The publisher gratefully acknowledges the support

of the Dutch Foundation for Literature.

Editura Humanitas este recunoscatoare pentru sprijinul
financiar Fundatiei Neerlandeze pentru Literatura.
Anne Frank s-a nascut �n 12 iunie 1929 la Frankfurt pe Main (Germania),
ca fiica a lui Edith (n. Holl�nder) ?i Otto Frank. Familia Frank, de origine
evreiasca, mai avea o fata, Margot, nascuta �n 1926. Dupa venirea la putere
a lui Hitler (ianuarie 1933) ?i instaurarea persecutiilor antisemite, Otto Frank
decide sa emigreze �mpreuna cu familia �n Tarile de Jos, la Amsterdam, unde
avea relatii de afaceri; fondeaza aici o societate specializata �n comertul cu
pectina (produs folosit la prepararea dulceturilor) ?i, ulterior, �n v�nzarea de
condimente. Cele doua surori �nvata repede la ?coala neerlandeza, limba �n
care Anne �?i va scrie jurnalul. Dupa invadarea Tarilor de Jos de catre Germania
nazista ?i capitularea lor (1940), soarta evreilor de aici devine similara
cu a celor din Germania sau Polonia. O vreme, Otto Frank reu?e?te sa-?i
mentina din umbra afacerea gratie ajutorului prietenilor ?i angajatilor sai
neerlandezi;
totu?i �?i da seama ca, pentru a scapa de deportare, �ntreaga familie
trebuie sa se ascunda, astfel ca amenajeaza �n secret �n acest scop (aduc�nd
mobila, alimente etc.) o parte din cladirea �n care functiona firma sa (pe
Prinsengracht
263), a?a-numita Anexa.
C�nd prime?te o citatie de la SS, Otto Frank hotara?te ca a venit momentul
sa se ascunda: �n 6 iulie 1942, familia Frank se instaleaza �n Anexa secreta;
nu dupa multa vreme, i se alatura �nca patru persoane. Cei opt locatari ai
Anexei vor reu?i sa supravietuiasca datorita ajutorului �protectorilor� lor
neerlandezi,
curajo?ii prieteni ?i colaboratori ai lui Otto Frank. Anne scrie �n
cei doi ani de clandestinitate mici povestiri ?i, mai ales, consemneaza tot ce i
se �nt�mpla �ntr-un jurnal � care �ncepe �n 12 iunie 1942, ziua c�nd �mplinise
13 ani, ?i se sf�r?e?te la 1 august 1944, deci dupa debarcarea Aliatilor �n
Normandia,
�ntr-un moment c�nd victoria asupra Germaniei parea iminenta. La
un moment dat, �n primavara lui 1944, �l asculta la radio pe ministrul educatiei
din guvernul neerlandez aflat �n exil la Londra, care spune ca dupa razboi
vor trebui adunate ?i publicate toate marturiile scrise ale suferintelor
locuitorilor tarii ocupate de germani, de pilda jurnalele intime; ca urmare,
Anne �?i reface, complet�ndu-l, jurnalul deja scris (viitoarea �versiune b�),
dar continua sa-?i tina jurnalul initial (�versiunea a�).
�n 4 august 1944, clandestinii din Anexa �mpreuna cu doi dintre protectori
sunt arestati de serviciul de informatii ?i spionaj al SS, probabil �n urma unui
denunt. Jurnalul Annei scapa de confiscare; va fi luat ?i pus la loc sigur de
Miep Gies, secretara lui Otto Frank ?i unul dintre protectori, care, printr-un
miracol, nu a fost arestata. C�nd avea sa afle ca, fara dubiu, Anne a murit, ea
�i va �ncredinta tatalui ei jurnalul.
Cei opt locatari ai Anexei sunt deportati �n lagarul Westerbork de pe teritoriul
Tarilor de Jos, dupa care sunt urcati �n ultimul tren care a plecat de aici spre
Auschwitz, unde ajung �n 5 septembrie 1944. Cu exceptia lui Otto Frank,
toti vor muri. Transferate �n lagarul Bergen-Belsen, Anne ?i sora ei au murit,
probabil de tifos, �n februarie sau martie 1945. Tatal lor, ramas la Auschwitz,
a fost eliberat de trupele sovietice la sf�r?itul lui ianuarie 1945. Re�ntors la
Amsterdam, a publicat prima varianta a Jurnalului Annei Frank �n 1947.
Traducere din neerlandeza ?i note de
GHEORGHE NICOLAESCU
12 iunie 1942�1 august 1944
Versiunea definitiva
Redactor: Oana B�rna
Coperta: Angela Rotaru
Tehnoredactor: Manuela Maxineanu
Corector: Andreea Stanescu
DTP: Andreea Dobreci, Dan Dulgheru
Anne Frank
Het Achterhuis. Dagboekbrieven 12 juni 1942�1 augustus 1944
Only authorized version by Otto H. Frank and Mirjam Pressler
Copyright � 1982, 1991, 2001 by Anne Frank Fonds, Basel
All rights reserved.
� HUMANITAS, 2011 (editia print)
� HUMANITAS, 2012 (editia digitala)
ISBN 978-973-50-3812-0 (pdf)
EDITURA HUMANITAS
Piata Presei Libere 1, 013701 Bucuresti, Rom�nia
tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51
www.humanitas.ro
Comenzi online: www.libhumanitas.ro
Comenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.ro
Comenzi telefonice: 0372.743.382; 0723.684.194
Nota asupra editiei �n limba rom�na
Editia de fata con?ine prima traducere �n limba rom�na
a textului original, �n limba neerlandeza, al editiei
definitive a Jurnalului Annei Frank. A?a cum se mentioneaza
?i �n textul introductiv care urmeaza, jurnalul, pastrat
�n doua versiuni ale aceleia?i autoare, a fost publicat
pentru prima data �n ?arile de Jos �n 1947 �ntr-o edi?ie
�ngrijita de tatal Annei, Otto Frank. Acesta a realizat o
compila?ie pe baza celor doua versiuni originale ale fiicei
sale, renun?�nd la unele pasaje care ar fi ?tirbit memoria
fostei sale so?ii ?i a celorlal?i locatari ai Anexei sau care
faceau referiri la teme de sexualitate.
Aceasta edi?ie din 1947 a servit ca punct de plecare
pentru numeroase traduceri �n diverse limbi straine. Prima
traducere rom�neasca, realizata de Constantin ?oiu1, a
fost publicata �n 1959 la Editura Tineretului, Bucure?ti.
�n 1986 a aparut la Amsterdam o edi?ie critica a Jurnalului
Annei Frank, �n care au fost prezentate integral
diversele versiuni cunoscute p�na �n acel moment. La
sf�r?itul anilor �90 s-au descoperit cinci file necunoscute
5
1. Nu am avut la dispozitie aceasta traducere, dar din descrierea
aflata �n catalogul online al Bibliotecii Centrale Universitare din Bucuresti
rezulta ca ar fi fost facuta prin intermediar german.
ale manuscrisului original, care ?i-au gasit ulterior locul
�n edi?ia definitiva. Prezenta traducere rom�neasca s-a
facut dupa edi?ia a 54-a publicata de editura Bert Bakker
din Amsterdam �n anul 2009, din care s-au preluat ?i
nota asupra editiei (�Despre aceasta carte�) ?i postfata.
Gheorghe Nicolaescu
Despre aceasta carte
Anne Frank a tinut un jurnal �ntre 12 iunie 1942 ?i
1 august 1944. A scris1 doar pentru sine p�na �n primavara
lui 1944, c�nd, la postul de radio Oranje, care transmitea
din Londra, l- a auzit pe Bolkenstein, ministru al
educatiei �n guvernul neerlandez �n exil, spun�nd ca dupa
razboi vor trebui adunate ?i publicate toate dovezile sufe -
rintelor poporului neerlandez din timpul ocupatiei germane.
Cu titlu de exemplu, cita, printre altele, jurnalele.
Impresionata de acest discurs, Anne Frank a decis sa publice
o carte dupa terminarea razboiului. Jurnalul urma
sa- i serveasca drept baza.
Ea a �nceput sa- ?i copieze ?i sa- ?i rescrie jurnalul, l- a corectat,
a eliminat pasaje pe care nu le considera interesante
?i a adaugat altele, din memorie. Concomitent, a continuat
sa- ?i tina jurnalul initial, care �n editia critica aparuta �n
1986 este numit �versiunea a�, pentru a- l deosebi de �versiunea
b�, adica de varianta prelucrata a jurnalului. Ultima
�nsemnare dateaza din 1 august 1944. Pe 4 august, cei opt
clandestini au fost ridicati de Gr�ne Polizei2.
7
1. �nsemnarile jurnalului au forma unor scrisori adresate unei
prietene fictive, Kitty, nimeni altcineva dec�t jurnalul �nsu?i.
2. Politia Verde (germ.), denumire colocviala pentru politia germana
din timpul regimului nazist.
Chiar �n ziua arestarii, Miep Gies ?i Bep Voskuijl au
pus la adapost �nsemnarile Annei Frank. Miep Gies le- a
pastrat �n biroul ei ?i, fara sa le fi citit, i le- a dat lui Otto
H. Frank, tatal Annei, �n momentul �n care, �n cele din
ur ma, a devenit cert faptul ca Anne nu mai traia.
Dupa o �ndelunga deliberare interioara, Otto Frank
s- a hotar�t sa �mplineasca dorinta fiicei sale, public�ndu- i
�nsemnarile �ntr- o carte. �n acest scop, a compus din cele
doua versiuni ale Annei, cea originala (versiunea a) ?i cea
prelucrata chiar de ea (versiunea b), o a treia versiune,
prescurtata. Jurnalul urma sa apara �ntr- o serie av�nd
lungimea textului volumelor stabilita de editor.
La aparitia cartii �n Tarile de Jos, �n 1947, �nca nu era
un lucru obi?nuit sa abordezi fara constr�ngeri teme
legate de sexualitate, cu at�t mai putin �n cartile pentru
tine ret. Un alt motiv important care a facut ca pasaje
�n tregi sau anumite formulari sa nu fie preluate a fost
acela ca Otto Frank a dorit sa nu discrediteze memoria
sotiei sale ?i a celorlalti tovara?i de suferinta din Anexa.
Anne Frank ?i- a scris jurnalul �ntre treisprezece ?i cincisprezece
ani ?i �n �nsemnarile ei ?i- a exprimat la fel de
limpede at�t antipatiile ?i iritarea, c�t ?i simpatiile.
Otto Frank a murit �n 1980. A lasat prin testament
�n sem narile originale ale fiicei sale Institutului National
de Documentare a Razboiului (Rijksinstituut voor Oor -
logs docu mentatie) din Amsterdam. Deoarece, �ncep�nd
din anii �50, autenticitatea jurnalului n- a �ncetat sa fie pusa
la �ndoiala, institutul a dispus expertizarea tuturor �nsem -
narilor din jurnal. Abia dupa ce s- a stabilit autenticitatea
lor incontestabila s- a publicat jurnalul integral, �n sotit
de rezultatele cercetarii. Acestea contineau, printre altele,
informatii referitoare la mediul familial, la �mprejurarile
8
�n care au avut loc arestarea ?i deportarea, la materialele
de scris folosite ?i la grafia Annei Frank. �n aceasta lucra -
re vasta este prezentat ?i istoricul difuzarii jurnalului.
Fundatia ANNE FRANK (ANNE FRANK- Fonds) din
Basel, care, �n calitatea sa de legatar universal al lui Otto
Frank, a mo?tenit drepturile de autor ale fiicei acestuia �n
integralitatea lor, a decis sa publice o noua editie pe baza
tuturor textelor disponibile �n prezent. Aceasta nu ?tirbe?te
�n nici un fel valoarea contribu?iei redactionale a lui
Otto Frank, cel care a �nlesnit difuzarea pe scara larga a
jurnalului ?i i- a conferit acestuia semnificatie politica.
Scri itoarea ?i traducatoarea Mirjam Pressler a fost �nsarci -
nata sa se ocupe de redactarea noii editii. Ea a reluat inte -
gral versiunea lui Otto Frank, complet�nd- o cu alte
pasaje din versiunile a ?i b. Versiunea prezentata de Mirjam
Pressler ?i autorizata de ANNE FRANK- Fonds din
Basel este cu o patrime mai lunga dec�t precedenta ?i este
menita sa ofere cititorului o �ntelegere mai profunda a
universului Annei Frank.
La sf�r?itul anilor �90 au ie?it la iveala cinci pagini de
manuscris necunoscute p�na atunci. Cu acordul Fun -
datiei ANNE FRANK din Basel, un pasaj mai lung, datat
8 fe bruarie 1944, a fost adaugat la sf�r?itul �nsemnarii
preexistente purt�nd aceasta data. Un scurt fragment din
20 iunie 1942 n- a fost preluat, deoarece �n jurnal figureaza
deja o varianta mai amanuntita a aceluia?i pasaj. �n
plus, �nsemnarea din 7 noiembrie 1942 a fost transferata
la 30 octombrie 1943, data corecta, a?a cum s- a stabilit
recent. Pentru informatii suplimentare trebuie consultata
editia a V- a a Dag boeken van Anne Frank, Nederlands
Insti tuut voor Oor logsdocu mentatie, Amsterdam, Uitge -
verij Bert Bakker, 2001.
9
C�nd a scris a doua versiune (versiunea b), Anne Frank
a stabilit ce pseudonime voia sa aleaga pentru diversele
personaje ale cartii, �n cazul �n care aceasta ar fi fost publi -
cata. Initial, a vrut sa- ?i atribuie sie?i numele de Anne
Aulis, pe care l- a schimbat apoi cu Anne Robin. Otto Frank
n- a preluat aceste nume, ci a pastrat propriul nu me de
familie. �n cazul celorlalte persoane, a tinut sea ma de pseudonimele
propuse de Anne. Protectorii lor, care acum
sunt cunoscuti �n lumea �ntreaga, merita sa fie desemnati
cu numele lor adevarat; numele tuturor celorlalte personaje
corespund cu cele care apar �n editia critica. �n cazu -
rile �n care unele persoane au dorit sa- ?i pastreze
anonimatul, s- au preluat initialele alese �n mod aleatoriu
de Institutul National (Rijksinstituut).
Numele adevarate ale clandestinilor sunt:
Familia Van Pels (din Osnabr�ck): Auguste (nascuta
pe 29.9.1890), Hermann (nascut pe 31.3.1889), Peter
(nas cut pe 8.11.1926) van Pels; numiti de Anne: Petro -
nella, Hans ?i Alfred van Daan, iar �n carte: Petronella,
Hermann ?i Peter van Daan.
Fritz Pfeffer (nascut �n 1889 la Gie�en); numit de
Anne ?i �n carte: Albert Dussel.

12 IUNIE 1942
Sper ca- ti voi putea �mparta?i totul, a?a cum n- am
reu?it cu nimeni altcineva p�na acum, ?i sper ca- mi vei
fi de mare ajutor.
28 SEPTEMBRIE 1942 (COMPLETARE)1
P�na acum mi- ai fost de mare ajutor, a?a cum mi- a fost
?i Kitty, careia �i scriu regulat. �mi place mult mai mult
felul acesta de a scrie �n jurnal ?i acum abia daca mai pot
a?tepta clipa �n care voi avea timp sa scriu �n tine.
O, ce bucuroasa sunt ca te- am luat cu mine!
DUMINICA, 14 IUNIE 1942
Voi �ncepe cu momentul �n care te- am primit, adica �n
care te- am vazut pe masa cu darurile de ziua mea (caci am
fost de fata ?i c�nd te- au cumparat, dar asta nu se pune).
Vineri, pe 12 iunie, la ora ?ase ma trezisem deja, ?i asta- i
un lucru foarte u?or de �nteles, fiindca era ziua mea. Dar
12
1. Completarile redate �n caractere cursive corespund �nsemnarilor
ulterioare facute de Anne Frank.
la ora ?ase �nca nu aveam voie sa ma scol, a?a ca a tre buit
sa- mi �nfr�nez curiozitatea p�na la ?apte fara un sfert.
Atunci n- am mai rezistat ?i m- am dus �n sufragerie, unde
Moortje (pisica) m- a �nt�mpinat alint�ndu- se printre pi -
cioa rele mele.
Putin dupa ?apte, m- am dus la tata ?i la mama ?i apoi
�n salon, ca sa- mi despachetez cadourile. Pe tine mi- au
cazut ochii mai �nt�i, tu fiind poate unul dintre cadourile
mele cele mai frumoase. Apoi un buchet de trandafiri ?i
doi bujori. De la tata ?i mama am primit o bluza albastra,
un joc de societate, o sticla cu suc de struguri care,
du pa parerea mea, seamana un pic la gust cu vinul (ca
doar vinul se face din struguri), un puzzle, un borcanel
cu pomada, o bancnota de doi guldeni ?i jumatate ?i un
bon pentru doua carti. Apoi am primit �nca o carte,
Camera Obscura, dar Margot o are deja, a?a ca am schimbat-
o, un platou de prajiturele de casa (facute de mine,
bine�nteles, caci �n mo men tul asta sunt tare la facut
praji turele), multe bomboane ?i un tort de cap?uni de la
ma ma. O scrisoare de la bunica, sosita la tanc, dar asta- i
desigur o �nt�mplare.
Apoi a venit Hanneli sa ma ia. �n recreatie, am oferit
biscuiti cu unt profesorilor ?i elevilor; iar apoi a trebuit
sa ne �ntoarcem la treaba. Am venit acasa la cinci, caci
m- am dus ?i eu la sport (de?i n- am voie niciodata sa particip
la aceste ore, fiindca �mi luxez bratele ?i picioarele)
?i, fiind ziua mea, am ales pentru colegii mei de clasa ce
sa joace ?i am ales voleiul. Sanne Ledermann ma a?tepta
deja acasa. De la ora de sport le- am adus pe Ilse Wagner,
Hanneli Goslar ?i Jacqueline van Maarsen, caci sunt �n
clasa cu mine. Mai demult, Hanneli ?i Sanne au fost
prie tenele mele cele mai bune ?i de fiecare data c�nd
13
cine va ne vedea �mpreuna spunea: �Iata- le pe Anne,
Hanne ?i Sanne.� Pe Jacqueline van Maarsen am cunoscut-
o abia la Liceul Evreiesc, iar acum ea este prietena
mea cea mai buna. Ilse este cea mai buna prietena a lui
Hanneli, iar Sanne �nvata la alta ?coala ?i- acolo are prietenele
ei.
Mi- au daruit o carte superba, Povestiri ?i legende neer -
landeze, dar din gre?eala mi- au adus volumul II, a?a ca
am schimbat alte doua carti cu volumul I. Matu?a Helene
mi- a adus ?i ea un puzzle, matu?a Stephanie o bro?a
draguta, iar matu?a Leny o carte minunata, Daisy �n
vacan ta la munte. De dimineata, �n baie, ma g�ndeam
ce mi nunat ar fi daca a? avea un c�ine ca Rin- tin- tin.1
I- a? zice tot Rin- tin- tin ?i, la ?coala, l- a? lasa �ntotdeauna
la por tar ori, pe timp frumos, �n boxa pentru biciclete.
LUNI, 15 IUNIE 1942
Mi- am sarbatorit ziua de na?tere duminica dupa- a -
miaza. Rin- tin- tin le- a placut mult colegilor mei de clasa.
Am primit doua bro?e, un semn de carte ?i doua carti.
Acum o sa spun mai �nt�i c�te ceva despre clasa ?i ?coala
?i o sa �ncep cu elevii.
Betty Bloemendaal pare un pic cam saracuta ?i cred
ca ?i este. Locuie?te pe Jan Klasenstraat, �n partea de vest
a ora ?ului, ?i nimeni dintre noi nu ?tie unde- i asta. Este
foarte buna la �nvatatura, dar numai pentru ca e foarte
silitoare, caci de?teptaciunea ei �ncepe deja sa cam lase
de dorit. Este un copil destul de lini?tit.
14
1. Rin- tin- tin era numele unui c�ine dintr- un cunoscut film
pentru copii. (Nota editiei neerlandeze originale.)
Jacqueline van Maarsen trece drept cea mai buna
prietena a mea, dar p�na acum n- am avut �nca o prietena
adevarata. La �nceput am crezut ca Jacque va fi, dar am
fost profund deceptionata.
D.Q. e un copil foarte nervos, care uita mereu c�te
ceva ?i �ncaseaza pedeapsa dupa pedeapsa. Este foarte
bl�nda, mai ales cu G.Z.
E.S. palavrage?te at�t de mult, ca ti se face sila. C�nd
te �ntreaba ceva, �?i baga tot timpul degetele �n parul tau
sau te prinde de nasturi. Se spune ca E. nu ma poate
sufe ri, dar asta nu ma deranjeaza deloc, fiindca nici ea
nu mi- e prea simpatica mie.
Henny Mets este vesela ?i draguta, numai ca vorbe?te
foarte tare ?i atunci c�nd se joaca pe strada prea se copilare?te.
E mare pacat ca Henny are o prietena, pe numele
ei Beppy, care o influenteaza �n foarte rau, pentru ca fata
asta spune lucruri �ngrozitor de josnice ?i obscene.
Despre J.R. s- ar putea scrie romane �ntregi. J. este o
fata laudaroasa, b�rfitoare, respingatoare, care se poarta
de parca ar fi om mare ?i, pe deasupra, mai e ?i vicleana
?i prefacuta. A �mbrobodit- o cu totul pe Jacque, ?i e
pacat. J. pl�nge din nimic, este foarte suparacioasa ?i mai
ales �ngrozitor de fandosita. Domni?oara J. trebuie sa aiba
mereu dreptate. E foarte bogata ?i are un ?ifonier plin cu
rochii dragute, dar care �i dau un aer mult prea batr�nicios.
Fata se crede foarte frumoasa, �nsa este exact pe dos.
J. ?i cu mine nu ne putem suferi deloc.
Ilse Wagner este o fata vesela ?i draguta, dar foarte
tipi cara ?i e �n stare sa se vaite ore �n ?ir. Ilse tine destul
de mult la mine. Este foarte de?teapta, dar lene?a.
Hanneli Goslar sau Lies, cum i se spune la ?coala, este
o fata putin cam ciudata. �n general, e timida, dar acasa
15
este foarte obraznica. Se duce ?i �i spune maica- sii tot
ce- i poveste?ti. Dar spune deschis ce crede, iar eu o apreciez
foarte mult, mai ales �n ultima vreme.
Nanni van Praag- Sigaar este o fetita haioasa, matura
pentru v�rsta ei. Mi se pare chiar draguta. E destul de
de? teapta. Nu sunt multe lucruri de spus despre ea.
Eefje de Jong mi se pare o fata formidabila. N- are de -
c�t doisprezece ani, dar este o adevarata doamna. Se poarta
cu mine de parca a? fi un bebelu?. �mi place de ea ?i pentru
ca este foarte saritoare.
G.Z. este cea mai frumoasa fata din clasa. Are o fata
dragala?a, dar la ?coala e cam proasta. Cred ca o sa ram�na
repetenta, �nsa bine�nteles ca n- o sa- i spun.
(COMPLETARE)
Spre marea mea surprindere, G.Z. n- a ramas repetenta.
?i �n sf�r?it ultima dintre cele douasprezece fete sunt
eu, care stau l�nga G.Z.
Despre baieti se pot spune ?i multe, dar ?i putine lucruri.
Maurice Coster este unul dintre numero?ii mei admi -
ratori, dar e un pu?ti destul de plicticos.
Sallie Springer vorbe?te �ngrozitor de porcos ?i umbla
vorba ca s- a culcat deja cu o fata. Cu toate astea, mi se
pare un tip grozav, fiindca e foarte haios.
Emiel Bonnewit este admiratorul lui G.Z., dar ea nu- l
prea baga �n seama. E destul de plicticos.
Rob Cohen a fost �ndragostit ?i el de mine, dar acum
nu- l mai pot suporta. Este prefacut, mincinos, pl�ngacios,
ticnit, plicticos ?i are o imaginatie �ngrozitor de bogata.
Max van de Velde este baiat de taran din Medemblik,
dar �ntru totul acceptabil, ar zice Margot.
16
Herman Koopman este ?i el extrem de porcos, la fel
ca Jopie de Beer, care e un adevarat crai.
Leo Blom este prieten la toarta cu Jopie de Beer, care
�l contamineaza cu porco?eniile lui.
Albert de Mesquita vine de la ?coala Montessori ?i a
sarit o clasa. Este foarte de?tept.
Leo Slager vine de la aceea?i ?coala, dar nu e a?a de
de?tept.
Ru Stoppelmon este un pu?ti ticnit din Almelo, care
a venit dupa �nceperea anului ?colar.
C.N. face tot ce nu este permis.
Jacques Kocernoot ?i C.N. stau �n spatele nostru, ?i
ne spargem de r�s (eu ?i G.).
Harry Schaap este cel mai cumsecade baiat din clasa;
este ?i destul de amabil.
Werner Joseph la fel, dar e prea tacut ?i de aceea pare
plicticos.
Sam Salomon este un golana? de prin zona, o licheluta.
(Admirator!)
Appie Riem este destul de conformist, dar tot o javra.
Acum trebuie sa ma opresc. Data viitoare o sa am iara?i
at�tea lucruri de scris �n tine, deci de povestit. Pa! Ce- mi
place de tine!
S�MBATA, 20 IUNIE 1942
Pentru cineva ca mine, a ?ine un jurnal e o senzatie
foarte stranie. Nu numai ca n- am mai scris niciodata,
dar cred ca mai t�rziu nici eu, nici altcineva nu va fi inte -
resat de efuziunile unei ?colarite de treisprezece ani. Dar
de fapt nu asta conteaza, am chef sa scriu ?i, mai mult
17
dec�t at�t, sa ma destainui odata ca lumea ?i pe de- a- n -
tregul �n privinta a tot felul de lucruri.
�H�rtia este mai rabdatoare dec�t oamenii.� Mi- am
amin tit de vorba asta �ntr- una din zilele mele u?or melancolice
c�nd, st�nd plictisita cu capul sprijinit �n m�ini, nu
ma puteam hotar�, �n apatia mea, daca- i mai bine sa ies
sau sa ram�n acasa, ?i astfel, �n cele din urma, am ra mas
lo cului, continu�nd sa ma fram�nt. Da, �ntr- adevar, h�rtia
este rabdatoare ?i, cum n- am intentia sa dau vreodata cui -
va sa citeasca acest caiet cartonat care poarta numele pompos
de �jurnal�, afara de cazul ca o sa- mi fac c�ndva �n via ta
un prieten sau o prietena care sa devina Prietenul sau Prietena
mea, probabil ca n- o sa- i pese nimanui de el.
Am ajuns acum �n punctul de unde a pornit toata
ideea asta cu jurnalul: n- am nici o prietena.
Ca sa fie ?i mai limpede, trebuie sa dau o explicatie,
caci nimeni nu va �ntelege cum se poate ca o fata de trei -
spre zece ani sa fie complet singura pe lume. ?i nici nu- i
adevarat. Am ni?te parinti adorabili ?i o sora de ?aisprezece
ani, am, daca le- adun pe toate, cel putin treizeci de cuno? -
tinte sau ceea ce se cheama prietene. Am o gramada de
admi ratori care nu ma scapa din ochi ?i, c�nd nu se poa te
altfel, �ncearca �n clasa sa- mi prinda chipul macar �ntr- un
ciob de oglinda de buzunar. Am rude, matu?i dragute ?i
un camin agreabil. Nu, �n aparenta nu- mi lipse?te nimic,
�n afara de o Prietena. Cu nici una dintre cuno?tintele mele
nu pot face mai mult dec�t sa ma amuz, n- ajung niciodata
sa vorbesc cu ele despre altceva dec�t lucruri cotidiene,
n- ajungem sa ne spunem lucruri mai intime. Aici e buba.
Poate ca aceasta lipsa de intimitate vine de la mine, �n orice
caz, asta- i realitatea ?i din pacate ea nu poate fi schimbata.
De aceea am acest jurnal.
18
?i pentru a �ntari ?i mai mult �n imaginatia mea ideea
prietenei �ndelung a?teptate, nu vreau doar sa �n?ir faptele
�n acest jurnal a?a cum fac toti ceilalti, vreau ca acest
jurnal sa fie prietena �nsa?i, iar aceasta prietena se va
numi Kitty.
Povestea mea! (Ce t�mpenie! A?a ceva nu se uita.)
Fiindca nimeni n- ar �ntelege nimic din ce- i povestesc
lui Kitty daca �ncep a?a, pe nepusa masa, trebuie sa redau
pe scurt povestea vietii mele, chiar daca asta nu- mi face
nici o placere.
Tata, cel mai scump dintre toti taticii �nt�lniti vreodata,
avea deja treizeci ?i ?ase de ani c�nd s- a casatorit cu
mama, care avea atunci douazeci ?i cinci de ani. Sora mea
Margot s- a nascut �n 1926 �n Frankfurt pe Main, �n Germania.
Pe 12 iunie 1929 am urmat eu. P�na la v�rsta de
patru ani, am locuit la Frankfurt. Fiindca suntem evrei
suta la suta, tata a venit �n 1933 �n Olanda. A ajuns direc -
tor al societatii neerlandeze Opekta, specializata �n fabricarea
de gemuri. Mama, Edith Frank- Holl�nder, a venit
?i ea �n sep tembrie �n Olanda, iar eu ?i Mar got ne- am dus
la Aachen, unde locuia bunica. Margot a venit �n Olanda
�n decembrie, iar eu �n februarie, c�nd m- au pus pe masa
pe post de cadou pentru Margot de ziua ei.
Cur�nd dupa aceea am fost �nscrisa la gradinita ?colii
Montessori. Am ramas aici p�na la ?ase ani, apoi am intrat
�n clasa �nt�i. �ntr-a ?asea, am ajuns �n clasa doamnei
directoare Kuperus. La sf�r?itul anului ?colar, ne- am
despartit cu inimile �nduio?ate ?i am pl�ns am�ndoua,
caci fu sesem admisa la Liceul Evreiesc, la care �nvata
?i Margot.
Viata ne- a fost marcata de momente tensionate u?or
de imaginat, caci rudele noastre ramase �n Germania n- au
19
fost ferite de legile lui Hitler privitoare la evrei. Dupa
pogro murile din 1938, cei doi unchi ai mei, fratii mamei,
au fugit ?i au ajuns teferi �n America de Nord, iar bunica
a venit la noi. Avea atunci ?aptezeci ?i trei de ani.
�ncep�nd din mai 1940, s- a terminat cu vremurile
bune: mai �nt�i razboiul, apoi capitularea, intrarea nemtilor,
c�nd pentru noi, evreii, au �nceput nenorocirile.
Le gile antievreie?ti au venit una dupa alta ?i libertatea ni
s- a restr�ns foarte tare. Evreii trebuie sa poarte o stea galbena;
evreii trebuie sa- ?i predea bicicletele; evreii n- au
voie sa mearga cu tramvaiul; evreii n- au voie sa circule
cu nici o ma?ina, nici macar cu una particulara; evreii
nu- ?i pot face cumparaturile dec�t �ntre orele 15.00 ?i
17.00; evreii nu pot merge dec�t la un frizer evreu; evreii
n- au voie sa iasa pe strada �ntre orele 20.00 ?i 6.00; evreii
n- au voie sa frecventeze teatrele, cinematografele ?i alte
locuri de divertisment; evreii n- au voie sa mearga la piscina
?i nici pe terenurile de tenis, de hochei ori pe alte
terenuri de sport; evreii n- au voie sa practice canotajul;
evreii n- au voie sa practice nici un sport �n spatiul public;
dupa ora opt seara, evreii nu mai au voie sa stea �n propria
gradina ?i nici la cuno?tinte de- ale lor; evreii n- au
voie sa mearga acasa la cre?tini; evreii trebuie sa mearga
la ?coli evreie?ti: ?i a?a mai departe. A?a ne- am dus traiul
de pe o zi pe alta, fiindu- ne interzis sa facem ba una, ba
alta. Jacque �mi spune mereu: �Nu mai �ndraznesc sa fac
nimic, caci mi- e teama sa nu fie interzis.�
�n vara lui 1941 bunica s- a �mbolnavit grav. A trebuit
sa fie operata ?i de aniversarea mea nu s- a ales mare lucru.
La fel s- a �nt�mplat ?i �n vara lui 1940, c�nd razboiul
toc mai se terminase �n Tarile de Jos. Bunica a murit �n
ia nuarie 1942. Nimeni nu ?tie c�t ma g�ndesc la ea ?i c�t
20
o mai iubesc �nca. Anul asta, �n 1942, mi- am sarbato rit
ziua de na?tere ca sa le recuperez pe cele care s- au pierdut,
iar lum�narea bunicii a fost aprinsa ?i ea.
Pentru noi patru lucrurile stau �nca bine, ?i uite- a?a
am ajuns la data de astazi, a inaugurarii festive a jurnalului
meu, 20 iunie 1942.
S�MBATA, 20 IUNIE 1942
Draga Kitty!
Atunci sa �ncep numaidec�t; este o lini?te a?a de
placuta acum, tata ?i mama au ie?it, Margot s- a dus
�mpreuna cu c�tiva tineri la prietena ei Trees sa joace
ping-pong. �n ultima vreme, ?i eu joc destul de des
ping-pong, ba chiar at�t de des, �nc�t am �nfiintat un
club de cinci fete. Clubul se nume?te �Ursa Mica minus
doua�. Un nu me cam trasnit, dar a aparut dintr- o eroare.
Am vrut sa alegem un nume deosebit ?i, fiind cinci,
ne- am g�ndit la stele, la Ursa Mica. Cre deam ca are cinci
stele, dar ne- am �n?elat, caci are ?apte, la fel ca Ursa Mare.
De aceea �minus doua�. Ilse Wagner are un set de pingpong,
iar su frageria cea mare a familiei Wagner ne sta
mereu la dispozitie. Pentru ca noua, celor cinci jucatoare
de ping-pong, ne place foarte mult �nghetata, mai ales
vara, iar atunci c�nd joci ping- pong te �ncalze?ti, partidele
noastre se termina de cele mai multe ori cu o plimbare
la unul dintre cele mai apropiate saloane de
�n ghe tata deschise pentru evrei, Oase sau Delphi. Nici
nu ne mai cautam portmoneul sau banii, caci �n Oase,
de cele mai multe ori, este a?a de aglomerat, �nc�t printre
toti cei de- acolo se gasesc �ntotdeauna c�tiva domni
21
gene ro?i din cercul nostru de cuno?tinte sau vreun admi -
rator care sa ne ofere mai multa �nghetata dec�t am putea
sa m�ncam noi �ntr- o saptam�na.
Presupun ca te surprinde un pic faptul ca la v�rsta mea
vorbesc despre admiratori. Din pacate, sau �n unele cazuri
deloc din pacate, acest rau pare imposibil de evitat �n
?coala noastra. De �ndata ce un baiat ma �ntreaba daca
poate sa ma �nsoteasca cu bicicleta p�na acasa ?i �ncepem
sa stam de vorba, pot fi sigura �n noua din zece cazuri ca
junele cu pricina va avea proasta idee de a i se aprinde cal -
c�iele dupa mine ?i de a nu ma mai scapa din ochi. Dupa
o vreme, �nflacararea i se mai potole?te, mai ales ca nu prea
bag �n seama privirile focoase ?i- mi vad vesela mai departe
de pedalat. Daca se �ngroa?a gluma, fac �n a?a fel �nc�t
bici cleta sa mi se clatine putin, geanta �mi cade, t�narul,
din galanterie, trebuie sa se dea jos ?i, dupa ce mi- am reca -
patat geanta, am trecut deja la un alt subiect de discutie.
