mai accentuat odata cu inceputul anilor ’80. S-au stabilit sanctiuni
(inclusiv pedeapsa cu inchisoarea) pentru cei care stocau alimente de
baza: zahar, ulei, faina, malai etc. Afisele pe care in anii ’60 scria „Dati
copiilor dulciuri“ au disparut din magazinele alimentare. La incepu­
tul anilor ’80 a inceput odiseea „inlocuitorilor“, atingand si zona deser-
turilor. Cofetaria Scala a fost prima unde, in perioada 1982-1984, au
inceput sa se prepare produse de patiserie cu varza, mazare, morcovi,
care au inlocuit treptat prajiturile. Ciocolata, la randul ei, incepuse sa
aiba in components cicoare si inlocuitori de cacao. Pe zidurile exterioare
ale magazinelor si chiar ale stadioanelor, au aparut reclame mari la
peste oceanic si sentinte de tipul „Nici o masa fara peste", „Consumati
minunatul peste oceanic" (desi nu mai exista nici acesta in magazine).
Malitiosii au dat replica, tot pe ziduri: „Mancati peste, / Ca va creste"
si, pe intelesul tuturor, „Cum sa ne c...am / Fara sa mancam". (R.P.)
A L IM E N T A R A . Magazin de tip bacanie, uneori cu autoservire, rela-
tiv bine aprovizionat in anii ’70, dar din ce in ce mai gol in ultimul
deceniu comunist. Rafturile ajunsesera sa fie acoperite cu doua-trei
produse: conserve de peste, mustar, macaroane, biscuiti.
APRO ZAR. Aprovizionarea cu zarzavaturi. Mic magazin foarte mur-
dar, in care se vindeau fructe si legume, de multe ori aproape stricate.
Vanzatoarele de la aprozar erau renumite pentru cat de urat se purtau
cu clientii. Cereai produsul, de pilda un kilogram de cartofi, apoi erai
obligat sa platesti tot ce-ti punea pe cantar vanzatoarea, si cartofii buni,
si pe cei stricati.
AUTOCRITICA. In anii ’50 si la inceputul anilor ’60, daca „un tovaras"
era denuntat sau prins ca se departeaza de la lin ia p a r tid u lu i (v.) sau

366 Mic dictionar de termeni din comunism


comite orice alt fapt socotit reprobabil, pentru a scSpa de o pedeapsS
radicals, avea posibilitatea sS-si facS autocritica, adicS sS-si „recunoascS“
vina, sS se certe singur, iar apoi „sS-si ia angajamentul" cS se corecteazS.
BA TIC , BA SC . In anii ’50, dar si mai tarziu, pSlSriile dispSruserS, erau
semnul „burgheziei“. Persoanele care purtau pSlSrie erau socotite os-
tile regimului, eventual apostrofate pe stradS. De aceea aproape toate
femeile purtau batic, iar bSrbatii base.
A B A G A / A D A. Magazinele erau goale. in momentul in care se adu-
cea marfS, informatia se transmitea din gurS-n gurS: „S-au bSgat ouS
la...“ „Se dS untla...“ Exista si un banc: intr-o iarnS, un turist din Ger­
mania FederalS, aflat in vizitS in Romania, vede pe stradS o coadS
uriasS, cu oameni obositi si zgribuliti de frig. IntreabS de ce stau oa-
menii acolo. „Se dS unt!“ i se rSspunde. „A, in cazul Ssta, spune omul
din Vest, eu unul prefer sS-mi cumpSr!“ Poate cS un occidental nu
intelege nici astSzi gluma, dupS cum neamtul din poveste n-a inteles
corect coada: a crezut cS se d a inseamnS se dSruieste, se face cadou. Un
neamt din Est i-ar fi putut explica imediat cS „se dS“ insemna cS „ei“,
adicS cei aflati la putere, dau voie populatiei infometate sS aibS mid si
trecStoare bucurii.
b A ie t ii / b A ie t ii d e p e CALEA v ic t o r ie i / b A ie t ii c u o c h i
in momentul cand trecea coloana oficialS pe Calea Vic­
A L B A S T R I.
toriei, apSreau ca din senin niste oameni imbrScati de obicei in costum,
care supravegheau trecStorii, ca nu cumva sS existe vreun atentator.
ToatS lumea stia cS sunt securisti. Prin extensie, orice securist era
numit astfel.
BOB. Biroul Organizatiei de BazS (al PCR). Acestbirou exista in fiecare
fabrics, intreprindere, serviciu si era compus din mai multi tovarSsi,
intre care: un presedinte, un responsabil cu strangerea cotizatiei, un
responsabil cu invStSmantul politic etc.

Mic dictionar de termeni din comunism 36J


BULA. Cel mai cunoscut erou de bancuri romanesti.
(PE) BULGARI. In sudul tarii (inclusiv la Bucuresti), se prindea, de
obicei cu ajutorul unei antene speciale facute artizanal, programul de
televiziune transmis de bulgari. Avea ceva mai multe filme si meciuri
internationale. Lumea incepuse sa urmareasca programele si sa tnvete
cat de cat limba bulgara, ca sa le inteleaga. Unii, care §tiau bulgara,
ajunsesera sa fie sunati ca sa traduca / sa explice la telefon, pentru
prieteni, filme, seriale si meciuri.
BURGHEZIE, BURGHEZO-MOSIERIME. Cuvinte care in comunism
erau conotate negativ si devenisera acuze. Daca in dosarul de cadre se
mentiona ca parintii tai au facut parte din burghezie sau mosierime,
aveai probleme de tot felul. Invers, daca erau proletari sau tarani (fara
pamant!), acesta era un argument in favoarea ta: insemna ca ai o rig in e
s d n a t o a s a . Burghezia era „putreda“, formula care se raspandise si in
comentarea ideologizanta a operei lui Caragiale.
CABINETUL DOI. Cabinetul din Comitetul Central, probabil nume-
rotat astfel, al Elenei Ceausescu si expresie prin care ainceput sa fie ea
insasi desemnata dupa 1979, cand a devenit foarte activa politic (se
spunea ca ar avea chiar mai multa putere decat consortul ei). ..Cabinetul
unu“ il desemna, fireste, pe Ceausescu.
CADRE. In fiecare loc de munca exista un „serviciu de cadre" respon-
sabil cu dosarele angajatilor. in anii ’50 era un serviciu extrem de temut,
pentru ca furniza informatii despre „originea“ si trecutul fiecarui anga-
jat si lucra mana-n mana cu Securitatea. Mai tarziu, de el depindea,
de pilda, avansarea cuiva, aprobarea unei calatorii in strainatate etc.
(PE) CARTELA. Catre sfarsitul perioadei comuniste au fost reintroduse
cartelele (prezente si in perioada de inceput, dar desfiin^ate in 1954).
Zaharul, uleiul si painea se dadeau pe cartela. Cartela era un carton

368 Mic dictionar de termeni din comunism


mizer pe care vanzatoarea facea cruciulite cu pixul, corespunzand
„ratiei“ din luna respective. Daca erai in vizita in alt oras, nu-ti puteai
cumpara, de pilda, paine.
CASA DE COMENZI. Acest sistem de acces la alimente prin comanda
telefonica a aparut in Bucuresti (si doar in Bucuresti) la jumatatea
anilor ’8o, pe fondul unei penurii alimentare generale. Era cu totul
neverosimil, mai ales ca punea in vanzare ?i produse care in mod
obisnuit nu se gaseau in comert (cacao olandeza Van Hutten sau
conserve de crenvursti chinezesti, de pilda). Nu se intelege de ce a fost
creat, pentru ca nu acoperea nici macar 0,1%din nevoile bucurestenilor,
lasand deoparte faptul ca accesul la o comanda tinea de miracol. (G.L.)
CEASCA. Probabil dupa sonoritatea primei silabe, lui Ceausescu i se
mai spunea, intr-o glumeata codificare, „Ceasca“. „Nea Nicu“ era un
alt nume transparent sub care Ceausescu aparea mai ales in bancuri.
CC (sau CeCe sau chiar ceceu, ceceul). Comitetul Central (al Partidului
Comunist Roman).
CINCINAL. Plan de productie facut pe cinci ani, una dintre temele
preferate ale propagandei comuniste. Modelul era sovietic. Primul
plan cincinal din Romania a acoperit perioada 1951-1955. Ca sa faca pe
placul c o n d u cerii s u p e r io a r e , unii muncitori anun|au realizarea „cin-
cinalului in patru ani si jumatate", apoi „in patru ani“, ceea ce a devenit
apoi un slogan general.
COADA CU ADRESA. Era coada la care lumea stia ce asteapta. Se
forma uneori chiar din timpul noptii, in ideea ca masina de apro-
vizionare ajunge la magazin dimineata devreme. Cei care stateau la
coada aveau adesea scaunele pliante, pe care se asezau si rezolvau cu-
vinte incrucisate cand nu stateau de vorba cu vecinii. Cei mai multi
dintre oamenii care stateau la coada erau pensionari, ceea ce le-a atras
porecla ironica „soimii cozilor". (R.P.)

