Sunteți pe pagina 1din 631

ANNIE BENTOIU (n. 1927), fiica unui medic român ºi a unei elveþiene din cantonul francofon Vaud, ºi-a petrecut copilãria alternativ în Bucureºti ºi Olteniþa. Liceul la foarte tradiþionala ªcoalã Centralã de Fete din Capitalã; studii universitare la Facultatea de Drept; cursuri de literaturã ºi istorie la Institutul Francez din Bucureºti. Cãsãtoritã din 1949 cu compozitorul Pascal Bentoiu. Perfect bilingvã, a publicat în francezã tradu- ceri din literatura românã ºi (la Lausanne, Éditions de l’Aire) mai multe volume de poezie ºi prozã poeticã: Poèmes I, Poèmes II, Dix méditations sur une rose, Phrases pour la vie quotidienne, Voyage en Moldavie. În limba românã i-au apãrut un roman de debut (Strada Mare, EPL, Bucureºti, 1969) ºi câteva traduceri din francezã. A publicat în primã ediþie cele douã volume de memorialisticã intitulate Timpul ce ni s-a dat la Editura Vitruviu (în 2000, respectiv 2006).

Pe copertã, autoarea, septembrie 1965

Colecþie coordonatã de oana Bârna Redactor: Lidia Bodea Coperta colecþiei: ioana Dragomirescu Mardare tehnoredactor: Manuela Mãxineanu Corectori: iuliana Pop, Anca Drãghici DtP: Florina Vasiliu, Dan Dulgheru

© HuMAnitAs, 2009 Prima ediþie a acestei cãrþi a apãrut la editura Vitruviu, Bucureºti

isBn 978-973-50-3014-8 (pdf)

eDituRA HuMAnitAs Piaþa Presei Libere 1, 013701 Bucureºti, România tel. 021/408 83 50 fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro

Comenzi online:

tel./fax 021/311 23 30 e-mail: vanzari@libhumanitas.ro www.libhumanitas.ro

I

În decembrie 1947, abdicarea regelui ºi proclamarea fulge- rãtoare, neconstituþionalã a Republicii creaserã în opinia publicã un sentiment ciudat, pe care l-aº putea asemãna cu conºtiinþa instalãrii unei paralizii. Dacã un grup de persoane, ale cãror nume erau necunoscute cu vreo trei ani înainte, puteau hotãrî destinul unei întregi naþiuni fãrã sã-i cearã pãrerea însemna cã totul, de atunci înainte, devenea posibil. Pânã atunci, oamenii reacþionaserã la cascada de evenimente explicându-ºi-le prin faptul cã pierdusem rãzboiul: aveam de fãcut sacrificii „pânã la semnarea tratatului de pace“, „pânã la plata despãgubirilor de rãzboi“, „pânã la retragerea trupelor sovietice din þarã“. Spe- ranþa nu-i pãrãsise ºi, chiar dacã semnalau abuzurile fãrã sã pri- meascã vreun rãspuns, chiar dacã scriau la ziare zeci de proteste care nu apãreau niciodatã, seara reîncepeau sã asculte Radio Londra cu infinitã rãbdare, descifrând sunetele în haosul unui bruiaj aproape insuportabil. Acum însã, dacã exceptãm cate- goria eroicã a celor care au ales rezistenþa armatã în munþi, rezistenþã a cãrei istorie încã urmeazã a fi scrisã, pentru ceilalþi, mai realiºti sau mai puþin curajoºi, reacþia la evenimente înce- puse sã se diferenþieze. Unii, optimiºti incurabili, în numãr tot mai mic, continuau sã afirme cã „totul se va aranja“ pe plan inter- naþional. Alþii urmãreau evenimentele fãrã sã se pronunþe; în sfârºit, tot mai numeroºi erau cei care înþelegeau cã schimbãrile erau de lungã duratã, ºi aici din nou trebuie sã urmãrim un clivaj:

dintre aceºtia, unii pactizau, sub o formã sau alta, cu puterea, iar alþii doar se pregãteau cu stoicism pentru o lungã perioadã

5

ANNIE BENTOIU

de încercãri. Puþini însã îºi închipuiau formele exacte ale acestor

încercãri viitoare ºi nimeni – dar absolut nimeni – nu bãnuia

cã noul fel de viaþã impus locuitorilor acelei mari pãrþi a Europei

avea sã dãinuie aproape o jumãtate de secol. Acest tablou al diferitelor feluri de a gândi se reproducea în fiecare oraº ºi în fiecare sat. Tata aparþinea categoriei stoice. Înþelegea tot mai bine cã

statutul sãu de fost demnitar mijlociu al partidului naþional-þãrã- nesc ºi funcþiile îndeplinite îl încadrau într-o categorie foarte prost vãzutã; dar nici el, nici noi nu realizam cât de grave urmau sã fie persecuþiile decât cu încetul, auzind ba ici, ba colo cã dispãreau pe rând în închisori, ca niºte simpli borfaºi, colegi

ºi prieteni cu o traiectorie asemãnãtoare. Mi-a mãrturisit mult

mai târziu cã acea perioadã de aºteptare a fost pentru el mai grea decât privaþiunile de libertate reale. Iatã aºadar cã momen-

tul arestãrii, venind peste o anxietate ºi o incertitudine penibile, putea fi vãzut aproape ca un fenomen pozitiv! Tata practica un soi de umor care se baza pe o filozofie înþeleaptã ºi-i lumina adesea nu doar expresia feþei, într-un surâs care era doar al lui,

ci ºi propria-i viaþã interioarã. În ceea ce privea viitorul, spunea

el, „nu era cazul“ (o expresie favoritã, în care parcã auzeam ghilimelele) sã excluzi nici o ipotezã, fie ºi cea mai rea; însã „era cazul“ sã-þi aminteºti cã, statistic vorbind, mai frecvente

sunt situaþiile mijlocii, adicã cele suportabile, ºi sã-þi pãstrezi,

în

toate împrejurãrile, stilul de viaþã. Pentru el, asta însemna

o

realã sobrietate, nu lipsitã însã de eleganþã, o demnitate de

la

care nu fãcea rabat, o practicare mãsuratã a micilor bucurii

ale vieþii (lectura, prietenii, bridge-ul) ºi acel simþ al umorului care ne dãdea, ºi lui, ºi nouã, reale satisfacþii. În februarie 1948, a ales sã pãrãsim Bucureºtii ºi sã ne reinsta- lãm în Olteniþa, orãºelul de baºtinã al familiei. Hotãrârea o luase el, dar, în mare parte, îi fusese impusã de circumstanþe. Pierdusem dreptul de a locui în apartamentul din Piaþa Amzei, pe care îl subînchiriasem de la niºte prieteni plecaþi din þarã în timpul rãzboiului. O lege apãrutã în 1947 îi obliga

6

TIMPUL CE NI S-A DAT

pe toþi cetãþenii români aflaþi în afara graniþelor sã revinã în þarã într-un anumit termen, dupã care îºi pierdeau drepturile ºi li se confisca averea. Majoritatea, dorind sã rãmânã liberi, au refuzat sã se întoarcã ºi au alcãtuit astfel stratul probabil cel mai compact din ceea ce va deveni, în mai fiecare din þãrile lumii, colonia româneascã în exil. Prietenii noºtri – el era un negustor grec obsedat de multã vreme de grozãviile sistemului

sovietic – s-au instalat în America de Sud, au devenit „fugari“, „duºmani“, ºi contractul lor de închiriere bucureºtean a fost anulat. Ar fi fost foarte simplu ca acel contract sã fie prelungit pe numele nostru, dar în acea vreme apartamentele bune, din centrul capitalei, se repartizau pe cu totul alte criterii. Dacã tata ar fi dorit cu adevãrat sã rãmânã în Bucureºti, ar

fi putut gãsi, sau mãcar cãuta, alte soluþii. Pe vremea aceea un

contract de închiriere se putea cumpãra, cu sume, e drept, foarte mari (acea „filodormã“ care figura în atâtea anunþuri la Mica publicitate). S-a lãsat însã influenþat de argumentele fratelui sãu mai vârstnic, unchiul Miticã, argumente de bun-simþ valabile pentru situaþii tradiþionale, nicidecum pentru cea de atunci. Un- chiul Miticã fusese expropriat în 1945 ºi îl duruse adânc redu- cerea domeniului sãu la 50 de hectare, dar cu aceasta socotea cã îºi plãtise partea de suferinþã ºi spera cã acum avea sã fie lãsat

în pace. „Vino sã stai aici cu noi, spunea unchiul, în situaþii grele

e mai bine sã fim împreunã, tu ºtii cã regiunea e bogatã ºi cã

hrana n-a fost niciodatã o problemã, e o prostie sã plãteºti chirie în Bucureºti când ai aici casa ta“, ºi aºa mai departe.

Mama cedase simplu, ca de obicei. Mie, în schimb, acea

hotãrâre îmi pãrea dezastruoasã. Mutarea în sine n-avea de ce sã mã sperie: pendularea între Olteniþa ºi Bucureºti fusese o constantã a vieþii noastre, de când mã ºtiam. Din cei douãzeci

ºi unu de ani pe care aveam sã-i împlinesc în curând, aproape

jumãtate din timp îl petrecusem în Olteniþa, iar restul în Capi-

talã, în perioade de câte doi, trei ani, legate de funcþiile pe care

le îndeplinea tata sau de interesele sale economice. Pânã la rãz-

boi, distanþa de ºaizeci de kilometri dintre cele douã oraºe era

7

ANNIE BENTOIU

strãbãtutã într-un ceas cu automotorul sau în cincizeci de minute

cu maºina. Proprietari eram pe locuinþele din Olteniþa, iar la

Bucureºti stãtusem cu chirie; eram învãþatã cu aceste schimbãri

de cadru. Acum însã, totul era diferit. Mai întâi, trebuia sã renunþ

la cursurile de zi de la Facultatea de Drept (eram în anul trei). Apoi, intervenea despãrþirea de Pascal. Vizitele lui zilnice, plim-

bãrile noastre împreunã, nesfârºitele conversaþii, noaptea, la

telefon ºi atâtea altele intraserã în zona inaccesibilului. Ultimul

an ne apropiase foarte mult ºi prezenþa lui mi-era tot mai nece-

sarã. În sfârºit, situaþia generalã era foarte ameninþãtoare ºi îmi pãrea cã în orãºelul în care ne cunoºtea toatã lumea nu eram mai apãraþi, ci mai expuºi. Astãzi cred cã nu aveam dreptate,

„braþul Securitãþii“ era destul de lung ca sã ne gãseascã ºi în gaurã

de

ºoarece. Atunci însã, toate se bazau pe presupuneri, ºi ale noas-

tre

erau foarte naive. Pãrinþii ºi-au cedat cu seninãtate buletinele

de

Bucureºti în schimbul altora, de provincie; eu m-am folosit

de

calitatea mea de studentã ºi l-am pãstrat pe al meu, cu o

vizã de flotant la niºte prieteni; în prea multe razii, pe stradã,

mi

se ceruse sã arãt „Dovada“ (o hârtie care atesta faptul cã locu-

iai

în Bucureºti) ca sã nu-mi dau seama cã era vorba de un

privilegiu important.

Cum am mai spus, primul volum al acestor amintiri 1 a evocat anii trãiþi în Bucureºti între 1944 ºi 1947, cei în care destinul acestei pãrþi a Europei a fost rãsucit în mod ireversibil. Încerc

sã fac în aºa fel încât acest al doilea volum sã poatã fi înþeles

ºi de cei ce nu l-au citit pe primul. Probabil cã astfel vor apãrea, mai ales în aceste pagini de început, unele repetiþii, pentru care îmi cer dinainte iertare.

*

Povestea familiei mele este tipicã pentru formarea clasei mijlocii în România, ºi de aceea trebuie sã spun câte ceva despre

1 Timpul ce ni s-a dat, Vitruviu, Bucureºti, 2000, ediþia a II-a, Humanitas, Bucureºti, 2007.

8

TIMPUL CE NI S-A DAT

ea. Cel dintâi care a venit de la sat la oraº a fost strãbunicul meu, pe nume Decu Postelnicu. De la Decu ºi-au luat numele, dupã rãzboiul din l877, toþi urmaºii lui, care s-au numit Deculescu. Decu Postelnicu era un fruntaº de sat cu oarece avere („tatãl meu“, spunea bunicul cu un fel de mândrie, „nu plãtea biruri“) ºi s-a mutat pe malul Dunãrii, în noul oraº Olteniþa, în a doua jumãtate a veacului al 19-lea. Fiii sãi, Niculae ºi Gheorghe (acesta din urmã e bunicul meu), acum orãºeni, s-au ocupat cu exportul de sare ºi de cereale, ajungând cãtre sfârºitul veacului sã aibã magazii în oraº, douã ºlepuri în port ºi sã-ºi trimeatã marfa în porturile otomane, greceºti ºi mediteraneene. Au lucrat totdea- una împreunã ºi li se admira nu numai cinstea, dar ºi faptul cã nu s-au certat niciodatã. Niculae, care dirija afacerea, ºi-a cumpã- rat ºi pãmânt; pe acesta, el neavând copii, l-a lãsat fiului cel mare al lui Gheorghe, pe nume Dimitrie, cel care a apãrut deja în aceastã carte sub numele de unchiul Miticã. Bunicul, Gheorghe Deculescu, a fost ales de trei ori primar al oraºului. Trebuie spus cã în acea vreme, funcþiile publice erau departe de a aduce venituri, ba chiar dimpotrivã; erau preferaþi cei care fuseserã buni gospodari ºi ºtiuserã sã-ºi administreze propria lor avere, socotindu-se cã se vor pricepe ºi în treburile obºtei sau cã-ºi vor reprezenta concetãþenii cu cinste. În ceea ce-i privea pe ei, energia pe care o cheltuiau pentru rezolvarea problemelor gene- rale se traducea uneori în sacrificii bãneºti, pe care le socoteau mai degrabã un fel de datorie de onoare faþã de cei mai puþin înstãriþi sau care se aflau de abia la începutul drumului. Aºadar, întorcându-ne în oraº în anul 1948, ne alãturam unui pumn de rude, dar regãsirea nu era un prilej de bucurie, ci mai curând o strângere la un loc în ceasuri de cumpãnã. Erau stabiliþi în oraº doi fraþi ai tatei ºi una dintre surori; alte trei erau risipite prin þarã, la Cãlãraºi, Bãrcãneºti sau Constanþa. Unchiul Miticã, fratele mai mare al tatei, era socotit de toþi capul familiei. Nu ºtiu ce contribuia mai mult la asta: vârsta, sta- tura atleticã, statutul sãu de moºier în vremea în care denumirea nu era defãimãtoare, ºi anume unul care se îndeletnicise personal,

9

ANNIE BENTOIU

toatã viaþa, cu administrarea pãmântului moºtenit de la generaþia anterioarã; poate ºi vorba puþinã ºi calmã, corectitudinea recu- noscutã… Îi mai dãduse Dumnezeu, cândva, o soþie frumoasã

ºi

iubitoare, precum ºi trei bãieþi de care putea fi mândru. Soþia

îi

murise de câþiva ani; poate cã destinul nu tolereazã sã se adune

prea multe daruri în mâna unui singur om. Cei trei fii ai sãi, verii mei, foarte apropiaþi între ei ca vârstã,

studenþi când eu intram în liceu, erau frumoºi, veseli ºi extrem

de legaþi unul cu altul. Aproape cã nu existase, în copilãria mea, sãrbãtoare familialã în care ei sã nu ne înveseleascã prezentân- du-ne, într-un trio vocal foarte plauzibil, ºlagãrele la modã. Acum erau cu toþii cãsãtoriþi, stabiliþi în Bucureºti ºi cu situaþii profesio- nale bune: Nicu, avocat; Dodel (Gheorghe), secretar general al Camerei de Comerþ, iar Miºu, cel mai tânãr, viitor consilier

la Curtea de Apel. Atmosfera generalã era însã atât de tensionatã,

încât se simþeau din ce în ce mai ameninþaþi. Aveau sã-ºi piardã

situaþiile cu toþii, primii doi chiar înainte de sfârºitul anului. Unchiul Ionel, cel mai tânãr dintre fiii bunicului, se îndepãr- tase cel mai mult de modelul de hãrnicie tradiþionalã a familiei. ªi el era înalt, foarte drept ºi cu o figurã seninã; era însã un om care pãrea a socoti cã viaþa ne e datã ca s-o gustãm ºi cã întâm- plãrile vieþii sunt un joc de tot hazul, care nu trebuie luat prea în serios. Bineînþeles, se numãra printre optimiºtii incurabili despre care am mai vorbit. Împreunã cu soþia lui (care-i adusese

o zestre considerabilã, altminteri, între ei doi, iute risipitã), a

dus o viaþã plinã de fantezie, iar folclorul familial cuprinde, în legã- turã cu el, o sumã de pozne ºi de vorbe de duh. Deosebirile dintre fraþi nu-i împiedicau sã se iubeascã. Mai era sora lor, Maria, cãsãtoritã cu un ofiþer blajin ºi înþe- lept, care îºi pierduse auzul în rãzboiul din 1916–1918; avea

ºi ea trei bãieþi ºi o fatã, Veronica, de o vârstã cu mine. În 1940

se refugiaserã din Cadrilater, unde-ºi pierduserã tot avutul. ªi mai era Þuº, altã prietenã din copilãrie, care va reapãrea din timp

în timp în aceste pagini.

10

TIMPUL CE NI S-A DAT

În sfârºit, tata – subþire, flegmatic, discret, cu doi ani mai tânãr decât unchiul Miticã – era singurul dintre fraþi care fãcuse studii superioare, iar cãsãtoria lui cu o elveþiancã îi accentuase carac- terul atipic. Atât el, cât ºi mama vor fi personaje mereu prezente în aceste pagini, aºa încât îmi pare cã n-are rost sã le fac aici portrete în toatã legea. Ca sã se poatã înþelege cele ce urmeazã, va trebui totuºi sã spun aici cã tata era medic, specializat la Paris în dermatologie ºi cã în 1920 îºi deschisese un cabinet în Olte- niþa, unde practicase mai mult medicinã generalã timp de vreo cincisprezece ani. (Între amintirile mele vechi se aflã ºi imagi- nea lungului ºir de cãruþe care aºteptau la umbrã, de-a lungul trotuarului, în zilele de consultaþie.) Apoi, spre dezolarea mamei, se lãsase ispitit de politicã, pentru cã îl atrãgeau problemele sociale ºi voia sã îndrepte ce se putea îndrepta. Îndeplinise dife- rite funcþii, fusese, între altele, responsabil cu departamentul sãnã- tãþii în guvernarea þãrãnistã din 1932–’33 (în cadrul Ministerului Muncii, Sãnãtãþii ºi Ocrotirilor sociale condus de D.R. Ioani- þescu). Avusese o sumã de realizãri, pe care le voi mai pomeni; înfiinþase ºcoli, cãmine, un teatru, dispensare ºi spitale; apoi, dupã câºtigarea alegerilor de cãtre liberali, în 1933, se îndepãrtase de politicã ºi toate acestea pãreau acum (cincisprezece ani mai târziu) istorie veche. Nu-ºi reluase însã atunci, tot spre dezolarea mamei, practica medicalã, ci se specializase în cooperaþie ºi în administraþia bancarã. Acum, amândouã direcþiile îi erau închise; un timp, a sperat cã va putea sã-ºi redeschidã un cabinet de con- sultaþii medicale, dar a înþeles destul de curând cã n-avea nici o ºansã. Nu-i mai era îngãduit decât sã aºtepte. Marile procese ale cãpeteniilor partidului naþional-þãrãnesc pãreau a se fi oprit; poate cã unii dintre membrii sãi mai puþin importanþi au sperat cã represiunea nu se va extinde mai departe. Trebuie sã repet mereu cã, datã fiind severitatea menþinerii secre- tului în partidul comunist, toate mãsurile noi se abãteau asupra oamenilor ca din senin ºi cã de multe ori le trebuia ceva timp ca sã le înþeleagã efectele. Mult mai târziu, vãrul meu Dodel

11

ANNIE BENTOIU

mi-a povestit cum, intrând într-o dimineaþã a anilor ’47–’48 în clãdirea Monitorului Oficial, peste drum de Ciºmigiu, vãzuse o ciudatã dezordine: pe mese lungi se aflau înºirate teancuri de dosare ºi hârþoage, în care umblau câþiva tineri dintre care unul, din întâmplare, l-a recunoscut ºi a venit sã-l salute. Acela i-a explicat, poate cu sentimentul propriei importanþe, cã erau puºi sã extragã din colecþia Monitorului Oficial toate numirile efec- tuate între cele douã rãzboaie, de la funcþia de director de minis- ter în sus. Fãrã îndoialã cã nu li se spusese în ce scop, de vreme ce se lãuda cu acea însãrcinare. Chiar ºi lui Dodel, sensul întâmplãrii – completarea unor liste de viitori vinovaþi – nu i s-a dezvãluit în întregime decât dupã câtva timp. Despre dificultãþile noastre însã, aveam obiceiul sã nu vor- bim. A ne autocompãtimi, a intra în panicã sau, mai grav, a ne plânge erau lucruri ce se aflau la antipodul felului nostru de a fi. În perioadele grele, acest tip de comportament este, de altfel, foarte sãnãtos. Simpla formulare verbalã adaugã situaþiilor un fel de realitate sporitã, o mai mare importanþã, iar pe cele peni- bile pare a le face chiar mai greu de suportat. Fie ºi nedesluºit, simþeam cã vom avea nevoie de multã forþã moralã, ºi n-avea rost s-o risipim în vãicãreli.

*

Cum aveam oare sã regãsim oraºul, dupã mai mulþi ani de absenþã ºi atâtea schimbãri? Întoarcerea noastrã trezea în mintea mea straturi de vechi imagini aproape uitate, ºi mintea mea le reactualiza cu o neaº- teptatã prospeþime. În câteva pagini din primul volum al acestor amintiri am evocat peisajul, Dunãrea, strãzile, trecãtorii, aºa cum erau toate în perioada liniºtitã dinaintea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Acum aº vrea sã descriu cele douã case pe care pãrinþii mei ºi cu mine, împreunã cu Maria, care locuia cu noi ºi ne ducea gospodãria de vreo paisprezece ani, le-am folosit în acea vreme. Casele în care trãim dau vieþii noastre, pentru

12

TIMPUL CE NI S-A DAT

timpul cât stãm în ele, o anumitã formã ºi un anume stil. Pentru mine, copilãria se leagã în primul rând de vechea locuinþã de pe strada principalã, cea care se numise strada Carol ºi acum se numea strada Gheorghe Gheorghiu-Dej. Casa nu mai era ca atunci, dar în mintea mea, imaginea ei era mai vie ºi mai colo- ratã decât toate. Clãditã spre sfârºitul veacului al XIX-lea, ea aparþinuse strã- unchiului Niculae. Cum am spus, neavând copii, averea lui s-a împãrþit între copiii bunicului, fratele ºi asociatul sãu Gheorghe. În casa familialã, tata a locuit începând din anul 1920, cel al cãsãtoriei; ca sã-ºi deschidã un cabinet de consultaþii, i-a modi- ficat în chip fericit stilul „vagon“, dublându-i odãile de la stradã ºi fãcându-i o intrare mai frumoasã. O despãrþea de trotuar un gard înalt de fier forjat, de-a lungul cãruia mama pusese sã se planteze arbuºti cu flori albe, care aproape izolau grãdina de pri- virile trecãtorilor. „Locul de casã“, 1 000 m 2 , cum se chemau loturile oferite localnicilor spre cumpãrare în perioada de naºtere ºi dezvoltare

a oraºului, era suficient de mare pentru ca imaginaþia mea de

copil sã-l populeze cu fantasme, dar nu atâta încât mintea sã nu-l poatã cuprinde ºi stãpâni. Modificarea clãdirii îi dãduse

o formã de L, cu latura micã spre stradã. Se crease astfel în grã-

dinã un colþ adãpostit ºi ferit de priviri în care, printre straturile de trandafiri pitici ºi arbuºtii ce înfloreau pe rând toatã vara, se aºezau scaunele cu pânzã reiatã, ºezlongul ºi masa rotundã cu umbrelã. În jurul ei ne luam, când era vreme bunã, masa de dimineaþã ºi ceaiul de dupã prânz, sau pur ºi simplu ne aºe- zam, mama ºi cu mine, pentru o ºedinþã de broderie, de domino sau de simplã lecturã. Aici erau primite în vizitã cumnatele sau alte cunoºtinþe ale mamei; alteori, se instala aici tata cu vreun partener pentru o partidã de ºah ºi atunci latura femininã a fami- liei se retrãgea discret la distanþã. Ce liniºtitã era viaþa pe atunci, în ceasurile dinspre searã, în orãºelele de provincie în care, slavã Domnului, „nu se întâm- pla nimic“! Ai fi putut numãra de câte ori auzeai, într-un singur

13

ANNIE BENTOIU

drum prin oraº, sunetul totodatã sec ºi prietenos al zarurilor rostogolite pe cutia de table… Chiar înainte de a-þi arunca pri- virea peste gard în curtea cu pricina, sunetul þi se asocia în minte cu imaginea unei farfurioare cu dulceaþã ºi a unui pahar aburit, sau a unei ceºcuþe de cafea neglijate pe margine, din cauza con- centrãrii adânci a jucãtorilor. Aveam camera mea, dar grãdina ºi curtea erau spaþiul meu favorit. Îl împãrþeam cu doi setteri englezi mãtãsoºi, numai buni de mângâiat (Top, alb cu pete negre, Flip, negru cu manºete albe), ºi cu o pisicã, Toutebelle; locul ei de siestã era chiar spina- rea lui Top, care, tolãnit la umbrã, o accepta cu bunãvoinþã. La intrare, câteva trepte strãjuite de mari ghivece ornamentale, în care se lãfãiau douã agave, dãdeau acces la cabinetul de consul- taþii al tatei; apoi o cãrare îngustã, cu pietriº, tãia în diagonalã grãdina, ducând la odãile ºi veranda din spate, îmbrãþiºatã de un viguros trandafir urcãtor, cu flori roºii. Acareturile din fund – spãlãtoria, magazia de lemne, garajul, coteþul de zid al gãini- lor, ciºmeaua micã de piatrã, lângã liliacul bãtrân care ne lumina primãverile – cuprindeau multe lucruri interesante; totuºi, grã- dina – împrejmuitã cum era de pomi fructiferi : un cais, un prun, un mãr ºi gãrduþul cu tufe dese de agriºi ºi coacãze – a rãmas pentru mine, chiar ºi astãzi când o evoc, un spaþiu magic. Un hor- ticultor ceh, domnul Csapek, îngrijea pe atunci câteva grãdini ale pasionaþilor din oraº, precum ºi o mare livadã ce-i aparþinea. Primãvara, el ºi cu mama refãceau sau schimbau desenul ron- durilor, alegeau soiuri noi, iar el planta, tundea, altoia, rãsãdea pânã ce erau mulþumiþi de noua alcãtuire vegetalã. Iar eu vedeam înflorind pe rând trandafiri înalþi (Maréchal Niel) ºi pitici (Regina Astrid), arbuºti de iasomie, de floarea-miresii, de boule-de-neige ºi o sumã de alte soiuri cu flori roz ºi albe, ale cãror nume nu le-am ºtiut niciodatã, într-o succesiune de mici miracole de formã, culoare ºi miresme (Doamne, cum ne îmbrãcau ele de parfum, la cea mai micã adiere!). Seara, cu o vãditã încântare, Maria stropea cu furtunul toatã suprafaþa; îmi pare cã mai aud ºi azi

14

TIMPUL CE NI S-A DAT

susurul apei mãrunþite în evantaie lichide ºi recãzând pe frunze ºi pe pãmântul reavãn. În grãdina aceea am deprins culorile anotimpurilor, lupta rãbdãtoare ºi tãcutã a plantelor ºi a arborilor cu tot ce le ameninþa, spaþiul ca mângâiere a aerului blând pe braþele goale, timpul ca spaþiu de joacã ºi visare. Uneori nu eram singurã. Asta se întâmpla în vizitele de câte douã, trei sãptãmâni pe care ni le fãcea Veronica, veriºoara ai cãrei pãrinþi se stabiliserã pe celãlalt mal al Dunãrii, în Cadri- later. ªi se mai întâmpla în dupã-amiezile, ºi ele prea rare pentru gustul meu, în care venea Þuº, care locuia la câteva case depãr- tare. Acele ceasuri de joacã împreunã cu fiinþe de vârsta mea erau prilejuri excitante ºi fericite, le-aº fi vrut continue, sau cel puþin zilnice, în orice caz, mult mai dese decât erau. Dar nu se putea, ele mergeau la ºcoalã, Veronica se întorcea la Turtu- caia; ºi una, ºi alta aveau o sumã de fraþi, alte prietene, iar repre- zentãrile lor despre lume erau fãrã îndoialã mai exacte decât ale mele. Adevãratul meu partener de dialog era mama, ºi nu mã sãtu- ram sã stau de vorbã cu ea. Franceza era tãrâmul nostru comun, pe care-l iubeam ºi pentru asta. N-o vedeam pe mama doar prin raport cu alþii, ci ºi în ea însãºi, ca fiind singura care-mi putea desluºi mirãrile ºi pe care puteam s-o cred fãrã rezerve, pentru cã ea nu minþea niciodatã. Povestirile despre copilãria ei helve- ticã, despre o lume pe atunci de mult apusã, cea a bunicii, a pãrin- þilor ºi mãtuºilor care o crescuserã erau mai vii ºi mai pasionante decât însãºi realitatea. Nu mãsuram bine cu gândul cei patruzeci de ani (azi, mai mult de un secol) ce ne despãrþeau de acele doamne în lungi rochii negre – tante Marie, tante Julia, tante Louisa – care populau fotografiile din albume ºi-ºi avuseserã fiecare tra- iectoria, fericirea ºi dramele, nici cele douã mii de kilometri care se întindeau între noi ºi peisajul feeric al lacului Léman, prezent în casã în fel ºi chip, de la cãrþi poºtale la tablouri, de la gravuri vechi, cu marginile îngãlbenite, la melodiile nostal- gice pe care mama le cânta la pian, ºtergându-ºi pe furiº câte

15

ANNIE BENTOIU

o lacrimã. Farmecul ºi vivacitatea evocãrilor ei, care fãrã îndo- ialã îºi retrãia cu fericire amintirile în timp ce mi le povestea, dãdeau acelor imagini o consistenþã magicã ºi de ele nu mã plictiseam niciodatã. Acest strat adânc al personalitãþii ei rãmânea de multe ori ascuns, pentru cã dânsa se ocupa mai întâi de ceilalþi ºi abia la urmã de sine însãºi. Dintre cei ce au cunoscut-o, nici unul nu o pomeneºte fãrã dragoste, iar felul în care o zugrãvesc rãmâne acelaºi: aspectul e al unei fiinþe subþiri ºi fragile, iar prima trã- sãturã este bunãtatea. Apoi vin celelalte însuºiri: blândeþe, tact, mãsurã, inteligenþã, distincþie, sensibilitate la necazurile altora, milã pentru cei cu greutãþi, sãraci, bolnavi, oameni cu probleme, singurateci sau speriaþi de viaþã. Acelora le fãcea vizite, acelora le scria, pe ei îi asculta, socotind în tot felul cum sã-i ajute. N-o interesau vedetele, oamenii cu succes, bogãtaºii. Instinctiv îi alegea pe cei ce se aflau, fie ºi trecãtor, în suferinþã. Mama detesta minciuna, linguºeala, grosolãnia, înfumurarea. În prezenþa lor exprima fie o sincerã indignare, fie o crispare tristã, iar noi cei din jurul ei, rude, prieteni sau cei ce ajutau în casã, ajunsesem sã ne potrivim felul de a fi aºa încât sã nu o supãrãm. Iar când era mulþumitã, nimic nu ne pãrea mai dulce, mai plãcut decât sã stãm de vorbã cu dânsa. De acord cu tata, ea organizase pentru noi toþi un program de viaþã înþelept ºi liniºtit: fiecare îºi vedea de treabã fãrã sã-i deranjeze pe ceilalþi. Orele de masã erau respectate cu precizie:

duminica la prânz, la ora 12, mama întorcea cele trei pendule ale casei. Siesta era zilnicã, vizitele se fãceau sau se primeau numai dupã-amiaza. Un ideal de echilibru ºi bunãvoinþã pãrea de la sine înþeles. Dar nici mama n-avea totdeauna timp pentru mine. În anii aceia înfiinþase o societate de binefacere în care investise multã energie ºi care-i dãdea ºi multe bucurii. Începuse modest, cu ºedinþe de lucru de mânã ca în orãºelele elveþiene; apoi activi- tatea se extinsese din ce în ce. De la ceaºca de lapte cald oferitã

16

TIMPUL CE NI S-A DAT

copiilor nevoiaºi dimineaþa la ºcoalã se ajunsese, în plus, la distribuiri de hãinuþe, încãlþãminte ºi rechizite de ºcoalã la toate sãrbãtorile. Cotizau soþiile de negustori, de proprietari ºi cele ale notabililor din oraº, judecãtorul, dirigintele Poºtei, ºeful de garã; deosebit de active erau învãþãtoarele ºi profesoarele de la ºcoala de menaj, iar sufletul constant al acestor activitãþi era mama. κi intitulase mica societate, cu statut juridic ºi reguli stricte, „Marele Voevod Mihai“, înduioºatã fiind de soarta acelui copil devenit rege prea devreme ºi speriat, dupã câte se poves- tea, de uralele care izbucneau la apariþiile lui în public. Socie- tatea a fost activã pânã la intrarea þãrii în rãzboi, în 1941, când autoritãþile au obligat-o sã se transforme într-una din nume- roasele unitãþi de Cruce Roºie pentru îngrijirea rãniþilor. Pentru cã nu mergeam la ºcoalã, ci învãþam „în particular“

cu diferite învãþãtoare, aveam, faþã de alþi copii, neobiºnuit de mult timp liber. ªi trebuie sã revin la grãdina magicã în care petre- ceam atâtea ceasuri ºi care trãieºte în mintea mea cu o precizie uluitoare. Cãci, la drept vorbind, în libertatea mea solitarã, aproape toate gândurile, reflecþiile, judecãþile generale, abstrac- tizãrile le-am experimentat în cadrul ei liniºtit, armonios ºi apãrat. În ea fãceam planuri de viitor, imaginam aventuri sau îmi organizam observaþiile din ajun, punându-mi întrebãri ºi dezlegându-le dupã cum mã tãia capul. Închipuisem niºte jocuri mintale, ca acela de a porni de la o simplã propoziþie pe care

o contraziceam cu argumente, revenind apoi, contrazicându-le

acum pe acestea ºi aºa mai departe. Alteori fãceam jocuri de

asocieri, descoperind cã ºi lucrurile cele mai diferite pot fi legate între ele prin câte o însuºire comunã. Ca mulþi alþi copii, aveam

ºi o limbã inexistentã, fãcutã din silabe pe care le puteam com-

bina la infinit ºi în care þineam cu glas tare discursuri animate, cu intonaþii pãtimaºe ºi o rapiditate de care aº fi cu totul incapabilã astãzi. Mintea copiilor este extraordinar de fecundã. Nu sunt sigurã cã învãþãmântul colectiv, cu mersul sãu încet ºi treptele sale rigide, reprezintã cea mai bunã soluþie pentru dezvoltarea ei.

17

ANNIE BENTOIU

Iar grãdina rãmânea cadrul constant al tuturor întâmplãrilor mele. „Descoperirile“ micii mele minþi semãnau cu brusca ieºire a soarelui de sub nori; trecerea ceasurilor o puteam mãsura cu pasul, urmãrind creºterea ºi descreºterea umbrelor; vântul rece de toamnã, care aducea pãlirea ºi întunecarea culorilor, semãna cu angoasa ºi cu boala. Liliacul stufos de lângã ciºmeaua de piatrã din curte, mãrul vajnic, prunul, caisul, alunul rãmâneau personaje ale vieþii mele interioare; le urmãream adormirea sub zãpadã, le aºteptam trezirea, pe rând, în lunile de dupã somn. N-am simþit niciodatã, în jurul acelui tãrâm binecuvântat, vreo ameninþare, dar poate n-am eu antene pentru aºa ceva: de obicei starea prezentã îmi pare aproape eternã, ceea ce e totodatã liniºtitor ºi periculos. Toamna, în 1939, am plecat la internat, ca de obicei de când eram în liceu; când am revenit, în vacanþa de Crãciun, mi-am regãsit „casa“ (pãrinþii, Maria, cãrþile ºi celelalte) în altã locuinþã. ªi nici nu prea îmi amintesc cum arãta fosta casã dupã ce am pãrãsit-o. Cred cã am evitat, instinctiv, sã mai trec pe acel trotuar; când mergeam spre Dunãre sau doar spre poºtã, îl luam pe cel opus. Clãdirea fusese vândutã Primã- riei, care a înfiinþat acolo un cãmin de copii. Ãsta era un lucru frumos; acum suprafaþa grãdinii pãrea ºi mai mare, bãtãtoritã fiind de picioruºele lor; singuri rãmãseserã în picioare vreo doi pomi în care frunzele foºneau ca în trecut. Pânã la urmã casa, fiind ºi foarte veche, a fost dãrâmatã cu totul. În nici un fel nu putem spune clipei „mai stai!“. Pretenþia lui Faust e cu totul absurdã.

*

M-am întrebat uneori dacã nu greºesc, idealizând acea vreme, cum fac mulþi dintre cei ce încearcã sã-ºi retrãiascã, în amintire, copilãria. A mea s-a situat într-o perioadã cu adevãrat fastã:

cea interbelicã, atât de des evocatã cu nostalgie, anume a doua decadã a ei. De curând, alte mãrturisiri au venit sã-mi confirme imaginile luminoase, pãstrate din acea vreme. Cornelia Pillat,

18

TIMPUL CE NI S-A DAT

care n-a locuit în Olteniþa, dar al cãrei tatã copilãrise acolo, evocã într-o importantã carte de amintiri 2 vizitele pe care le fãcea cândva cu pãrinþii, în oraºul de baºtinã: „Belºugul, voia bunã, bucuria ospeþiei erau atât de fireºti – organic legate de activi- tatea prosperã a bogatului þinut – încât credeam cã va dura veºnic… Straturile de flori de sub ferestre îmbãlsãmau, la cãde- rea nopþii, aerul rãcoros. La nunþile nepoatelor ºi onomasticile verilor, vara, spre searã, sub umbrarele de viþã, se întindea ºirul de mese acoperite cu feþe albe ca omãtul…“ ªi dupã ce descrie, într-o paginã plinã de savoare, diferitele feluri de mâncare ale ospãþului, apoi momentul cântecelor de la sfârºit ºi apariþia lãutarilor þigani, povesteºte ºi prelungirea sãrbãtorii: „A doua zi, priveam în Ostrovul Argeºului cum pregãteau pescarii ciorba din diferite soiuri de peºti, fierþi în borºul din ceaunul pe pirostrii, la focul de vreascuri la care se perpeleau burþi de crapi la proþap. Icrele moi se luau cu lingura dintr-un castron ºi se întindeau pe felii subþiri de lipie.“ De Paºti, pe o felicitare, domnul Paul Amù, un olteniþean care a realizat o foarte documentatã istorie a oraºului, încã netipã- ritã, vorbeºte de aceeaºi atmosferã luminoasã, dar îi urmãreºte ºi câteva din cauzele mai adânci: „Aceste sãrbãtori ne fac sã coborâm în timp, când eram copii ºi când de Paºti ne înnoiam cu îmbrãcãminte ºi încãlþãminte, mergeam la bisericã, toatã lumea era veselã, ne împãrtãºeam, treceam sub o masã mare plinã cu flori… când eram alãturi de pãrinþii, rudele, prietenii ºi cunoscuþii noºtri împreunã cu care ne simþeam minunat, când lumea avea rostul ºi obiceiurile ei statuate în timp, când omul era stãpân pe avutul ºi pe mediul sãu de viaþã. Vremurile fãcu- serã ca în societatea româneascã sã-ºi gãseascã loc ºi ocupaþie fiecare potrivit felului sãu de a fi, bun sau rãu, sãrac ori bogat, prost ori deºtept, vrednic ori puturos, astfel cã fiecare îºi cunoº- tea lungul nasului, era mulþumit de poziþia sa socialã ºi era

2 Cornelia Pillat, Ofrande, Universalia, Bucureºti, 2002, pp. 36–37.

19

ANNIE BENTOIU

util oraºului, pentru cã nu puteau trãi unii fãrã alþii. Parcã totul, în general, avea alt farmec ºi – indubitabil – lumea era

mai bunã.“ Acum câþiva ani, o distincþie universitarã conferitã soþului meu ne-a prilejuit o cãlãtorie în America, în statul Iowa, stat „predominant agricol“. S-a întâmplat cã am putut adãuga celor douã, trei zile petrecute în campusul studenþesc – pentru noi

o descoperire în sine – douã sãptãmâni în casa unor vechi prie-

teni, al cãror nume va apãrea de mai multe ori în cursul acestui text. Davenport, oraºul în care ei locuiesc ºi pe care l-am strã- bãtut în diverse direcþii cu maºina, dar ºi cu piciorul, îmi pare

cã nu e lipsit de oarecari asemãnãri cu Olteniþa, bineînþeles pãs- trând proporþiile (Davenport e de vreo trei ori mai mare). Cele douã oraºe s-au nãscut cam în acelaºi timp (mijlocul secolului

al XIX-lea) ºi sunt clãdite dupã acelaºi plan, mult folosit pe atunci,

cu strãzi paralele ºi perpendiculare. Înconjurat de o câmpie cu ferme despãrþite de mari suprafeþe de pãmânt ºi situat, ca Olte- niþa, în apropierea unui fluviu puternic (la noi, Dunãrea; la ei, Mississippi), Davenport mi-a prilejuit într-o dupã-amiazã o pre- umblare singuraticã pe strãzile sale calme ºi umbroase. Casele seamãnã toate, frapant, între ele: mai toate, puþin retrase faþã de trotuar, au o intrare cu trepte la stradã, mai toate se supun

aceluiaºi stil local (sunt acoperite cu scânduri albe, care sã le fereascã de umezealã ºi de vânt), iar garduri nu existã. Pomii înalþi, veveriþele ºi iepuraºii din iarbã, straturile cu flori de la intrare creeazã o atmosferã de îndestulare modestã ºi harnicã. Îmi spun azi, evocându-l, cã oarecum la fel ar fi arãtat Olteniþa, desigur cu stilul ei, dacã s-ar fi dezvoltat în direcþia iniþialã ºi în continuarea aceleiaºi tradiþii. Cu o deosebire totuºi, care-mi apare în minte acum ºi pe care mama mi-o semnalase cândva:

„Casele astea de tip vagon, s-a mirat ea, au loc mult pentru flori,

e drept, dar de ce fiecare din ele întoarce spatele vecinului, de parcã n-ar vrea sã-l vadã sau se fereºte de el?“

20

TIMPUL CE NI S-A DAT

Þin minte cã remarca mi-a displãcut. I-am gãsit, în timp,

o explicaþie privind puterea vântului de câmpie, pe care Elveþia

natalã a mamei nu-l cunoºtea. Dar, iatã, Davenport e ºi el în câm- pie. ªtiu ºi eu? Poate cã, la urma urmei, e vorba de un detaliu fãrã nici o importanþã.