?i a?tia sunt �nca inofensivii. Exista, bine�nteles, ?i din -
tr- aceia care trimit bezele sau �ncearca sa ma prinda de
brat. Dar gre?esc cu siguranta adresa, caci atunci cobor de
pe bicicleta ?i refuz sa le mai accept compania, ori fac pe
ofensata ?i le spun, scurt pe doi, ca e cazul sa plece acasa.
Gata, am stabilit bazele prieteniei noastre. Pe m�ine!
A ta, Anne
DUMINICA, 21 IUNIE 1942
Draga Kitty,
Toata clasa noastra tremura. Cauza este, bine�nteles,
apropierea consiliului profesoral. Jumatate din clasa face
pariuri cu cine va trece clasa ?i cine va ram�ne repetent.
22
Eu ?i G.Z. ne prapadim de r�s pe seama celor doi colegi
din banca din spatele nostru, C.N. ?i Jacques Kocernoot,
care ?i- au pariat deja toti banii de vacanta. �Tu treci�, �ba
nu�, �ba da�, de dimineata devreme p�na seara t�rziu.
Nici macar privirile lui G. implor�nd sa se faca lini?te
ori remarcile mele veninoase nu au darul sa- i potoleasca
pe cei doi. Dupa parerea mea, un sfert din clasa trebuie
sa ram�na repetenta, a?a de multi dobitoci sunt, dar profesorii
sunt cei mai capricio?i oameni din c�?i exista, a?a
ca poate de data asta, �n mod exceptional, vor fi capricio?i
?i �n directia buna.
Pentru mine ?i pentru prietenele mele nu mi- e a?a de
teama, noi o sa trecem. Doar pe matematica sunt ne si -
gura. �n fine, nu ne ram�ne dec�t sa a?teptam. P�na
una- alta, ne facem curaj reciproc. Eu ma �nteleg destul
de bine cu toti profesorii. Sunt noua la numar, dintre
care ?apte barbati ?i doua femei. Domnul Keesing, batr� -
nul profesor de matematica, a fost o vreme foarte suparat
pe mine pentru ca trancaneam fara �ncetare. Dupa o
serie de avertismente am fost pedepsita sa scriu o compunere
cu tema �O palavragioaica�. O palavragioaica, ce
poti scrie despre asta? Om vedea mai t�rziu. Dupa ce
mi- am notat pedeapsa, am ba gat agenda �n geanta ?i am
�ncercat sa stau lini?tita.
Seara, dupa ce mi- am terminat toate celelalte teme,
am dat cu ochii de notita despre compunere. Cu capatul
stiloului �n gura, am �nceput sa ma g�ndesc la tema. Sa
scrii pur ?i simplu ceva acolo, ?i c�t mai labartat cu putinta,
asta poate oricine, dar sa gase?ti o dovada convingatoare
a necesitatii de a palavragi, asta e o adevarata arta.
Dupa ce m- am tot g�ndit, mi- a venit dintr- odata o idee
?i am umplut cele trei pagini impuse, multumita de ce
23
mi- a ie?it. Am dat drept argument faptul ca sporovaiala
este proprie femeilor, am spus ca voi face tot ce- mi va
sta �n puteri ca sa ma controlez c�t de c�t, dar ca n- o sa
ma pot dezvata niciodata de acest obicei, deoarece mama
vorbe?te la fel de mult ca mine, daca nu cumva mai mult,
?i ca e greu sa schimbi �nsu?irile ereditare.
Argumentele mele l- au amuzat foarte tare pe domnul
Keesing, dar, c�nd la ora urmatoare m- am apucat din
nou sa palavragesc, mi- a dat �nca o compunere. De data
asta tema a fost �O palavragioaica incorigibila�. Am predat
?i compunerea asta ?i, la urmatoarele doua ore, Keesing
n- a avut de ce se pl�nge. Dar la ora urmatoare i s- a
parut ca iar �ntrec masura. �Anne Frank, drept pedeapsa
ca ai vorbit prea mult, sa scrii o compunere cu titlul
�Mac, mac, mac ?i iara?i mac, spune ra?a ne�ncetat�.�
Toata clasa a izbucnit �n hohote de r�s. N- am avut
ce face ?i am r�s ?i eu, de?i imaginatia mea pe tema pala -
vragelii se epuizase. Trebuia sa gasesc altceva, ceva foarte
original. Prietena mea Sanne, poeta �nzestrata, s- a oferit
sa ma ajute sa scriu compunerea de la cap la coada �n ver -
suri. Am jubilat. D�ndu- mi tema asta idioata, Keesing
voise sa ma ia peste picior, dar cu poezia mea aveam sa
i- o platesc cu v�rf ?i �ndesat.
A ie?it o poezie splendida! Era vorba despre o mama
rata, un tata lebadoi ?i trei boboci pe care tatal lor, pentru
ca macaisera prea mult, at�ta �i mu?case, p�na �i omor�se.
Din fericire, Keesing a �nteles gluma. A citit poezia
�n clasa, adaug�nd comentarii proprii, dupa care a citit- o
?i �n alte clase. Din acel moment am avut voie sa palavragesc
?i n- am mai fost niciodata pedepsita, ba dimpotriva,
acum Keesing se tine tot timpul de glume.
A ta, Anne
24
MIERCURI, 24 IUNIE 1942
Draga Kitty,
Este o caldura torida, toata lumea se sufoca ?i se coace,
?i pe ar?ita asta trebuie sa fac toate drumurile pe jos. Abia
acum �mi dau seama ce minunat este un tramvai, mai
ales unul deschis, dar placerea asta nu ne mai e �ngaduita
noua, evreilor, noi trebuie sa ne multumim cu mersul
pe jos. Ieri, �n pauza de pr�nz, a trebuit sa merg la dentist
�n Jan Luykenstraat. E foarte departe de Stadstimmertuinen,
unde se afla ?coala noastra. Dupa- amiaza, era c�t
pe ce sa adorm �n timpul cursurilor. Din fericire, oamenii
�ti ofera ceva de baut fara sa le ceri. Asistenta dentistului
este cu adevarat draguta.
Singurul mijloc de transport pe care mai avem voie
sa- l folosim este bacul. La Josef Isra�lskade, mecanicul
conductor ne- a luat imediat c�nd l- am rugat sa traversam.
Chiar nu sunt de vina olandezii pentru mizeriile prin
care trecem noi, evreii.
Mi- a? dori sa nu ma mai duc la ?coala. Bicicleta mi- a
fost furata �n vacanta de Pa?ti, iar tata a dat- o spre pastrare
pe- a mamei unor cunoscuti cre?tini. Din fericire, vacanta
se apropie cu pa?i mari, �nca o saptam�na ?i tot greul trece.
Ieri- dimineata mi s- a �nt�mplat ceva dragut. Tocmai
treceam pe l�nga remiza pentru biciclete, c�nd m- a strigat
cineva. M- am �ntors ?i am dat cu ochii, �n spatele meu,
de un baiat dragut pe care- l �nt�lnisem cu o seara �nainte
la Wilma. Este un var de- al doilea al Wilmei, iar Wilma
este o cuno?tinta. La �nceput mi s- a parut foarte draguta.
?i chiar este, doar ca toata ziua nu vorbe?te de c�t despre
baieti, nimic altceva dec�t baie?i, iar asta �ncepe sa ma
s�c�ie. Cu mi?cari cam timide, s- a apropiat de mine ?i
s- a prezentat: Hello Silberberg. Am fost putin surprinsa,
25
ne?tiind prea bine ce voia, dar lucrurile s- au lamurit
repede. Voia sa se bucure de prezenta mea ?i sa ma �nsoteasca
p�na la ?coala. �Daca trebuie sa mergi oricum �n
aceea?i directie, atunci vin ?i eu cu tine�, i- am ras puns ?i
am plecat �mpreuna. Hello are deja ?aisprezece ani ?i ?tie
sa povesteasca frumos despre tot felul de lucruri.
Azi- dimineata m- a a?teptat din nou ?i sper ca va continua
s- o faca ?i de- acum �nainte.
Anne
MIERCURI, 1 IULIE 1942
Draga Kitty,
P�na astazi nu mi- am putut face deloc timp sa scriu
din nou. Joi am fost toata dupa- amiaza la cuno?tinte,
vineri am avut oaspeti ?i p�na astazi a mers tot a?a.
�n saptam�na asta, eu ?i Hello am ajuns sa ne cunoa?tem
bine; mi- a povestit multe despre viata lui. Este din
Gelsenkirchen ?i a venit aici, �n Tarile de Jos, fara parinti.
Sta la bunici, iar parintii lui sunt �n Belgia. Nu exista
nici o posibilitate sa ajunga ?i el acolo. Hello a avut o
prietena, Ursula. O cunosc, este un model de fata bl�n da ?i
plic ticoasa. De c�nd m- a cunoscut, Hello a descoperit
ca prezenta Ursulei �l face sa adoarma. Carevasazica, eu
sunt un fel de leac �mpotriva somnului. Nu ?tii nici odata
ce �ntrebuintare ti se mai gase?te!
Jacque a dormit s�mbata seara la mine. Dupa- masa,
Jacque s- a dus la Hanneli, iar eu m- am plictisit de moarte.
Hello trebuia sa treaca seara pe la mine, dar pe la ?ase
mi- a dat un telefon. C�nd am raspuns, l- am auzit: �La
26
telefon Helmuth Silberberg. A? putea vorbi cu Anne,
va rog?�
�Da, Hello, Anne la telefon.�
�Buna, Anne, ce mai faci?�
�Bine, multumesc.�
�Voiam sa- ti spun ca, spre regretul meu, �n seara asta
nu pot veni la tine, dar a? vrea sa stam totu?i putin de
vorba. E bine daca �n zece minute sunt �n fa?a u?ii?�
�Da, e bine. Atunci, pa!�
�Pa, vin numaidec�t!�
Telefonul �n furca. M- am schimbat repede ?i mi- am
aranjat putin parul. ?i- apoi, nerabdatoare, m- am dus sa
p�ndesc la fereastra. �n cele din urma a venit. Incredibil,
dar adevarat: nu m- am napustit imediat pe scari �n jos,
ci am a?teptat lini?tita p�na a sunat. Am cobor�t, ?i el a
intrat direct �n subiect.
�?tii, Anne, bunica- mea crede ca e?ti prea t�nara ca
sa umblu cu tine. Ea zice sa frecventez familia L�wenbach,
dar poate ca ?tii ca nu mai ies cu Ursul.�
�Nu? De ce? V- ati certat?�
�Nu, dimpotriva. I- am spus lui Ursul ca ?i- a?a nu ne
�ntelegem prea bine ?i ca, de aceea, ar fi mai potrivit sa
nu mai ie?im �mpreuna, dar ca va fi �ntotdeauna binevenita
�n casa noastra ?i sper ca la fel voi fi ?i eu �n casa
ei. De fapt, am crezut ca Ursul umbla cu alt baiat ?i am
tratat- o �n consecinta. Dar nu era deloc adevarat, ?i
atunci unchiul meu mi- a spus ca trebuie sa- i cer scuze
lui Ursul, dar bine�nteles ca eu n- am vrut ?i de aceea am
pus punct relatiei. Dar asta n- a fost dec�t unul dintre
multe alte motive.
Acum, bunica vrea ca eu sa ma vad cu Ursul, nu cu tine,
�nsa eu nu sunt de parerea asta ?i nici n- am de g�nd s- o
27
urmez. Oamenii batr�ni au uneori conceptii foarte �nvechite,
eu nu ma pot orienta dupa ele. Sigur ca am nevoie
de bunicii mei, dar �ntr- un anumit fel au nevoie ?i ei de
mine. Miercuri seara am liber pentru ca bunicii mei cred
ca ma duc la cursul de xilografie, dar eu ma duc la un mic
club al partidului sionist. N- am voie sa fac asta, fiindca
buni cii mei nu sunt de- acord deloc cu sionismul. Nici eu
nu sunt un partizan fanatic, dar ma intereseaza. �n ultima
vreme �nsa domne?te a?a o confuzie, �nc�t am de g�nd sa
renunt. De aceea, miercuri seara ma duc pentru ultima
oara acolo. Apoi o sa fiu liber miercuri seara, s�mbata
dupa- masa, s�mbata seara, duminica dupa- masa ?i tot a?a.�
�Dar daca bunicii tai nu sunt de acord, n- ar trebui sa
faci asta fara ?tirea lor.�
�Iubirea nu �ngaduie porunci.�
?i- atunci am ajuns �n dreptul librariei Blankevoort,
?i acolo era Peter Schiff cu �nca doi baieti. A fost pentru
prima oara dupa multa vreme ca m- a salutat ?i asta mi- a
facut multa placere. Luni seara Hello a venit la noi acasa
ca sa- i cunoasca pe tata ?i pe mama. Cumparasem tort
?i dulciuri, ceai ?i fursecuri, de toate, dar nici eu, nici Hello
n- aveam chef sa stam pe scaun unul l�nga altul, a?a ca
am plecat sa ne plimbam. M- a adus �napoi acasa abia la
opt ?i zece. Tata s- a suparat foarte tare, mi- a spus ca a?a
ceva nu se face, sa vin prea t�rziu acasa, ?i a trebuit sa
promit ca pe viitor aveam sa fiu acasa la opt fara zece.
S�mbata viitoare am fost invitata la Hello.
Wilma mi- a spus ca Hello a fost �ntr- o seara la ea ?i
ca ea l- a �ntrebat: �De cine �ti place mai mult, de Ursul
sau de Anne?� La care el a raspuns: �Asta nu- i treaba ta.�
Dar c�nd a plecat (nu mai statusera de vorba toata
seara), el i- a spus: �Anne, sa ?tii! Pa ?i sa nu spui la nimeni!�
?i a zbughit- o pe u?a.
28
Am toate semnele acum ca Hello este �ndragostit de
mine, ?i, ca variatie, asta- mi place. Margot ar spune ca
Hello este un baiat foarte potrivit, ?i asta cred ?i eu, ba
chiar mai mult dec�t at�t. ?i mama �l ridica �n slavi. �Un
baiat frumu?el, politicos ?i simpatic.� �mi pare bine ca
Hello le place at�ta celor din familia mea. Doar prietenelor
mele nu le place de el, iar el crede despre ele ca sunt
foarte infantile, ?i are dreptate. Jacque ma tachineaza tot
timpul cu Hello; nu sunt deloc �ndragostita, nu, dar am
voie sa am prieteni baie?i, nimeni n- are nimic �mpotriva.
Mama vrea mereu sa ?tie cu cine mi- a? dori sa ma marit
mai t�rziu, dar cred ca n- o sa ghiceasca niciodata ca este
vorba de Peter, fiindca neg asta tot timpul, fara macar
sa clipesc. �l iubesc pe Peter a?a cum n- am mai iubit pe
nimeni ?i ma amagesc tot timpul �n sinea mea ca Peter
umbla cu toate fetele alea doar pentru a- ?i ascunde sentimentele.
Acum poate crede ca Hello ?i cu mine suntem
�ndragostiti unul de altul. Dar nu- i adevarat. El nu- i
dec�t unul dintre prietenii mei sau, cum ar spune mama,
un cavaler.
A ta, Anne
DUMINICA, 5 IULIE 1942
Draga Kitty,
Vineri, la Teatrul Evreiesc, serbarea de sf�r?it de an ?colar
a ie?it bine, notele mele nu sunt deloc rele. N- am dec�t
un nesatisfacator, un cinci la algebra, �n rest doar ?apte,
doi de opt ?i doi de ?ase.1 Acasa, ai mei au fost mul tumiti,
29
1. Conform sistemului de notare din scolile neerlandeze, zece
este nota cea mai mare, iar cea mai mica nota de pro movare este sase.
dar �n privinta notelor parintii mei sunt cu totul altfel
dec�t alti parinti. Nu le pasa niciodata daca iau note bune
sau proaste, pe ei nu- i intereseaza dec�t sa fiu sanatoasa,
sa nu devin prea obraznica ?i sa ma distrez. Daca astea trei
lucruri sunt �n ordine, restul vine de la sine.
Eu sunt pe dos, mie nu- mi place sa iau note proaste.
Am fost acceptata conditionat la liceu, pentru ca de fapt
ar fi trebuit sa mai fac ?i clasa a ?aptea la ?coala Montessori,
dar atunci c�nd toti copiii evrei au trebuit sa mearga
la ?coli evreie?ti domnul Elte ne- a primit conditionat,
dupa pertractari, pe mine ?i pe Lies Goslar. Lies a trecut
?i ea �n clasa urmatoare, �nsa dupa o reexaminare grea la
geometrie.
Sarmana Lies! Acasa nu poate niciodata sa �nvete ca
lumea; la ea �n camera se joaca toata ziua surioara ei, un
bebelu? rasfatat, de aproape doi ani. Atunci c�nd lui
Gabi nu i se face pe plac, �ncepe sa tipe, iar daca Lies nu
se ocupa de ea, atunci �ncepe sa tipe doamna Goslar. �n
con ditiile astea, este imposibil ca Lies sa �nvete cum trebuie,
?i nici numeroasele meditatii pe care le ia �ncontinuu
n- o ajuta prea mult. Ce mai menaj ?i la familia
Go slar! Parintii doamnei Goslar locuiesc la scara urmatoare,
dar man�nca la fiica lor. Apoi mai sunt acolo o
servitoare, bebelu?ul, domnul Goslar, �ntotdeauna distrat
?i absent, ?i doamna, mereu nervoasa ?i iritata, acum
din nou �nsarcinata. �n harababura asta, Lisa, cu cele
doua m�ini st�ngi ale ei, este ca ?i pierduta. Sora mea
Mar got a primit ?i ea notele, excelente, ca de obicei.
Daca �n ?coala noastra ar exista �cum laude�, sunt convinsa
ca ea a?a ar fi trecut �n clasa urmatoare.
�n ultima vreme, tata sta mult acasa, la birou n- are
de ce sa se mai duca; trebuie sa fie foarte neplacut sa te
30
simti a?a de inutil. Domnul Kleiman a preluat Opekta,
iar domnul Kugler Gies & Co., firma de condimente-suro -
gat, care a fost �nfiintata abia �n 1941.
Acum c�teva zile, c�nd ne faceam plimbarea �n jurul
pietei, tata a adus vorba de intrarea �n clandestinitate ?i a
spus ca ne va fi foarte greu sa traim complet rupti de lume.
L- am �ntrebat de ce ne vorbe?te de pe- acum despre asta.
�?tii, Anne, mi- a raspuns, ca de mai bine de un an du -
cem haine, alimente, mobila la alti oameni. Nu vrem ca
bunurile noastre sa cada �n m�na nemtilor ?i vrem �nca
?i mai putin ca noi �n?ine sa fim prin?i. De aceea vom
pleca de bunavoie ?i nu vom a?tepta p�na vor veni ei sa
ne ridice.�
�Dar c�nd se va �nt�mpla asta, tata?� Gravitatea din
vocea tatei ma �nfrico?ase.
�Nu te nelini?ti, o s- aranjam noi totul, tu bucura- te
de viata ta fara griji c�t timp se mai poate.�
Asta a fost tot. O, fie ca aceste vorbe sumbre sa se �mplineasca
c�t mai t�rziu.
Tocmai suna soneria, vine Hello, ma opresc.
A ta, Anne
MIERCURI, 8 IULIE 1942
Draga Kitty,
De duminica dimineata p�na acum par sa fi trecut
ani de zile. S- au �nt�mplat a?a de multe, �nc�t ai zice ca
lumea toata s- a �ntors brusc cu susul �n jos, dar Kitty,
dupa cum vezi, �nca mai traiesc, ?i asta- i lucrul cel mai
important, spune tata. Da, �ntr- adevar, �nca mai traiesc,
dar nu ma �ntreba unde ?i cum. Cred ca astazi nu ma
31
�ntelegi deloc, de aceea voi �ncepe pur ?i simplu prin a- ti
povesti ce s- a �nt�mplat duminica dupa- amiaza.
La trei (Hello tocmai plecase, urm�nd sa se �ntoarca
mai t�rziu), a sunat cineva la u?a. N- am auzit, pentru ca
leneveam �ntinsa la soare pe un ?ezlong de pe veranda ?i
citeam. Putin mai t�rziu, �n u?a bucatariei, a aparut agitata
Margot. �A venit o citatie de la SS pe numele tatei, a ?optit
ea. Mama s- a dus deja la domnul Van Daan.� (Van Daan
este o cuno?tinta apropiata ?i asociat al tatei la firma.)
M- am speriat �ngrozitor, o citatie, oricine ?tie ce �n -
seam na asta. �n minte mi se perindau deja lagare de concentrare
?i celule de izolare. Oare trebuia sa- l lasam pe tata
sa plece acolo? �Bine�nteles ca nu se duce�, a spus Margot
�n timp ce o a?teptam pe mama �n sufragerie. �Mama s- a
dus la Van Daan sa- l �ntrebe daca putem sa ne instalam
m�ine �n ascunzatoarea noastra. Vine ?i familia Van Daan.
Vom fi ?apte.� Lini?te. N- am mai fost �n stare sa scoatem
o vorba. G�ndul la tata, care, fara a banui nimic rau, facea
o vizita la azilul evreiesc, a?teptarea mamei, caldura, tensiunea,
toate astea ne- au lasat fara cuvinte.
Deodata s- a auzit din nou soneria. �E Hello�, am
spus eu.
�Nu deschide�, m- a oprit Margot, dar era inutil. I- am
auzit pe mama ?i pe domnul Van Daan vorbind jos cu
Hello. Apoi au intrat ?i au �nchis u?a �n urma lor. Acum,
de fiecare data c�nd suna, eu ?i Margot trebuia sa mergem
�n v�rful picioarelor p�na jos ca sa vedem daca era
tata. Nu lasam sa intre pe nimeni altcineva. Eu ?i Margot
a trebuit sa ie?im din camera, Van Daan dorea sa vorbeasca
doar cu mama.
Cum stateam �mpreuna cu Margot �n dormitorul
nostru, ea mi- a spus ca citatia era pentru ea, nu pentru
tata. M- am speriat iara?i ?i am �nceput sa pl�ng. Margot
32
are ?aisprezece ani. Prin urmare ei vor sa trimita departe
ni?te fete a?a de tinere singure? Dar, din fericire, ea n- o
sa plece, a spus- o chiar mama, ?i probabil ca ?i tata tot la
asta se referise c�nd �mi spusese ca o sa ne ascundem.
Sa ne ascundem? Unde sa ne ascundem? �n ora?, la
tara, �ntr- o casa, �ntr- o cabana? C�nd? Cum? Unde? Erau
�ntrebari pe care nu le puteam pune, dar care nu- mi dadeau
pace.
Margot ?i cu mine am �nceput sa �mpachetam strictul
necesar �n gentile noastre de ?coala. Primul lucru pe care
l- am bagat a fost acest caiet cartonat, apoi bigudiuri,
batis te, manuale, pieptene, scrisori vechi; g�ndindu- ma
ca ur meaza sa ne ascundem, am pus �n geanta cele mai
absurde lucruri, dar nu regret, pentru ca tin mai mult la
amin tiri dec�t la rochii.
La cinci, �n sf�r?it, tata a venit acasa, l- am sunat pe
domnul Kleiman ?i l- am �ntrebat daca ar putea sa vina
chiar �n acea seara. Van Daan s- a dus dupa Miep. Miep
a venit, a pus �ntr- o geanta pantofi, rochii, sacouri, de su -
uri ?i ciorapi ?i a promis ca se �ntoarce seara. Apoi, �n
ca sa noastra s- a facut lini?te. Nimeni dintre noi patru
n- a vrut sa man�nce. Era �n continuare cald ?i totul era
foarte straniu.
Camera mare de sus era �nchiriata unui anume domn
Goldschmidt, un barbat divortat, la vreo treizeci ?i ceva
de ani. Se pare ca �n seara asta n- avea nimic de facut, de
aceea ?i- a pierdut vremea la noi p�na la zece, nelas�n du- se
�nduplecat sa plece �n ciuda aluziilor noastre amabile.
La unsprezece au venit Miep ?i Jan Gies. Miep lucrea -
za la firma tatei din 1933 ?i ne- a devenit foarte apropiata,
la fel ?i proaspatul ei sot, Jan. Iara?i au disparut pan tofi,
ciorapi, carti ?i desuuri �n geanta lui Miep ?i �n buzunarele
33
ad�nci ale lui Jan; la unsprezece ?i jumatate au disparut
?i ei.
Eram moarta de oboseala ?i, de?i ?tiam ca avea sa fie
ultima noapte �n patul meu, am adormit imediat ?i am
fost trezita de mama abia �n dimineata urmatoare, la cinci
?i jumatate. Din fericire, nu mai era chiar a?a de cald ca
duminica; toata ziua a cazut o ploaie calda. Ne- am �mbra -
cat toti patru a?a de gros, de parca trebuia sa �nnoptam
�ntr- un congelator, ?i asta doar pentru a lua cu noi ceva
�mbracaminte �n plus. Nici un evreu �n situatia noastra
n- ar fi �ndraznit sa iasa din casa cu o valiza plina de haine.
Eu aveam pe mine doua cama?i, trei perechi de pantaloni,
o rochie, peste ea o fusta, o jacheta, un pardesiu de vara,
purtam doua perechi de ciorapi, pantofi rezistenti, caciu -
la, fular ?i �nca multe altele. Ma sufocam deja �nainte de
a ie?i din casa, dar nimeni nu se sinchisea de asta.
Margot ?i- a umplut ghiozdanul cu carti de ?coala, ?i- a
luat bicicleta din remiza ?i a urmat- o pe Miep spre ni?te
departari necunoscute mie. �nca nu ?tiam care era locul
secret unde urma sa mergem.
La ?apte ?i jumatate, am �nchis ?i noi u?a �n spatele
nostru; singura de la care trebuia sa- mi iau ramas-bun
era Moortje, pisicuta mea, care avea sa- ?i gaseasca un
camin potrivit la vecini, a?a scria pe un bilet adresat dom -
nului Goldschmidt.
A?ternuturile desfacute, resturile de la micul dejun pe
masa, o jumatate de kilogram de carne pentru pisica �n
bucatarie, toate astea dadeau impresia ca plecaseram �n
mare graba. Putin ne pasa noua de impresii. Voiam sa
plecam, nu voiam altceva dec�t sa plecam ?i sa ajungem
cu bine, nimic altceva.
Continuarea m�ine.
A ta, Anne
34
JOI, 9 IULIE 1942
Draga Kitty,
?i- am mers a?a, prin ploaia toren?iala tata, mama ?i
cu mine, fiecare cu c�te un ghiozdan ?i o saco?a de piata
pline ochi cu cele mai diverse lucruri. Muncitorii care
mergeau dimineata devreme la munca se uitau dupa noi
cu mila; pe fetele lor se putea citi limpede regretul ca nu
ne puteau oferi nici un mijloc de transport; steaua galbena,
�n stridenta ei, vorbea de la sine.
Abia c�nd am ajuns �n strada, tata ?i mama mi- au
expli cat bucatica cu bucatica �ntregul plan �ntocmit de
ei ca sa ne ascundem. De luni de zile caraseram din casa
mobilier ?i haine c�t se putuse, urm�nd sa ne ascundem
pe 16 iulie. Citatia ne grabise plecarea cu zece zile, astfel
�nc�t trebuia sa ne multumim cu ni?te �ncaperi insuficient
amenajate.
Ascunzatoarea era �n cladirea de birouri a tatei. E
putin cam greu de �nteles pentru cineva din afara, de
aceea voi da c�teva explicatii suplimentare. Tata n- avea
multi angajati: pe domnul Kugler, pe Kleiman ?i pe
Miep, apoi pe Bep Voskuijl, stenodactilografa de 23 de
ani. Toti ?tiau de venirea noastra. �n magazie erau domnul
Voskuijl, tatal lui Bep, ?i doi muncitori carora nu le
spuseseram nimic.
Cladirea este �mpartita astfel: la parter e o magazie
mare, folosita ca depozit. Acesta e �mpartit la r�ndul lui
�n diverse sec?iuni, de pilda camera de macinat, unde se
ma cina scorti?oara, cui?oarele ?i surogatul de piper, ?i
spatiul de depozitare. L�nga u?a magaziei este u?a normala,
de intrare, a cladirii, pe care se ajunge la o scara
afla ta �n spatele altei u?i intermediare. Sus, la capatul scarii,
este o u?a din sticla translucida pe care scria c�ndva
35
cu litere negre cuv�ntul �Birou�. Acesta e biroul mare
din fata, foarte mare, foarte luminos, foarte plin. �n timpul
zilei, aici lucreaza Bep, Miep ?i domnul Kleiman.
Trec�nd printr- un mic cabinet cu seif, garderoba ?i o
deba ra �ncapatoare, se ajunge la camaruta destul de �ntu -
necoasa din spate, �n care se simte aerul statut. Mai demult,
aici lucrau domnul Kugler ?i domnul Van Daan, acum
a ra mas doar primul. Se poate ajunge la biroul lui Kugler
?i din hol, dar numai intr�nd pe o u?a de sticla care se
deschide din interior, dar nu se deschide la fel de u?or
din exterior. Din biroul lui Kugler, trec�nd prin holul
�ngust pe l�nga magazia de carbuni ?i urc�nd apoi patru
trepte, se ajunge �n bijuteria �ntregii cladiri, biroul privat.
Piese de mobilier elegante, �nchise la culoare, linoleum
acoperit cu covoare pe jos, radio, o lampa eleganta, totul
ultra luxos. Alaturi, o bucatarie mare ?i spatioasa, cu boiler
?i un aragaz cu doua ochiuri. ?i- apoi �nca o toaleta.
Asta- i eta jul �nt�i. Din holul de jos, o scara obi?nuita de
lemn duce la etaj. Acolo se afla un mic vestibul, caruia i
se spune palier. �n dreapta ?i �n st�nga vestibulului sunt
u?i, cea din st�nga da spre partea din fata a casei, unde
sunt spa tiile de depozitare, mansarda ?i podul. Dinspre
aceasta parte din fata a casei, vine �nca o scara lunga,
ultra abrup ta, dintr- acelea tipic olandeze, de- ti rupi picioa -
rele, care duce spre cea de- a doua u?a, catre strada.
�n dreapta palierului se afla �Anexa�. Nimeni n- ar ba -
nui ca �n spatele u?ii simple, vopsite �n gri se ascund a?a
de multe camere. Treci de pragul din fata u?ii, ?i- ai in trat.
Chiar �n dreptul u?ii de la intrare, este o scara abrupta,
�n st�nga un hol mic ?i o camera, camera ce are sa devina
camera de zi ?i dormitor pentru familia Frank, alaturi
este �nca o camera mai mica, dormitor ?i camera de lucru
36
pentru cele doua domni?oare Frank. �n dreapta scarii, o
camera fara fereastra, cu chiuveta ?i toaleta separata, ?i
de asemenea o u?a de acces spre camera mea ?i a lui Margot.
C�nd ajungi sus, la capatul scarii, ?i deschizi u?a,
ram�i surprins sa dai peste o �ncapere at�t de �nalta,
lumi noasa ?i spatioasa �ntr- o casa at�t de veche, construita
pe marginea unui canal. �n aceasta �ncapere se afla
un aragaz (prezenta lui o datoram faptului ca aici a fost
mai demult laboratorul lui Kugler) ?i o chiuveta. Asta- i
37
Planul celor trei niveluri ale imobilului din Prinsengracht 263
deci bucataria ?i totodata dormitorul sotilor Van Daan,
ca ?i camera de zi, sufrageria ?i camera de lucru a tuturora.
O camera foarte mica, de trecere, va fi apartamentul
lui Peter van Daan. Apoi, la fel ca �n partea din fata,
o mansarda ?i un pod. ?i- uite a?a, ti- am prezentat toata
Anexa noastra frumoasa!
A ta, Anne
VINERI, 10 IULIE 1942
Draga Kitty,
Foarte probabil ca te- am plictisit enorm cu descrierea
minutioasa a locuintei noastre, �nsa cred ca trebuie sa ?tii
unde am aterizat; despre felul cum am aterizat aici, vei
afla din urmatoarele scrisori.
Dar mai �nt�i continuarea povestirii mele, caci, a?a cum
?tii, n- am terminat- o �nca. C�nd am ajuns la numarul
263 de pe Prinsengracht, Miep ne- a condus numaidec�t
pe culoarul lung, am urcat scara de lemn ?i am ajuns
direct sus, �n Anexa. A �nchis u?a �n urma noastra ?i am
ramas singuri. Margot ajunsese cu bicicleta mult mai
repede ?i ne a?tepta.
Camera noastra de zi ?i toate celelalte camere erau
pline de lucruri aruncate �ntr- o harababura de nedescris.
Toate cutiile de carton trimise la birou �n cursul lunilor
precedente erau �mpra?tiate pe jos ?i pe paturi. Camera
mica era doldora p�na- n tavan cu lenjerie de pat. Daca
doream sa dormim noaptea �n paturi aranjate c�t de c�t,
trebuia sa ne- apucam imediat de treaba ?i sa facem ordi -
ne. Mama ?i Margot nu erau �n stare sa mai mi?te nici
macar un deget. Zaceau pe paturile goale, obosite, stoarse
38
de vlaga ?i mai ?tiu eu cum, dar eu ?i tata, cei doi gospodari
ai familiei, voiam sa �ncepem imediat.
Toata ziua am golit cutii ?i am umplut ?ifoniere, am
batut cuie ?i am facut ordine, p�na c�nd, seara, am cazut
morti de oboseala �n paturile cu a?ternuturi proaspete. Nu
m�ncaseram nimic cald toata ziua, dar asta nu ne- a deran -
jat. Mama ?i Margot erau prea obosite ?i prea �ncordate
ca sa poata m�nca, eu ?i tata aveam prea mult de lucru.
Marti dimineata am reluat treaba de unde o lasaseram
luni. Bep ?i Miep s- au dus sa cumpere alimente cu bonurile
noastre de cartela, tata a reparat camuflajul insuficient,
iar noi am frecat podeaua bucatariei, trudind iara?i de
dimi neata p�na seara. P�na miercuri, aproape ca n- am
avut deloc timp sa ma g�ndesc la marea schimbare aparuta
�n viata mea. Atunci, pentru prima oara de la sosirea noastra
�n Anexa, s- a ivit prilejul sa- ti comunic ce s- a �nt�mplat
?i totodata sa- mi dau seama limpede ce s- a �nt�mplat de
fapt cu mine ?i ce- avea sa se mai �nt�mple.
A ta, Anne
S�MBATA, 11 IULIE 1942
Draga Kitty,
Tata, mama ?i Margot �nca nu se pot obi?nui cu zgomotul
clopotului din Westertoren1, care bate la fiecare
sfert de ora. Eu m- am obi?nuit, mi- a placut numaidec�t,
are ceva a?a de familiar, mai ales noaptea. Probabil ca te
intereseaza sa afli cum e, dupa parerea mea, sa stai ascunsa.
39
1. �n Westertoren (Turnul de Vest) se afla clopotul bisericii
Wes terkerk, aflata nu departe de locul unde era Anexa.