M ic dictionar de termeni din comunism 369


COADA „IN ORB“. Coada care se forma fara sa stie cineva ce ur-
meaza sa se aduca, in ce cantitati si la ce ora. Uneori oamenii stateau
la coada, dar masina cu produse nu venea. Se practica statul la coada
cu schimbul in cazurile cand asteptarea era foarte lunga. Un membru
al familiei statea o ora, dupa care era inlocuit de un altul etc. Inflorea
treptat comertul cu locuri la coada. Unii dintre cei aflati in fata isi
vindeau locul (de obicei cu 5 lei) celor treziti mai tarziu, care nu erau
siguri ca „mai prind ceva“. Verbul predilect in discutiile despre alimente
era „a baga“: „Au bagat ieri picioare de porc“. „Stiti cumva daca baga
unt azi?“, „Maine o sabage ulei la bacanie". (R.P.)
CONDICA. Registru in care toata lumea care lucra semna zilnic la
intrare si la iesire, pentru a-si dovedi prezenta la serviciu. Condica se
ridica imediat dupa ora de incepere a programului si era verificata de
diversi inspectori care, chiar daca intarzierea nu depasea cateva minute,
aveau dreptul sa-ti taie ziua de lucru. Multi isi rugau colegii care ve-
neau mai devreme sa semneze in locul lor.
CONDICA DE SUGESTII SI RECLAMATII. in magazine se pastrase
moda interbelica a condicii de sugestii si reclamatii, care devenise insa
un simplu obiect de recuzita. in general sugestiile din condica erau
inutile, in schimb reclamatiile li intimidau uneori pe vanzatori.
CONDUCEREA SUPERIOARA. Formula care desemna forurile supe-
rioare ale Partidului Comunist.
CUASC. Consiliul Unic Agroindustrial de Stat si Cooperatist.
CUPLAJ. Un singur post de telefonie fixa in centrala impartit de doi
abonati, fiecare cu numarul lui de apel - solutia economica, nepre-
supunand achizitionarea pe valuta a unor centrale telefonice automate,
pentru a rezolva numarul tot mai mare de cereri de instalare a unui
telefon. Abonatii care imparteau un post telefonie („cuplatii“) nu-1 pu-
teau folosi concomitent. Fiecare trebuia sa astepte sa termine celalalt

370 Mic dictionar de termeni din comunism


inainte de-a forma un numar sau de-a primi un apel. Mai mult, fiecare
abonat isi putea asculta cuplajul, daca voia, prin simpla ridicare a re-
ceptorului. Cand rugamintile nu dadeau rezultate („Inchideti, va rog,
sa pot vorbi si eu“), se ajungea de multe ori la dialoguri dure si la
amenintari. (R.P.)
Generatia nascuta in anii de dupa decretul comunist din
D E C R E T E I.
1966 impotriva avortului. Natalitatea a crescut, dar a crescut enorm si
mortalitatea mamelor care faceau totusi, ilegal, intreruperi de sarcina
in conditii septice, de neimaginat. Ironia soartei face ca tocmai aceasta
generatie sa fi devenit, in buna masura, generatia Revolutiei din 1989,
care a rasturnat comunismul.
D U SM A N A L PO PO R U LU I / DE C L A S A . Termen imprumutat din
codul penal sovietic. Cel socotit astfel (de obicei in urma unui denunt)
putea fi intemnitat si deposedat de avere, iar urmarile le sufereau si
membrii familiei sale.
D O SA R . Orice om avea mai multe dosare de care depindeau viata si
cariera lui: dosarul de cadre care-l ajuta sau impiedica in promovarea
profesionala (daca avea „bube“ mari la dosar, nu i se permitea sa intre
in partid si, in consecinta, era obstructionat in cariera); dosarul de la
Securitate in functie de care, in anii ’50, putea fi arestat politic, iar mai
tarziu se faceau diverse presiuni asupra lui si i se permitea sau nu
plecarea in strainatate. Nimeni nu avea acces la dosarul propriu.
E PO C A DE A U R .Una din multele denumiri superlative din comu­
nismul ceausist, datorate, in genere, unor poeti de curte si profitori ai
regimului. Din aceeasi categorie era si expresia „anii de lumina'.
Pereche de pui scheletici, care se vindeau la pachet,
F R A T IIP E T R E U S .
cu tot cu gat. Numele le venea de la doi simpatici cantareti de muzica
populara inalti si slabi, care purtau clop.

Mic dictionar de termeni din comunism 371


(A) FUGI. A pleca definitiv din tara, profitand fie de o calatorie (spor-
tivii si artistii obtineau mai usor permisiunea aceasta si o foloseau), fie
trecand ilegal granita (punandu-ti viata in pericol). Cine avea rude
stabilite in strainatate, si cu atat mai mult „fugite“, avea probleme „la
dosar“.
GOSPODINA. Denumirea unui tip de raioane, in alimentarele mari,
in care se vindeau prin anii ’70 semipreparate. In anii ’8o produsele de
la „Gospodina“ au devenit treptat tot mai putine, apoi aceste raioane
s-au inchis.
HARTIEIGIENICA. Unul dintre produsele care se gaseau foarte greu
in comunism. Rulourile erau facute dintr-o hartie cenusie, zgruntu-
roasa si aspra. Cozile la hartie igienica implicau si problema trans-
portului, rezolvata de multa lume prin insirarea pe sfoara a sulurilor,
apoi plasarea lor in jurul gatului, sub forma unui urias colier, sau piezis
pe piept, ca o panglica onorifica.
ICRAL. Intreprinderea de Constructii, Reparatii si Administrare
Locativa.
INDICATII PRETIOASE. Formula se referea la sotii Ceausescu, care
dadeau indicatii in orice domeniu, de la invatamant si cultura la
agricultura, de la arhitectura la arta etc., domenii la care evident nu se
pricepeau. Expresia era utilizata ironic ori de cate ori cineva dadea
indicatii anapoda.
LEANA, LENUTA. Numele, folosit ironic, se referea strict la Elena
Ceausescu. Uneori se spunea „coana Leana".
(PE) LINIE. La sedintele de invafamant politic se p re lu c ra (v.) „linia
partidului", un fel de a spune ce agreeaza puterea si ce nu-i e pe plac.
A fi „pe linie" insemna a fi in acord cu aceste cerinte.

372 Mic dictionar de termeni din comunism


L O Z IN C I. Enunturi propagandistice comuniste, resimtite de toata
lumea ca sir de vorbe goale. Erau de doua feluri: strigate sau scrise.
Cele mai multe lozinci scrise se confectionau la locul de munca, lipin-
du-se litere albe pe o panza rosie. Altele, confectionate in asa fel incat
sa reziste la intemperii, erau plasate deasupra institutiilor publice. Intre
ele: T r d ia s c a m a re le S T A L I N , p rieten u l cel m a i b u n a l p o p o ru lu i r o m a n !
T r d ia s c a in veci p rie te n ia ro m d n o -so v ietica! (aceasta lozinca se poate citi
inca pe fosta uzina Tractorul din Brasov); U z in a este cea m a i i n a l t a
fa c u lta te (indreptata impotriva intelectualilor); T r d ia s c a A r m a t a R osie
e lib e ra to a re ! T r d ia s c a 23 A u g u st, z iu a e lib e ra rii p a trie i n o a stre de su b ju q u l
f a s c is t ! 23 A u g u s t lib ertate n e-a a d u s ! S tim a n o a s tr a si m a n d r ia / C e au se scu
R o m a n i a ! C e a u s e s c u PCR/ C e a u s e s c u si p o p o r u l! T r d i a s c a 1 M a i , z i u a
s o lid a r ita t ii in t e r n a t io n a l a celor ce m uncesc, z i u a f r a t i e i m u n c ito rilo r de
Lozincile erau scrise si in limba „nationalitatilor conlo-
p re tu tin d e n i.
cuitoare“, in germana si in maghiara: Es lebe d er 1 M a i ! - Eljen M d ju s
elseje, a m u n k a so k nem zetkozi iinnepe! Ani de zile pancartele cu lozinci
folosite la defilari au fost depozitate in palatul Mogosoaia.
Munca obligatorie, nepla-
M U N C A V O L U N T A R A / P A T R IO T IC A .
tita si imposibil de refuzat, „in folos obstesc“. Nu era neaparat anuntata
dinainte, oricand putea veni „ordin de sus“ sa fii scos la munca. Erau
preferate zilele de sarbatoare crestina sau duminicile, astfel incat zilele
libere sa fie cat mai ocupate.
M U Z IC A . Nu orice muzica era permisa. Se promova muzica roma-
neasca, patriotica, noua, fie de slavire a realizarilor noii epoci, fie pur
si simplu de indoctrinare. Titluri de cantece de muzica usoara
romaneasca: M a c a r a le (voce: Trio Grigoriu, apoi Luigi Ionescu), C in -
c in a lu - n p a t r u a n i s i ju m d t a t e (voce: Ion Bogza, apoi Gica Petrescu),
Ma g i s t r a l a a l b a s t r a - cantec despre Canalul Dunare-Marea Neagra
(voce: Mirabela Dauer & Dan Spataru), T r e n u l g a l b e n f a r a c a i, cantec