*

Dar sã lãsãm acest tip de asociaþii, recunosc, uºor fanteziste. Memoria pare a avea o bizarã tendinþã de a apropia între ele situaþiile pe care le-am trãit cu bucurie ºi poate, de asemenea, ºocurile dureroase pe care le-am suportat. Nu este uºor sã-þi pãstrezi luciditatea, ea este un bun care se vrea mereu câºtigat împotriva ignoranþei, a uitãrii ºi a propriilor noastre patimi. Clãdirea în care ne-am mutat în 1939, dupã ce am pãrãsit vechea ºi dulcea casã a copilãriei, se numea „la bancã“. Era într-adevãr o bancã, la drept vorbind rezultatul unei aventuri financiare în care tata ºi fraþii sãi se avântaserã dupã încheierea Primului Rãzboi Mondial. Entuziasmul unirii realizate, noua îm- proprietãrire a þãranilor, perspectivele largi care se deschideau

þãrii noastre dupã Tratatul de la Versailles, toate creaserã un avânt,

o încredere care a caracterizat rareori istoria noastrã. Bãnci agri-

cole s-au nãscut atunci cu duiumul, în toate oraºele din þarã. Banca „Gura Argeºului“ a fost o întreprindere familialã la care se asociaserã alþi câþiva deþinãtori de economii; a început fru- mos, cu ridicarea unei clãdiri în stil neoclasic, o miniaturã bine proporþionatã a bãncilor din Bucureºti, ºi a funcþionat în primii ani satisfãcãtor. Dar nu dupã mult timp, s-au ivit greutãþile. Þãranii care se împrumutaserã nu reuºeau sã-ºi plãteascã dato- riile, dobânzile acestora se acumulau, creditorii alarmaþi îºi retrãgeau ºi ei depunerile, situaþia era agravatã de criza mondialã de la sfârºitul anilor ’20. Într-o monografie a oraºului Olteniþa, apãrutã în 1932, ni se spune cã în oraº existã cinci bãnci, toate nãscute dupã rãzboi „din cauza extinderii comerþului“, dar se

21

ANNIE BENTOIU

adaugã: „Criza economicã de astãzi le-a pus aproape pe toate în calea desfiinþãrii3 .

În þara noastrã, situaþia a fost rezolvatã prin votarea, în 1934

ºi la iniþiativa partidului liberal, a legii „pentru lichidarea dato-

riilor“, cunoscutã mai apoi ca „legea conversiunii“: ea ºtergea toate datoriile debitorilor, în majoritate þãrani (mãsurã care a permis marea dezvoltare economicã ulterioarã), dar nu despã- gubea în nici un fel pe acþionari, care-ºi pierdeau astfel toate

economiile. Fenomenul s-a numit în epocã „prãbuºirea credi- tului“. Singura instituþie care s-a vãzut sprijinitã financiar a fost Banca Naþionalã, ceea ce se explicã prin rolul ei central în tot sistemul bancar românesc. N-au lipsit atunci vocile care susþineau cã mãsura fusese inspiratã de considerente electorale ºi cã Banca Naþionalã fusese sprijinitã pentru cã era, de fapt, o „citadelã liberalã“. Adevãrul

e cã mãsura fusese dureroasã, dar înþeleaptã în plan general,

chiar dacã politicienii noºtri n-aveau, poate, toatã experienþa

ºi priceperea necesare. (Ca o curiozitate, trebuie sã spun cã acea

lege care-l ruina pe tata a fost prezentatã ºi susþinutã în Parla-

ment de Aurelian Bentoiu, viitorul sãu cuscru – prilej de glume între Pascal ºi mine, care am trãit toatã viaþa destul de departe de asemenea probleme.) Astãzi mi se pare cã acea mãsurã, venitã în completarea împroprietãririi þãranilor la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial, dovedeºte o atitudine deosebit de generoasã, cum istoria ne oferã puþine exemple. Trebuie spus cã, între cele douã rãzboaie, rivalitatea extremã dintre cele douã mari partide politice care alternau la putere ºi s-au vãzut mai târziu denumite „istorice“ lua aspecte uneori de-a dreptul comice; ea a tins sã se prelungeascã, în chipul cel mai absurd, chiar în vremea în care victoria comunismului îi supri- mase de mult orice valoare practicã ºi ar fi cerut, dimpotrivã,

3 Alexandru I. Mãrculescu, Olteniþa, studiu album monografic, mai-iunie 1932, p. 68.

22

TIMPUL CE NI S-A DAT

un efort de solidaritate. Am asistat cu stupoare, în anii ’50, la

o încrâncenatã disputã pe teme vechi de cel puþin cincisprezece

ani între tata ºi un fost secretar al socrului meu, unul þãrãnist, celãlalt liberal; amândoi ieºiserã de curând din captivitate, amân- doi, deºi n-o ºtiau, aveau sã repete aceastã experienþã ºi totuºi, în loc sã realizeze cã se aflau acum de aceeaºi parte a baricadei, îºi pierdeau timpul certându-se între ei ca niºte copii. Dispariþia depunerilor de la banca Gura Argeºului a însem- nat pentru pãrinþii mei ºi evaporarea unei moºteniri pe care o fãcuse mama, în valoare de vreo sutã de mii de franci elve- þieni, ceea ce reprezenta în lei o sumã importantã. Mama a fost prea filozofic detaºatã de bunurile lumeºti ca sã se plângã vre- odatã; ideea bãncii i se pãruse de la bun început riscantã, dar dragostea ei pentru tata ºi aplecarea ei spre fatalism, împreunã cu mentalitatea tatei, nelipsitã de oarecare componentã orien-

talã, au fãcut ca mama sã cedeze de fiecare datã în luarea hotã- rârilor care-i priveau pe amândoi. Dupã intrarea în vigoare a legii conversiunii, banca „Gura Argeºului“ n-a fost declaratã în faliment, situaþie de neconceput pentru orgoliul familiei, ci doar „în lichidare“, ceea ce a însem- nat pentru tata mai mulþi ani de efort pentru rãscumpãrarea poliþelor de la diferiþii deponenþi, în speranþa cã acestea, adãu- gate la valoarea depunerii iniþiale, sã poatã fi acoperite cândva prin vânzarea clãdirii. Preþul luat pe casa veche a intrat ºi el în acea operaþie care, oricum, l-a îndepãrtat pe tata pentru mulþi ani de la practica medicinei. În toamna anului 1939, când ne-am

instalat la etajul întâi al fostei bãnci, a început pentru noi toþi

o perioadã nouã a existenþei, nu doar pentru cã ni se schimbase decorul cotidian, ci pentru cã în Europa începuse rãzboiul ºi nimic n-avea sã mai fie ca înainte.

*

Locuinþa nouã a fost cu totul diferitã de cea veche. Întâi de toate, nu aveam grãdinã: a trebuit sã ne despãrþim de cei doi

23

ANNIE BENTOIU

câini, care au fost cedaþi unor colegi de vânãtoare ai tatei. În al doilea rând, se afla toatã la etaj ºi intram în ea pe scara din faþã a unei clãdiri mai degrabã impozante. Ajunºi sus, pãtrun- deam într-un decor armonios, dar destul de neobiºnuit. Trebuie sã spun cã mama a avut un adevãrat dar pentru dis- punerea ºi decorarea interioarelor. Obiecte aparþinând stilurilor celor mai diverse se vedeau aºezate în aºa fel încât sã creeze, împreunã, un loc îmbietor. Camerele de aici fiind neobiºnuit de mari ºi de înalte, a avut toatã posibilitatea sã se joace cu diferitele mobile care se acumulaserã în casa veche, dar ºi în pod ºi în unele încãperi ale ei nefolosite. Multe din ele prove- neau din moºtenirea mãtuºii din Elveþia, care avusese o casã frumos înzestratã. Tata, la rândul lui, se pasionase pentru anti- chitãþi ºi tot cumpãra tablouri, piese de mobilier ºi diferite obiecte. Dar gustul sãu era ezitant ºi numai mama reuºea sã armonizeze între ele forme ºi volume atât de diferite. Camera principalã singurã, în acea clãdire care nu fusese gânditã pentru o viaþã de familie, avea o sutã de metri pãtraþi ºi aproape patru metri înãlþime; extrem de luminoasã, între feres- trele înalte rãmâneau panouri de zid pe care încãpeau câte douã tablouri, unul mai mare deasupra, unul mai mic dedesubt. Dife- renþele de stil nu erau atât de mari cât s-ar pãrea. Se aflau acolo un Grigorescu (nu mare) ºi doi Luchieni, cu peisaje rurale, dar ºi o sumã de pânze în stil folcloric, potrivite cu orientarea þãrã- nistã a tatei ºi semnate de un pictor, cred, local, pe nume Gore Mircescu. Pictura mai nouã era reprezentatã de un Ressu ºi un Iorgulescu-Yor, dar ºi de câteva peisaje mici de Kimon Loghi. În schimb, în altã parte a casei figurau pe pereþi o sumã de gra- vuri occidentale, vechi ºi sobre, în negru-alb, dintre care una mai ales îmi fermecase copilãria: de dimensiuni destul de mari, ea reprezenta moartea lui Socrate ºi, pentru cã mi se explicase povestea, ajunsesem sã pricep textul latin care o întovãrãºea ºi care, iatã, mi-e prezent în minte ºi azi, probabil cu unele gre- ºeli, împreunã cu imaginea acelui bãtrân þinând o cupã în mânã

24

TIMPUL CE NI S-A DAT

ºi înconjurat de tineri îndureraþi: Socrate, supremo vitae die, cum pæne in manu jam mortiferum teneret poculum, ut non ad mortem trudi, verum in caelum videretur ascendere… Altele îl reprezen- tau pe Isus Christos între apostolii Iacob ºi Ioan, sau pe Napo- leon aclamat de ostaºi în prima din cele O sutã de zile. Revenind la încãperea cea mare, o masã de biliard, pripãºitã cine ºtie cum ºi acoperitã cu un covor vechi persan (acesta se aflã ºi astãzi în apartamentul nostru), crea douã spaþii numai bune pentru câte un grup de fotolii ºi scaune, în jurul câte unei mãsuþe de marche- tãrie pe care se puteau odihni, la ora ceaiului, ceºtile de Limoges pe care le iubeam. Câteva sculpturi în bronz, de mãrime potri- vitã, la modã în Bucureºtii anilor ’20, stãteau pe console aco- perite cu câte un ºal indian, în timp ce taburete Brumãrescu îºi ofereau suportul, sub câte o þesãturã cu model turcesc, pentru vreun album sau un cofret pãrând a ascunde cine ºtie ce taine. Ca în orice casã burghezã, întregul pãrea gândit spre a ocroti ºi a desfãta pe cei ce trãiau în el. Pentru mine, înaltele odãi înlo- cuiau „grãdina fermecatã“ cu sugestii intens orãºeneºti; era clar cã în acel spaþiu închis ºi protector viaþa multora din cei ce-l locuiau avea sã fie preponderent interioarã. Am gãsit tot acest decor gata pus la punct când m-am întors de la internat, într-o vacanþã de Crãciun. Poate cã cel mai mult m-au fascinat atunci cele douã oglinzi înalte, aºezate faþã în faþã în odaia mare, la o depãrtare de vreo zece metri una de alta: nu mã sãturam sã cercetez jocul pe care-l suscita reflectarea uneia în cealaltã, felul în care imaginea mea de fetiþã de doispre- zece ani se vedea înmulþitã de nu ºtiu câte ori pânã la ºtergere, pânã la ameþealã, ºi îndoiala pe care ele mi-o strecurau în suflet despre însãºi consistenþa realitãþii. Într-adevãr, chiar realitatea pe care o trãiam era paradoxalã, aveam o locuinþã de mare rãsfãþ într-o vreme în care problemele noastre financiare erau cât se poate de încurcate. Iar inconsistenþa realitãþii s-a verificat curând:

acele douã oglinzi au fost primele obiecte vândute, anii trãiþi atunci de pãrinþii mei au fost, pentru ei, ultimii de bunãstare

25

ANNIE BENTOIU

ºi abia douãzeci de ani mai târziu, dupã multe încercãri, li s-a îngãduit sã se stabileascã din nou în mediu urban, într-o garso- nierã din Bucureºti în care mai târziu ºi-au dat ºi sfârºitul. Oricum, anii pe care i-am petrecut în acea clãdire au fost apãsãtori ºi plini de primejdii nedesluºite. La unsprezece ani primisem în dar, de la Tilly, soþia unchiului Ionel, prima mea agendã. Nu-mi însemnam în ea programe sau proiecte, ci mici întâmplãri trecute, boli, note cãpãtate la ºcoalã, vacanþe. Pe filele ei învãþam ce este timpul, felul în care el ne furã viaþa, dar ºi felul în care memoria noastrã o poate însuma: însemnãrile erau mãrturia unei bãtãlii pierdute în realitate, dar câºtigate în înþe- legere. Întorceam paginile cu o respectuoasã sfialã, fie cã erau înnegrite de scris, fie cã rãmãseserã încã albe. Pentru prima oarã, în 1938, am însemnat în agendã ceva de ordin general, ºi anume ocuparea Cehoslovaciei. Îmi amin- tesc ºi azi sentimentul de indignare ºi teamã pe care mi-l trezeau, în închipuire, armatele cotropind cu piciorul o þarã tãcutã, incapabilã sã se apere. În acei ani, întâmplãrile istoriei au fost atât de grave, încât nici copiii nu mai puteau sã le ignore. Un scurt roman, delicat ºi plin de haz, al lui Alexandru George, Dimi- neaþa devreme, descrie felul în care un bãieþel isteþ, de vreo unsprezece, doisprezece ani, trãieºte aceste întâmplãri: el încearcã sã le dea o explicaþie raþionalã, umblã pe strãzi, se duce la cinema, se preocupã de arme ºi strategii. Îmbrãcate frumos, þinute în casã ºi ferite de orice pericol, fetiþele din acea vreme aflau doar de la radio sau din conversaþiile adulþilor ºtirile cele mai grave, ºi relativul mister în care toate acestea rãmâneau le mãrea puterea emotivã. Curând, în 1940, succesiunea evenimentelor a deve- nit atât de rapidã încât nimeni n-a mai putut sã se fereascã de grindina ºtirilor proaste. Blitzkrieg-ul în Danemarca ºi Norve- gia, invadarea ºi cãderea Franþei, amputarea Ardealului, cedarea Cadrilaterului, a Basarabiei ºi Bucovinei, urmate de cohortele de refugiaþi, abdicarea regelui, guvernarea legionarã, cutremurul ºi în curând rebeliunea ne-au maturizat pe mulþi într-un singur

26

TIMPUL CE NI S-A DAT

an. Þin minte o lungã scutire de la ºcoalã pe care am avut-o dupã o gripã, în mai 1940; în camera cu radioul, pe peretele de deasupra lui, mama atârnase o hartã mare a Franþei pe care cu steguleþe mici, de vânzare în librãrii, însemna poziþiile armatei franceze. Nu pot uita cu ce dezolare eram zilnic siliþi sã coborâm steguleþele mai spre sud, pânã ce în iunie linia de rezistenþã a frontului s-a prãbuºit drept în mijloc ºi totul a fost pierdut. Aproape toþi anii rãzboiului i-am trãit „la bancã“, afarã de un scurt rãstimp în Bucureºti. Perioada a coincis pentru mine cu o adolescenþã mai degrabã introvertitã. În vara anului 1941, am gãzduit la noi o familie de prieteni a cãror casã fusese grav avariatã în timpul rebeliunii legionare. Împreunã cu ei am trãit momentul intrãrii noastre în rãzboi, pe care ei o interpretau sãr- bãtoreºte, convinºi cã pânã în toamnã vom recupera Basarabia ºi cu asta, gata. Animaþia creatã de prezenþa lor a coincis cu implicarea întregii noastre familii în activitatea spitaliceascã necesarã pentru rãniþii care soseau de pe front. Pe lângã spitalul local, condus o viaþã întreagã de un excelent chirurg, doctorul Lucian Popescu, se deschisese o a doua unitate în clãdirea ºcolii de menaj; tata, cu grad de cãpitan în rezervã, îl conducea, mama era preºedinta societãþii de Crucea Roºie, iar noi, cele mici – Veronica, Þuº ºi cu mine –, ajutam zilnic la curãþatul zarzava- turilor, la pusul ºi strânsul mesei, la tãiatul ºi împãrþitul pâinii ºi aºa mai departe. Linia de front s-a îndepãrtat curând ºi spitalul nou a fost desfiinþat; anii rãzboiului au rãmas însã apãsãtori, mira- jul pãcii se tot îndepãrta, iar orizontul se umplea de întuneric. Comunicatele de pe front, bruiajul de la Radio Londra, tonul mili- tãros al ziarelor noastre, filmele proaste de la cinematograf, prece- date de jurnale de actualitãþi cu scene de rãzboi, mai ales cele germane, de o mare violenþã ºi insuportabil de lãudãroase, camu- flajul, numãrul considerabil de uniforme militare pe strãzi – toate alcãtuiau un întreg greu de suportat. Nu doar tata, dar ºi cei trei fii ai unchiului Miticã erau în uniformã; Nicu, cel mai mare dintre ei, artilerist, a fãcut toatã campania de rãsãrit,

27

ANNIE BENTOIU

alegându-se pentru restul vieþii cu un reumatism grav; aºtepta- rea ºtirilor de pe front crea o tensiune dureroasã ºi constantã. Soluþia mea personalã a fost sã mã abstrag cu totul. Mã închi- sesem în mine, comunicam greu, citeam cu intensitate. În 1940, la aniversarea mea de treisprezece ani, primisem în dar o anto- logie de poezie francezã în douã volume – de la André Chénier la Mallarmé – care-mi deschisese teritorii nebãnuite ºi capti- vante. Cãrþile ocupau douã biblioteci mari în odaia principalã, una cu cãrþi franceze, alta cu cele româneºti. Regãseam ºi aici cele douã chipuri pe care le lua pentru mine lumea cuvintelor, diferite în spaþiu, diferite în timp ºi pe care nu reuºeam prea bine sã le conciliez. Oricum, mã cufundam în lecturã ca în singura salvare. Mutilaþii pe viaþã pe care-i vãzusem la spital, listele de morþi tineri, ura adâncitã între oameni, toate îmi pãreau încã prea apãsãtoare ca sã le privesc în faþã. O oarecare animaþie s-a produs în Olteniþa în vara anului 1944. Bombardamentele americane asupra Bucureºtilor puse- serã pe fugã o mulþime de oameni. Orãºelul dunãrean, la doar cincizeci ºi cinci de kilometri depãrtare de Capitalã ºi lipsit de orice însemnãtate strategicã sau industrialã, se prezenta ca un loc de refugiu ideal. Strãzile s-au umplut de tineret ºi de oameni care pãreau în vacanþã, ca ºi când locul ar fi devenit dintr-odatã turistic. Ca niciodatã, el a fost þinta mai multor turnee: îl þin minte pe al Mariei Tãnase, cu un succes bine meritat. Altãdatã au venit, pentru o conferinþã, fraþii Ionel ºi Pãstorel Teodoreanu:

am obþinut atunci, cu încântare, pe exemplarul meu din Hronicul mãscãriciului Vãlãtuc, semnãturile alãturate ale celor doi fraþi. Factorul principal al animaþiei generale a fost activitatea teatralã iniþiatã de domnul Ferrat, un actor bucureºtean care a organizat pentru tineretul local o serie de spectacole de amatori. Într-unul din ele, Veronica a recitat Luceafãrul; tot ei i s-a încredinþat un rol în Trandafirii roºii, o piesã în versuri de Zaharia Bârsan care a avut un real succes. Ba chiar, pentru unul dintre tinerii

28

TIMPUL CE NI S-A DAT

aleºi – Dem. Savu – a fost punctul de plecare al unei cariere cãreia avea sã-i consacre întreaga viaþã.

*

Apoi ne-am mutat la Bucureºti, aproape imediat dupã schim- barea de la 23 august, în apartamentul din Piaþa Amzei, al acelor prieteni care credeau cã-l pãrãsiserã doar temporar, plecând din þarã în Europa apropiatã ºi nebãnuind cã aveau sã închidã ochii în depãrtata ºi atât de vag cunoscuta Americã de Sud. Pentru mine personal, schimbarea de cadru a fost mai mult decât fericitã. Dacã prima locuinþã, cea a copilãriei, fusese buco- licã, iar a doua, a adolescenþei, avusese un ciudat aspect de anticariat combinat cu o închisoare medievalã, de data asta îmi pãrea cã intrasem, în sfârºit, într-un timp real. Apartamentul

prietenilor noºtri se afla la etajul al cincilea dintr-un bloc central, într-o capitalã est-europeanã foarte dinamicã; mobilierul sãu, simplu ºi de bunã calitate, era tot modern, adicã în stilul anilor ’30, iar de la balcon puteam sã mã bucur de acea viziune de ansamblu care îmi pãrea atât de importantã pentru a-mi preciza gândurile. În el am trãit evenimente hotãrâtoare pentru viaþa publicã ºi a mea personalã, cele povestite în primul volum al acestei cãrþi. La început, în ochii mei fuseserã toate pozitive:

schimbarea de la 23 august ºi încheierea pãcii, bacalaureatul meu, guvernarea Rãdescu, viaþa studenþeascã la Facultatea de Drept ºi cursurile de la Institutul Francez, întâlnirea cu Pascal ºi apropierea crescândã dintre noi. La urmã însã, farsa alegerilor din 1946, stabilizarea, arestãrile tot mai numeroase ºi abdicarea regelui au fost pentru toþi lovituri din ce în ce mai grele, iar pentru mine plecarea din Bucureºti, renunþarea la cursurile de

zi, despãrþirea de Pascal ºi incertitudinea crescândã cu privire

la viitor încheiaserã toatã perioada în culorile cele mai sumbre. Iar acum, întoarcerea noastrã n-avea nimic sãrbãtoresc. Ora-

ºul

cãpãtase o înfãþiºare închisã, neprimitoare, sau cel puþin aºa

mi

se pãrea. La unchiul Miticã se refugiaserã câteva rude mai

29

ANNIE BENTOIU

puþin cunoscute mie, alungate de prin locurile lor sau prinse în încurcãturi financiare de nedezlegat. El însuºi stãtea mai mult la þarã: parcã legãtura cu pãmântul care-i mai rãmãsese îi era tot mai dragã. Cât despre noi, nu ne întorceam acum, în nici un fel, „la bancã“, în locul din care plecasem. Etajul întâi, cel în care mama dispusese cândva frumosul decor de care-mi amin- team, fusese între timp rechiziþionat pentru un comandament rusesc, apoi preluat de Partid, care-l atribuise organizaþiei sale de tineret. Pãrinþii veniserã de la Bucureºti ºi ambalaserã în lãzi ºi cufere rufãria, serviciile de masã, cãrþile ºi perdelele; mai toate se aflau acum în pod, iar mobilele ºi covoarele fãcute sul erau înghesuite în câteva încãperi mai mici. Între timp se încheiase ºi existenþa juridicã a bãncii, atribuitã prin licitaþie, pe jumãtate, tatei ºi unui cumpãrãtor din Bucureºti. În 1948, noile autoritãþi ale oraºului nu ne-au mai îngãduit sã locuim decât în cãmãruþele din spatele clãdirii ºi de la ultimul etaj, folosind scara de serviciu. Atribuirea unui spaþiu obligatoriu în pro- pria-ne casã a fost prima limitare a libertãþii individuale de care ne-am izbit. La drept vorbind, aceastã observaþie o fac abia acum:

atunci am socotit-o o simplã mãsurã administrativã, probabil tranzitorie ºi impusã de greutãþile unui rãzboi pierdut. Legile care au reglementat „spaþiul locativ“ au rãmas însã în vigoare timp de patruzeci de ani, fiind una dintre pârghiile cele mai puter- nice de manipulare a oamenilor. Ce poate fi mai important decât încãperea sau încãperile în care dormi, îþi iei masa, îþi culci copiii, citeºti sau te rogi? În anii urmãtori, restrângerea lor pânã la limita suportabilului, speranþa extinderii ºi tensiunile vieþii „la comun“ aveau sã ocupe energiile ºi sã deformeze firea mul- tor sute de mii de oameni. În acel an, dispoziþiile, mai ales în provincie, nu erau încã prea drastice ºi ne-am rostuit aproape confortabil. Puteam eu sã mã burzuluiesc, dar aveam sã cunosc acolo ultimele luni ale exis- tenþei mele de copil unic în casa pãrinteascã, ferit de griji majore ºi înconjurat de o afecþiune protectoare fãrã egal. La nivelul superior aveam trei dormitoare mici, independente unul faþã

30

TIMPUL CE NI S-A DAT

de altul; la etajul întâi erau o sufragerie, ºi ea micã, baia, bucã- tãria ºi o încãpere plinã de cufere, mobilã ºi baloturi. Foloseam intrarea din spate; Maria dormea în bucãtãrie, ceea ce a însem- nat din partea ei un mare sacrificiu. Mi-am aranjat camera frumos, pentru cã mi s-a dat voie sã aleg lucrurile care-mi plãceau cel mai mult. Nu era mare, dar am avut covoare pe pereþi, tablouri, perdele, masã de lucru ºi toate astea îmi pãreau fireºti. Amintirea acelei încãperi e ºi acum

o imagine prietenoasã pe care mi-e drag s-o reînviu; ba chiar

am sentimentul cã în orice clipã se poate deschide uºa, lãsând sã aparã chipul unuia din pãrinþi, care se aflau la doi paºi, din- colo de scarã, cu treburile lor, în timp ce eu învãþam pentru examene sau îi scriam lui Pascal. Zilele mele în acea încãpere au avut douã centre de greutate. Primul a fost focul din soba de teracotã, atât de prietenos, de

variat, de „uman“, dupã anonimele calorifere de bloc bucureº- tene încât, de bucurie cã îl regãsisem ca în copilãrie, am petrecut în faþa lui, nemiºcatã, ceasuri întregi. Nu mulþi dintre orãºenii de astãzi mai pot experimenta fascinaþia flãcãrilor, urmãrind jocul mãtãsos de nuanþe al arderii sau sunetul catifelat al jãra- tecului ce se prãbuºeºte, moale, asupra lui însuºi. Orice contem- plare a unui foc stãpânit e o întoarcere a sufletului în preistorie

ºi poate cã avem nevoie de o asemenea comunicare cu trecutul,

de vreme ce atât de mult ne place s-o prelungim. Al doilea centru de meditaþie a fost, în rama lui de lemn aurit, frunzoasã ºi grea, peisajul grigorescian care era tabloul cel mai de preþ din casã ºi care mi-a fost repartizat în camerã fãrã ca eu sã fi îndrãznit sã-l cer. Argumentul de bun-simþ al pãrinþi- lor a fost cã mijocul cel mai sigur de a feri un tablou este sã-l atârni în perete, lucru pentru care a ºi fost fãcut. Era un peisaj relativ mic, fãrã oameni, fãrã animale; o linie în diagonalã, cobo- rând lin spre colþul din dreapta, închipuia o pantã ierboasã de un verde-pal, ofilit, care trãgea spre galben; singurul element dra- matic era coroana uºor rãvãºitã a unui pom singuratic, vizibil în luptã cu destinul de vreme ce era izolat în bãtaia vântului,

31

ANNIE BENTOIU

ars de soare ºi pãrând a simþi cum îi fuge pãmântul de sub rãdãcini, într-o lentã, foarte lentã lunecare. Am stat îndelung de vorbã, în acele luni, cu pomul singu- ratic, identificându-mã cu el. Mesajul sãu ar fi putut fi melan- colic, dar n-a fost aºa, ci dimpotrivã. Poate datoritã cerului de un albastru blând, pe care niºte nori pufoºi pãreau sã lunece în joacã; poate pentru cã aveam nevoie de un îndemn pozitiv, ºi nu de altul; cu siguranþã însã pentru cã pictorul închipuise cu o adevãratã dragoste acea luptã solitarã: „Copac pribeag, uitat în câmpie…. Ca ºi el, simþeam cã-mi fuge pãmântul de sub picioare ºi bãnuiam cã sub cerul atât de înalt ºi atât de departe, fiecare dintre noi este de fapt singur; dar îmi încordam voinþa ºi-mi spuneam cã dacã el a rezistat ºi mai dã ºi frunze, poate cã la dificultãþile crescânde ale vremii am sã pot rezista ºi eu. Tabloul a fost vândut în anul urmãtor prin Consignaþia ºi a asigurat hrana pãrinþilor mei timp de douã-trei luni bune; cât mã priveºte, nu simt în nici un fel dorinþa de a-l revedea. Bunu- rile de acest fel trãiesc mai mult decât oamenii ºi trec, în chip firesc, din mânã în mânã: a te fi bucurat de ele, chiar un timp scurt, rãmâne un privilegiu. Sper însã, din toatã inima, cã actua- lul posesor îl iubeºte tot atât de mult cât l-am iubit eu atunci. Poezia nãscutã din acea reunire a câmpului, a ierbii, a cerului ºi a singurãtãþii nu poate decât sã îmbuneze orice suflet, aºa cum a fãcut-o cu al meu.

*

Anul acela – 1948 – a avut o înfãþiºare stranie. Pe planul cel mai larg, la nivel internaþional, a fost cel în care s-a dezbãtut ºi finalmente adoptat de cãtre ONU, în decembrie, Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului ºi cel în care a fost creat Planul Marshall, care avea sã aducã Europei Occidentale o nemaivã- zutã prosperitate. Asupra þãrii noastre ºi a celor vecine s-au abãtut în schimb, ca într-o înaintare cu tancuri, mãsuri politice ºi legislative care le-au desfigurat cu totul. Autoritãþile nu-ºi ascundeau intenþia de a clãdi o societate nouã, iar în acest scop

32

TIMPUL CE NI S-A DAT

devenea tot mai evident cã, mai întâi, trebuia distrusã cea veche. Noua orânduire avea însã, pentru mulþi, un chip destul de întu- necat, iar opinia publicã nu era pregãtitã pentru ceea ce urma sã se întâmple. De pildã, în octombrie 1947 se vorbise cu mare satisfacþie despre fuga în Anglia a lui Mikolajczyk, fostul ºef al opoziþiei ºi preºedinte al partidului agrarian polonez, ca ºi despre formarea de cãtre el a unui guvern polonez în exil. Com- paraþia între el ºi Maniu, a cãrui soartã fusese ºi era încã mult mai gravã, a apãrut chiar ºi în ochii românilor ca un fel de vic-

torie a polonezilor. De fapt, victoria era în ambele cazuri a comu- niºtilor, care în Polonia scãpau în chip civilizat ºi onorabil de

o prezenþã stânjenitoare. Evenimentul decisiv a fost altul, ºi

el s-a petrecut, în acelaºi octombrie 1947, fãrã ca milioanele

de cetãþeni din Est sã ºtie exact ce li se pregãtea: se înfiinþase Cominformul, un organism care urma sã coordoneze activitatea

a

nouã partide comuniste din Europa (între care ºi cel francez,

ºi

cel italian), constituind nucleul unei structuri de bloc anti-occi-

dentale. Din acea clipã a devenit obligatorie, pentru fiecare dintre ele, alinierea la URSS ºi copierea nemijlocitã a expe- rienþei partidului comunist bolºevic (indicat pe atunci cu sigla

PC(b) ce evita pronunþarea prea repetatã a ultimului adjectiv,

purtãtor de conotaþii înfricoºãtoare). Scopul mãrturisit al noului organism era acum „instaurarea în þãrile de democraþie popularã

a unui regim cât mai apropiat de modelul sovietic al socialis-

mului, dacã nu chiar identic cu acesta“ 4 . Secretarul partidului polonez, Gomulka, a încercat fãrã succes sã obþinã pentru þara sa mai multã independenþã, dar în mai puþin de un an a fost demis ºi arestat. 5 Cominformul avea un organ de presã, Pentru pace trainicã, pentru democratie popularã, care timp de ani de

4 Tatiana Volokitina (Moscova), „Crearea Cominformului ºi perspec- tivele unei alternative social-democrate în Europa de Vest“, în Analele Sighet, vol. 3, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 1997, pp. 761–762.

5 Roman Wyborski, „Începutul rãzboiului rece: Szklarska Poreba, 22–27 septembrie l947“, ibid., p. 730.

33

ANNIE BENTOIU

zile a orientat activitatea partidelor comuniste ºi ºi-a avut sediul întâi la Belgrad, apoi la Bucureºti. Desfãºurarea evenimentelor, în tot cursul anului 1948, a fost grãitoare în acest sens. Nu ºtiu în ce ritm s-au petrecut schimbãrile în celelalte þãri, dar în România, zelul grupului conducãtor a fost de aºa naturã încât mãsurile decisive s-au îngrãmãdit aproape toate în anul 1948. Partidele de opoziþie, tradiþionale, fuseserã toate inter- zise; rãmãsese activ doar partidul social-democrat, iar el a fost absorbit de partidul comunist în primele luni ale anului. În februarie ne aflam sub dominaþia unui partid unic, cel comu- nist, care multã vreme s-a ascuns sub denumirea de Partidul Muncitoresc Român. În 28 martie, un simulacru de alegeri a produs o Mare Adunare ai cãrei membri au votat, în cvasi-una- nimitate, mai întâi o nouã Constituþie, apoi au ratificat ºi votat, tot în unanimitate, un numãr incredibil de decrete ºi de legi. Datoritã acestei activitãþi febrile s-a putut realiza în luna iunie mãsura esenþialã, ºi anume naþionalizarea mai tuturor „între- prinderilor industriale, bancare, de asigurãri, miniere ºi de trans- porturi“ (pânã la sfârºitul anului aveau sã fie naþionalizate ºi celelalte categorii). Tot prin legi ºi decrete, toate domeniile de activitate s-au vãzut restructurate ºi voi pomeni doar câteva:

în armatã, de pildã, dupã înregistrarea unui mare numãr de demi- sii ca rãspuns la abdicarea impusã regelui, din cadrele active sunt trecute în rezervã, pe criterii politice, mii de ofiþeri, inter- zicându-se ºi portul vechilor decoraþii. În justiþie se desfiinþeazã barourile, se disponibilizeazã magistraþi, se modificã substanþial Codul Penal (îmbogãþit cu o sumã de crime ºi delicte definite elastic), se legifereazã funcþia asesorilor populari ºi se înfiin- þeazã Procuratura generalã: astfel, cetãþeanul se vede tot mai ferm învinovãþit ºi tot mai prost apãrat. În domeniul cultural se reformeazã învãþãmântul de toate gradele, se disponibilizeazã zeci de profesori universitari, se desfiinþeazã Academia Românã ºi se reînfiinþeazã cu alþi membri, se desfiinþeazã Fundaþiile regale ºi se dezvoltã ARLUS (Asociaþia pentru legãturile cu

34

TIMPUL CE NI S-A DAT

Uniunea Sovieticã), se interzic (ºi vor rãmâne interzise pânã în 1964) 8 463 de titluri de cãrþi ºi reviste; în sfârºit, apare un curs de istorie românã obligatoriu în învãþãmântul de toate gradele, în care prezenþa Rusiei pare mereu binefãcãtoare, iar activitatea claselor conducãtoare ºi mai ales a monarhiei, constant maleficã. Sub aceastã adevãratã grindinã de schimbãri esenþiale ale modului lor de viaþã, oamenii au plecat capul ºi n-au mai reac- þionat în nici un fel. N-apucau sã se indigneze de o mãsurã, cã survenea alta. Mai trebuie spus cã foarte puþini dintre ei ºi-ar fi putut zugrãvi un asemenea tablou de ansamblu, pentru sim- plul motiv cã unele legi ºi dispoziþii se publicau în presã, dar altele nu; cât despre Monitorul Oficial, care apoi s-a numit Bule- tinul Oficial, cu încetul nu s-a mai gãsit de vânzare deloc. În plus, tabloul de mai sus e incomplet pentru cã lipseºte din el mã- sura decisivã, ºi anume înfiinþarea, în luna august 1948, a poliþiei politice dupã modelul Cekãi, a NKVD-ului sau a Ges- tapoului, sub numele devenit celebru de Securitate (DGSP, Direcþia Generalã a Securitãþii Poporului). Toate acestea aveau sã ducã la o structurã cu totul nouã a societãþii româneºti: într-o extremã se afla acum aparatul de partid care, sprijinit de simplii membri, þinea în mânã, cum se spune, pâinea ºi cuþitul; în extrema opusã un numãr de arestaþi ºi condamnaþi care creºtea cu atâta repeziciune încât, vechile ºi noile penitenciare devenind neîncãpãtoare, s-a înfiinþat în martie 1950 primul lagãr de muncã, cel al Canalului Dunãre-Marea Neagrã, a cãrui istorie este astãzi bine-cunoscutã. Între cele douã extreme se afla marea masã a oamenilor obiºnuiþi, încercând sã rãmânã într-o relativã libertate ºi sã-ºi câºtige viaþa prin toate mijloacele îngãduite. Arestãrile se produceau „în valuri“ ºi pentru cã dispoziþiile legale nu prea erau cunoscute, de multe ori cei arestaþi nu se aºteptau la ele. Mereu se spera ca ultimul „val“ sã fie chiar ulti- mul, dar nu era, ci dimpotrivã. Noile dispoziþii creaserã categorii de deþinuþi pestriþe, necunoscute pânã atunci. Nu se mai aflau

35

ANNIE BENTOIU

închiºi doar opozanþi ºi foste elite politice, sau participanþi ai miºcãrii de extremã dreaptã ºi colaboratori ai regimului antones- cian, ci fel ºi fel de fiinþe: studenþi ºi liceeni care participaserã la demonstraþii sau rãspândiserã câteva manifeste, þãrani fruntaºi care-ºi exprimaserã neîncrederea în viitoarele colhozuri, curajoºi care încercaserã sã treacã graniþa ilegal, negustori acuzaþi de sabotaj pentru tot soiul de fapte, o sumedenie de preoþi (în 1948, biserica greco-catolicã a fost asimilatã forþat celei ortodoxe). ªi aºa mai departe. Uneori deþinuþii dãdeau de veste familiilor, alteori nu. Pe mãsurã ce se înmulþea numãrul celor întemniþaþi, se schimba ºi sensul cuvântului „puºcãrie“. Dacã la început el mai pãstra ceva infamant, legat de soarta deþinuþilor de drept comun, pe parcurs situaþia intrase într-un soi de normalitate („a, ºi pe Cutare l-a luat, nu ºtiai?“); ba chiar, de la un punct încolo puteai socoti ruºinos sã nu faci parte din categoria celor persecutaþi, sã fi trecut prin viaþã atât de discret încât sã nu meriþi nici mãcar sã faci închisoare. Sã ne întoarcem la microcosmul familiei noastre ºi la înce- putul anului 1948, când cele ce urmau sã se întâmple în lunile urmãtoare nu existau încã decât în mintea câtorva iniþiaþi de rang înalt, la Moscova ºi la Bucureºti. Filele istoriei se întorc pe rând, una câte una. Chiar dacã i-ai trãit întâmplãrile, imaginea de ansamblu n-o poþi cuprinde cu mintea decât dupã ce totul a trecut.

*

Dupã cum am spus, între cãmãruþele în care ne instalasem se numãra ºi o micã sufragerie ce se afla la nivelul etajului întâi. În ea îºi gãsiserã loc pianina ºi o dormezã; era o încãpere calmã, primitoare ºi se încãlzea uºor. Un antreu o despãrþea de intrare ºi de bucãtãrie. Exact în centrul antreului, încuiatã ºi baratã de un bufet de sufragerie, o uºã întunecatã, cu douã canaturi de lemn opac, marca sfârºitul teritoriului nostru. Dincolo de ea se întindea spaþiul sãlii mari pe care o folosisem ani de-a rândul ca loc de masã, salon ºi bibliotecã, în care de atâtea ori ne

36

TIMPUL CE NI S-A DAT

regãsisem cu prietenii ºi rudele noastre ºi în care acum se þineau ºedinþele Uniunii Tineretului Comunist. În serile de sâmbãtã era de multe ori bal, cu taraf ºi acordeon; zgomotul era foarte mare

ºi toatã clãdirea vibra sub picioarele dansatorilor de sârbe, dar

acele prilejuri vesele erau mai degrabã simpatice; îmi spuneam cã fusese poate imoral sã ne bucurãm singuri de un spaþiu în care, iatã, puteau petrece acum atâþia tineri. Mult mai impresionante însã ºi mai de temut erau ºedinþele, care aveau loc dimineaþa. Masa prezidiului era aºezatã, se vede, chiar dincolo de uºã; cei care conduceau desfãºurarea ºedinþei vorbeau clar ºi rãspicat, aºa încât, în picioare în micul hol întu- necat, puteam sã nu pierd nici un cuvânt. Prima oarã am fost izbitã ca de niºte palme în obraz de violenþa ºi ura care rãzbãteau din acele cuvântãri. „Foºtii exploatatori“ între care simþeam

bine cã ne aflam ºi noi (deºi nu am auzit niciodatã nume proprii) erau zugrãviþi în culori atât de hidoase, intensitatea urii de clasã era atât de mare ºi pãrea atât de sincerã încât m-am îngrozit. Existase oare ea dintotdeauna ºi doar noi trãisem inconºtient, orbeºte, fãrã sã-i bãnuim adâncimea? Respectul ºi afecþiunea cu care fuseserã înconjuraþi pãrinþii mei sã nu fi fost decât ipo- crizie slugarnicã? Cine era de vinã pentru toate acestea? Douã generaþii ale unei familii de localnici harnici munciserã câte

o viaþã întreagã ca sã-i aducã pe tata ºi pe fraþii lui la situaþia

pe care o aveau; el învãþase ºi practicase medicina ani de-a rân- dul printre foºtii lui tovarãºi de joacã, ridicase niºte clãdiri,

administrase judeþul, încercase sã facã bine, dar, desigur, felul sãu de viaþã evoluase, eleganþa lui naturalã, umorul discret ºi ges- turile afabile nu mai erau ale unui mic provincial – ºi ce era cu asta? Trebuia sã rãmânem cu toþii în stadiul în care ne nãscu- serãm, nu ne era îngãduit sã creºtem, sã cãpãtãm o culturã ºi

o imagine mai complexã despre lume, trebuia oare sã ne ascun-

dem progresele, ce anume ar fi trebuit sã facem ca sã fim iertaþi? Am fi putut oare alege sã ne naºtem în alt loc, undeva la þarã într-o familie sãracã, am fi putut oare sã refuzãm hrana, educaþia,

37

ANNIE BENTOIU

formaþia care ne-a fost datã? Peste tot în lume, nu numai la noi, se petrecuse vreme de mai bine de un secol miºcarea spon- tanã a oamenilor de la þarã spre oraºe; cei care, primii, îºi alese- serã alte meserii, alte profesii ºi reuºiserã în ele ar fi trebuit lãudaþi, nu insultaþi! De ce atâta urã, ºi cum de rãbufnea ea oare dintr-odatã în fraze atât de clare, de organizate, de logice? Ce ne aºtepta de acum încolo? Acea primã ºedinþã pe care o ascultasem nevãzutã s-a încheiat totuºi cu un sentiment pozitiv, deºi cu totul neaºteptat: a fost un elogiu fierbinte adresat mareºalului sovietic Rokossovski, ce pãrea sã fi devenit deodatã un erou naþional român. Laudele care i se aduceau, aparent cu aceeaºi sinceritate, m-au nedumerit ºi mai mult. A doua experienþã de acest fel a fost o ºedinþã în care s-a dezbãtut o problemã de politicã internaþionalã. Se luase undeva (la ONU, probabil) o hotãrâre care fusese votatã de ºaisprezece, sau douãzeci, sau douãzeci ºi douã de state ºi care, pentru un motiv sau altul, nu ne convenea. Ca urmare, acele state au fost insultate în fel ºi chip, iar în discuþii, tratate cu tot dispreþul imaginabil. La sfârºit s-a redactat un text rezumativ, care trebuia probabil transmis la Bucureºti ºi se încheia cu propoziþia urmã- toare: „Noi, organizaþia de tineret a Partidului Muncitoresc Român din oraºul Olteniþa, hotãrârea celor douãzeci ºi douã de state o declarãm… ca nulã!“ Trebuie sã spun cã, aºa singurã cum eram, m-a pufnit râsul. Formularea ridicolã ºi disproporþia între acel grup de adoles- cenþi ºi cele douãzeci ºi douã de state mi s-au pãrut atât de cara- ghioase, încât n-am putut sã mã stãpânesc. Foarte curând însã, cu o reacþie în sfârºit lucidã, am început sã vãd în faþa ochilor, cu un fior crescând, zeci, sute, mii de localitãþi pe tot cuprinsul þãrii ºi în toatã Rusia pânã la Vladivostok, în care grupuri de tineri rosteau aceleaºi fraze cam în acelaº timp – ºi m-am înspãi- mântat cu adevãrat.