Ei bine, nu pot sa- ti spun dec�t ca �nca nu ?tiu nici eu
prea bine. Cred ca nu ma voi simti niciodata acasa �n
aceasta casa, dar cu asta �n nici un caz nu vreau sa spun
ca- mi displace aici. Ma simt mai degraba ca �n tr- o pensiune
foarte ciudata, �n care �mi petrec vacanta. O conceptie
destul de bizara despre clandestinitate, dar a?a stau
lucrurile. Anexa este un ascunzi? ideal. Chiar daca este
igrasios ?i �nclinat, nu vei gasi �n tot Amsterdamul, ba
poate chiar �n toata Olanda, un ascunzi? mai confortabil
amenajat.
Cu peretii ei goi, camaruta noastra ni se paruse p�na
acum destul de austera. Datorita tatei, care a adus dina -
inte toata colectia mea de ilustrate ?i fotografii cu staruri
de cinema, am putut lua o pensula ?i am dat cu clei pe un
perete �ntreg, transform�nd camera �ntr- un uria? tablou.
A?a arata mult mai vesel ?i, dupa ce vine familia Van
Daan, o sa facem din lemnul aflat �n mansarda c�te va dulapioare
�n perete ?i alte fleacuri dragute.
Margot ?i mama ?i- au mai revenit putin. Ieri, mama
a vrut pentru prima oara sa faca supa de mazare, dar mer -
g�nd jos sa mai schimbe o vorba, a uitat de supa, care
s- a ars at�t de tare, �nc�t boabele, carbonizate, s- au lipit
de fundul oalei.
Ieri- seara ne- am dus toti patru �n biroul privat ?i am
dat drumul la radio ca sa ascultam postul englezesc. Mi- a
fost a?a de teama ca ne- ar putea auzi cineva, �nc�t l- am
implorat literalmente pe tata sa ne �ntoarcem sus. Mama
mi- a �nteles frica ?i a venit ?i ea. Orice altceva am face,
ne este foarte teama ca vecinii ne- ar putea auzi sau vedea.
Chiar din prima zi am cusut draperiile. De fapt, nici nu
pot fi numite draperii, caci nu sunt dec�t ni?te resturi
terne de material, total diferite ca forma, calitate ?i mo del,
40
pe care tata ?i cu mine, �ntr- un mod foarte nepro fe sionist,
le- am cusut str�mb unele de altele. Aceste splen dori au
fost prinse cu piuneze la ferestre ?i nu vor mai fi date jos
niciodata c�ta vreme vom sta ascun?i aici.
Imobilul din dreapta este ocupat de o filiala a firmei
Keg din Zaandam, iar cel din st�nga de un atelier de
t�mplarie. Chiar daca angajatii nu mai sunt acolo dupa
programul de lucru, totu?i s- ar putea auzi zgomote. De
aceea, i- am interzis lui Margot sa tu?easca, de?i a dat
peste ea o raceala puternica, ?i �i dam sa �nghita doze
mari de codeina.
Ma bucura mult sosirea familiei Van Daan, stabilita
pentru marti; atmosfera va fi mult mai placuta ?i va fi ?i
mai putina lini?te. Lini?tea este cea care ma face at�t de
nervoasa seara ?i noaptea, ?i a? da orice ca vreunul dintre
protectorii no?tri sa doarma aici.
Nu- i deloc rau aici, caci putem sa gatim, iar jos, �n
biroul tatei, putem sa ascultam radioul. Domnul Kleiman,
Miep ?i Bep Voskuijl ne- au ajutat a?a de mult.
Ne- au adus deja revent, cap?uni ?i cire?e, ?i cred ca deo -
cam data n- o sa ne plictisim. Avem ?i de citit ?i- o sa mai
cumparam ?i o sumedenie de jocuri. Bine�nteles ca n- a vem
voie niciodata sa ne uitam pe fereastra ?i nici sa ie?im.
De asemenea, trebuie sa avem grija sa umblam �n v�rful
picioarelor ?i sa vorbim �ncet, caci nu trebuie sa ne auda
cineva jos, �n depozit.
Ieri am avut mult de lucru, a trebuit sa scoatem s�mbu -
rii la doua ladi?e de cire?e, pentru firma. Domnul Kugler
voia sa conserve cire?ele. Din ladite facem rafturi pentru
carti.
Tocmai ma striga cineva.
A ta, Anne
41
28 SEPTEMBRIE 1942 (COMPLETARE)
Ma apasa mai mult dec�t pot spune g�ndul ca nu putem
sa ie?im niciodata ?i mi- e foarte teama ca vom fi descoperiti
?i apoi �mpu?cati. Bine�nteles ca asta- i o perspectiva nu prea
placuta.
DUMINICA, 12 IULIE 1942
Exact acum o luna, toti erau a?a de draguti cu mine
fiindca era ziua mea, dar acum simt cum pe zi ce trece ma
�nstrainez tot mai mult de mama ?i de Margot. Astazi am
muncit din greu ?i toata lumea m- a ridicat �n slavi, �nsa
peste cinci minute au �nceput sa ma dojeneasca iara?i.
Se poate vedea limpede diferenta dintre cum se poarta
cu Margot ?i cum se poarta cu mine. De pilda, Margot
a stricat aspiratorul ?i din cauza asta n- am avut lumina
toata ziua. Mama a spus: Aber Margot, man sieht da� du
keine Arbeit gew�hnt bist, sonst h�ttest du gewu�t, da� man
einen Staubsauger nicht an der Schnur rauszieht.1 Margot
a spus ?i ea ceva ?i cu asta totul s- a terminat.
Dar azi dupa- amiaza, c�nd am vrut sa copiez o parte
din lista de cumparaturi a mamei, caci scrisul mamei
este a?a de greu de citit, ea n- a vrut ?i mi- a tras iara?i o
sapuneala zdravana ?i- n povestea asta s- a amestecat toata
familia.
Nu ma potrivesc cu ei, de asta �mi dau seama mai ales
�n ultima vreme. Ei sunt at�t de sentimentali c�nd sunt
�mpreuna, iar eu prefer sa fiu a?a c�nd sunt singura.
?i- apoi, ei tot spun ce placut e c�nd suntem toti patru ?i
42
1. Margot, se vede ca nu esti obisnuita deloc cu munca, altfel ai
fi stiut ca un aspirator nu se scoate din priza trag�nd de fir (germ.).
ce armonie domne?te �ntre noi, dar nu se g�ndesc nici o
clipa ca eu nu simt la fel.
Doar tata ma �ntelege uneori, dar de cele mai multe
ori tine partea mamei ?i a lui Margot. Nu pot sa suport
nici c�nd spun fata de straini ca am pl�ns sau c�t de
cuminte sunt. Asta mi se pare �ngrozitor. ?i- apoi, uneori
li se �nt�mpla sa vorbeasca despre Moortje, iar asta nu
pot sa �ndur cu nici un chip, caci este punctul meu slab
?i sensibil. Mi- e dor de Moortje �n fiece clipa a zilei ?i
nimeni nu ?tie c�t de des ma g�ndesc la ea; ?i de fiecare
data c�nd ma g�ndesc la ea, �mi dau lacrimile. Moortje
este a?a de scumpa, ?i- o iubesc a?a de mult ?i- mi fac deja
planuri �n care visez ca se va �ntoarce.
Visez a?a de frumos aici, dar realitatea este ca trebuie
sa stam aici p�na la sf�r?itul razboiului. N- avem voie sa
ie?im niciodata ?i nu putem fi vizitati dec�t de Miep,
sotul ei, Jan, Bep Voskuijl, domnul Voskuijl, domnul
Kugler, domnul Kleiman ?i doamna Kleiman, dar ea nu
vine, pentru ca i se pare prea periculos.
SEPTEMBRIE 1942 (COMPLETARE)
Tati este mereu a?a de dragut. Ma �ntelege pe deplin ?i
a? vrea sa stau odata de vorba cu el �ntre patru ochi fara sa
izbucnesc numaidec�t �n pl�ns. Dar se pare ca asta tine de
v�rsta mea. N- a? vrea sa ma mai opresc din scris, dar ar
deveni prea plicticos.
Aproape fara exceptie, n- am notat p�na acum �n jurnalul
meu dec�t g�nduri; de pove?ti dragute, pe care sa le
pot citi c�ndva ?i altora, �nca n- am avut timp. Dar voi
�ncer ca �n viitor sa nu mai fiu sentimentala, sau sa fiu mai
putin, ?i sa fiu mai fidela realitatii.
43
VINERI, 14 AUGUST 1942
Draga Kitty,
Timp de o luna te- am lasat balta, dar nici n- au fost
chiar a?a de multe noutati �nc�t sa am �n fiecare zi ceva
dragut de povestit. Familia Van Daan a venit pe 13 iulie.
Am crezut ca vine pe 14, �nsa fiindca �ntre 13 ?i 16 iulie
nemtii au semanat nelini?te �n sufletele a tot mai multi
oameni, trimit�nd citatii �n toate partile, li s- a parut mai
sigur sa plece de- acasa cu o zi mai devreme dec�t cu una
mai t�rziu.
Dimineata, la noua ?i jumatate (eram �nca la micul
dejun), a venit Peter van Daan, un vlajgan timid ?i destul
de plicticos, care �nca n- a �mplinit ?aisprezece ani ?i a carui
companie nu promite mare lucru. Domnul ?i doamna
Van Daan au venit peste o jumatate de ora. Ne- am amuzat
teribil c�nd am vazut ca doamna Van Daan a adus
�n cutia ei de palarii o oala de noapte. �Fara oala de noapte
nu ma simt nicaieri acasa�, a spus ea, ?i oala a fost primul
obiect care ?i- a gasit un loc permanent sub canapea. Dom -
nul Van Daan nu ?i- a adus nici o oala, el a venit tin�nd
sub brat o masuta de ceai plianta.
�n prima zi a convietuirii noastre am m�ncat �mpre -
una �ntr- o atmosfera relaxata, iar dupa trei zile toti ?apte
aveam senzatia ca deveniseram o mare familie. Desigur,
sotii Van Daan aveau multe sa ne spuna despre saptam�na
�n plus petrecuta de ei �n lumea locuita. Printre
altele, ne interesa foarte mult sa aflam ce se �nt�mplase
cu casa noastra ?i cu domnul Goldschmidt.
Domnul Van Daan ne- a povestit: �Luni dimineata,
la ora noua, m- a sunat domnul Goldschmidt sa ma �ntrebe
daca pot sa trec putin pe la el. M- am dus imediat
?i l- am gasit pe domnul Goldschmidt foarte agitat. Mi- a
44
dat sa citesc un bilet lasat de familia Frank ?i, conform
indicatiilor primite, mi- a spus ca vrea sa duca pisica la
vecini, ceea ce mi s- a parut un lucru foarte bun. Se temea
de o perchezitie, de aceea am trecut prin toate camerele,
am facut un pic de ordine ?i am str�ns masa. Deodata,
am descoperit pe biroul doamnei Frank o foaie dintr- un
blocnotes pe care era trecuta o adresa din Maastricht.
De?i ?tiam ca doamna o lasase acolo expres, m- am aratat
foarte mirat ?i speriat ?i l- am rugat pe domnul Gold -
schmidt sa arda urgent nenorocita aia de h�rtie. �n tot
acest timp, am sustinut ca nu ?tiu nimic despre disparitia
dumneavoastra, dar, dupa ce am vazut acea h�rtie, mi- a
venit o idee buna. �Domnule Goldschmidt, am spus,
acum �nteleg eu ce e cu adresa asta. Mi- aduc aminte
foarte bine ca acum vreo jumatate de an a trecut pe la
birou un ofiter de rang �nalt care s- a dovedit a fi un prieten
din tinerete al domnului Frank ?i care i- a promis sa- l
ajute �n caz de nevoie, iar acest ofiter �?i avea domiciliul
�ntr- adevar �n Maastricht. Cred ca s- a tinut de cuv�nt
?i- l va ajuta cumva pe domnul Frank sa treaca �n Belgia
?i de- acolo �n Elvetia. Puteti sa spuneti asta ?i cuno?tintelor
care �ntreaba eventual de ei. Bine�nteles ca nu trebuie
sa pomeniti de Maastricht.� ?i cu asta am plecat.
Cei mai multi cunoscuti sunt la curent deja cu versiunea
asta, caci am auzit- o la r�ndul meu din diverse parti.�
Povestea ni s- a parut foarte amuzanta, dar ?i mai mult
ne- a facut sa r�dem, auzindu- l pe domnul Van Daan
poves tind despre alti cunoscuti, imaginatia oamenilor. De
pilda, o familie din Merwedeplein1 ne vazuse dimineata
45
1. Numele unei piete din Amsterdam.
devreme pe toti patru trec�nd pe biciclete, iar o alta doam -
na ?tia sigur ca fuseseram urca?i �ntr- o ma?ina militara.
A ta, Anne
VINERI, 21 AUGUST 1942
Draga Kitty,
Ascunzatoarea noastra a devenit abia acum o ascunzatoare
�n adevaratul sens al cuv�ntului. Domnul Kugler
a considerat ca- i mai bine sa punem �n fata u?ii de la intrare
o biblioteca (fiindca se fac multe perchezitii pentru
descoperirea bicicletelor ascunse), bine�nteles o biblioteca
turnanta, care se deschide ca o u?a. Domnul Voskuijl a
me?terit obiectul. (Domnul Voskuijl a fost pus la curent
ca aici se ascund ?apte persoane, iar el este serviabilitatea
�n persoana).
Acum, daca vrem sa cobor�m, mai �nt�i trebuie sa ne
aplecam ?i apoi sa facem o saritura. Dupa trei zile, toti
aveam fruntea plina de cucuie, pentru ca nu scapase unul
fara sa se izbeasca de rama u?ii prea joase. Peter a �ncercat
sa amortizeze pe c�t se poate ?ocul bat�nd �n cuie acolo
un prosop umplut cu l�na de lemn. Sa vedem daca ajuta
la ceva!
De �nvatat nu �nvat mult, mi- am luat vacanta p�na
�n septembrie. Apoi, tata vrea sa faca lectii cu mine, dar
mai �nt�i trebuie sa cumparam din nou toate manualele.
�n viata noastra de aici nu apar multe schimbari. Astazi,
Peter s- a spalat pe cap, dar asta nu- i un lucru chiar
a?a ie?it din comun. Domnul Van Daan ?i cu mine ne
certam tot timpul. Mama se poarta cu mine de parca a?
fi un bebelu?, iar treaba asta n- o pot suporta. Peter �nca
46
nu mi- a devenit mai simpatic, este un baiat plicticos,
lene ve?te toata ziua �n pat, mai me?tere?te c�te ceva
?i- apoi se duce iar sa se culce. Ce t�mpit!
Azi- dimineata, mama mi- a tinut iara?i una dintre predicile
ei nesuferite. Avem opinii diametral opuse. Tata e
un scump, chiar daca uneori e suparat pe mine pret de
cinci minute.
Afara este frumos ?i cald ?i, �n ciuda situatiei �n care
ne aflam, profitam de asta pe c�t posibil, �ntinz�ndu- ne
la soare pe patul pliant din mansarda.
A ta, Anne
21 SEPTEMBRIE 1942 (COMPLETARE)
�n ultima vreme, domnul Van Daan e numai lapte ?i
miere cu mine, iar eu ma fac ca nu observ.
MIERCURI, 2 SEPTEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Domnul ?i doamna Van Daan s- au certat groaznic.
A?a ceva n- am mai vazut niciodata, fiindca tatei ?i mamei
nu le- ar trece prin cap sa strige a?a unul la altul. Motivul
a fost at�t de ne�nsemnat, �nc�t nici macar nu merita
pome nit. �n fine, gusturile nu se discuta.
Bine�nteles ca e foarte neplacut pentru Peter, care e
prins la mijloc, dar pe Peter nu- l ia nimeni �n serios,
fiind ca e groaznic de suparacios ?i lene?. Ieri a fost teribil
de nelini?tit ca, �n loc sa aiba limba ro?ie, o avea albastra.
Acest fenomen straniu a disparut la fel de repede
cum aparuse. Astazi umbla �nfofolit �ntr- un ?al, fiindca
i- a �ntepenit g�tul. �n plus, domnul se pl�nge de dureri
47
de ?ale. Nu- i sunt straine nici durerile de inima, de rinichi
?i de plam�ni. Este un adevarat ipohondru! (Asta- i cuv�n -
tul, nu?)
Mama ?i doamna Van Daan nu se �nteleg prea bine.
Exista destule ocazii pentru aparitia frictiunilor. Ca sa- ti
dau doar un mic exemplu, pot sa- ti spun ca doamna Van
Daan ?i- a luat din ?ifonierul cu lenjerie comuna aproape
toate cear?afurile, las�nd doar trei. Desigur, ea presupune
ca lenjeria mamei poate fi folosita de am�ndoua familiile.
O sa fie foarte dezamagita c�nd o sa vada ca mama i- a
urmat exemplul.
�n afara de asta, doamna este de- a dreptul furioasa
pentru ca nu se folose?te vesela noastra, ci a ei. �ncearca
tot timpul sa afle unde ne- am pus farfuriile. Sunt mai
aproape dec�t crede ea, la mansarda, puse �n cutii de carton,
�n spatele unui morman de material publicitar de la
Opekta. C�t timp o sa stam ascun?i aici, n- ajunge nimeni
la farfurii. Cu- at�t mai bine! Am parte permanent de
ghinioane. Ieri am spart o farfurie pentru supa din serviciul
doamnei Van Daan.
�O, a strigat ea furioasa, da� fii ?i tu mai atenta! Doar
asta mi- a mai ramas.�
(Kitty, te rog sa tii seama de faptul ca cele doua doam -
ne de- aici vorbesc o neerlandeza abominabila. Despre
domni nu �ndraznesc sa spun nimic, ar fi foarte ofensati.
Daca ai putea odata sa auzi mormaiala asta, ai r�de �n
ho hote. Nici nu mai suntem atenti la asta, de corectat
?i- a?a nu ajuta la nimic. C�nd va fi vorba de mama sau
de doamna Van Daan, nu voi reda jargonul lor original,
voi folosi totu?i o neerlandeza corecta.)
Saptam�na trecuta, monotonia vietii ne- a fost �ntrerupta
de un mic incident provocat de o carte despre
48
femei ?i de Peter. Trebuie sa ?tii ca Margot ?i Peter au
voie sa citeasca aproape toate cartile pe care ni le �mprumuta
domnul Kleiman, dar �n cazul acestei carti speciale,
despre femei, adultii au preferat sa n- o dea din m�na.
Asta a st�rnit imediat curiozitatea lui Peter. Ce lucruri
interzise puteau fi �n cartea asta? I- a sustras- o mamei lui
�n timp ce aceasta statea jos la palavre ?i s- a dus cu prada
�n pod. Doua zile, totul a fost bine. Doamna Van Daan
?tia de mult ce facea el, dar n- a spus nimic p�na �n clipa
�n care domnul Van Daan ?i- a dat seama ce se �nt�mpla.
S- a suparat ?i i- a luat cartea lui Peter, crez�nd ca astfel
lucrurile s- au rezolvat. Nu ?inuse cont �nsa de curiozitatea
fiului sau, pe care interventia ferma a tatalui nu- l descumpanise
nicicum. Peter s- a tot g�ndit cum sa termine
totu?i de citit acea carte mai mult dec�t interesanta.
�ntre timp, doamna Van Daan o �ntrebase pe mama
ce crede despre aceasta chestiune. Mamei cartea asta i se
parea nepotrivita pentru Margot, dar nu vedea nimic rau
�n majoritatea celorlalte car?i.
�Doamna Van Daan, a spus mama, �ntre Margot ?i
Peter este o mare diferenta: �n primul r�nd, Margot e
fata, iar fetele sunt �ntotdeauna mai coapte dec�t baietii,
�n al doilea r�nd, Margot a citit deja mai multe carti
seri oase ?i nu mai cauta lucruri care, pentru ea, nu mai
sunt interzise, iar �n al treilea r�nd, Margot este mult
mai matura ?i �nteleapta, ceea ce se explica prin cele patru
clase de liceu pe care le- a urmat.�
Doamna Van Daan a fost de- acord, �nsa era de parere
ca este totu?i o gre?eala de principiu sa- i la?i pe copii sa
citeasca carti pentru adulti.
�ntre timp, Peter gasise momentul potrivit, �n care
nimeni nu era atent nici la carte, nici la el. La ?apte ?i
49
jumatate seara, c�nd toata familia era �n biroul privat sa
asculte radioul, ?i- a luat din nou comoara ?i s- a dus �n
pod. La opt ?i jumatate ar fi trebuit sa fie iara?i jos, dar
cartea era at�t de captivanta, �nc�t nu ?i- a mai dat seama
de trecerea timpului ?i a cobor�t scara mansardei exact
�n clipa �n care tatal sau intra �n camera. E limpede ce- a
urmat. O palma, apoi �nca una, o smucitura, cartea a
ajuns pe masa, iar Peter �n pod.
A?a stateau lucrurile c�nd a venit familia la masa.
Peter a ramas sus, nimanui nu i- a pasat de el, trebuia sa
se culce nem�ncat. Ne vedeam de masa sporovaind vesel,
c�nd deodata am auzit un tiuit strident. Am pus toti furculita
jos ?i ne- am uitat unii la altii, palizi ?i �nfrico?ati.
Apoi am auzit vocea lui Peter strig�nd �n co?ul sobei:
�S�c ca nu vin jos!�
Domnul Van Daan a sarit �n picioare � ?ervetul i- a
cazut pe jos � ?i, cu chipul ro?u ca racul, a tipat: �Gata,
p�na aici!�
Tata l- a prins de brat, fiindca se temea sa nu se �nt�m -
ple ceva rau, ?i astfel cei doi domni au urcat �mpreuna
la mansarda. Dupa ce s- a opus ?i- a dat din pi cioare o
buna bucata de timp, Peter a aterizat �n cele din urma
�n came ra sa, u?a s- a �nchis, iar noi ne- am vazut mai de
departe de masa.
Doamna Van Daan voia sa puna deoparte un sendvi?
pentru baietelul ei, �nsa domnul Van Daan a fost ne�ndurator.
�Daca nu- ?i cere imediat scuze, o sa se duca sa
doarma �n pod.�
Am protestat, consider�nd ca- i ajunge pedeapsa de a
fi trimis nem�ncat la culcare. Daca Peter racea, nici ma -
car nu s- ar fi putut apela la un doctor.
Peter nu ?i- a cerut scuze ?i a ajuns din nou �n pod.
Domnul Van Daan l- a lasat �n plata Domnului, �nsa
50
dimi neata a vazut ca patul lui Peter fusese totu?i folosit.
La ora ?apte, Peter s- a �ntors �n pod, �nsa cuvintele amabile
ale tatei l- au convins sa coboare. Trei zile de fete
�ncrun tate, taceri �ncapat�nate, ?i- apoi totul a reintrat pe
vechiul faga?.
A ta, Anne
LUNI, 21 SEPTEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Astazi �ti voi povesti pe scurt ultimele noutati cu
carac ter general din Anexa. Deasupra divanului meu a
fost instalata o lampa, astfel �nc�t, atunci c�nd se aud
�m pu?caturi, sa nu fie nevoie dec�t sa trag de un ?nur.
Momentan, nu pot sa fac asta, fiindca fereastra noastra
sta �n tre deschisa zi ?i noapte.
Sectiunea masculina a familiei Van Daan a me?terit
din lemn baituit un foarte util dulapior pentru alimente,
cu o plasa antimu?te autentica. Capodopera a stat p�na
acum �n camera lui Peter, dar a fost mutata la mansarda,
pentru ca acolo aerul este mai proaspat. �n locul ei se afla
acum o etajera. L- am sfatuit sa puna dedesubt masa, cu
o fata de masa draguta pe ea, ?i sa- ?i puna dulapul lui pe
perete, acolo unde este acum masa. A?a s- ar putea amenaja
c�t de c�t o camaruta simpatica, chiar daca mie nu
mi- ar face placere sa dorm �n ea.
Doamna Van Daan este insuportabila. Cei de sus ma
tot dojenesc pentru ca palavragesc fara �ncetare. Putin
�mi pasa mie de ce spun ei! Madamei i- a venit alta toana.
Acum nu mai vrea sa spele cratitele. Daca mai ram�ne
vreun rest, nu- l pune �ntr- un vas de sticla, ci �l lasa sa se
51
strice �n cratita. ?i dupa masa, c�nd Margot are de spalat
o gramada de cratite, madama spune: �O, Margotje, Mar -
gotje, da� multe mai ai de facut!�
O data la doua saptam�ni, domnul Kleiman �mi
aduce c�teva carti scrise pentru fete. Sunt entuziasmata
de seria Joop ter Heul. �n general, �mi place �n mod special
tot ce- i scris de Cissy van Marxfeldt. Nebunie de vara
am citit- o deja de patru ori, iar scenele caraghioase continua
sa ma faca sa r�d.
�l ajut pe tata sa construiasca arborele genealogic al
familiei lui ?i, �n acest timp, el �mi poveste?te c�te ceva
despre fiecare.
Am �nceput lectiile. �nvat mult la franceza ?i tocesc
�n fiecare zi cinci verbe neregulate. Dar am uitat �ngrozitor
de multe lucruri din ce- am �nvatat la ?coala.
Oft�nd din greu, Peter s- a apucat din nou de engleza.
Tocmai au sosit c�teva manuale. Am luat cu mine de- aca -
sa provizii �nsemnate de caiete, creioane, gume de ?ters,
etichete. Pim (asta- i numele de alint al tatei) vrea sa- i dau
lectii de neerlandeza. N- am nimic �mpotriva, ar fi o compensatie
pentru ajutorul pe care mi- l da la franceza ?i la
alte materii. Dar gre?elile pe care le face sunt incredibile!
Ascult uneori Radio Oranje1. Tocmai a vorbit printul
Bernhard. Cam prin ianuarie li se va na?te un copil, a
spus. Mie �mi place asta. Cei de- aici nu �nteleg de ce sunt
eu a?a de oranjista.2
Acum c�teva seri am vorbit despre faptul ca sunt �nca
destul de ignoranta, iar consecin?a a fost ca �n ziua urma -
toare m- am pus serios pe treaba. N- am absolut nici un
52
1. Post de radio al guvernului neerlandez aflat �n exil la Londra.
2. Casa regala a Tarilor de Jos poarta numele de Orania- Nassau
(�n neerlandeza: Oranje- Nassau).
chef ca la paisprezece sau cincisprezece ani sa fiu tot �n
clasa �nt�i1. Apoi s- a mai spus ?i ca n- am voie sa citesc
aproape nimic. Mama tocmai cite?te Domni, doamne,
servitori, pe care eu bine�nteles ca �nca n- am voie s- o
citesc (Margot � da!), trebuie �nt�i sa ma mai maturizez,
a?a, ca talentata mea sora. Apoi am vorbit despre ignoranta
mea �ntr- ale filozofiei, psihologiei ?i fiziologiei (m- am
grabit sa caut aceste cuvinte dificile �n Koenen2!), despre
care, �ntr- adevar, nu ?tiu nimic. Poate ca anul viitor voi
fi mai matura!
Am ajuns la �ngrozitoarea concluzie ca pentru iarna
nu am dec�t o rochie cu m�neci lungi ?i trei jachete. Tata
mi- a dat voie sa tricotez un pulover din l�na alba de oaie;
l�na nu e prea frumoasa, sper macar sa tina de cald. Mai
avem haine lasate �n pastrare la alti oameni, dar din pacate
nu le putem lua dec�t dupa ce se termina razboiul,
daca le mai gasim acolo.
Deunazi, c�nd �ti scriam ceva despre ea, tocmai a intrat
�n camera doamna Van Daan. Pac! am �nchis cartea.
�Ei, Anne, pot sa arunc ?i eu o privire?�
�Nu, doamna.�
�Macar pe ultima pagina?�
�Nu, nici macar acolo, doamna.�
Bine�nteles ca m- am speriat groaznic, caci tocmai pe
pagina aia ea nu aparea �ntr- o lumina prea buna.
Astfel, �n fiecare zi se �nt�mpla ceva, �nsa sunt prea
lene?a ?i prea obosita ca sa notez tot.
A ta, Anne
53
1. Este vorba despre prima clasa din al doilea ciclu de �nvatam�nt
din sistemul scolar neerlandez. Corespunde clasei a VII- a din
sistemul scolar rom�nesc.
2. Dictionar al limbii neerlandeze.
VINERI, 25 SEPTEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Tata are o veche cuno?tinta, domnul Dreher, un barbat
la vreo ?aptezeci ?i cinci de ani, surd toaca, bolnav ?i
batr�n, av�nd l�nga el, ca un fel de apendice st�njenitor,
o femeie cu douazeci ?i ?apte de ani mai t�nara, saraca ?i
ea, cu bratele ?i picioarele acoperite de bratari ?i inele
veritabile sau contrafacute, ramase din trecute vremuri
de aur. Acest domn Dreher i- a facut deja tatei destule
probleme, ?i l- am admirat mereu pe tata pentru rabdarea
�ngereasca cu care �i raspundea la telefon acestui batr�nel
amar�t. C�nd mai eram �nca acasa, mama �l sfatuia mereu
pe tata sa puna un gramofon �n fata telefonului, care sa
spuna la fiecare trei minute �Da, domnule Dreher� ?i
�Nu, domnule Dreher�, caci batr�nul oricum nu �ntelegea
nimic din raspunsurile amanuntite ale tatei.
Astazi, domnul Dreher a sunat la birou ?i l- a �ntrebat
pe domnul Kugler daca ar putea sa treaca putin pe la el.
Herr Kugler n- avea nici un chef sa mearga ?i a vrut s- o
trimita pe Miep. Miep a dat telefon ?i a spus ca nu poate
veni. Doamna Dreher a sunat apoi de trei ori, dar, cum
Miep spusese ca nu- i acasa toata dupa- masa, a trebuit sa
imite la telefon vocea lui Bep. Jos (�n birou) ?i la fel ?i
aici, sus, toti s- au spart de r�s, iar acum, de fiecare data
c�nd suna telefonul, Bep spune: �E doamna Dreher!�
Drept urmare, Miep se pune pe r�s �nainte de a ridica
re ceptorul ?i, chicotind, le raspunde oamenilor �ntr- un
mod foarte nepoliticos. Da, da, asta chiar ca- i buna, o firma
trasnet ca a noastra nu mai exista �n toata lumea, directorii
?i cu fetele din birou se distreaza la culme!
Seara ma duc uneori la familia Van Daan ca sa mai
schimb o vorba. M�ncam biscuiti antimolii cu melasa
54
(cutia cu biscuiti este tinuta �ntr- un ?ifonier cu haine
puse la naftalina) ?i ne amuzam. Recent, am vorbit despre
Peter. Am povestit ca Peter ma m�ng�ie deseori pe
obraz ?i ca mie asta nu- mi place. M- au �ntrebat, a?a cum
numai parintii ?tiu s- o faca, daca nu l- a? putea �ndragi ?i
eu pe Peter, fiindca el �n mod cert ma �ndragea tare mult.
�n sinea mea mi- am zis �Vai de mine!� ?i am pronuntat
�O, nu!�. �nchipuie- ti ce- ar fi! Apoi am spus ca Peter are
un fel de- a fi cam rigid ?i ca eu cred ca este timid. Asta
se �nt�mpla cu toti baietii care �nca nu s- au aflat prea des
�n compania fetelor.
Trebuie sa spun ca membrii comisiei Anexei secrete
(sectiunea domni) sunt foarte ingenio?i. Auzi ce le- a mai
trecut prin cap ca sa- i parvina o veste de la noi domnului
Broks, reprezentant al societatii Opekta ?i custode clandestin
al bunurilor noastre! Trimit o scrisoare batuta la
ma?ina unui patron de magazin din Zeeuws- Vlaanderen1,
client indirect al Opekta. Acesta trebuie sa raspunda
complet�nd formularul primit ?i sa- l trimita �napoi �n pli -
cul adaugat. Pe acest plic tata scrie adresa. Dupa ce acest
plic se �ntoarce din Zeeland, se scoate formularul ?i se
pune �n locul lui un mesaj scris de m�na de tata. Astfel,
Broks �l va citi fara sa intre la banuieli. Au ales tocmai
Ze eland pentru ca este aproape de Belgia, scrisoarea put�nd
fi deci u?or strecurata clandestin peste granita, ?i
pentru ca nimeni nu poate ajunge acolo fara o autorizatie
speciala. Un simplu reprezentant ca Broks nu va primi
�n mod sigur aceasta autorizatie.
Ieri-seara, tata a jucat din nou teatru. A picat �n pat,
mort de somn. Fiindca �i era frig la picioare, l- am �ncaltat
55
1. Partea cea mai sudica a provinciei neerlandeze Zeeland.
cu papucii mei de noapte. Dupa cinci minute, i- a pus
�nsa iara?i l�nga pat. Apoi n- a mai vrut lumina ?i ?i- a
bagat capul sub patura. Dupa ce s- a stins lumina, ?i- a
scos �ncet de tot nasul la iveala. A fost foarte comic. Apoi
am vorbit despre faptul ca Peter o nume?te pe Margot
�matu?a�. Deodata, s- a auzit din ad�ncuri vocea tatei:
�matu?a cafegioaica�.
Mouschi, pisica, este din ce �n ce mai draguta cu mine,
dar �nca mi- e putin teama de ea.
A ta, Anne
DUMINICA, 27 SEPTEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Astazi am avut o a?a- zisa �discutie� cu mama. Partea
proasta este ca izbucnesc imediat �n lacrimi ?i nu pot sa
fac nimic ca sa nu se mai �nt�mple. Tata este mereu dragut
cu mine ?i ma ?i �ntelege mult mai bine. Ah, �n asemenea
momente nu pot s- o suport pe mama, iar ea nu
vede �n mine dec�t o straina. Asta se vede imediat, nu ?tie
nici macar ce g�ndesc despre lucrurile cele mai obi?nuite.
Am vorbit despre servitoare ?i despre faptul ca ar trebui
sa li se spuna �ajutoare �n gospodarie� ?i ca, dupa
razboi, acest lucru va deveni cu siguranta obligatoriu. Eu
�nsa nu m- am lasat a?a de u?or convinsa. ?i- apoi ea a
spus ca eu vorbesc mereu despre �mai t�rziu� ?i ca �mi
dau aere de mare doamna, �nsa asta nu- i deloc adevarat.
Doar am ?i eu dreptul din c�nd �n c�nd s- alerg dupa himere,
nu- i nimic rau �n asta, nu trebuie luat chiar totul
�n serios. Bine, cel putin, ca tati �mi ia apararea, fara el
cu siguranta n- a? putea rezista aici.
Nici cu Margot nu ma �nteleg bine. Chiar daca �n
fami lia noastra nu exista rabufniri precum cele de sus,
56
at mos fera de- aici nu- mi este nici pe departe pe plac �n tot -
deauna. Am o cu totul alta fire dec�t Margot ?i mama, pe
care le simt a?a de straine. Le �nteleg mai bine pe prietenele
mele dec�t �mi �nteleg propria mama. Mare pacat!
Pentru a n- ?pea oara, doamnei Van Daan nu- i sunt
toti boii acasa. Este foarte prost-dispusa ?i �ncuie tot mai
multe din lucrurile ei personale. Pacat ca, atunci c�nd
dispare un lucru apartin�nd familiei Van Daan, mama
nu face ?i ea sa dispara ceva ce apartine familiei Frank.