M ir dictionar de termeni din comunism 373


despre inaugurarea metroului bucurestean (voce: Angela Similea).
Titluri de piese corale: P a rtid u l, C e au se sc u , R o m a n ia (cantat de absolut
toate corurile scolare), U tecistii de a z i, co m u n istii de m a in e , E rosie c ra v a ta
m e a c a f o c u l , S o im ii p a tr ie i, C a n te c de s te a g , T r a im d ecen ii d e -m p lin iri
m drete, N o i in a n u l 2 0 0 0 , L a m u lti a n i, iu b it C on du cd tor, T in eret pe sa n tie r,
P a r tid a l in im ilo r n o a stre , 1 M a i m u n cito re sc, S t im a n o a s tr a si m a n d r ia ,
M u ltu m im d in in im a P a r tid u lu i, M a r s p io n ieresc, C om som ol, prieten d r a g ,
In a in te, P a rtid u l ne con du ce, C e au se scu si cop iii, D r a g P a r tid , N o i, a td rii
tin erete, P a r tid u l, c d ld u z a n o a s t r a , P a r tid s te g a r , S la v a M a r e lu i B a r b a t ,
In
T a r a p d cii, R o m a n ia , C d n td , T a r a R o m d n e a sc a , C e a u se sc u s a t r a ia s c a .
schimb, muzica patriotica traditionala, mai ales cea care continea
indemnul la trezirea constiintei, era interzisa. D esteapta-te, ro m d n e! nu
era cantat decat neofkial. (R.P.)
MUZICA STRAlNA. Era de doua feluri: permisa si clandestine. Din
prima categorie faceau parte discurile de vinil si apoi casetele audio pe
care le producea si le comercializa Electrecord. Printre interpret si
formatii: Luis Alberto de Parana & Los Paraguayos (cinci LP-uri pe a
caror coperta muzicantii stau cocotati pe o masina in fata statuii lui
Lenin de la Casa Scanteii —actuala Casa a Presei Libere —, sunt surprinsi
plimbandu-se in zona Salii Palatului sau canta in costume de culoare
albastra pe o scena cu lumina slaba). Pe urma Tropical Fiesta, formatie
din Republica Centrafricana pozata in mijlocul unui camp de sfecla,
a carei piesa de deschidere de pe disc se numeste C oo perarea cen trafrican o-
ro m a n a si are drept prim vers cuvintele „Ceausescu na Bokassa“. Pe
urma formatii inofensive de country (Middle of the Road, Tumbleweeds).
Interprete (Iva Zanicchi, Mireille Mathieu, Caterina Caselli, Sarolta
Zalatnay, Sarita Montiel, Rita Pavone, Frida Boccara, Mina, Connie
Francis, Rika Zarai, Nada, Gigliola Cinquetti, Marie Laforet, Connie
Vink, Rafaella Carra, Dova, Therese Steinmetz, Helena Vondrackova,

374 M /r dictionar de termeni din comunism


Dalida, Ornella Vanoni, Alla Pugaciova, Milva, Claudia Mori, Jordanka
Hristova) si interpreti (Muslim Magomaev, Claudio Villa, Jacques
Hustin, Mino Reitano, Zdravko Colic, Massimo Ranieri, Jose Feliciano,
Roddy McDowell, Riccardo del Turco, Udo Jurgens, Rafael, Adriano
Celentano, Gilbert Becaud, Sergio Endrigo, Roy Black, Tom Jones,
Remo Germani, Engelbert Humperdinck, Gianni Morandi, Karel Gott,
Vasil Naidenov, Lucio Battisti, Dickie Rock, Peret, Domenico Modugno,
Hugues Aufray, Julio Iglesias). Dar nici acestia nu mai pot fi auziti la
radio decat extrem de rar, de la jumatatea anilor ’80.
Muzica asa-zis clandestine venea in mare parte de pe piata de
discuri din Timisoara (Parcul Clinicilor, chiar in centru) si se scurgea
catre alte orase mari sau mici. in fiecare duminica, dupa ora zece di-
mineata, in parcul timisorean apareau tineri care vindeau sau cumparau
discuri. Vanzatorii aveau liste cu titlul discului, solistul sau trupa $i
pretul. Discurile erau tinute in cutii patrate din carton. Studentii greci
din Timisoara preluau comenzi de la cumparatori §i aduceau absolut
tot ce li se cerea. Uneori militia facea raiduri de intimidare, dar, dupa
cateva minute de fuga, vanzatorii si cumparatorii isi reluau pozitiile.
In afara discurilor grecesti se gaseau si discuri fabricate in Iugoslavia,
indeosebi la Belgrad si Zagreb. Un disc grecesc sigilat („in tipla“) costa -
enorm - 400 de lei, unul sarbesc nou 300, iar unul sarbesc un pic zga-
riat 200. (R.P.)
NAVETA. Pendulau intre sat si oras atat muncitorii, care locuiau la
tara, dar veneau la fabrici in oras, cat si intelectualii, care locuiau in
oras, dar erau repartizati la tara. Aceasta denumire nu trebuie suprapusa
nicidecum peste naveta de azi sau cea din Occident, facute in conditii
normale. Exista naveta cu autobuzul (v. r a t a ) si cu trenul; n-au existat
navetisti cu automobil propriu. Trenurile de navetisti erau in genere
neincalzite, pline de fum si de mizerie. Orele la care aveai autobuz sau
tren nu corespundeau niciodata cu orarul de lucru, astfelincat pierdeai

Mic dictionar de termeni din comunism 373


mult timp asteptand - sau faceai, daca se putea, autostopul (platit
separat). Orele de plecare $i de sosire ale autobuzelor arhipline erau
aproximative, ceea ce te facea sa pierzi timp si energie in plus.
NECHEZOL. Surogat de cafea, numit oficial ..cafea cu mlocuitori". A
fost ideea unui anume Alecu Radu, fost sef de sectie intr-o mtreprin-
dere de producere a cafelei. In anii ’80, cafeaua autentica a ajuns sa
coste 6 ooo de dolari tona, asa ca autoritatile au decis sa importe cantitati
tot mai mici. Alecu Radu a propus folosirea unui inlocuitor. Noul
produs continea 20% cafea si 80% naut si ovaz. Pe acestea din urma
Alecu Radu le-a laudat fiindca aveau vitaminele A si C. Umorul popu­
lar a inventat termenul „nechezol“ pornind de la prezenta in cafea a
ovazului, folosit, cum se stie, pentru hrana cailor. In acelasi timp, cu-
vantul trimitea, prin sufixul cu rezonanta stiintifica „-ol“, la Elena
Ceausescu, prezentata oficial ca ..academician doctor inginer“ sau ca
..reputat om de stiinta §i savant de renume mondial". Langa nechezol
se mai aflau pe rafturi surogatele de cafea Inka (din Polonia) si Vitakava
(din Cehoslovacia). (R.P.)
ORAS iNCHIS. In anii ‘80, la repartitiile de dupa terminarea facul-
tatii, studentii erau obligati sa se duca la tara, orasele fiindu-le interzise,
„inchise“.
ORIGINE SANATOASA / NESAn At OASA. Ideea ca unii sunt, prin
nastere, „bolnavi“, si altii „sanatosi“ a fost impusam structurile biro-
cratice si de presiune psihologica din comunism. Nu conta ce esti si
ce faci tu insuti, conta ce au fost parintii si bunicii inainte de instaurarea
comunismului. Originea sociala s a n a t o a s a : oamenii saraci, taranii fara
pamant, proletarii si fostii servitori; n e s a n a t o a s a : elita societatii in-
terbelice, ministrii, aristocratia, vechile familii boieresti, dar si clasa
de mijloc, burghezia.