38

TIMPUL CE NI S-A DAT

Asta era reacþia corectã. Din clipa aceea, am încetat sã mai urmãresc ce se petrecea în încãperea vecinã. Pe de o parte, a trage cu urechea la ceea ce nu-þi este destinat e necuviincios ºi umilitor. Pe de alta, ce puteam afla? Nimic încurajator, nici o veste bunã pentru noi, dimpotrivã. ªi am luat obiceiul sã tra- versez cât mai iute încãperea de câte ori auzeam voci dincolo de uºa dublã, întunecatã, care delimita atât de firav spaþiul în care eram lãsaþi sã trãim.

*

E o orã de când ai plecat “, spune Pascal în prima lui scri- soare, iar în a doua: „Trebuie sã lucrez cu disperare ca sã uit… ºi ca sã pot realiza condiþiile pentru noi. E oribil sã-þi dai seama cã meriþi sã trãieºti ºi totuºi nu þi se permite. Azi am orchestrat aproape un întreg andante dintr-o sonatã de Beethoven. Asta ca sã ºtii ce am lucrat, nu pentru a mã mândri.“ Situaþia familialã a lui Pascal era destul de tensionatã. Dupã divorþul care intervenise în 1937 între pãrinþii lui, Aurelian Ben- toiu se recãsãtorise în 1940 cu Lucreþia Enescu, sopranã dra- maticã aplaudatã în Italia vreme de vreo cincisprezece ani ºi care acum renunþase la activitatea muzicalã. Oricare ar fi calitã- þile unei mame vitrege, ea nu constituie neapãrat un liant solid în noua sa familie, mai ales când existã doi copii mari (la data când sosise, Pascal avea treisprezece ani ºi Marta, zece). Senti- mentul de urgenþã pe care mi-l mãrturisea Pascal era legat de dorinþa de a fi noi împreunã tot timpul, dar ºi de cea de a fi el autonom. În plus, simþeam amândoi apropiindu-se unele încer- cãri de ordin general pe care nu le puteam imagina exact, dar nici ocoli. Între tatã ºi fiu exista o dragoste neobiºnuit de intensã, ºi de o parte, ºi de cealaltã. Diferitele aptitudini ale lui Pascal îl umpluserã pe tatãl sãu de mândrie, dar tocmai multiplicitatea înzestrãrilor ºi posibilitatea de a le cultiva dãduserã adolescenþei

39

ANNIE BENTOIU

lui Pascal o traiectorie complexã, aparent capricioasã, pe care rigoarea minþii pãrinteºti nu reuºea întotdeauna s-o înþeleagã. Aurelian Bentoiu împlinea, în 1948, cincizeci ºi ºase de ani ºi se afla în punctul cel mai înalt al carierei sale. Era de mult considerat un as al baroului; reprezentase partidul liberal în mai multe guverne. Câºtigarea unor procese importante îi îngãduise cândva cumpãrarea unei moºii de 50 de hectare în apropierea satului sãu natal ºi a altor 150 la oarecare depãrtare. Iubea cu toatã fiinþa acest pãmânt, în preajma cãruia copilãrise ºi pe care ºi-l câºtigase singur; ridicase pe el o casã, înzestrase acel dome- niu cu un inventar mecanic bogat; dupã confiscarea lui de cãtre stat el a devenit imediat o fermã model, intitulatã „Prietenia româno-coreeanã“. Fiziceºte înalt, osos, subþire, cu o faþã pre- lungã ºi o voce baritonalã care îi era de mare folos pe plan profe- sional, Aurelian Bentoiu avea ceea ce se numeºte „prestanþã“ într-un grad pe care l-am vãzut rareori depãºit. Era vesel, des- chis, prietenos, dar neiertãtor cu incultura sau cu lipsa de logicã. Lucra fãrã întrerupere; ca toþi oamenii foarte activi, nu pãrea niciodatã grãbit, dar nici o secundã nu era trãitã distrat sau nerod- nic. Unul din marile mele regrete rãmâne faptul cã nu l-am auzit niciodatã pledând. Pledoariile sale erau, se pare, zdrobitoare pentru adversar: expunerea lor era uneori comparatã cu înainta- rea unei armate motorizate. Iar un judecãtor i-a spus odatã ceva amuzant, care fãcea cinste corectitudinii sale: „ªtii cã noi avem obiceiul sã verificãm articolele de lege invocate în instanþã, chiar ºi de maestrul matale, Istrate Micescu… La dumneata nu mai verificãm, e inutil!“ În raport cu el, Pascal pãrea fragil, chiar fiziceºte. Cei douã- zeci de ani erau puþini, realizãrile doar în viitor. Puternica perso- nalitate a tatãlui sãu nu putea sã nu-l impresioneze, iar faptul cã-l simþea ameninþat îl împiedica sã se revolte. Opoziþia dintre ei se nãºtea dintr-un singur motiv: Pascal înþelegea sã se îndelet- niceascã exclusiv cu muzica, iar tatãl sãu socotea asemenea ale- gere dezastruoasã. Argumentele fiecãruia pãreau celuilalt absurde.

40

TIMPUL CE NI S-A DAT

Încercau sã se înþeleagã, pentru cã se iubeau; nu reuºeau, ºi sufe- reau amândoi. În toamna anului 1939, la doisprezece ani ºi jumãtate, Pascal începuse sã ia lecþii de desen ºi picturã cu Petru Aurel Constan- tinescu, profesor la Belle-Arte ºi autor, între altele, al unui portret foarte expresiv al lui Aurelian Bentoiu, portret care a stat totdeauna la loc de cinste în diferitele noastre locuinþe. Talentul copilului era evident; sârguinþa lui, aºijderea. Timp de doi ani ºi jumãtate a lucrat în diferite tehnici, cãrbune, acua- relã ºi pânã la urmã ulei. Lucrãrile de început s-au pierdut aproape toate; dintre cele în ulei existã încã patru sau cinci peisaje de format mare, cu certe calitãþi; marea izbândã a fost însã ultima sa lucrare din 1942, un autoportret în tonuri de alb, gri ºi bleu care este nu numai o imagine emoþionantã a adolescentului de cincisprezece ani, nu doar o dovadã peremptorie despre ce ar fi putut însemna drumul sãu în aceastã direcþie, ci pur ºi simplu un tablou bun, al unui artist matur. ªi totuºi, în acel an Pascal a renunþat definitiv la picturã; n-a reluat-o niciodatã ºi nici n-a regretat-o, aºa cum se întâmplã când o dragoste mai puternicã, hotãrâtoare, te desparte de o legãturã ce nu mai are sens. Începuse sã studieze vioara cam odatã cu pictura; progresa la fel de repede ºi, dupã trei ani de studiu, lumea muzicii i se dezvãluise cu o neaºteptatã adâncime. A ales-o deci pe aceea, înþelegând cã la nivelul de intensitate dorit un singur om nu se putea împãrþi; a obþinut atunci un nou profesor, cu care a început sã lucreze pe la sfârºitul anului 1942 ºi care a fost Vasile Filip. Cu acesta lucrul a fost mai intens, perspectiva tot mai largã. Tânãrul ºi-a investit toatã energia în studiul viorii ºi timp de vreo doi ani, pânã în 1944, chiar a crezut cã va deveni violonist. Lucra multe ore pe zi, studia sonate de Bach ºi Haendel, douã concerte de Viotti, unul de Mozart, ba chiar ºi concertul de Max Bruch, cu acompaniament de pian. În sala de festivitãþi de la Sf. Sava, a cântat cu orchestra Romanþa în fa major pentru

41

ANNIE BENTOIU

vioarã ºi orchestrã de Beethoven; tatãl sãu era în salã ºi ne putem închipui cu ce bucuroasã emoþie îl asculta. Dar tot ce e viu se schimbã ºi în curând urma sã aibã loc

o nouã cotiturã în evoluþia tânãrului muzician. Studiul pianului

de curând început, o uºoarã boalã de plãmâni care l-a silit sã încetineascã ritmul de lucru ºi mai ales lunga varã a anului 1944 în care, de frica bombardamentelor, ºcolile s-au închis în aprilie ºi copiii – Pascal ºi Marta – au fost trimiºi la Bran – toate la un loc au permis lui Pascal o lungã ºi concentratã auto-analizã. Da, îl fascinau lumile muzicale ale marilor compozitori, dar parcã ºi mai mult i-ar fi plãcut s-o creeze pe a sa. Bucuria de

a construi cu unitãþi de timp, de a miºca ºi a îmbina timbre ºi

mase sonore, de a îngemãna linii melodice ºi a le sili sã trans- mitã idei – toate la un loc alcãtuiau o ispitã puternicã. Dar un asemenea scop cerea o dãruire totalã, nu suferea nici o cheltuialã de energie în afara sa ºi ca atare, în ianuarie 1945, Pascal a renunþat definitiv la lecþiile de vioarã. Astãzi, când putem cuprinde într-o singurã privire lucrãrile care-i alcãtuiesc opera de o viaþã, e uºor sã spunem cã a avut dreptate ºi cã la fiecare rãscruce a intuit drumul just, sacrifi- când ceea ce era de sacrificat. Pentru tatãl sãu, lucrurile erau însã departe de a fi atât de limpezi. κi spunea cã bãiatul nu duce nimic la bun sfârºit: dupã picturã, renunþa acum la o carierã de solist promiþãtoare, iar cea de compozitor despre care tot vorbea se contura mai neclar decât oricare alta. Perspective, avantaje, renume? Care anume, ºi mai ales când? La sfârºitul unei lungi existenþe de privaþiuni eroice? Viaþa e o luptã conti- nuã, trebuie sã ºtii ce vrei, sã te þii de drumul pe care l-ai apucat, sã-l urmezi pânã la capãt… Întâlnirea cu maestrul Jora a fost fãrã îndoialã cea mai însem- natã din viaþa lui Pascal. A urmat echivalentul a patru ani univer- sitari, cu excepþia lunilor dintre mai ºi octombrie, în timpul cãrora Jora þinea sã asiste personal, în calitate de rector, la toate examenele Conservatorului, luându-ºi în continuare concediul

42

TIMPUL CE NI S-A DAT

ºi reîncepându-ºi apoi activitatea pedagogicã privatã. Dar lec-

þiile, oricât de substanþiale ar fi fost, nu acoperã decât o parte

a ceea ce a însemnat legãtura de o viaþã între elev ºi maestru.

Pentru Pascal, pe lângã experienþa artisticã a marelui muzician, pe lângã seriozitatea unui învãþãmânt de tip germanic desfã- ºurat la cel mai înalt nivel, decisiv a fost exemplul uman. Originali- tatea asumatã, rectitudinea caracterului, umorul, generozitatea, curajul, replica ascuþitã, stilul aristocratic de viaþã – toate aceste trãsãturi definitorii ale maestrului au acþionat asupra disci- polului, într-o atmosferã de afecþiune cvasi-pãrinteascã dintr-o parte, cvasi-filialã din cealaltã, a cãrei exprimare a fost menþi- nutã de amândoi într-o extremã rezervã. Caut cu atenþie cuvin- tele cele mai exacte, pe care le-aº vrea ºi sugestive; asemenea structuri de sentimente sunt foarte rare ºi nu te poþi apropia de ele decât cu o mare discreþie. Schimbul de scrisori care avea sã aibã loc între elev ºi profesor, în anii serviciului militar al

lui Pascal 6 , e fãrã îndoialã mai grãitor decât tot ce aº putea spune aici, pentru cã se aude acolo chiar glasul lor. Între 1945 ºi 1948 Pascal a lucrat cu Jora armonia, contra- punctul, fuga, compoziþia ºi orchestraþia, practic toate disci- plinele Conservatorului. În 1947 a terminat Sonata sa de pian; cu timiditate, i-a cerut profesorului sãu încuviinþarea sã i-o dedice, iar acesta a acceptat. Lucrarea va cãpãta mai târziu numã- rul de opus 1 ºi îºi va aºtepta îndelung prima ei execuþie publicã, în 1985, cu pianista Ilinca Dumitrescu. Ascultasem de multe ori Sonata în primii ani de când ne cunoscusem; îmi plãcea grozav, era vie, ritmatã, mi se pãrea cã-l exprimã perfect pe tânã- rul care-ºi croia cu atâta energie drumul în viaþã, iar el ne-o cânta totdeauna cu plãcere. De curând, Viniciu Moroianu i-a dat o viaþã nouã; am fost din nou fericitã s-o reascult ºi sã-i regãsesc

6 Mihail Jora. Studii ºi documente, Editura Muzicalã, Bucureºti, 1995, vol.1, pp. 362–380.

43

ANNIE BENTOIU

autorul vesel, spontan ºi dinamic, aºa cum era în vremea în care împlinea douãzeci de ani. În 1948, Pascal ºi-a început prima lucrare de orchestrã, o sim- fonie din care mai târziu nu va reþine decât o parte, sub numele de Uvertura de concert (op. 2). Va încheia lecþiile cu Jora în mai sau iunie 1948, fãrã sã ºtie cã încheierea era definitivã. În trei ani de lucru concentrat, sub impulsul unui sentiment cres- când de urgenþã ºi care s-a dovedit dintre cele mai binefãcãtoare, terminase, aºadar, întreg programul Conservatorului.

*

Schimbasem cu Pascal doar câteva scrisori, când s-a ivit o ocazie sã ne revedem. Miºu, cu doisprezece ani mai mare decât mine, totuºi cel mai tânãr dintre cei trei veri despre care am mai vorbit, se cãsãtorea în februarie ºi dorea sã-i fiu domniºoarã de onoare. Ideea mã încânta: tot ceea ce era legat de cei trei fii ai unchiului Miticã, pe care-i vedeam aproape ca pe niºte fraþi ai mei, apãrea în mintea mea în culori vesele. Dodel, care deþinea pe atunci un post important în economie, era cãsãtorit de vreo trei ani cu Nana Frigator, care locuise multã vreme, la Olteniþa, peste drum de noi: mai apropiatã de mine ca vârstã, cândva o fetiþã subþire, cu douã codiþe ºi funde impecabile, era acum o tânãrã elegantã ce forma cu Dodel o pereche de invidiat. Nicu ezita încã, avea sã se cãsãtoreascã un an mai târziu, tot cu o prietenã din copilãrie. Singurul care nu s-a arãtat încântat de perspectivã a fost Pas- cal. Reacþia lui e de tot hazul: „Mã zgârie foarte mult domni- ºoria ta de onoare, mai întâi pentru cã nu te-am vãzut de mult la braþul altuia ºi apoi pentru cã pentru mine nu eºti o dom- niºoarã. Eºti jumãtate din fiinþa mea – care pleacã de la mine ºi joacã un rol idiot într-o piesã pe care o detest.“ Lucrurile s-au aranjat foarte simplu, noi propunând ºi el acceptând sã-mi fie „cavaler“. De fapt, se descoperise între timp un argument suplimentar, ºi anume cã mireasa, încã în ultimul

44

TIMPUL CE NI S-A DAT

an de liceu, era colegã de clasã, la Pitar Moº, chiar cu Marta, sora mai micã a lui Pascal. Slujba urma sã aibã loc în biserica Amzei, nuntaºii fiind poftiþi în þinutã de searã, adicã, dacã se putea, smoking ºi rochii lungi. Fãrã prietenia lui Marinette, tânãra elveþiancã de care ne lega- sem afectiv extrem de strâns, nu prea ºtiu cum m-aº fi descur- cat. Ea avea o rochie lungã, albã, dintr-o mãtase grea, cãreia i-am fãcut un tiv la repezealã, ºi o hainã de blanã pe care am pus-o pe umeri în timpul slujbei religioase. Dacã stau sã mã gândesc, cred cã a fost ultima datã când am îmbrãcat o rochie lungã; vreo douãzeci de ani mai târziu, când s-au ivit din nou asemenea ocazii – la concerte sau spectacole de galã – erau la modã pantalonii, mult mai uºor de purtat. Pascal era foarte dulce în smoking ºi la fel erau mirele ºi

fraþii sãi, toþi trei înalþi, arãtoºi ºi veseli (pentru nu ºtiu ce motive obscure, le-am atribuit adeseori o asemãnare cu gemenii Tarle- ton, admiratorii lui Scarlett O’Hara). N-am aproape nici o amin- tire din timpul slujbei, afarã de faptul cã era o mulþime de lume necunoscutã. Apoi ne-am transportat cu toþii la casa miresei,

o vilã foarte plãcutã, clãditã de pãrinþii ei în cartierul Doro- banþi ºi în care noua pereche avea sã-ºi petreacã toatã viaþa. S-a petrecut, s-a râs ºi s-a dansat toatã noaptea. Cele douã familii se cunoscuserã de curând, la impulsul tine-

rilor. Tatãl fetei, socrul mic, cum se spune în textele tradiþio- nale, specialist în finanþe, lucra la Banca Naþionalã în echipa noului guvernator, Aurel Vijoli, ºi ca atare era membru de partid. Socrul mare (fratele tatãlui meu) era moºier expropriat. ªi unul,

ºi altul se priveau cu oarecare teamã. Noþiunea de „dosar“ ºi chiar

cea de „origine socialã nesãnãtoasã“ nu se precizaserã încã, dar limbajul presei de stat nu lãsa nici o îndoialã asupra felului în care erau privite cele douã categorii. Dragostea însã nu þine seamã de asemenea lucruri, iar invitaþilor nu le pãsa ºi dansau de zor. Mai trebuie sã spun cã acea cãsãtorie a fost fericitã ºi trainicã, mirii de atunci pãrãsind lumea pe care o cunoaºtem în ultimele decenii ale veacului ºi lãsând în urmã douã fete foarte reuºite.

45

ANNIE BENTOIU

Pascal nu dansa; în seara aceea am stat aºezatã cuminte lângã el ºi am avut tot rãgazul sã observ ºi sã mã gândesc la o mie de lucruri. Rãmân recunoscãtoare acelei petreceri pentru una dintre cele mai graþioase imagini de pe atunci care mi-au rãmas în minte: o fatã înaltã, cu trãsãturi fine, într-o lungã rochie roz care-i punea în valoare talia subþire; memoria mi-o restituie încon- juratã de trei siluete masculine, una din ele fiind a vãrului meu Nicu, cel care fãcuse rãzboiul; tânãra râdea ºi-ºi scutura din când în când peste umeri lungile ºuviþe blonde. Reli Sorescu avea atunci optsprezece ani ºi la cei douãzeci ºi unu ai mei, din ce în ce mai gravi, îmi pãrea aproape o copilã; foarte curând avea sã fie actriþã la unul din teatrele bucureºtene, sã se cãsãtoreascã apoi cu pianistul ºi compozitorul Dan Mizrahy ºi în sfârºit sã trãiascã ani îndelungaþi la Paris ca soþie a ambasadorului român la UNESCO, Valentin Lipatti, cu întreg amestecul de tensiune ºi confort pe care-l presupune situaþia. Pentru mulþi bucureºteni care au vãzut-o cândva de departe, pe scenã sau în vreo lojã a Ateneului, chipul ei a rãmas un simbol al acelui tip de frumu- seþe fragilã pe care o zãreºti în treacãt ºi care te atrage fãrã s-o înþelegi prea bine, dorind doar sã n-o vezi ofilindu-se ºi sã nu disparã prea curând.

*

Reîntoarsã la Olteniþa, m-am apucat cu adevãrat de progra- mul în patru puncte pe care mi-l propusesem: examene, steno- grafie, muzicã, lecturã. Domeniile nu erau toate noi, dar spiritul în care le abordam era foarte diferit de ce fusese. În primul an de drept, contactul susþinut cu ideile generale ºi extrema lor coerenþã în domeniul juridic exersaserã asupra mea o vrajã puternicã. În anul urmãtor însã, frecventarea cursu- rilor de istorie ºi mai ales a celor de literaturã de la Institutul Francez mã îndepãrtaserã pas cu pas de lumea concretã a proce- selor, dovedindu-mi cã tãrâmul literar, aºa cum era el (impur, seducãtor, vulnerabil) mi-era infinit mai aproape de suflet. Iar

46

TIMPUL CE NI S-A DAT

cele ce se întâmplau în viaþa noastrã publicã începuserã sã-mi inspire un fel de oroare pentru întreg domeniul juridic, cel puþin din punct de vedere practic. Nu pãtrunsesem încã în tainele justiþiei de clasã, nu mãsurasem întreaga forþã cu care se urmã- rea distrugerea sistemului în care încã ne aflam, dar o seamã de lucruri îmi sãreau în ochi ºi erau revoltãtoare. Cum sã aperi dreptatea într-un sistem politic care o neagã la tot pasul, pretin- zând în schimb cã de abia o instaureazã? Cum sã fii avocat în procese în care sentinþa e comunicatã dinainte? Cum sã crezi în demnitatea legii, când naºterea ºi formularea ei þin de criterii pur politice, favorizând sau defavorizând categorii întregi de oameni, fãrã nici o legãturã cu inocenþa, meritele sau vinovã- þiile fiecãruia? Ce existenþã ar fi aceea în care ar trebui sã supra- vieþuieºti profesional, ba încã sã-þi faci un nume, într-un mediu atât de viciat din punct de vedere moral? Dacã aº fi avut convingeri marxiste (sau naziste), aº fi socotit probabil „moral“ tot ce ar fi contribuit la distrugerea vechilor societãþi, mândrindu-mã cã sunt „revoluþionarã“. Din locul însã unde mã aºezase destinul ºi de unde vedeam deja înfãptuite atâtea nelegiuiri, nu puteam judeca în alt fel. În plus, prin tem- perament sau alcãtuire geneticã, am oroare de violenþã; ca foarte mulþi alþii, sunt în mod firesc reformistã. Celor de felul meu nu le place ca lucrurile sã stea pe loc, ei socotesc cã e bine ca ele sã fie ajustate continuu ºi ameliorate spre mai multã dreptate socialã, spre un sprijin mai real al celor defavorizaþi, dar pro- gresiv, aºa cum e ºi creºtineºte, dar cu încetul, echilibrând mereu avantajele ºi dezavantajele, nu distrugând tot ceea ce existã ºi acumulând astfel cu dezinvolturã (cum au fãcut-o naziºtii ºi comuniºtii) mai multe crime ºi nedreptãþi decât în nu ºtiu câte secole precedente. Aºadar, în ochii mei, de mediul juridic al acelor ani nu se putea decât fugi. Auzisem spunându-se cã în Uniunea Sovie- ticã meseria de avocat era una din cele mai dispreþuite ºi, la început, nu înþelesesem de ce. Acum se vedea foarte clar. Avocaþii

47

ANNIE BENTOIU

pledau fie din oficiu, încercând fãrã nãdejde sã apere persoane

pe care le ºtiau dinainte condamnate, fie în cauze mãrunte pre-

cum divorþurile, pentru împãrþirea unor „averi“ sordide (un ara- gaz, un dulap cu oglindã, un aparat de radio). Magistraþii erau

simpli funcþionari, plãtiþi ca sã dea o formã legalã unor sentinþe care li se comunicau. Procurorilor li se cerea mai mult, cãci ei erau obligaþi sã atace vehement fiinþe pe care le ºtiau lipsite

de o adevãratã apãrare. Drumul pe care-l alesesem ºi pe care

mersesem un timp se înfunda.

Pânã la urmã m-am prezentat totuºi la examene, fãrã tragere

de inimã ºi cu un minim efort, pentru cã îmi închipuiam cã în

vreo slujbã administrativã, chiar ºi una de secretariat, o licenþã mi-ar fi prins bine. A lua o facultate nouã de la capãt, lucru care pânã nu de mult ar fi fost simplu, devenise o iluzie cu totul

nerealistã; abia dacã-mi vedeam pãrinþii ajutându-mã încã un

an, un an ºi ceva, dupã care va trebui sã mã descurc singurã.

Startul pentru literaturã, cel puþin pentru moment, era pierdut. Îmi rãmânea sã termin ceea ce începusem ºi sã învãþ ceea ce

mi se cerea, dar niciodatã, niciodatã n-aveam sã lucrez activ în

profesia pentru care crezusem cã mã pregãtesc. Nu eu mã schim- basem, ci ea; n-aveam nici un chef sã-mi petrec existenþa lucrând

cu amãrãciune într-o lume a legilor fãrã lege. Pe de altã parte, trebuia sã mã pregãtesc sã-mi câºtig viaþa cumva. Cu dactilografia mã deprinsesem bine; stenografia era

o treaptã superioarã ºi mã ºi interesa. M-am apucat din nou s-o

exersez, de data asta singurã. În acel an am întrebuinþat multe

ceasuri perfecþionându-mi scrierea ºi descifrarea rapidã; efor-

tul mi-a fost rãsplãtit în chip ciudat, nu peste multã vreme. Programul iniþierii în muzicã nu avea nimic obligatoriu, era

o purã plãcere. Hotãrârea de a-l urmãri sistematic venea din

dorinþa de a-l înþelege mai bine pe Pascal, dar ºtiam de mult

cã trebuie sã-mi extind cunoaºterea în acea direcþie. Fãcusem

vreo doi ani de pian, începuþi prea târziu ºi mã descurajase lipsa

mea de memorie muzicalã; în ceea ce priveºte muzica simfonicã,

48

TIMPUL CE NI S-A DAT

mã mulþumisem sã-i respect domeniul de departe, ca ºi cum aº fi aºteptat îndrumãri pentru a-l frecventa. Iatã, ele veniserã. Radioul era însã monopolizat în fiecare searã de tata, care asculta cu pasiune ºtirile ºi emisiunile politice de la Radio Londra. Odatã – eram încã la Bucureºti – m-am aºezat lângã el ºi m-am silit sã ascult cu atenþie una din ele în întregime: „Numai vorbele sunt de ei, am conchis eu la sfârºit cu tristeþe; de spus, ne spun ce ne place nouã sã auzim, dar de fãcut, nu fac nimic…“ Gene- raþia noastrã nu prea se îmbãta cu apã rece. În schimb, puteam asculta concertul de duminicã dimineaþa, retransmis din sala Ateneului. George Georgescu fusese suspen- dat timp de doi ani ºi jumãtate, cum fuseserã în strãinãtate ºi alþi mari dirijori care nu-ºi încetaserã activitatea sub guvernarea nazistã, dar fusese reintegrat în februarie 1947. Acum nu mai putea angaja decât soliºti români sau din þãrile de Est, care de altfel erau excelenþi. Oricum, pentru mine era important sã învãþ. Ascultam cu atenþie, încercam sã înþeleg tot mai mult, ferin- du-mã sã emit judecãþi, ca sã nu spun prostii. Ascultarea muzicii simfonice se deprinde cu rãbdare dacã nu eºti de tip auditiv. Toþi muzicienii pe care-i cunosc recepteazã lumea întâi prin auz; mulþi dintre ei, tocmai din cauza asta, au mare talent la calam- bururi, care-i amuzã, deºi evident le dispreþuiesc. Cred cã la mine vãzul ocupã primul loc, ºi mai cred cã în aceastã categorie intrã majoritatea oamenilor: melomanii din nãscare, fie ei profesio- niºti sau adevãraþi cunoscãtori, existã în societãþile noastre într-un procent relativ mic. Poate cã lucrurile se vor schimba odatã cu regresul culturii scrise ºi cu dezvoltarea artelor specta- colului. Iniþierea mea în muzicã a fost, începând din acel an, lentã, dar progresivã: astãzi, pot spune cu recunoºtinþã cã muzica îmi este una din cele mai mari, mai binefãcãtoare ºi mai con- stante bucurii. Citeam biografii de muzicieni ºi chiar reluasem pianul, de plãcere ºi dintr-un fel de curiozitate. Regãsisem printre altele un volum de sonate de Mozart, pe care le „citeam“ mai mult

49

ANNIE BENTOIU

cu gândul decât cu degetele. Îl reluasem chiar ºi pe Hanon, dar

mai ales o rugam pe mama sã-mi mai cânte câte una din bucãþile

cu care mã fermecase în copilãrie.

*

În sfârºit, punctul de program cel mai fascinant rãmânea lec-

tura, punct justificat de regãsirea lãzilor noastre cu cãrþi ºi de accesul la biblioteca lui Pascal. ªi aici trebuie sã mã opresc ºi

sã mã gândesc mult, pentru cã, în viaþa mea ca ºi a multora,

lectura a fost, am dreptul s-o spun acum când încheierea dru- mului e aproape, sursa unor bucurii atât de lungi ºi de substan- þiale, încât de abia dacã mã pot încumeta sã le cântãresc. Generaþia mea este una dintre ultimele care au trãit în ceea

s-ar putea numi „civilizaþia cãrþii“: azi, atotputernicia electro- nicii ºi audiovizualului marginalizeazã însãºi comunicarea prin cuvânt. Ce sã mai vorbim de frumuseþile de limbaj admirate timp

ce

de

douã-trei mii de ani (nu mai mult)! N-am cum sã nu constat

foarte multe dintre valorile în care am fost noi crescuþi (noi =

copii ai clasei de mijloc din Europa de Est) ºi-au pierdut strãlu-

cirea în chiar scurtul rãstimp al existenþei noastre. Douã dintre pierderi rãmân pentru mine deosebit de dureroase: a scãzut im- portanþa literaturii în general, a dispãrut supremaþia limbii ºi

culturii franceze în special. Dar, în istorie, câte limbi, câte lite- raturi, câte civilizaþii au pierit fãrã urmã… „Ce era sã faceþi ºi voi?“ poate cã vor spune unii. „N-aveaþi televizor, aproape cã n-aveaþi nici radio când eraþi copii, stãteaþi ºi în provincie, vai de capul vostru – citeaþi, atâta tot!“ De-ar fi atât de simplu! Nu ºtiu când am învãþat sã citesc. De scris am scris devreme, totdeauna foarte urât – ca ºi acum. Lectura însã îmi pare consub- stanþialã vieþii. Am amintiri despre cãrþi pentru copii foarte mici,

cu fel ºi fel de ilustraþii ºi caractere de tipar – simple sau împo-

dobite. Practic, pânã la ºapte ani, doar în francezã. Rudele mamei

mi le trimiteau din Elveþia, dar ºi aici – la Socec, unde mergeam

50

TIMPUL CE NI S-A DAT

cu mama sã le cumpãrãm – se gãseau destule. Tot la Socec (la parterul Galeriilor Lafayette, actualul magazin Victoria) reînno- iam abonamentul la o revistã parizianã de copii care mi-a sosit sãptãmânal de când aveam cinci ani ºi pânã la treisprezece (s-a întrerupt la cãderea Franþei, în mai 1940). În propaganda stângii franceze de dupã rãzboi revista a fost aspru criticatã pentru cã rãspândea idei religioase (creºtine), pentru cã în ea se vorbea prea mult despre istoria Franþei ºi despre personaje nobiliare, pentru cã avea un public mai mult burghez ºi se ocupa atent de bunele maniere. Poate. Pentru copilul solitar care eram, ea a fost o manã cereascã. Sosirea factorului, joia, era un eveniment. Timp de o sãptãmânã citeam totul din scoarþã în scoarþã, pânã ºi reclamele; dezlegam cu ajutorul mamei cuvintele încruciºate ºi, mai ales, citeam cu înfrigurare noile episoade ale celor douã romane foileton, care se desfãºurau timp de aproximativ ºase luni fiecare. Episoadele astea mã fascinau; era totdeauna vorba despre familii cu mulþi copii ºi o intenþie educativã sugerase autorilor sã-ºi situeze acþiunea în mediile, epocile ºi zonele geo- grafice cele mai diferite. Putea fi vorba de micul îngrijitor al unui elefant la curtea unui faraon, de douã adolescente plecând, în zilele noastre, sã facã un reportaj în Tibet, de întâmplãri din vremea lui Ludovic al XIII-lea, de vacanþe petrecute la bunici la þarã ºi aºa mai departe: pentru mine, toate aceste poveºti erau în acelaºi grad exotice ºi, fiind atât de variate, mã interesau mai mult decât celebrele cãrþi ale contesei de Ségur (care au încân- tat-o pe fiica mea în anii ’60). Îmi plãceau în schimb basmele autoarei, pentru cã semãnau cu ale noastre; nu era nimic extraor- dinar în asta de vreme ce ea era rusoaicã, era fata generalului Rostopcin, cel care a dat foc Moscovei în faþa lui Napoleon. Citeam ºi pe româneºte: Legendele antice ale lui Popa-Lisseanu, Zânele din Valea Cerbului, Robinsonii Bucegilor, Poveºtile Pele- ºului scrise de Carmen Sylva (bãtrâna reginã Elisabeta) ºi aºa mai departe. Poveºtile lui Creangã, în schimb, cu lexicul lor

51

ANNIE BENTOIU

atât de bogat ºi de rar întâlnit, mi-au pus adevãrate probleme de înþelegere.

În ce consta oare în copilãrie atracþia magicã a lecturii, care mã fãcea sã socotesc feerice orele în care, culcatã pe burtã pe covor, uitam de mine ºi cãlãtoream cu nesaþ în imaginar? Cred

cã în primii ani, înainte de a ajunge la subiectul propriu-zis, acþiona

aproape inconºtient un fel de satisfacþie a decodãrii. În definitiv,

a citi înseamnã a recunoaºte anumite semne care te trimit la

un cuvânt, acel cuvânt te trimite la o imagine ºi mai multe ima- gini înlãnþuite comunicã un sens. Poate cã pentru copiii mici existã la fiecare din aceste trepte o bucurie subteranã a greutãþii învinse. Mult mai târziu, când tot procesul a devenit fluent ºi rapid, el cade cu totul în inconºtient ºi nu mai urmãrim decât mesajul primit. Evident cã nevoia de libertate e satisfãcutã, în lecturã, de lãrgirea incomensurabilã a orizontului nostru spaþio-temporal,

în

contrast cu monotonia vieþii zilnice. Pe la doisprezece ani

ºi

pe mãsurã ce creºtem în vârstã, lecturile noastre se diversificã

ºi

devin mai complexe: David Copperfield, Ultimul Mohican,

Coliba unchiului Tom, Robinson elveþianul ºi, bineînþeles, Cei trei muschetari introduc în memorie noþiuni ºi probleme de

moralã care depãºesc cu mult simpla informaþie, iar aceasta, câtã

e, se leagã de personaje care ne inspirã admiraþie, înduioºare,

dispreþ ºi aºa mai departe. În contact cu literatura, începând cu cea pentru copii ºi adolescenþi, creºtem totodatã cu inima ºi cu

gândul, cum vom face ºi mai târziu cu literatura mare. ªi aceasta datoritã, între altele, neobositei activitãþi de decodare pe care n-o mai percepem conºtient ºi care reprezintã preþul infim plãtit pentru toatã acea bogãþie. ªcoala impune tipul de lecturã pe care nu-l faci de plãcere,

ci de nevoie, pentru cã aºa þi s-a ordonat ºi presupui cã se va

verifica dacã ai citit sau nu. Îi pot înþelege pe copiii care, luând contact cu lectura doar în felul ãsta, rãmân toatã viaþa cu rezerve

faþã de ea, mai ales dacã au întâmpinat ceva greutãþi. Fãrã

52

TIMPUL CE NI S-A DAT

ipocrizie, sunt recunoscãtoare sorþii pentru ºansa de a fi avut, în aceastã privinþã, o acomodare spontanã ºi uºoarã. Îmi plãcea ºi sã mi se citeascã cu glas tare. Poate cã, la început, aºa am ºi învãþat. Mama îmi citea, apoi se întrerupea pentru un motiv sau altul ºi pleca din camerã; eu rãmâneam cu cartea în faþã ºi dacã voiam sã ºtiu ce se întâmplã mai departe, trebuia sã încerc sã mã descurc. Aºadar, din copilãrie, ca mulþi alþii din generaþia mea, am fãcut din lecturã cea mai constantã ºi mai entuziasmantã ocu- paþie ºi aºa a rãmas pânã în ziua de astãzi. Cu timpul, am trecut ºi eu de la pasiunea pentru ce se spune (informaþia despre teri- torii exotice, trecut, domenii necunoscute) la interesul pentru cum se spune, începând desigur cu personajele favorite sau detes- tate ºi ajungând la toate deliciile oferite de analiza acelui cum. Într-un sfârºit, am ajuns la marele privilegiu de a cãuta – ºi de a gãsi – omul din spatele textului, percepând ceea ce el ne trans- mite, fie ºi involuntar, din propria sa experienþã ºi admirându-i puterile magice. Ca toatã lumea, am astãzi cu diferiþii autori raporturi de prietenie sau antipatie personalã. Nu existã prieteni mai plãcuþi decât autorii cãrþilor din bibliotecã. Sunt mereu disponibili, nu se supãrã dacã-i uiþi, nu-þi reproºeazã nimic, chiar dacã ar avea motive întemeiate, de pildã cã i-ai bârfit; stau tãcuþi pe raft ºi dacã-i cercetezi îþi rãspund, deºi îþi sunt infinit supe- riori, oferindu-se cu generozitate ºi dragoste. Alcãtuiesc în mintea ºi în sufletul tãu o întreagã societate vie, caldã, mobilã. De câte ori n-am visat la conversaþiile care aveau loc în casa doamnei de La Fayette, autoarea acelui roman desãvârºit care este La princesse de Clèves, dar ºi a mai multe nuvele la fel de impeca- bile – ºi la care soseau în fiecare dupã-amiazã, punctual ºi cu bucurie, în carrosse sau în chaise à porteurs, cei mai buni prieteni ai sãi, anume La Rochefoucauld ºi doamna de Sévigné! Oare ce-ºi spuneau unii altora aceºti cunoscãtori atât de fini ai sufletului omenesc, încât a trebuit sã aºteptãm pe Dostoievski ºi Proust ca sã-i ajungã ºi sã-i depãºeascã? Textele lor stau pe

53

ANNIE BENTOIU

raft, dacã întind mâna pot sã-i fac pe toþi trei sã învie, deschizând

cãrþile lor la întâmplare, ºi se va anima odatã cu ei, din cuvinte

vechi, patinate, succedându-se într-un magic echilibru, o întreagã epocã, o întreagã civilizaþie pierdutã. Cãrþile mari sunt de multe feluri, dar au toate o virtute comunã:

ele aºazã realitatea cotidianã într-o ordine logicã, inteligibilã,

odihnitoare. Pentru noi toþi, cotidianul este devorator de energie.