Se pare ca unora le face o placere deosebita sa- ?i educe
nu numai propriii copii, ci ?i pe ai cuno?tintelor. ?i sotii
Van Daan fac parte dintre ei. La Margot nu prea au ce
sa educe, ea este din fire �ntruchiparea bunatatii, amabilitatii
?i inteligentei, �nsa eu �mi asum din plin ?i partea
ei de obraznicie. La masa, nu o data se �nt�mpla sa zboare
dintr- o parte �ntr- alta mustrari ?i raspunsuri obraznice.
Tata ?i mama ma apara �ntotdeauna energic, fara ei n- a?
putea relua permanent batalia fara macar sa clipesc. De?i
ei �mi tot spun sa vorbesc mai putin, sa nu ma amestec
�n treburile altora ?i sa fiu mai modesta, nu reu?esc sa fac
asta prea des.
Daca tata n- ar fi mereu a?a de rabdator, mi- a? fi pierdut
de mult speranta de a �mplini exigentele parinte?ti,
care ?i- a?a nu sunt nicidecum exagerate.
Atunci c�nd iau putin dintr- un fel de legume care
nu- mi plac deloc ?i prefer sa man�nc cartofi, sotii Van
Daan, mai ales doamna Van Daan, nu pot suporta un
asemenea rasfat. �Hai, Anne, mai ia ni?te legume�, spune
ea numaidec�t.
�Nu, multumesc, doamna, spun eu. Mi- ajung cartofii.�
�Legumele sunt foarte sanatoase, a?a spune ?i mama
ta. Mai ia putin�, continua ea sa insiste p�na c�nd intervine
tata ?i- mi confirma refuzul.
57
Atunci doamna �ncepe sa tune ?i sa fulgere: �Sa fi
vazut cum era la noi acasa! Pe vremea aia, copiii macar
primeau educatie! Asta nu- i educatie! Anne este �ngrozitor
de rasfatata, eu n- a? tolera asta niciodata. Daca Anne ar
fi fata mea��
Cu asta �ncepe ?i se sf�r?e?te de fiecare data avalan?a
ei de vorbe. �Daca Anne ar fi fata mea.� Din fericire,
nu sunt.
Dar pentru a reveni la tema noastra legata de educatie:
Ieri, dupa ultimele observatii profunde ale doamnei, s- a
lasat tacerea. Apoi tata a raspuns: Eu cred ca Anne este
foarte bine educata. Cel putin, ea a �nvatat deja sa nu va
mai raspunda la nesf�r?itele predici. C�t despre legume,
nu va pot raspunde dec�t cu un cuv�nt: viceversa.�
Doamna era batuta, ?i- nca rau de tot. Acest �viceversa�
era bine�nteles o aluzie directa la madama, care,
seara, nu suporta fasolea ?i absolut nici un fel de varza,
pentru ca tragea �v�nturi�. Dar asta pot sa spun ?i eu.
Ce idioata e! �n orice caz, ar face bine sa- ?i tina gura �n
privinta mea.
Este amuzant sa vezi ce repede se �mbujoreaza doamna
Van Daan. Eu, din fericire, nu, iar asta o roade groaznic
pe dinauntru.
A ta, Anne
LUNI, 28 SEPTEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Ieri, c�nd a trebuit sa ma opresc din scris, nu eram nici
pe departe gata cu scrisoarea. Nu pot rezista poftei de a- ti
povesti despre alta cearta, dar, �nainte de- a �ncepe, �nca
58
ceva: mi se pare ciudat ca adultii ajung sa se certe a?a de
u?or, de des ?i pe seama tuturor nimicurilor posibile. P�na
acum am crezut mereu ca numai copiii se ciondanesc ?i
ca mai t�rziu acest obicei dispare. Desigur, exista uneori
motive pentru o cearta �veritabila�, dar disputele de aici
nu sunt altceva dec�t ciondaneli. Fiindca aceste ciondaneli
sunt la ordinea zilei, ar fi trebuit sa ma obi?nuiesc deja cu
ele. Dar asta nu s- a �nt�mplat ?i nici nu se va �nt�mpla
at�ta vreme c�t eu voi fi obiectul aproape fiecarei discutii
(acest cuv�nt este folosit aici �n loc de cearta, absolut gre?it,
bine�nteles, dar nu le poti cere prea mult nemtilor!).
Nimic, dar absolut nimic din persoana mea nu valoreaza
ceva �n ochii lor. �n b�rfele ?i trancaneala lor, atitu -
dinea, caracterul, purtarea mea sunt �ntoarse pe toate
fetele ?i facute buca?ele, iar eu, urm�nd sfaturi competente,
trebuie sa �nghit cu draga inima vorbe dure ?i tipe -
te la adresa mea, lucru cu care n- am fost deloc obi? nuita.
Nu pot sa fac asta! Nici nu ma g�ndesc sa- i las sa ma jigneasca
fara sa le dau riposta, o sa le arat eu ca Anne Frank
e unsa cu toate alifiile ?i- or sa se minuneze ?i- or sa- ?i
�nchi da numaidec�t fleanca atunci c�nd o sa le explic ca
mai �nt�i ar trebui sa se ocupe de educatia lor, nu de a
mea. Ce stil de- a se purta! Pur ?i simplu barbar. P�na
acum am ramas de fiecare data perplexa fata de at�ta
lipsa de maniere ?i mai ales de at�ta� prostie (doamna
Van Daan). Dar de �ndata ce ma voi obi?nui, ?i asta se
va �nt�mpla cur�nd, le voi raspunde cu aceea?i moneda,
?i- atunci o sa vorbeasca altfel! Chiar sunt at�t de prost-cres -
cuta, de �ndaratnica, �ncapat�nata, pretentioasa, proasta,
lene?a etc. etc., a?a cum spun cei de sus? Sigur, ?tiu ?i eu
ca fac multe gre?eli ?i am multe lipsuri, �nsa oricum ei
merg prea departe. Daca ai ?ti, Kitty, ce tare ma �nfurie
59
uneori toate certurile ?i insultele astea! Cu sigu ranta ca
nu va mai dura mult p�na c�nd toata furia str�nsa �n
mine va exploda.
Dar acum ajunge, te- am plictisit destul cu certurile
mele, ?i totu?i, nu pot sa nu- ti povestesc despre o alta
discutie extrem de interesanta, care s- a petrecut �n timp
ce m�ncam.
Dintr- una �ntr- alta, am ajuns sa vorbim despre modes -
tia excesiva a lui Pim. Aceasta modestie este un fapt cert,
de care nu s- ar �ndoi nici cei mai idioti oameni. Deodata,
doamna Van Daan, care �n fiecare discutie trebuie sa fie
�n centrul atentiei, a spus: �?i eu sunt foarte modesta,
mult mai modesta dec�t sotul meu!�
Ai mai auzit vreodata �n viata ta a?a ceva? Propozitia
asta ilustreaza cum nu se poate mai bine modestia ei!
Domnul Van Daan, simtindu- se obligat sa explice
mai �ndeaproape acest �dec�t sotul meu�, a spus pe un
ton foarte calm: �Dar eu nu vreau sa fiu modest. �ntotdeauna
mi- a fost dat sa vad ca oamenii lipsiti de modes -
tie se descurca mult mai bine dec�t oamenii mode?ti.�
?i- apoi mi s- a adresat mie: �Sa nu fii prea modesta,
Anne, c- a?a sigur n- o sa ajungi prea departe.�
Mama a fost �ntru totul de acord cu acest punct de
vedere. Dar, ca de obicei, doamna Van Daan a trebuit
sa- ?i dea ?i ea cu parerea pe tema asta de educatie. Acum
�nsa nu mi s- a adresat direct mie, ci parintilor mei, spun�nd:
�Daca ati ajuns sa- i spuneti Annei a?a ceva, ciudata
conceptie de viata mai aveti. �n tineretea mea, lucrurile
stateau cu totul altfel. Sunt sigura ca ?i acum este totu?i
altfel, except�nd familia dumneavoastra moderna.�
Aceasta ultima remarca se referea la metodele moderne
de educatie, sustinute de mama �n repetate r�nduri.
De enervare, doamna Van Daan se facuse stacojie
60
la fata. Cine se �nro?e?te se �ncalze?te ?i, astfel, se enerveaza
din ce �n ce mai tare, pierz�nd cur�nd confruntarea
cu adversarul.
Vr�nd sa termine c�t mai repede posibil aceasta discutie,
mama, care nu se �nro?ise, n- a stat dec�t o clipa
pe g�nduri ?i a raspuns: �Doamna Van Daan, ?i eu cred,
�ntr- adevar, ca �n viata este mult mai bine sa fii mai putin
modest. Sotul meu, Margot ?i Peter sunt toti trei din
cale-afara de mode?ti. Sotul dumneavoastra, Anne, dumneavoastra
?i cu mine nu suntem lipsiti de modestie, dar
nici nu ne lasam dati la o parte la tot pasul.�
Doamna Van Daan: �Dar, doamna Frank, nu va
�nte leg! Eu sunt �ntr- adevar din cale- afara de modesta.
Ce v- a venit sa ziceti ca sunt lipsita de modestie?�
Mama: ��n mod cert nu sunteti lipsita de modestie,
dar nimanui nu i- ar trece prin cap sa va considere nea -
parat modesta.�
Doamna Van Daan: �A? vrea sa ?tiu �n ce privinta
sunt lipsita de modestie! Daca n- a? avea singura grija de
mine, cu siguranta ca nimeni altcineva n- ar face- o ?i- ar
trebui sa mor de foame. Dar asta e o dovada ca sunt la
fel de modesta ca sotul dumneavoastra.�
�n fata unei autoaparari at�t de ridicole, mama nu ?i- a
putut stap�ni r�sul. Asta a iritat- o pe doamna Van Daan,
care ?i- a continuat frumosul discurs cu o lunga serie de
superbe expresii germano- neerlandeze ?i neerlan dezo- ger -
mane, p�na c�nd aceasta oratoare �nnascuta a?a de tare
s- a �ncurcat �n propriile cuvinte, �nc�t �n cele din urma
s- a ridicat de pe scaun, vr�nd sa iasa din camera. Atunci
a dat cu ochii de mine. Ar fi trebuit sa vezi asta! Din nefe -
ricire, chiar �n clipa �n care doamna ne �ntorcea spatele,
eu am clatinat din cap compatimitor ?i ironic, nu dinadins,
61
ci cu totul involuntar, a?a de fascinata fusesem de avalan?a
de vorbe. Doamna s- a �ntors ?i a �nceput sa se rasteasca la
mine �n germana �ntr- un mod ordinar ?i gro solan, �ntocmai
ca o mahalagioaica ro?ie ?i grasa. Era o placere s- o
vezi. Daca a? ?ti sa desenez, tare mi- ar fi pla cut s- o prind
exact cu atitudinea asta, a?a de comica era muieru?ca asta
proasta ?i ticnita! Dar acum macar ?tiu un lucru: ajungi
sa cuno?ti bine oamenii abia dupa ce te- ai certat zdravan
cu ei o data. Abia atunci poti sa le judeci caracterul!
A ta, Anne
MARTI, 29 SEPTEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Ti se �nt�mpla lucruri ciudate c�nd trebuie sa te ascunzi!
�nchipuie- ti ca, neav�nd cada, trebuie sa ne spalam
�ntr- un lighean ?i, fiindca numai �n birou (c�nd
folosesc acest cuv�nt, ma refer mereu la tot etajul de jos)
este apa calda, profitam toti ?apte, pe r�nd, de acest avantaj.
Dar pentru ca suntem a?a de diferiti ?i nivelul pudibonderiei
este mai ridicat la unii dec�t la altii, fiecare
membru al familiei ?i- a ales propriul loc de �mbaiere.
Peter se spala �n bucatarie, de?i bucataria are o u?a de sticla.
C�nd vrea sa- ?i faca baie, vine la noi, la fiecare, ?i ne
anunta ca �n urmatoarea jumatate de ora n- avem voie sa
trecem pe l�nga bucatarie. Acest avertisment i se pare
sufi cient. Domnul �?i face baie sus de tot. Pentru el, sigu -
ranta propriei camere compenseaza inconvenientul de a
cara apa calda at�tea etaje. Deocamdata, doamna nu- ?i
face baie deloc, a?tept�nd sa vada care este locul cel mai
bun. Tata se spala �n biroul privat, mama �n bucatarie,
62
�n spatele unui paravan de soba, iar eu ?i Margot am ales
biroul din fata ca loc de balaceala. S�mbata dupa- amiaza
se trag draperiile, apoi ne spalam pe �ntuneric, iar cea
care nu- i la r�nd se uita pe fereastra, printre draperii, ?i
se minuneaza de bizareria trecatorilor.
�ncep�nd de saptam�na trecuta, baia asta nu- mi mai
place ?i am �nceput sa caut un loc mai confortabil. Peter
mi- a dat ideea sa- mi pun ligheanul �n toaleta spatioasa a
biroului. Acolo pot sa ma a?ez, sa aprind lumina, sa �nchid
u?a, sa golesc ligheanul fara sa ma ajute cineva ?i sa fiu la
adapost de privirile indiscrete. Duminica mi- am inaugurat
frumoasa baie ?i, oric�t de aiurea suna, ea a devenit
acum locul meu preferat.
Miercuri a venit jos instalatorul ca sa mute pe hol
tevile conductei de apa a toaletei biroului. Aceasta modi -
fi care s- a facut �n perspectiva unei eventuale ierni fri gu -
roase, ca sa nu �nghete tevile. Vizita instalatorului n- a fost
deloc placuta pentru noi. Nu numai ca n- am putut sa
dam drumul la apa toata ziua, dar nici la toaleta n- am
putut sa mergem.
Acum, sigur ca nu- i deloc decent sa- ti povestesc ce- am
facut ca sa remediem acest inconvenient, dar nu sunt
at�t de pudica �nc�t sa nu vorbesc despre asemenea lucruri.
Chiar la �nceputul vietii noastre clandestine, eu ?i
tata am facut rost de c�te o oala de noapte improvizata,
altfel spus, �n lipsa unei oale de noapte, am sacrificat pentru
acest scop c�te un borcan de sticla. C�t a lucrat insta -
latorul, am pus borcanele �n camera ?i ne- am pastrat �n
ele nevoile de peste zi. Asta mi s- a parut mult mai putin
neplacut dec�t faptul ca toata ziua a trebuit sa stau fara
sa ma mi?c, ?i nici sa vorbesc n- am avut voie. Nici nu- ti poti
�nchipui ce greu i- a picat asta domni?oarei Mac- mac- mac.
63
Chiar ?i �n conditii normale, n- avem voie sa vorbim
dec�t �n ?oapta; sa nu vorbim ?i sa nu ne mi?cam deloc
este de zece ori mai rau.
Dupa trei zile de aplatizare permanenta, ?ezutul �mi
�ntepenise complet ?i ma durea. Gimnastica de seara m- a
ajutat sa ma dezmortesc.
A ta, Anne
JOI, 1 OCTOMBRIE 1942
Draga Kitty,
Ieri m- am speriat �ngrozitor. La ora opt, s- a auzit deo -
data t�r�itul strident al soneriei. M- am g�ndit numaidec�t
ca venise cineva� Cine, cred ca ghice?ti. Doar dupa
ce toti m- au asigurat ca nu fusesera dec�t ni?te pu?ti
?trengari ori po?ta?ul m- am mai lini?tit.
Aici zilele se scurg �ntr- o lini?te totala. Levinssohn,
un farmacist ?i chimist evreu, mic de statura, lucreaza �n
bucatarie pentru domnul Kugler. Cunoa?te casa foarte
bine ?i de aceea stam tot timpul cu teama ca i- ar putea
veni ideea sa arunce o privire �n vechiul laborator. Ai zice
ca suntem ni?te ?oricei, a?a de putin zgomot facem.
Cine- ar fi banuit acum trei luni ca Anne cea asemenea
argintului viu trebuie ?i poate sa stea lini?tita ore �n ?ir?
Pe 29 a fost ziua de na?tere a doamnei Van Daan.
Chiar daca n- a fost cine ?tie ce petrecere, i s- au oferit totu?i
flori ?i mici cadouri, iar m�ncarea a fost buna. Un
buchet de garoafe ro?ii de la sot pare sa fie o traditie �n
familia lor.
Ca sa mai zabovesc o clipa la doamna Van Daan, pot
sa- ti spun ca �ncercarile ei de a flirta cu tata sunt pentru
64
mine o sursa permanenta de iritare. �l m�ng�ie pe obraz
?i pe par, �?i ridica fusta foarte sus, spune lucruri care ei i se
par pline de spirit ?i �ncearca astfel sa- i atraga atentia lui
Pim. Din fericire, lui Pim nu i se pare nici frumoasa, nici
draguta, a?a ca nu ia �n seama cochetariile ei. Sunt destul
de geloasa de felul meu, dupa cum ?tii, deci nu pot suporta
una ca asta. ?i- apoi, mama nu face a?a ceva cu domnul
Van Daan. I- am spus asta doamnei Van Daan �n fata.
Uneori, Peter reu?e?te sa fie destul de amuzant. �n orice
caz, �mparta?im cel putin o preferinta care- i face pe toti
sa r�da, ?i- anume aceea de a ne deghiza. Ne- am facut
aparitia �mpreuna, el �ntr- o rochie foarte str�nsa pe corp
a mamei lui, eu �n costumul lui, el cu o palarie pe cap,
eu cu o ?apca. Adultii s- au prapadit de r�s, iar noi ne- am
distrat la fel de tare.
Bep a cumparat de la Bijenkorf1 ni?te fuste noi pentru
Margot ?i pentru mine. Sunt dintr- un material prost,
care seamana cu iuta din care se fac sacii de cartofi. Ches -
tiile astea, pe care mai demult nici un magazin n- ar fi
�ndraznit sa le v�nda, costa acum 7, 75 guldeni, respectiv
24 de guldeni.
Ne mai a?teapta �nca ceva frumos: Bep a comandat
la nu ?tiu ce asociatie cursuri de stenografie prin corespondenta
pentru mine, Margot ?i Peter. O sa vezi ce stenografi
perfecti vom fi la anul. �n orice caz, mie mi se pare
extrem de important sa �nveti cu- adevarat sa folose?ti o
astfel de scriere secreta.
Ma doare �ngrozitor degetul aratator (de la m�na
st�nga) ?i nu pot sa calc rufe. Ce noroc pe mine!
Domnul Van Daan a preferat sa vin sa stau eu l�nga
el la masa, caci, dupa parerea lui, Margot nu mai man�nca
65
1. Magazin universal �n Amsterdam.
�ndeajuns. Iar mie �mi face placere o schimbare ca asta.
Prin gradina umbla mereu o pisicuta neagra care mi- aduce
aminte de Moortje a mea, scumpa de ea! Mama are tot
timpul ceva sa- mi repro?eze, mai cu seama �n timpul
mesei, asta fiind �nca un motiv pentru care �mi convine
ca am schimbat locul. Acum Margot este cea care trebuie
sa suporte totul sau, mai bine spus, sa nu suporte nimic,
caci mama nu face nici o remarca acida la adresa ei, copi -
lul-model! O tachinez acum �n permanenta numind- o
copil-model, ceea ce ea nu poate suferi. Poate se dezvata �
ar fi ?i timpul.
Termin talme?- balme?ul asta de noutati cu o poanta
extrem de spirituala a domnului Van Daan:
Ce face de 999 de ori clic ?i o data clac?
Un miriapod cu un picior str�mb.
Pa, Anne
S�MBATA, 3 OCTOMBRIE 1942
Draga Kitty,
Ieri m- au tachinat toti pentru ca ma �ntinsesem �n pat
l�nga domnul Van Daan. �A?a devreme! Ce ru?ine!� ?i
�nca o sumedenie de alte expresii de felul asta. Prostii,
bine�nteles. N- a? vrea sa dorm niciodata cu domnul Van
Daan, �n sensul general al cuv�ntului, desigur.
Ieri s- a iscat din nou un conflict �ntre noi, ?i mama
s- a �nfuriat groaznic. I- a spus tatei toate pacatele mele ?i
a izbucnit �n hohote de pl�ns. Eu la fel, bine�nteles. ?i
aveam ?i- a?a deja ni?te dureri de cap �nfioratoare. La
sf�r?it, i- am spus ca pe el �l iubesc mai mult dec�t pe
mama, la care el mi- a zis ca o sa treaca ?i asta, dar eu nu
66
cred. Pur ?i simplu nu pot s- o suport pe mama ?i trebuie
sa ma abtin din rasputeri sa nu ma rastesc de fiecare data
la ea ?i sa- mi pastrez calmul. A? fi �n stare s- o lovesc �n
fata. Nu ?tiu de ce mi- e a?a de groaznic de antipatica.
Tata a spus ca ar trebui sa ma ofer singura s- o ajut pe
mama atunci c�nd ea nu se simte bine sau o doare capul.
Dar eu nu fac asta fiindca n- o iubesc ?i- atunci nici nu
simt ca trebuie sa fac a?a. �mi pot imagina foarte bine ?i
ca mama va muri c�ndva, dar sa moara tata vreodata,
asta cred ca n- a? putea �ndura. Desigur, atitudinea mea
este extrem de josnica, dar a?a simt. Sper ca mama nu
va citi asta ?i tot restul niciodata.
�n ultima vreme, am voie sa citesc ceva mai multe
carti pentru adulti. Chiar acum citesc Tineretea Evei de
Nico van Suchtelen. Diferenta dintre cartile pentru fete
?i cartea asta nu mi se pare a?a de mare. Eva credea ca,
asemeni merelor, copiii cresc �n copaci ?i barza �i culege
de- acolo c�nd s- au copt ?i �i duce mamelor. Dar pisica
prietenei ei a facut pui care au ie?it din pisica. Atunci
Eva ?i- a zis ca pisica, asemeni unei gaini, face oua ?i le
cloce?te. ?i tot a?a, mamele care a?teapta un copil se duc
cu c�teva zile �nainte sus, �n dormitor, sa faca un ou pe
care apoi �l clocesc. C�nd apare copilul, mamele sunt
�nca putin slabite de la statul �ndelung pe vine. Eva �?i
dorea acum ?i ea un copil. A luat un ?al de l�na ?i l- a pus
pe jos, acolo unde urma sa cada oul. Apoi s- a a?ezat pe
vine ?i a �nceput sa apese. S- a pus ?i pe cotcodacit, �nsa
n- a aparut nici un ou. �n cele din urma, dupa o lunga
a?teptare, a ie?it ceva, dar nu un ou, ci un c�rnacior. Tare
s- a mai ru?inat Eva. Credea ca se �mbolnavise. Amuzant,
nu? �n Tineretea Evei este vorba ?i despre femei care �?i
v�nd trupul pe ni?te stradute ?i cer pentru asta o gramada
67
de bani. A? muri de ru?ine �n fata unui asemenea barbat.
Se mai spune acolo ca Evei i- a venit ciclul. Ah, ce tare
�mi doresc ?i eu asta! Atunci macar voi fi ?i eu adulta.
Tata a �nceput iar sa bodoganeasca ?i ma ameninta ca
o sa- mi ia jurnalul. O, ce spaima am mai tras! De- acum
�ncolo �l voi ascunde.
Anne Frank
MIERCURI, 7 OCTOMBRIE 1942
�mi �nchipui acum ca�
merg �n Elvetia. Tata ?i cu mine dormim �n aceea?i
camera, iar camera de studiu a baietilor1 devine camera
mea personala, unde stau ?i �mi primesc oaspetii. Mi- au
facut o surpriza, cumpar�ndu- mi mobila noua, cu masa
de servit ceai, birou, fotolii ?i divan, pur ?i simplu fantastic.
Dupa c�teva zile, tata �mi da 150 de guldeni, �n
bani elvetieni, desigur, dar eu voi socoti �n continuare �n
guldeni, ?i- mi spune ca- i pot cheltui doar pentru mine,
cumpar�nd tot ce cred eu ca- mi trebuie. (�n continuare,
ur meaza sa primesc un gulden pe saptam�na, bani cu
care iara?i pot sa- mi cumpar ce vreau.) Ma duc cu Bernd
la cumparaturi ?i- mi iau:
3 cama?i de vara � 0,50 = 1,50
3 pantaloni de vara � 0,50 = 1,50
3 cama?i de iarna � 0,75 = 2,25
3 pantaloni de iarna � 0,75 = 2,25
2 furouri � 0,50 = 1,00
2 sutiene (cea mai mica masura) � 0,50 = 1,00
68
1. Este vorba de Bernhard si Stephan, veri ai Annei Frank.
5 pijamale � 1,00 = 5,00
1 capot de vara � 2,50 = 2,50
1 capot de iarna � 3,00 = 3,00
2 neglijeuri � 0,75 = 1,50
1 pernuta � 1,00 = 1,00
1 pereche de papuci de vara � 1,00 = 1,00
1 pereche de papuci de iarna � 1,50 = 1,50
1 pereche de pantofi de vara (?coala) � 1,50 = 1,50
1 pereche de pantofi de vara (buni) � 2,00 = 2,00
1 pereche de pantofi de iarna (?coala) � 2,50 = 2,50
1 pereche de pantofi de iarna (buni) � 3,00 = 3,00
2 ?orturi � 0,50 = 1,00
25 de batiste � 0,05 = 1,25
4 perechi de ciorapi de matase � 0,75 = 3,00
4 perechi de ?osete trei sferturi � 0,50 = 2,00
4 perechi de ?osete � 0,25 = 1,00
2 perechi de ?osete groase � 1,00 = 2,00
3 gheme de l�na alba (pantaloni, caciula) = 1,50
3 gheme de l�na albastra (pulover, fusta) = 1,50
3 gheme de l�na �n diverse culori (caciula, fular) = 1,50
e?arfe, curele, gulere, nasturi = 1,25
Apoi �nca 2 rochii pentru ?coala (vara), 2 rochii
pentru ?coala (iarna), 2 rochii bune (vara), 2 rochii
bune (iarna), 1 fusta de vara, 1 fusta buna de iarna,
1 fusta de iarna pentru ?coala, 1 fulgarin, 1 pardesiu
de vara, 1 pardesiu de iarna, 2 palarii, 2 caciuli.
�n total 108 guldeni.
2 genti, 1 rochie de patinaj, 1 pereche de patine cu
pan tofi, 1 cutie (cu pudra, crema emolienta, crema
dema chianta, ulei antisolar, vata, cutie cu pansamente,
69
fard, ruj de buze, creion de spr�ncene, sare de baie,
talc, apa de colonie, sapun, pamatuf).
Apoi �nca 4 pulovere � 1,50, 4 bluze � 1,00, diver se
lucruri � 10,00 ?i carti, cadouri � 4,50.
VINERI, 9 OCTOMBRIE 1942
Draga Kitty,
Astazi n- am dec�t ve?ti sumbre ?i deprimante. Numero?ii
no?tri cunoscuti evrei sunt arestati �n grupuri. Gestapoul
nu se poarta c�tu?i de putin bl�nd cu ace?ti oameni.
Sunt transportati �n vagoane de vite la Westerbork, marele
lagar pentru evrei din Drenthe1. Miep ne- a povestit despre
cineva care a fugit din Westerbork. Trebuie sa fie groaznic
acolo. Oamenilor nu li se da aproape nimic de m�ncare,
ce sa mai vorbim de bautura. N- au dec�t o ora pe zi apa
?i o toaleta ?i o chiuveta pentru c�teva mii de oameni. Dorm
toti laolalta, barbati ?i femei, iar femeile ?i copiii sunt ra?i
�n cap. Este aproape imposibil sa evadezi. Oamenii sunt
stig matizati de capetele lor rase ?i, multi dintre ei, ?i de
tra saturile fizice specifice evreilor.
Daca deja �n Olanda este a?a de rau, cum vor trai ei �n
tinuturile �ndepartate ?i barbare unde sunt trimi?i? Banu im
ca cei mai multi vor fi uci?i. Radioul englez vorbe?te de
gazari; poate ca asta e, �ntr- adevar, cea mai rapida metoda
de exterminare.
Sunt complet bulversata. Miep poveste?te toate ororile
astea at�t de emotionant, ea �nsa?i fiind extrem de tul bu -
rata. Foarte recent, de pilda, o batr�na evreica para lizata a
70
1. Numele uneia dintre provinciile neerlandeze.
fost adusa �n fata u?ii ei, fiind nevoita sa a?tepte acolo
Gestapoul care plecase sa caute o ma?ina cu care s- o
trans porte. Sarmana batr�na era a?a de speriata de zgo -
motul puternic al tirurilor de artilerie �mpotriva avi oa -
nelor engleze care zburau pe deasupra ?i de lumina
stri den ta a proiectoarelor. Totu?i Miep nu a �ndraznit
s- o primeasca �nauntru; nimeni n- ar fi facut- o. Domnii
germani nu se scumpesc la pedepse.
?i Bep e tacuta. Prietenul ei trebuie sa plece �n Germania.
De fiecare data c�nd avioanele trec pe deasupra
ca selor noastre, se teme ca nu cumva �ncarcatura de
bom be, care atinge frecvent un milion de kilograme, sa
nu cada �n capul lui Bertus. Glume cum ar fi �N- o sa
cada chiar tot milionul de kilograme pe el� sau �O singura
bomba este de- ajuns� mi se par cam deplasate. Bertus
nu- i nicidecum singurul care trebuie sa plece �, �n
fiecare zi pleaca trenuri pline de barbati tineri. Pe drum,
atunci c�nd se opresc �ntr- o gara ne�nsemnata, unii se
dau jos pe furi? ?i �ncearca sa se ascunda. Poate ca macar
c�?iva dintre ei ?i reu?esc.
�nca nu mi- am terminat t�nguielile. Ai auzit vreodata
de ostatici? Asta- i acum cea mai noua dintre metodele
folosite pentru a- i pedepsi pe sabotori. Este lucrul cel
mai groaznic pe care ti- l poti imagina. Cetateni nevinovati,
�n pozitii de vaza, sunt arestati, a?tept�nd apoi sa
fie executati. Daca cineva comite un act de sabotaj ?i
vino vatul nu este prins, Gestapoul pune pur ?i simplu
patru sau cinci ostatici la zid. De multe ori, moartea
acestor oameni este anuntata �n ziar. �Accident fatal�,
a?a numesc ei o asemenea crima.
Frumos popor, germanii a?tia! ?i unde mai pui ca, de
fapt, ?i eu apartin acestui popor! Dar nu, Hitler ne- a
71
transformat de mult pe toti �n apatrizi. De altminteri,
nu exista pe lume du?manie mai mare dec�t cea dintre
germani ?i evrei.
A ta, Anne
MIERCURI, 14 OCTOMBRIE 1942
Draga Kitty,
Sunt �ngrozitor de ocupata. Ieri am tradus mai �nt�i
un capitol din La belle Nivernaise ?i am scos cuvintele.
Apoi am facut o problema afurisita, dupa care am tradus
?i trei pagini de gramatica franceza. Astazi, gramatica
franceza ?i istorie.
Pur ?i simplu m- am saturat sa fac �n fiecare zi afurisitele
astea de probleme. ?i tatei i se par oribile. Aproape
ca ?tiu sa le fac mai bine ca el, dar, de fapt, nici unul din
noi nu- i �n stare sa le faca, a?a ca trebuie sa apelam mereu
la Margot. Sunt foarte prinsa ?i cu lectiile de stenografie;
e ceva fantastic. Sunt cea mai avansata dintre toti trei.
Am citit De Stormen. E buna, dar nici pe departe a?a
de buna ca Joop ter Huil. De altfel, �n ambele carti se
folo se?te, �n general, cam acela?i vocabular, lucru evident,
fiind vorba de aceea?i scriitoare. Cissy van Marx -
veldt scrie trasnet. E sigur ca o sa dau cartile ei ?i copiilor
mei sa le citeasca.
Pe deasupra, am mai citit ?i o sumedenie de piese
de teatru de K�rner. �mi place cum scrie. De exemplu
Hedwig, Der Vetter aus Bremen, Die Gouvernante, Der
gr�ne Domino etc.
Mama, Margot ?i cu mine suntem din nou cele mai
bune prietene, ceea ce, de fapt, e mult mai placut. Ieri-seara,
72
Margot ?i cu mine am stat am�ndoua �n patul meu. A
trebuit sa ne �nghesuim bine de tot una �ntr- alta, dar tocmai
asta a fost amuzant. M- a �ntrebat daca �i dau voie
sa- mi citeasca jurnalul.
�Unele pasaje, da�, am spus eu ?i am �ntrebat- o de- al
ei. ?i ea a fost de- acord sa- l citesc pe- al ei.
A?a am ajuns sa vorbim despre viitor ?i am �ntrebat- o
ce vrea sa se faca. Dar n- a vrut sa- mi spuna, fac�nd din
asta un mare secret. Din c�te am aflat eu, e vorba de �nva -
tam�nt. Sigur, nu ?tiu daca- i adevarat, dar presupun ca
asta- i directia �n care va merge. De fapt, n- ar trebui sa
fiu at�t de curioasa.
Azi- dimineata am stat �ntinsa �n patul lui Peter, dupa
ce mai �nt�i l- am alungat pe el. S- a �nfuriat, dar putin
�mi pasa mie de asta. Ar putea sa fie un pic mai amabil
cu mine, caci nu mai demult de aseara i- am dat un mar.
Am �ntrebat- o odata pe Margot daca i se pare ca sunt
foarte ur�ta. Mi- a spus ca sunt nostima ?i am ochi frumo?i.
Cam vag, nu ti se pare?
?i- acum, pe data viitoare!
Anne Frank
P.S. Azi- dimineata ne- am c�ntarit iara?i cu totii. Margot
are acum 120 de livre, mama 124, tata 141, Anne
87, Peter 134, doamna Van Daan 106, domnul Van
Daan 150. �n cele trei luni de c�nd sunt aici m- am �ngra -
?at cu 17 livre. Enorm, nu?
73
MAR?I, 20 OCTOMBRIE 1942
Draga Kitty,
�mi tremura m�na �nca, de?i am avut doua ore la dispozitie
sa ne revenim dupa spaima pe care am tras- o. Trebuie
sa ?tii ca avem �n casa cinci aparate Minimax pentru
stingerea incendiilor. Isteti cum sunt, cei de jos au uitat
sa ne avertizeze ca t�mplarul, sau cum s- o fi numind un
asemenea ins, trebuie sa vina sa umple aparatele. Urmarea
a fost ca n- am fost deloc atenti sa nu facem zgomot p�na
c�nd am auzit deodata lovituri de ciocan afara, pe micul
palier (�n fata u?ii- biblioteca). M- am g�ndit numaidec�t
la t�mplar ?i am avertizat- o pe Bep, care tocmai era la
masa, ca nu poate sa coboare. Tata ?i cu mine ne- am postat
la u?a ca sa auzim c�nd avea sa plece omul. Dupa un
sfert de ora de munca, ?i- a pus ciocanul ?i alte unelte pe
bi blioteca noastra (a?a credeam noi!) ?i a batut la u?a.
Ne- am �ngalbenit. Oare sa fi auzit totu?i ceva, iar acum
voia sa examineze matahala asta misterioasa? A?a se
parea, caci el continua sa bata, sa traga, sa �mpinga ?i sa
smuceasca. Era c�t pe ce sa le?in, a?a de frica mi- a fost ca
nu cumva acest necunoscut sa ne demoleze frumoasa
ascun zatoare. Tocmai �mi ziceam �n sinea mea ca- mi traisem
partea cea mai lunga a vietii, c�nd am auzit vocea
domnului Kleiman: �Dar deschideti odata, eu sunt.�
Am deschis numaidec�t. Ce se �nt�mplase? C�rligul
care tine u?a- biblioteca �nchisa se �ntepenise, de aceea
nimeni nu putuse sa ne avertizeze �n privinta t�mplarului.