376 Mic dictionar de termeni din comunism


(DIN) PACH ET. Se puteau primi pachete din strainatate. Acestea ajun-
geau la posta si treceau prin vama. Uneori primeai pachetul deschis,
imputinat substantial, alteori se deschideain fata ta si putea fi dijmuit,
sub pretext ca ar contine marfuri interzise. Ca sa preintampine furtul,
unii oameni trimiteau un singur pantof intr-un pachet, iar perechea
cu pachetul urmator. De altfel, intr-o anumita perioada s-a interzis
trimiterea de haine pe motiv ca romanii nu au nevoie de mila strainilor.
(LA) PACH ET (LA P U N G A ). Sistem de plasare a marfurilor nevan-
dabile impreuna cu marfuri (sau servicii) cautate si dorite. Initiativa
a prins contur si a devenit principiu comercial in prima parte a anilor
’8o. Marfa care zacea in magazine era vanduta impreuna cu produse
pentru care exista o cerere masiva. Fulgii expandabili de creveti viet-
namezi sau conservele expirate figurau printre insotitoarele cele mai
frecvente. Nici cartea n-a scapat de sistemul vanzarii „la pachet". Isto ria
ideilor si credintelor religioase a lui Mircea Eliade, aparuta oricum intr-un
tiraj mic, se vindea impreuna cu volume pe care nu le cerea absolut
nimeni si care se prafuiau in rafturile librariilor.
Corolarul acestui sistem a fost excursia „la punga", impusa celor care
voiau sa viziteze tari din lagarul comunist (despre celelalte nici nu pu­
tea fi vorba). Daca doreai sa vezi Bulgaria, trebuia sa vizitezi mai intai
un loc din tara unde nu se inghesuia nimeni. Si nu oricand, ci in
extrasezon. Si nu la alegerea ta, ci la a fumizorului de servicii. O calatorie
de sase zile, cu trenul, la Veliko Tarnovo, Stara Zagora si Plovdiv era
legata, de Oficiul Judetean de Turism Hunedoara, de un sejur de trei
zile la Hotelul Germisara din Geoagiu-Bai, unde in anul 1988 turistii
erau siliti sa stea la masa cu necunoscuti aflati la tratament, iar apa
pentru spalat (la robinet nu curgea nimic) se lua cu ligheanul din bu-
toaie plasate din loc in loc, pe holul fiecarui etaj. Dar, dupa ce te chinuiai
trei zile pe banii tai la Geoagiu-Bai, primeai un telefon de la acelasi
oficiu de turism si erai anuntat ca, dintr-un motiv oarecare, nu ti s-a
aprobat plecarea in Bulgaria. (R.P.)

Mic dictionar de termeni din comunism 377


PAINE. Cea mai raspandita paine in comunism era cea alba. Fund
facuta dintr-o faina proasta, era sfaramicioasa. De la un moment dat
nici aceasta nu se mai gasea si, mai ales iarna, se formau cozi uriase la
brutarii. Din momentul in care s-a vandut numai pe cartela, te opreau
adesea oameni care te rugau sa le cumperi o paine pentru ca lor nu li
se vinde, nefiind arondati la brutaria respective. Cei de la sate au fost
loviti primii: neavand cu ce sa-si hraneasca animalele, erau nevoiti sa
cumpere plase intregi de paine de la oras. Pentru a descuraja consumul
de paine, aceasta nu se vindea proaspata. Circula un banc pe tema asta:
„As dori o franzela." „Sa fie de ieri sau de alaltaieri?“ „As prefera de azi,
daca se poate!“ „A, sigur, se poate, dar pentru franzela de azi trebuie
sa veniti maine sau poimaine."
PARTID, PCR. Unicul partid. A fi „membru de partid" era o plasa de
siguranta si un atu pentru a obtine posturi, promovari etc. A nu fi
membru de partid era un blam sau, in functie de perspective, o forma
de opozitie.
PRELUCRARE. Forma de critica si indoctrinare, insotita de amenintari,
menita sa-1 faca pe cel „prelucrat“ sa-si schimbe opinia sau sa-si recu-
noasca vina.
PROVOCARE. Mai ales in locuri publice unde erau stransi mai multi
oameni, colaboratori ai Securitatii faceau afirmatii contra regimului
care pareau „curajoase“ si in ton cu ce gandea toata lumea, pentru a-i
descoperi astfel pe potentialii opozanti si a-i turna. in felul acesta se
mentinea o permanenta nesiguranta: era posibil ca cineva intr-adevar
curajos sa fie ocolit de cei din jur, care-1 puteau crede p ro v o cato r sau
a g ita to r.

PENSION. Nume argotic pentru pu^carie, folosit in comunism de


intelectualii care avusesera de-a face cu inchisorile comuniste.

37S Mic dictionar de termeni din comunism


PILE. A avea pile insemna a cunoaste pe cineva care te putea ajuta,
neoficial, sa obtii un lucru in orice domeniu. Iti netezea (iti „pilea“) as-
peritatile. A fost principala solutie de salvare in comunism.
RATA. Autobuz de legatura dintre sat si oras. Absolut toate ratele
erau intr-o stare foarte proasta, uzate, ceea ce avea drept consecinta o
pana la cel putin doua saptamani, dar uneori si zilnic. Usile nu se inchi-
deau bine, podeaua se intampla sa fie gaurita (puteai vedea drumul de
sub tine), burduful din mijloc avea crapaturi. Vara era insuportabil de
cald, iar soferul mergea cu usile deschise, in ciuda riscurilor, iarna gea-
murile erau inghetate si promoroaca trebuia curatata de pe scaunele
tari. Ratele nu erau in numar suficient, ceea ce ducea la o aglomeratie
maxima: pe banchetele cu doua locuri stateau trei-patru oameni (alaturi
sau unii in bratele altora), cu bagajele pe jos, iar in picioare se inghesuiau
toti ceilalti. Cei care coborau ii impingeau pe cei care stateau in picioare
si adesea se iscau certuri. Ratele miroseau a tuica (muncitorii care
ieseau din schimb se incalzeau dimineata cu o tarie) si a sudoare.
REACTIONAR. Cuvant acuzator. Orice om care nu recunostea superio-
ritatea absoluta a regimului comunist si isi arata admiratia pentru
valori ale trecutului burghezo-mosieresc era calificat drept „reactionar“.
Consecintele mergeau de la critica in sedinta de partid sau de sindicat
la concediere.
REDISTRIBUTE, in anii ’70 se dadea examen de admitere la liceu.
Fiecare elev isi alegea liceul la care dadea examen. Cum invatamantul
obligatoriu era de zece clase, cine nu lua examenul era redistribuit la
liceele care mai aveau locuri. De obicei, acestea erau cele mai slabe,
zise „industriale“ (grupurile scolare de azi). In clasele formate integral
cu redistribuiti, multi elevi luasera sub 5 la examen. Erau, practic,
analfabeti. (L.O.)

M ic dictionar de termeni din comunism 379


SECU’. Prescurtare de la Securitate sau de la securist. Uneori cuvantul
era inlocuit de un simplu semn spre umeri (sugerand ca respectivul
are grade in institutia cu pricina).
SHOP. La unele hoteluri de lux si pe unele strazi centrale din marile
orase existau magazine care vindeau pe valuta. Cum a detine valuta
era ilegal, la marfa din shop - occidentals sau romaneasca, dar facuta
anume pentru export - nu aveau acces decat strainii. Totusi, prin inter-
mediul lor, mai puteai procura marfuri de calitate din shop: sapun,
ciocolata (era preferata marca Toblerone), haine.
SINDICAT. Organizatie care, departe de a apara drepturile celor care
muncesc intr-un anumit domeniu, reprezenta o forma de tinere sub
control si intimidare. Cei care nu erau membri de partid erau „recu-
perati" de sindicat; de asemenea, daca nu asistai la sedintele de partid,
nefiind membru, trebuia sa iei parte la cele de sindicat, bazate pe ace-
easi indoctrinare.
§APCA. Pentru barbati, mai ales in anii ’5o-’6o, sapca muncitoreasca
era singura alternative „corecta“ la base.
SOPARLA. Aluzie politica strecurata intr-un text „inocent“, foarte
gustata de ascultatori. De obicei, asemenea soparle erau permise in
emisiunile de divertisment de Anul Nou. in multe piese de teatru
actorii subliniau anumite cuvinte banale (orice era legat de frig, frica,
foame, sefi), astfel incat publicul percepea replicile ca pe niste so p arle .
STAB. Membrii Comitetului Central, ministrii, sefii mari care deti-
neau o multime de privilegii si, in genere, o duceau incomparabil mai
bine decat restul populatiei. De supraveghere insa nu scapa nimeni,
nici chiar stabii cei mai mari.
TACAMURI. Gheare §i gaturi de pui, taiate de la puii de calitatea I
care mergeau la export, vandute la pachet, in tara. Umorul popular le
gasise un pseudo-omolog in limba japoneza: pasarea „takamuri“.

