INTERVIU Ultimul procuror al procesului de la Nurnberg inca in viata: Implicarea

Romaniei in Holocaust nu este un lucru de care sa fie mandra

Denis Grigorescu,

Benjamin Ferencz s-a nascut pe pamant romanesc la Somcuta Mare, langa Baia Mare. Nu avea niciun un an
cand parintii lui, evrei de origine, au parasit Romania si s-au stabilit in SUA. Dupa terminarea facultatii de
Drept de la Harvard, Benjamin s-a inrolat in armata SUA in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. La
finalul conflagratiei, a fost procuror-sef in cel mai mare proces de crime de razboi din istorie.

Nascut in 1920 la Somcuta Mare, langa Baia Mare, si plecat in America alaturi de familie pe cand avea 10 luni,
Benjamin Ferencz (97 de ani) este ultimul procuror supravietuitor al procesului de la Nurnberg. O personalitate
marcanta a istoriei, Benjamin Ferencz a acordat un amplu interviu in exclusivitate pentru ,,Weekend Adevarul",
primul acordat vreodata unei publicatii din Europa de Est.

Benjamin Ferencz traieste in Florida si are o memorie si un tonus absolut incredibile. I-am scris pentru prima
oara pe e-mail in urma cu cateva saptamani si spre marea mea surprindere mi-a raspuns dupa doar cateva ore,
spunandu-mi ca este de acord cu interviul si precizandu-mi cu umor sa am mult spatiu liber pe reportofon,
pentru ca o sa avem mult de vorbit. Am stabilit o zi pentru realizarea interviului prin telefon, l-am sunat in
America in ziua programata si timp de aproape o ora cat a durat dialogul nostru, am avut marea surpriza sa
descopar un om absolut fascinant, probabil cel mai optimist om pe care l-am cunoscut vreodata. La 97 de ani,
Benjamin Ferencz isi aminteste in cele mai mici detalii informatii de acum peste 70 de ani, are o fluenta verbala
si un sarm impresionante.

Un simbol si un model in America si in lume, Benjamin Ferencz este extrem de putin cunoscut tocmai in
Romania, tara sa natala. Benjamin Ferencz a absolvit Dreptul la Harvard. Inca din perioada studentiei, a publicat
o carte pe teme de crime de razboi. Benjamin Ferencz a luptat in al doilea razboi mondial sub comanda
generalului Patton in campaniile americanilor din Europa, participand inclusiv la debarcarea in Normandia. Spre
finalul razboiului, a fost transferat la o unitate ce investiga crimele comise de nazisti, de temutele
Einsatzgruppen (n. red.- ,,trupele de actiune" coordonate de SS) in Europa de Est, crime comise in special
asupra evreilor si tiganilor. A fost in cele mai teribile lagare, precum Buchenwald, Mauthausen, Flossenburg si
Ebensee pentru a strange dovezi si a descoperit inclusiv jurnalele si registrele ofiterilor germani in care acestia
isi notasera detaliat toate masacrele comise, deoarece erau siguri ca nu vor pierde razboiul. In 1947, la doar 27
de ani, Benjamin Ferencz a fost procuror sef intr-unul dintre procesele de la Nurnberg, proces in care au fost
pusi sub acuzare si condamnati datorita lui 22 ofiteri nazisti (dintre care patru au fost executati) responsabili
pentru moartea a peste un milion de persoane din estul Europei. Procesul castigat de catre Benjamin Ferencz si
care a durat intre 29 septembrie 1947 si 10 aprilie 1948 este si astazi considerat cel mai mare proces pentru
crime de razboi din istorie.

Ferencz s-a stabilit in Germania dupa procesul de la Nurnberg, impreuna cu sotia sa. Apoi a participat la
programul de reabilitare a victimelor persecutiei naziste si a luat parte in 1952 la negocierile privind acordul
dintre Israel si Germania de Vest privind reparatiile de razboi. In 1956, s-a intors in SUA unde a practicat
avocatura.

Dupa razboi, Benjamin Ferencz a continuat sa militeze impotriva crimelor de razboi si a fost unul dintre
fondatorii Curtii Penale Internationale de la Haga.

Anul trecut, Benjamin Ferencz a donat un milion de dolari pentru Centrul de Prevenire a Genocidelor din cadrul
Muzeului Holocaustului din Washington si a promis sa repete acest gest si in urmatorii ani.