Îþi aruncã în faþã zeci de realitãþi fragmentare, bune ºi rele, într-o succesiune extrem de rapidã ºi de solicitantã; rãspunzi cum poþi, uneori eºti satisfãcut de tine, alteori nu; îþi rãmân neînþelese

mii de lucruri: motivaþiile celorlalþi, hotãrârile pe care tocmai

le-au luat în tainã ºi care te vor afecta, întretãierea printr-un sim-

plu hazard a unor serii cauzale care ar fi fost previzibile, ba

chiar propriile tale reacþii; totalul acestor incertitudini are în el

ceva înspãimântãtor. Din toate aceste incertitudini, doar câteva se vor regãsi pentru cititor în construcþiile atent elaborate, în

care totul – sau aproape totul – e inteligibil, în care între sec- venþe existã o necesitate armonioasã ºi în care a fost suprave- gheatã artistic orice formulare. Ce lume idealã! Întrerupându-te

din limpezimea unei pagini de acest fel, suprafaþa mesei tale

de lucru sau aspectul propriei tale încãperi, cea a vieþii de fiecare

zi, þi se par uneori aproape de neînþeles. Un calm recunoscãtor, iscat din exigenþa estetic satisfãcutã, înconjoarã întreg actul lecturii cu o aurã misterioasã (ºi iarãºi reamintesc cã vorbesc de autorii mari, de lecturile fericite). Peisaje neºtiute, evocãri din zone ceþoase ale istoriei, sfaturi înþelepte, probleme ale altora þi-au modificat gândirea, de fiecare datã adãu- gându-i câte ceva, de fiecare datã îndepãrtându-te de la obsesi-

vele gânduri zilnice ºi reaºezându-le în dimensiunea lor realã, care

e mult mai mãruntã ºi mai neînsemnatã decât þi se pãruse. Un polen binefãcãtor s-a scuturat din paginile cãrþii ºi þi-a fecundat sufletul. Trezindu-þi interesul pentru alþii, te-a apropiat de iubire; îmbogãþindu-þi cunoaºterea, te-a apropiat de adevãr. ªi n-am spus nimic despre poezie…

54

TIMPUL CE NI S-A DAT

Cine cunoaºte acest tip de experienþã va fi atras în chip spon- tan de orice interior cu multe cãrþi, de orice perete cu rafturi de bibliotecã ºi, dacã în preajmã se aflã un fotoliu ºi o lampã, se va crede aproape de rai. Stilul de viaþã al oricãrui pasionat

de lecturã sugereazã calmul, tãcerea, participarea emotivã mãsu- ratã cerebral, voluptatea rãbdãtoare. Cel ce are vocaþia lecturii va trece prin viaþã cu o mai înþeleaptã detaºare decât s-ar bãnui. El îºi va relativiza propriile sale încercãri cam în felul în care

o

face un preot, familiarizat cu spectacolul zilnic al naºterii ºi

al

morþii. Este un om care ºtie cã minþile cele mai strãlucitoare

ale secolelor îi stau în vecinãtate, cu înþelepciunea ºi forþa lor de gândire. Un om care-ºi cunoaºte micimea, în raport cu acei uriaºi blânzi care se lasã cercetaþi cu atâta uºurinþã. Un om care practicã, fie ºi inconºtient, prin simplul fapt cã citeºte, douã virtuþi fundamentale: admiraþia ºi recunoºtinþa. Astãzi, când scriu, mã aflu pe ultimele trepte ale versantului descrescãtor al vârstelor, dar citesc cu aceeaºi pasiune ºi cu aceeaºi bucurie.Tot ceea ce lectura a depus în mintea mea se aflã undeva, în strãfundul memoriei, ºi la fel emoþiile suscitate de poveste, dacã poveste a fost. Uneori, în tãcerea nopþii, îmi pare cã percep o forfotã de fiinþe suple care lunecã uºor ºi în care pot izola din timp în timp câte o imagine: Catherine Earnshaw alergând prin iarba asprã spre Heathcliff, Sei Shonagon împã- turind delicat o însemnare în sulul dur care-i slujeºte drept pernã, Sarah Miles cãzutã în genunchi sub ploaia de bombe ºi legându-se faþã de Dumnezeu sã nu-ºi mai revadã iubitul dacã el scapã cu viaþã. Alteori, câte un vers izolat sau o frazã fru- moasã ca un vers strãbate acea forfotã silenþioasã în chip de sãgeþi albe ºi cuvintele lor aproape cã nu mai poartã sens, sunt muzicã purã, accente, durate, culori sonore, rãmânând mereu amicale, binevoitoare, în calmã complicitate cu mine. Memoria mi-e selectivã, elimin prezenþele nocive, stau în preajma celor pe care-i iubesc. Am pãstrat în lumea cãrþilor o sumedenie de prieteni apropiaþi. Autori ºi personaje sunt la fel

55

ANNIE BENTOIU

de vii ca ºi mine, am raporturi de afecþiune ºi admiraþie atât cu Dostoievski însuºi, cât ºi cu blândul prinþ Mîºkin sau cu pãtimaºul Dmitri. Sub ochii mei, Oriane de Guermantes se pleacã spre tânãrul Proust peste braþul unui fotoliu, deºi e drept

cã nu aud ce-i spune. Cu toþii, de altfel, mi-au prelungit viaþa în chip incalculabil. Am trãit fãrã îndoialã acea lunã de varã pe care am împãrþit-o zi de zi cu Hans Castorp, dar ºi meticuloasa, lunga lui acomodare cu viaþa sanatoriului, urmatã de cei ºapte ani care s-au scurs atât de repede, din cauza monotoniei programului. Ba chiar am trãit minunata sa moarte în foºnetul frunzelor de tei schubertiene, dupã care am înviat ca sã mã pot strecura, nevãzutã

ºi înfricoºatã, la cãpãtâiul lui Ivan Ilici. Cel mai aproape îmi

rãmân poeþii: ei nu se ascund în trupul unor creaturi imaginare,

ci îºi oferã îndoielile, exaltarea ºi lacrimile în somptuoasa crisalidã

a câtorva cuvinte miraculos cumpãnite ºi pot simþi cum tremurã sufletul lor gol, adiind lângã sufletul meu. Mai sunt ºi autori care nu vorbesc despre ei înºiºi, nici nu declanºeazã feerii multicolore, ci doar stau de vorbã cu noi. Ne spun câte în lunã ºi în soare pe un ton liniºtit, ne împãrtãºesc concluziile lor, de pildã despre gãunoºenia mai marilor lumii, precum La Bruyère, sau doar despre alte cãrþi, precum Charles

Du Bos. În sfârºit, sunt cei care vãd cel mai departe, atât de departe încât trebuie sã ne încordãm toate puterile ca sã-i urmãrim. Aceºtia spun ceea ce ei cred totodatã despre oameni, despre cãrþi

ºi despre lume, fãrã ca nici mãcar sã ne dãm seama cum au fãcut

de le-au legat pe toate împreunã ºi cum de toate au rãmas aºa, legate, de atâtea ºi atâtea veacuri. N-am evocat pânã acum decât scrierile selectate de trece- rea vremii, dar oglinda timpului nostru ne aratã cu totul alt peisaj. Pentru generaþia mea ºi cele învecinate, care au acoperit cu mai scurtele lor durate durata secolului al XX-lea, imagi- nile cele mai puternice sunt mohorâte, dure, înspãimântãtoare. Ele ar fi fost neverosimile pentru cei ce ne-au precedat ºi vor fi, sã sperãm, neverosimile pentru cei ce ne vor urma. În lumea

56

TIMPUL CE NI S-A DAT

gândurilor ca ºi în a faptei, vom întâlni aici la tot pasul explozii, ruine, urã ºi cruzimi nemaicunoscute. De la Ahmatova la André Schwartzbart ºi la Ion Ioanid, de la Soljeniþîn la Graham Greene, de la Orwell la Houellebecq, totul ne vorbeºte despre distru- geri, irosiri de energii, ostilitate sau derutã. ªi fiecãruia dintre ei îi datorãm recunoºtinþã pentru cã ne-a arãtat faþa adevãratã a acestei epoci: fãrã scrierile lor, am fi rãmas poate doar încân- taþi, ca niºte copii, de Internet sau de zborul pe Lunã. La drept vorbind, nici nu-mi pot imagina cum mi-ar fi fost viaþa fãrã cãrþi sau doar cu foarte puþine. Ceea ce am citit n-a putut face ca eu sã-mi depãºesc limitele, dar m-a ajutat aproape sã le ating. Dar sã ne întoarcem în anul 1948…

*

Dupã agitaþiile ºi emoþiile nunþii vãrului meu, ne-am întors, fiecare, la locul lui. Reiau deci cele douã teancuri de scrisori, din care spicuiesc tot ce pot. Pascal, la 12 februarie: „Asearã am încercat sã vorbesc cu tata – ºi n-am putut scoate nici douã cuvinte din ce aº fi avut sã-i spun. […] Totul e întunecat. Nenorocirea e cã sunt aproape complet format. Sunt în posesia unei tehnici suficiente sã-mi permitã sã creez lucruri frumoase. Totuºi nu pot face nimic. Sunt sortit sã stau ca un bleg, aºteptând sã-mi cadã ceva în cap.[…] Dacã n-ai fi tu – ºi tatãl meu (cele douã persoane care ar fi mai lovite), aº cãuta s-o termin într-un fel sau altul.“ Criza a fost destul de puternicã. L-au scos din ea doi prieteni:

unul care a cãutat sã-i demonstreze cã drumul spre muzicã e gre- ºit, ceea ce a trezit o reacþie contrarã sãnãtoasã, iar celãlalt – Mircea – care l-a ascultat ºi sfãtuit cu obiºnuita lui înþelepciune. În urma unei lungi conversaþii cu el, Pascal îºi alege „câteva puncte care, aplicate, ar fi o doctrinã eficace: 1) Sã nu mã gân- desc la viitor. 2) Sã lucrez muzicã. 3) Sã caut sã mã domin ºi

57

ANNIE BENTOIU

sã nu mã las pradã nici unei disperãri. 4) Sã citesc în fiecare zi din Biblie.“ Probabil cã n-aº fi transcris acest program dacã n-aº fi putut mãrturisi, dupã cincizeci ºi patru de ani, cã Pascal a încercat toatã viaþa sã i se supunã. Spicuiesc mai departe din scrisorile din februarie:

„Azi ai sã ai o zi lipsã. Dar am lucrat ca un disperat. Am fãcut vreo 24 de pagini de orchestrare.“ Pe 24 februarie: Mi-am cam terminat cursul de orchestraþie ºi acum nu urmeazã decât sã dau la ivealã opere nemuritoare. […] Treaba a mers nesperat de bine. Întâi Kinderszenen pentru orchestrã micã de tot, apoi un andante, apoi un scherzo ºi în fine un allegro con brio pentru orchestrã mare.“ „Acum domnului Jora trebuie sã-i duc o fugã pe trei voci. […] ªtii definiþia fugei? Þi-o dau: «Fuga este o bucatã muzicalã în care vocile intrã una dupã alta, iar auditorii ies unul dupã altul.» O am de la Herr Jorack – aºa cã e excelentã.“ Scrisorile lui Pascal sunt pline de portative, adeseori, în acea perioadã, cu teme de fugã. Sunt în ele ºi glume, unele politice, cele mai multe nu. ªi o mulþime de desene, aruncate acolo în goana stiloului: avioane, maºini, vapoare, sau noi amândoi, cu rucsacele în spinare, pe un vârf de munte. ªi, mai ales, un motan cu ochelari, care aduce destul de mult cu semnatarul. Motanul cântã la un pian mare ºi amândoi îºi leagãnã cozile simetric. Începând din 12 februarie, ne preocupã o anume întâmplare. Pascal: „Sper cã nu e cenzurã, aºa cã-þi pot spune cã Prokofiev, Haciaturian ºi ªostacovici au cãzut în dizgraþie.“ În decembrie 1947, avusese loc o „conferinþã a iubitorilor de muzicã, þinutã la Leningrad, unde au luat cuvântul repre- zentanþii diverselor profesiuni de toate vârstele academicieni, funcþionari, ingineri, profesori, studenþi“ (fraza este luatã din declaraþia lui Haciaturian). Dacã stai sã te gândeºti, e destul de curios cã aºa, deodatã, iubitorii de muzicã de tot felul s-au reunit într-o salã publicã spre a-ºi preciza atitudinea „ faþã de

58

TIMPUL CE NI S-A DAT

cultura muzicalã a Occidentului“. Dar sã nu ne pierdem în mãrunþiºuri. Din tãieturile de ziare pe care Pascal ºi cu mine ni le trimitem unul altuia înþelegem cã „poporul sovietic con- damnã cu asprime ºi respinge arta muzicalã decadentã a Euro- pei occidentale moderne ºi a Americii, care oglindeºte decadenþa culturii burgheze“. Docil, Haciaturian declarã, cum au fãcut-o de altfel ºi ceilalþi, cã Hotãrârea Comitetului Central al Parti- dului Comunist din URSS, care urmase conferinþei iubitorilor

de muzicã, „va ajuta pe compozitorii sovietici ºi pe mine personal sã urmãm calea realismului socialist în arta muzicalã“. Evident, o Hotãrâre emanând de la un for atât de important

a fost tradusã ºi difuzatã de toate partidele comuniste din lume, trasându-le o linie pe care aveau s-o urmeze cu mai multã sau mai puþinã supuºenie. Dat fiind cã Haciaturian dãduse ºi o listã

a compozitorilor clasici pe care poporul sovietic îi iubeºte ºi

cã aceastã listã, care începea cu Bach, se oprea la Puccini, din programele noastre de concert au dispãrut pentru câþiva ani toþi compozitorii francezi, englezi ºi americani, cei germani de la Brahms încoace (afarã de Richard Strauss, pentru care George Georgescu obþinuse poate o dispensã specialã) ºi în mod general orice autor modern, afarã de compozitorii români ºi de cei din

þãrile socialiste. Occidentalii au dispãrut ºi din programul Con- servatorului. Cât zel din partea autoritãþilor noastre! În 24 fe- bruarie, Pascal remarcã: „În timpul nemþilor, Jora nu scosese pe Mendelssohn“… Întâmplarea a fãcut ca dupã câtva timp acelaºi Haciaturian, în drum cu avionul între douã capitale europene, sã se opreascã pentru câteva ceasuri la Bucureºti. Întâmpinat la aeroport de un grup de muzicieni români, unul din ei ºi-a luat inima în dinþi

ºi l-a întrebat: „Maestre, ce pãrere aveþi despre Debussy?“ Foarte

serios, Haciaturian a rãspuns „E un mare compozitor“. Poate cã de aceea compozitorii francezi care, în afarã de Ravel (Valsul, Boleroul), nu existaserã în programele Filarmonicii între 1948

ºi 1952, reapar în 1953 în ºapte din primele unsprezece concerte

59

ANNIE BENTOIU

(Debussy, Ravel, Franck, Lalo). În orice caz, dupã conversaþia cu Haciaturian, muzicienii români îºi comunicau unul altuia „S-a dat drumul la Debussy“ ºi-ºi recãpãtaserã, oarecum, buna dispoziþie. Ecoul acelei Hotãrâri a fost, în februarie 1948, foarte mare. Afarã de naziºti, nu se mai vãzuse în istorie un guvern, oricât de autoritar, care sã dea sfaturi muzicienilor cum sã scrie, ºi asta pe calea unui text oficial. Noutatea în sine s-a asociat cu surprinderea cauzatã de succesivele declaraþii ale celor trei com- pozitori mai importanþi, dintre cei criticaþi. Tonul supus al acelor declaraþii, felul în care se încheiau toate cu angajamente precise privind cutare nouã operã pe care o vor scrie conform indica- þiilor date erau, pentru minþile noastre de atunci, de neînþeles. Doar era vorba de artiºti bucurându-se de o celebritate interna- þionalã, nu de tineri începãtori! În lumea liberã unde, ca ºi la noi, se încurajase atâta vreme afirmarea nestânjenitã a indivi- dualitãþilor, mai ales în artã, noua situaþie (bine cunoscutã doar vechilor comuniºti, familiarizaþi cu critica ºi autocritica) a pãrut uluitoare. Dat fiind cã autocenzura încã nu funcþiona, Pascal comenteazã: „Nu þi se pare colosalã chestia cu Prokofiev, Hacia- turian ºi ªostacovici? Sã-i bagi la Þuhaus pe motiv cã nu com- pun în spiritul operei lui Marx!“ Cât despre mine, în marginea unei tãieturi de ziar cu declaraþia lui Haciaturian, îmi dau cu pãrerea: „Cred cã i-a bãtut zdravãn.“ Bãnuiam eu cumva cã nu putea fi vorba de ceva atât de simplu ºi de brutal, dar nu reuºeam sã-mi imaginez exact în ce fel se acþionase asupra lor. Ce se poate înþelege din diferitele texte este cã unii muzicieni (ªostacovici cel dintâi, încã de mult, de pildã în Simfonia a IV-a, iar o parte din criticã fusese entuziastã) fuseserã tentaþi de ritmul ºi culorile jazzului, fundamental opus, în fantezia ºi spontanei- tatea lui, rigiditãþii sistemului sovietic. Tonul Hotãrârii CC-ului (publicatã în Scînteia din 19 februarie) este calm, dar impla- cabil. Poporul sovietic respinge „muzica formalistã“ (termenul acoperã, pe lângã jazzul care e doar subînþeles, muzica atonalã,

60

TIMPUL CE NI S-A DAT

precum ºi cea care foloseºte disonanþa, dizarmonia, „ecouri ale actualei muzici din America ºi Europa“). Vinovaþi sunt Comi- tetul de stat pentru arte ºi Comitetul organizatoric al Uniunii Com- pozitorilor, dar mai ales criticii, precum ºi mulþi compozitori care „s-au închis în cercul strâmt al specialiºtilor ºi al gurman- zilor muzicali“. Hotãrârea anunþã o sumã de „mãsuri organiza- torice“ (exact cele pe care, din lipsã de experienþã, nu mi le puteam imagina) ºi recomandã sã se continue tradiþia muzicii simfonice ruse ºi sã se uneascã „înalta mãestrie profesionalã cu simplicitatea ºi accesibilitatea operelor muzicale“. În Hotãrâre e criticatã ºi o operã a mult mai obscurului com- pozitor Vano Muradeli, intitulatã Marea Prietenie (cea dintre Lenin ºi Stalin). Textul justificativ are astãzi o rezonanþã stranie. Se afirmã acolo cã Muradeli, care nu s-a folosit de tezaurul muzicii populare, creeazã impresia cã în 1918–1920 georgienii ºi oseþii (grup etnic din care fãcea parte Stalin) s-ar fi gãsit în duºmãnie cu poporul rus; adevãrul, subliniazã textul, e cã „pie- dica“ au fost atunci inguºii ºi… cecenii.

*

Pentru recompunerea exactã a acestor întâmplãri, am fost din nou la Biblioteca Academiei. Colecþia Scînteii din 1948 este azi integral pusã la îndemânã. Pânã acum, pentru scrierea pri- mului volum (1944–1947) al acestor amintiri, am folosit exclu- siv ziarele de opoziþie: Viitorul, Liberalul, Universul. E prima oarã când am prilejul sã reiau contactul cu publicaþia cea mai importantã ºi mai temutã a vremii. Simt cum inima îºi accele- reazã uºor ritmul, în timp ce deschid marile coperþi de carton. ªi, întorcând primele pagini, am un fel de ºoc. Scînteia anului 1948 aratã aproape exact ca aceea din timpul lui Ceauºescu. Aceeaºi hârtie, acelaºi corp de literã, aceeaºi pagi- naþie, acelaºi fel de titluri, aceeaºi alcãtuire a numãrului, cu ultima paginã consacratã ºtirilor externe ºi din care afli cã în lumea capitalistã nu se întâmplã decât catastrofe. E ca ºi când istoria

61

ANNIE BENTOIU

ar fi rãmas pe loc, împietritã, timp de aproape o jumãtate de secol. Nu citesc încã nimic. Mã tem sã nu constat cã ºi conþinutul e acelaºi. Iatã ºi o ºedinþã importantã: trei-patru pagini sunt împãr- þite în mici rezumate din luãrile de cuvânt ale tovarãºilor, la fel ca dupã ultimul Congres al Partidului din 1989, patruzeci de ani mai târziu. De paisprezece ani, de când avem de ales între atâtea ziare, uitasem… Îmi trebuie o lungã pauzã înainte sã mã apuc de lucru. Citesc timp de patru ceasuri, oprindu-mã la ce mi se pare important. Pe la unu ºi jumãtate ies din bibliotecã ºi o iau pe aleile care conduc spre stradã. E sâmbãtã dimineaþã, ºantierul clãdirii noi

e aproape pustiu. O dimineaþã blând însoritã de toamnã; pe jos

sunt cãzute atâtea castane încât în unele locuri de abia ai loc sã calci. Câþiva câini leneºi dormiteazã în iarbã. În creierul meu e un fel de vid. În ultimii ani aproape cã uita- sem cum a fost. Ce repede ne învãþãm cu binele! Uitasem mai ales efectul de torpoare pe care-l produce repetarea continuã

a aceloraºi idei, a aceloraºi cuvinte, a aceloraºi sintagme. Uita-

sem cã o formulã trebuia reprodusã absolut întocmai, pânã la intonaþia virgulei. Lumea Scînteii e o lume aprigã, întunecatã, austerã. Oamenii n-o citeau decât de nevoie; de multe ori erau obligaþi s-o studieze, nu doar sã afle ce era înãuntru. De ºtiinþa lor depindeau hotãrârile pe care le aveau de luat, comportarea lor în ziua respectivã ºi de atunci încolo. Gãseau exemplarul nou apãrut pe birou când soseau la serviciu; alteori, ziua de lucru începea pentru toatã lumea cu lectura „în colectiv“ a „artico- lului de fond“ ºi eventual cu dezbaterea câte unui „material“. Spiritul Scînteii se infiltra în toate celulele corpului. Era com- pletat apoi, ani ºi ani de zile, cu studiul documentelor de partid, cu diferitele forme de curs ideologic ºi de învãþãmânt, iar mai târziu, practic, cu tot ce se învãþa ºi se putea citi, începând cu ºcoala primarã. Evident, aceastã îndoctrinare se intensifica pe mãsurã ce aspirai la funcþii superioare. Ca în Orwell (1984), libertatea de

62

TIMPUL CE NI S-A DAT

gândire era direct proporþionalã cu obscuritatea ºi anonimatul. Aºa s-a ºi ajuns la împãrþirea clarã a populaþiei între „condu- cere“ ºi „simpli cetãþeni“. Dacã învãþai cu zel ºi erai obedient, înaintai în grad (nu se pot evita sintagmele de tip militar din cauza naturii sistemului). Avantajele erau importante, mai ales în acea perioadã de lipsuri cumplite. Pe de altã parte, dacã erai avansat, trebuia sã devii tot mai obedient, cãci odatã intrat în acea lume de activiºti, de directori ºi de persoane cu rãspundere cãrora li se adresa în principal Scînteia, cum sã dai înapoi fãrã a atrage asupra ta ºi a familiei nenorociri dintre cele mai concrete? Ochiul meu de azi o citeºte cu simplitatea celui care a înþeles sistemul nu din expuneri teoretice (care aveau interesul lor, acela de a constata cã orice poate fi argumentat), ci din experienþa unei vieþi. Supremaþia absolutã, în orice problemã, a criteriului politic nu mai prezintã astãzi pentru noi nici un mister. În cazul Hotãrârii cu privire la muzicã, motivaþiile lui Stalin sunt cât se poate de clare: întreg sistemul sãu socio-politic risca sã fie periclitat prin simplul contact al cetãþenilor sovietici cu lumea foºtilor sãi aliaþi, cu libertatea, varietatea ºi creativitatea ei. Hotã- rârea indica linia corectã de acþiune nu numai pentru muzicã, ci, implicit, pentru toatã activitatea culturalã. Iar în paralel, trimiterea în lagãr a ostaºilor sovietici care cãzuserã prizonieri pe frontul occidental (ºi despre care, evident, Scînteia nu pome- neºte nimic), asociatã cu dezvoltarea întregului sistem concen- traþionar închideau uriaºa lume sovieticã într-un fel de sferã ermeticã ºi translucidã, de o noutate istoricã absolutã. Cu câteva zile înainte de publicarea Hotãrârii, Traian ªelmaru, deosebit de bine informat, semneazã în Scînteia un serial de trei articole (3–5 februarie 1948). Pare o simplã disputã internã de partid între culturnici, dar e gânditã ca o îndrumare generalã. ªelmaru îl acuzã pe Crohmãlniceanu cã a lãudat noua carte de versuri a Ninei Cassian, La scara 1/1. Crohmãlniceanu e vino- vat pentru cã în articolul sãu, publicat încã înainte de apariþia cãrþii, nu vorbeºte pe înþeles („perimetrul preocupãrilor“, formulã

63

ANNIE BENTOIU

folositã de el, ar fi un „limbaj pãsãresc“) ºi pentru cã citeazã autori ca Hölderlin, Michaux ºi Virginia Woolf. Nina Cassian trebuie sã renunþe la „jocul de rebusuri ºi ºarade“, scriind de acum încolo „versurile cele mai simple, mai stângace chiar“, iar noi toþi „sã smulgem din noi înºine poziþiile de auto-apãrare ale capitalismului“ (limbajul pãsãresc pare a se gãsi în altã parte decât acolo unde e incriminat). Artiºtii trebuie sã se simtã vâslaºi pe o mare în furtunã, nu sã pluteascã în apa cãlduþã de lângã mal sau sã se dea la fund, iar scriitorii sã oglindeascã descompu- nerea lumii vechi „în lumina puternicã a mlãdiþelor lumii noi“. Textul a avut mare impact în noua lume literarã, dar în public un ecou destul de restrâns. Numele celor trei specialiºti de partid în literaturã erau încã necunoscute. Nu ºtia nimeni cã cei doi autori incriminaþi aveau sã rãmânã în actualitate mai mult de treizeci de ani. Iar activitatea culturalã din România urma sã stea sub semnul proletcultismului cel mai sever pânã în anii ’60.

*

Corespondenþa noastrã continuã, întreruptã doar de zilele în care veneam la Bucureºti pentru examene ºi în care, bineîn- þeles, ne vedeam. Pascal scrie în continuare fugi pe trei voci, pe patru voci, o dublã fugã, iar ultimele obþin nu numai sufra- giile lui Jora, ci ºi pe cele ale tatãlui sãu. În aprilie, îºi începe prima compoziþie simfonicã în nume propriu, evident pe ritmuri de jazz. Era o bucatã extrem de veselã care, din pãcate, câþiva ani mai târziu nu l-a mai satisfãcut. Cum am spus, dintre cele trei pãrþi ale acelei simfonii de început avea sã supravieþuiascã doar prima, devenitã Uvertura de concert op. 2, în redactarea anului 1959. În scrisorile lui Pascal, pe lângã glumele ºi povestirile des- tinse („Ce multe fete frumoase sunt în Bucureºti…“) se strecoarã din când în când fraze îngrijorate ºi îngrijorãtoare: „Cabanele din munþi au fost toate preluate de stat… Poate cã tipi ca noi nu vor mai fi admiºi.“; „ Au venit de la poliþie trei indivizi în

64

TIMPUL CE NI S-A DAT

frunte cu ºeful circumscripþiei sã-l ia pe tata sã dea o decla- raþie“ (pânã la urmã se dovedeºte cã era vorba de armele de vânãtoare, care trebuiau predate cu permis cu tot). – „ªtii cã ne-au luat ferma? Asta una. Dar iatã alta. Pe Nasta a dat-o afarã de la Padina (adicã le-a luat cabana).“; „ Scrisorile tale îmi vin acum dupã patru zile. O fi cenzurã?“; „Ieri tatãl meu a fãcut ultima (probabil) pledoarie. Azi sau mâine apar listele de epurãri ºi a zis cã face scandal dacã nu e pus primul.“ (17 apri- lie). – „Dragã, eroismul moral e singura cale rezonabilã care ne rãmâne.“ (24 aprilie) De fapt, el fixase esenþialul într-una din primele scrisori, la începutul lui februarie: „Trebuie sã fim pe mãsura vremu- rilor. Sunt aspre ºi cer oameni tari care sã le strãbatã. Gândeº- te-te numai la posibilitatea ca totul sã se surpe din slãbiciunea noastrã! Gândeºte-te cã mâine pot fi ridicat ºi dus la o muncã mai mult ori mai puþin voluntarã. Dragã, tu trebuie sã te pãs- trezi pentru ziua când s-ar putea sã mã întorc. Trebuie sã gãsim în dragostea noastrã puterea de a trãi unul pentru celãlalt ºi dorinþa ºi bucuria de a ne dãrui în continuare.

*

Când trec de la scrisorile lui Pascal la ale mele, nu pot sã nu fiu izbitã de cât de diferit le e tonul. ªi unele, ºi altele sunt scrisori de dragoste, ceea ce le imprimã desigur oarece mono- tonie. Primirea lor însã, ºi chiar scrierea lor creau pentru fiecare din noi un spaþiu armonios, o lume secretã care era numai a noastrã ºi care ne proteja împotriva celei adevãrate. Mai frapante sunt între cei doi corespondenþi deosebirile de reacþie în faþa vieþii, ºi þin minte foarte bine mirarea cu care îi descopeream lui Pascal, de la o scrisoare la alta, forþa psihicã ºi eficienþa intelectualã. El era o personalitate deja închegatã, decisã sã lupte pentru un þel bine definit, cunoscându-ºi randamentul ºi obser- vând realitatea pe un plan foarte general. Pretenþiile mele deve- niserã, cel puþin temporar, mult mai modeste. Îmi vãzusem

65

ANNIE BENTOIU

perspectivele de studiu momentan anihilate; mã pregãteam, în viitorul apropiat, pentru un post funcþionãresc, cu singura ambi- þie de a mã întreþine singurã ºi eram stãpânitã, mai mult ori mai puþin conºtient, de o imagine a femeii în rol secund, dorind sã-i fie soþului (ºi apoi, copiilor) sprijinul cel mai sigur ºi mai afectuos cu putinþã. Ceea ce nu-mi împiedica speranþa de a-mi relua studiile când se va putea, precum ºi o realã pasiune lite-

rarã, pe care lecturile încã o satisfãceau. Cele din acel an – Dante, Faust, Bergson, Istoria universalã a lui Wells – au rãmas pentru mine un fel de pietre de hotar pe un plan nu doar intelectual,

ci ºi existenþial. Funcþiile psihice nu-mi erau încã limpezi ºi

bine diferenþiate; aveam în schimb o bunã dozã de combativitate ºi practicam un fel de strategie a emoþiilor mai eficientã decât a lui Pascal, pentru cã se aplica unei cantitãþi mai mici de ener-

gie interioarã. ªtiam bine cã nu-mi pot permite luxul sã deznã- dãjduiesc; dimpotrivã, aveam nevoie sã descopãr oriunde ºi cu

orice prilej surse noi de bucurie, chiar în momentele cele mai grele, ºi evitam sã mã gândesc la ameninþãrile viitorului: la ce bun sã trãieºti o nenorocire de douã ori, odatã când o aºtepþi

sã vinã ºi încã odatã, când te-a lovit cu adevãrat?

În primul trimestru al anului 1948, aceastã strategie e foarte perceptibilã. Timpul ºi spaþiul sunt medii indiferente, care îºi capãtã culoarea de la propria ta dispoziþie. „Am descoperit un lucru simplu, cã locurile nu înseamnã nimic mai mult decât viaþa pe care o trãim în ele. E atâta liniºte ºi izolare aici – dacã aº vrea sã fiu liricã þi-aº vorbi despre cântatul cocoºilor, ogrãzi, soare, tãcere, pisici ºi alte orãtãnii…. – Adineaori focul era extraordinar. Jãratecul era portocaliu incandescent ºi negru, iar din el ieºeau douã flãcãri de un albastru perfect, fãrã ames- tec… Armãsarul lui Fãt-Frumos, care se hrãnea cu jãratec, trebuie sã fi fost un animal superb. – Am redus contactul cu exteriorul la minimum; nici nu citesc jurnale, nici n-ascult radio, nici nu stau de vorbã cu nimeni decât despre lucruri lipsite de interes… fac ca ºi când lumea întreagã s-ar mãrgini la scrisorile

66

TIMPUL CE NI S-A DAT

tale, la cartea pe care o citesc ºi la frumuseþea nouã pe care o descopãr zilnic ba în lucruri, ba în suflet.“ Toate bune ºi frumoase, dar aceastã soluþie nu se potriveºte oricui ºi oricând. În acele luni (ultimele), eram încã un copil ale cãrui probleme cad în sarcina pãrinþilor; pentru ei, situaþia era mult mai dramaticã. Tata îºi vãzuse investiþiile, de care era atât de mândru, anihilate una câte una; nu se dãdea în Bucureºti nici o autorizaþie de construire, aºa încât excelentul sãu teren în plin centru nu putea fi valorificat; clãdirea din Olteniþa era rechiziþionatã ºi abia dacã ni se îngãduia sã locuim într-un colþ al ei – pentru câtã vreme? Se desfiinþaserã toate instituþiile unde lucrase în ultimul timp, bãnci, cooperative; îi rãmãseserã doar niºte pãrþi dintr-o orezãrie localã, care au constituit timp de câteva luni unicul nostru venit. În schimb, puteam vinde o sumã de lucruri – mobile, tablouri – ºi asta se ºi întâmpla; atâta doar, cã ºi numãrul lor avea un sfârºit. Din câte-mi pot da seama, în faþa acestei situaþii destul de sumbre, tata adoptase o soluþie care nu era departe de a mea: se înscrisese la un concurs local de ºah ºi ceasuri întregi juca în tãcere cu diferiþi parteneri tot tãcuþi, tot concentraþi, poate încercând ºi ei sã-ºi uite astfel necazurile. Cu mama, situaþia era mai gravã. N-o mai vãzusem niciodatã astfel: apaticã, indiferentã. O tot rugam sã mai „aranjãm“ ultima din odãiþele noastre, dar n-avea nici un chef; ar fi stat cu toate cuferele închise, de fricã sã nu fie din nou mutatã cine ºtie unde; ceasuri întregi rãmânea cu ochii pe geam sau pe un lucru de mânã care nu progresa deloc. Mi se rupea inima vãzând-o astfel, dar nu cred cã o înþelegeam exact, pentru cã perspectiva mea era de fapt a unui om care are toatã viaþa în faþã. Astãzi îmi pot figura ce înseamnã sã þi se întunece astfel destinul la aproape ºaizeci de ani; dupã ce am trãit în preajma ei pânã la capãtul lungii sale vieþi, am înþeles ºi cât de strâns rãmãsese legatã de þara ei de baºtinã. Pentru mine, atunci, ea era „mama“ ºi locul ei firesc era alãturi de noi; iubea din tot sufletul noua ei þarã ºi oamenii ei, vorbea româneºte aproape perfect; obiectiv însã, era o exilatã ºi o ºtia. Izolarea crescândã a þãrii noastre faþã de Occident

67

ANNIE BENTOIU

însemna pentru ea imposibilitatea de a-ºi reîntâlni familia, un frate mult iubit (pe care n-avea sã-l mai revadã niciodatã), o sumã de veriºoare ºi prietene care-i fuseserã ca niºte surori, o atmosferã, niºte peisaje (dintre cele mai frumoase ale lumii), o limbã, un cadru de viaþã, un tip de civilizaþie care nu puteau fi înlocuite cu nimic altceva. Din 1920, când se cãsãtorise în România, nu trecuserã niciodatã mai mult de trei ani fãrã ca ea sã se reîn- toarcã pentru o lunã, douã în þara unde se nãscuse. Lunga întreru- pere datoratã rãzboiului o suportase cu greu, numãrând zilele pânã la pace; aceasta venise, dar chipul ei era nou, inexplicabil, din ce în ce mai ameninþãtor. Scrisori îi mai soseau încã din când în când, tot mai rare, iar în cele pe care le scria ea, mult lãudate pentru vioiciunea ºi pitorescul lor, trebuia sã-ºi suprave- gheze orice cuvânt, dacã voia sã fie sigurã cã vor ajunge la desti- naþie. Trecuserã acum doisprezece ani de la ultima ei cãlãtorie; cred cã dacã cineva i-ar fi spus atunci cã pânã la întoarcerea ei pe pãmântul iubit aveau sã mai treacã alþi ºaptesprezece, poate cã în momentul acela, nu mai târziu, i s-ar fi oprit inima de la sine… Al patrulea membru al familiei, într-un fel, era Maria. Sosise în casa noastrã în ziua în care eu împlineam ºapte ani ºi n-o mai pãrãsise. Tata venise cu dânsa de la Bucureºti, de la Oficiul de plasare, ºi m-am tot întrebat ce anume îl fãcuse s-o aleagã:

era foarte grasã, deloc frumoasã, cu un pãr des, negru, strâns într-un coc ºi un glas ca de bãrbat. Cum i-o fi dibuit el cinstea, bunãtatea ºi priceperea sub acea bizarã înfãþiºare? O copilãrie sãracã în satul de naºtere de pe Valea Someºului, în care paza caprelor o învãþase sã se hrãneascã cu rãdãcini de ferigã ºi sã descopere culcuºul cãprioarelor ºi al porcilor mistreþi, nu o pre- gãtise, desigur, pentru viaþa de slujnicã în Bucureºti. Acolo se temuse de Fata Pãdurii, pe care un cioban o alungase cu semnul crucii, dar ea n-o mai uitase niciodatã: era frumoasã ca o zânã, cu un pãr lung pânã la picioare pe care-l tot despãrþea cu mâinile:

avea picioare de cal ºi cânta dumnezeieºte… La oraº avea sã cunoascã altfel de spaime: stãpâni mai buni, stãpâni mai rãi,

68

TIMPUL CE NI S-A DAT

o fetiþã pierdutã la vârsta de trei-patru luni, dupã o pneumonie.

N-a mai plecat de la noi ºi câtã vreme am locuit în casa veche,

cea cu grãdinã, s-a simþit ca în rai: iubea pomii, florile, câinii cu care pleca în plimbare spre port cu biciuºca în mânã, mesele bune care i se cereau ºi la care dovedea mare pricepere. Pe mama

o adora: „Coniþa e o sfântã“, repeta ea ºi nu eram departe de

a-i da dreptate. Mama o învãþase sã citeascã; acum ziarul zilei

îi aparþinea Mariei dupã-amiaza. La început, descifra numai

titlurile; apoi am început sã-i trec cãrþile mele. Basmele lui Ispi- rescu i-au plãcut atât de mult încât chipul ei mi-a stat în faþã, tutelar, câtã vreme am tradus o parte din ele pentru ipotetici cititori francezi, vreo patruzeci de ani mai târziu. În anul despre care vorbesc, nu mai aveam din ce sã-i plãtim simbrie; trãia pe lângã noi, împãrþindu-ne sãrãcia. Între ei toþi, eu eram desigur „cea micã“ ºi, în ciuda preten- þiilor mele culturale, mã purtam încã de multe ori ca un copil rãsfãþat. Pascal îmi tot cerea sã mã maturizez, dar eu cam bãteam pasul pe loc. Mi-e ruºine acum, recitindu-mi scrisorile, de neîn- þelegerea profundã ºi de iritarea cu care vorbeam despre tata, descumpãnit ºi el în faþa problemelor financiare cãrora nu le

gãsea nici o rezolvare. În mintea mea, formasem cu Pascal o uni- tate indestructibilã ºi tot ce se deosebea de ea era condamnat. Era probabil criza tipicã de adolescenþã, în care contururile noii personalitãþi se izbesc de dependenþa existenþialã faþã de familie. Dãdusem la lucrat o bluzã: „mâine trebuie sã-i cer (tatei) bani pentru croitoreasã ºi prevãd cã are sã se încrunte olimpic, iar ciorile de pe acoperiº au sã zboare speriate. Sunt o mulþime; sunt foarte obraznice ºi au niºte ochi mici, de faianþã albastrã, cu care sunt sigurã cã te vãd ºi dupã perdele. Ca probã cã dacã le scoþi limba, fug.

*

O serie de întâmplãri au avut darul s-o smulgã pe mama din starea ei de apatie ºi pe mine din lumea cãrþilor din care riscam sã nu mai ies.

69

ANNIE BENTOIU

Prietena noastrã Marinette se afla într-o situaþie neobiºnuitã. Cândva, în Elveþia, tânãra se dusese la un bal al ambasadei noas- tre la Berna, împreunã cu o prietenã care fusese invitatã; cunos-

cuse acolo un tânãr înalt, elegant, cu care dansase seara întreagã.

A

fost, se vede, un fel de dragoste la prima vedere de vreme

ce

s-au cãsãtorit dupã câteva luni; el fiind rechemat în þarã, ea

l-a urmat în România. Când am cunoscut-o noi – înaltã, cu ochi albaºtri ºi un pãr blond superb, cu o expresie când prea gravã, când surâzãtor intimidatã – pãrea atât de pierdutã în lumea de

aici, iar mentalitatea ei era atât de elveþianã, încât ne-a cucerit inimile imediat. Ea cãpãta astfel o a doua mamã, sprijin fãrã preþ în þarã strãinã, iar eu pe acea sorã mai mare pe care mi-o dorisem inutil toatã copilãria. O sorã activã, generoasã, veselã

ºi

cu o mare capacitate de indignare, trãsãturã pe care o avea

ºi

mama ºi care mi s-a pãrut mereu a fi expresia celui mai sãnã-

tos simþ moral (nu duceau nici una lipsã de subiecte, de la bacºi- ºurile care trebuiau date mereu pânã la transformãrile politice

la

care asistau pas cu pas!).

O

vãzusem des în ultimii ani; avea acum o adorabilã fetiþã

de

un

an ºi ceva, ºi pentru viitorul acesteia luase o hotãrâre cât

se

poate de îndrãzneaþã, punând în aplicare un plan propus de

soþul ei. Fãcuserã un divorþ de formã; ea ºi fetiþa urmau sã se rapatrieze în Elveþia, iar el, dupã un timp, avea sã le urmeze.

Planul ni se pãruse ciudat; când am aflat de el, divorþul era deja

în

curs. Dat fiind cã el lucra în continuare la Externe, ne-am spus

o fi ºtiind el ceva. Oricum, ca divorþul sã parã real, Marinette

ne-a rugat s-o gãzduim un timp la Olteniþa, împreunã cu fetiþa

ºi cu o tânãrã îngrijitoare. Ceea ce s-a ºi fãcut, spre bucuria gene-

ralã. Mi-am cedat odaia ºi am dormit în sufragerie; deºi eram cumplit de înghesuiþi în cãmãruþele noastre ºi problemele generale erau cum erau, cele aproape douã luni petrecute împreunã au

rãmas în memoria mea ca o epocã luminoasã, veselã, formatoare. Marinette, la cei douãzeci ºi opt de ani ai sãi, îmi inspira nu numai dragoste, dar ºi admiraþie. Întâi, pregãtirea profesionalã:

70

TIMPUL CE NI S-A DAT

avusese câtva timp, aici, un post excelent la o instituþie inter- naþionalã, ca secretarã multilingvã ºi posedând o diplomã echi- valentã cu Academia noastrã Comercialã. Nu era însã primul ei post: în tot timpul rãzboiului lucrase în þara ei în adminis- traþia planului Wahlen, o experienþã pe care o puneam mereu sã ne-o povesteascã. Planul Wahlen fusese o soluþie tipic elveþianã la problemele alimentare din perioada rãzboiului. Þara aceea nu are decât foarte puþin pãmânt arabil, ea se aproviziona, pe acest capitol, aproape integral din import ºi se afla acum înconjuratã de þãri ale Axei sau supuse ei, de care n-avea chef sã depindã în nici un fel. Doctorul Wahlen avusese ideea sã propunã populaþiei (la început, mi se pare, într-un singur canton) cultivarea de legume, fructe ºi cereale pe toate petecele de pãmânt utilizabile: terenuri de sport, parcuri de agrement ºi bineînþeles curþile oamenilor, pânã la cele mai mici spaþii de sub ferestrele vilelor din oraºe. Rezultatele au fost atât de strãlucite încât planul a fost extins la nivel naþional, ceea ce a necesitat, desigur, o administraþie pe mãsurã. Marinette lucrase cu dr. Wahlen cât timp durase rãzbo- iul, iar noi ascultam, uimite, percepând importanþa iniþiati- vei individuale într-un moment în care, la noi, ea se vedea redusã la zero. În momentul acela, pentru mine, mentalitatea lui Marinette era o versiune modernã a celei din Elveþia francezã, aºa cum mi-o prezentase mama. Era un fel realist ºi foarte eficient de a vedea lucrurile, supus însã unei cenzuri morale implicite, pe care aici nu o întâlneam nicãieri. Din ceea ce o mira pe Mari- nette la noi, bune ºi rele, înþelegeam ce era la noi diferit. Nu mã sãturam sã-i observ reacþiile, lucru foarte uºor, de vreme ce ea era o fiinþã simplã ºi fãrã ascunziºuri. O laturã din formaþia ei m-a impresionat cu deosebire, ºi anume cea practicã. Pe lângã studiile ei economice, ca pregãtire pentru viaþã, Marinette fãcuse nu numai stenografie, ci ºi, cu toatã modestia, un curs de croi- torie ºi unul special de bucãtãrie ºi economie menajerã. Desco- perind la noi, în cadrul micului ei exil provincial, o maºinã de

71

ANNIE BENTOIU

cusut, s-a apucat sã-i confecþioneze fetiþei un întreg trusou. Vedeam acumulându-se rochiþe delicioase, pantaloni lungi de joacã ºi sport, croite din pânzeturi simple, ba chiar ºi o rochie foarte reuºitã pentru ea însãºi. Am cerut sã învãþ ºi eu: dupã plecarea ei ºi în apropierea toamnei chiar mi-am pus noua ºtiinþã în apli- care. În anii grei care au urmat, i-am fost recunoscãtoare pen- tru tot ce mã învãþase. Poate cã totuºi darul cel mai de preþ al acestei lungi ºi sub- stanþiale vizite a fost, pentru mine, farmecul irezistibil, fantezia ºi graþia fetiþei de un an ºi opt luni, al cãrei nume se schimba dupã interlocutori: Catherine, Catinca sau Catrinel. În acele zile, nãzbâtiile ei revin atât de des în scrisorile mele cãtre Pascal (ºi ale lui cãtre mine, cãci ei se vedeau uneori la Bucureºti) încât aproape îmi vine a crede cã prezenþa ei a jucat în viaþa noastrã un rol premonitoriu, ca o prefigurare a viitoarei noastre fiice. „Mutriºoara ei mã topeºte complet, e atât de uºoarã ºi de fra- gilã în braþe! Are o piele de plantã tânãrã… o frãgezime de necre- zut, ca o tulpinã netedã. Mai are ºi personalitate, ºi capricii, ºi mai dã ºi semne clare de afecþiune; e o adevãratã minune…“ „Suntem reciproc îndrãgostite.“ „Aº înnebuni dacã aº avea o puºtancã aºa.“ Tabloul s-a întunecat brusc, dramatic, când s-a aflat cã divor- þul era cât se poate de real: Marinette avea o rivalã, care se dãduse pânã atunci drept cea mai bunã prietenã a ei ºi care de abia aºtepta sã-i ia locul, în modul cel mai oficial cu putinþã. Câte aflam, în mod precipitat, despre natura umanã! Pe noi toþi, într-un fel, catastrofa ne-a apropiat ºi mai mult. Dragostea ºi sprijinul mamei au fost pentru Marinette salva- toare. A plecat pãstrându-ºi speranþa cã soþul ei, la care încã þinea, o va urma dupã un timp. Noi, cei de aici, nu doream decât sã le vedem, pe ea ºi pe fetiþã, în siguranþã. Am urmãrit cu sufle- tul la gurã problemele administrative, ieºirea diferitelor autori- zaþii, a paºapoartelor, a fiecãrei hârtii. Ce importanþã avea cã plecau atât de departe? Totul era sã le ºtim la adãpost într-o

72

TIMPUL CE NI S-A DAT

þarã normalã, stabilã, deschisã, în care sã-ºi croiascã un drum cât de cât liniºtit. Au plecat în primele zile ale lui august. Pascal îmi comunicã vestea ºi comenteazã: „Îmi venea sã cânt numai muzicã eroicã.“ Ne-am scris unii altora de câte ori s-a putut. Mai târziu, Mari- nette ne-a trimis diverse pachete salvatoare, dar nu ne-am revãzut decât douãzeci de ani mai târziu. ªi pentru cã rolul ei în viaþa noastrã nu putea fi decât benefic, tot ea avea s-o gãz- duiascã, în anii ’80, pe fiica noastrã, în primii ei ani de exil.