380 Mic dictionar de termeni din comun ism


T A X I. Exista o singurS intreprindere de taxiuri in Bucuresti, cu trei
garaje: CobSlcescu, Glucoza, Titan. Unkilometru costa 50 debani, iar
pornirea 20 de bani. Taximetristii stiau ca sunt in situatie de monopol,
asa ca isi triau de multe ori clientela (pe timp de searS) in functie de
garajul unde urmau sS se retragS. Notiunea de client nu era luatS in
calcul. Panain 1990, taximetrele din capitals apartineau ITB-ului (Intre-
prinderea de Transporturi Bucuresti), cu numSrul de apel 053.
Masinile bind insuficiente, era aproape imposibil sS le gSsesti intr-o
situatie de urgentS. In paralel cu taxiurile, lucrau pe cont propriu destui
proprietari de automobile fSrS insemne de taximetrie si fSrS aparat de
taxare, cu care oamenii circulau „la mica intelegere“. Acestor taximetristi
ilegali li se spunea „pietari“. (R.P.)
TR A M V A I.Mijloc de transport in comun, in comunism, care panS prin
anii ’70 avea douS vagoane si douS clase cu tarif diferit (preluate ca
atare din perioada interbelicS: primul vagon e de clasa intai, al doilea,
de clasa a doua). De la un moment dat, intre cele douS vagoane nu mai
exista vreo deosebire de confort. De fapt, problema confortului nu se
punea in transportul in comun comunist. Pretul unui bilet de cSlSto-
rie crestea in functie de distanta parcursS. La clasa intai, un bilet costa
30 de bani pentru distante mai mici (la aprecierea taxatoarei) si 40 de
bani pentru distante mai mari. La clasa a doua, un bilet costa 25 de
bani pentru distante mai mici si 35 de bani pentru distante mai mari.
Traseele bucurestene sunt foarte lungi. Spre exemplificare, tramvaiul
24 pornea din DSmSroaia, trecea pe sub Podul Constanta si continua
pe Calea Grivitei, prin dreptul GSrii de Nord, iar de acolo pe strada
Buzesti, pe bulevardul Ilie Pintilie (astSzi Iancu de Hunedoara), pe so-
seaua Stefan cel Mare si de acolo, pe la Obor, pe soseaua Mihai Bravu,
pe la Bariera Vergului si Stadionul 23 August (in prezent Arena Natio­
nals), pentru a ajunge la cap de linie la Uzinele 23 August (Faur de as­
tSzi). Taxatoarea stStea inapoia unei tejghele in spatele vagonului si

Mic dictionar de termeni din comunism 381


distribuia bilete tuturor calatorilor. Rugamintea glumeata „dati banii
din mana-n mana, pana-n fund la taxatoare" pleaca de la un adevar sim-
plu: din cauza aglomeratiei, calatorii urcati pe usa din fata n-aveau cum
sa se deplaseze pana la tejgheaua taxatoarei, asa ca recurgeau la stafeta
banilor trimisi spre ea. Biletul si restul le soseau pe aceeasi cale. (R.R)
T R O L E IB U Z . Mijloc de transport in comun unde, la fel ca la tramvai
si autobuz, pretul unui bilet depindea la inceput de lungimea calatoriei.
Tarifele nu erau insa riguroase: cele de pe liniile „est-vest“, adica 84,
83,89 si altele, aveau tariful 40-60-80 de bani (80 de bani pentru intregul
parcurs, daca era lung), iar cele de pe liniile nord-sud (de exemplu 83)
aveau tarife de 50 de bani - 65 de bani - 1 leu. La fel ca la tramvaie, si
traseele troleibuzelor erau deosebit de lungi in Bucuresti. Ele au fost
scurtate dupa cutremurul din 4 martie 1977, cand statul si-a dat seama
ca poate obtine mai multi bani silind calatorii sa foloseasca doua sau
chiar trei mijloace de transport pe un drum pentru care initial apelau
la un singur mijloc. De pilda, in anii ’70, troleibuzul 87 pleca din cartie-
rul Straulesti, trecea pe la Parcul Bazilescu, Piata Chibrit, Gara de Nord,
Piata Romana, Universitate, Piata Unirii si avea capatul imediat dupa
Cimitirul Bellu. Mijloacele de transport in comun, in particular trolei-
buzele, circulau prost si erau teribil de aglomerate. Spectacolul ciorchi-
nilor de oameni agatati de usile care nu se mai inchideau era frecvent.
Se intampla adeseori ca soferii si vatmanii sa ramana minute bune in
statii, asteptandu-i pe calatori sa se inghesuie pana la comprimare,
pentru ca usile sa se inchida si vehiculul sa piece spre statia urmatoare.
De la un moment dat, de prin anii ’8o, cand se imputinasera drastic
vehiculele si era vesnic „aglomeratie“, soferii/vatmanii nici nu mai
asteptau sa urce toata lumea, adica sa intre, ca sa inchida usile: por-
neau pur si simplu cu ciorchinele pe scara, de altfel cu asentimentul
tacit sau chiar la zgomotoasa cerere a calatorilor, care, de frica intar-
zierii la serviciu isi asumau deliberat riscul de accident. (R.P.)

382 Mic dictionar de termeni din comunism


TELEFON. Daca nu aveai in casa telefon fix (desigur, mobile nu exis
tau), faceai o cerere la Telefoane. Ea se aproba, d a c a se aproba, in am
de zile, fara vreun motiv anume. Pe strada existau cabine telefonico
publice, gri, cu geamuri (de regula murdare, crapate sau sparte), cu
aparate care functionau cu fise de 25 de bani. Multe erau stricate. in
spatele celui care vorbea se facea coada, iar oamenii deveneau nervosi
daca vorbeai ceva mai mult, astfel incat frecvent convorbirea era in
trerupta cu: „Te las, ca asteapta si altii la coada.“ In Bucure?ti, dacit
nu aveai telefon, cum se intampla cu studentii veniti din alte locaI iI.i (i,
puteai vorbi cu familia doar de la Telefoane, unde erau cabine telefon k e
interurbane. O convorbire cu strainatatea nu putea fi facuta decat pi in
„centrala“, de acasa sau de la Telefoane, si asteptai cu orele ca s-o ob( ii
Dupa ce erai trimis la o anumita cabina, se intampla adesea sit se
intrerupa legatura: pana era refacuta, aveai parte de o noua a^teptare
Stiai din capul locului ca o asemenea convorbire e „ascultata“, astfel
incat vorbeai „cifrat“.
TOVARAS, TOVARAs A, TOVARAS DE NADEJDE. Singurul mod de
adresare oficial, mai ales in scris (a existat chiar si o lege care interzi
cea apelativele „doamna“, „domnule“, socotite forme de adresare apar-
tinand regimului burghezo-mosieresc). Paradoxul face ca, in inchisorile
comuniste din anii ’50, detinutilor li se interzice apelativul „tovara§e",
pentru ca nu ar fi demni de el. In acelasi timp, in limbajul neoficial,
„Tovarasul“, pronuntat uneori voit stalcit, „to’arasul“, insemna Nicolae
Ceausescu. „Tovarasa“ era, desigur, consoarta lui. Oficial, „tovara$ii
de nadejde“ erau oamenii pe care partidul se putea bizui, neoficial,
ironic, erau cei care se aflau in bune relatii cu puterea.
(A) TINE / LASA RAND. La cozile din comunism, care durau ore in
sir, ba chiar zile sau nopti, erai nevoit sa-ti Iasi rand (adica sa parasesti
coada dupa ce rugai pe cineva, cu un pretext bun, sa confirme ca ai un
anumit loc in coada). In acelasi timp, puteai fi rugat sa tii rand cuiva