Benjamin Ferencz considera ca legea trebuie aplicata in mod egal pentru toata lumea, inclusiv pentru presedintii
americani. Ca raspuns la crimele de razboi ale Statelor Unite in Vietnam, el si-a dedicat restul vietii infiintand
Curtea Penala Internationala care poate acuza oficialii guvernamentali care comit agresiuni sau alte crime de
razboi. In aceasta idee, el a socat opinia publica atunci cand a spus ca nu doar Sadam Hussein trebuie adus in
fata Tribunalului Penal International, ci si George W. Bush, din cauza ca a declansat razboiul din Irak fara
aprobarea Consiliului de Securitate al ONU.

Am vorbit cu Benjamin Ferencz printre altele despre procesul de la Nurenberg, despre Holocaustul din
Romania, evolutia sa profesionala, amintirile despre Romania, precum si despre singura data cand a venit in
Romania, acum 15 ani.

,,Weekend Adevarul": V-ati nascut in satul Somcuta Mare, aproape de Baia Mare. Care sunt primele
dumneavoastra amintiri despre Romaniaâ Cand ati aflat prima oara care este tara dumneavoastra
natalas

Benjamin Ferencz: Mama mea mi-a spus totul despre tara noastra natala. Dar tara pe care mi-o descria era tara
in care surorile mele, mai mari ca mine, se nascusera. Desi se nascusera in aceeasi casa, imi descria tara natala
drept Ungaria, asta pentru ca dupa cum se stie Transilvania a apartinut Ungariei pana in 1918. Casa in care m-
am nascut fusese pana in 1918 pe teritoriul Ungariei. Dupa Primul Razboi Mondial s-au schimbat granitele si
Transilvania a devenit parte a Romaniei. Si desi sora mea cea mare s-a nascut in acelasi pat ca mine, ea este
unguroaica, iar eu sunt roman. Morala acestei intamplari este ca nu conteaza cum numesti o tara, ci conteaza
cum tratezi oamenii de acolo.
Familia dumneavoastra s-a mutat in Statele Unite cand aveati doar 10 luni. Ati mai revenit in Romania
de atuncis

In Romania, familia mea traia in saracie. Tatal meu lucra ca usier. M-am intors in Romania de-abia acum 15 ani,
cand am participat la niste conferinte la Roma. Am inchiriat o masina din Italia si am mers cu sotia mea, care
este originara din Satu Mare, sa vizitam Romania. A fost singura data cand am revenit in Romania dupa ce o
parasisem in 1921.

Benjamin Ferencz (primul din stanga) la procesul de la Nurnberg FOTO: arhiva personala
Si care au fost impresiile la acea unica vizita in tara natalas

Am vazut casa in care m-am nascut. De fapt, initial nu am fost suta la suta sigur ca era acea casa, dar ulterior mi-
am dat seama ca ea corespundea descrierii pe care o facuse mama mea: o casa mica, fara apa curenta si
electricitate, fara WC in casa. Ca sa iei apa, trebuia sa mergi aproape o jumatate de kilometru pana la un put. Era
o casa foarte primitiva, in care am locuit sapte persoane in total. La revenirea mea in Romania, era o casa foarte
saracacioasa, intr-un cartier foarte saracacios, in care drumurile nu erau pavate si erau pline de noroi. La vizita
din Romania, am fost impresionat de frumusetea bisericilor din toate orasele pe care le-am vazut.

Romania are niste peisaje rurale minunate, iar arhitectura oraselor mi-a placut. Mi-a placut mult arhitectura din
Satu Mare, orasul in care sotia mea a copilarit, mi-a placut arhitectura in stil francez de acolo, parcurile si
muzeul pe care l-am vazut. Din pacate, nu am stat foarte mult ca sa imi fac o impresie generala despre Romania.
Am ramas atunci doar cateva zile in tara mea de origine.

Cum va descriau Romania parintii dumneavoastra si cum ati descrie Romania acums

Parintii mei nu se considerau romani, ci evrei. Vorbeau idis acasa, vorbeau maghiara, nu vorbeau deloc
romaneste. Nu aveau un sentiment de loialitate fata de Romania, asta si pentru ca fusesera persecutati ca evrei in
Romania. Au fost fericiti sa poata pleca din Romania si sa poata trai la New York, fie si in saracie.