Omul cobor�se, iar Kleiman a vrut sa vina s- o ia pe Bep,
dar iara?i n- a reu?it sa deschida u?a. Nu pot sa- ti spun c�t
de u?urata m- am simtit. Omul despre care crezusem ca
vrea sa intre la noi capatase �n �nchipuirea mea �nfa?i?ari
din ce �n ce mai impunatoare. La sf�r?it ajunsese sa semene
74
cu un uria? ?i era a?a un fascist cum nu exista altul mai
rau. �n fine, din fericire, de data asta am scapat cu bine.
Luni ne- am distrat pe cinste. Miep ?i Jan au ramas
peste noapte la noi. Margot ?i cu mine ne- am dus sa dormim
noaptea la tata ?i la mama, ca sa facem loc sotilor
Gies. Meniul festiv a fost delicios. A existat o mica �ntre -
rupere, din cauza unui scurtcircuit al lampii tatei. Am
ramas brusc �n �ntuneric. Ce sa facem? Aveam sigurante
de rezerva, dar cea care trebuia schimbata era �n spate de
tot, �n depozitul �ntunecos, a?a ca nu era o treaba prea
placuta de facut seara. Totu?i domnii ?i- au luat inima �n
dinti ?i, �n zece minute, am putut sa punem la loc sistemul
nostru de iluminat cu lum�nari.
Azi- dimineata m- am sculat devreme. Jan era deja
�mbra cat. Trebuia sa plece la opt ?i jumatate, a?a ca la opt
era deja sus ca sa man�nce de dimineata. Miep tocmai
se �mbraca. Era �n cama?a c�nd am intrat. Poarta exact
aceia?i chiloti de l�na ca mine atunci c�nd merg cu bicicleta.
Margot ?i cu mine ne- am �mbracat la r�ndul nostru
?i am ajuns sus mult mai devreme dec�t de obicei. Dupa
un mic dejun agreabil, Miep a cobor�t. Ploua cu galeata,
?i s- a bucurat ca astazi n- a fost nevoita sa vina la serviciu
cu bicicleta. �mpreuna cu tata am facut paturile, iar apoi
am �nvatat cinci verbe neregulate franceze. Silitoare, nu?
Margot ?i Peter au citit �n camera noastra, iar Mouschi
a stat la Margot pe divan. Dupa iregularitatile mele frantuze?ti,
m- am dus ?i eu la ei ?i am citit din ?i ve?nic c�nta
padurile. E o carte foarte frumoasa, dar foarte ciudata.
Aproape ca am terminat- o.
Saptam�na viitoare o sa ne faca ?i Bep o vizita nocturna.
A ta, Anne
75
JOI, 29 OCTOMBRIE 1942
Draga Kitty,
Sunt extrem de �ngrijorata, caci tata e bolnav. Are febra
mare ?i o eruptie ro?ie. Se pare ca- i vorba de pojar. �nchi -
puie- ti ca nu putem nici macar chema doctorul! Mama
�l face sa transpire bine, poate ca a?a o sa scada febra.
Azi- dimineata, Miep ne- a povestit ca nemtii au scos
toata mobila din locuinta sotilor Van Daan de pe Zuider
Amstellaan. �nca nu i- am spus asta doamnei, ea ?i- a?a e
�nevricoasa� �n ultima vreme, iar noi n- avem nici un
chef sa- i ascultam �nca o ieremiada despre frumoasa vesela
?i fotoliile dragute pe care le- a lasat acasa. ?i noi a
trebuit sa lasam balta aproape tot ce era frumos, la ce
bun sa ne mai lamentam?
Tata vrea acum sa citesc ?i carti de Hebbel ?i alti scriitori
germani renumi?i. �ntre timp am ajuns sa citesc rela -
tiv u?or �n germana. Numai ca de cele mai multe ori
?optesc, �n loc sa citesc �n g�nd. Dar asta o sa treaca. Tata
a luat din biblioteca cea mare dramele lui Goethe ?i
Schiller ?i vrea sa- mi citeasca �n fiecare seara c�te ceva.
Am �nceput deja cu Don Carlos. Ca sa urmeze exemplul
bun al tatei, mama mi- a pus �n m�na cartea ei de rugaciuni.
De polite?e, am citit c�teva rugaciuni �n germana.
Mi se par frumoase, dar nu- mi spun mare lucru. De ce
ma sile?te ea sa ma dau a?a de pios- religioasa?
M�ine vom aprinde pentru prima oara focul �n soba.
Bine�n?eles ca vom fi napaditi de fum; co?ul n- a mai fost
curatat de mult. Sa speram ca trage!
A ta, Anne
76
LUNI, 2 NOIEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Vineri seara a fost Bep la noi. A fost destul de placut,
dar ea n- a putut sa doarma bine fiindca a baut vin. �n
rest, nimic deosebit. Ieri am avut ni?te dureri de cap
�ngro zitoare ?i m- am culcat devreme. Margot a �nceput
iara?i sa ma s�c�ie.
De dimineata am �nceput sa pun �n ordine un fi?ier
pentru birou, caci se rasturnase ?i se �mpra?tiase tot. Peste
nu prea mult timp, am simtit ca �nnebunesc ?i i- am �ntrebat
pe Margot ?i pe Peter daca vor sa ma ajute, dar
am�ndoi au fost prea lene?i. A?a ca am pus totul iara?i la
loc. Nu sunt nebuna sa fac totul singura!
Anne Frank
P.S. Am uitat sa- ti dau importanta veste ca, probabil,
cur�nd o sa- mi vina ciclul. �mi dau seama pentru ca tot
simt a?a, o chestie lipicioasa �n chiloti, ?i mama mi- a prezis
asta. Mor de nerabdare. Mi se pare at�t de important,
numai ca, din pacate, acum nu pot sa- mi pun absorbante
igienice, caci nici astea nu se mai gasesc, iar tampoanele
mamei nu pot fi folosite dec�t de femeile care au nascut
deja un copil.
22 IANUARIE 1944 (COMPLETARE)
Acum n- a? mai putea scrie a?a ceva.
Uit�ndu- ma dupa un an ?i jumatate din nou prin jurnal,
sunt extrem de surprinsa sa vad ce feti?cana inocenta
am putut sa fiu. Fara sa vreau, ?tiu ca n- o sa mai pot fi
nici odata ce- am fost, oric�t de mult mi- ar placea. Toanele
mele, ce- am spus despre Margot, tata ?i mama, toate astea
le �nteleg �nca la fel de bine, ca ?i cum le- a? fi scris ieri. Dar
77
mi se pare acum de neimaginat cum am putut sa scriu despre
alte lucruri cu o asemenea lipsa de jena. Mi se face cu
adevarat ru?ine recitind paginile �n care abordez teme pe
care prefer sa mi le reprezint �ntr- o lumina mai frumoasa.
Am scris cu at�ta lipsa de delicatete. �n fine, at�t despre
acest subiect.
Ceea ce �nteleg de asemenea foarte bine este dorul de casa
?i de Moortje. Con?tient, dar de cele mai multe ori incon?tient,
am t�njit �n tot acest timp de c�nd sunt aici dupa
�ncredere, iubire ?i tandrete. Dorinta asta e uneori mai
puter nica ?i alteori mai slaba, dar este mereu prezenta.
JOI, 5 NOIEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Englezii au obtinut, �n sf�r?it, c�teva victorii �n Africa,
iar Stalingradul �nca nu a cazut, a?a ca domnii sunt foarte
veseli ?i azi- dimineata am baut cafea ?i ceai. �n rest, nimic
deosebit.
Saptam�na asta am citit mult ?i am muncit putin. A?a
trebuie sa faci pe lumea asta ?i- atunci �n mod sigur vei
ajunge departe.
�n ultima vreme ma �nteleg mai bine cu mama, �nsa
confidente nu ne facem niciodata, iar pe tata �l preocupa
ceva despre care nu vrea sa vorbeasca. Dar el este �ntotdeauna
un scump.
De c�teva zile, soba arde ?i toata camera e plina de
fum. Prefer de departe �ncalzirea centrala, ?i probabil ca
nu sunt singura. Pe Margot n- o pot numi altfel dec�t o
scorpie care ma irita �ngrozitor zi ?i noapte.
Anne Frank
78
LUNI, 9 NOIEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Ieri a fost ziua lui Peter: a �mplinit ?aisprezece ani.
�nca de la ora opt m- am dus sus ?i m- am uitat la cadouri
�mpreuna cu Peter. A primit, printre altele, un joc de
bursa, o ma?ina de ras ?i o bricheta. Nu c- ar fuma el mult,
dimpotriva, dar este elegant.
Cea mai mare surpriza ne- a facut- o domnul Van
Daan la ora unu, c�nd ne- a anuntat ca englezii au debar -
cat �n Tunis, Alger, Casablanca ?i Oran.
�Asta- i �nceputul sf�r?itului�, au spus toti, dar Churchill,
premierul englez, care a auzit �n Anglia aceea?i
ex cla matie, a spus: �Aceasta debarcare este un eveniment
decisiv, dar nu trebuie sa se creada ca este �nceputul sf�r?itului.
A? zice mai degraba ca este sf�r?itul �nceputului.�
Observi diferenta? ?i totu?i exista motive de optimism.
Stalingradul, ora?ul rusesc, rezista deja de trei luni ?i �nca
n- a cazut �n m�na germanilor.
Pentru a reflecta starea de spirit ce domne?te �n Anexa,
trebuie sa scriu totu?i ceva ?i despre aprovizionarea noastra
cu alimente. (Trebuie sa ?tii ca cei de sus sunt ni?te ade -
varati gurmanzi!)
P�inea ne vine de la un brutar foarte dragut, o cuno?tinta
a lui Kleiman. Bine�nteles ca n- avem at�ta c�ta
aveam acasa, dar este suficienta. Tichetele de alimente
sunt cumparate ?i ele tot clandestin. Pretul lor cre?te permanent,
de la 27 de guldeni au ajuns acum deja la 33. ?i
asta doar pentru o foaie de h�rtie tiparita!
Ca sa avem �n casa ceva neperisabil pe l�nga suta
noastra de conserve, am cumparat 270 de livre de legu -
me boabe. Nu sunt numai pentru noi, s- a tinut seama ?i
de personalul biroului. Sacii cu legume boabe stateau
79
agatati de c�rlige �n micul coridor din fata u?ii noastre
camuflate. Din pricina greutatii, cusaturile sacilor au
plesnit �n anumite locuri. Am hotar�t atunci sa depozitam
proviziile de iarna la mansarda ?i i- am �ncredintat
lui Peter corvoada de a le cara sus. Cinci dintre cei ?ase
saci ajunsesera deja cu bine sus, iar Peter tocmai �l ridica
pe- al ?aselea, c�nd cusatura de la fundul sacului s- a rupt
?i o ploaie, nu, o grindina de boabe de fasole cafenie a
t�? nit �n aer ?i s- a �mpra?tiat pe scara. �n sac erau vreo
cincizeci de livre, iar zgomotul a fost infernal. Cei de jos
au crezut deja ca vechea casa, dimpreuna cu tot continu -
tul, li se rastoarna �n cap. Peter s- a speriat, dar apoi a
izbuc nit �n r�s c�nd m- a vazut jos, �n capul scarii, cum
stateam ca o mica insula pierduta printre valurile de
boabe de fasole, caci eram �nconjurata de o masa cafenie
care- mi ajungea p�na la glezne. Ne- am apucat repede sa
str�ngem totul de pe jos, dar boabele de fasole sunt at�t
de alunecoase ?i mici, �nc�t se rostogolesc �n toate unghe -
rele ?i gaurile posibile ?i imposibile. Acum, de fiecare
data c�nd cineva urca scara, se apleaca sa mai ia un pumn
de boabe pe care i- l da apoi doamnei Van Daan.
C�t pe ce sa uit sa spun ca tatei i- a trecut complet boala.
A ta, Anne
P.S. La radio tocmai se anunta caderea Algerului.
Maro cul, Casablanca ?i Oranul sunt deja de c�teva zile
�n m�inile englezilor. Se mai a?teapta acum Tunisul.
80
MARTI, 10 NOIEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Minunata veste: o sa adapostim un al optulea clandestin!
Da, chiar a?a, noi am fost dintotdeauna de parere ca
avem aici �nca destul loc ?i destula m�ncare pentru o a
opta persoana. Doar ca ne- a fost teama sa nu-i �mpovaram
?i mai mult pe Kugler ?i Kleiman. Atunci c�nd ve?tile
sinistre de afara despre evrei au devenit din ce �n ce
mai sumbre, tata a tatonat terenul la cele doua persoane
de care at�rna decizia, iar acestea au fost �ntru totul
de- acord cu planul. �Pericolul este la fel de mare pentru
?apte ca pentru opt�, au spus ei pe buna dreptate. Dupa
ce s- a rezolvat acest punct, am trecut �n revista toate
cuno? tintele noastre ca sa gasim o persoana singura care
sa se poata integra �n viata noastra de familie clandestina.
N- a fost a?a de greu sa gasim pe cineva. Dupa ce tata a
refuzat toate rudele sotilor Van Daan, alegerea noastra
s- a oprit asupra unui dentist pe nume Alfred Dussel. El
traie?te �mpreuna cu o cre?tina, o femeie draguta, mult
mai t�nara dec�t el, cu care probabil ca nu este casatorit,
dar asta e o chestiune secundara. Are reputatia unui om
lini?tit ?i civilizat ?i cunosc�ndu- l superficial, e drept, ni
s- a parut simpatic ?i noua, ?i familiei Van Daan. �l cu -
noa? te ?i Miep, a?a ca ea poate sa puna �n practica planul.
Daca vine, Dussel trebuie sa doarma �n camera mea �n
locul lui Margot, care va primi patul pliant.1
O sa- l �ntrebam daca poate aduce ceva de plombat
masele cariate.
A ta, Anne
81
1. Dupa venirea lui Dussel, Margot s- a mutat �n camera parintilor.
JOI, 12 NOIEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Miep a venit sa ne spuna ca a fost la dr. Dussel. De
�ndata ce a intrat �n �ncapere, Dussel a �ntrebat- o daca
?tie cumva o ascunzatoare pentru el. S- a bucurat enorm
c�nd Miep i- a spus ca- i gasise ceva ?i ca trebuia sa mearga
acolo c�t mai repede posibil, de preferinta chiar s�mbata.
El a avut ceva rezerve fata de propunerea asta, caci mai
�nt�i trebuia sa- ?i puna �n ordine cartoteca, sa trateze doi
clienti ?i sa faca ?i casa. Asta e ce ne- a spus Miep de dimi -
neata. Noua nu ni s- a parut ca e bine ca a?teptarea sa
mai dureze at�ta. Toate pregatirile presupun explicatii
date unui mare numar de oameni pe care am prefera sa
nu- i implicam. Miep l- a �ntrebat pe Dussel daca nu
poate aranja totu?i lucrurile �n a?a fel �nc�t sa vina s�mbata.
Dussel a spus ca nu ?i acum urmeaza sa vina luni.
Mi se pare ciudat ca nu accepta imediat orice propunere
i se face. Daca va fi ridicat de pe strada, n- o sa mai
poata nici termina de aranjat cartoteca, nici sa- ?i trateze
pacientii. Atunci la ce serve?te am�narea asta? Eu personal
cred ca tata a facut o prostie atunci c�nd a cedat.
Altfel, nimic nou.
A ta, Anne
MARTI, 17 NOIEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Dussel a venit. Totul s- a desfa?urat conform planului.
Miep �i spusese ca trebuie sa fie la ora unsprezece �ntr- un
anumit loc din fata po?tei, de unde urma sa vina sa- l ia
82
un domn. Dussel a ajuns la locul stabilit exact la ora fixa -
ta. Domnul Kleiman s- a �ndreptat spre el, i- a spus ca
domnul cu pricina �nca nu putea sa vina ?i l- a �ntrebat
daca n- ar vrea sa treaca p�na una- alta s- o vada pe Miep
la birou. Kleiman s- a urcat �n tramvai ?i s- a �ntors la
bi rou, iar Dussel a facut acela?i drum pe jos.
La unsprezece ?i douazeci, Dussel a batut la u?a biroului.
Miep l- a rugat sa- ?i scoata pardesiul, astfel �nc�t sa
nu se mai vada steaua, ?i l- a condus �n biroul privat, unde,
p�na la plecarea menajerei, s- a ocupat de el Kleiman. Sub
pretextul ca biroul privat nu mai era disponibil, Miep l- a
condus pe Dussel la etaj, a deschis biblioteca turnanta ?i,
sub ochii uimiti ai barbatului, a intrat.
A?ezati �n jurul mesei, noi ?apte �l a?teptam pe tovara?ul
nostru de clandestinitate cu coniac ?i cafea. Mai
�nt�i, Miep l- a condus �n camera noastra de zi. Ne- a
recu noscut imediat mobila, dar nu i- a trecut nicidecum
prin minte ca noi ne aflam deasupra capului lui. C�nd
Miep i- a spus asta, aproape ca a le?inat de uimire. Dar,
din fericire, Miep n- a mai a?teptat ?i l- a adus sus. Dussel
s- a prabu?it pe un scaun ?i, pret de o clipa, s- a uitat la
noi toti fara sa scoata o vorba, ca ?i cum mai �nt�i ar fi
vrut sa citeasca pe fata noastra adevarul adevarat. Apoi a
b�iguit: �Dar� aber, dumneavoastra nu sind �n Belgia?
N- a venit der Milit�r? Das Auto? Fuga nicht reu?it?�
I- am explicat toata situatia, cum rasp�ndiseram inten -
tionat povestea cu ofiterul ?i ma?ina ca sa- i punem pe o
pista falsa pe oamenii ?i pe germanii care, eventual, ne- ar
cauta. Inspect�nd mai �ndeaproape Anexa noastra ultrapractica
?i confortabila, Dussel a ramas fara grai, neput�nd
�n continuare sa faca altceva dec�t sa se uite uimit
�n jur. Am m�ncat �mpreuna, apoi el a dormit putin, ?i- a
83
luat ceaiul cu noi, ?i- a facut putina ordine �n lucrurile
pe care Miep le adusese deja �nainte de venirea lui ?i a
�n ce put sa se simta ca acasa. Mai ales atunci c�nd i s- a
pus �n m�na urmatorul regulament dactilografiat al Anexei
(produs Van Daan).
PROSPECT ?I GHID AL ANEXEI
A?ezam�nt special pentru ?ederea temporara
a evreilor ?i asimilatilor acestora
Deschis tot anul.
Zona placuta, lini?tita ?i defri?ata �n inima Amsterdamului.
Fara vecini persoane particulare. Accesibil
cu tramvaiele liniilor 13 ?i 17, precum ?i cu ma?ina
sau bicicleta. ?i pe jos �n anumite cazuri, c�nd germanii
nu permit folosirea acestor mijloace de transport.
Apartamente ?i camere mobilate sau nemobilate disponibile
�n permanenta, cu sau fara pensiune.
Chiria: gratis.
Bucatarie dietetica: fara grasimi.
Apa curenta �n sala de baie (din pacate, fara baie) ?i pe
diver?i pereti interiori ?i exteriori. ?emineuri excelente.
Magazii spatioase pentru bunuri de orice fel. Doua
seifuri mari ?i moderne.
Centrala radio proprie, conectata direct cu Londra,
New York, Tel Aviv ?i numeroase alte statii. Acest
aparat le sta la dispozitie tuturor rezidentilor �ncep�nd
cu ora ?ase seara, nefiind nici un post interzis, cu conditia
ca pos turile germane sa se asculte doar �n mod
excep tional, de exemplu atunci c�nd se transmite
muzi ca clasica etc. Sunt strict interzise ascultarea ?i
ras p�ndirea ?tirilor germane (indiferent de sursa lor).
84
Ore de odihna: de la 10 seara p�na la 7.30 dimineata,
duminica p�na la 10.15. �n functie de �mprejurari,
pot fi prevazute ore de odihna ?i �n timpul zilei,
conform indicatiilor directiei. Din ratiuni de securitate
publica, orele de odihna trebuie respectate strict!!!
Timp liber: se suspenda p�na la noi ordine �n masura
�n care acesta ar urma sa fie petrecut afara.
Folosirea limbii: este obligatoriu sa se vorbeasca
�ntot deauna �ncet. Sunt admise toate limbile de cultura,
deci se exclude germana.
Lectura ?i recreatie: se interzice lectura cartilor germane,
cu exceptia lucrarilor ?tiintifice ?i clasice. Toate
celelalte sunt permise.
Exercitii de gimnastica: zilnic.
C�ntat: doar cu voce �nceata ?i dupa ora 6 seara.
Film: la cerere.
Lectii: o lectie de stenografie prin corespondenta
pe saptam�na. Lectii de engleza, franceza, matematica
?i istorie � permanent. Plata prin lectii oferite la schimb,
de exemplu de neerlandeza.
Sectie speciala pentru animale de casa mici, cu servicii
de �ngrijire de calitate (cu exceptia verminei, pentru
care este necesara o autorizatie speciala).
Orele de masa:
Micul dejun: �n fiecare zi, cu exceptia duminicii
?i a zilelor de sarbatoare, dimineata la ora 9, dumi -
nica ?i �n zilele de sarbatoare �n jurul orei 11.30.
Pr�nzul: partial prelungit. De la ora 13.15 p�na
la ora 13.45.
Cina: rece ?i/sau calda, fara ora fixa, aceasta se
stabile?te �n functie de serviciul de informatii.
85
�ndatoriri fata de coloana de aprovizionare: dis -
ponibilitate permanenta de a ajuta la activitatile de
birou.
Baie: duminica, �ncep�nd cu ora 9, ligheanul le sta
la dispozitie tuturor colocatarilor. Fiecare se poate
spala, dupa cum dore?te, �n toaleta, bucatarie, biroul
privat sau biroul din fata.
Bauturi alcoolice: doar cu prescriptie medicala.
Sf�r?it.
A ta, Anne
JOI, 19 NOIEMBRIE 1942
Draga Kitty,
A?a cum am presupus cu totii, Dussel este un om
foarte dragut. Bine�nteles ca a fost de- acord sa �mparta
camera cu mine; ca sa fiu sincera, nu sunt prea �nc�ntata
ca un strain se folose?te de lucrurile mele, dar pentru o
cauza buna trebuie sa faci concesii, a?a ca fac cu placere
acest mic sacrificiu. �Daca putem salva pe cineva dintre
cuno?tintele noastre, restul devine neimportant�, a spus
tata, ?i are �ntru totul dreptate.
�n prima zi a ?ederii lui aici, Dussel m- a descusut imediat
�n legatura cu tot felul de lucruri, ca de exemplu c�nd
vine menajera, care sunt orele c�nd se poate folosi baia,
c�nd se poate merge la toaleta. O sa r�zi, dar �ntr- o
ascun zatoare nu- i a?a de simplu sa faci toate astea� Peste
zi trebuie sa stam c�t se poate de lini?titi ca sa nu ne auda
cei de jos, iar atunci c�nd vine o persoana din afara, cum
86
ar fi menajera, trebuie sa fim toti ?i mai atenti. I- am
explicat lui Dussel totul foarte clar, dar ceva m- a mirat
foarte tare, ?i- anume ca e greu de cap. �ntreaba totul de
doua ori ?i nici a?a nu retine ce- i spun.
Poate ca o sa- i treaca, poate ca doar uimirea �l face sa
fie at�t de derutat. �n rest, totul e bine.
Dussel ne- a povestit mult despre lumea de- afara, care ia
�i ducem lipsa de- at�ta timp. Este trist tot ce ne- a spus.
Numero?i prieteni ?i cunoscuti au plecat catre o destinatie
groaznica. Seara de seara trec ma?inile verzi sau cenu?ii
ale armatei. Suna la fiecare u?a ?i �ntreaba daca locuiesc
?i evrei acolo. Daca da, toata acea familie trebuie sa- i
urme ze imediat, daca nu, pleaca mai departe. Nimeni nu
se poate sustrage destinului sau daca nu se ascunde. Dese -
ori, ei umbla ?i cu ni?te liste ?i suna numai acolo unde
?tiu ca vor da de o prada bogata. De multe ori, se da o
prima pentru fiecare persoana capturata, at�t ?i- at�t de
persoana. Seamana cu o v�natoare de sclavi, a?a cum se
practica mai demult. Dar nu- i deloc de glumit, caci situa -
tia este mult prea dramatica. Seara, pe �ntu neric, vad
dese ori cum trec ?iruri de oameni cum se cade, nevinovati,
cu copii pl�ng�nd. ?i tot trec, comandati de vreo c�tiva
indi vizi care �i lovesc ?i �i bruscheaza p�na- i storc de vlaga,
�nc�t abia se mai pot tine pe picioa re. Nimeni nu este
crutat, batr�ni, copii, bebelu?i, femei gravide, bolnavi,
totul, totul e prins �n curentul ce duce spre moarte.
Ce viata u?oara avem noi aici, u?oara ?i lini?tita! N- ar
trebui sa ne pese de toata nenorocirea asta daca nu ne- am
teme at�ta pentru toti cei care ne sunt dragi ?i pe care
nu- i putem ajuta. Ma simt prost ca stau �ntr- un pat cald,
�n timp ce undeva, afara, prietenele mele cele mai dragi
sunt snopite �n bataie sau se prabu?esc la pam�nt.
87
Mi se face frica chiar ?i daca ma g�ndesc la toti cei de
care m- am simtit �ntotdeauna at�t de aproape ?i care
acum au cazut prada celor mai brutali calai din c�?i au
existat vreodata.
?i toate astea pentru ca sunt evrei.
A ta, Anne
VINERI, 20 NOIEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Nu ?tim prea bine ce atitudine sa adoptam. P�na
acum n- au ajuns la noi prea multe ve?ti despre evrei ?i
am preferat sa ne pastram pe c�t posibil buna dispozitie.
Uneori, atunci c�nd lui Miep i- a mai scapat c�te ceva
despre soarta vreuneia dintre cuno?tintele noastre, mama
sau doamna Van Daan au izbucnit de fiecare data �n
pl�ns, astfel �nc�t Miep a socotit de cuviinta sa nu mai
povesteasca nimic. Dussel a fost �nsa asaltat imediat cu
�ntrebari, iar �nt�mplarile povestite de el erau a?a de �nfio -
ratoare ?i barbare, �nc�t nu puteau sa ne intre pe o ureche
?i sa iasa pe alta. Totu?i, dupa ce efectul acestor ve?ti se
va mai estompa, vom face din nou glume ?i ne vom
tachi na. Nu ne ajutam nici pe noi ?i nici pe cei de- afara
daca vom continua sa fim a?a de abatuti ca acum, ?i ce
rost are sa facem din Anexa o Anexa melancolica?
Indiferent ce fac, n- am cum sa nu ma g�ndesc la ceilalti,
la cei care au plecat. ?i daca ceva ma face sa r�d,
ma opresc numaidec�t �ngrozita ?i- mi zic �n sinea mea
ca este o ru?ine sa fiu a?a de vesela. Dar oare trebuie sa
pl�ng toata ziua? Nu, nu pot, iar m�hnirea asta o sa
treaca ?i ea.
88
La toata tristetea se adauga ?i altceva, de natura personala,
ceva ce pare neglijabil pe l�nga nenorocirile despre
care tocmai am povestit. Totu?i nu ma pot abtine sa
nu- ti spun ca �n ultima vreme ma simt tare singura. �n
jurul meu e un gol mult prea mare. Mai demult nu
m- am g�ndit niciodata la asta, mintea mi- era ocupata
doar de micile mele placeri ?i de prietene. Acum ma g�ndesc
ori la lucruri triste, ori la mine �nsami. ?i �n cele din
urma am ajuns la convingerea ca tata, oric�t ar fi el de
dragut, nu poate tine �ntru totul locul �ntregii mele lumi
de altadata. �n sentimentele mele, mama ?i Margot nu
mai conteaza de mult.
Dar la ce bun sa te plictisesc cu asemenea prostii?
Sunt �ngrozitor de nerecunoscatoare, ?tiu asta, dar de
multe ori m- apuca ameteala c�nd se sparg prea multe
oale �n capul meu ?i, pe deasupra, trebuie sa ma g�ndesc
?i la toate celelalte necazuri!
A ta, Anne
S�MBATA, 28 NOIEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Am consumat prea multa lumina ?i ne- am depa?it
ratia de electricitate. �n consecinta: cumpatare extrema
?i amenintarea cu decuplarea. Paisprezece zile fara lumi -
na, placut, nu? Dar, cine ?tie, poate ca se gase?te o rezolvare!
�ncep�nd cu ora patru ori patru ?i jumatate, este
prea �ntuneric pentru citit. Ne omor�m timpul cu tot
felul de prostii. Ghicitori, gimnastica pe �ntuneric, conversatie
�n engleza sau franceza, discutii critice despre carti �
dupa o vreme �nsa, toate astea ajung sa ne plictiseasca.
89
�ncep�nd de ieri-seara, mi- am descoperit o noua distractie:
spionez cu un binoclu puternic camerele luminate
ale vecinilor din spate. Peste zi, n- avem voie niciodata
sa dam draperiile deoparte nici macar un centimetru, dar
c�nd se face �ntuneric nu mai e nici o problema.
Mai �nainte nu mi- am dat seama niciodata ca vecinii
pot fi oameni at�t de interesanti, cel putin ai no?tri. Pe
c�tiva dintre ei i- am surprins la masa, o familie tocmai
se uita la un film, iar dentistul de vizavi avea la tratament
o doamna batr�na ?i fricoasa.
Domnul Dussel, despre care se spunea mereu ca se
�ntelege excelent cu copiii, ba ca ?i iube?te toti copiii, se
dovede?te a fi cel mai demodat educator ?i predicator de
interminabile �nvataturi despre bunele maniere. Pentru
ca am norocul (!) rar de a mi se �ngadui sa- mi �mpart
came ra, din pacate foarte �ngusta, cu �naltimea sa, preaeducatul
domn, ?i pentru ca sunt considerata de toti cea
mai prost-crescuta dintre cei trei tineri, am ceva bataie
de cap ca sa scap de repetatele mustrari ?i admonestari ?i
sa ma fac ca n- aud. ?i toate astea ar mai merge daca
domnul n- ar fi a?a un mare p�r�cios ?i n- ar fi ales- o chiar
pe mama ca sa i se pl�nga. C�nd urgia furtunii st�rnite
de el tocmai m- a izbit �n fata, mama nu se lasa nici ea
mai prejos, ?i- atunci furtuna ma izbe?te din spate. Daca
am mare noroc, cinci minute mai t�rziu ma striga la
rapo rt doamna Van Daan, ?i- atunci furtuna vine de sus!
Chiar a?a, sa nu crezi ca este u?or sa fii tinta needucata
a unei familii de clandestini s�c�itori. Seara, �n pat, c�nd
ma g�ndesc la numeroasele pacate ?i defecte ce mi se pun
�n c�rca, ma cuprinde a?a o confuzie din pricina numarului
mare de lucruri de care trebuie sa tin seama, �nc�t ori
m- apuca r�sul, ori m- apuca pl�nsul, �n functie de starea
90
mea de spirit. ?i- apoi adorm cu ciudata senzatie de a vrea
altceva dec�t sa fiu sau de a fi altcumva dec�t sa vreau
sau, poate, de a face ?i altfel dec�t sa vreau sau sa fiu.
Vai de mine, acum te zapacesc ?i pe tine. Iarta- ma,
dar nu- mi place sa tai ce- am scris ?i aruncatul h�rtiei este
interzis �n vremurile astea de criza de h�rtie. Deci nu pot
dec�t sa te sfatuiesc sa nu mai cite?ti �nca o data propozitia
de mai sus ?i, mai cu seama, sa nu �ncerci s- o aprofundezi,
caci n- ai s- o scoti la capat!
A ta, Anne
LUNI, 7 DECEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Hanuca ?i Sf�ntul Nicolae au picat �n acest an aproape
�n acela?i timp, diferenta fiind de numai o zi. Am serbat
Hanuca fara prea mult ceremonial, ne- am oferit unii
altora c�teva lucru?oare dragute ?i- apoi am aprins lum�narile.
Fiindca e lipsa de lum�nari, le ti nem aprinse doar
zece minute, dar, daca nu lipsesc c�ntecele, e foarte bine
?i- at�t. Domnul Van Daan a con fectio nat un candelabru
din lemn, a?a ca s- a rezolvat ?i pro blema asta.
S�mbata seara, de Sf�ntul Nicolae, a fost mult mai
frumos. Bep ?i Miep ne pusesera deja la grea �ncercare
curiozitatea, ?u?otind fara �ncetare cu tata �n timpul mesei,
a?a ca n- aveam cum sa nu banuim ca se pregatea ceva. ?i
�ntr- adevar, la ora opt, am cobor�t toti pe scara de lemn
?i, trec�nd prin holul cufundat �n bezna (m- am �ngrozit
?i a? fi vrut sa ma �ntorc sus, la loc sigur!), am ajuns �n ca ma -
ruta intermediara. Acolo am putut sa aprindem lumi na,
91
caci aceasta �ncapere n- are ferestre. ?i- atunci tata a deschis
dulapul cel mare.
�O, ce frumos!� am strigat cu totii.
�ntr- un colt era un co? mare, decorat cu h�rtie pentru
cadouri, iar sus de tot era prinsa o masca cu Petru cel Negru.
Am luat repede co?ul ?i ne- am dus sus. Era �n el pentru
fiecare c�te un cadou dragut, �nsotit de un vers potri -
vit. Fara �ndoiala ca ?tii ?i tu poezioarele care se spun de
Mo? Nicolae, de aceea nici nu ti le mai scriu.
Eu am primit o papu?a din aluat de p�ine, tata supor -
turi de carte etc. etc. �n orice caz, toate ideile au fost dragute
?i, pentru ca nici unul dintre noi opt nu- l sarba torise
niciodata pe Mo? Nicolae, aceasta premiera a fost binevenita.
A ta, Anne
P.S. Bine�nteles ca am avut cadouri ?i pentru cei de
jos, toate �nca din bunele vremuri trecute, iar lui Miep
?i Bep banii le prind bine �ntotdeauna.
Astazi am aflat ca scrumiera pentru domnul Van
Daan, rama de fotografie pentru Dussel ?i suporturile de
carte pentru tata au fost confectionate chiar de domnul
Voskuijl. Pentru mine e o enigma cum poate cineva sa
lucreze ceva de m�na at�t de artistic!
JOI, 10 DECEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Domnul Van Daan a lucrat mai demult �n comertul
cu mezeluri, carne ?i mirodenii. A fost angajat la firma
pentru ceea ce ?tia �n materie de mirodenii, dar acum �?i
92
etaleaza priceperea �ntr- ale mezelurilor, ceea ce nu ne displace
deloc.
Comandasem (clandestin, bine�nteles) o mare cantitate
de carne pentru a o pune la conservat, �n caz ca ne
a?teptau vremuri grele. El voia sa prepare c�rnati proaspeti,
c�rnati tip Gelderland ?i c�rnati uscati. A fost minu -
nat sa vedem cum bucatile de carne sunt trecute mai
�nt�i de doua sau trei ori prin ma?ina de tocat, cum se
amesteca apoi toate ingredientele cu masa de carne ?i
cum, folosindu- se un cornet, se umplu matele cu ea.