Mic dictionar de termeni din comunism 383


distribuia bilete tuturor calatorilor. Rugamintea glumeata „dati banii
din mana-n mana, pana-n fund la taxatoare" pleaca de la un adevar sim-
plu: din cauza aglomeratiei, calatorii urcati pe usa din fata n-aveau cum
sa se deplaseze pana la tejgheaua taxatoarei, asa ca recurgeau la stafeta
banilor trimisi spre ea. Biletul si restul le soseau pe aceeasi cale. (R.R)
TROLEIBUZ. Mijloc de transport in comun unde, la fel ca la tramvai
si autobuz, pretul unui bilet depindea la inceput de lungimea calatoriei.
Tarifele nu erau insa riguroase: cele de pe liniile „est-vest“, adica 84,
85, 89 si altele, aveau tariful 40-60-80 de bani (80 de bani pentru intregul
parcurs, daca era lung), iar cele de pe liniile nord-sud (de exemplu 83)
aveau tarife de 50 de bani - 65 de bani -1 leu. La fel ca la tramvaie, si
traseele troleibuzelor erau deosebit de lungi in Bucuresti. Ele au fost
scurtate dupa cutremurul din 4 martie 1977, cand statul si-a dat seama
ca poate obtine mai multi bani silind calatorii sa foloseasca doua sau
chiar trei mijloace de transport pe un drum pentru care initial apelau
la un singur mijloc. De pilda, in anii ’70, troleibuzul 87 pleca din cartie-
rul Straulesti, treceape la Parcul Bazilescu, Piata Chibrit, Gara de Nord,
Piata Romana, Universitate, Piata Unirii si avea capatul imediat dupa
Cimitirul Bellu. Mijloacele de transport in comun, in particular trolei-
buzele, circulau prost si erau teribil de aglomerate. Spectacolul ciorchi-
nilor de oameni agatati de usile care nu se mai inchideau era frecvent.
Se intampla adeseori ca soferii si vatmanii sa ramana minute bune in
statii, asteptandu-i pe calatori sa se inghesuie pana la comprimare,
pentru ca usile sa se inchida si vehiculul sa piece spre statia urmatoare.
De la un moment dat, de prin anii ’80, cand se imputinasera drastic
vehiculele si era vesnic „aglomeratie“, soferii/vatmanii nici nu mai
asteptau sa urce toata lumea, adica sa intre, ca sa inchida usile: por-
neau pur si simplu cu ciorchinele pe scara, de altfel cu asentimentul
tacit sau chiar la zgomotoasa cerere a calatorilor, care, de frica intar-
zierii la serviciu isi asumau deliberat riscul de accident. (R.P.)

382 Mic dictionar de termeni din comunism


TELEFON. Daca nu aveai in casa telefon fix (desigur, mobile nu exis-
tau), faceai o cerere la Telefoane. Ea se aproba, d a c d se aproba, in ani
de zile, fara vreun motiv anume. Pe strada existau cabine telefonice
publice, gri, cu geamuri (de regula murdare, crapate sau sparte), cu
aparate care functionau cu fise de 25 de bani. Multe erau stricate. in
spatele celui care vorbea se facea coada, iar oamenii deveneau nervosi
daca vorbeai ceva mai mult, astfel meat freevent convorbirea era in-
trerupta cu: „Te las, ca asteapta si altii la coada.“ in Bucuresti, daca
nu aveai telefon, cum se intampla cu studentii veniti din alte localitati,
puteai vorbi cu familia doar de la Telefoane, unde erau cabine telefonice
interurbane. O convorbire cu strainatatea nu putea fi facuta decat prin
„centrala“, de acasa sau de la Telefoane, si asteptai cu orele ca s-o obtii.
Dupa ce erai trimis la o anumita cabina, se intampla adesea sa se
intrerupa legatura: pana era refacuta, aveai parte de o noua asteptare.
Stiai din capul locului ca o asemenea convorbire e „ascultata“, astfel
incat vorbeai „cifrat“.
TOVARAS, TOVARAs A, TOVARAS DE NADEJDE. Singurul mod de
adresare oficial, mai ales in scris (a existat chiar si 0 lege care interzi-
cea apelativele „doamna“, „domnule“, socotite forme de adresare apar-
tinand regimului burghezo-mosieresc). Paradoxul face ca, in inchisorile
comuniste din anii ’50, detinutilor li se interzice apelativul „tovarase“,
pentru ca nu ar fi demni de el. in acelasi timp, in limbajul neoficial,
„Tovarasul“, pronuntat uneori voit stalcit, „to’arasul“, insemna Nicolae
Ceausescu. „Tovarasa“ era, desigur, consoarta lui. Oficial, „tovara$ii
de nadejde" erau oamenii pe care partidul se putea bizui, neoficial,
ironic, erau cei care se aflau in bune relatii cu puterea.
(A) TINE / LASA RAND. La cozile din comunism, care durau ore in
sir, ba chiar zile sau nopti, erai nevoit sa-ti Iasi rand (adica sa parasesti
coada dupa ce rugai pe cineva, cu un pretext bun, sa confirme ca ai un
anumit loc in coada). in acelasi timp, puteai fi rugat sa tii rand cuiva

Mic dictionar de termeni din comunism 383


care pleca, adica sa-i fii martor. Apareau totusi destule certuri si
suspiciuni.
U T C . Uniunea Tineretului Comunist. Organizatie politica de tine-
ret a Partidului Comunist. Orice pionier intra automat, in clasa a IX-a,
in UTC. Sa nu fii utecist era grav, insemna ca ai facut ceva foarte rau.
(UTC-ul a fost precedat, in timpul Republicii Populare Romane, de UTM,
Uniunea Tineretului Muncitor.)
VARVARA (T A N T I / M ATU SA) nume conspirativ dat Sigurantei, apoi,
prin extensie, Securitatii.
ZV O N . Se spune ca era una dintre metodele securistilor de a testa
reactia populatiei la o viitoare masura severa. Dintr-odata aparea o
stire rea: unii o calificau drept „zvon“, asadar o socoteau nefondata,
altii erau siguri ca se va concretiza in scurt timp. Nesiguranta si
nelinistea erau astfel permanente.
Participantii la volum

A. - A n o n im . Un numar de trei persoane au dorit sa ramana complet


anonime. Le-am respectat dorinta. Cu A. am mai marcat, la cererea
autorilor, si contribute care ating subiecte mai delicate si apartin unora
dintre cei/cele care, in alte cazuri, isi semneaza contributiile.
A.B. - A d ria n a B itte l, nascuta in 1946 la Bucuresti. A trait toata peri-
oada comunista12. Pana in 1990 a fost corector la R o m a n ia lit e r a r a si
scriitoare, dupa 1990 a devenit redactor la aceeasi revista. Astazi scrie
proza si tine o cronica literara saptamanala la F o rm u la A S .
A.Bd. - A n a B o d ea , nascuta in 1943 la Slanic Moldova, a trecut asadar
prin intreaga perioada comunista. In 1989 era profesoara de limba
romana si facea zilnic cativa kilometri de naveta.
A.C. - A d ria n C a m b o se, nascut la Iasi in 1963. A trait 24 de ani in co-
munism. Momentul 19891-aprins ca absolvent de Medicina si militar
in termen. Inprezent este medic stomatolog cu practicaprivata, in Iasi.

1. In mod voit, n-am adaugat acestei carti un indice cu paginile la care


poate fi gasit fiecare dintre participantii la volum. Cititorii vor fi castigati daca
parcurg cartea ca si cum ar fi scrisa de un singur autor. (N. ed.)
2. Am considerat ca perioada comunista a tinut din decembrie 1947 (ab-
dicarea fortata a Regelui Mihai) pana in decembrie 1989 (Revolutia anticomunista
§i caderea lui Ceausescu), adica 42 de ani. (N. ed.)

Participantii la volum 385


A.Cm. - A s t r id C a m b o s e , nascuta la Iasi in 1975. A trait 14 ani in
comunism; in 1989 era liceana. in prezent este licentiata in filozofie,
doctor in filologie, cercetator si editor.
A.Cn. - A n d re i C o rn e a , nascut in 1952 la Bucuresti. A trait 37 de ani,
8 luni si 19 zile sub comunism. Pana in 1988 a fost muzeograf, astazi e
profesor universitar. S-a indeletnicit cu scrisul si inainte, si dupa 1989.
A.Cr. - A n c a C riv a t, nascuta in i960 la Bucuresti. A trait 29 de ani in
comunism. in decembrie 1989 era profesoara suplinitoare la un liceu
din capitala. Acum este profesoara la Facultatea de Limbi si Literaturi
Straine a Universitatii din Bucuresti.
A.Ct. - A d in a C a n tu n ia ri, nascuta in 1948 la Bucuresti. A lucrat ca
biolog si apoi ca cercetator stiintific in neurofarmacologie la Institutul
de Fiziologie Normala si Patologica D. Danielopolu. A trait in comu­
nism 38 de ani. in 1986 a parasit Romania si si-a continuat cariera
stiintifica in Canada, la Me Gill University, si USA - Atlanta University,
in prezent este consultant stiintific la ADCAN Laboratories Inc., Van­
couver, Canada.
Al.M. - A le x a n d r a M iro n , nascut in 1950 in satul dobrogean Coroana,
a trait 39 de ani in comunism. Absolvent al Facultatii de Drept. in 1989
lucra la Teheran, ca angajat al Ministerului de Externe, actualmente
lucreaza la o firma privata de constructii.
ALT. - A le x a n d r a T a p u , nascut in 1950 la Brasov, a prins 39 de ani de
comunism. in 1989 era medic la Central de Recoltare si Conservare de
Sange din Brasov. In prezent este medic de familie in acelasi oras.
A.M. - A n c a M arin esc u , nascuta in 1954 la Bucuresti, a trait 35 de ani
in comunism. inainte de 1989 a fost medic in localitatea Banca (judetul
Vaslui). in prezent este medic primar de medicina de familie la CMI
Dr. Marinescu din Bucuresti.