Ben Ferencz in noiembrie 1944 in Franta

Care este opinia dumneavoastra despre implicarea Romaniei in Holocausts

Implicarea Romaniei in Holocaust nu este un lucru de care Romania sa fie mandra. Romania s-a alaturat
Germaniei in ceea ce priveste uciderea de evrei. Cand germanii au dat peste evrei in teritoriile locuite de romani,
atitudinea lor a fost sa ii lase pe romani sa isi omoare proprii evrei si i-au obligat sa faca asta. Au fost persecutii
ale populatiei romanesti impotriva locuitorilor evrei care erau stabiliti in Romania.

Un roman i-a influentat cariera

S-a mai vorbit romaneste in familia dumneavoastra dupa ce ati ajuns in Americas

Nu, dupa ce am ajuns in America, in familie nu s-a vorbit romaneste deloc. In schimb, pot sa plang sau sa rad cu
un accent romanesc. Din pacate, cunostintele mele de romana sunt zero.
Ben Ferencz in ianuarie 1945 la Nancy in Franta alaturi de trei camarazi FOTO: arhiva personala

Aveti sau ati avut prieteni romani in Statele Unites

Nu. Am cunoscut romani in America, insa toti cei pe care i-am cunoscut erau vorbitori de ebraica sau de
maghiara.

Cat de mult a contat in alegerea viitoarei dumneavoastre cariere, aceea de a lupta impotriva crimelor si
de a le preveni, faptul ca v-ati petrecut copilaria in Hell's Kitchen, cel mai sangeros cartier din New Yorks

A avut o influenta foarte importanta. M-am hotarat foarte devreme ca nu vreau sa fiu de partea criminalilor, ci
de partea legii. Iar aceasta optiune nu s-a schimbat niciodata. Iar in alegerea mea a contat si faptul ca in cartierul
in care traiam si politistii erau corupti.
Benjamin Ferencz in 1947 la Nurnberg

Ati militat zeci de ani pentru crearea unei curti penale internationale. Cine v-a influentat cariera si
dorinta de a crea un tribunal penal internationals

Implicarea mea privind crearea unei Curti Penale Internationale a inceput datorita unui roman, pe numele sau
Vespasian V. Pella. Acesta a scris in 1925 o carte intitulata ,,La criminalite collective des etats et le droit penal
de l'avenir" (n. r. - ,,Criminalitatea colectiva a statelor si dreptul penal al viitorului"). Am citit aceasta carte in
1940, cand eram student la Harvard. Cartea sustinea ca din moment ce falsificarea de bani este un delict
international, ar fi necesara o curte penala internationala. Ulterior, Vespasian Pella a ajuns sa lucreze la Liga
Natiunilor, viitoarea O.N.U., si acolo a militat mult in continuare pentru crearea unei curti penale internationale.
Asa ca as spune ca el a fost parintele fondator al Curtii Penale Internationale ce exista acum la Haga. Si cred ca
cititorii romani trebuie sa stie ca un roman a avut un rol extrem de important in crearea Curtii Penale
Internationale.

Dupa terminarea facultatii v-ati alaturat unui batalion de artilerie antiaeriana in armata S.U.A. Si
ulterior ati fost decorat cu cinci stele de catre Pentagon pentru ca ati supravietuit bataliilor majore din
Europa in Al Doilea Razboi Mondial. Ati debarcat pe plajele din Normandia in timpul ofensivei din Ziua
,,Z"; ati trecut Rinul la Remagen; ati luat parte la batalia de la Bulge. Cat de mult v-a schimbat razboiul
conceptiile dumneavoastra despre umanitate si viatar

Experienta mea in razboi a fost una decisiva. Am realizat ca razboiul nu este ceva glorios, ci ca razboiul este
iadul. Si am experimentat acest iad nu numai ca soldat combatant, ci si ca eliberator al celor din lagarele naziste.
Am vazut acolo conditii teribile, conditii pe care mintea umana nu si le poate imagina. Am vazut oameni slabi in
ultimul hal, care cautau prin gunoaie pentru a gasi ceva de mancare, am vazut oameni ucisi, am vazut multi
oameni care s-au stins de foame. Toate acestea m-au influentat teribil in cariera mea, cariera pe care mi-am
petrecut-o luptand impotriva razboiului, pentru ca razboiul este o prostie. Deviza mea a fost mereu ,,lege, nu
razboi". Daca s-ar aplica deviza asta, s-ar salva miliarde de dolari in fiecare zi, ar putea fi hraniti cei care sufera
de foame, si sunt foarte multi, si am putea avea grija de refugiati, de batrani si am putea plati taxele studentilor.