C�rnatii proaspeti i- am m�ncat chiar la pr�nz, cu varza
acra, �nsa c�rnatii tip Gelderland, destinati conservarii,
trebuiau �nt�i sa se usuce bine, iar pentru asta au fost
agatati pe un bat fixat de tavan cu doua sfori. Toti cei
care intrau �n camera ?i dadeau cu ochii de aceasta expo -
zitie de c�rnati izbucneau �n r�s. Era un tablou cum nu
se poate mai amuzant.
�n camera era o dezordine de ne�nchipuit. Domnul
Van Daan �?i pusese un ?ort de- al sotiei lui ?i, c�t era el
de gras (parea mai gras dec�t este), se ocupa de carne.
M�inile �ns�ngerate, chipul ro?u ?i ?ortul patat �l faceau
sa semene cu un adevarat macelar. Doamna Van Daan
facea de toate �n acela?i timp: �nvata neerlandeza dintr- o
carte, amesteca �n supa, supraveghea carnea, suspina ?i se
pl�ngea de coasta ei superioara, pe care ?i- o rupsese. Asta
li se �nt�mpla doamnelor mai batr�ne (!) c�nd se- apuca
sa faca exercitii de gimnastica dintre cele mai idioate ca
sa scape de fundul lor gras!
Dussel avea un ochi inflamat ?i, st�nd l�nga soba, ?i- l
tampona cu ceai de mu?etel. Pim s- a a?ezat pe un scaun
sa prinda raza firava de soare ce intra pe fereastra ?i a fost
�mpins dintr- o parte �ntr- alta. Sigur a avut din nou dureri
93
din cauza reumatismului, caci a stat destul de �ncovoiat,
urmarind gesturile domnului Van Daan cu o fata crispata.
Semana leit cu un batr�nel infirm dintr- un ospiciu.
Peter s- a zbenguit prin camera cu pisica Mouschi, iar
mama, Margot ?i cu mine am curatat cartofi. �n cele din
urma, nimeni nu ?i- a vazut cum trebuie de treaba, pentru
ca am stat to?i sa ne uitam la Van Daan.
Dussel ?i- a deschis cabinetul stomatologic. Ca sa ne
amuzam un pic, o sa- ti spun cum a decurs prima consultatie.
Mama calca rufe, iar doamna Van Daan, prima care
trebuia sa- ?i puna curajul la �ncercare, s- a a?ezat pe un
scaun �n mijlocul camerei. Cu un aer plin de importanta,
Dussel a �nceput sa- ?i scoata instrumentele dintr- o cuti -
uta, a cerut sa i se dea apa de colonie pe post de dezinfectant
?i vaselina �n loc de ceara. Dussel s- a uitat �n gura
doamnei Van Daan, i- a atins un dinte ?i o masea ?i de fie -
care data doamna Van Daan s- a �ncovoiat de durere,
de- ai fi zis ca- i gata sa moara, ?i a scos ni?te sunete absolut
incoerente. Dupa o examinare prelungita (cel putin
pentru doamna Van Daan, caci altfel n- a durat mai mult
de doua minute), Dussel a �nceput sa- i curete o carie.
Dar crezi ca a mers a?a, cu una, cu doua? Doamna Van
Daan a �nceput sa dea haotic din m�ini ?i picioare, astfel
�nc�t la un moment dat Dussel a lasat sonda din m�na
?i� aceasta a ramas �n dintele doamnei Van Daan. ?i- abia
atunci sa fi vazut spectacol! Doamna Van Daan se sucea
�n toate partile, pl�ngea (�n masura �n care a?a ceva e
posi bil atunci c�nd ai un asemenea instrument �n gura)
?i, �ncerc�nd sa- ?i scoata sonda din gura, n- a facut altceva
dec�t s- o bage ?i mai mult �nauntru. Cu m�inile �n ?ol-
94
duri, domnul Dussel urmarea scena cu un calm desav�r?it.
Ceilalti spectatori r�deau �n hohote. Era abject, bine�nteles,
fiindca sunt sigura ca eu a? fi tipat ?i mai tare.
Dupa multe rasuciri, izbituri de picioare, tipete ?i urlete,
doamna Van Daan a reu?it �n cele din urma sa- ?i scoata
sonda din gura, iar domnul Dussel ?i- a vazut mai departe
de treaba ca ?i cum nu s- ar fi �nt�mplat nimic. A fost a?a
de rapid, �nc�t doamna Van Daan n- a mai avut timp s- o
ia de la capat. Dar a ?i avut ajutor c�t n- a mai avut el nici -
odata p�na acum. Sa ai doi asistenti nu- i chiar a?a de rau.
Domnul Van Daan ?i cu mine ne- am achitat bine de sarcini.
�ntreaga scena parea un tablou din Evul Me diu, cu
titlul �?arlatan �n actiune�. �nsa pacienta era cam nerabdatoare,
caci trebuia sa- ?i vada de supa ei ?i de m�ncarea
ei. Un lucru e sigur: doamna Van Daan n- o sa se mai lase
prea cur�nd pe m�na dentistului!
A ta, Anne
DUMINICA, 13 DECEMBRIE 1942
Draga Kitty,
M- am instalat confortabil �n biroul din fata ?i ma uit
afara prin deschizatura dintre draperiile grele. Este semi�ntuneric
aici, �nsa am destula lumina ca sa- ti scriu.
E un spectacol amuzant sa vad cum merg oamenii.
Ai zice ca sunt cu totii teribil de grabiti, c�t pe ce sa se
�mpiedice de propriile picioare. Bicicli?tii � imposibil
sa- i urmaresc la viteza cu care merg! Nici macar nu pot
sa vad ce fel de persoana se afla pe vehicul. Oamenii
de- aici din cartier n- au un aer prea atragator, copiii, mai
ales, sunt at�t de murdari, �nc�t nu- ti vine sa- i apuci nici
95
cu cle?tele, adevarati copii de mahala, cu muci la nas, iar
dialectul lor abia daca- l �nteleg.
Ieri dupa- masa, �n timp ce Margot ?i cu mine ne spalam
aici, am spus: �Daca i- am pescui cu o undita, unul
c�te unul, pe toti copiii care trec pe- aici, i- am baga �n
baie, le- am spala ?i le- am c�rpi rufele ?i- apoi le- am da
drumul sa plece, atunci��
La care ea mi- a raspuns: �M�ine ar fi la fel de murdari
?i jerpeliti ca mai �nainte.�
Da� ce tot bat eu c�mpii aici? Se mai pot vedea ?i alte
lucruri: ma?ini, vapoare ?i ploaia. Aud tramvaiul ?i copiii
?i ma distrez.
G�ndurile ne sunt la fel de putin variate ca ?i viata.
Totul se �nv�rte?te ca un carusel, de la evrei la m�ncare,
de la m�ncare la politica. �n paranteza fie spus, ca veni
vorba de evrei: ieri, de parca ar fi fost una dintre minunile
lumii, am vazut prin draperie doi evrei. A fost o senzatie
ciudata, era ca ?i cum i- a? fi tradat pe acei oameni,
iar acum ma uitam pe furi? la necazul lor.
Chiar vizavi e tras un vas pe care locuie?te un marinar
�mpreuna cu nevasta ?i copiii. Omul are un catelu? pe care
nu- l ?tim dec�t dupa latrat ?i dupa coada pe care i- o vedem
atunci c�nd alearga de- a lungul balustradei vasului.
Pfui, acum a �nceput sa ploua ?i cei mai multi oameni
s- au ascuns sub umbrele. Nu mai vad dec�t fulgarine ?i,
uneori, partea din spate a vreunui cap cu caciula. De fapt,
nici nu mai trebuie sa le vad. Treptat, am ajuns sa le ?tiu
pe dinafara pe femeile astea: umflate de prea multi cartofi,
cu un pardesiu ro?u sau verde, cu tocurile uzate, cu
o po?eta pe brat, cu fata ursuza sau blajina, �n functie de
starea de spirit a sotului lor.
A ta, Anne
96
MARTI, 22 DECEMBRIE 1942
Draga Kitty,
Anexa a aflat cu bucurie ca de Craciun fiecare va
primi un sfert de livra de unt �n plus. �n ziar scrie de o
jumatate de livra, dar asta- i valabil pentru fericitii muritori
care primesc cartele pentru alimente de la stat, nu
pentru ni?te evrei care se ascund ?i, fiindca pretul este
a?a de mare, nu pot cumpara pe piata neagra dec�t patru
car tele �n loc de opt. Cu untul asta o sa facem toti opt
prajituri. De dimineata eu am facut fursecuri ?i doua torturi.
Sus e foarte mult de lucru, ?i mama mi- a interzis sa
ma apuc de �nvatat sau de citit �nainte sa se fi terminat
toate treburile gospodare?ti.
Cu coasta ei strivita, doamna Van Daan zace �n pat,
se pl�nge toata ziua, cere tot timpul sa i se puna bandaje
noi ?i nimic n- o multume?te. O sa ma bucur c�nd o sa
fie din nou pe picioarele ei ?i o sa- ?i vada singura de treburi,
caci un lucru trebuie spus: este extrem de harnica
?i ordonata ?i, c�ta vreme starea ei fizica ?i psihica e buna,
este ?i vesela.
Ca ?i cum nu mi s- ar spune peste zi destul de des �pst,
pst�, fiindca fac mereu �prea� mult zgomot, domnului
coleg de camera i- a venit ideea sa- mi strige �n repetate r�nduri
?i noaptea �pst, pst�. Daca ar fi dupa el, n- ar trebui
nici macar sa ma rasucesc �n pat. Nici nu ma g�ndesc sa
tin seama de asta, iar data viitoare o sa- i strig ?i eu �pst�.
Devine din zi �n zi mai s�c�itor ?i mai egoist. Dupa
prima saptam�na n- am mai vazut nici unul din fursecurile
promise cu at�ta generozitate. Mai ales duminica ma
�nfurie, c�nd aprinde lumina a?a de devreme ?i �?i �ncepe
cele zece minute de gimnastica.
Pentru mine, sarmana victima, aceste minute par ore,
caci scaunele cu care este prelungit patul se b�t�ie fara
97
�nce tare sub capul meu adormit. Dupa ce ?i- a terminat
exercitiile de mentinere a supletei �ncheieturilor d�nd de
c�teva ori energic din m�ini, domnul �ncepe sa- ?i faca
toaleta. Izme nele at�rna �n cui, deci se duce mai �nt�i
acolo, apoi se �ntoarce. Cravata este pe masa, deci trece
iara?i �mping�nd ?i izbind pe l�nga scaunele mele ?i vine
tot a?a ?i �napoi.
Dar sa nu te tin cu jelanii despre domni batr�ni ?i
nesu feriti, oricum asta n- o sa rezolve lucrurile. ?i, de dragul
pacii, trebuie sa renunt, din nefericire, la toate planu -
rile mele de razbunare (de?urubat becul, �ncuiat u?a,
ascuns hainele).
Ah, devin a?a de rationala! Aici trebuie sa fii rational
�n tot ce faci, c�nd �nveti, c�nd asculti, c�nd taci, c�nd
ajuti, c�nd e?ti dragut, c�nd la?i de la tine ?i mai ?tiu eu
ce! Mi- e teama sa nu- mi epuizez mult prea repede rezervele
de ratiune, care ?i- a?a nu sunt prea mari, ?i sa nu- mi
mai ram�na nimic dupa razboi.
A ta, Anne
MIERCURI, 13 IANUARIE 1943
Draga Kitty,
Azi- dimineata iar m- au deranjat tot felul de lucruri
?i n- am reu?it sa- mi vad de treaba ca lumea.
Avem o noua ocupatie, ?i- anume sa umplem pliculete
cu sos pentru fripturi (sub forma de pudra). Acest sos
este produs de Gies & Co. Domnul Kugler nu gase?te
m�na de lucru pentru activitatea asta, iar daca o facem
noi, atunci este ?i mai ieftin. Este genul de munca pe
98
care trebuie s- o faca pu?caria?ii. �ti provoaca o plictiseala
rara, te- apuca ameteala ?i- ti vine sa r�zi din senin.
Afara e groaznic. Bietii oameni sunt ridicati zi ?i
noapte de la casele lor, neput�nd lua cu ei nimic altceva
dec�t un rucsac ?i ceva bani. �n plus, pe drum li se confisca
?i astea. Se fragmenteaza familii, se separa barbati,
femei ?i copii. Copiii care vin acasa de la ?coala nu- ?i mai
gasesc parintii. Femeile care merg la cumparaturi �?i
gasesc la �ntoarcere casa sigilata, familia disparuta. �ntre
timp, ?i cre?tinii neerlandezi traiesc cu frica, fiii lor sunt
trimi?i �n Germania. Toti sunt cuprin?i de frica. �n fiecare
noapte, sute de avioane survoleaza Tarile de Jos �n
drumul lor spre ora?ele germane ?i- acolo ara pam�ntul
cu bombele lor, ?i- n fiecare ora mor �n Rusia ?i �n Africa
sute, ba chiar mii de oameni. Nimeni nu se poate tine
deo parte. Toata planeta se afla �n razboi ?i, chiar daca
lu crurile merg mai bine pentru Aliati, �nca nu se poate
�ntrezari un sf�r?it.
Iar noi, noi o ducem bine, mai bine dec�t milioane
de alti oameni. Suntem �nca �n siguranta, traim lini?titi
?i ne m�ncam banii, cum se spune. Suntem at�t de ego -
i?ti, �nc�t vorbim despre �dupa razboi�, ne bucuram de
hai nele ?i pantofii noi, �n vreme ce, de fapt, ar trebui sa
economisim fiecare banut pentru a- i ajuta dupa razboi
pe alti oameni, pentru a salva ce se mai poate salva.
Copiii de- aici umbla �mbracati cu bluze subtiri ?i
�ncal tati cu saboti, fara palton, fara caciula, fara ciorapi,
?i nimeni nu- i ajuta. N- au nimic �n burta, rontaie doar
c�te un morcov. Ies din casa lor friguroasa �n frigul strazii
?i ajung la ?coala �ntr- o clasa �nca ?i mai friguroasa. Da,
s- a ajuns p�na acolo �n Olanda, �nc�t multi copii �i opresc
pe trecatori pe strada ca sa le ceara o bucata de p�ine.
99
A? putea sa- ti povestesc ore �n ?ir despre mizeria provocata
de razboi, dar asta nu face altceva dec�t sa ma
deprime ?i mai tare. Nu ne ram�ne dec�t sa a?teptam c�t
se poate de calmi sf�r?itul acestei ananghii. Evreii a?teapta,
cre?tinii a?teapta, toata planeta a?teapta, iar multi nu- ?i
a?teapta dec�t moartea.
A ta, Anne
S�MBATA, 30 IANUARIE 1943
Draga Kitty,
�mi vine sa explodez de furie, dar nu pot s- o arat, a?
vrea sa bat din picior, sa tip, s- o scutur pe mama bine
de tot, sa pl�ng ?i �nca multe altele, din pricina vorbelor
rautacioase, a privirilor batjocoritoare, a �nvinuirilor
care ma strapung �n fiecare zi iar ?i iar, ca ni?te sageti
trase dintr- un arc bine �ncordat ?i care sunt greu de scos
din corpul meu. A? vrea sa le strig mamei, lui Margot,
lui Van Daan, lui Dussel, dar ?i tatei: �Lasati- ma �n
pace, lasati- ma sa dorm �n sf�r?it o noapte fara ca perna
sa mi se umple de lacrimi, fara sa simt ca- mi ard ochii
?i ca- mi pocne?te capul de durere. Lasati- ma sa plec, sa
las totul �n urma, sa ies din lume!� Dar nu pot, nu pot
sa le arat disperarea mea, nu pot sa- i las sa- ?i arunce nici
o privire peste ranile pe care mi le- au facut, n- a? putea
suporta mila lor ?i batjocura binevoitoare, ele m- ar face
sa urlu.
Toti ma cred sclifosita c�nd vorbesc, caraghioasa c�nd
tac, obraznica c�nd dau un raspuns, ?mechera c�nd am o
idee buna, lene?a c�nd sunt obosita, egoista c�nd man�nc
o bucatica prea mult, proasta, la?a, interesata etc. etc.
100
Toata ziua nu aud nimic altceva dec�t ca sunt o pu?toaica
insuportabila ?i, cu toate ca r�d ?i ma prefac ca nu- mi
pasa c�tu?i de putin, se poate sa- mi pese totu?i de vreme
ce a? vrea sa- l rog pe Dumnezeu sa- mi dea o alta fire, care
sa nu mai st�rneasca ostilitatea tuturor oamenilor.
Dar nu se poate, a?a sunt facuta eu de la natura ?i nu
sunt rea, simt asta. Ei nu- ?i �nchipuie nici pe departe c�ta
silinta �mi dau eu ca sa le fac tuturor pe plac. C�nd sunt
sus, �ncerc sa r�d, pentru ca nu vreau sa le arat ce necazuri
am.
Nu o data, dupa vreun ?ir de repro?uri nedrepte, i- am
�ntors- o mamei: �Putin �mi pasa de ce spui tu. Ia- ti cu
totul m�inile de pe mine, ?i- a?a sunt un caz lipsit de
spe ranta.� ?i- atunci, bine�nteles, mi s- a spus ca sunt obraz -
nica, doua zile am fost oarecum ignorata, ?i- apoi, dintr- o -
data, totul a fost dat uitarii ?i m- au tratat iara?i la fel ca
pe ceilalti.
Mi- e imposibil sa fiu �ntr- o zi numai lapte ?i miere,
iar �n ziua urmatoare sa le arunc �n fata ura mea. Aleg
mai degraba aurita cale de mijloc, care n- are nimic aurit,
nu spun nimic din ce g�ndesc ?i �ncerc sa- i dispretuiesc
�n masura �n care ma dispretuiesc ?i ei pe mine. Ah,
macar de- a? putea!
A ta, Anne
VINERI, 5 FEBRUARIE 1943
Draga Kitty,
De?i nu ti- am mai scris de mult despre certurile noastre,
situatia nu s- a schimbat. La �nceput, domnul Dussel
lua foarte �n serios aceste dispute repede uitate, dar acum
101
�ncepe sa se obi?nuiasca ?i nu mai �ncearca sa faca pe conciliatorul.
Margot ?i Peter nu sunt deloc ceea ce se cheama �tineri�,
am�ndoi sunt a?a de plictico?i ?i taciturni. Eu sunt
exact contrariul ?i mi se spune tot timpul: �Nici Margot,
nici Peter nu fac asta. Uita- te la scumpa ta surioara!� Mi
se pare oribil.
O sa- ti marturisesc ca nu vreau nicidecum sa ajung
a?a ca Margot. Cred ca e prea moale ?i indiferenta, se
lasa convinsa de toata lumea ?i cedeaza mereu. Eu vreau
sa fiu ceva mai tare de �nger! Dar teoriile astea le tin pentru
mine, caci i- a? face sa r�da de sa se prapadeasca daca
a? veni cu o asemenea pledoarie.
La masa, atmosfera este de cele mai multe ori tensionata.
Din fericire, izbucnirile sunt adesea evitate din
cauza m�ncatorilor de supa. M�ncatorii de supa sunt toti
cei care vin de jos ca sa primeasca un bol de supa.
Astazi la pr�nz, domnul Van Daan a �nceput sa spuna
iara?i ca Margot man�nca prea putin. �Desigur, ca sa- ?i
pastreze silueta�, a continuat el pe un ton zeflemitor.
Mama, care- i ia �ntotdeauna apararea lui Margot, a
spus cu voce tare: �M- am saturat de remarcile dumneavoastra
stupide.�
Doamna Van Daan s- a �nro?it ca focul, iar domnul a
ramas cu privirea pierduta �n gol ?i a tacut.
Deseori se mai �nt�mpla ?i ca unul sau altul sa ne faca
sa r�dem. Nu demult, doamna Van Daan a debitat o
t�m penie superba. A povestit despre trecut, despre c�t
de bine se �ntelegea cu tatal ei ?i despre c�t de mult a flirtat.
�?i ?titi, a continuat, daca un domn nu- ?i tine m�inile
acasa, mi- a spus tata, atunci tu trebuie sa- i spui:
102
�Dom nule, eu sunt o doamna�, ?i- atunci el o sa ?tie ce
vrei sa spui.� Am izbucnit �n r�s ca la un banc bun.
Chiar ?i Peter, a?a lini?tit cum e de obicei, ne ofera
uneori c�te un prilej de a ne �nveseli. El are ghinionul
de a fi �nnebunit dupa cuvinte straine, dar fara sa le cu -
noas ca sensul. �ntr- o dupa- masa n- am putut sa mergem
la toaleta pentru ca �n birou era cineva �n vizita. Av�nd
o urgenta, Peter a mers totu?i, dar n- a tras apa. Ca sa ne
previna �n privinta mirosului mai putin placut, a lipit pe
u?a toaletei un bilet pe care scria �S.V.P. gaz�. Evident,
vrusese sa spuna �Atentie, gaz�, dar �S.V.P.� i se paruse
mai distins. Habar n- avea ca �nseamna �va rog�.
A ta, Anne
S�MBATA, 27 FEBRUARIE 1943
Draga Kitty,
Pim se a?teapta ca debarcarea sa aiba loc dintr- o zi
�ntr- alta. Churchill a avut o pneumonie, dar treptat se
reface. Gandhi, luptatorul indian pentru libertate, se afla
�ntr- a nu ?tiu c�ta greva a foamei.
Doamna Van Daan afirma ca este fatalista. Dar cine
se teme cel mai tare atunci c�nd se trage? Nimeni altcineva
dec�t Petronella Van Daan.
Jan ne- a adus scrisoarea pastorala a episcopilor catre
credincio?i. A fost scrisa foarte frumos, pe un ton mobilizator.
�Neerlandezi, nu stati impasibili! Fiecare sa lupte
cu propriile sale arme pentru libertatea tarii, a poporului
sau ?i a credintei! Ajutati, daruiti, nu ?ovaiti!� Asta predica
ei pur ?i simplu de la amvon! Oare o s- ajute? Fratilor
no?tri de credinta sigur nu.
103
�nchipuie- ti ce ni s- a mai �nt�mplat! Proprietarul a
v�ndut imobilul fara sa- i avertizeze pe Kugler ?i pe Kleiman.
�ntr- o dimineata, noul proprietar a venit cu un
arhi tect ca sa vada casa. Din fericire, domnul Kleiman
era de fata, le- a aratat toata casa cu exceptia Anexei. A
pretins ca a uitat acasa cheia de la u?a de legatura. Noul
proprietar n- a insistat. Sa speram ca nu va dori sa revina
pentru a vedea Anexa, ca atunci chiar ca am �ncurcat- o
rau de tot!
Tata a golit pentru Margot ?i pentru mine o cutie de
fi?e, apoi a pus �nauntru fi?e care nu sunt scrise dec�t pe- o
parte. Acesta va fi fi?ierul nostru de lecturi. Am�ndoua vom
nota cartile pe care le- am citit, de cine au fost scrise ?i data.
Am mai �nvatat ni?te cuvinte noi: �bordel� ?i �cocota�.
Pentru asemenea cazuri mi- am facut un caiet special.
Metoda noua de �mpartire a untului ?i a margarinei!
Fiecare �?i prime?te portia de grasime �n farfurie. �nsa
�mpartirea este foarte inegala. Sotii Van Daan, care pregatesc
mereu micul dejun, �?i pun lor o data ?i jumatate
mai mult dec�t noua. Parintii mei se tem prea mult de
cearta ca sa zica ceva. Pacat, fiindca eu cred ca unor asemenea
oameni trebuie sa le plate?ti cu aceea?i moneda.
A ta, Anne
JOI, 4 MARTIE 1943
Draga Kitty,
Doamna Van Daan are un nume nou: �i zicem Mrs.
Beaverbrook. Desigur, nu �ntelegi de ce, dar o sa- ti explic:
la postul de radio englezesc, un oarecare Mr. Beaver -
brook vorbe?te frecvent despre bombardamentele mult
104
prea anemice asupra Germaniei. Doamna Van Daan �i
con trazice �ntotdeauna pe toti, chiar ?i pe Churchill ?i
serviciul de presa, dar cu domnul Beaverbrook este perfect
de- acord. De aceea, noi am fost de parere ca ar fi tare bine
ca ea sa se marite cu domnul Beaverbrook. ?i pentru ca
auzind asta s- a simtit flatata, se nume?te de- acum �nainte
Mrs. Beaverbrook.
Vom avea un nou magazioner, cel vechi trebuie sa
plece �n Germania. Este trist, dar pentru noi e foarte bine,
pentru ca unul nou nu cunoa?te casa. �nca ne mai este
teama de magazioneri.
Gandhi a re�nceput sa man�nce.
Comertul clandestin �nflore?te. Am putea sa ne �ndopam
ca ni?te g�?te daca am avea cu ce sa platim preturile
exorbitante. Zarzavagiul nostru cumpara cartofii de la
Wehrmacht ?i �i aduce �n saci �n biroul privat. ?tie ca ne
ascundem ?i de aceea are grija sa vina �ntotdeauna �n
pauza de pr�nz, c�nd magazionerii sunt plecati.
Nu putem sa respiram fara sa stranutam ori sa tu?im,
a?a de mult piper se macina. Toti cei care vin sus ne salu -
ta cu un �hapciu�. Doamna Van Daan spune ca nu vrea
sa mai coboare, caci s- ar �mbolnavi daca ar respira ?i mai
mult piper.
Nu- mi place deloc firma tatei. Nimic altceva dec�t
gelifianti ?i piper iute. Daca tot faci comert cu alimente,
macar sa po?i ciuguli ?i tu ni?te dulciuri!
Azi- dimineata a trebuit sa suport iara?i o furtuna
bubu itoare de vorbe. A?a fulgera cu vorbe ur�te, �nc�t
�mi tiuiau urechile de c�t a trebuit sa aud �Anne rea� ?i
�Van Daan bun�. Ei, fir- ar sa fie!
A ta, Anne
105
MIERCURI, 10 MARTIE 1943
Draga Kitty,
Ieri- seara am avut un scurtcircuit ?i, �n plus, s- a tras
fara �ncetare. �nca n- am scapat de frica de �mpu?caturi
?i avi oane ?i, pentru a cauta alinare, ma duc aproape �n
fie care noapte la tata �n pat. Poate ca asta- i ceva foarte
pue ril, dar a? vrea sa te vad pe tine �ntr- o asemenea situa -
tie! Nu poti sa- ti auzi propriile vorbe, a?a de tare bubuie
tunurile. Mrs. Beaverbrook, fatalista, aproape ca a izbucnit
�n pl�ns ?i, cu glas tremurat, a spus: �O, este a?a de
nepla cut! O, ce tare se trage!� Ceea ce �nseamna: �Mi- e
a?a de frica!�
La lumina lum�narii n- a fost a?a de groaznic ca pe
�ntu neric. Am �nceput sa tremur de parca a? fi avut febra
?i l- am implorat pe tata sa aprinda din nou lum�narea.
El a fost de ne�nduplecat: lumina a ramas stinsa. Deodata
s- au auzit �mpu?caturi de mitraliera; astea sunt de zece
ori mai rele dec�t tunurile. Mama a sarit din pat ?i, spre
marea indignare a lui Pim, a aprins lum�narea. La bombanelile
lui, i- a raspuns pe un ton ferm: �Totu?i Anne
nu- i un soldat batr�n!� ?i cu asta discutia s- a �ncheiat.
Ti- am povestit deja despre celelalte frici ale doamnei
Van Daan? Cred ca nu. Ca sa fii la curent cu toate peripetiile
din Anexa, trebuie sa afli ?i asta. �ntr- o noapte,
doamna Van Daan a auzit hoti �n mansarda. A deslu?it
foarte limpede zgomot de pa?i ?i i s- a facut at�t de frica,
�nc�t l- a trezit pe sotul ei. �n aceea?i clipa hotii au disparut,
iar singurele zgomote pe care le- a auzit domnul Van
Daan au fost bataile inimii �nfrico?ate a fatalistei. �Ah,
Putti (numele de alint al domnului Van Daan), precis ca
au luat c�rnatii ?i toate boabele noastre de fasole. ?i
Peter! Vai, oare o mai fi �n patul lui?�
106
�Pe Peter cu siguranta nu l- au furat. Nu te mai �ngrijora
?i lasa- ma sa dorm!�
Dar nici g�nd de a?a ceva. De frica, doamna Van Daan
n- a mai putut sa adoarma la loc.
Dupa c�teva nopti, �ntreaga familie de sus s- a trezit
iara?i �n zgomotul facut de aceste fantome. Cu o lanterna
�n m�na, Peter a urcat la mansarda ?i, vrrrt, cine- ?i lua
de- acolo talpa?ita? O gramada de ?obolani uria?i! C�nd
am aflat cine erau hotii, l- am lasat pe Mouschi sa doarma
�n mansarda ?i oaspetii nepoftiti nu s- au mai �ntors � cel
putin noaptea.
Acum c�teva zile, Peter a urcat seara la mansarda (era
abia ?apte ?i jumatate ?i �nca era lumina) ca sa ia ni?te
ziare. Ca sa poata cobor� pe scara, trebuia sa se tina bine
de lucarna. Fara sa se uite, a pus m�na ?i� de frica ?i
du rere, era c�t pe ce sa cada de pe scara. Fara sa- ?i dea
se ama, pusese m�na pe un ?obolan enorm care- ?i �nfipsese
dintii �n bratul lui. C�nd a ajuns la noi, palid ca o
fata de masa ?i cu genunchii tremur�nd, pijamaua i se
�nro?ise de s�nge. Nu- i de mirare. Sa m�ng�i un ditamai
?obolanul nu- i prea placut, iar pe deasupra sa te ?i mu?te,
asta- i �ngrozitor.
A ta, Anne
VINERI, 12 MARTIE 1943
Draga Kitty,
Da- mi voie sa ti- o prezint pe Mama Frank, protectoarea
copiilor! Fie ca este vorba despre o ratie suplimentara
de unt pentru tineri ori despre probleme ale tine re tului
107
modern, mama sustine cauza tinerilor ?i, dupa c�te o portie
de cearta, i se da aproape �ntotdeauna satisfactie.
Un borcan de limba conservata s- a stricat. O masa de
gala pentru Mouschi ?i Moffi.
Pe Moffi �nca n- o cuno?ti, de?i era deja la sediul firmei
�nainte de a ne ascunde noi aici. Este pisica magaziei
?i a biroului ?i nu- i lasa pe ?obolani sa se apropie de
depozit. ?i numele ei cu tenta politica este u?or de
explicat.1 O vreme, firma Gies & Co a avut doua pisici,
una pentru depozit ?i alta pentru mansarda. Se �nt�mpla
ca une ori cele doua animale sa se �nt�lneasca, de fiecare
data isc�ndu- se mari batalii. Pisica din depozit era �ntot -
dea una cea care ataca, �nsa la sf�r?it cea care biruia era
totu?i pisica de la mansarda. La fel ca �n politica. A?a ca
pisicii din depozit i s- a spus Neamtul sau Moffi, iar celei
de la mansarda Englezul sau Tommie. Mai t�rziu s- a
renun tat la Tommie, iar Moffi ne face pe toti sa ne distram
atunci c�nd mergem jos.
Am m�ncat a?a de multa fasole bruna ?i alba, ca nu
pot s- o mai vad �n fata ochilor. Numai c�nd mi- aduc
aminte, mi se face rau.
S- a suspendat cu totul distribuirea mesei de seara.
Tati tocmai a spus ca nu- i �ntr- o dispozitie prea buna.
Ochii �i sunt iara?i a?a de tri?ti! Bietul de el!
Pur ?i simplu nu pot sa las din m�na Cineva bate la
u?a de Ina Boudier- Bakker. Aceasta istorie de familie este
extrem de bine scrisa, dar tot ce- i �mprejur, pasajele despre
razboi, scriitori sau emanciparea femeilor, mi se pare
mai putin reu?it. Cinstit vorbind, nu prea ma intereseaza.
108
1. �n neerlandeza, mof (pl. moffen) este o denumire peiorativa
data germanilor.
Bombardamente �ngrozitoare asupra Germaniei.
Domnul Van Daan este prost-dispus. Cauza: lipsa
tiga rilor.
Discutia legata de chestiunea daca sa m�ncam sau nu
conservele s- a terminat �n favoarea noastra.
Nu mai pot �ncalta nici o pereche de pantofi, �n afara
bocancilor de schi, care �n casa nu sunt deloc practici. O
pereche de sandale de paie de 6,50 de guldeni nu m- a
tinut dec�t o saptam�na, dupa care ?i- a dat ob?tescul sf�r -
?it. Poate face rost Miep de ceva la negru.
Acum trebuie sa- l tund pe tata. Pim spune ca dupa
razboi n- o sa se mai duca la alt frizer, a?a de bine �mi fac
treaba. Daca nu i- a? pi?ca a?a de des urechea!
A ta, Anne
JOI, 18 MARTIE 1943
Draga Kitty,
Turcia a intrat �n razboi. Mare agitatie. A?teptam cu
nerabdare ?tirile de la radio.
VINERI, 19 MARTIE 1943
Draga Kitty,
Deja dupa o ora, �n locul bucuriei s- a instalat deceptia.
Turcia �nca n- a intrat �n razboi, ministrul de- acolo a
vorbit doar despre o renuntare grabnica la neutralitate. �n
Piata Dam, un v�nzator de ziare a strigat: �Turcia de
109
partea Angliei!� ?i numaidec�t ziarele i- au fost smulse
din m�ini. A?a a ajuns zvonul �mbucurator ?i la noi.
Bancnotele de o mie de guldeni au fost retrase din cir -
culatie. Asta love?te serios �n traficantii de pe piata neagra
?i cei asemenea lor, dar mai ales �n alti detinatori de bani
negri sau �n cei care se ascund. Daca vrei sa schimbi o
banc nota de o mie de guldeni, trebuie sa declari ?i sa dove -
de?ti exact cum ai facut rost de ea. Impozitele �nca se mai
pot plati cu aceste bancnote, dar asta numai p�na sap -
tam�na viitoare. �n acela?i timp ?i- au pierdut valabilitatea
?i bancnotele de cinci sute de guldeni. Gies & Co. mai
avea bani negri �n bancnote de o mie de guldeni. ?i- au
platit impozitele �n avans pentru o lunga perioada de timp
?i astfel au reintrodus toti ace?ti bani �n circuitul legal.
Dussel a primit o mica freza stomatologica ?i, cu sigu -
ranta, �n cur�nd voi fi supusa unui control riguros.
Dussel nu tine seama deloc de regulile clandestini -
tatii. Nu numai ca- i scrie scrisori sotiei lui, dar poarta o
intensa corespondenta cu diverse alte persoane. O pune
pe Margot, �n calitatea ei de profesoara de neerlandeza a
Anexei, sa- i corecteze scrisorile. Tata i- a interzis strict sa
mai faca asta. Margot a �ncetat sa mai corecteze scrisori,
dar cred ca el �?i va relua �n cur�nd corespondenta.
F�hrerul tuturor germanilor a vorbit �n fata unor soldati
raniti. Trist s- auzi a?a ceva. �ntrebarile ?i raspunsurile
se succedau cam a?a: �Numele meu este Heinrich
Scheppel.�
�Ranit unde?�
�La Stalingrad.�
�Ce fel de rani?�
�Doua picioare �nghetate ?i o fractura de articulatie
la bratul st�ng.�
110
Exact a?a ni s- a transmis la radio acest groaznic spectacol
de marionete. Ba ai fi zis ca ranitii erau m�ndri de
ranile lor, cu c�t mai multe, cu at�t mai bine. Cople?it
de emotie, fiindca putea sa dea m�na (cel putin daca o
mai avea) cu F�hrerul, unul dintre ei era c�t pe ce sa nu
mai fie �n stare sa scoata o vorba.