386 Participantii la volum


A.Mt. - A n g e lo M it c h ie v ic i, nascut in 1972 in orasul cu podgorii
Dragasani. A trait 17 ani in comunism. In decembrie 1989 era elev la
Liceul Fratii Buzesti din Craiova si proaspat utecist. Astazi este pro-
fesor universitar la Facultatea de Litere a Universitatii Ovidius din
Constanta
»
si
»
critic de film.
A.O. - A n d r e i O istea n u , nascut in 1948 la Bucuresti. Practic, a trait
in comunism de la inceputul pana la sfarsitul lui. E fericit ca a fost
martor la prabusirea regimului. Nu a fost membru PCR. Pana in 1989
a publicat carti si studii de istorie a religiilor si mentalitatilor, ceea ce
face si acum. In prezent este cercetator la Institutul de Istorie a Reli­
giilor din Bucuresti.
A.P. - A n d re i P lesu , nascut pe 23 august 1948 la Bucuresti. (Cand, dupa
Revolutie, a devenit ministru al Culturii si a trebuit sa fie anuntat ca
atare in presa, data zilei de nastere a fost modificata, din pudoare ideo­
logic;!: s-a pus 24 august in locul „depasitului“ 23.) A trait in comunism
41 de ani. In decembrie 1989 era bibliotecar la Casa George Enescu de
la Tescani, unde fusese „repartizat“ inca din primavara, cu interdic-
tia de a parasi locul. Acum e pensionar, Senior Fellow la New Europe
College, pe care 1-a infiintat cu 20 de ani in urma, scriitor si gazetar.
A.R. - A n to a n e ta R a lia n , nascuta in 1924 la Bucuresti, a copilarit la
Roman. A trait perioada comunista in intregime, din prima pana in
ultima zi. In 1989 era pensionara, membra a Uniunii Scriitorilor $i
traducatoare. Traduce si in prezent: tocmai lucreaza la a 122-a carte
din cariera ei.
A.$. - A ria d n a S te fa n e sc u , nascuta in 1958 la Bucuresti. A trait 31 de
ani in comunism. In decembrie 1989 intrase de putina vreme ca cer­
cetator la Institutul de Lingvistica Iorgu Iordan, in prezent e confe-
rentiar universitar la Facultatea de Litere, Universitatea Bucuresti.

Participantii la volutn 387


B. A. —B o g d a n A c h im e sc u , nascut in 1965 la Timisoara, a copilarit in
cartierul Iosefin si a prins sfarsitul comunismului ca student. La varsta
de 25 de ani a vazut prima data in viata un oras iluminat stradal inte­
gral (Istanbulul). A trait intre Europa si Statele Unite timp de doua
decenii. Actualmente, stabilit la Cracovia, e cadru didactic universitar
la Academia de Arte Frumoase.
C. -A.M. —C a lin -A n d re i M ih a ilescu , nascut in 1956 la Bucuresti, unde
si-a facut studiile (de la gradinita pana la Facultatea de Litere), armata
si a fost profesor (navetist) de noua materii in satul Naipu, judetul
Giurgiu. A trait timp de trei decenii in comunism. A emigrat in 1986,
dupa ce a asteptat mai bine de o mie de zile sa primeasca un pasaport.
In prezent este profesor la Western University, Canada. Scrie in mai
multe limbi.
C. An. - C o rn e l A n d r ia n u , nascut la Bucuresti in 1954, a trait 35 de ani
in comunism. A terminat Liceul Mihai Viteazul. A intrat ca insotitor
de bord la TAROM, unde a zburat 25 de ani, pana in 2004, cand a iesit
la pensie. De atunci traieste la Paltinis (Sibiu), la 100 de metri de Vila
Noica.
C.B. - C ris tia n B ra cace sc u , nascut in 1950, bucurestean de atunci si
pana-n ziua de azi, din parinti ialomiteni. A urmat Liceul Mihai Vitea­
zul in clasa specials de matematici, cu excelenti profesori de romana,
de istorie, de franceza etc., apoi Institutul de Arhitectura Ion Mincu.
Ca arhitect a facut mai de toate, de la urbanism pana la design de
mobilier, dar s-a specializat in domeniul monumentelor istorice. A
trait opt cincinale in comunism si un sfert de secol in democratiile de
tranzitie care i-au urmat.
C.C. - C a ta lin C io a b a , nascut in 1970 la Pitesti. A trait in comunism
19 ani. A fost elev, pe rand, la trei licee din Pitesti si Craiova. A urmat
apoi Facultatea de Litere si Facultatea de Filozofie, la Bucuresti. Abia

388 Participantii la volum


in clipa in care a devenit student a invatat sa traiasca intr-o lume libera.
Este lector la Facultatea de Filozofie din Bucuresti.
C.Cb. - C ris tin a C io a b a , nascuta in 1972 in satul Calina din judetul
Valcea. A trait 17 ani in comunism. 1989 a prins-o in Ramnicu Valcea,
unde era eleva de liceu in clasa a Xl-a. In prezent este profesoara de
limba romana in Bucuresti.
C.Cc. - C o n sta n ta C io c a rlie , nascuta in 1935 la Sibiu. A trait intreaga
perioada comunista. In 1989 era lector la Universitatea din Timisoara.
In prezent este pensionara si traducator.
C.I. - C a rm e n Isto d o r, nascuta in 1967 in orasul Cernavoda. A trait
22 de ani in comunism. Decembrie 1989 a prins-o ca studenta la Facul­
tatea de Chimie. Actualmente e profesoara de chimie in Bucuresti.
C.I.M. - C o rn e liu lo a n M a rin e sc u , nascut in 1953 la Bucuresti, a trSit
36 ani in comunism. A fost medic primar de obstetrica-ginecologie la
Spitalul 23 August. In prezent e medic primar de obstetrica-ginecologie
la CMI Dr. Marinescu.
C.P. - C ristia n P ep in o , nascut in 1950 la Bucuresti. Pionier. Utecist.
Membru de partid. Nu si securist sau turnator (1-au controlat cei de
la CNSAS in urma solicitarii unui grup de tovarasi prin 2011). A trait
39 de ani in comunism. In 1989 era regizor la Teatrul Tandarica. Pro­
fesor la UNATC, Sectia papusi / marionete, din 1990.
C.Pt. - C a m il A u re lia n P etrescu , nascut in 1947 la Bucuresti, fiul cel
mare al scriitorului Camil Petrescu. A urmat Facultatea de Matema-
tica, a petrecut 22 de ani sub comunism, in Romania, si 42 de ani la
New York. In prezent traieste din nou la Bucuresti.
C.S. - C r is tia n S a ile a n u , nascut in 1947 k Bucuresti, absolvent al Fa-
cultatii de Limbi Straine a Universitatii din Bucuresti, Sectia engleza.
A trait 35 de ani in comunism. A emigrat in SUA in 1982, a predat

Participantii la volum 389


limba engleza pe trei continente. Acum, la pensie, traieste in Corfu
si la Madrid.
C.T. - C lem en tin a T im u s, nascutain 1946 in Ciacova (Timis), a trait in
intregime perioada comunista. In 1989 era cercetator stiintific la unul
dintre institutele de fizica de pe platforma de la Magurele. Acum este
pensionara si colaboreaza la doua publicatii.
C.V. - C a ta lin V a sile sc u , nascut in 1959 la Iasi. A trait 30 de ani in
comunism. in 1989 era rezident de chirurgie generala la Clinica de
Chirurgie Generala Fundeni, condusa de profesorul Dan Setlacec. in
prezent este conferentiar universitar doctor, sef de sectie, la Clinica de
Chirurgie Fundeni.
C. Vs. - C o n su e la V asilescu , nascuta la Bucuresti in 1959. La Revolutie
avea exact 30 de ani, toti petrecuti in comunism. Era medic generalist,
facand naveta in Ilfov (prin detasare, pe motiv de copil mic, din Pra-
hova) si asteptand, fara speranta, un concurs, „secundariatul“ (care
nu se mai daduse de vreo 8 ani). L-a dat in toamna lui ’90, a reusit, iar
azi e medic primar psihiatru in Bucuresti.
D. C.M. —D an C . M ih a ile sc u , nascut la Bucuresti in decembrie 1953.
A trait 33 de ani in comunism, a fost membru al UTC din 1968, iar al
PCR din 1974. Dupa trei ani de „stagiu obligatoriu in productie"
(traducator la ICE Mecanoexportimport), a fost cercetator stiintific la
Institutul de Istorie si Teorie literara G. Calinescu, unde l-a prins Re-
volutia. A editat suplimentul cultural Litere, arte & idei de la C o tid ia n u l,
iar din 2000 pana azi este „Omul care aduce cartea" zilnic, la ProTV.
D.G. - D o ru G in ju , nascut in decembrie 1965 la Roman. A trait 23 de
ani in comunism. La Revolutie era student in ultimul an la Politehnica,
astazi e partener la Sol Gallery.