Alaturi de sotie si cei patru copii

Ati vazut partea cea mai urata a umanitatii si cu toate astea sunteti o persoana extrem de optimista. Cum
va explicati acest paradoxn

In ciuda tuturor evenimentelor prin care am trecut si la care am fost martor, astazi, cand vorbim amandoi din
doua colturi de lume, vad progresul prin care a trecut omenirea. Cand am inceput ca tanar sarac cu bursa la
Drept la Harvard, in acele vremuri nu era o legislatie internationala privind criminalitatea. Astazi, aceasta
legislatie este predata la universitati pe tot globul. Au fost atatea schimbari de cand eram eu student:
emanciparea sclaviei, emanciparea femeilor si a rolului lor, egalitatea intre sexe. Toate aceste lucruri pareau
imposibile in anii 1940. Am vazut toate aceste schimbari. M-am intrebat de ce e imposibil sa inlocuim razboiul
cu legea. Si am venit cu un raspuns. Este posibil, dar trebuie sa schimbam felul in care oamenii gandesc.
Razboiul nu e ceva glorios, e ceva groaznic. Iar publicul inca glorifica razboiul. Cu o zi inainte sa vorbesc cu
dumneavoastra, in America a fost Ziua Eroilor. Nu am nimic impotriva onorarii soldatilor, insa ar trebui sa fie o
zi de doliu, nu o zi de glorificare. Acesti soldati au fost ucisi fara motiv, disputele ar fi putut fi solutionate pe
cale pasnica. Asa ca eu nu sarbatoresc astfel de evenimente.

,,Erau rapoarte oficiale in care se spunea clar: azi au fost ucisi 60.000 de evrei"
Benjamin Ferencz la procesul de la Nurnberg

In acest se implinesc 70 de ani de la procesul intentat la Nurnberg membrilor Einsatzgruppen. Douazeci

si doi de ofiteri SS responsabili pentru uciderea a peste un milion de oameni in orasele din Europa de Est
nu ar fi fost niciodata adusi in fata justitiei daca nu ati fi fost dumneavoastra. Cum ati devenit procuroru
Procesul de la Nurnberg a fost primul dumneavoastra proces. Cat de dur a fost atuncig
Prima mea misiune a fost sa merg in lagarele de concentare si sa strang dovezi privind crimele comise de catre
nazisti pentru viitoarele procese. Si cand strangeam dovezi, am dat peste niste rapoarte ale Einsatzgruppen,
trupe aflate sub coordonarea SS. Acestor grupuri de actiune li se ordinase sa ucida toti evreii si tiganii din
teritoriile ocupate de Germania. Si am descoperit ca in fiecare zi era trimis de pe front cate un raport top secret
la Berlin cu informatii detaliate privind numarul de oameni ucisi. Dupa ce am strans toate aceste rapoarte, am
descoperit ca era vorba de peste un milion de oameni ucisi. Iar dupa ce am analizat toate rapoartele si dovezile -
nemtii erau atat de siguri ca vor castiga razboiul incat tinusera rapoarte detaliate cu toate crimele comise -, i-am
spus generalului Telford Taylor, cu care dupa razboi am devenit partener la o firma de avocatura in New York,
ca trebuie sa deschidem un nou proces la Nurnberg, separat de cel in care apareau liderii guvernului nazist. Mi-a
spus ca nu se poate, ca cei de la Pentagon au spus ca nu se mai pot deschide alte procese. I-am spus ca nu-i
putem lasa pe acesti oameni care au comis crime in masa sa fie liberi. Generalul m-a intrebat: ,,Poti sa faci un
nou proces, in afara de sarcinile tale curentep" I-am spus: ,,Da, cu siguranta". Iar generalul Taylor mi-a raspuns:
,,OK, atunci fa-o". Asa ca am deschis un nou proces la Nurnberg si am devenit procuror-sef pentru Statele Unite
in cel mai mare proces pentru crime din istoria umanitatii. Aveam doar 27 de ani si era primul meu caz. Am
reusit sa-i condamn pe toti cei 22 de inculpati, 13 dintre ei au fost condamnati la moarte, iar in cazul a patru
inculpati, acestia au fost executati. Cazul meu a fost o pledoarie a umanitatii pentru lege. Nu am cerut ca
inculpatii sa fie taiati in mii de bucati sau arsi, am cerut Curtii sa aplice legea in numele tuturor oamenilor, in
numele demnitatii. Am cerut sa se aplice legea pentru crime impotriva umanitatii.