*

Am tot vorbit de lipsuri, dar n-am precizat nimic. Cel mai

simplu ar fi sã citez aici date extrase dintr-un mic tabel apãrut

în Scînteia în primele zile ale anului 1948 ºi intitulat „Zile când

primim pâine ºi când primim mãlai“. Sunt enumerate cinci tipuri de cartele, care aveau sã rãmânã valabile ani de-a rândul: A (pentru mineri), B (muncã grea), C (muncã obiºnuitã, de ex. funcþionari), D 1 ºi D 2 (membri de familie) ºi E (populaþia nesa- lariatã). Cantitãþile de pâine sunt, în ordine: A. 700 g, zilnic;

B. 500 g, zilnic; C. 350 g, numai de miercuri pânã duminicã;

D 1 ºi D 2 . 250 g, de joi sau vineri pânã duminicã; E. 250 g, o

singurã zi pe sãptãmânã (joia). În zilele fãrã pâine se distri- buie mãlai, între 250 ºi 350 g pe zi. Pentru înþelegerea exactã a situaþiei, trebuie adãugate niºte lucruri: mai întâi, cã existau o sumedenie de oameni care n-aveau drept la cartelã deloc; apoi cã, pânã la naþionalizarea din iunie,

au mai funcþionat niºte mori ºi brutãrii particulare, unde se putea cumpãra pâine ºi fãinã „la liber“, doar cã erau mult mai scumpe. În fapt, tot mai multã lume îºi fãcea pâine în casã; la noi, Maria ne cocea „turtã“, un fel de pâine fãrã drojdie care ne plãcea grozav. Odatã cu naþionalizarea, pentru cei fãrã cartele pâinea

ºi fãina au dispãrut cu totul. În curând, de altfel, pâinea pe car-

telã nu va mai fi fãcutã din aluat obiºnuit, ci dintr-o pastã moale,

73

ANNIE BENTOIU

negricioasã, ce se turna în forme dupã o reþetã sovieticã (nu era rea).

În al doilea rând, mai trebuie amintit ºi cã Romulus Zãroni, ministru al agriculturii în 1946, declarase atunci: „Cartelele se vor desfiinþa dupã recolta viitoare“, ºi fusese crezut. În fine,

e adevãrat cã aveam atunci de plãtit Uniunii Sovietice impor-

tante despãgubiri de rãzboi. E probabil imposibil de lãmurit astãzi, cu privire la acea teribilã sãrãcie, ce se datora acelor despãgubiri ºi ce era efectul transformãrii brutale a sistemului politico-economic. Eu nu încerc decât sã-mi aduc aminte. Carte-

lele au rãmas în funcþie ani de zile, pe lângã pâinea în aceleaºi cantitãþi, raþionalizându-se mereu ºi alte alimente (ulei, carne, zahãr, paste fãinoase, biscuiþi). În plus, s-au introdus cartele

ºi pentru îmbrãcãminte. Practic, ani de zile dupã rãzboi, carte-

lele au fost principalul mijloc legal de a te hrãni ºi a te îmbrãca. Iar fãrã cantinele legate de întreprinderi ºi instituþii (unde puteau lua o masã caldã unii membri ai familiei, dar nu bãtrânii, copiii ºi cei fãrã serviciu), cei mai mulþi n-ar fi putut subzista. Soluþiile pentru alcãtuirea meselor, în acea perioadã olteni- þeanã încã fericitã, erau neaºteptat de variate. Vânãtoarea, din pãcate, era interzisã acum oamenilor de rând, cãrora li se confis- caserã armele ºi permisele: deþinerea ilegalã de arme devenise un delict foarte grav ºi se pedepsea cu mulþi ani de închisoare. De pescuit încã se mai putea, dar discret: în vara aceea am avut uneori ºi peºte. În toate gospodãriile se puneau ouã la clocit în cantitãþi cât mai mari, iar puii se consumau cât mai târziu ºi cu mare chibzuinþã. În februarie, când am sosit noi, încã nu era sezonul; norocul a fost cã în absenþa noastrã podul se um- pluse de cucuvele ºi porumbei. Pe ultimii, nu ºtiu cum fãcea Maria cã reuºea sã-i prindã. Pilaful de porumbei, dacã nu eºti sentimental, e delicios. Carne se vindea extrem de rar, cu o aglomeraþie enormã ºi scene de adevãratã isterie. Disciplina cozii încã nu era acceptatã cu resemnare, cum am cunoscut-o mai târziu. Prima oarã dupã

74

TIMPUL CE NI S-A DAT

sosire, Mariei i-a scãpat o vorbã nefericitã, cum cã „s-o ser- veascã bine, cã e pentru domnul doctor“. Atât i-a trebuit! Din

câte ne povestea, a crezut cã au s-o ia la bãtaie. Trecusem totuºi prin niºte ani de rãzboi, dar aºa ceva nu i se mai întâmplase.

O vãd ºi acum, închinându-se de parc-ar fi fost sfârºitul lumii.

Cu timpul, am fãcut ºi noi rost de niºte gãini, ba chiar ºi de gâºte, de un curcan ºi de niºte curci. Noroc cã era loc destul în curte. Odatã, un uliu a scãpat din gheare un pui tânãr, pe care Maria l-a oblojit ºi l-a fãcut bine. Sper cã a fost sacrificat printre cei din urmã. Era perioada despre care Pascal scria cã „deocamdatã trãim ca niºte capre vesele dansând pe Vezuviu.“ Totuºi, încã în primãvarã, ne-am dat seama cã trebuia acþio-

nat într-un fel. Peste drum exista un teren viran care era al nostru

ºi am hotãrât sã-l cultivãm. Ne-a trebuit pentru asta o hârtie

oficialã de „concesionare“ (!). Fapt e cã, într-o luni dimineaþã, Maria ºi cu mine ne-am dus sã desþelenim locul cu pricina. Caz- malele noastre se loveau de pietre ºi de cãrãmizi, pe care le dãdeam la o parte: fusese acolo vechea uzinã electricã, acum dãrâmatã. Cei din casã, mai ales Marinette, erau sceptici: ce

iasã dintr-un astfel de pãmânt? Am lucrat cu zor pânã seara.

În

dimineaþa urmãtoare a fost tocmit un om, care a sãpat ºi el

cu râvnã, tot timp de o zi. Maria a pus niºte seminþe, iar cerul ne-a trimis câteva zile de ploaie. Vreo trei sãptãmâni mai târziu, plantele de fasole ºi de roºii se înãlþaserã biniºor, iar Marinette, cu planul Wahlen în minte, nu-ºi mai revenea: „Fãrã nici un pic de îngrãºãminte! ªi cu toate pietrele de acolo! Dar ce pã- mânt aveþi!“ Straturile acelea de legume, udate ºi îngrijite, ne-au hrãnit pânã în toamnã ºi chiar mai târziu. Pe tata îl tot chemau la muncã voluntarã, atât de voluntarã încât a refuzat de douã ori sã se ducã, dar a treia oarã n-a avut încotro. Nu ºtiu ce l-au pus sã facã, nici cât i-o fi fost de utilã contribuþia. Tata avea atunci aproape ºaizeci de ani. Nu era vorba însã de eficacitate, ci de înfrângerea voinþei ºi de o satis- facþie datã celor mai mãrunþi.

75

ANNIE BENTOIU

La sfârºitul primului trimestru 1948 au avut loc alegeri par- lamentare, noii deputaþi având ca principalã misiune sã pregã- teascã o constituþie republicanã, ceea ce au ºi fãcut în doar câteva zile. Mandatele aparþineau practic toate partidului de guvernãmânt: dintre cei 414 deputaþi, nouã simbolizau „opozi- þia“, aparþinând unor partide-fantomã, toate de obedienþã comu- nistã. Totuºi, înainte de alegeri trebuie sã fi domnit oarecare anxietate, de vreme ce Gheorghiu-Dej s-a simþit obligat sã pre-

cizeze în public cã statul protejeazã proprietatea þãrãneascã ºi

sã respingã „vechea ºi cunoscuta minciunã“ cum cã, dupã

alegeri, þãranilor li se va lua pãmântul. De asemenea, ne asigurã

el, nu va mai fi nici o a doua reformã monetarã.

Ce cuvinte frumoase! Campania de colectivizare a început în anul urmãtor, iar reforma monetarã a avut loc în 1952. În Scînteia sunt desenate o ºtampilã ºi niºte buletine de vot,

lista nr. 1 fiind cea a guvernului. Pe acel desen, listele sunt abia schiþate, par niºte arãtãri fantomatice ºi chiar aºa au ºi fost, de vreme ce majoritatea votanþilor nu le-a vãzut la faþã. În scrisoa-

rea mea cãtre Pascal nu dau detalii: „Am votat. Prima mea mani-

festare cetãþeneascã. Nu e prea fericitã. La început toatã chestia

mi s-a pãrut plictisitoare, apoi hilarã, apoi tristã.“ Plictisitor

a fost sã verific dacã eram pe lista celor cu drept de vot (pãrinþii mei nu figurau) ºi sã mã duc acolo. Nu mi s-a dat nici o ºtam- pilã, ci doar o foaie purtând o fotografie ºi un singur nume;

mi s-a explicat cã trebuie s-o îndoi în jumãtate, cu poza înãuntru,

ºi apoi s-o introduc în urnã. Am vrut sã fac asta pe loc, aºa cum eram în picioare în faþa celui care mã învãþa, dar am fost poftitã sever sã îndoi hârtia într-o cabinã, explicându-mi-se cã „votul e secret“. Asta a fost partea hilarã. Tristeþea a venit ime- diat dupã aceea ºi n-are nevoie de explicaþie 7 .

7 Mã întreb cum aº fi reacþionat dacã mi s-ar fi spus atunci cã vom continua sã votãm cu toþii în acest fel, cu mici variaþii de regie, mai mult de patruzeci de ani. „Nu e nevoie sã mai numãrãm voturile“, îi spune primarul unui sat moldovenesc, la alegerile din 1992, unui observator

76

TIMPUL CE NI S-A DAT

*

Între timp, învãþam pentru examene. Un efort care nu mi-a adus nimic pe plan practic, dar a fost excelent ca exerciþiu. Am reuºit sã dau în acel an o restanþã din anul doi ºi toate cele cinci examene de anul trei. Un sentiment de deºertãciune se lega de tot acel domeniu rãvãºit de justiþia de clasã, de minimizarea dreptului de proprietate pânã la completa lui dispariþie, de struc- tura de stat modificatã radical prin contopirea celor trei puteri într-o singurã mânã. Iar în cursurile noastre figurau încã dispo- ziþii privitoare la poliþe ºi la cambii! Fãrã a fi asistat la nici o orã de curs, mã luptam cu niºte fascicule ºapirografiate (cum se spunea atunci) care treceau din mânã în mânã. Memoria reþinea fragmentar acel material, iar ceea ce fusese reþinut se ºtergea rapid prin nefolosire. Ca gimnasticã intelectualã însã, e sigur cã n-a fost inutil. Pascal continua sã mã tuteleze. Defectele noastre ieºeau trep- tat la ivealã. Dacã pe mine mã supãrau autoritarismul ºi intenþia lui declaratã de a mã transforma dupã modelul sãu, lucru pe care-l ºtiam cu neputinþã, era ºi el exasperat, uneori, de mofturile mele ºi de refuzul meu tãcut de a-i aplica sfaturile aºa cum dorea el. În schimb, exemplul sãu zilnic, la început surprinzãtor, a fost pentru mine o manã cereascã pentru care-i port ºi azi recu- noºtinþã, deºi desigur cã nu l-am putut urma întru totul. Cred cã soarta l-a fãcut sã moºteneascã de la fiecare din pãrin- þii lui cele mai preþioase calitãþi. De la tatãl sãu a primit nu atât bine-cunoscuta memorie a acestuia, cât o putere de concentrare

englez stupefiat, „la noi în sat toatã lumea voteazã cu domnul Iliescu“. În ultimii ani ai epocii ceauºiste, câþiva tineri profesori, rãmaºi dupã miezul nopþii într-o secþie de votare sã pãzeascã urna plinã, în aºteptarea unui camion care nu mai venea s-o ia, au avut curiozitatea s-o deschidã:

în interiorul buletinelor frumos împãturite au gãsit fel ºi fel de zmângãleli:

desene, ºtersãturi, înjurãturi neaoºe, cuplete în stil popular. Era vremea când circula de mult bancul în care unul întreabã: „Când au avut loc primele alegeri libere?“ ºi altul rãspunde: „Când Adam a ales-o primul pe Eva de nevastã…“

77

ANNIE BENTOIU

de care mã minunez ºi acum, ºi care-i permite sã facã orice lucru în mai puþin timp decât oricine altcineva. În vremea exa- menelor de care vorbesc, enervat de dificultãþile mele cu dreptul penal, îmi scria cu naturaleþe: „Cursul are 900 pagini. Dragã, e treabã de 10 zile bine umplute.“ (Sublinierea e a lui). ªi con- tinuã: „Am citit destul pentru cele 6 examene pe care le-am dat la drept ca sã ºtiu cât se poate învãþa.“ Nouã sute de pagini de memorat în zece zile! Þin minte ºi acum stupoarea mea, mai ales cã ºtiam cã nu minþea. Pascal nu minte niciodatã, ºi asta

a fost poate trãsãtura pe care am îndrãgit-o cel mai mult. E ºi

aici perceptibilã influenþa tatãlui, cum mãrturiseºte el în altã scrisoare: „M-am format cinstit sufleteºte prin exemplul lui ºi

atmosfera creatã de el.“ Dar este ºi o trãsãturã a sa, structuralã. Darurile muzicale le-a moºtenit de la mama sa, Alice Nicu- lescu, în tinereþe elevã, un timp, la Conservator, în clasa de pian

a Floricãi Muzicescu. Înzestrarea lui Pascal este însã una artis-

ticã de ordin mai general. Este o anume alcãtuire a firii lui care-i permite sã identifice elementul artistic latent în tot ce percepe prin simþuri ºi sã-l incorporeze la rândul sãu în orice material. Dacã nu s-ar fi dãruit muzicii, Pascal ar fi putut atinge un nivel înalt de performanþã nu numai în picturã, dar ºi în literaturã. El a ales, desigur, domeniul care-l interesa ºi-l atrãgea cel mai puternic, investindu-ºi în el toatã energia. ªtiu cã poziþia soþiei care-i cântã osanale soþului sãu este aproape insuportabilã. Dar eu nu fac aici decât sã constat. ªtiu ºi cã el mi-a interzis sã-l laud ºi, în general, în acest text, sã vorbesc de el. Aºa ceva este, desigur, imposibil. Ca sã echilibrez însã lucrurile, prind din zbor ocazia sã spun ºi câteva vorbe în apãrarea soþiilor sau femeilor care au împãrtãºit viaþa unor artiºti cunoscuþi. Trebuie sã observãm cã puþine categorii sunt mai prost vãzute decât a lor. Misiunea le este atât de grea, încât aproape nici una nu reuºeºte sã-i facã faþã. Ori sunt pisãloage ca Xantippa, ori frivole precum Konstanze Mozart. Sunt ambiþioase ca Daniel Stern, abuzive precum Cosima Wagner, insuportabile ca George

78

TIMPUL CE NI S-A DAT

Sand, nevrotice ca Zelda Fitzgerald. Când nu au acest gen de defecte, le au pe cele contrare, adicã sunt ºterse, plicticoase, nein- teresante. Dar cum le-am putea pretinde sã se mãsoare cu extra- ordinarii lor parteneri, care ating cote de performanþã atât de neobiºnuite? „Contre les grandes qualités, il n’est de remède que l’amour.“ (Împotriva marilor calitãþi, nu este alt leac decât dragostea.) Nu mai ºtiu de unde am cules aceastã maximã, care îmi pare extrem de importantã în nenumãrate situaþii. Ea este de o înþelepciune evidentã în ceea ce priveºte viaþa în doi, cãci

a o transforma pe aceasta din urmã în competiþie (existã ºi acest

soi de menaj) duce la o continuã agresivitate, iar a te îngenun- chea pe tine cu totul înseamnã a pregãti terenul pentru depresiile viitoare. Dar propoziþia de mai sus sugereazã o acceptare gene- roasã ºi recunoscãtoare a superioritãþii altora în orice domeniu. Ea poate fi aplicatã întregii þesãturi de relaþii sociale, fiind cel mai folositor antidot al resentimentului. Ca sã revenim la artiºti, au ºi ei metehne bine-cunoscute: sunt fragili, capricioºi, cu dispo- ziþie variabilã, hipersensibili, abstraºi din realitatea cotidianã sau deformându-i grav proporþiile ºi cer mereu de la ceilalþi o disponibilitate totalã. Iar bietele lor soþii fac ºi ele ce pot, cât pot, cum pot – neîncetat recunoscãtoare destinului pentru darul

fãcut lor, care e poate cel mai de preþ: acela de a putea, în acelaºi timp, admira ºi iubi. Cu asta, am încetat sã mai vorbesc despre Pascal. De acum încolo am sã spun doar ce a fãcut sau ce n-a fãcut, de câte ori

e necesar pentru firul poveºtii. ªi sã nu mi se spunã cã n-am fost

obiectivã. Luciditatea ºi adevãrata dragoste îmi par unul ºi ace- laºi lucru. Trebuie însã sã precizez cã cele spuse sunt gândurile mele de azi. În vara aceea, când ne cunoºteam abia de un an ºi ceva, din toate acestea nu înþelegeam mai nimic. Cea mai curentã reacþie a mea era sã mã mir.

*

În timpul examenelor, când veneam la Bucureºti încercam sã-mi revãd ºi unele prietene. Cea pe care am cãutat-o atunci cel mai des a fost Monica, atât eram de dornicã sã discutãm

79

ANNIE BENTOIU

în contradictoriu situaþia generalã. Ea se înscrisese recent în partidul comunist ºi o fãcuse din convingere, nu din oportu- nism. Era o fire entuziastã, generoasã ºi încrezãtoare; astãzi, aº zice cã era construitã exact aºa cum trebuia ca sã fie receptivã la „aberaþia mãsluitã de ideal“, cum numeºte Vinea ideologia în chestiune. În toamna precedentã, în care dezbãtusem împreunã o serie de aspecte ale problemei, Monica mã surprinsese cu o mãrtu- risire: „ªtii, deunãzi m-a îmbrâncit un tip pe stradã, adicã m-a lovit cu braþul cu toatã puterea ca sã-ºi facã loc. Un nenorocit, un jerpelit. Pe moment am fost furioasã ºi am vrut sã protestez, dar apoi mi-am dat seama cã, de fapt, noi eram de vinã cã el ajunsese aºa.“ Înterpretarea ei m-a impresionat ºi am stat sã mã gândesc. Cum am mai spus, eram din principiu de acord cu orice mãsuri în favoarea celor sãraci ºi a celor cu probleme, cu orice program compensatoriu sau de naturã a le ameliora soarta. Dar partea cu vina (a ei ºi a mea, personal, chiar cã nu) mi s-a pãrut exce- sivã. Eram gata sã accept cã se dãduse dovadã de nepãsare, de indiferenþã, de egoism în tratarea problemelor sociale. În argu- mentaþia Monicãi, desigur un ecou al cursurilor pe care le urma, percepeam însã o intenþie de culpabilizare generalã care-mi pãrea totodatã nedreaptã ºi de rea-credinþã. Cândva, am venit plinã de nerãbdare s-o întreb ce gândea ea despre campania virulentã împotriva lui Tito, adulat ca un zeu doar cu câteva luni în urmã. N-avea nimic de spus, partidul ºtia ce face, trãdãtorii trebuie pedepsiþi. Asta m-a împiedicat sã mai aduc în discuþie, cum îmi propusesem, defenestrarea bietului Jan Masaryck. Monica locuia într-un cãmin foarte plãcut în miezul oraºului, unde mai stãtuserã câteva foste eleve ale ªcolii Centrale ºi-i pri- veam, cu nostalgie mãrturisitã, odaia pe care o împãrþea cu una sau douã colege, dar din care se putea duce zilnic pe jos la facul- tate. I-am spus cã mã informasem ºi eu de condiþiile cerute pentru a fi primitã ºi cã renunþasem, aflând cã era nevoie de un certificat

80

TIMPUL CE NI S-A DAT

de paupertate. Spre uluirea mea (ºi atunci i-am mãsurat desprin- derea de realitate), mi-a replicat, mãturând argumentarea mea cu mâna: „Ei, sã nu-mi spui cã domnul doctor nu poate sã-þi facã rost acolo de unul din alea!“ Aveam s-o revãd de douã ori în acei ani, amândouã întâl- nirile fiind foarte însemnate pentru mine, ºi le voi povesti la vre- mea lor. Monica nu mi-a fãcut nici un rãu, poate chiar dimpotrivã. I-am pãstrat vechea afecþiune din vremea internatului; dupã cutremurul din 1977, întâlnindu-ne pe stradã, mi-a oferit spon- tan sã locuim un timp la ei, unde era spaþiu suficient, ceea ce era o nouã dovadã de generozitate; dar ne e ºi astãzi uneori greu, când ne revedem din întâmplare, sã regãsim tonul firesc al lun- gilor ºi deschiselor noastre conversaþii adolescentine. În schimb, în acea sesiune din iunie am aflat o veste care lui Pascal ºi mie ni s-a pãrut fascinantã ºi care avea sã determine în noi un întreg plan de acþiune. Nasta Popescu (o altã colegã de clasã, despre care am vorbit în prima parte a povestirii, care acum era în acelaºi an la Medicinã cu Mircea, coleg cu Pascal la Sf. Sava ºi cel mai bun prieten al lui) se mãrita. ªi nu oricum. Slujba cununiei urma sã aibã loc în inima Bucegilor, la schitul Ialomicioarei, ºi erau poftiþi toþi prietenii ºi colegii ei. Cabana Padina, construitã de tatãl ei, fusese una din rãspân- tiile importante ale drumurilor pe care Pascal ºi cu mine le strãbãtusem în anul dinainte. Auzisem în primãvarã cã se con- fiscaserã de la proprietari acele cabane, dar aflând cã nunta va fi totuºi celebratã acolo, ne-am zis cã n-o fi fost adevãrat. În orice caz, am decis cã trebuia sã mergem, ºi anume fãrã sã cerem pãrinþilor noºtri, care aveau atâtea probleme, nici un ban. Era integral planul nostru ºi trebuia sã ni-l finanþãm singuri. Ne-am apucat de treabã, fiecare dupã inspiraþii ºi posibilitãþi. Pascal ºi-a vândut niºte corzi de vioarã ºi a sacrificat o frumoasã cutie de acuarele, pentru care Marta a organizat o loterie în clasa ei. Eu i-am vândut Mariei, pentru nepoata ei din Bucureºti, trei sferturi din rochiile mele de varã ºi alte câteva obiecte personale,

81

ANNIE BENTOIU

între care un ineluº dintr-un aliaj de argint, pe care clasa noastrã ºi-l fãcuse la absolvirea liceului. Apoi ne-am pregãtit rucsacele cu toatã atenþia. Era prima acþiune concretã pe care o realizam împreunã.

*

Cu vreo zece zile înainte de acea plecare pe munte, mã aflam încã la Bucureºti când s-a petrecut aºa-zisa „naþionalizare“ din 11 iunie 1948. Termenul, pânã atunci, desemnase trecerea în domeniul public a unor întreprinderi sau a unei ramuri indus- triale, contra unor despãgubiri. Ce s-a întâmplat atunci în þara noastrã a fost o noutate absolutã, anume confiscarea a 90% din industria naþionalã ºi încredinþarea ei unui partid hotãrât s-o administreze într-un fel care nu mai fusese experimentat decât într-o singurã þarã, ea însãºi supusã celui mai sângeros totali- tarism al vremii. Dupã „stabilizarea“ din anul precedent, care transformase în abur întreaga avere lichidã a locuitorilor þãrii, inclusiv eco- nomiile lor de tot felul, aceastã mãsurã îndepãrta de la condu- cerea unitãþilor productive pe toþi oamenii cu experienþã, cu profesionalism, pe scurt, cum se spune astãzi, cu know how. În optica nouã, priceperea lor „capitalistã“ devenise nu numai inutilã, ci ºi nocivã; cât despre ei ºi familiile lor, nu numai cã sãrãciserã peste noapte, dar nu mai erau primiþi acum nici mãcar ca tehnicieni sau funcþionari. Industriile urmau sã fie conduse conform îndrumãrilor moscovite de executanþi mãrunþi, de o absolutã docilitate. Un bileþel al mamei, trimis mie la Bucureºti în 18 iunie, spune printre altele, cu evidentã prudenþã: „Aici toatã lumea e conster- natã, fiind toþi mai mult sau mai puþin loviþi de ultimele mãsuri administrative. Acestea sunt uneori abuzive. Marinette îþi va da detalii.“ ªi ceva mai departe: Ai sã râzi auzind ce meniuri bizare combinãm, cãci ni se terminã proviziile ºi e greu sã gãsim pânã ºi pâinea cea de toate zilele!

82

TIMPUL CE NI S-A DAT

Confiscarea întreprinderilor sãrãcea nu doar un pumn de „exploatatori“ ºi, odatã cu ei, totalitatea posesorilor de acþiuni, pe atunci foarte numeroºi, ci întreaga populaþie. În scurt timp au dispãrut de pe piaþã toate produsele industriale. Fabricile noi aveau sã realizeze timp de mai mulþi ani doar câteva sortimente din fiecare categorie de produse, ºi acelea de o calitate cu totul îndoielnicã. Izolarea faþã de Occident fãcuse sã disparã o sumã de materii prime ºi alte substanþe pe care le crezusem de neîn- locuit, dar care totuºi au fost înlocuite cum s-a putut. Lipsa colo- ranþilor, de pildã, a dus la niºte produse textile de o cumplitã ºi palidã urâþenie: oamenii de pe stradã arãtau din ce în ce mai jalnic. Am luat aici numai un exemplu. Pe moment însã, altele erau problemele. Brutalitatea confis- cãrilor (patronii veniþi dimineaþa la lucru fuseserã pur ºi simplu daþi pe uºã afarã sau arestaþi pentru „nereguli“) rãspândise frica în toate straturile sociale. Comercianþii aºteptau cu groazã sã le vinã rândul; þãranii, ce sã mai vorbim. Chiar ºi noi pierdeam acum acele „pãrþi“ de orezãrie care ne îngãduiserã sã trãim în primul semestru, ba chiar ºi sã facem „provizii“. În casa noastrã, cea mai lovitã a fost însã Maria. Ani de zile, povãþuitã de mama, îºi plãtise conºtiincios ratele pentru o poliþã de asigurare menitã sã-i îndulceascã bãtrâneþile. Odatã cu naþionalizarea caselor de asigurãri, se alesese praful de toate economiile ei. Mi-o amintesc pe Maria într-o dimineaþã de primãvarã, când eram singure la bucãtãrie unde îmi începeam iniþierea culinarã,

convinsã cã în curând va fi nevoie. Mã întrebase atunci, îngrijoratã:

— Domniºoara Nini, cât crezi cã o sã mai stea ãºtia pe capul nostru? Eu m-am oprit din lucru ca sã mã gândesc mai bine.

— ªtiu ºi eu? Cred cã vreo doisprezece, cincisprezece ani.

Spaima ºi indignarea ei au fãcut-o sã stucheascã în toate pãr- þile ca o pisicã.

— Doamne fereºte, cum se poate! Sã nu mai spui aºa ceva!

83

ANNIE BENTOIU

Cu toate pretenþiile mele de luciditate, nu socotisem bine nici eu. Din fericire, vreo doi ani mai târziu, Mariei i s-a putut stabili, pe bazã de mãrturii, o micã pensie de „personal casnic“ pentru cei paisprezece ani în care lucrase la noi. Veronica a fost cea care a îndrumat-o, iar de gãsit martori care sã-i ateste vechimea n-a fost greu, Maria fiind în categoria ei o personalitate recunos- cutã ca atare de tot oraºul.

*

Trebuie sã revin aici asupra anului 1948, care, deºi se prezintã în aceastã povestire mai degrabã patriarhal, a fost unul dintre cei foarte gravi pentru omenire. Pãrinþii noºtri nu exagerau cu privire la iminenþa unui rãzboi. Tensiunea între cele douã „lagãre“ (expresia a fost pusã în circulaþie de Jdanov) creºtea din ce în ce. De vreo doi ani, Occidentul asistase neputincios la luarea în stãpânire de cãtre ruºi a tuturor þãrilor pe care Armata Roºie apucase sã le ocupe; în 2 iulie 1948 Cehoslovacia cãdea ultima, dupã niºte alegeri în care partidul comunist afirma cã obþinuse 89% din voturi. Statele Unite se aflã într-un an electoral, situaþie care absoarbe o mare parte din energia oamenilor politici ºi-i concentreazã mai degrabã asupra problemelor interne. Foarte conºtient de asta, Stalin foloseºte toate ocaziile pentru a ataca; sutele sale de agenþi informatori, rãspândiþi în tot Occidentul, îl asigurã cã acolo nimeni nu vrea rãzboi, cã oamenii sunt dis- puºi sã renunþe la orice, numai sã nu li se mai cearã sã lupte. În China, armata lui Mao repurteazã victorie dupã victorie, iar rãzboiul civil din Grecia pare a zãdãrnici procentele atât de precis stabilite de Churchill, dar pe atunci neºtiute de nimeni. Totuºi, la sfârºitul lui iunie, Conferinþa de la Londra (SUA, Franþa, Marea Britanie ºi Benelux) ia în sfârºit în serios pro- blema germanã, miºcare la care Uniunea Sovieticã va rãspunde curând prin blocada Berlinului. Se deseneazã astfel tot mai pre- cis situaþia pe care aveam s-o trãim cu toþii, aceea a douã

84

TIMPUL CE NI S-A DAT

Germanii vecine, supuse unor moduri de viaþã diferite, a douã Europe cãrora le va trebui o jumãtate de secol ca sã încerce sã regãseascã un limbaj comun, fãrã sã reuºeascã pe deplin încã multe decenii. Înconjuratã cum era numai de þãri înfeudate Moscovei, þara noastrã pãrea sã fi fost închisã într-o cuºcã. Vechiului complex de izolare, creat acestui popor neo-latin de vecinii sãi slavi, austrieci ºi unguri ºi care explicã atâtea din trãsãturile sale, i

se adãuga acum conºtiinþa cã trecerea nici unei graniþe nu te putea duce spre libertate. Ultima loviturã (abdicarea silitã a rege- lui, urmatã de proclamarea, ca prin farmec, a republicii) cufun- dase oamenii într-un fel de pasivitate resemnatã. În februarie, resorbirea în partidul comunist a partidului social-democrat al lui Titel Petrescu, ultima formaþiune politicã rãmasã în activi- tate, instaurase sistemul partidului unic: comuniºtii erau acum liberi sã acþioneze, sã modeleze aceastã þarã aºa cum voiau ei ºi sã-i impunã zilnic, în orice problemã, soluþia pe care o doreau, care le fusese dictatã, îi favoriza ºi nu putea fi contestatã. „Legea pentru naþionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurãri, miniere ºi de transporturi“ a fost votatã de Marea Adunare Naþionalã într-o sesiune de o zi (11 iunie 1948) cu 400 din cele 414 voturi posibile ºi a intrat în vigoare în aceeaºi zi. Probabil cã precipitarea s-a datorat intenþiei de

a lega într-un fel acea reformã esenþialã de amintirea revoluþiei din 1848 ºi de Proclamaþia de la Islaz. Dar faptul cã armatele

ruseºti au invadat Muntenia ºi au zdrobit atunci revoluþia alãturi de armatele turceºti a fost ocultat cu grijã în tot timpul regimului comunist. Istoria lui Roller nu pomeneºte de aºa ceva ºi nici de celelalte invazii ruseºti în Principate. Legea naþionalizãrii a încetat curând sã preocupe înaltele noas- tre foruri: mai erau atâtea de fãcut! Începând cu 15 mai 1948,

o sumã de adunãri, destituiri ºi decrete duc la desfiinþarea vechii

Academii Române ºi la înfiinþarea, la 13 august, a unei instituþii

de stat, fãrã autonomie, numitã Academia Republicii Populare

85

ANNIE BENTOIU

Române. Din cei 145 de membri s-au vãzut eliminaþi o sutã de reprezentanþi eminenþi ai culturii române, toþi fruntaºi ai specia- litãþii lor. E destul sã pomenim câteva nume – Lucian Blaga,

C. Rãdulescu-Motru, Gheorghe Brãtianu, Dimitrie Gusti, Gr. T. Popa, Tiberiu Brediceanu – ºi ar fi atâþia alþii de citat! Simplul epitet de „reacþionar“ ajungea sã le statorniceascã soarta. Mãsura, destinatã sã întrerupã o tradiþie importantã, a lipsit de venituri

o sumã de învãþaþi prea în vârstã ca sã se „recalifice“ – ca sã

nu mai amintim pe cei care s-au regãsit curând în închisori. Arti- zanul cel mai virulent al acestor transformãri a fost tot un acade- mician, profesorul de fitopatologie Traian Sãvulescu, în curând numit în fruntea noii instituþii, pe care a condus-o mai mulþi ani la rând. O amintire personalã îmi restituie un zvon auzit cândva

despre acest profesor, care spre sfârºitul vieþii ar fi suferit de crize de „manie religioasã“. Sã fi fost vorba de o remuºcare târzie, de o trãsãturã în sfârºit umanã? Înainte de a pomeni mãsurile foarte importante ce urmau sã fie luate în acea varã, putem izola o datã care fãrã îndoialã a trecut neobservatã de majoritatea populaþiei: în ziua de 24 iunie, guvernul a luat decizia de a închide lojile masonice. O parte

a foºtilor lor membri aveau sã facã lungi ani de detenþie pentru

simplul fapt cã le aparþinuserã. În 1945–1947, când Gh. Tãtã- rescu a fost ministru de externe, tinerii angajaþi ai ministerului fuseserã toþi sfãtuiþi sã se înscrie în franc-masonerie, lucru soco- tit indispensabil pentru formaþia de diplomat. Lucrarea pe care am consultat-o 8 prezintã, în texte de o dis-

continuitate programatã, o sumã de informaþii greu verificabile, dar pare a avea oarecare seriozitate. Lectura ei ne duce la conclu- zia cã în duelul celor douã organizaþii secrete, KGB ºi franc-ma- soneria, prima s-a arãtat mult superioarã în eficacitate. Ea pare a-ºi fi infiltrat serios agenþii în loji în cursul anilor 1945–1948.

8 Radu Comãnescu ºi Emilian M. Dobrescu, Istoria franc-masoneriei, Tempus, Bucureºti, 1992.

86

TIMPUL CE NI S-A DAT

Mult mai târziu, în anii ’70, scandalul lojii italiene Propaganda Due (subordonatã serviciilor secrete comuniste) n-a fost nici

ea de naturã a inspira încredere în forþa ºi coeziunea actualã a vechii instituþii occidentale. Aceasta din urmã a jucat, fãrã îndo- ialã, un rol determinant în naºterea statului român modern, lucru pentru care îi datorãm toatã recunoºtinþa, dar simplul fapt cã ea a acþionat atâta vreme pe ascuns nu îndepãrteazã oare de la ea conºtiinþele limpezi? Cine va face inventarul formelor pe care le ia dorinþa de putere? ªi cum reuºeºte oare membrul unei societãþi secrete sã-ºi armonizeze diferitele loialitãþi? Oricum ar fi, e clar cã secolul XX, cu multele sale milioane de victime,

a fost foarte departe de ceea ce visaserã pentru omenire Wilhelm Meister, Sarastro ºi Pierre Bezuhov. Dar momentul cel mai tulburãtor din acea lunã iunie îmi

pare a fi Rezoluþia Plenarei a 2-a din 10-11 iunie 1948 a CC al PMR, publicatã pe prima paginã a Scînteii din 21 iunie 1948.

E imposibil de ºtiut astãzi cum s-au petrecut dezbaterile în acele

douã zile succesive, ºi nici nu este foarte important. Textul pe care-l avem în faþã înfioarã pe oricare cititor care a fost contem-

poran cu cele petrecute. Rezoluþia cuprinde trei idei, toate proiectate asupra viitoru-

lui. Prima este cã „procesul de dezvoltare a democraþiei populare

ºi de trecere la construirea socialismului decurge în condiþiile

luptei de clasã, care îmbracã forme variate ºi tot mai ascuþite“. Este o idee a lui Lenin. „ Ascuþirea“ luptei de clasã, formulã care

avea sã revinã periodic, era un semnal dat organelor de repre- siune, care-ºi intensificau automat activitatea. Cu timpul am învãþat cu toþii cã apariþia lui în textele oficiale era preludiul unor noi campanii de epurãri, de percheziþii, de arestãri ºi aºa mai departe. El modifica ºi atitudinea superiorilor faþã de infe- riori, pe toate treptele ierarhiei sociale ºi politice. A doua idee este cã „lupta de clasã nu se desfãºoarã numai

la oraº. CC trebuie sã treacã la o examinare atentã ºi profundã

a relaþiilor de clasã la þarã “. Pentru cine ºtie sã citeascã, se

87

ANNIE BENTOIU

aflã aici anunþarea formelor dure ºi violente în care se va desfã- ºura campania de colectivizare. În sfârºit, a treia idee trebuie sã fi strecurat un fior de groazã în toþi participanþii de la plenarã: se anunþã verificarea tuturor membrilor de partid, pentru cã „în rândurile noastre“ au intrat legionari, afaceriºti, carieriºti ºi alte elemente mic-burgheze. Am folosit cuvântul „groazã“, dar nu ºtiu dacã era chiar aºa. Pe atunci, experienþa oamenilor era încã limitatã ºi chiar cei care ar fi citit Scînteia cu atenþie nu ar fi fost în stare sã dea un conþinut concret acestor formule: nu se ºtia, de pildã, ce formã vor lua verificãrile în ºedinþele de partid, nici cã darea afarã din acesta putea sã te urmãreascã toatã viaþa, nici cã „lupta de clasã la þarã“ va merge pânã la împuºcarea þãranilor recalcitranþi, lãsaþi sã zacã apoi în praf cu zilele, pe uliþa satului, spre a servi de exemplu. Cine citeºte azi un ziar de pe vremuri, ºtiind ce s-a întâmplat între timp, are asupra acelor pagini cu totul altã privire ºi alege esenþialul fãrã ezitare. Pentru contemporani nu putea fi aºa. Lectura Scînteii în întreprinderi nu era încã obligatorie ºi unii dintre cei ce o luau în mânã mai mult se amuzau de felul în care lipsurile pe care le constata oricine erau transformate în succese. Dacã nu erai obligat sã le studiezi temeinic, lungile texte ideo- logice, cu fragmente din clasicii marxism-leninismului pe atunci încã în curs de traducere ºi editare, erau mãturate cu privirea, ca fiind plicticoase ºi fãrã interes practic. În schimb, nu puteai sã citeºti fãrã sã râzi sau, dimpotrivã, sã te indignezi, fraze ca Ar fi cu desãvîrºire greºit sã se atribuie transformãrile demo- cratice care s-au produs aici (în Europa de Est, n.n.) intervenþiei Uniunii Sovietice în treburile interne ale þãrilor menþionate“ sau „Este greu sã-þi imaginezi întreaga durere, groazã ºi dispe- rare pe care a suportat-o ºi o suportã femeia lumii burgheze“ sau, într-o vreme în care exodul spre Apus fusese atât de puter- nic, o ºtire cu titlul în litere de-o ºchioapã: „Un marinar englez cere permisiunea de a se stabili în URSS“. Cu multã seriozitate,

88

TIMPUL CE NI S-A DAT

eram informaþi cã „þãrile care au spus da“ Planului Marshall cunosc „mizerie, ºomaj, inflaþie, robie“, iar cele care au spus nu, ca noi, beneficiazã de „independenþã, dezvoltare industrialã ºi ridicarea nivelului de trai“. Deosebit de absurdã era propa- ganda în favoarea metodelor de încruciºãri de specii vegetale ºi în curând animale, inventate de savanþii sovietici Miciurin ºi Lîsenko. „Statul sovietic transformã natura în sensul dorit de el“, ne asigurã un titlu, iar Institutul de Cercetãri Agricole al României face zel: „Am obþinut o plantã cu rãdãcinã de cartof pe tulpina cãreia cresc roºii ºi vinete, care sunt ºi unele ºi altele mai bune ºi mai gustoase. În Uniunea Sovieticã se obþin prin astfel de încruciºãri recolte de roºii cu 50% ºi chiar cu 100% mai mari decît la roºiile neîncruciºate.“ (Scînteia, 19 noiembrie 1948). (Pe vremea aceea, când ne covârºea plata despãgubirilor de rãzboi, circula un banc: „Miciurin a reuºit sã încruciºeze o vacã ºi o girafã. — De ce? — Ca sã obþinã un animal care paºte în România ºi dã lapte în Uniunea Sovieticã.“) „Satele sovietice nu cunosc sãrãcia“, afirmã alt titlu; de 7 noiembrie, prima paginã titreazã: „Nimic nu poate împiedica pieirea capitalismului“. Iar în alt numãr, un articol mãriºor, însoþit de un desen explicativ, ne învaþã „Cum sã ne facem singuri patine. Articolul este tra- dus din publicaþia Sportul sovietic ºi, câteva sãptãmâni mai târziu, rubrica „De la cititori“ reproduce scrisoarea unui ucenic de la fabrica Vestitorul care mulþumeºte redacþiei cu entuziasm:

Dupã modelul publicat în Scînteia, mi-am fãcut singur o pere- che de patine bune

*

În gara Buºteni am ajuns pe o vreme închisã ºi umedã. În anul precedent, ale cãrui amintiri erau mai toate însorite, cutreie- rasem munþii în luna august; acum ne aflam în ziua de 2 iulie. Nu-i nimic, am gândit noi, ne încãlzim la urcuº. Ghidurile dãdeau, ca duratã probabilã a urcuºului, patru-cinci ore; noi gândeam cã vom face vreo trei.