Mi- a cazut pe jos sapunul parfumat al lui Dussel. Am
calcat pe el ?i s- a desprins o bucata. L- am rugat pe tata
sa- l despagubeasca, mai ales ca Dussel nu prime?te dec�t
un singur sapun pe luna.
A ta, Anne
JOI, 25 MARTIE 1943
Draga Kitty,
Ieri- seara, mama, tata, Margot ?i cu mine stateam
foarte lini?titi laolalta c�nd, deodata, a intrat Peter ?i i- a
?optit tatei ceva la ureche. Am auzit ceva despre �un
butoi rasturnat �n depozit� ?i �cineva care umbla la u?a�.
Margot a auzit ?i ea acela?i lucru, dar a �ncercat sa ma
lini?teasca putin, caci bine�nteles ma facusem alba ca varul
?i eram foarte nervoasa. Noi trei am a?teptat; �ntre timp,
tata a cobor�t cu Peter. Dupa nici doua minute, doamna
Van Daan, care asculta radioul, a urcat ?i ne- a spus ca Pim
o rugase sa opreasca radioul ?i sa mearga sus fara sa faca
zgomot. Dar ?tii cum se �nt�mpla c�nd vrei sa mergi fara
sa faci absolut nici un zgomot: tocmai atunci treptele unei
scari vechi sc�rt�ie de doua ori mai tare. Dupa alte cinci
minute Peter ?i Pim s- au �ntors, albi p�na- n v�rful nasului,
?i ne- au povestit prin ce peripetii trecusera.
111
Se postasera jos, �n capul scarii, ?i a?teptasera, �nsa fara
vreun rezultat. Deodata au auzit doua bufnituri puternice,
ca ?i cum aici, �n casa, ar fi fost tr�ntite doua u?i. Pim a
ajuns sus dintr- o saritura, Peter a apucat sa- l avertizeze mai
�nt�i pe Dussel, care, fac�nd tot felul de fasoane ?i mult
zgomot, a ajuns ?i el �n cele din urma sus. Apoi, �n v�rful
picioarelor, am urcat la etajul de deasupra, unde sta familia
Van Daan. Domnul Van Daan e foarte racit ?i se bagase
deja �n pat, a?a ca ne- am adunat toti �n jurul culcu?ului
lui ?i ne- am �mparta?it �n ?oapta banuielile. De fiecare data
c�nd domnul Van Daan era cuprins de un acces de tuse,
sotia lui ?i cu mine aproape ca paralizam de frica. ?i asta
a tinut p�na c�nd unuia dintre noi i- a venit stralucita idee
de a- i da codeina. Tusea a cedat imediat.
?i- apoi ne- am pus iara?i pe a?teptat ?i am tot a?teptat,
dar nu s- a mai auzit nimic. P�na la urma, am presupus
toti ca hotii, auzind pa?i �n casa altfel lini?tita, �?i luasera
picioarele la spinare. Ghinionul facea ca la etajul de sub
noi radioul sa fie �n continuare reglat pe postul englezesc,
iar scaunele sa fie a?ezate �n jurul lui. Daca u?a ar fi fost
fortata acum ?i apararea civila ar fi vazut toate astea ?i ar
fi anuntat politia, consecintele pentru noi puteau fi
foarte neplacute. A?a ca domnul Van Daan s- a sculat,
?i- a tras pe el pantalonii ?i haina, ?i- a pus o palarie ?i,
foarte precaut, a cobor�t scarile �n spatele tatei. L- a ur mat
Peter care, pentru mai multa siguranta, se �narmase cu
un ciocan greu. Sus, doamnele (inclusiv Margot ?i cu
mine) au a?teptat �ncordate p�na c�nd, cinci minute mai
t�rziu, domnii au revenit sus spun�nd ca �n casa e totul
calm. De comun acord, am decis sa nu dam drumul la
nici un robinet ?i sa nu tragem apa la toaleta. Dar cum
tensiunea suportata mai �nainte �?i facuse efectul asupra
stomacului aproape fiecaruia dintre colocatari, �ti �nchipui
112
ce duhoare domnea acolo dupa ce ne- am facut cu totii,
pe r�nd, nevoile.
C�nd se �nt�mpla a?a ceva, se �nlantuie tot felul de
ne cazuri. A?a ?i acum. Mai �nt�i, carilonul din Westertoren,
care avea asupra mea �ntotdeauna un efect lini?titor,
n- a mai c�ntat. Apoi, domnul Voskuijl plecase �n
seara trecuta mai devreme, iar noi nu ?tiam sigur daca
Bep reu?ise sa gaseasca cheia ori daca nu cumva uitase sa
�ncuie u?a de la intrare.
Dar toate astea nu mai contau acum. Era �nca seara,
iar situatia noastra continua sa fie incerta, cu toate ca
�n tre timp ne mai lini?tiseram putin, fiindca de la opt ?i
un sfert, c�nd hotul ne intrase �n casa, p�na la zece ?i
juma tate nu mai auziseram nimic. St�nd noi sa ne g�ndim
mai bine, ni s- a parut foarte improbabil ca un hot
sa sparga o u?a seara at�t de devreme, la o ora c�nd mai
pot fi oameni pe strada. �n plus, unuia dintre noi i- a
venit ideea ca, poate, magazionerul ?ef al vecinilor no?tri,
firma Keg, mai avea �nca de lucru, caci �n spaima noastra
?i cu ni?te pereti at�t de subtiri puteai confunda u?or
zgomotele, iar �n asemenea momente critice imaginatia
are ?i ea de cele mai multe ori un rol important.
Ne- am dus deci sa ne culcam, dar pe unii dintre noi
nu i- a prins somnul. Tata, mama ?i domnul Dussel s- au
trezit des ?i, exager�nd putin, pot spune ?i eu ca n- am
�n chis un ochi. Azi- dimineata, domnii au cobor�t ?i au
tras de u?a de la intrare ca sa verifice daca e �ncuiata.
Totul era �n ordine!
Episodul, nici pe departe agreabil, a fost povestit bine -
�nteles cu lux de amanunte �ntregului personal, caci la
urma este u?or sa r�zi despre asemenea lucruri, singura
care ne- a luat �n serios fiind Bep.
A ta, Anne
113
P.S. Azi- dimineata, toaleta era �nfundata ?i, folosind
un baston lung de lemn, tata a trebuit sa scormoneasca
prin toate retetele de dulceata de cap?uni (momentan,
h�rtia noastra igienica) ?i vreo c�teva kilograme de rahat
ca sa degajeze vasul. Mai t�rziu, bastonul a fost ars.
S�MBATA, 27 MARTIE 1943
Draga Kitty,
Am terminat cursul de stenografie, iar acum �ncepem
sa facem exercitii de �mbunata?it viteza. Ce buni o sa fim!
Vreau sa- ti mai povestesc c�te ceva despre activitatile �de
omor�t timpul� (le numesc a?a pentru ca nu facem nimic
altceva dec�t sa- ncercam sa grabim c�t putem trecerea zile -
lor, astfel ca sf�r?itul perioadei noastre de clandestinitate
sa vina mai repede). Sunt pasionata de mitologie, mai ales
de zeii greci ?i romani. Aici toti cred ca- i vorba de ni?te
capricii trecatoare, �nca n- au auzit de o feti?cana care sa
se intereseze de zei. Ei bine, atunci sunt prima!
Domnul Van Daan este racit sau, mai bine zis, e pu -
tin iritat �n g�t. Face a?a un tam- tam din cauza asta. Gargare
cu ceai de mu?etel, badijonari cu tinctura de smirna
�n cerul gurii, balsam Dampo pe piept, nas, gingii ?i
limba, iar pe deasupra proasta dispozitie!
Rauter, unul dintre fritii aia cu functii �nalte, a tinut
un discurs. �Toti evreii trebuie sa paraseasca tarile germanice
p�na la 1 iulie. De la 1 aprilie p�na la 1 mai va
fi curatata (ca ?i cum ar fi vorba de g�ndaci de bucatarie)
provincia Utrecht, de la 1 mai p�na la 1 iunie provinciile
Olanda de Nord ?i Olanda de Sud.� Sarmanii oameni
sunt m�nati spre abatoarele insalubre ca o cireada de
114
biete vite bolnave ?i neajutorate. Dar mai bine nu mai
zic nimic, caci ?i g�ndurile mele �mi provoaca co?maruri!
O veste minunata este ca sectia germana a fortelor de
munca a ars �n urma unui sabotaj. La c�teva zile a urmat
oficiul de stare civila. Ni?te barbati costuma?i �n uniforme
ale politiei germane au legat santinelele ?i au facut
sa dispara documente importante.
A ta, Anne
JOI, 1 APRILIE 1943
Draga Kitty,
N- am absolut nici un chef de glume (vezi data), ba
dimpotriva. Astazi am toate motivele sa citez zicala: �O
nenorocire nu vine niciodata singura.� Mai �nt�i, responsabilul
nostru cu buna dispozitie, domnul Kleiman,
a avut ieri o hemoragie gastrica ?i trebuie sa ram�na la
pat cel putin trei saptam�ni. Trebuie sa ?tii ca domnul
Kleiman are frecvent hemoragii gastrice pentru care se
pare ca nu exista leac. �n al doilea r�nd: Bep are gripa.
�n al treilea r�nd: saptam�na viitoare, domnul Voskuijl
va merge la spital. Probabil ca are un ulcer gastric ?i trebuie
operat. ?i �n al patrulea r�nd, directorii de la Pomo -
sinwerke au venit de la Frankfurt ca sa discute despre
noile livrari ale Opekta. Tata pregatise aceasta discutie
punct cu punct �mpreuna cu Kleiman, pe domnul Kugler
nemai av�nd cum sa- l �ndrume a?a de bine, caci totul s- a
facut la repezeala.
Domnii din Frankfurt au venit, iar tata a �nceput sa
tremure dinainte g�ndindu- se la rezultatul discutiei. �De- a?
putea sa fiu acolo! De- a? fi jos!� striga el.
115
�Atunci lipe?te- ti urechea de podea! Domnii vor veni
oricum �n biroul privat ?i- o sa poti auzi totul.� Tata s- a
lumi nat la fata ?i ieri- dimineata, la zece ?i jumatate, Pim
?i Margot (doua perechi de urechi aud mai bine dec�t una
singura) ?i- au ocupat pozitiile pe podea. Discutiile nu s- au
terminat �n cursul diminetii, dar dupa- amiaza tata n- a mai
fost �n stare sa- ?i continue campania de ascultare. Din
cauza pozitiei neobi?nuite ?i incomode, se simtea ca tras
pe roata. La doua ?i jumatate, c�nd am auzit voci pe coridor,
i- am luat locul. Margot mi- a tinut companie. Discutia
era a?a de dezl�nata ?i plicticoasa, �nc�t am adormit
brusc pe linoleumul tare ?i rece. Margot n- a �ndraznit sa
puna m�na pe mine, de teama ca nu cumva sa ne- auda
cei de jos. De strigat nici nu putea fi vorba. Dupa ce am
dormit mai bine de jumatate de ora, m- am trezit speriata
?i nu mi- am mai amintit nimic din discutia cea importanta.
Noroc ca Margot fusese mai atenta.
A ta, Anne
VINERI, 2 APRILIE 1943
Draga Kitty,
Vai, s- a mai adaugat ceva �ngrozitor pe lista mea de
pacate! Ieri- seara stateam culcata �n pat ?i- l a?teptam pe
tata sa vina sa se roage cu mine ?i apoi sa- mi spuna noapte
buna, c�nd mama a intrat �n camera, s- a a?ezat pe patul
meu ?i a �ntrebat pe un ton foarte sfios: �Anne, tati �nca
nu poate sa vina. N- am putea sa ne rugam �mpreuna?�
�Nu, Mansa�, am raspuns.
Mama s- a ridicat, a ramas un rastimp �n picioare l�nga
patul meu, apoi s- a �ndreptat �ncet spre u?a. Brusc s- a
116
�ntors ?i, cu fata schimonosita, a spus: �Nu vreau sa ma
supar pe tine. Dragoste cu de- a sila nu se poate!� C�nd a
ie?it pe u?a, pe obraz i se prelingeau c�teva lacrimi.
Am ramas �n pat nemi?cata ?i mi- am dat seama imediat
ca fusese odios din partea mea ca o respinsesem cu
at�ta brutalitate. Dar mai ?tiam ?i ca nu puteam sa raspund
altfel. Nu puteam sa fiu ipocrita ?i sa ma rog cu ea
�mpotriva vointei mele. Pur ?i simplu era imposibil. Mi- a
fost mila de mama, foarte mila. Pentru prima data �n
viata mea am vazut ca atitudinea mea rece n- o lasa indiferenta.
I- am citit �ngrijorarea pe chip �n clipa �n care a
spus ca dragoste cu de- a sila nu se poate. Este crud sa
spui adevarul, ?i totu?i adevarul este ca ea �nsa?i m- a respins,
ca ea �nsa?i, prin observatiile ei lipsite de tact, prin
glumele ei nesarate pe seama unor lucruri care mie nu
mi se par deloc amuzante, m- a facut sa devin insensibila
la orice fel de iubire din partea ei. A?a cum se str�nge
totul �n mine de fiecare data c�nd ea �mi arunca vorbe
grele, tot a?a i s- a str�ns ?i ei inima c�nd ?i- a dat seama
ca dragostea dintre noi disparuse cu adevarat.
A pl�ns jumatate de noapte ?i n- a putut dormi p�na
dimi neata. Tata nu se uita la mine, iar atunci c�nd o face
�i citesc �n ochi urmatoarele cuvinte: �Cum de- ai putut
fi at�t de nesuferita, cum �ndrazne?ti sa- i provoci a?a o
m�hnire?�
Toti a?teapta sa- mi cer iertare, dar nu- i un lucru pentru
care sa pot cere iertare, fiindca am spus un adevar pe
care mai devreme sau mai t�rziu mama tot trebuie sa- l
afle. Par ?i sunt indiferenta la lacrimile mamei ?i la privirile
tatei pentru ca ei simt am�ndoi, pentru prima oara,
ceea ce eu simt permanent. Nu pot face altceva dec�t
sa- mi fie mila de mama, care va trebui sa- ?i regaseasca
117
singura linia de conduita. �n ce ma prive?te, voi continua
sa tac, sa fiu distanta ?i nici de- aici �nainte nu voi da �na -
poi din fata adevarului, caci acesta e cu at�t mai greu de
suportat cu c�t e mai �ndelung am�nat.
A ta, Anne
MARTI, 27 APRILIE 1943
Draga Kitty,
Toata casa vuie?te de certuri. Eu ?i mama, Van Daan ?i
tata, mama ?i doamna Van Daan, toata lumea e supa -
rata pe toata lumea. Vesela atmosfera, nu- i a?a? Binecunoscuta
lista de pacate a Annei a fost repusa pe tapet �n
toata amploarea ei.
S�mbata trecuta, domnii din strainatate au venit iara?i
�n vizita. Au stat p�na la ?ase, iar noi am ramas toti sus,
ne�ndraznind nici macar sa ne mi?cam. Atunci c�nd nu
mai lucreaza nimeni �n casa sau �n preajma ei, �n biroul
privat se aude orice pas de deasupra. Iara?i n- am avut ast�mpar.
Sa stai a?a de mult nemi?cat nu- i deloc amuzant.
Domnul Voskuijl este deja la spital, domnul Kleiman
?i- a reluat munca la birou, hemoragia gastrica a putut fi
oprita mai repede dec�t de obicei. Ne- a povestit ca pompi -
erii agravasera pierderile suferite de oficiul de stare civila,
caci �n loc sa stinga focul, ei inundasera totul cu furtunurile
lor. Ce bine- mi pare!
Hotelul Carlton este distrus. Doua avioane engleze?ti
cu o mare �ncarcatura de bombe incendiare la bord au
cazut exact pe �Offiziersheim�1. Tot coltul dintre Vijzel straat
118
1. Popota ofiterilor (germ.).
?i Singel a ars. Atacurile aeriene asupra ora?elor germane
se �ntetesc pe zi ce trece. Nu mai avem nici macar
o noapte de lini?te. Din pricina lipsei de somn am facut
cearcane.
Hrana noastra este mizerabila. Mic dejun cu p�ine
uscata ?i surogat de cafea. Masa de seara, de paisprezece
zile: spanac sau salata. Cartofi de douazeci de centimetri
lungime, cu gust dulceag ?i putred. Cine vrea sa slabeasca
sa vina sa stea �n Anexa! Cei de sus se vaicaresc de mama
focului, noi n- o luam a?a �n tragic.
Toti barbatii care au luptat sau au fost mobilizati
�n 1940 sunt chemati sa lucreze pentru F�hrer �n laga -
rele cu prizonieri de razboi. Cu siguranta, o masura
de precautie pentru cazul �n care ar avea loc debarcarea
Aliatilor.
A ta, Anne
S�MBATA, 1 MAI 1943
Draga Kitty,
A fost ziua de na?tere a lui Dussel. �n zilele de dina -
inte s- a comportat de parca nici n- ar fi vrut sa ?tie de
asta, dar, c�nd a aparut Miep cu o saco?a mare de piata
plina ochi cu pachete, s- a bucurat ca un copil. Lotje a
lui i- a trimis oua, unt, biscuiti, limonada, p�ine, coniac,
turta dulce, flori, portocale, ciocolata, carti ?i h�rtie pentru
scrisori. A aranjat o masa cu toate cadourile primite,
care au stat expuse trei zile �ntregi. Babal�c ticnit!
Sa nu crezi ca sufera de foame. Am gasit �n dulapul
lui p�ine, ca?caval, gem ?i oua. Este mai mult dec�t scandalos
cum el, dupa ce l- am primit aici cu at�ta dragoste,
119
doar ca sa- l salvam de la moarte, �?i umple burta �n spatele
nostru, iar noua nu ne da nimic. Doar noi am �mpar -
tit totul cu el! Dar ?i mai tare ne- a scandalizat meschinaria
lui fata de Kleiman, Voskuijl ?i Bep. Nu le da ni mic. Por -
to calele, de care Kleiman are at�ta nevoie pentru stomacul
lui bolnav, i se par lui Dussel mai sanatoase pentru
stomacul propriu.
Azi- noapte a trebuit sa- mi str�ng lucrurile de patru
ori, a?a de tare au pocnit armele. Astazi mi- am facut o
valijoara �n care mi- am bagat lucrurile de stricta necesitate
�n caz de fuga. Dar mama m- a �ntrebat pe buna
dreptate: �Unde vrei sa fugi?�
Toata tara este pedepsita pentru greva unui mare
numar de muncitori. De aceea s- a declarat stare de asediu
?i fiecare prime?te un tichet de unt mai putin. Ce
copii obraznici suntem!
Asta- seara am spalat- o pe mama pe cap, ceea ce �n
vremurile astea nu- i un lucru prea u?or. Trebuie sa ne
descurcam cu un sapun verde ?i lipicios, pentru ca s- a
terminat ?amponul; �n plus, Mans nu se poate pieptana
cum trebuie fiindca pieptenele familiei nu mai are dec�t
zece dinti.
A ta, Anne
DUMINICA, 2 MAI 1943
C�nd ma g�ndesc uneori cum traim noi aici, ajung
adesea la concluzia ca, �n comparatie cu ceilalti evrei care
nu se ascund, noi o ducem ca �ntr- un fel de paradis, dar
mai t�rziu, c�nd totul va reveni la normal, ma voi minuna
totu?i cum noi, care acasa eram a?a de curati, am, da, se
120
poate spune a?a, �decazut� �ntr- at�t. Decazut �n ce prive?te
bunele maniere. De pilda, de c�nd suntem aici, pe masa
avem o mu?ama care, de at�ta folosinta, nu mai e prea
curata. �ncerc deseori, ce- i drept, s- o mai curat putin,
dar, cu o c�rpa mai mult gauri dec�t c�rpa, care era noua
�nainte ca noi sa ne ascundem � deci cu mult timp �n
urma �, e greu sa mai scoti ceva din masa asta, oric�t de
mult ai freca- o. Sotii Van Daan dorm �nca de la �nceputul
iernii pe un cear?af de flanela care nu poate fi spalat
aici, fiindca sapunul luat pe cartela este mult prea putin
?i, pe deasupra, mult prea prost. Tata umbla cu ni?te
pantaloni zdrentuiti, iar cravata da ?i ea semne de uzura.
Corsetul mamei a cedat astazi din motive de batr�nete
?i nu mai poate fi reparat, iar Margot poarta un sutien
cu doua numere prea mic. Mama ?i Margot au trecut
toata iarna cu trei tricouri purtate cu schimbul, iar ale
mele sunt a?a de mici, �nc�t nu- mi ajung nici macar p�na
la buric. Sigur, astea toate sunt lucruri peste care se poate
trece, ?i totu?i uneori ma �ntreb cu groaza: cum vom
putea noi, care umblam acum cu lucruri uzate, de la chilotii
mei p�na la pamatuful de barbierit al tatei, sa revenim
mai t�rziu la starea de dinainte de razboi?
DUMINICA, 2 MAI 1943
Opiniile despre razboi ale celor din Anexa.
Domnul Van Daan:
Acest venerabil domn are, dupa cum credem toti, o
buna perspectiva asupra politicii. Dar el ne preveste?te
totu?i ca va trebui sa ram�nem aici p�na la sf�r?itul lui �43.
121
E foarte mult, dar �nca suportabil. Dar cine ne da certitudinea
ca acest razboi, care n- a adus nimanui nimic alt -
ceva dec�t pierderi ?i tristete, se va termina atunci? ?i
cine ne poate da certitudinea ca, �ntre timp, noua ?i complicilor
no?tri de clandestinitate n- o sa ni se �nt�mple
ceva? Nimeni, bine�nteles! ?i de aceea traim zi de zi �n
tensiune. Tensiune provocata at�t de a?teptare ?i speranta,
c�t ?i de frica atunci c�nd auzim zgomote �n casa
sau afara, c�nd se trage intens sau c�nd apar �n ziar noi
�co municate�, caci se poate �nt�mpla oric�nd ca unii
dintre complicii no?tri sa fie nevoi?i sa se ascunda ei �n?i?i
aici. �Clandestinitate� a devenit un cuv�nt foarte obi?nuit.
Oare c�ti oameni traiesc �n clandestinitate? Ei nu reprezinta
desigur dec�t un mic procentaj, dar mai t�rziu vom
fi cu siguranta surprin?i de numarul mare de oameni
buni din Tarile de Jos care au adapostit evrei, dar ?i cre?tini
refugiati, cu bani sau fara bani.
Doamna Van Daan: c�nd aceasta frumoasa doamna
(doar dupa parerea ei) a aflat ca nu mai este a?a de dificil
ca �nainte sa faci rost de o carte de identitate, a propus ime -
diat sa ne facem rost cu totii. Ca ?i cum asta ar fi floare
la ureche, iar banii le- ar cre?te tatei ?i domnului Van
Daan pe spinare.
Putti1 sare adesea �n sus c�nd o aude pe doamna Van
Daan debit�nd enormitati. Dar e de �nteles, pentru ca
�ntr- o zi Kerli spune �Mai t�rziu, o sa ma botez�, iar �n
ziua urmatoare �Dintotdeauna am vrut sa merg la Ierusalim,
numai printre evrei ma simt acasa�.
Pim este un mare optimist, dar el are �ntotdeauna un
motiv pentru asta.
122
1. Putti si Kerli erau numele cu care se alintau �ntre ei domnul
si doamna Van Daan.
Domnul Dussel nascoce?te tot felul de lucruri la �nt�m -
plare, iar daca cineva vrea s- o contrazica pe alteta sa, i se
da peste nas. Cred ca la domnul Alfred Dussel acasa tot
ce spune el este litera de lege; dar Anne Frank nu �nghite
a?a ceva.
Ce g�ndesc despre razboi ceilalti locatari ai Anexei nu
este interesant. Numai ace?tia patru conteaza �n politica,
de fapt numai doi, �nsa madam Van Daan ?i domnul
Dussel considera ca au ?i ei un cuv�nt de spus.
MARTI, 18 MAI 1943
Draga Kitty,
Am fost spectatoare la o lupta aeriana �nd�rjita �ntre
avioane germane ?i engleze?ti. Din pacate, c�tiva aliati
au fost nevoiti sa sara din aparatele lor care luasera foc.
Laptarul nostru, care locuie?te �n Halfweg1, a vazut
patru canadieni a?ezati la marginea ?oselei. Unul dintre
ei vorbea curent olandeza. L- a rugat pe laptar sa- i dea
un foc ca sa- ?i aprinda o tigara ?i i- a spus ca echipajul
aparatului fusese compus din ?ase persoane. Pilotul arsese
de viu, iar cel de- al cincilea camarad se ascunsese
nu se ?tie unde. Politia Verde a venit ?i i- a luat pe cei
patru barbati sanato?i tun. Cum e cu putinta sa- ti pastrezi
at�ta prezenta de spirit dupa a?a o formidabila saritura
cu para?uta?
De?i este cald, trebuie sa aprindem sobele o data la
doua zile ca sa ardem resturile de zarzavat ?i gunoiul. Nu
putem arunca nimic �n galetile de gunoi, trebuie sa
123
1. Localitate din provincia neerlandeza Olanda de Nord.
tinem seama ca magazionerul poate sa apara oric�nd. Ce
u?or te poate trada o mica neatentie!
Toti studentii trebuie sa semneze o lista a autoritatilor,
confirm�nd astfel ca �simpatizeaza cu toti germanii
?i ca sunt favorabili noii ordini�. Optzeci la suta din ei
au refu zat sa- ?i renege con?tiinta ?i convingerile, �nsa
consecintele n- au �nt�rziat sa apara. Toti studentii care
n- au semnat o sa mearga �ntr- un lagar de munca din
Germania. Ce mai ram�ne din tineretul neerlandez daca
toti trebuie sa trudeasca �n Germania?
Azi- noapte bubuiturile au fost foarte puternice ?i- a -
tunci mama a �nchis fereastra. Eu eram �n patul lui Pim.
Deodata, am auzit cum, deasupra capetelor noastre,
doamna Van Daan a sarit din pat de parca ar fi mu?cat- o
Mouschi, ?i imediat dupa aceea s- a auzit ?i o bubuitura
puternica. Dupa zgomot, ai fi zis ca a cazut o bomba
incen diara l�nga patul meu. Am tipat: �Lumina! Lumina!�
Pim a aprins becul. M- a?teptam ca �n c�teva minute
toata camera sa fie cuprinsa de flacari. Nu s- a �nt�mplat
nimic. Am alergat sus, sa vedem ce- i acolo. Domnul ?i
doamna Van Daan vazusera pe fereastra o vapaie roz.
Domnul Van Daan crezuse ca era un incendiu �n apropi -
ere, iar doamna Van Daan, ca luase foc chiar casa noastra.
La urmatoarea bubuitura, madama a sarit �n pi cioare,
tremur�nd toata. Dussel a ramas sus ca sa fumeze o tigara,
iar noi ne- am bagat din nou �n pat. N- a trecut nici un
sfert de ora ?i a �nceput sa se traga din nou. Doamna Van
Daan a sarit imediat �n picioare ?i a cobor�t �n camera
lui Dussel, ca sa gaseasca acolo lini?tea de care n- avu sese
parte alaturi de sotul ei. Dussel a �nt�mpinat- o spun�n -
du- i: �Hai, copilo, �n pat la mine!�
124
Ceea ce ne- a facut sa izbucnim �n hohote de r�s. Nu
ne- a mai pasat de focul tunurilor, iar frica parca se evaporase.
A ta, Anne
DUMINICA, 13 IUNIE 1943
Draga Kitty,
Poemul tatei pentru ziua mea e prea frumos ca sa nu
ti- l �mparta?esc ?i tie.
Cum Pim �?i scrie versurile �n germana, Margot a trebuit
sa se ocupe de traducere. Judeca ?i tu daca Margot
nu s- a achitat excelent de sarcina pe care ?i- a asumat- o
de bunavoie. Dupa obi?nuita succinta trecere �n revista
a evenimentelor de peste an, poemul continua astfel:
Cum dintre to?i cea mai t�nara e?ti
U?or nu ?i- e, caci mereu te treze?ti
Ca to?i te �nva?a cum trebuie sa traie?ti:
�Asculta la noi� � �Noi ?tim ce vorbim.�
�Motive multe avem convin?i sa fim
Ca pricepem ce merge ?i ce se cuvine.�
Da, da, a?a- i de mult ?i tot mai ?ine.
Nu conteaza ce tu �nsu?i gre?e?ti,
De aceea pe altul u?or dojene?ti.
Ce altul gre?e?te at�rna greu,
Iar pentru noi, ca parin?i, nu-i mereu
Simplu sa judecam foarte drept,
Pe batr�ni sa- i dojene?ti e suspect.
Cu- at�?ia mo?i ?i at�tea babe pe cap,
N- ai �ncotro, le- nghi?i morala ca pe- un hap
125
Amar, desigur, dar a?a macar te lasa
Sa- ?i vezi de treaba, ?i- ai lini?te �n casa.
Lunile de- aici nu- s timp pierdut,
Asta oricum tu �nsa?i n- ai fi vrut,
Dar �nva?�nd ?i citind car?i la r�nd,
Ce- i �plictiseala� nu- ?i trece nici macar prin g�nd.
Cu mult mai grea e �nsa �ntrebarea
�Ce sa �mbrac? Caci orice- a? vrea
Mi- e mult prea mic. ?i pantaloni nu am,
Iar bluza nu m- acopera nici c�t un ham.
?i- apoi, pantofii, vai, cum ma ranesc
Sa- i mai �ncal? nu vreau sa ma g�ndesc.�
Da, cine zece centimetri cre?te
Nimic nu poate �mbraca, fire?te.
La pasajul �n care este vorba de m�ncare, Margot n- a
mai reu?it sa gaseasca rime, a?a ca- l las deoparte cu totul.
Nu- i a?a ca- ti place poemul meu?
�n rest, am fost foarte rasfatata ?i am primit �n dar
foarte multe lucruri frumoase. Printre altele, o carte groasa
pe tema mea preferata, mitologia Eladei ?i a Romei. Nu
ma pot pl�nge nici de lipsa dulciurilor, caci toti au apelat
la ultimele lor rezerve. Fiind cea mai mica �n familia de
clandestini, am fost �ntr- adevar onorata mai mult dec�t
mi se cuvine.
A ta, Anne
126
MARTI, 15 IUNIE 1943
Draga Kitty,
S- au �nt�mplat o sumedenie de lucruri, dar de cele
mai multe ori ma g�ndesc ca toata flecareala mea neinteresanta
te plictise?te foarte tare ?i ca te bucuri atunci
c�nd nu prime?ti at�tea scrisori. De aceea �ti voi prezenta
noutatile pe scurt.
Domnul Voskuijl n- a fost operat la stomac. C�nd l- au
pus pe masa de operatie ?i i- au deschis stomacul, doctorii
?i- au dat seama ca avea un cancer incurabil, care avansase
deja at�t de mult, �nc�t nu mai putea fi operat. A?a ca
l- au cusut la loc, l- au tinut trei saptam�ni la pat ?i i- au
dat sa man�nce bine, iar apoi l- au trimis acasa. Dar au
facut o gre?eala de neiertat, ?i anume i- au spus sarmanului
om exact la ce trebuie sa se a?tepte. Nu mai e �n stare sa
lucreze, sta acasa, �nconjurat de cei opt copii ai sai, ?i mintea
�i e macinata doar de g�ndul mortii apropiate. Mi- e
o mila nespusa de el ?i- mi pare rau ca nu putem ie?i pe
strada, altfel �n mod sigur l- a? vizita des, ca sa- i mai distrag
g�ndurile. Pentru noi este o catastrofa faptul ca bunul
Voskuijl nu ne mai tine la curent cu ce se �nt�mpla �n
depo zit ?i cu ce se mai aude. El era ajutorul nostru cel
mai bun �n privinta prudentei; �i simtim foarte tare lipsa.
Luna viitoare ne vine r�ndul sa predam aparatul de
radio. Kleiman are acasa, ilegal, un aparat mic pe care- l
vom primi �n schimbul aparatului nostru mare Philips.
Pacat ca trebuie predata aceasta frumoasa piesa de mobi -
lier, dar o casa �n care se ascund oameni nu trebuie �n
nici un caz sa atraga deliberat atentia autoritatilor. Radi -
oul cel mic �l punem sus, bine�nteles. Acolo unde sunt
evrei clandestini ?i bani clandestini, se potrive?te foarte
bine ?i un radio clandestin.
127
Toata lumea �ncearca sa faca rost de un aparat vechi
pe care sa- l predea �n locul propriei �surse de �ncurajare�.
E foarte adevarat ca, atunci c�nd ve?tile de afara devin
tot mai rele, radioul cu vocea lui miraculoasa ne ajuta sa
nu ne pierdem curajul ?i sa spunem de fiecare data:
�Capul sus! Curaj! Vor veni ?i vremuri mai bune!�
A ta, Anne
DUMINICA, 11 IULIE 1943
Draga Kitty,
Ca sa revin pentru a nu ?tiu c�ta oara la tema educatiei,
trebuie sa- ti spun ca- mi dau foarte multa osteneala
sa fiu serviabila, amabila ?i draguta ?i sa fac totul �n a?a
fel �nc�t ploaia de repro?uri sa se transforme �ntr- o burnita.
C�nd nu pui deloc suflet, este al naibii de greu sa te
porti exemplar cu oameni pe care nu- i poti suporta. Dar
vad ca �ntr- adevar ma descurc bine cu un pic de ipocrizie
�n loc sa- mi pastrez vechiul obicei ?i sa spun fiecaruia
verde- n fata ce cred (cu toate ca nimeni nu ma �ntreaba
niciodata ce parere am ?i nu pune pret pe ea). Fire?te
ca- mi ies din rol foarte des ?i nu- mi pot stap�ni furia �n
fata anumitor nedreptati, astfel ca, pret de patru saptam�ni,
iar se b�rfe?te pe seama celei mai obraznice fete
din lume. Nu ti se pare ca uneori sunt de compatimit?
E bine macar ca nu sunt suparacioasa, altfel m- a? �nacri
?i mi- a? pierde buna dispozitie. De cele mai multe ori,
vad partea umoristica a mustrarilor, dar asta �mi reu?e?te
mai bine atunci c�nd altcineva �ncaseaza perdaful, nu
c�nd victima sunt chiar eu.