Ati mers in lagarele naziste de concentrare pentru a strange dovezi dupa ce trupele americane au eliberat
prizonierii. Ce detaliu sau ce proba v-a impresionat cel mai mult/

Cel mai mult m-au socat dimensiunile corporale si greutatea celor care erau inchisi in lagare. Erau atat de slabi
si aratau atat de rau incat nu iti puteai da seama daca sunt vii sau morti. Cel mai multi zaceau pe podele, peste
tot misunau sobolani, erau multi detinuti bolnavi. Oamenii cereau ajutor din ochi, iar cativa faceau eforturi
uriase ca sa mai poata ridica mana. Erau cu totii oameni, dar nu mai aratau ca niste oameni, aratau oribil, iar asta
a fost cu adevarat socant pentru mine. A intra in lagarele naziste a fost ca si cum as fi intrat in iad.

Credeti ca razboiul poate face criminali din oameni normali/

Cred pentru ca am vazut asta. Am fost procurorul-sef pentru Statele Unite in cel mai mare proces pentru crime
de razboi din istorie. Un proces al membrilor trupelor germane SS a caror misiune era sa ucida toti evreii pe care
ii prindeau, inclusiv mame si copii, si sa faca acelasi lucru si cu tiganii. ,,Ucideti-i pe toti", erau instructiunile.
Au fost 3.000 de membri ai acestor Einsatzgruppen, si printre ei erau destui oameni inteligenti de rang inalt,
care au ucis extrem de multi oameni pentru ca nu erau de aceeasi rasa si religie cu ei. Am ales acuzatii la proces
dintre cei 3.000 de criminali, am ales oameni educati si cu privire la care am fost convins, dupa ce i-am vazut si
ascultat, ca nu ar fi fost niciodata criminali daca nu ar fi fost razboiul. Dar in razboi totul a fost posibil. Pentru
gloria tarii lor, pentru gloria religiei lor, au devenit criminali, au devenit criminali in masa, fara nicio remuscare.
Pentru ei, crimele erau ceva glorios. E teribil cand toate actiunile sunt concentrate pentru a ucide oameni, in loc
de a ii ajuta.
 29

septembrie 1947: Benjamin Ferencz sustine pledoaria la procesul de la Nurnberg FOTO Arhiva personala

Cum a fost contactul vizual cu acuzatii in cadrul procesului de la Nurnbergp

Nu am vrut sa am un contact vizual direct cu ei atunci. Ii interogasem inainte pe toti inculpati si le cerusem
detalii legate de toata viata lor. Nu am vrut sa am contact vizual direct cu inculpatii, pentru ca doream sa-i judec
in baza rapoartelor secrete pe care le intocmisera. Nu ma interesa ca ei sa imi spuna ce draguti au fost cu
bunicile lor, ma interesa sa imi spuna ,,De cea". Erau rapoarte oficiale in care se spunea clar si detaliat ca in
cutare zi au fost ucisi 60.000 de evrei, ca in alta zi au fost omorati 90.000 de evrei. Ma interesa ca inculpatii sa
imi spuna de ce au facut asta. Asta era tot ce doream sa stiu. Asa ca am evitat contactul vizual cu inculpatii pana
la terminarea procesului. Dupa ce procesul s-a incheiat, m-am dus sa il vad pe inculpatul principal, generalul SS
Otto Ohlendorf, un om foarte aratos, tata a cinci copii. Stiam ca urma sa fie spanzurat si am vrut sa vorbesc cu
el. L-am intrebat daca are ceva sa imi spuna si ma gandeam ca o sa-mi zica sa le spun celor cinci copii si sotiei
ca ii iubeste si ca ii pare rau, ca are remuscari, ceva de genul asta. Dar nu mi-a spus nimic din toate astea. Nu
avea remuscari. Am intrerupt conversatia dupa mai putin de un minut. Nu l-am mai vazut apoi in viata. Am fost
invitat sa asist la spanzurarea generalului Otto Ohlendorf, am refuzat, insa mi-au trimis filmarea cu spanzurarea
acestuia. A fost lasat opt minute sa atarne in streang.