89

ANNIE BENTOIU

Prima parte a drumului, prin pãdure, nu ne-a pus probleme. Era o ploaie uºoarã, dar brazii ne apãrau. Aveam rucsace grele, cu provizii pentru vreo douã sãptãmâni. Ritmul nostru de drum

a fost cel devenit deja, pentru noi, tradiþional: o singurã oprire

pe orã, cu o pauzã de cel mult cinci minute. ªocul a fost la ieºirea de sub brazi: valea pietroasã, deschisã adânc, era presãratã cu largi petice de zãpadã. Râul limpede care

coboarã în vale ºi care vara e unul din marile farmece ale traseului era umflat, bolborositor, greu de trecut. Ne-am reluat urcuºul cu toatã nãdejdea ºi câºtigasem destul de mult în înãlþime când am observat cu spaimã cã ajunsesem la piciorul unor stânci înalte, ca un perete, pe care nu se vedea nici o urmã de marcaj. Poteca trecea de mai multe ori când pe un versant, când pe celãlalt ºi noi fãcusem la fel; gheaþa ºi zãpada acoperiserã însã marcajul ºi greºisem, se vede, la un moment dat. Din fericire, Pascal a zãrit pe celãlalt versant, mic de tot în depãrtare ºi mult mai jos decât eram, marcajul cu crucea micã, salvatoare, albas- trã pe un pãtrat alb – însemnul Vãii Jepilor – ºi a trebuit sã ne întoarcem, sã coborâm ºi sã traversãm valea din nou. Am pier- dut astfel vreo jumãtate de orã; între timp ploaia se tot înteþea

ºi la un moment dat s-a dezlãnþuit peste noi o adevãratã furtunã.

Eram singuri sub cerul furios, descoperiþi în acel uriaº cazan de piatrã ºi de abur rece ºi nu exista nimic, dar absolut nimic sub care sã ne putem adãposti. Înaintam orbeºte sub ºiroaie, tot mai uzi; când fulgera, ne rugam ca trãsnetul sã nu ne aleagã pe noi; impermeabilele noastre, care datau de pe vremea nemþilor, erau ca o sitã, vântul pãrea cã ne îmbracã în gheaþã ºi chiar aºa era, pentru cã începuse ºi grindina, deasã, cu boabe destul de mari. Vedeam la câþiva paºi de mine picioarele lui Pascal, înro- ºite de loviturile ei: avea pantaloni golf ºi-i cãzuserã ciorapii îngre- unaþi de apã. M-am speriat foarte tare când l-au lãsat puterile ºi s-a rezemat de o stâncã, alb la faþã ºi declarând cã nu mai poate face nici un pas. Apa îi ºiroia pe ochelari ºi pe obraji, vân- tul ne asurzea ºi nu ºtiu – de fapt, ºtiu prea bine – cine mi-a

90

TIMPUL CE NI S-A DAT

dat puterea sã-l scot din deznãdejde, ºtergându-l pe faþã, implo- rându-l sã mã urmeze ºi pornind singurã în sus, de vreme ce altceva nu puteam face. Mai aveam cam o treime din drum când s-a ivit în dreapta potecii ajutorul salvator: o stâncã uºor încli- natã, care forma un fel de adãpost de vreo jumãtate de metru înãlþime: ne-am dat jos rucsacele epuizante ºi le-am lãsat acolo, ceea ce efectiv ne-a salvat viaþa de vreme ce chiar aºa, purtân- du-ne doar propria greutate, am ajuns pe platou doar peste vreun ceas, gâfâind ºi arãtând ca niºte înecaþi. Muntele nu glumeºte ºi multe sunt, vai, victimele Vãii Jepi- lor. O! fie-le somnul împãcat! Primirea pe care ne-au fãcut-o, speriaþi ºi sãritori, cabanierii de la Brav rãmâne una din cele mai reconfortante amintiri pe care le avem. Coana Englitera – da, chiar aºa o chema – ne-a dat sã bem vin fiert, fierbinte ºi foarte dulce, ne-a îmbrãcat în haine uscate de-ale lor ºi ne-a pus sã ne culcãm imediat sub un teanc de pãturi unde am adormit buºtean. Peste vreo douã ore, când s-a mai potolit furtuna, bãr- batul ei a coborât dupã rucsacele noastre pe care le-a gãsit intacte sub stânca pe care o cunoºtea bine; am pus hainele ude la uscat, am lãcrimat pentru provizia de þigãri Mãrãºeºti numai bune de aruncat ºi am stat acolo vreo trei zile la cãldurã, hrãniþi de coana Englitera cu tigãi uriaºe de cartofi prãjiþi cum n-am mai mâncat niciunde: bastonaºe subþiri cât un chibrit, aurii, crocante, peste care rãsturna patru-cinci ochiuri fierbinþi, într-o armonie coloris- ticã fãrã de cusur.

*

Dupã primele trei, patru zile de ploaie, vremea a început sã se încãlzeascã. Umblam de colo, colo pe platou, dar urmam ºi itinerarii mai lungi; aerul puternic de la peste douã mii de metri ne umplea de energie; la întoarcere ne spãlam fericiþi la fân- tâna din curte, cu jgheabul ei din care veneau sã bea ºi caii mici de munte. Mergeam spre Omul, prânzeam pe câte o piatrã la soare ºi ne întorceam când lumina se albãstrea, tot mai ostenitã,

91

ANNIE BENTOIU

mai ceþoasã. Nu mai era mult pânã la duminica în care avea sã se celebreze nunta Nastei. Pe la mijlocul sãptãmânii ne-am mutat la Touring; era cabana cea mai nouã ºi mai confortabilã, dar mai ales cea mai apropiatã de Padina. De pe platou, acope- riºul ei se vedea ca o jucãrie de lemn aproape alb, câteva sute de metri mai jos, în mijlocul pãdurii. Coborâºul spre firul vãii Ialomiþei l-am fãcut pe clinele mun- telui Cocora sau prin pãdurea Lãptici, nu mai þin bine minte. Ploile recente lãsaserã un frunziº gras, bogat, iar dimineaþa înso- ritã a fãcut din tot drumul o joacã. Peisajul pãrea diferit de cel de pe versantul abrupt dinspre Prahova, pe care de atâtea ori îl urcasem în ritmul unuia din refrenele noastre favorite:

Greu la deal cu boii mici, O-la-la-ri-o, o-la-la-ri-o, Prin pãdurea din Lãptici…

Pãdurea o vedeam acum prietenoasã, parcã ne înconjura, ne ocrotea cu drag. La cabanã am regãsit oarecum un pic de civilizaþie: avea un mic restaurant, aceleaºi perdele de cretonã înfloritã, telefon. Foarte aproape erau Peºtera Ialomicioarei, Schitul ºi douã cãsuþe ale unor localnici, de la care puteai cumpãra lapte proaspãt. Pânã la Padina trebuia sã mai urmezi timp de vreo jumãtate de orã un drum ºerpuitor, care urca încet. În ziua nunþii a fost o vreme cu adevãrat sãrbãtoreascã. Parcã niciodatã nu vãzusem mai strãlucitoare ºi mai verde larga pantã ierboasã care cobora spre râu, de sub lunga faþadã a cabanei. Grupuri de tineri, unii cunoscuþi, alþii nu, se împrãºtiaserã pe ea, la bunã distanþã unii de alþii; centrul atenþiei era Jack (care i-o fi fost numele?), un tânãr al cãrui acordeon, secondat de vreo doi alþi muzicieni, fãcea sã vibreze de veselie ºi de jazz tot aerul vãii.

92

TIMPUL CE NI S-A DAT

Am gãsit-o pe Nasta într-o camerã cu prietenele ei din partea locului: o ajutaserã sã se îmbrace ºi acum împodobeau lumâ- nãrile înalte cu buchete de flori de munte. Erau foarte pricepute ºi n-am încercat sã le ajut; mã lãsam tot mai mult cuprinsã de acea atmosferã de ceremonie uºor tensionatã în care se topesc laolaltã atâtea emoþii contradictorii, viitor ºi trecut, speranþã ºi regret, bucuria începerii ºi teama de necunoscut. Extraor- dinarã era unicitatea decorului. Toþi nuntaºii purtau bocanci, inclusiv mirii; obrajii fragezi ai miresei, înroºiþi de aerul tare, erau înconjuraþi de un vãl alb, scurt, prins într-o coroniþã împle- titã toatã din proaspete „flori-de-colþ“ (nu mai era voie sã le numeºti, cum fusese obiceiul, „floarea-reginei“). Le culeseserã pentru ea ciobanii din împrejurimi, care de vreo sãptãmânã îºi tot primejduiserã oasele pe stâncile ºi clinele abrupte ale munþilor, pentru cã tatãl Nastei, Serghie Popescu, fusese stimat ºi iubit, iar nunta e sacrã ºi nu se întâmplã în fiecare zi. În bisericuþa ticsitã, slujba de la schit a fost oficiatã de bãtrâ- nul cãlugãr, pe nume Gherasim, care o pãstorea pe mireasã de micã. Sosirea lungului convoi spre Padina, pe care am urmãrit-o de sus de pe pajiºte, unde ajunsesem pe scurtãturi, apoi apa Ialomiþei sticlind în luminã, cântecele de munte alternând cu cele bisericeºti ºi risipirea tuturor de-a lungul meselor ºi bãncilor de lemn, regruparea lor pe prietenii – toate imaginile sunt vii ºi lucioase, ca niºte poze în culori care ar ºi cânta, vibrând cu adân- cimea catifelatã a ecourilor purtate de vânt. Dar ce imagine e desãvârºitã? Pe la ora trei s-a simþit un fel de murmur, câteva persoane s-au deplasat grãbit spre cabanã, mireasa le-a urmat ºi s-a întors pentru o clipã, spunându-ne: „nu e nimic, staþi liniºtiþi ºi cântaþi mai departe“, dupã care a plecat din nou. Recomandare bizarã, de altfel rãmasã fãrã mare efect… Autoritãþile locale trimiseserã o întreagã echipã sã facã inven- tarul bunurilor cabanei, în vederea confiscãrii. O urgenþã extre- mã impunea ca acel inventar sã fie fãcut chiar în acea duminicã, la ora trei dupã-amiaza, în toiul petrecerii.

93

ANNIE BENTOIU

Bineînþeles, deºi totul se petrecea între zidurile cabanei, zvo-

nul s-a prelins din ºoaptã în ºoaptã ºi peste pajiºte s-a aºternut

o ciudatã tãcere. Am pus atunci întâmplarea doar pe socoteala

unui exces de zel al autoritãþilor locale. Dar o povestire a Anei Blandiana, în Proiecte de trecut, evocã ºi ea o sumã de arestãri (urmate de deportãri) efectuate în toiul unei nunþi de þarã ºi, deºi prezentatã pentru cenzura anilor ’80 ca o scriere „fantasticã“, se bazeazã pe un fapt real. Alegerea momentului sã fi ascultat ºi ea de vreo recomandare perversã de la centru, într-o vãditã intenþie de demoralizare colectivã? Poate cã nu ne vom putea reconstitui niciodatã întreg trecu- tul. Poate cã el va rãmâne completat doar în parte, pietricicã cu pietricicã, dar veºnic mutilat, precum mozaicul roman de la Constanþa… Dar tinereþea îºi cere drepturile. Cu încetul, a renãscut ºi pe

pajiºtea de la Padina bucuria de a fi pe munte, între prieteni, de

a spera în viitor. Iar seara, concertul oferit la acordeon de „Jack“, împreunã cu cvartetul vocal al prietenilor sãi, cu toþii instalaþi lângã un brad uriaº, avea sã rãmânã multã vreme o amintire luminoasã, dãtãtoare de încredere ºi speranþã. Poate ºi pentru cã muzica, în seara aceea, a fost în întregime de inspiraþie americanã?

*

Dupã o linã coborâre pe Valea Cerbului, unul din cele mai lungi, mai variate ºi mai fermecãtoare trasee din Bucegi, ne-am întors în zona vieþii obiºnuite, cu oameni obiºnuiþi, aºa cum ne apãreau ei când pãrãseam tãrâmurile celor aleºi, care umblau în bocanci ºi trãiau mai aproape de cer. Mitologia asta a mun- telui îi poate face pe unii sã surâdã. Dar eram tineri ºi, mai ales, pe vremea aceea lipsitã de teleferic ºi de excursii organizate, cei ce cutreierau muntele cu preþul propriului lor efort erau rari; peisajele, acolo sus, rãmâneau luxuriante ºi intacte; buna-cuviinþã cerea sã dai bineþe oricãrui om întâlnit pe drum ºi nu era greu,

94

TIMPUL CE NI S-A DAT

de vreme ce asemenea întâlniri n-aveau loc mai mult de trei, patru ori pe zi. Viaþa, acolo sus, era dreaptã – te rãsplãtea dupã

efortul depus. Iar mãreþia peisajului pãrea sã se comunice între- gii trãiri interioare, interzicând orgoliul, laºitatea, egoismul. Fie- care zi era totodatã un examen ºi o purificare. Întorºi în oraºe, ºtiam cã vom regãsi cu totul altã realitate. Asupra vechii lumi româneºti continuau sã se abatã lovituri dintre cele mai variate, cu o frecvenþã ºi o continuitate uimi- toare. Nu cunoºteam toate mãsurile luate, dar efectele lor creau

o atmosferã cu totul apãsãtoare. La 20 iulie, România denunþã

Concordatul cu Vaticanul: este semnalul începerii unei lungi persecuþii atât împotriva clerului greco-catolic, cât ºi a celui romano-catolic. Dacã vom spune cã dintre cei ºapte episcopi titulari ai Bisericii Unite, ºase au murit în închisoare, iar al ºap-

telea într-un fel de detenþie mânãstireascã, dacã amintim cã printre episcopii romano-catolici decedaþi în captivitate s-a numãrat

ºi Monseniorul Ghica, vom fi sugerat doar o foarte micã parte

din martirajul celor douã confesiuni. În cursul anului 1948 Bise- rica Ortodoxã a integrat în normele ei, cu de-a sila, pe toþi creº- tinii formaþi de mai multe generaþii în ritul greco-catolic. Bisericile lor au fost confiscate cu forþa, de cele mai multe ori noaptea,

preoþii care refuzau sã semneze au fost bãtuþi sau închiºi, copiii lor scoºi din ºcoli ºi aºa mai departe. Ce otrãvuri au picurat în suflete acele convertiri forþate, ºi unora, ºi altora, ba chiar ºi preoþilor ortodocºi, care au avut ºi ei martirii lor, e de neînchi- puit! Poate cã nu e rãu sã amintim cã printre tinerii greco-cato- lici de atunci se numãra ºi Doina Cornea. La 3 august intrã în vigoare „Legea pentru reforma învãþã- mântului“. Se desfiinþeazã toate ºcolile private, laice ºi confe- sionale, iar bunurile lor trec în proprietatea Statului. Învãþãmântul elementar de ºapte ani este gratuit, primii patru ani sunt obli- gatorii. Urmeazã un învãþãmânt mediu de patru ani care te poate duce la studii universitare, dar accesul la acestea din urmã se obþine în multe alte feluri, înfiinþându-se numeroase ºcoli tehnice,

95

ANNIE BENTOIU

profesionale, pedagogice ºi aºa mai departe. Efectele acestei legi aveau sã se arate în timp, odatã cu programele de studiu, cu Istoria lui Roller, cu obligativitatea limbii ruse ºi cu celebrele „ºcoli speciale“ care pânã la urmã au permis înscãunarea în diverse funcþii importante a unor personaje lipsite de orice for- maþie serioasã, în afarã de cea politicã. În timpul procesului public din 1990 împotriva câtorva foºti demnitari din guvernarea ceauºistã, Tudor Postelnicu, fost minis- tru de interne, investit cu gradul de general fãrã sã-ºi fi satisfãcut serviciul militar, a fost întrebat: „Ce studii aveþi?“ ºi a rãspuns:

„Un curs special de doi ani, echivalent cu liceul“. La o emisiune televizatã cam din aceeaºi vreme, am aflat cã Nicolae Ceau- ºescu poseda o diplomã de bacalaureat eliberatã de Liceul Zoia Kosmodemianskaia (fosta ªcoalã Centralã de Fete), precum ºi diferite certificate de absolvire a claselor precedente, toate emise la distanþã de câteva zile unele de altele. În anii ’50, titulari ai acestor certificate-fantomã au fost folo- siþi peste tot, mai cu seamã în noua industrie. Acestora li se zicea „ingineri pe puncte“, cu aluzie la cartelele de îmbrãcã- minte, unde un anumit numãr de „puncte“ îþi îngãduia cumpãra- rea unei haine sau a unei perechi de pantofi, nu mai mult, cred, de una pe an. Dar evenimentul cel mai important din acele sãptãmâni s-a finalizat prin apariþia, în Monitorul Oficial nr. 200 din 30 august, a Decretului 221 pentru înfiinþarea ºi organizarea Direcþiei Gene- rale a Securitãþii Poporului (DGSP). Celebra „Securitate“ (cuvânt ce a cãpãtat azi o circulaþie internaþionalã, din pãcate asociat, în afara þãrii, exclusiv cu regimul Ceauºescu) îºi face intrarea în istoria României complet înarmatã, ca Minerva ieºind din creierul lui Jupiter: încadratã în Ministerul de Interne, ea este militarizatã, iar organizarea ºi bugetul ei sunt strict secrete. Misi- unea ei este sã supravegheze ºi sã înlãture orice pericol care ar ameninþa noul regim, în afara ºi mai ales înãuntrul graniþelor; ca atare ea se va afla într-o perpetuã cãutare de victime, de

96

TIMPUL CE NI S-A DAT

„trãdãtori“ ºi de „bandiþi“ care nu sunt, sau sunt presupuºi a nu fi de acord cu mãsurile luate de acesta. În primul an de activitate (noiembrie 1948–noiembrie 1949), ea va efectua 23 597 de ares- tãri (în capitalã, procentul de eliberãri dupã o arestare a fost atunci de 10%) 9 . Conducerea noului organism a fost încredinþatã unui triumvirat compus dintr-un director ºi doi subdirectori, toþi agenþi NKVD sub acoperire, toþi originari din Basarabia ºi cunoscând imperfect limba românã. Consilierul sovietic, generalul Aleksandr Mihai Saharovski, þinea legãtura direct cu Moscova ºi orienta activitatea noii instituþii. În anii ’90, când figura legendarului torþionar Alexandru Nicolski, unul dintre subdirectorii de atunci, a apãrut pe ecranul televizorului (în extraordinarul serial al Luciei Hossu-Longin, Memorialul Durerii), am avut o stranie senzaþie de ireal, într-atât acea figurã palidã ºi contorsionatã pãrea desprinsã dintr-un film de Murnau. El s-a arãtat sincer indignat cã i se reproºa ceva – în speþã moartea atâtor victime ºi cruzimea penitenciarelor române: „Erau bandiþi!“ exclama el ca o evidenþã, „bandiþi!“. În spatele celui filmat se zãrea un interior sobru, în care atrãgea atenþia doar o serie de tablouri aliniate pe pereþi. Aºa ºi este de imaginat orice interior de ofiþer superior sadic: redus la esen- þial, cu un mic detaliu denotând un contact compensator cu arta. Obiectivul n-a funcþionat decât câteva clipe ºi personajul n-a mai putut fi vãzut în public niciodatã; câteva sãptãmâni dupã aceea, ziarele publicau ºtirea cã generalul Alexandru Nicolski ar fi murit în Ungaria. Fals sau adevãrat? Numai Scaraoþchi ºtie.

*

Ne-am reluat ocupaþiile ºi corespondenþa; Pascal lucra la bucata lui pentru orchestrã, eu pregetam sã încep pregãtirea exa- menelor de toamnã. Trãiam în continuare destul de abstraºi de

9 Florin Pintilie, „Aspecte ale activitãþii organelor represive ale Sta- tului în anul 1948“ în Analele Sighet, vol. 6, Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti 1998, pp. 324–325.

97

ANNIE BENTOIU

realitãþile practice, dar, chiar aºa, apãsarea generalã devenea tot mai perceptibilã. „Îmi face impresia cã se strânge un cerc de fier în jurul nostru, al tuturor“, îi scriu eu lui Pascal în 24 iulie, iar el, mie (19 iulie): „Suntem ca paiele de grâu într-un lan asupra cãruia se abate coasa. Se întâmplã uneori sã scape câteva fire, dar nu e meritul lor sau lupta lor care le-a scãpat.“ La insistenþele bunei mele prietene Mãri (d’Artagnan în volu- mul precedent), îi dãdusem biroul meu de populaþie ca sã-mi mute domiciliul bucureºtean de la prietenii noºtri ªtefãneºti la niºte rude ale sale, ªtefana ºi Christian Orãscu. Nu vãzusem în asta decât o formalitate, de vreme ce era vorba de un statut de „flotant“, care nici el nu devenea efectiv decât timp de câteva zile pe trimestru. ªtefana ºi Christian erau persoane cu totul fermecãtoare ºi au rãmas pentru mine ºi azi, printre atâþia prie- teni dispãruþi pe care-i evoc cu melancolie, figuri dintre cele mai luminoase. Dar ceea ce vreau sã spun este cã abia atunci am înþeles, din încântarea lor cã li se „ocupase“ astfel o camerã ºi din supãrarea ªtefãneºtilor cã le lãsasem una descoperitã, cât de importantã devenise problema în Bucureºti. Încã de la începutul anului, toþi cei ce ocupau un apartament de mai mult de 3 camere au fost obligaþi sã afiºeze „tabele cu numele locata- rilor ºi justificarea profesiei“. Controale se fãceau des, pe nea- nunþate ºi întreþineau o atmosferã de neliniºte crescândã. Echipele care le fãceau anunþau (sau nu) o evacuare iminentã, cu datã ºi modalitãþi neprecizate. Evident, toatã lumea cunoºtea cazuri deja întâmplate ºi putea sã-ºi imagineze oarecum situaþia. La Pascal acasã se perindaserã mai multe asemenea echipe. Era oarecum de aºteptat, fiind vorba de o clãdire pe trei nivele din care familia ocupa doar nivelele superioare, la parter aflân- du-se cele douã birouri de avocaturã acum desfiinþate ºi sala lor de primire. Dar locuinþele celorlalte douã familii, ªtefãneºti ºi Orãscu, mi se pãreau doar „obiºnuite“ pentru criteriile ace- lei vremi, adicã având câte un dormitor pentru fiecare mem- bru al familiei, plus o sufragerie, un birou ºi un living. Camerele

98

TIMPUL CE NI S-A DAT

corespundeau toate între ele, formând o unitate ºi nu vedeam în asta nimic exagerat. (Ce naivã puteam fi, e de necrezut!) Trebuie sã spun de pe acum cã, înainte de sfârºitul anului, toate cele trei familii aveau sã fie date afarã din locuinþele lor, pe care nu le-au revãzut niciodatã.

*

Între timp, în viaþa lui Pascal intervenise un lucru nou ºi neaº- teptat de pozitiv. Citez din scrisoarea lui din 24 iulie:

M-am îmbrãcat ºi aºtept ora la care sã plec spre Herr Jorack. De atâtea ori am mers la el cu sentimentul ãsta de nesiguranþã, de timiditate pe care l-am avut de câte ori îi duceam ceva nou, ceva de-al meu. Lucrez ºi ºlefuiesc ºi construiesc cu dragoste câte o bucatã ºi apoi o scot în lume. Niciodatã mai departe de «domnul Jora». E singurul ºi cel mai bun la care mã duc ºi judecãþile pe care le emite sunt aproape definitive pentru mine. […] Acum fac toate acþiunile astea cu sentimentul cã le fac ultima datã.[…] Îmi face plãcere sã-l revãd ºi sã-i spun «la revedere, maestre, poate nu ne vom mai vedea». În momente din astea aº vrea sã-i mulþumesc pentru tot ce mi-a dat ºi a fost pentru mine; dar îmi dau seama cã n-aº putea îngâna nici trei vorbe…“ A doua zi, 25 iulie:

…„Ieri am fost la Jora cu bucata (o parte de simfonie, n.m.) ºi i-a plãcut foarte mult. Apoi l-am întrebat dacã nu vede un mijloc prin care aº putea câºtiga bani. Mi-a spus sã cer înscrie- rea la Societatea Compozitorilor Români; asta mi-ar da un statut de sindicalist; s-ar chema cã sunt în câmpul muncii ºi aº avea drept la cartelã cu 4 raþii de pâine la sãptãmânã ºi cu 350 g zahãr. Aº mai avea dreptul la o camerã de studiu în afarã de locuinþã (adicã de camera de dormit). Plus cinstea de a fi «compozitor». Mi-a spus cã lucrãrile pe care le-am fãcut pânã acum sunt mai mult decât suficiente pentru a-mi da drep- tul sã intru […]. Mi-a arãtat Herr Jorack alte trei cereri cu

99

ANNIE BENTOIU

lucrãrile anexate. Era o jale: marºuri ºi cântece de inimã albas-

trã scrise infect pe niºte caieþele… Toþi trei aveau vreo 20 ºi

ceva de pagini.“ În 27 iulie Pascal completeazã, sub supravegherea lui Jora,

formularul de înscriere ºi anexeazã vreo sutã de pagini de muzicã:

Sonata pentru pian în mi major, 3 piese mici pentru pian, un Scherzo pentru orchestrã mare ºi trei fugi pentru pianoforte („a patra, a ºasea ºi a ºaptea. Adicã una realã, una tonalã ºi alta dublã. Toate trei pe patru voci. Fugile le-am pus pentru a nu

mi se reproºa cã n-aº poseda destulã ºtiinþã muzicalã. Sunt

monºtri de lucrãturã“). Iar maestrul Jora îi dã o recomandare cãlduroasã. Duminicã 1 august: „Dragã, acum am primit un telefon de la Jora care m-a anunþat cã am fost primit ieri în Societatea compozitorilor. Apoi mi-a spus sã mã duc mâine sã-mi ridic cartea de membru ºi cartela cu puncte (sunt sindicalist)… Apoi mi-a spus cã Mendelsohn mi-a apreciat lucrãrile… Spune-mi, cum aº putea sã-i mulþumesc lui Herr Jorack? E un om colosal.

Mãi, drept sã-þi spun, îmi pare bine cã m-au primit. ªi ce drãguþ a fost Moº Miºucã sã mã anunþe imediat, de dimineaþã!… ªtii,

îmi pare bine ºi în ce priveºte efectul asupra familiei. Toatã

lumea aici e convinsã cã sunt cel mai tânãr membru din socie- tate. Eu unul nu cred […] Cred cã admiterea asta implicã un studiu mult mai serios decât înainte.“ Într-adevãr, cel mai tânãr membru al SCR era Valentin Gheorghiu, nãscut în 1928 ºi având deci douãzeci de ani. Venea apoi Pascal, care împlinise douãzeci ºi unu, iar dupã el Anatol Vieru ºi Theodor Grigoriu, amândoi nãscuþi în 1926. Cât despre „efectul asupra familiei“, el a fost într-adevãr puternic. Dacã mai vizibil a fost aspectul practic, anume cã, pe moment, s-a diminuat cumva spaima de evacuare, lucrul cel mai important a fost, pentru tatãl lui Pascal, recãpãtarea deplinei încrederi în talentul ºi priceperea bãiatului. În scrisoarea din

100

TIMPUL CE NI S-A DAT

1 august: „Dragã, scrisul meu a fost întrerupt de venirea lui tata la mine în camerã. Era bucuros, fireºte, de admiterea mea la compozitori ºi a stat aproape douã ceasuri aici. S-a uitat la ce citesc ºi cum era «Histoire de l’Asie» – a deschis-o ºi a citit (cu glas tare – e obiceiul lui) tot capitolul consacrat lui Ginghis-Han […] Dupã aceea, la plecare, tata m-a mai sãrutat o datã, mi-a atras atenþia cã munca cea mare se impune de-acum înainte (vindea castraveþi la grãdinar) ºi apoi m-a rugat sã-i cânt ceva de-al meu, pentru ca sã-ºi aducã aminte.

*

E greu de ºtiut cum s-ar fi petrecut lucrurile dacã evoluþia acestei þãri ar fi fost normalã. De fapt, este imposibil, dar ºi inutil. Iatã ce cuprinde scrisoarea lui Pascal din ziua urmãtoare:

La SCR, avocatul societãþii mi-a spus cã Mendelsohn ºi-a exprimat dorinþa sã mã «utilizeze» la maximum, cu condiþia sã scriu puþin mai pe linie. Cred cã dacã intru în maºina lor de tocat oameni, ies precum porcii la fabricile de mezeluri din Chicago. Problema are douã soluþii: 1) Dacã înþeleg sã fac concesii (ºi oamenilor ãstora dacã le dai un deget îþi iau toatã mâna) pot ajunge în pâine, însã cu sacrificiile cunoscute. 2) Dacã nu vreau sã dau deloc îndãrãt, trebuie sã stau ºi sã tai câinilor frunzã.“ Lucrurile sunt descrise cu cea mai mare limpezime ºi dilema s-a pus, în aceiaºi termeni, zeci de ani, tuturor tinerilor. Prin anii ’80, fiul unei prietene, tânãr arhitect hotãrât sã emigreze dupã câþiva ani de experienþã în provincie, ne-a explicat textual: „Aici n-am de ales: ori mã fac lichea, ori mã deprofesionalizez.“ Pentru Pascal, destinul a aºezat lucrurile altfel. Pânã una, alta, s-a reapucat de scris, de ascultat ºi de citit muzicã. Totuºi, pe ziua de 7 august: „ªtii cã azi am fost pe la compozitori sã-mi ridic carnetul. Canaliile mi-au pus în faþã un formular în care mã întrebau ce am compus, ce am de gând sã compun, dacã am liniºte ºi rãgaz de a compune, ce-mi lipseºte (auzi! era sã le scriu

101

ANNIE BENTOIU

acolo cã buna dispoziþie, dar m-am abþinut), cum cred cã s-ar putea stimula creaþia muzicalã. Aici la urmã le-am turnat ºi eu o pleaºcã. Am rãspuns cã: «lãsându-i pe compozitori sã scrie aºa cum cred ei de cuviinþã.» Asta ca sã mã pun bine de la început cu onor. conducerea. Mã aºtept în curând la un formu- lar politic.“ „Onor. conducerea“ era încã cea veche, aºa încât aceastã declaraþie de principii n-a avut urmãri. Societatea Compozi- torilor a continuat sã-ºi þinã reuniunile ºi seratele muzicale în liniºte, restructurarea ei ºi noile formulare (politice, într-adevãr) nefiind introduse decât un an ºi ceva mai târziu.

*

Cu vreo patru luni de zile înainte de aceastã fericitã întâm- plare, Scînteia din 21 aprilie 1948 îºi informase cititorii cã numai din Colegiul Ilfov aveau sã fie „îndepãrtaþi fãrã cruþare“ 2 400 de „elemente fasciste, legionare, reacþionare“. Trei zile mai târziu, în 24 aprilie, un mic articol strecurat parcã ruºinos în josul unei pagini interioare ºi intitulat „Elemente fasciste, colaboraþioniste ºi corupte eliminate din Baroul Ilfov“ înºirã o listã care cuprinde numele unor avocaþi dintre cei mai cunos- cuþi ºi mai stimaþi din lumea juridicã româneascã: Hurmuz Azna- vorian, Emil Ottulescu, Aurelian Bentoiu, Valer Pop, Cameniþã, Popescu Necºeºti, Gr. Perieþeanu, Virgil Potârcã, dr. W. Filder- mann ºi alþii, „apãrãtori ai criminalilor de rãzboi ºi ai sabo- torilor“; o sumã de personalitãþi care deranjau, ori deþinuserã funcþii importante: Mihail Romniceanu (fost ministru), Al. Ale- xandrini („pãrintele cocoºeilor“, adicã cel care luase mãsura de a rãspândi în populaþie câte ceva din rezerva de aur a Bãncii), Petre Pandrea, I.H. Vermeulen, „ precum ºi o serie de colabora- tori ai Centralei Evreilor, de tristã memorie“. Douã mii patru sute de avocaþi dintr-odatã, într-un singur judeþ!… Ca în acea extraordinarã frazã atribuitã lui Stalin ºi care circulã în mai multe variante – „un om asasinat este o crimã, douãzeci de milioane, doar o cifrã statisticã“ – faptul

102

TIMPUL CE NI S-A DAT

cã sunt loviþi atâþia profesioniºti creeazã în societate un fel de narcozã, care suprimã compasiunea pentru aspectul uman. Cât

despre cei excluºi, fiecare dintre ei, simþindu-se înconjurat de atâþia alþii, se crede mai puþin personal umilit ºi cautã instinctiv motive de speranþã: mãsura e prea absurdã, prea enormã, va

fi revocatã peste un an, peste doi, vor exista presiuni din afarã,

nu s-a mai vãzut aºa ceva… Marea pierzãtoare a fost însã socie-

tatea româneascã. Dupã nenumãraþii magistraþi cu experienþã

care-ºi pierduserã dreptul de a judeca, aceastã cvasi-suprimare

a apãrãtorilor lãsa oamenii de rând în mâna procurorilor ºi ase-

sorilor populari. Când justiþia unei þãri intrã în mâna politicie- nilor, oricare le-ar fi culoarea, nimeni nu mai poate crede cã se va face vreodatã „dreptate“ ºi noþiunea însãºi se vede discre- ditatã. Distrugerea structurilor juridice e unul dintre mijloacele cele mai sigure pentru a obþine docilitatea celor ce vor sã supra- vieþuiascã. Chiar ºi membrii categoriei favorizate – cei care s-au simþit protejaþi de „justiþia de clasã“ – ºtiu cã hotãrârea datã în favoarea lor este undeva neonorabilã ºi poate nesigurã. Se bucurã de efectele ei, dar cu o oarecare stângãcie repede trans- formatã în indiferenþã sau, la nevoie, în cinism; acesta le inter- zice sã mai creadã în „dreptate“, aºa cum în regula jocului nu

crede nici un triºor. ªi, cu cât situaþia se prelungeºte, cu atât devine mai impurã viaþa interioarã a tuturora, victime ºi beneficiari la un loc, cãci vor fi pãtruns în ea, pe de o parte, amãrãciunea, dezgustul, apatia, eventual ranchiuna ºi dispreþul, iar pe de alta,

o nepãsare cvasi-biologicã, menitã sã acopere cu un strat pro-

tector tot mai gros o vagã, jenantã culpabilitate, unitã cu un senti- ment nemãrturisit de imposturã atât de iritant, încât cel care îl suscitã nu mai poate fi deloc iertat. Pânã la urmã, raporturile

dintre cele douã categorii se rup, fiecare simþindu-se ameninþat, sau mãcar deranjat de simpla existenþã a celuilalt. Aceastã segre- gaþie se poate perpetua, din instinct de conservare, zeci ºi zeci de ani, pânã la generaþiile urmãtoare. ªi din nou are de pierdut întreaga societate, cãci ea devine friabilã ºi, ca atare, expusã

103

ANNIE BENTOIU

oricãror prãdãtori – ceea ce noi am putut vedea cu ochii, cinci- zeci de ani mai târziu. De multe ori m-am întrebat ºi încã mã mai întreb, cu inima strânsã, cum au fost trãite de tatãl lui Pascal acele luni din vara ºi toamna anului 1948. ªi, de fiecare datã, mã cuprinde un sen- timent de recunoºtinþã pentru Cel ce a rânduit lucrurile în aºa fel, încât viitorul sã ne rãmânã ascuns: slobozitã din arcul Lui, sãgeata timpului nu se mai poate întoarce. Aurelian Bentoiu avea de trãit încã paisprezece ani, din care numai un an ºi patru luni în libertate. Cruzimea acelor timpuri, cine o va mãsura? Una dintre multele trãsãturi de caracter pe care românii le-au pierdut în ultima jumãtate de secol e facultatea de a se indigna. Atâta vreme a fost periculoasã orice reacþie spontanã, încât, pânã la urmã, au învãþat sã ºi-o înãbuºe. Însãºi mulþimea de tragedii individuale a fãcut ca ele sã le parã suportabile celor care n-au fost personal atinºi. Ba chiar cei care ºi-au atras vreun necaz prin câte un act curajos (vorbã sau faptã) au fost cu atât mai cri- ticaþi cu cât riscau sã punã în pericol soarta celor obedienþi. Puþin câte puþin, milioane de oameni au ajuns ca, în loc sã se indig- neze de marele numãr de arestãri ºi condamnãri abuzive, sã nu se mai mire de nimic. Ele intrau în normalul existenþei, ca grindina sau cutremurele, ºi cine se expunea la ele de bunãvoie era chiar nebun. Atâta doar cã erau puse la cale de cãtre semenii noºtri ºi, ca atare, spre deosebire de catastrofele naturale, ar fi putut fi evitate! Oameni de mare curaj, ieºind din închisoare, au avut surpriza sã constate urme de reproº chiar în compor- tarea rudelor sau foºtilor prieteni. Aurelian Bentoiu fusese (ºi rãmãsese) de o calmã, constantã ºi disciplinatã hãrnicie. În cele ºaisprezece luni dintre douã deten- þii în care mi-a fost dat sã-l observ trãind, nu l-am vãzut, în afara somnului ºi prilejurilor sociale, decât lucrând. În vara anului 1948 traducea din Puºkin (Dubrovski, Fata cãpitanului) ºi din Gorki. Învãþase rusa ca adult, încã din timpul rãzboiului al doilea, din spirit de contradicþie faþã de opresorul de atunci ºi din dragoste de literaturã. De când îºi încetase activitatea juridicã,

104

TIMPUL CE NI S-A DAT

munca de traducere era o bucurie. Poate ºi un fel de narcozã, combinaþiile posibile între cuvinte, fraze ºi sensuri fiind fas- cinante pentru orice intelectual. Jocul lor îl cunoºtea de mult, iar lexicul sãu extraordinar de întins, aºa cum îl ºtim din textul de amintiri care ne-a rãmas, îi era la îndemânã ca o unealtã rarã. Marta, plecând la ºapte dimineaþa spre liceu, îl lãsa lucrând la birou, gata îmbrãcat, ca de obicei. Dar acum toate, jur împrejur, rãmâneau tãcute. Erau douã încãperi înalte, despãrþite printr-un hall pânã nu demult plin de clienþi. În cea mai micã, dintotdeauna, lucra el; cea mare pri- mea, cam de la aceeaºi orã, pe cei cinci sau ºase secretari. Zum- zetul, activitatea, telefoanele, drumurile lor umpluserã dimineþile (rare) în care el nu se afla în tribunal ºi mai ales serile, cu orele lor de primire. În amândouã odãile pereþii erau tapisaþi cu biblio- teci cu sau fãrã geam, urcând pânã sub tavan. Pe rafturile lor, zeci de tratate de drept, cu precãdere în românã, francezã ºi italianã, precum ºi celebrele colecþii de jurisprudenþã Dalloz ºi Sirey, zeci ºi zeci de volume îmbrãcate grijuliu în piele de cãtre cunoscutul legãtor bucureºtean Feyns. Acum, domnea în jurul traducãtorului o tãcere nefamiliarã. Mai soseau uneori secretarii, dar în vizitã, descumpãniþi ºi ei; fuseserã toþi eliminaþi din barou, afarã de unul, a cãrui contestaþie fusese admisã, dar n-avea sã rãmânã valabilã decât câteva luni. Încerc sã urmãresc privirea celui ce scria sau rãsfoia dicþio- narul ºi care din timp în timp pãrãsea hârtia, cuprinzând odaia, biroul ºi rafturile cu cãrþi, tot acel spaþiu pe care el îl ordonase treptat, timp de ani de zile, în jurul sãu ºi al profesiei sale. Îl ºtia ameninþat, de vreme ce nu încetau vizitele diferitelor „comisii de rechiziþie“, dar soluþiile pe care le tot încerca în gând ni se par azi, ca sã spunem aºa, de o mare inocenþã: una dintre ele, de pildã, era trimiterea copiilor, „pentru un timp“, la þarã, la Fãcãeni. Astãzi vedem fãrã nici un efort cã el era de patru ori desemnat ca viitoare victimã: ca proprietar al unei case încãpãtoare în centrul capitalei, ca avocat de prestigiu, ca moºier ºi ca om politic al detes- tatei „orânduiri“ precedente. Destinul nu-i lãsase nici o portiþã

105

ANNIE BENTOIU

de scãpare. El însã îºi fãcea curaj ºi aºa a fãcut, dupã cum ºtim, tot timpul, cel puþin în cursul primei sale detenþii. În 22 august 1948 i-a venit înºtiinþarea cã are de plãtit ca impozit, pentru ultimele 23 de zile de avocaturã din luna aprilie, în care se ºtia bine cã va fi scos din barou, suma de 260 000 de lei (11 300 de lei pe zi). Ca sã înþelegem ce reprezenta asta, trebuie spus cã o leafã de intern de spital era atunci de 2 600 de lei pe lunã. Suma cerutã ca impozit nu putea fi reunitã nici dacã cel vizat ºi-ar fi pus în vânzare tot ce mai avea. Lucru ºtiut ºi de cei care i-o hotãrâserã, de vreme ce la 27 august, doar cinci zile mai târziu, i se pune sechestru pe aproape tot mobilierul casei în contul acelui impozit. Laþul se strângea din toate pãrþile. În scrisoarea lui Pascal din 19 septembrie: „Ieri a venit un agent de la comisia de rechiziþie ºi s-a uitat prin casã. Nu ºtiu ce o fi constatat. În orice caz s-ar fi ferit sã ne-o spunã. Rezultatele se vor vedea ceva mai târziu.“ Poate din fatalism, sau tocmai ca o formã de luptã împotriva acestei treptate încercuiri, în casa Bentoiu se mai organizau, deºi tot mai rar, mese cu vechii prieteni. Cei din literaturã: Ion Bentoiu, fratele mai mare ºi traducãtorul lui Heine; Camil Petrescu ºi soþia sa, Ghighi; doctorul Trifu, minte activã ºi originalã, în între- gime dãruitã pe atunci scrierii unui roman situat în primul veac al creºtinismului. Sau prietenii din lumea muzicii, ai gazdei ºi ai soþiei sale: Nae ºi Cornelica Secãreanu, Dinu ºi Nya Bãdescu, Mircea Lazãr, ªerban Tassian. Ba chiar s-a hotãrât celebrarea, în 26 octombrie, a nunþii de argint a perechii Ion ºi Anastasia Bentoiu. Ce þi-e ºi cu nunþile astea…

*

Eu continuam cu încãpãþânare sã nu mã gândesc la viitor, lucru care mi se pãrea inutil ºi primejdios, în mãsura în care îþi consuma forþele de pomanã. Viaþa noastrã de provincie era mult mai puþin tensionatã. Bucureºtiul a fost totdeauna primul lovit de ºocurile politice, pe când Olteniþa era un orãºel fãrã mare importanþã. Din naivitate, mai speram cã familia lui Pascal