39 0 Participantii la volum
D. P. - D o ra P arv u lesc u , nascuta in 1931 la Codlea. A trait in intregime
perioada comunista. A urmat Facultatea de Chimie in anii ’50. A fost
chimista la laboratorul intreprinderii 23 August din Brasov si la cel de
pedologie al Facultatii de Silvicultura, iar din 1962, profesoara de chimie
la Liceul nr. 1 (fost si viitor Andrei Saguna) din Brasov. In decembrie
1989 era pensionara.
E. A. - E m il A r d e le a n , nascut in 1967 in orasul Hateg, judetul Hu-
nedoara. A trait 22 de ani in comunism. Evenimentele din 1989 1-au
prins ca electrician la Combinatul Siderurgic Hunedoara. Astazi exe­
cute, in regim de liber-profesionist, diverse lucrari de constructs
E.D. - E u g e n ia D u ta , nascuta in 1948 la Galati. A trait 41 de ani in
comunism. E profesoara de muzica si muzico-terapeut. Din 1993 lo-
cuieste in Franta.
E.T. - E len a T e o d o re a n u , nascuta in 1938 la Balti (atunci in Romania,
azi in Republica Moldova). A trait in comunism 42 de ani. Inainte de
1989 a fost cercetator stiintific si profesor asociat la Universitatea din
Bucuresti, iar inainte de 1966, muncitor si desenator tehnic. Dupa 1989
a devenit profesor asociat la Universitatea din Oradea si apoi la Uni­
versitatea Ecologies In prezent pensionara, pregateste o carte de cli-
matologie istorica.
E. Tn. - E m a n u e l T a n ja la , nascut la Bucuresti in 1944. A trait 34 de ani
in comunism. De la 17 ani e nedespartit de aparatul de fotografiat. A
facut fotografii de presa pentru S a t u l so c ia list, F l a c a r a si C in e m a . In
1981 a primit o bursa din partea statului italian si a ales exilul, stabilin-
du-se in SUA. Incepand din 1990 a revenit adesea in tara, unde, printre
altele, a predat fotografia de presa la Centrul pentru Jurnalism
Independent din Bucuresti si a lucrat in echipa de la F o rm u la A S .
F. B. - F lo rin Bican , nascut in 1956 la Bucuresti. A lucrat dupa absolvirea
facultatii ca profesor de limba rusa la scoala Tufa din judetul Giurgiu

Participantii la volum 391


(1980-1983) si catraducator la Institutul de Cercetari si Proiectari pentru
Gospodarirea Apelor din Bucuresti (1983-1990). Din 1990 se bucura zil-
nic ca a scapat de comunism; scrie, traduce si citeste dupa pofta inimii.
F.C.A. - F lo ren tin a C a rm en A n ic a , nascuta in 1976 la Bucuresti. A trait
13 ani de comunism. La Revolutie era elevain clasa a VUI-a. In prezent
este asistenta medicala la blocul operator al Institutului Clinic Fundeni.
F. S. - F lo re n tin a S u te u , nascuta in 1942 la Brasov. A trait 42 de ani in
comunism. In decembrie 1989 era profesoara de chimie la Liceul de
Stiintele Naturii din Brasov. Azi e pensionara, isi cultiva gradina si
face calatorii.
G. A. - G e o rg e A rd e le a n u , nascut in 1961 in localitatea Silvasu de Jos,
judetul Hunedoara. A trait timp de 28 de ani in comunism. Eveni-
mentele din 1989 1-au prins ca profesor de romana la Scoala generala
Vulcan, judetul Hunedoara. Astazi este conferentiar universitar doc­
tor la Departamentul de studii literare al Facultatii de Litere, Uni-
versitatea din Bucuresti.
G.B. - G e o rg e B o d e a , nascut in 1943, la Moldovita, a trait intreaga
perioada comunista. A trecut prin refugiul de la sfarsitul razboiului
si isi aduce aminte ce-a-nsemnat strigatul: V in r u s ii! Profesor de limba
si literatura romana si scriitor.
Gh.A. - G h e o rg h e A rd e le a n , nascut in 1933 in localitatea Silvasu de
Jos, judetul Hunedoara. A prins toata perioada comunista. In 1989 era
muncitor la Uzina de Preparare Teliuc, judetul Hunedoara. In toata
aceasta perioada a lucrat impreuna cu toata familia si la CAP. Astazi
are 82 de ani si este pensionar.
G.L. - G a b rie l L iicea n u , nascut in 1942 la Ramnicu Valcea, a trait peste
patru decenii in comunism. Se considera norocos ca nu a facut puscarie.
De 25 de ani incearca trei lucruri: sa inteleaga ce a trait, sa depuna

392 Participantii la volum


marturie pentru ce a trait, sa repare pe cat posibil ce s-a stricat in mintile
oamenilor in cei 42 de ani de comunism. A fost vreme de 20 de ani
profesor la Facultatea de Filozofie a Universitatii din Bucuresti. A
fondat Editura Humanitas si conduce Grupul Humanitas. In prezent
scrie carti si editeaza carti.
G. T. - G a b rie la T a b a c u , nascuta in 1934, si-a trait primii 33 de ani in
comunism. A absolvit Institutul de Arhitectura Ion Mincu, a primit re-
partitie la Slatina, de unde, cu „negatie“ (anularea repartitiei), s-a intors
in Bucuresti si a lucrat cinci ani ca proiectant-diriginte de santier la
ICRAL. Cand a aflat ca va fi trimisa in cartierul Uranus, la d em o ld ri, s-a
eschivat, gasindu-si un post de bibliotecar la Institutul de Arhitectura.
Acum este profesor in aceeasi institute. Se ocupa in continuare si de
biblioteca facultatii.
H. -R. R - H o ria-R o m an P atap ievici, nascut in 1957 la Bucuresti, a trail
in comunism 32 de ani. In decembrie 1989 era cercetator stiintific la
Institutul de Cercetare si Productie pentru Materiale Semiconductoare.
Dupa Revolutie a fost, printre altele, editorialist al revistei 22, membru
in colegiul de conducere al CNSAS, presedinte al Institutului Cultural
Roman, presedinte al EUNIC. Este scriitor si publicist. In prezent con­
tinue sa scrie, tine conferinte si este presedintele grupului Artmark.
I. B. - Io a n a B o t, nascuta in 1964 la Cluj, a trait un sfert de secol de
comunism. Pana in 1990 a fost profesoara la Scoala generala nr. 1 din
Gherla, judetul Cluj. Azi este eseista si profesor la Universitatea Babe?
Bolyai din Cluj, unde preda cursuri de literatura romana.
I.C. - Io a n a C re to iu , nascuta la Bucuresti in 1946, a absolvit Institu­
tul de Arhitectura Ion Mincu din Bucuresti. A trait in comunism 43
de ani. Sotul ei a fost sculptorul Serban Cretoiu. Pana in 1989 a lucrat
pe platforma Pipera, ca arhitect intr-un institut de cercetare si proiec-
tare. Dupa 1989 in viata ei au avut loc schimbari neasteptate. A studiat

Participantii la volum 393


la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Stiinte Politice si Admi­
nistrative, si a urmat un curs de creative w ritin g . Astazi este pensionara,
merge pe munte, calatoreste, scrie si viseaza.
I.Cr. - Irin a C o rn e a , nascuta in 1923 la Ploiesti. A traversat toata epoca
comunista. Este doctor in chimie-fizica. In decembrie 1989 era pen­
sionara. Acum are 92 de ani si traieste la Bucuresti.
I.P. - Io a n a P a rv u le sc u , nascuta in i960 in orasul Brasov, pe atunci
Stalin. A trait 29 de ani in comunism. Decembrie 1989 a prins-o ca
profesoara navetista la o scoala gimnaziala din Roata de Jos, judetul
Giurgiu. Actualmente e scriitoare si profesor unive