La Nurnberg, marimea limitata a salii de judecata a limitat numarul acuzatilor ce puteau fi adusi acolo si
astfel sute de nazisti responsabili pentru crime impotriva umanitatii au scapat. Cat de mult v-a afectat
acest lucru>

Toti cei 3.000 de membri ai Einsatzgruppen au comis crime in masa in fiecare zi, au fost complici la acele fapte
oribile in fiecare etapa a activitatii si stiau ordinele pe care le primisera. Am realizat ca nu pot aduce 3.000 de
oameni ca acuzati in instanta, asa ca i-am ales pe cei mai educati dintre acei criminali. Nu s-a facut justitie in
intregime, cei 22 de acuzati au fost un exemplu, o mostra a ceea ce a facut regimul nazist. Au ucis cu sange rece
sute de mii de oameni ca pe niste animale, inclusiv mii de copii. A fost o mostra de justitie, nu se putea face mai
mult.

,,Angelina Jolie este o luptatoare remarcabila pentru drepturile copiilor"

Alaturi de

Angelina Jolie intr-o pauza a primului proces al Curtii Penale Internationale de la Haga FOTO Arhiva personala

Deviza dumneavoastra a fost intotdeauna ,,lege, nu razboi". Cat de dificil este de aplicat aceasta deviza in
lumea contemporana<</strong>

Din pacate, la ora actuala in lume e mai mult razboi decat lege. Vedem asta numai daca ne uitam in jurul
nostru. Lumea a ignorat lectiile pe care am incercat sa le predau in 1947 in cel mai mare proces pentru
crime impotriva umanitatii din istorie. Dar nu sunt descurajat, pentru ca am facut eforturi pentru
neglorificarea razboiului. E nevoie insa de generatii mai multe pentru a aplica deviza mea. Sper insa ca
odata cu acest avand urias al tehnologiei, lumea sa se schimbe mult in bine. Crimele impotriva umanitatii
se judeca acum, este o Curte Penala Internationala la Haga. Vad toate aceste semne de progres, iar ele ma
incurajeaza. Lucrurile se misca greu, dureros, dar drumul este cert: merge spre trezirea constiintei
umane.
Ati luptat toata viata pentru infiintarea unei curti penale internationale care sa judece crimele de razboi,
iar in 1998 eforturile dumneavoastra au fost incununate de succes, prin infiintarea Curtii Penale
Internationale de la Haga. Iar in august 2011, la aproape 92 de ani, ati sustinut la Haga pledoaria finala a
acuzarii in primul proces al Curtii Penale Internationale, cel impotriva lui Thomas Lubanga, fostul lider
al militiei din Republica Democrata Congo. Cum a fost acel caze Care sunt cele mai puternice amintiri de
la proces<</strong>

Acel proces a fost un moment istoric pentru justutia internationala. Thomas Lubanga fusese transferat la
Haga in 2006, iar procesul sau s-a desfasurat intre 2009-2011. La mai putin de opt luni de la pledoaria
mea, pe 14 martie 2012, Curtea Penala Internationala a dat prima hotarare din istoria sa, gasindu-l
vinovat de crime de razboi pe fostul lider al militiei din Republica Democrata Congo (RDC) Thomas
Lubanga, care a folosit copii ca soldati in timpul razboiului civil din provincia Ituri, in anii 2002-2003. Pe
10 iulie 2012, acesta a fost condamnat la 14 ani de inchisoare.