106

TIMPUL CE NI S-A DAT

avea sã sufere doar pe plan economic, ca toatã lumea. În ceea ce ne privea îmi fãceam, cum spuneam pe atunci, „ucenicia în sãrãcie“ cu destul umor. Într-o zi, ne-am pomenit cu un vizitator neaºteptat: Cãrãruie. Era un lãutar cândva celebru, cu o faimã care se întindea pânã în capitalã. „Venise sã ne ofere o parte din cota lui de zahãr. Cred cã pur ºi simplu n-are ce mânca (mama zice cã are 12 copii!!)… Din pãcate, n-aveam nici noi bani sã-i dãm, deºi nevoie de zahãr, berechet.“ Cum nu ne-am vãzut timp de vreo douã luni, corespondenþa dintre Pascal ºi mine s-a înde- sit; scrisorile mele sunt pline de fleacuri, dar dovedesc o comba- tivitate veselã, fãrã spaimã ori amãrãciune. Amintirile de pe munte capãtã cu timpul valori simbolice: „Aº vrea ca prezenþa mea în viaþa ta sã poatã fi pentru tine pozitivã, în sensul ca ceva în tine sã-þi interzicã sã fii slab, pentru cã ºtii cã eu contez pe tine. Iar datoria mea ar fi sã þin pasul cu tine, oricât de sus ai merge, ºi sunt sigurã cã Dumnezeu ar face, ca ºi pânã acum, sã se nascã resurse neaºteptate de vitalitate sau de bunãtate într-unul din noi, când celãlalt ar fi obosit sau ar încetini pasul.“ (5 august) Tonul lui Pascal este infinit mai grav: „Annie, s-ar putea sã fim despãrþiþi brutal de evenimente. Ai sã ai atunci destulã forþã ca sã reziºti? Ãsta e unul din gândurile care mã rod. Dragã, crede în Dumnezeu, în adevãr, în noi (aici, sau în altã lume). Dacã ai ajunge sã te convingi cã moartea nu ne poate despãrþi decât vremelnic înseamnã cã ai intrat exact pe drumurile gân- dului meu.“ (23 iulie) Aceastã intensitate dureroasã nu-mi era încã la îndemânã. Dimpotrivã, încercam sã gãsesc prilejuri de haz ºi de amuza- ment în toate cele. Veronica învãþa de zor pentru examenele ei la Academia Comercialã ºi o vedeam mai rar, dar cu prietena mea Þuº, într-un grup de tineri, mergeam la plajã pe malul Arge- ºului ºi mã încântam de apã, de soare, de ramurile încâlcite ºi frunzoase ale sãlciilor ºi de forþa uriaºã a curentului. Îi poves- team lui Pascal fel ºi fel de lucruri, de la lecturile curente (pe atunci, o biografie aridã a lui Bismarck) la cele mai mãrunte

107

ANNIE BENTOIU

gânduri ºi întâmplãri ale zilei. Luna august am petrecut-o ca pe o vacanþã (întreruptã doar de o crizã de apendicitã acutã, care a necesitat în toamnã o operaþie). De vreo douã ori, tot în grup, am fost la bâlci, ceva ce nu mai fãcusem decât o singurã datã, în copilãrie, când, strâns þinutã de mânã de tata, nu vãzu- sem decât ce se afla la înãlþimea ochilor mei. Acum a fost altfel ºi, ca sã-l amuz pe Pascal, îi descriam aventura, copilãrindu-mã:

Dragã, e colosal de distractiv bâlciul; eu de câte ori mã apro- pii de el ºi aud muzica aia caracteristicã ºi caraghioasã ºi vãd þãranii forfotind cu gura cãscatã ºi þigãncile jucând ºi oamenii zburând pe sus în lanþuri ºi luminile ºi desenele ca de copii viu colorate ºi toate minunãþiile – puºti cu tiribombe, Gogoaºa înfuriatã, tipul care înghite sãbii, Domniºoara Polly, Domni- ºoara Beby ºi Campionul balcanic la haltere («Doreºte cineva dintre dumneavoastrã sã se mãsoare cu mine?…»), de câte ori mã apropii mã cuprinde o irezistibilã bunã dispoziþie ºi încep ºi eu sã umblu de colo pânã colo cu gura cãscatã, exact ca frã- þiorul cel mai mic al lui Þuº (o bomboanã de puºti care – mi-a mãrturisit sorã-sa – e foarte supãrat pe mama ºi pe mine cã «nu ºtiu ºi ele o muzicã frumoasã la pian, toatã ziua cântã numai din Madam Beethoven»). ªi aºa astã searã m-am rotit ºi eu de nu ºtiu câte ori prin aer în scãunelele alea centrifuge ºi am descoperit un instrument ciudat cãruia-i zice scrânciob (desen) în care Þuº ºi cu mine ne-am suit aºteptând senzaþii tari, dar n-a venit nimic. Cea mai tare senzaþie a fost cã-mi închipuiam cã sunt în pastelul lui Alecsandri! ªi pe urmã le clou de la soirée a fost la tir unde am avut un succes rãsunãtor, adicã din ºase lovituri am reuºit patru ºi am declanºat toate maºinãriile lu’ tipu’ de la baracã, chiar ºi «mireasa» care, ca orice mireasã ce se respectã, se lasã întotdeauna mai greu. E un fel de cufãr de vreun metru acoperit cu o perdea ºi când tragi într-o chestie micã se ridicã perdeaua ºi apare o pãpuºã somptuoasã care vine zâmbitor spre tine, lunecând pe o ºinã cu braþele întinse… Dar cel mai nostim a fost tot bancul pe care mi l-au fãcut meca- nismele, când am tras într-o chestie (tot perdea) pe care scria

108

TIMPUL CE NI S-A DAT

«la fotograf» ºi de dupã perdea mi-a apãrut o mutrã neconfun- dabilã de bou (desen). Aºa-mi trebuie dacã mã duc la bâlciu.“ Þuº, care avea atunci 23 de ani, terminase Academia Comer- cialã (aceeaºi facultate o urma Veronica) ºi ne ºtiam de când lumea. Dacã eu eram un copil unic, cu rãsfãþurile ºi singurã- tatea ce rezultã din acea situaþie, pentru Þuº lucrurile stãteau pe dos: era ºi ea, ca ºi mine, singura fatã, dar dupã ea urmau, tot cam la doi ani, cinci fraþi. Când a murit tatãl lor, ea, cea mai mare, împlinise ºaisprezece ani. Nenorocirea ne impresio- nase pe toþi foarte mult ºi am urmãrit cu un respect crescând felul în care mama ei, acea vãduvã cu un chip frumos ºi o fire echilibratã, totodatã calmã ºi activã, reuºise sã-ºi creascã cei cinci bãieþi în mod exemplar. Erau toþi cuminþi, politicoºi, necer- tãreþi, solidari. Dar, vai!, bunicul lor avusese niºte mori, care se împãrþiserã între copiii sãi; familiei lui Þuº îi revenise una, din câºtigul cãreia trãiau cu toþii. Acum, naþionalizarea le supri- mase orice venit. Þuº avea un unchi la Câmpina; în toamnã avea sã se ducã acolo, angajându-se la Sovrompetrolul nou înfiinþat ºi reuºind sã trimitã acasã o parte din ceea ce câºtiga. Într-una din scrisorile mele figureazã, printre altele, ca un fapt divers: „Fraþii lui Þuº (liceeni) au fãcut toþi o lunã de muncã voluntarã, dar nu li s-a dat adeverinþã sau carnet sau ce se dã, pentru cã sunt «neo-fasciºti». Era doar începutul. Ceea ce a urmat a fost darea lor afarã din ºcoalã, interzicerea, pentru ei, de a urma liceul teoretic („n-avem nevoie de fii de exploatatori“) ºi, în sfârºit, alunga- rea din casã. S-au risipit prin þarã, în diverse ºantiere sau licee profesionale. Acum se mai aflã în viaþã doi dintre ei ºi un singur nepot. A fi moºtenit o moarã era un pãcat care se plãtea pânã la a doua generaþie.

*

Dintre atâtea pagini ale scrisorilor, nu ºtiu ce sã aleg mai întâi:

nedreptãþesc ba o temã, ba o alta. Nu pomenesc despre lungile extrase pe care Pascal mi le copia din cãrþile citite – Bergson,

109

ANNIE BENTOIU

Wells, Oscar Wilde, Walter Lippmann –, despre propriile lui reflecþii ºi comentarii, despre statornicele sale admiraþii pentru unii dintre compozitorii clasici, cum ar fi Berlioz; îmi scapã

zeci de nuanþe, de apropieri între situaþii ºi lucruri; trecutul nu se reconstituie, vai, cum spuneam nu de mult, din pietricele colorate ca un mozaic, ci din unde emotive, imagini, stãri uitate

ºi regãsite, „contururi ºterse ºi umbre“, cum spune Eminescu.

Lipsesc prea mult, din paginile acestea, douã fiinþe dragi care animau ºi îndulceau zilele noastre: pentru Pascal, Marta; pentru mine, mama. Ele douã s-au iubit, de altfel, foarte mult. Mai mult din pricina fãpturii ei mãrunte ºi delicate decât

din cauza celor trei ani care-i lipseau ca sã fie de o vârstã cu noi, Marta a rãmas multã vreme, în ochii noºtri, sora cea micã, aflatã mai aproape de copilãrie. Dar personalitatea ei este puter- nicã ºi, într-un fel, misterioasã. Spre deosebire de Pascal, ea

a ºtiut din anii cei mai fragezi cã va face literaturã; n-a oscilat

niciodatã, ca ºi când nu ea ar fi trebuit sã aleagã, ci pur ºi simplu s-a simþit aleasã. Opera ei literarã, atât cât o cunoaºtem astãzi,

e surprinzãtor de variatã ºi de originalã. Basmele ei pentru copii

sunt adevãrate poeme în prozã, cu o incredibilã risipã de imaginaþie; romanele au o structurã subteranã simbolicã, uneori stranie, alteori un haz irezistibil, ca în foarte nostimul Sã vorbim despre palmieri – dar o fi oare un roman, sau o neaºteptatã

fantezie în prozã? Hazul se regãseºte în piesele de teatru pentru adulþi ºi copii, dar Înþeleptul ºi actorul, situatã în primele secole ale creºtinãtãþii, este o dramã totodatã meditativã ºi gravã. În viaþa de toate zilele, înþelepciunea Martei are acces la zonele tainice ale existenþei ºi când ea sare cuiva în ajutor, ceea ce i se întâmplã în fiecare zi, pare mânatã de o putere a binelui care se foloseºte de ea ca de o unealtã. Despre toate acestea, în 1948, nu ºtia nici ea nimic. În varã îºi luase bacalaureatul. Cu un an în urmã dãduse, cu înþeleaptã hãrnicie, douã clase într-un an. Fãrã acest efort, probabil cã ar

fi rãmas cu liceul neîncheiat. La ora asta, oricât aº încerca, n-o pot asemãna cu nimeni.

110

TIMPUL CE NI S-A DAT

Cât despre mama, sã citez dintr-o scrisoare cãtre Pascal: „Azi observam cu duioºie ºi cu un fel de spaimã ce loc imens þine mama în casa asta. Taicã-meu, când rãmâne un ceas fãrã s-o vadã, începe sã umble în casã dupã ea ca un copil. Ca un copil, adicã la fel de descumpãnit ºi de tiranic. ªi Maria la fel. De mine ce sã mai vorbim. Mama e adevãratul suflet al casei ºi pen-

tru fiecare dintre noi, ceilalþi, ea e fiinþa cea mai tare ºi mai bunã pe care o cunoaºtem. Cu aparenþa ei slabã ºi plãpândã, e totuºi izvorul de putere pentru noi toþi. Cred cã pe tata pierderea ei l-ar distruge, chiar dacã nu-ºi dã seama de asta acum. Mama ar suporta mult mai uºor singurãtatea, deºi ea l-a iubit mai mult. Acum e detaºatã, câteodatã foarte departe de noi toþi.“ Sunt ºaisprezece ani de când ea nu mai e pe lume ºi câte- odatã mi se face atât de dor, încât îmi dau lacrimile. Tata, când

a pierdut-o (era foarte bãtrân), a fãcut un ºoc nervos care i-a

lãsat mintea mult diminuatã. Cât despre mine, ºtiu cã a fost un mare dar al destinului cã ne-am putut bucura de prezenþa ei atâta vreme. M-am simþit mereu foarte asemãnãtoare cu tata: am fost amândoi harnici, discreþi ºi plini de bune intenþii, dar capricioºi ºi mai degrabã comozi. Amândoi eram îndrãgostiþi de mama, ceea ce crea între noi un fel de complicitate. Ea pãrea a fi venit aici din altã lume, numai ºi numai ca sã ne ridice pe noi ºi sã ne þinã, pe palmele ei fragile, la intrarea acelui tãrâm magic de bunãtate ºi atotcunoaºtere simplã, care-i era atât de familiar. Dar ea ar fi prima care, citind pagina asta, mi-ar ordona s-o anulez imediat. Orice laudã, orice compliment o fãceau sã se scuture ca de o atingere neplãcutã sau sã-l înþepe pe „vinovat“ cu un umor lipsit de orice rãutate, cãci, pe lângã rezervã ºi dis- tincþie, douã dintre calitãþile ei cele mai vizibile, ºtia foarte bine ºi sã glumeascã. Replicile cu haz pe care le auzim ne amuzã, dar le uitãm repede. O scrisoare cãtre Pascal îmi restituie una din ele: „Þuº ne-a spus ieri cã ºi-a cumpãrat o stofã de rochie turbatã, iar mama i-a spus sã-ºi facã un model antirabic.“ În corespondenþa noastrã, numele ei revine foarte des. Pascal

o pomeneºte surprinzãtor de mult: „Mi-e dor ºi de o discuþie

111

ANNIE BENTOIU

cu doamna Deculescu, care rãmâne una din persoanele cele mai simpatice pe care le-am întâlnit de când mã ºtiu.“ Pe vremea aceea, eu îi spuneam „Muntzi“: „Mi-e dor de Muntzi, scrie Pas- cal; mai cã i-aº scrie, dacã aº reuºi sã-mi birui timiditatea. Ce drãguþã e în rigiditatea ei, cu pãrul strâns la spate ºi albit. Zãu cã e o instituþie.“ Expresia trimitea la o scrisoare mai veche, unde Pascal scrisese textual: „Muntzi! Aproape o instituþie. Spre deose- bire de tatãl tãu care, deºi bãrbat, e o necunoscutã.“ Altã datã:

Sãrut-o pe Muntzi, dar sã nu-i spui cã-i de la mine cã se ºo- cheazã.“ Sau: „Fuga asta cred cã i-ar plãcea cel mai mult – e pasabilmente romanticã ºi foarte armonioasã.“ Relaþiile dintre generaþia noastrã ºi cea a pãrinþilor au cunos- cut uneori tensiuni, cum e ºi firesc, dar ele n-au împiedicat nici- odatã afecþiunea, nici respectul. Þineam sã ne alcãtuim singuri ºi liberi proiectul de viaþã, fãrã sã le impunem lor sacrificii ºi fãrã sã-i contrariem în privinþa convenienþelor, pe atunci încã destul de tiranice. Ba chiar luam în considerare ºi prejudecãþile lor pe plan politic, de vreme ce unul dintre taþi era liberal, iar celãlalt, þãrãnist! Pascal venea uneori la Olteniþa, dar nu mai mult de câteva ceasuri. Prima masã de prânz luatã în patru cu pãrinþii mei i s-a pãrut, dupã cum spune, „ proba cea mai grea“, „spaima spaimelor, sperietoarea sperietorilor!“. Observam amu- zatã cum alternau, în firea lui Pascal, combativitatea ºi sfiala. Îmi plãceau amândouã; pe prima o admiram, sfiala mã înduioºa; dar nu reuºeam sã pricep ritmul în care se succedau. Mama, de altfel, era confidenta mea ºi atitudinea ei fusese foarte înþeleaptã:

„dacã voi veþi hotãrî sã vã cãsãtoriþi, spunea ea, o veþi face cu toatã împotrivirea noastrã; iar dacã nu, noi am putea face orice pentru asta ºi tot nu vom reuºi.“ În primãvarã ea fusese foarte abãtutã sau, cum am spune astãzi, în pragul depresiei; nu motivele îi lipseau. „Mama cântã mult la pian, aºteptând cataclismul“, comentam eu. Tata, tempe- rament flegmatic ºi om din Est, accepta mai uºor ideea cã sun- tem „supt vremi“; ea era de fapt o combativã, cu o fire de o veracitate absolutã. Nedreptãþile la care asista o îndurerau infinit

112

TIMPUL CE NI S-A DAT

mai mult decât pagubele materiale, de care n-am auzit-o nici- odatã sã se plângã. În cursul anilor a trebuit s-o ajut sã depã- ºeascã, pe rând, ºocul dispariþiei unuia sau altuia dintre prietenii ºi rudele din þara ei de baºtinã. Lovitura cea mai gravã a fost moartea singurului ei frate, ceva mai tânãr decât ea. M-am dus atunci în satul în care pãrinþilor mei li se ordonase sã locuiascã dupã ieºirea tatei de la Canal ºi cele trei zile petrecute în faþa lacrimilor ei nu mi s-au ºters din amintire. Draga de ea! Am pe masã, într-o ramã micã, o fotografie în care figura ei exprimã o delicioasã încântare, ca a unei fetiþe cãreia i-a reuºit o ºotie bunã. Poza i-am fãcut-o eu în 1968, pe culoarul trenului care ne ducea pe amândouã, pentru douã luni, în Elveþia. În acel an (era chiar în preajma crizei cehoslovace) s-au dat vize de ieºire mai tuturor celor care le ceruserã, iar eu am declanºat aparatul la câteva secunde dupã ce trecusem graniþa. Într-o viaþã atât de lungã ca a ei, nu se putea sã fie numai suferinþã.

*

Cu încetul, venise toamna. N-am urmãrit-o prea atent, fiindcã învãþam de zor pentru examene: între 28 septembrie ºi 6 octom- brie, le-am luat pe ultimele trei care-mi rãmãseserã ºi m-am întors liniºtitã acasã. Erau cursuri vechi, care predau încã economia ºi jurisdicþia capitalistã; printre dispoziþii utile, cum ar fi fost cele privitoare la succesiuni, era vorba despre multe lucruri care-ºi încetaserã rostul ºi pe care le uitam aproape imediat. Restul lunii octombrie a fost folosit pentru acele activitãþi practice pe care le bãnuiam tot mai necesare. Mai întâi, reîncepusem intens exerciþiile de stenografie; apoi, dintr-o stofã uºoarã de lânã bleu- marin, aparþinând unui vechi pardesiu al mamei, îmi croisem ºi încheiasem singurã o rochie „de ocazie“, de reuºita cãreia eram foarte mândrã; în sfârºit, primisem cadou de la Pascal, spre medi- tare ºi aplicaþii practice, celebra Carte de bucate a Sandei Marin. Ziua de duminicã 31 octombrie a fost însoritã ºi destul de caldã. Eram în camera mea când cineva a bãtut la uºã, cum fãcea ºi Pascal când apãrea mai mult sau mai puþin pe neaºteptate.

113

ANNIE BENTOIU

Nu era el, ci Mircea. Nu mi s-a pãrut ciudat în primul moment, nici n-am fãcut vreo legãturã cu faptul cã scrisorile lui Pascal întârziaserã, cãci poºta nu mai avea deloc regularitatea de la începutul anului. M-am bucurat doar cã-l revedeam pe Mir- cea ºi, nu mai ºtiu când anume ºi în ce fel, a început sã-mi spunã ce avea de spus, dar regãsesc intactã senzaþia de împie- trire a corpului meu întreg într-o tãcere îngheþatã, care nu se mai sfârºea. Tatãl lui Pascal fusese arestat, dar nu oricum. Faptul însuºi fusese inclus într-un scenariu a cãrui cruzime s-ar fi potrivit poate pentru ºeful unei bande de gangsteri, deºi mã îndoiam cã el s-ar fi folosit în þãrile civilizate, chiar pentru aceºtia. Încerc sã-l re- constitui aici dupã câte le-am auzit de la diferiþii sãi participanþi; Mircea nu mi-a putut da atunci prea multe detalii. Îmi aducea o scurtã scrisoare de la Pascal, luatã de la el în ajun, ºi din care n-am înþeles mare lucru: „…Îþi scriu în grabã câteva cuvinte… Dragã, scrie-mi, dacã vrei, la Mircea. Ultima ta scrisoare a um- flat-o poliþia. Sper cã nu conþinea nimic extraordinar. Dragã, pentru moment sunt liber. Te rog, fã operaþia proiectatã. E cel mai bun lucru pe care-l poþi face acum. Poate tot o sã ne mai vedem… Evident, tipii pot reveni din clipã în clipã… am libertatea de miºcãri puþin îngrãditã, chipurile pentru binele meu.

Acum, sã încerc sã reconstitui faptele, aºa cum s-au petrecut:

Marþi, 26 octombrie (de Sf. Dumitru), în casa Bentoiu se sãrbãtorise, printr-o simplã masã familialã, împlinirea a 25 de ani de cãsnicie ai lui Ion Bentoiu (fratele cel mare al lui Aure- lian) ºi ai soþiei sale, Anastasia. Fuseserã poftiþi la masa de prânz împreunã cu fiica lor, Sanda, cu ginerele ºi cu nepoþica de patru ani, Ionela, pe care o rãsfãþa toatã lumea. Ion Bentoiu ºi familia lui se refugiaserã din Constanþa. Fost director al liceului local, cândva deputat ºi senator þãrãnist, apoi primar al oraºului, scã- pase de arestare ca prin minune. În familia ginerelui sãu, prin- tr-un joc simetric invers al destinului, generalul Costiniu decedase dintr-un atac de cord în chiar noaptea în care veniserã la el sã-l

114

TIMPUL CE NI S-A DAT

aresteze; acolo, slujbaºii Securitãþii rãmãseserã încã o zi întreagã la cãpãtâiul sãu, alãturi de rudele înlãcrimate, ca ºi când s-ar fi temut sã nu le scape prada… Familia Bentoiu-Costiniu locuia acum în Bucureºti, pe strada Sf. ªtefan, la niºte prieteni, bucu- roºi cã pânã una, alta îºi pierduserã urma în capitalã. La Aurelian Bentoiu, în Intrarea Amzei 2, pe lângã membrii familiei apropiate mai locuiau doi nepoþi studenþi, aºa încât reuniunea a cuprins toate vârstele. Preotul a oficiat într-una din odãile din faþã, iar masa a decurs liniºtit, ca un prânz de familie ceva mai sãrbãtoresc. Pe la cinci, ºase dupã-amiaza oaspeþii s-au împrãºtiat, iar Aurelian Bentoiu a plecat ºi el, cãci, datã fiind atmosfera generalã, luase de câtva timp obiceiul sã nu doarmã acasã. Adresa la care se ducea nu era cunoscutã decât de unul dintre devotaþii lui secretari, avocatul Ioan M. Filipescu. Pascal, care locuia ºi studia la primul etaj, þinea de obicei pe masã câte o scrisoare începutã cãtre mine; din timp în timp adãuga câteva rânduri, povestindu-mi ce se mai întâmplase. Dimineaþa fãcuse o lungã plimbare la ºosea, apoi se pregãtise de sãrbãtoare. Tonul frazelor din acea zi, 26 octombrie 1948, e cât se poate de destins. Dupã ce emite câteva consideraþii asupra formei automobilelor, opinând cã Packard-ul ºi Cadillac-ul ar avea stil, dar Buick-ul ºi Lincoln-ul nu, mã întreabã: „În capul tãu noþiunea de stil e precizatã? Rãspunde-mi.“ Urmeazã câteva fraze afectuoase, un alt fragment – ºi brusc, într-un colþ : „1 ½ noaptea. Adio, Annie.“ Într-o comunicare prezentatã de el cincizeci de ani mai târ- ziu, la Memorialul Sighet, lucrurile sunt explicate destul de clar. Dupã miezul nopþii, s-au auzit bãtãi violente în uºã, cu insistenþe ºi ameninþãri. Marioara, femeia din casã, a trezit pe toatã lumea ºi fiecare s-a îmbrãcat în grabã. Când în sfârºit uºa a fost des- chisã, au nãvãlit înãuntru vreo 10-12 inºi, cãutându-l pe stãpânul casei. Rãspunsurile au fost „Nu ºtiu“ sau „A plecat la þarã, la Fãcãeni“, dupã cum fusese convenit. Nou-veniþii au împânzit casa, apoi au adunat în sufragerie, în jurul mesei la care se prân- zise cu câteva ceasuri înainte, pe cei 10 inºi care se aflau acolo,

115

ANNIE BENTOIU

aºezaþi pe scaune ºi cu mâinile pe masã. ªi a început interoga- toriul fiecãruia. În casã se aflau din întâmplare, pentru vreo douã zile, o croitoreasã cu ziua ºi mica ei ucenicã de vreo 11 ani, mai înspãimântatã decât toþi. Situaþia s-a precizat ºi s-a prelungit timp de mai multe zile. Nimeni n-a mai avut voie sã plece ºi cine a sunat la uºã a fost integrat grupului de ostatici, cum a fost Roza, bucãtãreasa, care a venit a doua zi dimineaþa la slujbã, ca de obicei, ºi a trebuit sã rãmânã acolo. Înainte ca noii ocupanþi sã pãtrundã în casã, în vremea în care sunau ºi bãteau cu furie, Marioara avusese timp sã-l anunþe pe domnul Filipescu (telefoanele încã nu erau supravegheate) ºi acesta îl avertizase pe cel cãutat, ca nu cumva sã aparã. Lucrurile au continuat astfel timp de patru zile ºi cinci nopþi. Dupã un timp, Marioara a primit dreptul de a merge la cumpã- rãturi, însoþitã de un agent (erau totuºi unsprezece suflete care trebuiau hrãnite). Paznicii se schimbau, fãceau cu rândul. Doar din când în când apãrea câte un anchetator, care nu reuºea sã afle nimic. Pascal îºi reia scrisoarea dupã douã zile, joi, ora 9.15 dimi- neaþa. „Draga mea, te rog sã te operezi de apendicitã. Ieri am primit cele douã scrisori ale tale. Erau destul de discordante cu atmosfera generalã… Ne mai vedem noi vreodatã? Sã nu mai scrii deocamdatã, evident. La revedere, Annie. Mai bine zis: adio.“ ªi, de la cap: „Sã mã aºtepþi, cã altfel mã supãr!“ În aceeaºi zi, ceva mai târziu: „Nu ºtiu cât mai stau în casa asta. Mi-ar face multã plãcere sã ºtiu cã ai curaj. Spune-i mamii tale cã o iubesc ºi pe ea.“ Atreia zi, la opt seara: „Tot aici sunt, dragã. Pentru cât timp?… Îmi duc salteaua sus, unde dormim cu toþii. Douã nopþi le-am fãcut în fotoliu. Þie îþi spun noapte bunã. La mine cum va fi?“ A patra zi, dimineaþa: „Încã o noapte nedormitã, acasã. Totuºi îmi promiseserã cã în noaptea asta vor veni sã mã ia… Acum trebuie sã fie 8 ½ dimineaþa. Dragã, mi-e dor de tine.“

116

TIMPUL CE NI S-A DAT

În seara aceleiaºi zile, pe la ora 10, deºi îl ameninþaserã pe Pascal, le-au ridicat ºi le-au dus în anchetã la Ministerul de Interne pe Lucreþia Bentoiu ºi pe Marta. Dacã s-a întâmplat aºa, este pentru cã Marta, aºa cum am mai spus, nu seamãnã cu nimeni. Anchetatorii, hotãrâþi sã aplice mijloace mai dure, începuserã sã întrebe: la cine þinea Bentoiu mai mult? La nevastã sau la copii? ªi, dintre copii, la bãiat sau la fatã? Aici Marta, absolut eroicã, a montat un complot împreunã cu Marioara, ca sã-l fereascã pe Pascal, pe care-l adorau („m-aº fi aruncat în foc pentru el“) ºi care ar fi fost probabil supus la bãtãi. Au sus- þinut amândouã cu convingere cã favorita tatãlui era Marta, pentru cã Pascal îl decepþionase alegând sã studieze muzica în locul dreptului. Cu duba Securitãþii, cele douã femei, soþia ºi fiica, au fost duse la arest în clãdirea Ministerului de Interne (mai târziu, sediul Comitetului Central) noaptea, pe la zece. ªi-au predat actele, apoi una verigheta ºi ceasul, cealaltã ºireturile de la pan- tofii sport ºi cruciuliþa de la gât. Dintr-un loc ferit unde fuseserã împinse, Marta a putut vedea perindându-se noi arestaþi, în acea noapte nenumãraþi preoþi catolici ºi greco-catolici. Un ascensor le-a coborât câteva etaje, adânc în pãmânt, ºi au fost bãgate într-o celulã mare, cu douã somiere metalice aºezate direct pe podeaua de ciment ºi câte o saltea de paie. Luminã puternicã neîntre- ruptã, þeavã de aerisire, interogatorii… În prima searã, Marta n-a apucat sã fie chematã, iar a doua zi, mama ei vitregã, ame- ninþatã cu bãtaia ºi înnebunitã de fricã, a dat numele lui Ioan Filipescu. L-au gãsit repede ºi, în faþa ei, au început sã-l batã sãlbatic. El însã rezista, nu cunoºtea nici o adresã, nu ºtia nimic. Atunci i-au spus cã au arestat-o pe Marta. Nu i-a crezut, pânã când i-au arãtat-o printr-o uºã întredeschisã, în picioare în faþa unui birou. Avea ºi el douã fetiþe – ºi atunci a cedat. „Nu pot sã uit când am vãzut-o – îmi povestea el mulþi ani mai târziu – micã, palidã, firavã, între toate bestiile alea – ce era sã fac?“

117

ANNIE BENTOIU

Nu pomenea de bãtaia cumplitã pe care o îndurase – ºi care nu a fost ultima. Ioan Filipescu avea sã plãteascã devotamentul arãtat maestrului sãu mai întâi cu patru ani de închisoare, apoi cu alþi ºapte. Dupã eliberare a renunþat, evident, sã mai practice avocatura ºi ºi-a însuºit o formaþie de electrician. Odatã ºi-a electrocutat amândouã mâinile, care i-au rãmas tremurânde pânã la sfârºit. Dar avea puterea sã-mi povesteascã, aproape surâ- zând: „Unul dintre anchetatorii mei þinea pe birou un ciomag gros (îmi arãta diametrul cu amândouã mâinile); era lucrat frumos, netezit, ºi pusese sã se scrie pe el: Drumul adevãrului.“ La drept vorbind, Drumul adevãrului n-ar fi nepotrivit ca titlu pentru acest al doilea volum. Cine ºtie? Sã mã mai gândesc… Tatãl lui Pascal a fost arestat duminicã 31 octombrie 1948. Înþelesese cele petrecute acasã ºi trimisese un mesaj, sosit dupã arestarea lui ºi arãtând cã a hotãrât sã se predea. Casa a fost evacuatã în 48 de ore ºi foºtii ocupanþi ºi-au gãsit adãpost pe unde au putut. La trei sãptãmâni dupã arestare, autoritãþile au îngãduit trimiterea cãtre noul deþinut a unui pachet de haine ºi alimente. Apoi nimic. Nici o scrisoare, nici un vorbitor, nici un pachet. Timp de opt ani. Aurelian Bentoiu a ieºit din închisoare în luna iunie 1956. Înainte de eliberare i s-a fãcut un proces, în care procurorul a cerut achitarea. A locuit cu noi, crezându-se liber, încã un an ºi patru luni. Apoi a fost ridicat din nou ºi condamnat, de data aceasta, la 25 de ani de temniþã grea ºi confiscarea totalã a averii, care la data aceea nici nu mai exista. Familia nu a putut asista la proces ºi nu l-a revãzut niciodatã. A murit la închisoarea Jilava dupã patru ani ºi ºapte luni, în vârstã de ºaptezeci de ani.

*

ªi totuºi, ce anume a determinat acea încrâncenare, acea des- fãºurare de forþe, demnã, cum spuneam, de ºeful unei bande de gangsteri? Rãspunsul îl gãsim pe de o parte în Scînteia acelor zile, pe de alta într-un text memorialistic scris de profesorul N. Mãrgineanu

118

TIMPUL CE NI S-A DAT

dupã ieºirea sa din închisoare ºi apãrut în 1991, dupã moartea lui. 10 Scînteia publicã, între 27 octombrie ºi 2 noiembrie 1948,

dezbaterile unui proces de tip pur stalinist, cu 12 acuzaþi (cei mai mulþi nu se cunoºteau între ei), ºi aceste dezbateri ocupã în fiecare numãr câte douã-trei pagini mari, complete. Procesul

e cunoscut sub numele de Procesul Popp-Bujoiu, aceºtia fiind

principalii acuzaþi ºi totodatã mari industriaºi, aflaþi la conducerea societãþii Reºiþa (Uzinele Titan-Nãdrag-Calan), pe atunci una dintre cele mai importante unitãþi ale industriei grele din România. Cei doisprezece acuzaþi se vãd învinovãþiþi de a

fi pus la punct nici mai mult, nici mai puþin decât un complot

antistatal. Scopul final (ni se spune) a fost „rãsturnarea prin forþã a guvernului Groza, printr-o insurecþie armatã, cu ajutorul

statelor imperialiste“. Învinuirile sunt cu totul fanteziste: acu- zaþii ar fi creat grupuri subversive, transmis informaþii cãtre SUA

ºi

Anglia, pregãtit atentate împotriva membrilor guvernului, s-ar

fi

dedat la acte de sabotaj: toþi recunosc „faptele“, cu o unani-

mitate impresionantã. Au contactat pe ºefii partidelor istorice, pe membrii misiunilor engleze ºi americane, i-au scris gene- ralului Rãdescu în strãinãtate, au fãcut rost de arme, au instruit teroriºti, au distribuit bani, ºi câte ºi mai câte. În declaraþiile semnate la anchetã de N. Mãrgineanu se spune cã urma sã fie transmisã „grupului din afarã “ o listã a unui guvern ce ar fi fost format dupã victoria definitivã a conspiratorilor. Un martor, ing. Cornel Manciu, precizase cã s-a þinut contactul cu Titel Petrescu ºi cu liberalii (Romniceanu, Fotino, Bentoiu, Ali- mãneºtianu). Pe lista acelui eventual guvern, Aurelian Bentoiu figureazã în fruntea departamentului de justiþie. Acum: chiar dacã s-ar putea lua în serios aceastã enormã însãilare, în nici o þarã normalã din lume cineva n-ar putea fi

condamnat în instanþã fiindcã altcineva îl socoteºte potrivit pentru

a conduce un minister. Poate cã acesta este motivul pentru care,

în procesul ce i s-a intentat lui Aurelian Bentoiu dupã efectuarea

10 N. Mãrgineanu, Amfiteatre ºi închisori, Dacia, Cluj-Napoca,1991.

119

ANNIE BENTOIU

unei detenþii de opt ani, nu i s-a putut formula nici o acuzaþie ºi însuºi procurorul a cerut achitarea. Dar în 1948 asemenea evidenþe nu interesau pe nimeni: procesul Popp-Bujoiu era un episod mãrunt într-un moment de tensiune al Rãzboiului Rece. Rostul acestui proces este sã nu mai lase nici o urmã de îndoialã asupra amestecului Americii în treburile noastre interne“, i-ar fi repetat profesorului Mãrgineanu, în timpul anchetei, Avram Bunaciu, pe atunci ministru al justiþiei, precum ºi colonelul Dulgheru, unul din marii capi ai Securitãþii. Relatarea anchetei ºi a procesului ocupã 52 de pagini din cele 260 ale volumului de amintiri citat, scrise cu o nobilã obiectivitate. N. Mãrgineanu nu pare a-l fi cunoscut personal pe Aurelian Bentoiu: acesta este doar un nume pe listele pe care a fost pus sã le semneze. „ªterge-l pe ãla ºi pune-te pe dumneata“, i se spune la un moment dat despre un alt nume, în timpul confecþionãrii listei ºi el se con- formeazã, mulþumit cã astfel salvase, întâmplãtor, chiar pe unul dintre prietenii sãi. Obþinerea declaraþiilor celor mai aberante prin torturã fizicã e arãtatã, de acest specialist în psihologie, cu cea mai mare precizie, ºi ea corespunde întru totul descrierilor pe care ni le-au lãsat nenumãratele victime ale acestui tip de anchete, care s-a practicat în închisorile noastre cu un fel de monotonie sinistrã. Patru din cei doisprezece acuzaþi vor muri în închisoare (se pronunþaserã ºapte condamnãri la muncã silnicã pe viaþã), alþi doi, la scurt timp dupã eliberare. N. Mãrgineanu, condamnat la 25 de ani, va executa din pedeapsã numai ºaisprezece ºi va ieºi în 1964, odatã cu ultimii deþinuþi politici.

*

Intrarea în vigoare, la 13 aprilie, a noii constituþii a fãcut posibil un numãr incalculabil de legi, dispoziþii ºi mãsuri coer- citive, toate inspirate din practica vieþii politice sovietice, aºa cum se prezenta ea la 31 de ani dupã Marea Revoluþie din Octom- brie ºi la doar 24 de ani de la moartea lui Lenin. România nu era un caz izolat. Lucrurile evoluau cam la fel ºi în celelalte þãri din Europa de Est. În reuniunile Cominformului,

120

TIMPUL CE NI S-A DAT

unde se aflau faþã în faþã ºefii partidelor comuniste din multe þãri ale lumii, se putuse observa cã mulþi dintre participanþi insistau pentru adoptarea unor tactici ºi soluþii diferite de la o

þarã la alta, în funcþie de tradiþiile ºi de situaþia socio-economicã

a fiecãreia. Din clipa însã în care Stalin a hotãrât cã toate trebuie sã copieze în mod nemijlocit experienþa Uniunii Sovietice, totul

s-a schimbat: chiar în interiorul partidelor comuniste aveau sã fie preferaþi indivizii cu cele mai puþine veleitãþi de independenþã, ca sã nu spunem pe ºleau „cei mai slugarnici“. Documentele care abia acum încep sã fie publicate aratã cã aceºti conducãtori, deºi fiecare þinea în mâini soarta câtorva milioane de oameni, se comportau, în raporturile lor cu Uniunea Sovieticã, ca niºte slujbaºi zeloºi ºi înspãimântaþi. Se arãtau fie executanþi cu zel, fie iniþiatori de denunþuri care nici mãcar nu li se cereau. Matias Rákosi, secretarul partidului comunist maghiar, a trimis la Moscova liste cu sute de nume ale unor comuniºti de rang înalt din toate þãrile europene, bãnuiþi de el

a se fi abãtut – sau a avea intenþia sã se abatã – de la linia cerutã.

Pe unii îi trimitea astfel direct la moarte, dar ce importanþã ar fi avut, de vreme ce nu murea el? Un an mai târziu, în noiembrie 1949, Gheorghe Gheor- ghiu-Dej îi va expedia lui A.A. Gromîko, locþiitor al ministrului de externe, urmãtoarea scrisoare: „Studiind materialele legate de procesul bandei lui Rajk, conducerea partidului nostru a adoptat hotãrîrea de a trece la analizarea situaþiei unor membri ai partidului cu o activitate neclarã ºi suspectã. Deoarece nu deþinem experienþe suficiente în desfãºurarea cu succes a unor asemenea anchete, vã rugãm sã ne trimiteþi unul sau doi spe- cialiºti în problemele respective, pentru acordarea de ajutor partidului nostru pentru descoperirea ºi nimicirea agenþilor ser- viciilor de spionaj imperialiste11 . Iar cercetãtoarea care publicã

11 Galina Muraºko (Moscova), „Represiunile politice în þãrile Europei de Est la sfârºitul anilor ’40: conducerea sovieticã ºi nomenclatura naþio- nalã de partid ºi de stat“, în Analele Sighet, vol. 6, p. 347.

121

ANNIE BENTOIU

acest text nu poate sã nu observe cã, pânã la urmã, „ partea sovie- ticã, sprijinindu-se pe asemenea cereri (s.m.), a creat în fie- care þarã din aceeaºi zonã o nouã instituþie de control, ºi anume noul sistem al consilierilor sovietici…“ Sistemul consilierilor sovietici, ataºaþi fiecãrui minister din þarã ºi, de fapt, condu- cându-le, avea sã fie perfecþionat în Europa de Est, ne spune cercetãtoarea, pânã „în ajunul anului 1951. Sã ne întoarcem însã în România anului 1948. Faptul cã, în mentalitatea generalã, nefericirile þãrii sunt asociate mai degrabã cu numele ºi personalitatea lui Ceauºescu, iar imagi- nea lui Gheorghiu-Dej, personaj istoric rãspunzãtor de atroci- tãþi mult mai numeroase, nu este precizatã pentru opinia publicã în adevãratele ei contururi, n-a gãsit încã, în mintea mea, o explicaþie mulþumitoare. Nu vorbesc de ascunderea intenþionatã

a unor detalii de cãtre cei ce au un interes evident în a lãsa lucru-

rile în incertitudine, ci de conºtiinþa colectivã. Una dintre cauze poate fi simpla ignoranþã a faptelor de cãtre generaþiile tinere, favorizatã de vârsta, astãzi foarte înaintatã, a celor ce i-au fost contemporani. La prima vedere, dezumanizarea, în sensul în care am evocat-o de mai multe ori – indiferenþa absolutã faþã

de adversar –, pare a-i fi fost lui Gheorghiu-Dej, ca oricãrui fanatic, trãsãtura dominantã. Dar dacã ea n-a fost decât o imi- taþie, ºi ea fanaticã, a lui Stalin? Sau dacã a funcþionat voluptatea crescândã a puterii, întâi râvnitã, apoi exercitatã? Sau dacã determinantã a fost frica, o fricã nu numai individualã, biolo- gicã, ci potenþatã de cea a tuturor celor ce-l înconjurau, care-ºi jucaserã viaþa pe aceeaºi carte ºi nu mai acceptau sã ºi-o piardã?

E un personaj încã necercetat de psihologi ºi care, cred, n-a inspi-

rat pânã acum nici o operã literarã. ªi totuºi, trecerea sa prin lume, precum ºi urmele pe care le-a lãsat oferã destule teme de meditaþie.

*

Cum am spus, casa Bentoiu fusese golitã în câteva zile. Ordi- nul de evacuare sosise aproape imediat dupã arestare. Familia

122

TIMPUL CE NI S-A DAT

se împãrþise la mai multe adrese: în locuinþa unui prieten se refugiaserã fosta stãpânã a casei cu Marta ºi Madame Marie, guvernanta sositã când Marta avea cinci ani ºi care, cum am mai spus, devenise un membru al familiei. Pascal îºi cãuta un

loc separat: în biroul tatãlui sãu, împachetând hârtii ºi dosare,

a dat din întâmplare peste un contract de vânzare-cumpãrare

încheiat în anul precedent de biroul de avocaturã al tatãlui sãu pentru o mãtuºã a lui Pascal, veriºoarã primarã cu mama lui. Alina Cosma îºi cumpãrase o casã (mai exact, jumãtate din ea) în Bucureºti ºi Pascal s-a întrebat deodatã dacã nu s-ar gãsi acolo un loc pentru el. Casa era situatã pe bulevardul Ferdinand la numãrul 13. Alina Cosma Vornicu, acea mãtuºã a cãrei prezenþã avea sã rãmânã importantã în toatã viaþa noastrã ºi al cãrei nume va

reveni foarte des aici, l-a primit pe Pascal cu bucurie. Îl admira pe tatãl lui ºi acea arestare brutalã o consternase; i-a atribuit lui Pascal ceea ce fusese sufrageria propriei ei locuinþe, o casã de tip baroc, ridicatã în secolul al XIX-lea cu destul fast, dar acum neîngrijitã ºi nereparatã de multã vreme. Pentru o femeie singurã, o asemenea proprietate, departe de a fi o locuinþã plã- cutã ºi confortabilã, era – ºi va rãmâne constant – un izvor de preocupãri ºi necazuri. Dar cea care a devenit pentru noi toþi „Tante Aline“ era ºi ea departe de a fi o personalitate obiºnuitã ºi urma sã ne-o demonstreze în multe feluri, în acelaºi timp pozitive ºi surprinzãtoare. Dupã ce ºi-a adus la noua adresã patul dublu, pianul, un dulap, o masã de lucru, niºte scaune ºi un fotoliu, Pascal ºi-a început noua existenþã, de data asta tristã ºi durã. Tante Aline

îl gãzduia, dar nu-l luase în pensiune; detesta bucãtãria ºi abia

dacã gãtea pentru ea însãºi. Pascal era acum un om liber, dar foarte singur. Îl apãsau ºi imaginile trecutului recent, ºi cele ale unui viitor cu siguranþã neprielnic. Îmi scria pagini scurte, relativ laconice, fãrã glumele obiºnuite, fãrã nici mãcar gânduri despre muzicã sau cãrþi. Marta era în altã casã, nefericitã ºi ea.