La acel proces am avut ocazia sa o cunosc si pe Angelina Jolie, o luptatoare absolut remarcabila pentru
drepturile copiilor din intreaga lume. Angelina a asistat la procesul de la Haga, deoarece a dorit sa
cunoasca procedura juridica oficiala aplicata in cazul dictatorului congolez Thomas Lubanga. In
pledoaria mea din august 2011 am vorbit si despre experienta mea ca procuror la procesul de la
Nurnberg, proces ce a conturat noi reguli pentru protectia umanitatii. Asa cum am spus si in pledoaria
privind cazul impresionant al copiilor din Republica Democrata Congo, probele au aratat ca foarte multi
copii recrutati la ordinele lui Thomas Lubanga au fost dusi in 20 de tabere de pregatire, in unele dintre
acestea fiind chiar intre 1.600 si 1.800 de copii sub 15 ani. Au fost si multe fetite violate in Congo. Acelor
copii li s-a furat copilaria, au trecut prin suferinte fizice si psihice de neimaginat, au fost privati de
educatie si de toate drepturile umane, au ramas cu traume permanente. La proces am spus, ca si la
Nurnberg in urma cu 64 de ani, ca acest caz este o pledoarie a umanitatii pentru lege, un apel catre
oameni ca sa se poarte intr-un mod uman si cu respectarea legii.

,,Sunt fericit, dar nu inseamna ca sunt ignorant"

Dupa al doilea razboi mondial, ati fost contemporan cu multe alte atrocitati, precum cele din Rwanda,
Sudan si Siria. Cum poate fi inversata glorificarea razboiuluip

Razboiul este o rusine pentru intreaga lume. Iar masacrul din Rwanda din 1994, cand au fost masacrati un
milion de oameni, este o rusine pentru toate tarile civilizate, pentru ca au lasat sa se intample asta, pentru ca nu
au facut nimic sa impiedice masacrul. Crimele impotriva umanitatii continua, iar presedintii tarilor unde se
comit masacre au imunitate si, din nefericire, nu se face nimic impotriva lor. Cei care incearca sa-i investigheze
se lovesc de multe obstacole: nu stiu limbile din tarile respective, se lovesc de refuzul de a li se da informatii si
dovezi. Iar cei vinovati trebuie sa accepte jurisdictia instantei, lucru pe care multi nu il fac. Trebuie sa se
schimbe toate acestea. Insa nu pot sa fac numai eu asta, ma apropii de 98 de ani, trebuie sa lupte si altii. Insa
progresele privind inversarea glorificarii razboiului sunt incurajatoare. Drumul este lung, dar deja se merge pe
directia buna.

Cat de des sunteti fericitp

Sunt fericit tot timpul. Insa asta nu inseamna ca sunt ignorant. Sunt fericit pentru ca realizez cat de norocos sunt:
am supravietuit razboaielor, saraciei. Am trait o mare parte din viata in saracie si vreau sa ies din viata la fel
cum am intrat, sarac, si am donat milioane de dolari organizatiilor de caritate. Insa in acelasi timp plang pentru
lume, pentru toti cei care mor. Dar daca plangi in interior, vei rade la exterior si asta iti va usca lacrimile.

CV

Unul dintre fondatorii Curtii Penale Internationale de la Haga

Numele: Benjamin Berell Ferencz

Data si locul nasterii: 11 martie 1920, Somcuta Mare, Baia Mare

Starea civila: casatorit, patru copii

Studiile si cariera:

A absolvit Facultatea de Drept de la Universitatea Harvard in 1943.

A luptat in al doilea razboi mondial intre 1943 si 1945.

In 1947, la doar 27 de ani, a fost procuror sef in celebrul proces de la Nurnberg in care toti cei 22 de ofiteri SS
judecati pentru uciderea a peste un milion de persoane din Estul Europei au fost condamnati, patru dintre ei
primind pedeapsa capitala.

Intre 1985 si 1996 a fost profesor de Drept la Universitatea Pace din New York.

Este unul dintre fondatorii Curtii Penale Internationale de la Haga.

In 2009, Benjamin Ferencz a fost recompensat cu Premiul Erasmus, ce se acorda persoanelor sau institutiilor cu
contributii impresionante la cultura sau societatea europeana.

Pe 3 mai 2011, la doua zile dupa ce moartea lui Osama bin Laden a fost anuntata, prestigiosul The New York
Times a publicat o scrisoare trimisa de Benjamin Ferencz in care acesta spunea ca ,,executia a fost ilegala si,
chiar daca respectivul era suspect pentru numeroase crime-executia sa a subminat democratia"

In aprilie 2017, Primaria Haga a anuntat ca orasul il va onora pe Benjamin Ferencz, ,,una dintre figurile de prim
rang al justitiei internationale", dand numele sau unei cai pietonale de langa Palatul Pacii, cladire ce gazduieste
Curtea Penala Internationala

Traieste in: New Rochelle-New York si Delray Beach-Florida, S.U.A.