123

ANNIE BENTOIU

Într-o zi, Pascal m-a aºteptat în zadar: se hotãrâse operaþia mea de apendicitã ºi n-am avut timp nici mãcar sã-i dau un semn de viaþã. În plus, ºi noi trãiam cu spaima evacuãrii, pentru cã la parter se instalase Banca Naþionalã ºi se cãuta o locuinþã pen- tru noul director. Cam la o sãptãmânã dupã operaþie, Pascal a putut sã vinã la noi ºi, poate pentru cã fuseserã între timp atâtea încercãri, acea zi mi-a rãmas ca o amintire binefãcãtoare ºi foarte dulce. Þin minte cã i-am cântat, cum puteam, nu ºtiu ce andante din sonatele pentru pian de Mozart. Masa de prânz a avut un fel de atmosferã familialã. Pãream în convalescenþã amândoi. Ziua de 9 decembrie am petrecut-o la Bucureºti împreunã. Era un început de iarnã friguros ºi umed. Seara, în odaia lui, au venit ºi Marta, ºi Mircea. Stãteam toþi patru în jurul mesei; simþeam cum trec minutele ºi se apropia ora plecãrii, apoi a dru- mului spre garã pe strãzile tot mai neluminate, spre vagoanele tot mai vechi ºi mai friguroase, spre o existenþã tot mai ameninþatã. Nu eram veseli nici unul; Marta îºi evoca poate ºi ea întoarcerea în noua locuinþã; totul era apãsãtor. ªi, deodatã, Pascal a rostit, fãrã ca nimic sã o prevesteascã, aceastã frazã:

— Eu cred cã trebuie sã ne cãsãtorim. Aici amintirile mele ºi ale lor devin extrem de confuze. Sin- gurul lucru de care suntem cu toþii siguri este cã eu am început sã plâng în hohote. „Taci, mireasã, nu mai plânge…“ Þin minte doar sentimentul acela sfâºietor, pe care nu reuºeam sã-l exprim în cuvinte. Sunetul vocii lui Pascal fusese ca un zgomot de uºi trântite. Una se închidea peste ceea ce fusese, alta se deschi- dea spre necunoscut. Sigur cã acesta era þelul. Dar nu atât de repede ºi, oricum, l-am fi dorit altfel. Sigur cã spre asta tindeam amândoi. Ba chiar ne fixasem, peste varã, data de 28 aprilie 1949, aniversarea a doi ani de când ne întâlniserãm, ca termen pânã la care sã ne câºti- gãm viaþa, condiþie prealabilã pentru un nou cãmin. Dar, în ulti- mul timp, abia dacã mai pomenisem de aºa ceva. Situaþia generalã se înrãutãþea în chip constant, iar cele întâmplate de curând pãreau sã fi împins totul spre o zonã de neatins, nici mãcar cu

124

TIMPUL CE NI S-A DAT

gândul. Cu douã zile înainte, scriam, în ceea ce avea sã rãmânã pentru multã vreme ultima mea scrisoare cãtre Pascal, anun- þându-mi venirea ºi reluând ca întotdeauna mitologia muntelui:

Drumul se îngusteazã din ce în ce în faþa noastrã – exact ca valea Horoabelor la coborâre. ªi cade ºi noaptea; dar nu existã nici o cabanã la capãt ºi probabil nici o ieºire. De aceea vreau sã trãim cât se poate de intens, atâta cât ne mai rãmâne.“ Marta a spus:

— Ar trebui totuºi sã aºteptãm întoarcerea tatei. Mircea a rãspuns:

— Nimeni nu poate ºti cât o sã dureze.

Eu nu-mi amintesc sã fi spus ceva. A început sã se discute problema evidentã: din ce o sã trãim? Pascal îºi aminteºte cã ar fi zis: „Eu nu pot sã mã fac hoþ de cai ca sã câºtig bani.“ Mircea i-a replicat: „Ba te faci ºi hoþ de cai, dacã e nevoie.“ În vagonul rece ºi întunecos care mã ducea spre casã, am avut tot timpul sã încerc sã-mi cumpãnesc gândurile, odatã cu un sentiment ciudat de irealitate ºi confuzie. Încã puteam amâna totul. Singurul lucru pe care-l stabilisem era ca Pascal sã vinã peste câteva zile sã stea de vorbã cu pãrinþii mei. Argumentul sãu era: ce anume sã mai aºteptãm? Generaþia noastrã nu credea nicidecum în venirea americanilor, care se vedea bine cã nu interveneau în nici un fel. Cel puþin, din toate grijile ºi neca- zurile noastre, sã disparã acel sentiment sfâºietor de despãrþire, mai exact de ne-unire, care ne consuma energia ºi nu ducea la nimic bun. În vârtejul de idei ºi argumente contradictorii care mã stãpâ- nea, ºtiu bine cã domina anxietatea, ba chiar frica. Nu mã temeam de eforturi sau de lipsuri; cred cã esenþialã era grija ca nu cumva acel edificiu impalpabil ºi minunat de frumos, care era dragostea noastrã, sã nu se erodeze ºi, pânã la urmã, sã se prãbuºeascã sub dificultãþile vieþii de zi cu zi. Lui Pascal aproape cã nu-i gãseam defecte, dar oare nu vor apãrea ele pe drum, ºi la el, ºi la mine, sub presiunea unei existenþe probabil mizere pe care

125

ANNIE BENTOIU

n-o cunoscuse nici unul din noi? Ne trebuiau forþã, curaj, rezis- tenþã, rãbdare… ºi dragoste. Dragostea era rãspunsul la toate întrebãrile. În al doilea rând, venea curajul, pe care ea îl aducea. Alesesem odatã pentru tot- deauna: ce rost mai avea sã mã tem? Nici mãcar nu era vorba de un început sau de un drum nou. Era o continuare a celui pe care mergeam amândoi de atâta vreme. ªtiam cã pot sã contez ºi pe el, ºi pe mine. Cât despre greutãþi, ce naiba ! N-o sã fie ele mai tari decât noi. Mai vãzusem noi din astea ºi pe munte. ªi, odatã cu imaginea muntelui, cu toate simbolurile ºi amin- tirile sale, toate s-au aºezat la locul lor, aºa cum trebuiau sã fie.

*

Logodna a fost celebratã la 26 decembrie 1948 la Olteniþa, pe la ora ºase seara, în casa unchiului Ionel. Erau de faþã numai rudele apropiate. Pascal venise în acea dupã-amiazã cu Marta ºi s-au întors în aceeaºi searã la Bucureºti. Totul a fost foarte sobru. Slujba a oficiat-o popa Gheorghe, un preot bãtrân care slujea de mult în oraº ºi mã botezase ºi pe mine.Þin minte luciul odãjdiilor sale, statura mãruntã ºi obrazul rotund pe care-l cunoº- team prea bine, câteva figuri zãrite fugitiv. Pascal, în stânga mea, îmi comunica un fel de încredere tãcutã. Imaginile sunt astãzi aburite ca paharele cu vin alb (de ºampanie nu putea fi vorba din nici un punct de vedere), bãute atunci cu câteva uscã- þele. Cu un guler lung de dantelã, purtam rochia bleumarin, croitã frumos, de care eram atât de mândrã pentru cã mi-o fãcusem singurã. Încetase sã-mi mai fie fricã; doar o sfialã îmi rãmãsese, în faþa misterului slujbei ºi al destinului pe care-l înfruntam împreunã.

II

Cãsãtoria civilã a avut loc la 8 ianuarie 1949. Era o zi fri- guroasã, închisã, fãrã zãpadã. La primãria de Galben, cum încã i se spunea (în spatele Teatrului Studio), eram cu toþii în pal- toane sau blãnuri, rezervaþi, uºor surâzãtori. Ceremonia a avut pentru mine un ciudat aer de slujbã religioasã, deºi rezervaserãm cu toþii cununia la bisericã pentru dupã întoarcerea tatãlui lui Pascal. Un fotograf s-a aflat pe acolo; din lipsã, fãrã îndoialã, de mijloace, în albumul nostru se aflã o unicã fotografie 6 x 9, precum ºi opt ºtraifuri microscopice, în care am încercat ieri, cu lupa, sã identificãm câþiva dintre cei ce au fost de faþã: unchiul lui Pascal, Ion Bentoiu, cu soþia sa, Anastasia; Lucreþia Bentoiu ºi Marta; un vãr al copiilor Bentoiu, avocatul Patriciu Popescu; doctorul Vasile Trifu, care a fost martor pentru Pascal, ºi vãrul meu Dodel, care a îndeplinit acelaºi rol pentru mine. Se mai disting pãrinþii mei, Nana, soþia lui Dodel, unchiul Miticã, cel mai înalt dintre toþi, cum se întâmpla întotdeauna; au mai fost tante Aline, unchiul meu Ionel cu Tilly, Mircea Soare, înalt ºi el, precum ºi câteva siluete indistincte – în totul vreo douãzeci ºi cinci de persoane. În mâinile mele, un buchet mare de flori albe pune singura notã de luminã pe ansamblul sobru al adunãrii. Cum în absenþa celui plecat fãrã voie nu putea fi vorba despre nici o petrecere, plãnuisem ca masa de prânz s-o luãm doar între noi, tinerii, în noua noastrã odaie: Marta, Mircea ºi noi doi. În definitiv, hotãrârea ne aparþinea, fusese planul decis ºi realizat de noi; aveam de gând sã ne simþim veseli ºi cât puteam de liberi. O coincidenþã fericitã – sau, mai degrabã, un aranjament

127

ANNIE BENTOIU

înþelept – potrivise lucrurile astfel ca în aceeaºi dimineaþã sã se serbeze cununia religioasã a lui Nicu, cel mai mare dintre cei trei veri ai mei, cu Popica Gheorghiade, o tânãrã arhitectã pe care o ºtiam de pe vremea când eu aveam cinci ani ºi ea, doispre- zece. Aºadar, pãrinþii mei nu se întorceau singuri acasã cu inima strânsã, ci se duceau la o petrecere de familie unde puteau ciocni câte un pahar de vin, simbolic, ºi pentru noi. Mama ºi-a dat pro- babil toatã silinþa sã se simtã bine, dar ºtiu cã i-a fost greu. Cât despre masa noastrã, visatã ca un ritual eroic al gene- raþiei tinere, ea a luat o formã neaºteptatã. Tante Aline, noua noastrã gazdã, a stat pânã spre searã cu noi ºi cu fratele ei vitreg, Coty, un conviv vorbãreþ pe care-l vedeam pentru prima oarã, „þinându-ne de urât“ cu poveºti de tot felul, cu cele mai bune ºi mai afectuoase intenþii. Peste bluza mea de voal galben pal, tante Aline mi-a petrecut pe dupã gât un ºirag lung de boabe de chihlimbar: împãrþite astãzi de mine cu fiica mea, Ioana, ele închid în apele lor amintirea acelei zile, a dãrniciei celei care le oferise ºi a drumului nou care se deschidea.

*

Casa în care tante Aline ne atribuise cu generozitate un spa- þiu – acei douãzeci de metri pãtraþi în care aveam sã locuim timp de ºapte ani ºi în care ºi-a petrecut primele luni de viaþã unica noastrã fiicã, Ioana – se afla la numãrul 13 pe fostul bulevard Ferdinand, rebotezat bulevardul Dimitrov. Era ceea ce se numea pe atunci o „casã boiereascã“, ridicatã înainte de Primul Rãzboi în stilul neoclasic care dãduse Bucureºtilor o aurã arhitecturalã unicã. Simþind schimbarea vremurilor, tante Aline îºi vânduse în 1947 moºia ºi-ºi investise banii în aceastã casã. Ochiul ei apre- ciase corect soliditatea ºi stilul clãdirii, dar mai puþin exact uria- ºele cheltuieli care ar fi fost necesare ca sã-i redea frumuseþea iniþialã, ºi cu atât mai puþin evoluþia normelor locative în Bucureºti. Din curte, trepte lungi de piatrã, destul de crãpate, duceau spre un vestibul ºi un hol adânc ºi larg, pe care dãdeau uºile celor

128

TIMPUL CE NI S-A DAT

trei camere principale ºi, în fund, un glasvand dincolo de care se afla sufrageria. Întregul avea un aer ciudat de mãreþie ºi aban- don. Holul era ocupat de o masã mare de sufragerie ºi de scaune cu spãtarul sculptat, dar parchetul fãrã covor pãrea a nu mai

fi fost lustruit de vreo cincisprezece ani ºi acum se spãla cu apã

ºi sãpun. Practic, tante Aline ocupa cele douã odãi din faþã care dãdeau una spre curte, alta spre stradã, cu ferestre deschizân- du-se mult deasupra capetelor diferiþilor trecãtori; una era dor- mitorul ei, mobilat confortabil în întregime, legat de o baie cu cazan ºi boiler de modã veche; în partea cealaltã a holului, odaia de la stradã cuprindea ºi o serã rotundã cu geam, tot dupã moda de la sfârºitul secolului al XIX-lea. O a treia camerã, mai mare, pãrea încã neocupatã, iar lui Pascal i-a încredinþat-o pe cea din fund, care ar fi trebuit sã-i serveascã de sufragerie. S-a încuiat uºa glasvandului, acesta a fost blocat cu un bufet în hol ºi aco- perit cu un covor mare în partea noastrã, iar accesul din curte

a rãmas sã se facã pentru noi prin fosta intrare de serviciu. În curând, legile de reglementare a ceea ce s-a numit „spaþiul locativ“ au stabilit norma urmãtoare: un om avea dreptul, pentru sine însuºi, la opt metri pãtraþi de spaþiu locuibil. Pascal ºi cu mine

puteam deci ocupa 16 m 2 , iar pentru cei 4 m 2 suplimentari (camera avea 20 m 2 ) plãteam o chirie majoratã, de altfel foarte micã. Cât despre faimoasa „odaie de lucru“ acordatã unor artiºti, ea nu se potrivea cu statutul de începãtor al lui Pascal, mai ales dupã ares- tarea tatãlui sãu, aºa încât rãmãsese doar o vorbã în vânt. Conform aceleiaºi reglementãri, tante Aline ocupa odaia cu baie, în cea de la stradã îl avea ca locatar pe domnul Koºca, cel ce-i cumpãrase moºia, iar în cea de-a treia figura pe repartiþie

o tânãrã din provincie, practic absentã; holul central, socotit spa-

þiu comun, era ca atare nerepartizabil. În holiºorul întunecos din faþa camerei noastre se aflau douã scãri: una mergea spre pivniþã, iar alta suia la etaj, unde un pod uriaº ocupa o jumãtate din suprafaþa casei. Acolo, un culoar îngust dãdea acces la patru camere, fiecare ocupatã de câte o familie: o basarabeancã singurã,

129

ANNIE BENTOIU

bãtrânã ºi bolnavã, o pereche tot de basarabeni cu un bãieþaº, precum ºi douã perechi fãrã copii care ºi-au manifestat uneori cu tot dinadinsul agresivitatea de clasã, deºi în practicã nu ne-au putut face nici un rãu. E drept cã toþi aceºtia gãteau în camerele lor ºi foloseau o singurã, modestã instalaþie sanitarã, situatã pe culoarul comun: prin comparaþie, odaia noastrã mare, cu acces la baia ºi bucãtãria lui tante Aline, constituia un lux în toatã puterea cuvântului. În totul, supraîncãrcarea locativã, care în timp avea sã creascã, crea o atmosferã destul de apropiatã de cea din filmele ruseºti pe care le vedem astãzi ºi care pe atunci ne erau încã necunoscute.

*

Aveam deci acum un loc care sã fie numai al nostru ºi în care puteam fi, în sfârºit, împreunã. Dulceaþa traiului „împre- unã“ nu poate fi nici mãrturisitã, nici descrisã; o cunosc doar cei cãrora soarta le-a îngãduit-o un timp destul de lung ca s-o preþuiascã aºa cum se cuvine. Nu ºtiam, pe atunci, nimic despre viitor, dar eram hotãrâþi sã apãrãm prezentul împotriva oricã- ror încercãri. Doar cu ochii de astãzi pot sã ne vãd aproape ca pe niºte copii; pe atunci, noi ne socoteam rãspunzãtori ºi deciºi, deveniþi dintr-odatã maturi, iar piedicile de care deveneam tot mai conºtienþi nu fãceau decât sã ne sporeascã tenacitatea. În primele zile, când am putut dispune de niºte bani veniþi în chip miraculos în ajutorul nostru, nu ne-am modificat foarte mult programul zilnic. Pascal continua sã-ºi petreacã timpul în faþa pianului; eu citeam de cum aveam un ceas liber, dar îmi luam ºi îndatoririle gospodãreºti foarte în serios, cu atât mai mult cu cât masa în doi era încã un fel de a ne juca „de-a oame- nii mari“, un rit sãrbãtoresc nou, cu bucuriile, emoþiile ºi desco- peririle sale. Trecutul devenise cu totul inaccesibil, viitorul era fãrã formã ºi fãrã îndurare: intensificam cu voluptate prezentul, oarecum izolaþi în timp. Învãþam sã ne cunoaºtem în plinã luminã, fãrã idealizarea distanþei, fiecare cu slãbiciunile ºi capriciile

130

TIMPUL CE NI S-A DAT

sale; dar simpla prezenþã fizicã a celuilalt, totodatã iubitã ºi ocrotitoare, rãscumpãra greutãþile ºi alcãtuia un izvor de energie pentru tot ce presimþeam cã avea sã vinã. Erau, în ceea ce mã privea, primele sãptãmâni pe care le petre- ceam departe de pãrinþi ºi pentru cã legãtura dintre noi fusese atât de încrezãtoare ºi caldã, mã învãþam greu cu totala lor absenþã. Puþine lucruri, în încãperea aceea, purtau însemnele de acasã; cu timpul, uneori ca urmare a evacuãrilor, au început sã-mi soseascã mobile ºi obiecte care reînnodau cu trecutul ºi-mi sugerau o duioºie protectoare la care nu mai aveam dreptul decât din partea lui Pascal, el însuºi adesea destul de deprimat. Întinsã pe pat, îmi plimbam privirea pe casetoanele pictate din plafon, care-mi evocau internatul de la ªcoala Centralã; deasupra me- sei pe care lucram ºi unde ºi mâncam se afla portretul socrului meu, pe care în viaþã abia îl întrevãzusem ºi a cãrui tinereþe calmã, pe acea pânzã, pãrea cumplit de nepotrivitã cu soarta lui de acum. Pianina lui Pascal, încadratã de o mare oglindã de perete, era semnul reconfortant al raþiunii noastre de a fi. Dis-de-dimineaþã, Pascal se aºeza în faþa ei ºi lucra neîntrerupt pânã la ora mesei; dormea puþin dupã-amiaza, apoi îºi continua lucrul pânã seara. Nu mai vãzusem niciodatã atâta liniºtitã ºi perseverentã concen- trare. Pe atunci îºi începea totdeauna ziua cu un anumit preludiu de Bach; îºi fãcea câtva timp exerciþiile de pian, apoi trecea la compunerea urmãtoarelor pãrþi din prima lui simfonie, cea din care a rãmas doar Uvertura de Concert de care am mai vorbit. Ceasurile în care lucra la ea erau pentru mine cele mai fericite; era în acea muzicã o veselie, o spontaneitate candidã care mã cucereau. În schimb, orele de studiu al digitaþiei pianistice puteau deveni un calvar, dacã mã încãpãþânam sã citesc în chiar acele ceasuri. Fãrã îndoialã cã ºi pentru Pascal prezenþa mea constantã în propria lui camerã trebuie sã fi pus unele probleme. Copii rãsfãþaþi, avusesem fiecare o odaie numai a noastrã ºi învãþam acuma s-o împãrþim. I-am fost recunoscãtoare cã a acceptat fãrã greutate prezenþa sonorã a maºinii mele de scris; spunea cã fiind

131

ANNIE BENTOIU

un zgomot mecanic ºi lipsit de sens, n-avea cum sã-l deran- jeze; ba chiar, ceva mai târziu, a introdus în banda de magne- tofon a unei vesele muzici de scenã sunetul clopoþelului care anunþa sfârºitul rândurilor, la acea maºinã de tip vechi. Suprimarea glasvandului lãsase odãii doar lumina unei feres-

tre înguste, care dãdea spre stradã pe o curte micã, închisã. Vara, penumbra se transforma în avantaj, ferindu-ne de prea mare arºiþã. Iarna, soba înaltã, cu cahlele ei ornamentate baroc, dãdea o cãldurã plãcutã când puneam lemne destule, ceea ce se întâmpla cam rar. Pentru mine, odaia s-a umanizat de-a binelea doar când a sosit de nu ºtiu unde vitrina fostei noastre sufragerii, pe care am trans- format-o cu entuziasm în bibliotecã, rost pe care-l îndeplineºte

ºi azi: cotoarele legate ale câtorva cãrþi „de-acasã“ au fost mesa-

gerele unei continuitãþi de care aveam absolutã nevoie.

*

Viaþa pe care o începusem era nouã din foarte multe puncte de vedere. Cel mai evident a fost pentru mine faptul cã m-am vãzut de la început rãspunzãtoare, zilnic, cu pregãtirea unei adevãrate mese de prânz. Pascal nu mai era student, aºa încât

soluþia cantinei ne era inaccesibilã. Nu mã pricepeam, de fapt,

la aproape nimic. Cartea de bucate a Sandei Marin, din fericire,

explica ºi gesturile necesare care, neºtiute, pun gospodinele începãtoare în situaþii imprevizibile. N-aº spune cã începuturile mele au fost strãlucite: am ºi acum în minte cele patru porþii de budincã cu griº, tari ca niºte mingi de cauciuc ºi pe care, la sfârºitul unei mese festive cu Marta ºi Mircea, le-am aruncat de comun acord, una câte una, drept în sobã. Mircea era în anul patru la Medicinã ºi orarul facultãþii îi permitea sã se abatã pe

la noi la ora prânzului. Cum mama sa era o gospodinã ultra-per-

formantã, ale cãrei invitaþii la masã erau pentru noi prilej de

nesfârºite entuziasme ºi rememorãri, ne întrebam, Pascal ºi cu mine, ce-l putea determina pe Mircea sã renunþe la acele mese

ºi sã le accepte pe ale noastre. „Probabil cã vrea sã se mortifice“,

a opinat Pascal ºi, cum intenþia putea fi într-adevãr atribuitã

132

TIMPUL CE NI S-A DAT

lui Mircea, atras dintotdeauna de normele unei existenþe de tip monastic, a rãmas înþeles între noi cã era chiar aºa. Pascal, din fericire, nu era exigent ºi mi-a urmãrit evoluþia pe acest tãrâm cu o generoasã detaºare. Completarea unui inventar minim în bucãtãrie a fost o încer-

care serioasã. Tante Aline nu gãtea; avea oroare de asta ºi zestrea

ei specificã era cvasi-inexistentã. Era din generaþia cãreia îi

aparþinea ºi Catherine Pozzi, o generaþie învãþatã cu un personal

de serviciu numeros ºi care vedea în simplul contact cu treburile de la bucãtãrie o insuportabilã înjosire. Un drum fãcut de mine

cu mama, care nu se pricepea nici ea, dar avea despre toate aces-

tea o concepþie ceva mai sportivã, la ultimul etaj din fostele Galeries Lafayette (viitorul magazin Victoria) mi-a rãmas în minte ca o primã ºi inexprimabilã uluire. Întreg etajul era gol –

adicã existau toate rafturile, dar nu era nimic pe ele: era efectul direct al naþionalizãrii. De atunci încoace am vãzut atât de des acest tip de priveliºte, în special în era Ceauºescu, încât ea nu mai are nimic impresionant, dar pe atunci imaginea pãrea neverosimilã ºi memoria mi-o restituie cu o perfectã claritate. Etajul fusese cândva al mãrfurilor pentru copii ºi-mi aminteam de un ajun de Crãciun, cu mulþi ani în urmã, în care venisem tot cu mama, având voie sã-mi aleg drept cadou un obiect (nu mai multe!): strãlucirea, abundenþa, fantezia, noutatea jucãriilor îmi tãiase rãsuflarea… Maria ºi-a împãrþit cu mine uneltele de gãtit; problema ara- gazului a fost evident mai complicatã. Ne-am îndreptat cãtre Mica publicitate, unde am gãsit un singur anunþ la un preþ acce- sibil, oferind un aparat cu trei ochiuri ºi cuptor, fabricat de un meseriaº din piese recuperate. Aparatul, care nu era smãlþuit,

ci doar vopsit, s-a înnegrit imediat, aºa cum fusesem preveniþi,

dar a funcþionat impecabil timp de vreo ºapte ani. Pentru cã atâta amar de vreme n-am sãrit în aer, i-am fost totdeauna recunos- cãtoare acelui meseriaº priceput care încerca ºi el sã supravie-

þuiascã, fãrã sã ne punã nici nouã viaþa în pericol.

133

ANNIE BENTOIU

Bucureºtiul îl regãsisem, dar abia îl recunoºteam. Bulevar- dele, lipsite seara de lumini ºi ziua de agitaþia veselã de odini- oarã, pãreau neobiºnuit de largi ºi de pustii. Cele mai multe magazine, dar mai ales cele strãlucitoare de pe Calea Victoriei erau închise sau pe cale de închidere, prezentând în vitrine mãr- furi vechi, desperecheate, nevandabile de fapt, datã fiind ºi sãrãcia eventualilor cumpãrãtori. „Djaburov“, „Librãria Italianã“, „Ca’ d’Oro“? Numele lor mai pâlpâia doar în amintire. Din iulie 1948, dispãruse din Piaþa Palatului masiva statuie ecvestrã a regelui Carol I, dar ºi, în centrul centrului, marele grup statuar închinat lui Ion Brãtianu în piaþa cu acelaºi nume, devenitã acum un spaþiu gol, intitulat piaþa Bãlcescu. Cele douã monumente îndepliniserã rolul de a asigura o continuitate istoricã, de a da o formã trecutului comun. În cenuºiul iernii, spaþiul nou ºi anonim, strãbãtut doar de tramvaie, pãrea a aparþine unui oraº necunoscut. Încã mai ciudatã era prezenþa megafoanelor care rãspândeau de dimineaþa pânã seara, cu mare intensitate sonorã, ºtiri, muzicã, marºuri ºi învãþãminte ideologice. Aceastã noutate, importatã de la Moscova ºi care a durat mai mulþi ani, avea ca efect cã nu puteai uita nici o clipã unde te afli ºi în ce fel trebuia sã trãieºti. Un lucru bun era cã la decesul câte unei personalitãþi politice de rang înalt se suprimau emisiunile vorbite ºi se difuza doar muzicã simfonicã, de preferinþã romanticã ºi meditativã. Zilele de acest fel erau un adevãrat balsam sonor ºi începuserã sã fie aºteptate cu o vinovatã nerãbdare, iar repertoriul respectiv era numit de mulþi „muzicã de înmormântare“. În acel an, cred, dar ceva mai târziu, s-a publicat o ordonanþã care a accentuat aparenþa din ce în ce mai mohorâtã a oraºului, datoratã ºi economiilor tot mai drastice de luminã. Cei care mai deþineau prãvãlii sau ateliere particulare (mai erau destule, dar din cele foarte mici) au fost obligaþi sã-ºi vopseascã firmele dupã instrucþiunile ºi cu materialele Primãriei. Firma nu trebuia sã cuprindã nici un desen, nici un nume hazliu sau sugestiv, ci doar tipul de produs pe care-l oferea („vopsele“, „cizmãrie“ etc.),

134

TIMPUL CE NI S-A DAT

precum ºi numãrul autorizaþiei de funcþionare. Formatul obliga- toriu era mare, fondul gri-închis, literele groase ºi negre, iar totul era încadrat într-un chenar lat, negru ºi el, ca un ferpar de doliu. De pe o zi pe alta oraºul a cãpãtat o înfãþiºare încã ºi mai sumbrã ºi mai deprimantã. În contrast voit cu acele firme funerare, câte un nou magazin de stat se deschidea odatã la câteva luni, cu spaþii mari strãlucitor luminate, dar aproape lipsit de marfã, excep- tând uriaºele piramide cu câte un sortiment unic de conserve, inspirate din economia sovieticã. Altminteri, pe strãzi trecãtorii erau puþini ºi tãcuþi, fãrã zarva veselã de odinioarã. Nu mai gesticulau, nu mai stãteau la ºuetã ºi nici mãcar în grupuri, ci umblau de cele mai multe ori singuri ºi cu capul în pãmânt. Culoarea nouã, pãmântiu-argiloasã, a uni- formelor militare ºi cea albastrã a recent înfiinþatei Miliþii dãdeau, pânã ne-am obiºnuit, impresia unei armate de ocupaþie. Cât despre maºini, ele se rãriserã aproape cu totul. Cu timpul, ne-am învãþat cu relativa lor absenþã din timpul zilei ºi cu zumzetul motoarelor lor în tãcerea nopþii. Erau jeepuri ºi Ziss-uri ruseºti, toate negre; ºtiam cu toþii cã cele mai multe erau folosite pentru ridicarea cetãþenilor de la domiciliu ºi transportul lor cãtre unul din nenumãratele lagãre ºi închisori înfiinþate peste tot în þarã. Altele aduceau acasã funcþionari mai însemnaþi, directori, ºefi de instituþii ºi întreprinderi, ºcoliþi ºi îndrumaþi în cursuri ºi ºedinþe de partid rareori încheiate înainte de unsprezece noaptea. Auzeam fâºâitul roþilor pe caldarâm ºi adormeam la loc, strân- gându-ne ºi mai mult unul lângã altul.

*

Acum însã, înainte de a urma firul propriu-zis al povestirii, trebuie sã vorbesc despre tante Aline. N-o ºtiam atunci, dar ea avea sã fie în viaþa noastrã o prezenþã constantã, în cea mai lungã parte din timp o prezenþã-absenþã, acea mãtuºã pe care o inviþi totdeauna de Paºti ºi de Crãciun, dar ale cãrei vizite neanunþate îþi dau peste cap tot programul, cea pentru care intri în panicã

135

ANNIE BENTOIU

dacã se îmbolnãveºte, însã pe care o uiþi când îi merge bine,

dar mai ales cea care ne-a oferit, în tinereþea noastrã, adãpos-

tul din care ne-a fost îngãduit sã ne luãm zborul, dupã cum ea

urma sã-ºi gãseascã în locuinþa noastrã ultimul liman. N-am ºtiut totdeauna s-o înþelegem, era prea neobiºnuitã pentru ca o convieþuire cu dânsa sã fie uºoarã, dar ea reprezenta o parte din istoria þãrii, înfãþiºarea ºi uneori purtãrile ei erau expresia

unei fiinþe neobiºnuite ºi ar fi în acelaºi timp nefiresc ºi nedrept sã nu-ºi ocupe locul în aceastã lungã povestire al cãrei tâlc,

mi se pare tot mai clar, nu mi se va dezvãlui, chiar mie, decât

în ultimele ei pagini. În acel an 1949, când am cunoscut-o, era o femeie de vreo cincizeci de ani, mai degrabã scundã, dar umblând foarte drept, cu pãrul oxigenat ºi o înfãþiºare variind de la o extremã îngrijire, când avea în faþã vreun prilej social, la cea de toate zilele, când

umbla prin curte cu un palton sport aruncat pe umeri sau îºi aduna autoritar de pe strãzi foxul sârmos, un cãþel lãtrãtor ºi indocil numit Taifun. Ne explicase cã ea ºi cu domnul Koºca, acel chiriaº din faþã care era acum proprietarul moºiei Ludeºti,

fostã a ei, urmau sã se cãsãtoreascã; rareori vãzusem, îmi ziceam

eu, o pereche mai nepotrivitã. Nu ºtiam despre viaþa ei decât

cã fusese crescutã la pension în Elveþia, ca de altfel multe tinere

din protipendada bucureºteanã, ºi cãsãtoritã apoi cu fratele mai

mare al lui Istrate Micescu, iar acel ungur cu un accent destul

de marcat ºi cu gesturi cam nestrujite nu-mi pãrea nimerit în nici

un fel pentru a împãrþi cu dânsa viaþa de toate zilele. Dar nu era

treaba mea în nici un fel. Cãsãtoria proiectatã nu a avut niciodatã loc, viaþa – ºi moartea – unora ºi altora au strâmbat desenul

de atunci, fãcându-l de nerecunoscut.

*

Tante Aline – Alexandrina Cosma, în prima cãsãtorie Micescu, în a doua Pilat – a fost o personalitate complexã ºi de aceea, dintre nenumãratele ei înfãþiºãri, mi-e greu sã mã hotãrãsc pe

136

TIMPUL CE NI S-A DAT

care s-o evoc mai întâi. Sã aleg imaginea micii eleve interne din pensionul elveþian Montchoisi, sau a vânãtoriþei cu cizme roºii stând la pândã, iarna, la rând cu bãrbaþii ºi care a reuºit odatã sã împuºte douã vulpi dintr-un singur foc? A sportivei de la volanul unei Isotta Fraschini în drum spre moºia pe care o admi- nistra singurã, sau a deþinutei de la Mislea în bocancii prea strâmþi, care i-au strâmbat pentru totdeauna degetele de la picioare? A doamnei în vârstã, totdeauna proaspãt coafatã, ce-i învãþa cu atâta drag pe copiii din cartierul Pajura refrene populare fran- ceze, sau a centenarei în luptã cu slãbiciunile trupului ºi evocând, cu delicateþea unei adolescente, marea iubire de odinioarã? Fie- care din aceste imagini e corectã, alte câteva le-ar completa ºi lãmuri, dar misterul oricãrei fiinþe umane rãmâne întreg, oricât ne-am strãdui sã-i dibuim ºi sã-i pãtrundem sensul. Firea mândrã ºi voluntarã a Alinei se explicã în întregime când îi privim arborele genealogic, pe care, de altfel, nu l-am putut reconstitui cu totul. Grecoaicã dupã toþi cei patru bunici, îi plãcea sã-i evoce în amãnunt pe toþi membrii familiei ºi despre fiecare avea, har Domnului, ce povesti. Tatãl ei murise într-un accident de cãlãrie când ea împlinise doar ºase luni; totuºi ea îi închinase un adevãrat cult, bazat pe ceea ce auzise de la unii ºi de la alþii, dar necesar poate ca sã echilibreze relaþia mult mai complexã pe care o avea cu mama ei, cu care s-a aflat mai târziu într-un proces de moºtenire timp de mai mulþi ani. Vasile Cosma Vornicu trãise cândva în umbra lui N. Filipescu, al cãrui ajutor fusese, spunea Aline, „pe mai multe judeþe“. Dar Vasile Cosma nu-ºi datorase marea lui avere doar acelei activitãþi, ci adãugase la partea moºtenitã de la tatãl sãu ºi pe aceea a unui frate care i-o vânduse, spre sfârºitul veacului al XIX-lea, cu o sumã enormã. Ceilalþi fraþi ºi surori se prãpãdiserã relativ tineri, la Constan- tinopol, Paris sau în România, mama lor, nãscutã Zevcaris, apar- þinând unei familii de diplomaþi din Atena. Puþinãtatea rudelor din partea tatãlui ºi, în schimb, frumu- seþea fizicã ºi viaþa socialã animatã a rudelor din partea mamei

137

ANNIE BENTOIU

au avut asupra Alinei o influenþã hotârâtoare. Ca sã înþelegem toate aceste destine, e nevoie sã ne întoarcem la întâmplãrile de la începutul secolului al XIX-lea ºi sã urmãrim cu gândul un mare boier moldovean, care dupã tuburãrile Eteriei pornise spre Apus cu rãdvanele încãrcate ºi nu s-a oprit cu ele decât în nordul Fran- þei, întemeind o ramurã a familiei sale care avea sã poarte numele de Sturdza-Dieppe. Unul dintre fidelii sãi, un grec pe numele de Iorgu (mai târziu, el ºi cei doi fii ai sãi ºi-au luat numele Nico- lescu) ºi strãbunicul Alinei, ca ºi strã-strãbunicul lui Pascal ºi al Martei, a hotãrât sã se întoarcã din drum ºi sã rãmânã cu toatã averea sa în Muntenia. Averea pare sã fi fost considerabilã, dar marele atu al lui Iorgu erau cei doi fii ai sãi, Dimitrie ºi Iorgulache, care fãcuserã amândoi o ºcoalã de ofiþeri la Mos- cova. Lui Dimitrie, pe care Aline îl numea „Colonelul“, i s-ar fi încredinþat diferite rãspunderi însemnate, între altele paza domnitorului, al cãrui palat se afla în Piaþa Unirii. Ca urmare, ºi-ar fi ridicat în Bucureºti, în zona Dealului Mitropoliei, o casã impunãtoare ºi mereu înfrumuseþatã, care a trecut apoi în altã familie. Trãia pe picior mare, luase de nevastã, în prima cãsãto- rie, o fatã de boier vechi ºi ar fi fost implicat în întâmplãrile anu- lui 1848 alãturi de grupul Rosetti, Magheru ºi ceilalþi. Iorgu se oprise din fugã în împrejurimile Câmpinei. I-a plã- cut locul ºi dorind sã locuiascã împreunã cu cel de-al doilea fiu – zis Iorgulache ca sã-l deosebeascã de capul familiei – a ridicat în oraº un conac fermecãtor, înconjurat de terenuri care se întindeau pânã aproape de garã. Bombardatã grav în 1944, ajunsã în ruinã, naþionalizatã ºi apoi dãrâmatã de tot, acea clã- dire nu mai existã astãzi decât în fotografii ºi într-un tablou în ulei, pictat de Pascal la cincisprezece ani, în 1942. Pe pânzã, cele douã scãri arcuite care duc la terasa înaltã, dimensiunea construcþiei ºi armonia proporþiilor ei, parcul cu pomi stufoºi care o înconjoarã sunt pline de sugestii. Iorgulache, bunicul Alinei ºi strãbunicul lui Pascal, a fost subprefect al regiunii sub Alexandru Ioan Cuza ºi omul sãu de

138

TIMPUL CE NI S-A DAT

încredere, apoi a îndeplinit cam aceeaºi funcþie sub Carol I. Era însãrcinat cu paza drumurilor ºi pãdurilor ºi dispunea, pen- tru a þine în frâu pe tâlharii vremii, de un fel de micã armatã. Vorbitor de limbi strãine, om de curaj ce nu ezita, în urmãririle sale, sã recurgã la deghizãri sau sã aºeze în anumite locuri, în chip de santinele, manechine în uniformã de dorobanþi, Iorgula- che purta în casã un fes viºiniu ºi fuma din narghilea. Acest personaj fascinant a rãmas mereu credincios celor pe care-i slu- jea. În familie s-a pãstrat multã vreme, cu respect, un ceas de aur primit de la Cuza în circumstanþe neobiºnuite: Iorgulache îl însoþise pe domnitorul exilat la plecarea din þarã, pânã la graniþa de la Predeal ºi-l scãpase dintr-o încãierare cu o ceatã de agresori înarmaþi, care nu întâmplãtor îl înconjuraserã. La despãrþire, pe ceasul oferit în dar, Cuza scrijelise, pare-se cu un cui, „Lui Iorgulache Nicolescu, recunoºtinþã eternã“. De serviciile sale a fost la fel de mulþumit regele Carol I, de la care primise în dar niscaiva bijuterii ºi care i-a sprijinit copiii în fel ºi fel de ocazii. Într-o casã cu etaj lipitã de cea principalã, dar mult mai mo- destã, bãtrânul Iorgu, om activ ºi el, conducea un fel de ºcoalã pentru fiii notabilitãþilor din împrejurimi ºi pentru propriii nepoþi. Vorbea ºi el mai multe limbi, franceza, germana ºi chiar italiana, ºi i-ar fi fost urât sã stea degeaba, fie ºi la bãtrâneþe. Iorgulache Nicolescu a fost cãsãtorit cu Marie (Marghioala) Cair ºi a avut cu ea doisprezece copii, dintre care au trãit ºapte. Familia Cair plecase mai de mult din Constantinopol spre Gre- cia, pentru a se stabili apoi în România. Cu o frumuseþe de tip oriental, brunã cu ochi negri, Marie Cair era foarte autoritarã ºi þinea în mânã toatã casa, fãrã sã îndrãzneascã nimeni sã-i iasã din cuvânt. S-a speriat cumplit, însãrcinatã fiind cu primul bãiat, când i s-a adus vestea cã soþul ei a fost împuºcat de niºte rãufã- cãtori, dar totul s-a dovedit a fi fost doar un zvon. Marie Cair, care adusese pentru copii profesori de francezã ºi germanã, ºi-a pierdut cu totul vederea la bãtrâneþe; tante Aline ºi-l amintea

139

ANNIE BENTOIU

pe bunicul ei purtându-ºi soþia pe braþe pânã la un ºezlong în grãdinã, unde o instala pentru câteva ceasuri. Ca o curiozitate, sã spun aici cã un frate al Mariei Nicolescu, magistrat, a fost tatãl unui Georges Cair, autor a mai multe cãrþi semnalate doar bibliografic în Istoria lui George Cãlinescu. Un volum de schiþe într-o limbã învechitã, dar cu un simþ critic ascuþit ºi intitulat Urmaºii Romei se aflã în faþa mea: este o ediþie extrem de îngrijitã, legatã în piele, cu ilustraþii în stil fran- cez semnate de doi desenatori ºi apãrutã în 1904 în o mie douã sute de exemplare. Dar ce nevoie avem noi de schiþe ºi romane când simpla înmãnunchiere a atâtor destine reale ne surprinde, ne încântã ºi ne lasã pe gânduri? Pornind de la câteva informaþii, fantezia noastrã construieºte imagini animate ºi lunecãm în acel trecut ca într-una din nenumãratele lumi posibile în care ne place sã ne închipuim prezenþi, fie ºi doar ca umbre strãvezii, neobser- vate de ceilalþi. Pe Iorgulache mi-l zugrãvesc într-o clipã de rãgaz, înconjurat de familie, stând într-unul din fotoliile de paie risipite pe pajiºtea din preajma casei. Þine în mânã o ceaºcã de cafea aburindã ºi priveºte siluetele tinere, graþioase, care se plimbã câte douã ºi par a sta de vorbã între ele. Cãci realizarea, poate cea mai însemnatã, a lui ºi a soþiei sale au fost cele trei fete mai mari, atât de frumoase încât prin partea locului li se spunea „perlele Prahovei“. Cãsãtorite ºi recãsãtorite de câte douã-trei ori, trecând vitejeºte peste dolii sau peste accidente ce pãreau sã-i priveascã doar pe alþii, au dus cu toatele o viaþã socialã dintre cele mai animate. Bãtrânul rege Carol I pare sã fi intervenit pãrinteºte în destinele lor, recomandându-le noi partide sau trimiþându-i pe fraþii lor la tratamente ºi ºcoli spe- ciale în Germania. Cea mai mare, Catherine, mãritatã cu un prinþ Racoviþã, rãpus de tifos dupã trei sãptãmâni de cãsnicie, s-a recãsãtorit cu un Bilciurescu, înalt magistrat, cu care a clãdit o familie de oameni de drept ºi diplomaþi de carierã; îi pomenesc aici pentru cã unul

140

TIMPUL CE NI S-A D