128
�n plus, am decis (dupa o �ndelungata chibzuinta) sa
renunt la lectiile de stenografie. �n primul r�nd ca sa pot
consacra mai mult timp celorlalte materii ?i �n al doilea
r�nd din cauza ochilor, caci s- a �nt�mplat o adevarata
catas trofa. Am ajuns foarte mioapa ?i ar fi trebuit de mult
sa port ochelari. (Pfui, ce fata de bufnita o sa am!) Dar
?tii ?i tu, clandestinii�
Ieri, toata casa n- a vorbit despre nimic altceva dec�t
ochii Annei, fiindca mama propusese s- o trimita pe
doamna Kleiman cu mine la oculist. C�nd am auzit asta,
am simtit o clipa ca se �nv�rte?te lumea cu mine, caci
nu- i chiar o nimica toata. Pe strada! �nchipuie- ti ?i tu,
pe strada! De neimaginat. Mai �nt�i m- am speriat de
moarte, apoi m- a cuprins bucuria. Dar lucrurile n- au
fost a?a de simple, caci instantele care trebuie sa decida
asupra unei asemenea actiuni nu s- au pus de- acord prea
repede. Mai �nt�i trebuiau c�ntarite toate dificultatile ?i
toate riscurile, chiar daca Miep voia sa porneasca la drum
cu mine numaidec�t. �mi scosesem deja pardesiul gri din
?ifonier, dar mi- era a?a de mic, �nc�t ai fi zis ca apartine
surorii mele mai mici. Tivul s- a descusut ?i nasturii nu
se mai pot �ncheia. Sunt �ntr- adevar curioasa ce- o sa iasa
din asta, dar nu cred ca planul va fi pus �n practica, fiind -
ca �ntre timp englezii au debarcat �n Sicilia, iar tata se- a? -
teapta din nou la un �deznodam�nt rapid�.
Bep ne da mie ?i lui Margot multe sarcini de birou.
Pentru noi doua, e important ce facem, iar pe ea o ajuta
mult. Oricine poate sa claseze corespondenta ?i sa completeze
registrul de v�nzari, �nsa noi facem asta cu o acurate?e
ie?ita din comun.
Miep vine mereu �ncarcata ca un magar. Aproape �n
fiecare zi reu?e?te sa faca rost de legume pe care le aduce
129
pe bicicleta, �n saco?e mari de cumparaturi. Tot ea aduce
�n fiecare s�mbata c�te cinci carti de la biblioteca. A?teptam
mereu cu nerabdare sa vina s�mbata, ca sa vina ?i
car tile. Parca am fi ni?te copii mici care primesc cadouri.
Ceilalti oameni nu pot ?ti c�t de mult �nseamna cartile
atunci c�nd trebuie sa stai �nchis undeva. Lectura, studiul
?i radioul sunt singurele noastre distractii.
A ta, Anne
MARTI, 13 IULIE 1943
Cea mai buna masuta
Cu permisiunea tatei, l- am �ntrebat ieri dupa- amiaza
pe Dussel daca ar vrea sa fie at�t de amabil ?i sa accepte
(foarte politicos, nu- i a?a?) sa folosesc masuta noastra de
doua ori pe saptam�na, �ntre patru ?i cinci ?i jumatate.
Oricum stau �n fiecare zi acolo de la doua ?i jumatate
p�na la patru, c�t doarme Dussel, dar �n restul timpului
camera ?i masuta sunt zona interzisa. Dincolo, �n camera
noastra comuna, este prea multa agitatie dupa- amiaza ?i
nu se poate lucra. De altfel, ?i tatei �i place sa stea uneori
dupa- amiaza la birou ?i sa lucreze.
Aveam deci motive �ntemeiate, iar �ntrebarea n- am
pus- o dec�t din pura politete. Da� ce crezi ca a raspuns
marele savant Dussel? �Nu.� Un �nu� sec ?i categoric.
Am fost indignata ?i nu m- am lasat cu una, cu doua,
a?a ca l- am �ntrebat care e motivul �nu�- ului. Dar am
primit un du? rece. Iata ce salva de vorbe a urmat: �?i
eu trebuie sa lucrez. Daca nu pot lucra dupa- amiaza,
nu- mi mai ram�ne nici un pic de timp. Trebuie sa- mi
130
ter min treaba, altfel am �nceput totul degeaba. Ce faci
tu nu- i treaba serioasa. Mitologie � ce treaba mai e ?i
asta? Nici tricotatul ?i cititul nu �nseamna munca. La
masuta stau eu ?i a?a va fi ?i de- acum �nainte!�
I- am raspuns: �Domnule Dussel, munca mea e foarte
serioasa. Nu pot lucra dupa- amiaza dincolo ?i va rog respectuos
sa reconsiderati rugamintea mea!�
Rostind aceste cuvinte, Anne se �ntoarse ofensata ?i
se purta de parca savantul doctor s- ar fi evaporat. Fierb�nd
de furie, mi se parea ca Dussel e �ngrozitor de
nepo liticos (?i chiar a?a era), iar eu foarte amabila.
Seara, c�nd am putut sa stau putin de vorba cu Pim,
i- am spus cum s- au petrecut lucrurile ?i am discutat cu
el ce trebuie sa fac mai departe, caci nu voiam sa renunt,
�nsa preferam sa ma descurc singura. Pim mi- a explicat
�n linii mari cum trebuia sa abordez problema, dar a
insistat sa a?tept mai bine p�na a doua zi, caci eram
sures citata.
N- am tinut seama de acest ultim sfat ?i seara, dupa
spalatul vaselor, l- am a?teptat pe Dussel. Pim era a?ezat
l�nga noi, �n camera, ?i asta ma facea sa fiu foarte calma.
Am �nceput: �Domnule Dussel, am impresia ca n- ati
gasit de cuviinta sa analizati mai atent problema pe care
o aveti cu mine, �nsa va rog totu?i s- o faceti.�
Afi?�nd cel mai amabil z�mbet, Dussel a replicat:
�Sunt dispus sa vorbesc absolut oric�nd despre aceasta
ches tiune, rezolvata �ntre timp!�
Am continuat discutia, �ntrerupta permanent de Dussel:
�La �nceput, c�nd ati ajuns aici, am convenit ca vom
folosi �mpreuna aceasta camera. Deci, daca �mpartirea ar
fi echitabila, dumneavoastra ar trebui sa aveti dimineata,
iar eu toata dupa- amiaza! Dar eu nici macar nu cer at�t,
131
a?adar mi se pare ca doua dupa- amiezi pe saptam�na
sunt totu?i o solutie dreapta.�
Auzind asta, Dussel a sarit �n sus de parca l- ar fi �mpuns
cineva cu un ac: ��n nici un caz nu- i treaba ta sa judeci
aici ce- i drept. ?i eu unde sa stau? O sa- l rog pe domnul
Van Daan sa faca pentru mine o debara �n pod, sa am ?i
eu unde sa stau. Nicaieri nu pot sa lucrez �n lini? te. Cu
tine, tot timpul se- ajunge la cearta. Daca sora ta, Margot,
care ar avea chiar mai multe motive s- o faca, ar veni la
mine cu aceea?i rugaminte, nici nu mi- ar trece prin cap
s- o refuz, �nsa pe tine��
?i- apoi iar a �nceput cu mitologia ?i tricotatul, iar Anne
s- a simtit din nou jignita. M- am facut ca nu- mi pasa ?i
l- am lasat sa spuna tot ce- avea de spus. �Dar cu tine nu se
poate sta de vorba. E?ti o egoista neru?inata, nu te intereseaza
altceva dec�t sa- ti impui vointa, ?i toti ceilalti trebuie
sa se dea la o parte. N- am mai vazut un asemenea copil.
Dar, p�na la urma, ma vad silit totu?i sa- ti fac pe plac, altfel
o s- aud mai t�rziu ca Anne Frank a picat la examen
pentru ca domnul Dussel n- a vrut sa- i cedeze masuta!�
?i- a tot continuat a?a, fara sa se mai opreasca. �ntr- un
sf�r?it, totul se transformase �ntr- un asemenea torent,
�nc�t aproape ca nu- l mai puteam urmari. �n clipa aia
mi- a trecut prin minte: ��i dau numaidec�t una peste
bot de- l fac sa zboare �n perete cu toate minciunile lui!�
?i �n clipa urmatoare mi- am zis: �Stai calma, individul
asta nu merita sa- ti faci at�tia nervi.�
�n cele din urma, domnul Dussel s- a potolit ?i, cu o fata
pe care se putea citi ?i furie, ?i triumf, a ie?it din camera,
lu�ndu- ?i cu el ?i paltonul cu buzunarele pline cu merinde.
Am alergat la tata ?i, �n ipoteza ca n- ar fi urmarit discutia
noastra, i- am spus toata povestea. Pim s- a hotar�t
132
sa stea de vorba cu Dussel chiar �n acea seara, ceea ce s- a
?i �nt�mplat. Au vorbit mai bine de o jumatate de ora.
Mai �nt�i s- a pus problema daca Anne trebuia sau nu sa
stea la masuta. Tata i- a amintit lui Dussel ca mai abordasera
o data acest subiect ?i ca i- ar fi dat dreptate lui
Dussel pentru a nu- l nedreptati pe cel mai �n v�rsta �n
fata celui t�nar, �nsa �nca de pe- atunci nu i se paruse a fi
ceva echitabil. Dussel a fost de parere ca eu n- am voie sa
vorbesc despre el ca despre un intrus care pune stap�nire
pe tot, �nsa tata l- a contrazis categoric, caci ma auzise el
�nsu?i ?i ?tia ca nu scosesem nici o vorba despre asta. ?i
schimbul de replici a continuat, tata lu�ndu- mi apararea
�n chestiunea egoismului ?i a �treburilor inutile�, iar Dussel
bombanind tot timpul.
�n cele din urma, Dussel a trebuit sa cedeze totu?i, iar
eu am ob?inut dreptul de a lucra doua dupa- amiezi pe
saptam�na fara sa fiu deranjata. Dussel a facut o mutra
plouata, doua zile n- a vorbit cu mine ?i nu s- a lasat p�na
nu ?i- a revendicat locul la masuta �ntre cinci ?i cinci ?i
jumatate. Infantil, bine�nteles.
Un om care a trecut deja de 54 de ani ?i are �nca asemenea
apucaturi pedante ?i meschine nu va scapa niciodata
de ele � asta- i natura lui.
VINERI, 16 IULIE 1943
Draga Kitty,
�nca o spargere, �nsa de data asta una adevarata!
Azi- di mineata la ora ?apte, Peter a cobor�t ca de obicei
�n depozit ?i a vazut numaidec�t ca at�t u?a depozitului,
c�t ?i u?a de la strada erau deschise. L- a anuntat imediat
133
pe Pim care, aflat �n biroul privat, a reglat radioul pe postul
german ?i a �nchis u?a. Apoi au urcat �mpreuna. Consemnul
obi?nuit �n asemenea situatii �Nu te spala, stai
nemi?cat, fii gata �mbracat la ora opt, nu te duce la toaleta!�
a fost respectat ca- ntotdeauna �ntocmai. Toti opt
ne- am bucurat ca dormiseram bine noaptea ?i nu auziseram
nimic. Am fost toti un pic indignati ca �ntreaga
dimineata n- a urcat nimeni la etajul nostru, iar domnul
Kleiman ne- a tinut �n suspans p�na la unsprezece ?i juma -
tate. Ne- a spus ca hotii sparsesera u?a exterioara ?i fortasera
u?a de la depozit cu o ranga. �nsa �n depozit nu era
cine ?tie ce de furat, de aceea hotii ?i- au �ncercat noro -
cul un etaj mai sus. Au luat doua casete de bani cu patru -
zeci de guldeni, carnete de cecuri po?tale ?i bancare ?i,
cel mai grav, tiche tele pentru toate ratiile noastre de
zahar, �n total 150 de kilograme. Nu va fi u?or sa facem
rost de tichete noi.
Domnul Kugler crede ca acest spargator face parte din
aceea?i banda cu cel care a fost aici acum ?ase saptam�ni
?i a �ncercat sa deschida toate trei u?ile (o u?a de la depozit,
doua u?i de intrare �n casa), dar atunci n- a reu?it.
Incidentul a st�rnit din nou un pic de agitatie �n
cami nul nostru, dar se pare ca Anexa nu poate trai altfel.
Ne- am bucurat bine�nteles ca ma?inile de scris ?i casa de
marcat erau �n siguranta �n ?ifonierul nostru.
A ta, Anne
P.S. Debarcarea �n Sicilia. Iara?i un pas mai aproape
de�!
134
LUNI, 19 IULIE 1943
Draga Kitty,
Duminica, Amsterdam Nord a fost bombardat foarte
puternic. Distrugerile trebuie sa fie �ngrozitoare, strazi �ntregi
zac �n ruine ?i va trece mult timp p�na c�nd vor fi
sco?i oamenii prin?i sub dar�maturi. P�na acum sunt 200
de morti ?i nenumarati raniti, iar spitalele sunt ticsite. Se
vorbe?te despre copii care, pierduti, �?i cauta parintii
morti printre ruinele fumeg�nde. D�rd�i ?i- acum c�nd
ma g�ndesc la bubuiturile surde, trepidante din departare,
care au fost pentru noi semnul nimicirii apropiate.
VINERI, 23 IULIE 1943
Pe moment, Bep �?i poate procura din nou caiete, mai
ales dintre cele tip jurnal ?i tip registru, numai bune pentru
contabila de sora- mea! Sunt ?i alte caiete de v�nzare,
dar nu ma �ntreba ce fel ?i pentru c�t timp. �n prezent,
caie tele poarta mentiunea �Disponibile fara tichet�. Ca
tot ce se vinde �nca �fara tichet�, sunt sub orice critica. Un
astfel de caiet se compune din douasprezece pagini de h�rtie
cenu?ie, cu linii str�mbe ?i �nghesuite. Margot se g�nde?te
sa urmeze un curs de caligrafie. Eu am �ndemnat- o
sa faca asta. Mama nu vrea nici �n ruptul capului sa fac ?i
eu cursul, din cauza problemelor mele cu ochii. Mi se pare
o prostie. Ca fac un lucru sau altul, totuna e.
Fiindca n- ai trecut �nca printr- un razboi, Kitty, ?i, �n
ciuda tuturor scrisorilor mele, nu ?tii prea multe despre
ce �nseamna sa te ascunzi, o sa- ti spun, ca sa te amuzi,
care- i prima dorinta a fiecaruia dintre noi opt dupa ce
vom ie?i de- aici.
135
Margot ?i domnul Van Daan �?i doresc cel mai mult
o cada cu apa fierbinte, umpluta p�na sus, �n care sa stea
cel putin o jumatate de ora. Doamna Van Daan ar prefera
sa man�nce numaidec�t ni?te prajituri. Dussel nu ?tie
dec�t de Charlotte a lui, iar mama, de cea?ca ei de cafea.
Tata s- ar duce la domnul Voskuijl, Peter �n ora? ?i la cine -
ma, iar eu, de- at�ta fericire, n- a? ?ti cu ce sa �ncep.
Cel mai tare �mi doresc o locuinta proprie, libertate
de mi?care ?i, �n sf�r?it, sa fiu ajutata din nou la teme,
deci sa ma �ntorc la ?coala!
Bep ne- a oferit fructe. Costa o nimica toata. Strugurii:
5 guldeni kilogramul, agri?ele: 1,40 guldeni, 1 piersica:
50 de centi, 1 kilogram de pepene: 1,50 guldeni. Nu- i
de mirare ca �n fiecare seara apare �n ziar, cu litere de-o
?chioapa: �Umflarea preturilor �nseamna escrocherie!�
LUNI, 26 IULIE 1943
Draga Kitty,
Ieri a fost o zi furtunoasa ?i suntem �nca agitati. De
fapt, ne- ai putea �ntreba daca se �nt�mpla sa treaca aici
vreo zi fara agitatie.
De dimineata, la micul dejun, a fost mai �nt�i o prealarma,
dar nu ne- am sinchisit, fiindca asta �nseamna ca
avioanele zboara deasupra litoralului. Dupa micul dejun
m- am �ntins o ora, caci ma durea foarte tare capul, iar
apoi am cobor�t �n birou. Se facuse aproape doua. La
doua ?i jumatate, Margot ?i- a terminat munca de birou;
nici n- a apucat sa- ?i str�nga lucrurile, ca sirenele au ?i
�nce put sa urle, a?a ca m- am dus cu ea din nou sus. Era
?i tim pul, caci dupa cinci minute a �nceput sa se traga
136
puternic, a?a ca ne- am oprit pe hol. ?i, �ntr- adevar, iata
ca toata casa se zguduia ?i cadeau bombe. Am lipit str�ns
de mine �geanta de fuga�, mai degraba ca sa am ceva de
tinut �n m�na dec�t ca sa fug, caci oricum nu putem ie?i
de- aici. �n cel mai rau caz, strada ne primejduie?te viata
tot at�t c�t un bombardament. Dupa o jumatate de ora,
zgomotul avioanelor s- a mai atenuat, �nsa intensitatea
activitatilor din casa a crescut. Peter a cobor�t de la postul
lui de observatie din partea din fata a mansardei.
Dussel era �n biroul dinspre strada, doamna Van Daan
se simtea �n siguranta �n biroul privat, domnul Van
Daan urmarise totul din pod, iar noi, de pe palier, ne
�mpra?tiaseram la r�ndul nostru pentru a vedea cum se
�nalta coloane de fum deasupra r�ului IJ. Cur�nd a �nce -
put sa se simta peste tot miros de incendiu, iar afara ai fi
zis ca plute?te o ceata deasa.
De?i un incendiu at�t de mare nu ofera un spectacol
placut ochiului, pentru noi, din fericire, greul trecuse ?i
fiecare ?i- a reluat activitatea. Seara, la masa: alarma aeri -
ana. Aveam m�ncare buna, �nsa a fost de- ajuns sa aud
sirena ca mi- a trecut toata pofta. Dar nu s- a �nt�mplat
nimic ?i, dupa trei sferturi de ora, pericolul trecuse. Tocmai
urma sa spalam vasele: alarma aeriana, �mpu?caturi,
�ngrozitor de multe avioane. �O, Doamne! De doua ori
�n aceea?i zi, asta- i prea de tot�, ne g�ndeam toti, dar nu
era nimic de facut. Iara?i a plouat cu bombe, de data asta
�n cealalta parte, �n Schiphol, dupa cum relateaza englezii.
Avioanele coborau �n picaj, urcau iara?i, aerul ?uiera
?i totul era cum nu se poate mai �nspaim�ntator. �n fiecare
clipa, �mi ziceam �n sinea mea: �Acum o sa cada,
gata, e sf�r?itul.�
Te- asigur ca la noua, c�nd m- am dus sa ma culc, �nca
�mi tremurau picioarele. Fix la douasprezece, m- am trezit:
137
avioane! Dussel tocmai se dezbraca. Fara sa- mi pese de
asta, la prima �mpu?catura am sarit din pat, perfect
treaza. P�na la unu am stat dincolo, la unu ?i jumatate
eram la mine �n pat, la doua din nou la tata, ?i avioanele
continuau sa zboare. Apoi nu s- a mai tras deloc ?i am
putut sa ma �ntorc �acasa�. Am adormit la doua ?i juma -
tate. Ora ?apte. Cum stateam �n pat, m- am trezit brusc
�n capul oaselor. Van Daan era cu tata. Hoti, a fost primul
meu g�nd. �Tot�, l- am auzit pe Van Daan spun�nd
?i m- am g�ndit ca se furase tot. Dar nu, de data asta era
o veste minunata, a?a cum nu mai primiseram de luni
de zile, ba poate niciodata �n toti anii razboiului. Mussolini
demisionase, regele- �mparat al Italiei preluase conducerea
guvernului.
Am jubilat. Dupa toate grozaviile de ieri, �n sf�r?it
ceva bun ?i� speranta! Speranta ca se apropie sf�r?itul
razboiului! Speranta de pace!
Kugler a trecut pe- aici ?i ne- a spus ca fabrica Fokker
fusese grav afectata. �ntre timp, azi- dimineata, am avut
iara?i parte de alarma aeriana, cu avioane care ne- au survolat,
?i- apoi de �nca o prealarma. Ma sufoc de at�tea
alarme, duc lipsa de somn ?i n- am nici un chef de treaba.
Dar acum ne tine totu?i trezi tensiunea provocata de
�nt�m plarile din Italia ?i speranta �n sf�r?itul anului�
A ta, Anne
JOI, 29 IULIE 1943
Draga Kitty,
Doamna Van Daan, Dussel ?i cu mine tocmai spalam
vasele, iar eu eram neobi?nuit de lini?tita, lucru rarisim,
138
care n- avea cum sa nu- i surprinda. Pentru a preveni
�ntre barile, am cautat deci repede un subiect de discutie
destul de neutru ?i m- am g�ndit ca o carte precum Henri
van de Overkant ar �ndeplini aceasta condi?ie. Dar �mi
facusem gre?it socoteala; c�nd nu ma dojene?te doamna
Van Daan, o face domnul Dussel. Lucrurile s- au �nt�mplat
cam a?a: domnul Dussel ne recomandase �n mod
special aceasta carte, consider�nd- o excelenta. Lui Margot
?i mie nu ni s- a parut �nsa nici pe departe excelenta.
Personajul baiatului era bine schitat, �nsa restul� mai
bine tac. Cam a?a suna remarca facuta de mine �n timp
ce spalam vasele, iar asta a facut sa se reverse asupra- mi
o imensa �ncarcatura de repro?uri.
�Cum poti tu sa �ntelegi psihicul unui barbat? Cel al
unui copil nu- i a?a de dificil (!). E?ti mult prea mica pentru
o asemenea carte, nici macar un adult de douazeci
de ani n- ar �ntelege- o.� (Atunci de ce ne- a recomandat
at�t de calduros aceasta carte tocmai lui Margot ?i mie?)
Dupa care Dussel ?i doamna Van Daan au continuat
la unison: �?tii mult prea multe lucruri care nu sunt
potri vite v�rstei tale, ai o educatie total gre?ita. Mai t�rziu,
c�nd o sa fii mai mare, n- o sa te mai poti bucura de nimic
?i o sa spui: am citit deja asta �n car?i acum douazeci de
ani. Trebuie sa te grabe?ti daca vrei sa- ti gase?ti un sot ori
sa te �ndragoste?ti, altfel cu siguranta totul te va dezamagi.
�n teorie, ?tii tot, doar practica �ti mai lipse?te!�
Po?i sa- ?i imaginezi situatia mea? M- am mirat eu �nsami
ca am reu?it sa raspund calm. �Poate dumneavoastra
credeti ca sunt prost educata, dar nu toata lumea va
�mparta?e?te opinia.�
Atunci c�nd ma at�ta �mpotriva parintilor mei, ei cred
�n mod cert ca-mi dau o buna educatie, caci procedeaza
139
deseori a?a. ?i sa nu-i spui unei fete de v�rsta mea nimic
despre anumite lucruri este excelent. Rezultatele unei
astfel de educatii sunt c�t se poate de evidente.
�n acel moment a? fi vrut sa- i pocnesc �n fata pe cei
doi care se distrau at�ta pe seama mea. �mi ie?isem din
fire ?i- mi venea sa numar �ntr- adevar zilele (daca a? fi
?tiut unde sa ma opresc) ce ma desparteau de clipa �n
care aveam sa scap de oamenii a?tia.
E o figura aceasta doamna Van Daan! Ar trebui luata
drept exemplu� dar un exemplu prost! Doamna Van
Daan, se ?tie, e foarte indiscreta, egoista, vicleana, calcu -
lata ?i imposibil de multumit. La toate astea se adauga
vanitatea ?i cochetaria. Este � lucru incontestabil� o persoana
extrem de dezagreabila. A? putea umple volume
�ntregi scriind despre doamna Van Daan ?i, cine ?tie,
poate ca �ntr- o buna zi am s- o ?i fac. Un pic de lustru
exterior este la �ndem�na oricui. Doamna Van Daan este
amabila cu strainii, mai ales cu barbatii, ?i, daca n- o cuno?ti
dec�t de foarte putin timp, asta te induce �n eroare.
Mama o crede prea proasta ca sa merite sa spuna vreo
vorba despre ea, Margot prea insignifianta, Pim prea
ur�ta (la propriu ?i la figurat), iar eu am ajuns la concluzia,
dupa ce m- am g�ndit �ndelung, caci nu plec niciodata
de la vreo idee preconceputa, ca merita toate cele
trei calificative, ba chiar mult mai mult dec�t at�t. Av�nd
ea a?a de multe �nsu?iri proaste, de ce a? pomeni- o doar
pe una dintre ele?
A ta, Anne
P.S. Cititorul este rugat sa tina seama de faptul ca
atunci c�nd a fost scrisa aceasta istorisire furia autoarei
�nca nu se domolise!
140
MARTI, 3 AUGUST 1943
Draga Kitty,
Cu politica merge excelent. �n Italia a fost interzis
partidul fascist. �n multe locuri, poporul lupta �mpotriva
fasci?tilor, �n batalia asta fiind angrenati ?i soldati. Cum
poate a?a o tara sa continue razboiul �mpotriva Angliei?
Frumosul nostru aparat de radio a fost luat saptam�na
trecuta. Dussel s- a suparat foarte tare pe Kugler fiindca
l- a predat la data stabilita. Dussel scade �n ochii mei tot
mai mult, a ajuns deja aproape sub zero. Tot ce spune
despre politica, istorie, geografie ?i alte subiecte este a?a
de ridicol, �nc�t aproape nu �ndraznesc sa repet. Hitler
va disparea din istorie. Portul din Rotterdam este mai
mare dec�t cel din Hamburg. Englezii sunt idioti fiindca
nu bombardeaza acum Italia s- o rada de pe fata pam�ntului
etc. etc.
A avut loc un al treilea bombardament. Am str�ns din
dinti ?i am facut astfel exerci?ii de curaj.
Doamna Van Daan, care �ntotdeauna a spus �Da� sa
vina odata!� ?i �Mai bine un sf�r?it groaznic dec�t nici
un sf�r?it�, este acum cea mai fricoasa dintre noi toti.
Azi- dimineata a tremurat ca varga, ba chiar a izbucnit �n
lacrimi. Sotul ei, cu care tocmai cazuse din nou la pace
dupa o saptam�na de certuri, a consolat- o. Mi- a fost
de- ajuns sa privesc acest spectacol, ?i era c�t pe ce sa
devin sentimentala.
Sa ai pisici nu �nseamna doar avantaje; acest fapt a fost
dovedit de Mouschi fara echivoc. Toata casa e plina de
purici ?i flagelul se extinde pe zi ce trece. Domnul Kleiman
a presarat pudra galbena �n toate colturile, �nsa puricilor
pu?in le pasa. Asta ne umple pe toti de nervi. Avem
tot timpul senzatia ca ne umbla ceva pe brate, picioare
141
sau alte parti ale corpului, de aceea multi dintre locatari
fac exercitii de gimnastica pentru a se uita �n spate, din
pozitia st�nd �n picioare, la ce au pe picior sau pe g�t.
Acum lipsa noastra de mi?care se razbuna; suntem prea
�ntepeniti ca sa rasucim g�tul cum trebuie. A trecut mult
timp de c�nd am renuntat la adevarata gimnastica.
A ta, Anne
MIERCURI, 4 AUGUST 1943
Draga Kitty,
Acum, dupa mai bine de un an de c�nd suntem locatari
ai Anexei, ?tii c�te ceva despre viata noastra, �nsa
nu- ti pot oferi chiar toate informatiile. Totul este at�t
de diferit de ce se �nt�mpla �n vremuri normale ?i cu oameni
normali. Ca sa- ?i faci totu?i o imagine ceva mai
exacta a vietii noastre, de- acum �ncolo �ti voi descrie din
c�nd �n c�nd o parte dintr- o zi obi?nuita. Astazi �ncep
cu seara ?i noaptea.
La ora noua seara �ncepe �n Anexa agitatia de dinaintea
mersului la culcare, ?i chiar e vorba �ntotdeauna de o agitatie
grozava. Se dau scaunele la o parte, se scot paturile,
se desfac paturile, nimic nu ram�ne acolo unde- i e locul
peste zi. Eu dorm pe divanul cel mic care n- are nici 1,50
metri. Deci trebuie prelungit cu ni?te scaune. Plapumile
de puf, cear?afurile, pernele, paturile � toate sunt aduse
din patul lui Dussel, unde sunt depozitate �n timpul zilei.
De dincolo se aude un sc�rt�it groaznic: este patul
pliant al lui Margot. Alte cuverturi ?i perne, toate pentru
a face putin mai confortabile sc�ndurile de lemn. Sus parca
s- a dezlantuit o furtuna, dar nu- i dec�t patul doamnei
142
Van Daan, care tocmai este �mpins la fereastra pentru ca
�naltimea Sa �n jachetica ei roz de noapte sa poata simti
�n narile micute �ntepaturile aerului proaspat.
Ora noua: Dupa Peter, intru eu �n baie, unde �mi fac
o toaleta amanun?ita. Nu de putine ori (dar numai �n
lunile, saptam�nile sau zilele fierbinti), se �nt�mpla ca �n
apa de baie sa pluteasca ?i c�te un purice mic. Apoi spalat
pe dinti, pus parul pe bigudiuri, curatat unghiile, folosit
tampoane de vata �mbibata �n apa oxigenata (pentru �nal -
birea firelor negre de mustata), ?i toate astea �n nici o juma -
tate de ora.
Noua ?i jumatate: Pus repede halatul de baie. Cu
sapu nul �ntr- o m�na, oala de noapte, agrafele, bigudiurile
?i vata �n cealalta, ma grabesc sa ies din baie; sunt chemata
de cele mai multe ori �napoi din cauza firelor de
par care, �n bucle gratioase, dar nu tocmai placute pentru
cel care se spala dupa mine, desfigureaza chiuveta.
Ora zece: �nt�i camuflare, apoi noapte buna! Mai bine
de un sfert de ora sc�rt�it de paturi ?i suspine ale arcurilor
stricate, apoi lini?te totala. Cel putin daca vecinii de
sus nu se cearta �n pat.
Unsprezece ?i jumatate: U?a de la baie sc�rt�ie. O raza
subtire de lumina patrunde �n camera. Sc�rt�it de pantofi,
un palton mare, mai mare dec�t barbatul care- l
poarta� Dussel se �ntoarce de la schimbul de noapte
din biroul lui Kugler. Zece minute de t�r?�it picioare pe
podea, f�?�it de h�rtii (de la alimentele pe care le ascun -
de), apoi se face patul. Dupa care silueta dispare iara?i ?i
nu se mai aude dec�t din c�nd �n c�nd c�te un mic zgomot
suspect de la toaleta.
�n jurul orei trei: Trebuie sa ma scol ca sa fac treaba
mica �n cutia de tabla de sub pat, sub care, din motive de
143
precautie, s- a pus ?i un covora? de cauciuc pentru situatia
�n care s- ar scurge ceva. C�nd trebuie sa se �nt�mple asta,
�mi tin �ntotdeauna respiratia, caci jetul se revarsa �n
cutie ca o cascada de munte. Apoi cutia revine la locul
ei ?i silueta �n cama?a alba de noapte, care o face pe Margot
sa exclame �n fiecare seara: �O, ce indecenta cama?a
de noapte!�, se baga �napoi �n pat. Aproape un sfert de
ora, o anumita persoana continua sa asculte zgomotele
noptii. Mai �nt�i, daca nu cumva jos s- ar putea sa fie un
hot, apoi zgomotele venite dinspre diversele paturi de
deasupra, de- alaturi ?i din camera, zgomote din care, �n
general, se poate deduce daca diver?ii locatari ai casei
dorm ori �?i petrec noaptea �n semitrezie. Aceasta ultima
situatie nu- i placuta, mai ales c�nd este vorba despre un
membru al familiei cu numele de dr. Dussel. Mai �nt�i
aud un zgomot slab, ca de pe?te gata sa se sufoce. Se
repeta de vreo zece ori, apoi se umecteaza pe- ndelete
buzele, altern�ndu- se cu mici plescaieli de limba, urmate
de rasuciri prelungite �n pat, de pe- o parte pe alta, ?i de
mutari ale pernelor. Cinci minute de lini?te totala, ?i apoi
aceasta secven?a de evenimente se repeta de cel putin
�nca trei ori, dupa care probabil ca doctorul a reu?it din
nou sa se cufunde pentru o vreme �n somn.
Se poate �nt�mpla ?i ca �n timpul noptii, �ntre unu ?i
patru, sa se auda �mpu?caturi. Nu pricep niciodata prea
bine despre ce- i vorba dec�t dupa ce, din obi?nuinta, am
?i sarit �n picioare l�nga pat. Uneori sunt a?a de visatoare,
�nc�t ma g�ndesc la verbe neregulate fran?uze?ti ori la
vreo mica cearta de sus. Abia c�nd totul s- a terminat, �mi
dau seama ca s- a tras ?i ca eu am ramas lini?tita �n came ra.
Dar de cele mai multe ori lucrurile se �nt�mpla cum am
spus mai sus. �n?fac o perna ?i o batista, �mi pun halatul
144
de baie ?i papucii ?i fug la tata, exact cum a scris Margot
�n poemul aniversar:
La primul bubuit, �n noapte, oare
C�nd sc�rt�ie o u?a cine- apare?
O perna, o batista, ?i- o copila�
Odata ajunsa l�nga patul mare, spaima cea mai mare
mi- a ?i trecut, �n afara de cazul �n care se trage foarte tare.
?apte fara un sfert: Trrrr� micul de?teptator care �?i
poate face auzit glasciorul la orice ora din zi (c�nd i se
cere ?i uneori chiar ?i fara a i se cere). Pac� poc, doamna
Van Daan l- a oprit. Trosc� Domnul Van Daan s- a sculat.
Pus apa la �ncalzit ?i- apoi repede la baie.
?apte ?i un sfert: U?a sc�rt�ie din nou. Dussel poate
merge la baie. Odata ramasa singura, �nlatur camuflajul�
?i �n Anexa a �nceput o noua zi.
A ta, Anne
JOI, 5 AUGUST 1943
Astazi sa trecem la pauza de pr�nz.
Este douasprezece ?i jumatate. Toata ga?ca respira u?urata.
Acum, cel putin, Van Maaren, omul cu trecut obscur,
?i De Kok1 s- au dus acasa.
Sus se aude cum doamna Van Daan trece aspiratorul
peste frumosul ?i singurul ei covora?. Margot �?i ia c�teva
carti sub brat ?i se duce sa- ?i tina lectiile �pentru copii
care �nt�mpina dificultati de �nvatare�, caci asta- i impresia
145
1. Este vorba despre magazioneri.
pe care ti- o face Dussel. Pim cu inseparabilul sau Dick -
ens se a?aza �ntr- un colt pentru a avea un pic de lini?te.
Mama alearga la etajul de deasupra ca s- o ajute pe gospodina
harnica, iar eu ma duc la baie ca sa fac un pic de
curatenie ?i sa ma spal ?i pe mine.
Unu fara un sfert: Cuibul se umple �ncet- �ncet. Mai
�nt�i domnul Gies, apoi Kleiman sau Kugler, Bep ?i
uneori, pentru un scurt ragaz, Miep.
Ora unu: Stau toti adunati �n jurul micului aparat de
radio ?i asculta cu atentie BBC- ul. Sunt singurele minute
c�nd locatarii Anexei nu- ?i taie unul altuia vorba, caci
pe cel care vorbe?te nu- l poate contrazice nici macar
domnul Van Daan.
Unu ?i un sfert: Marea �mparteala. Fiecare dintre cei
de jos prime?te o cea?ca de supa ?i, daca se �nt�mpla
uneori sa fie desert, ?i din acesta putin. Multumit, domnul
Gies se a?aza pe divan sau se sprijina de birou. Cu
ziarul, cea?ca ?i, de cele mai multe ori, pisica l�nga el.
Daca unul dintre cele trei accesorii lipse?te, nu se va abti -
ne sa nu protesteze. Kleiman poveste?te ultimele noutati
din ora?; �n privinta asta, el este, �ntr- adevar, o sursa
exce lenta. Kugler urca val- v�rtej scara, bate scurt ?i energic
la u?a ?i intra frec�ndu- ?i m�inile, binedispus ?i aferat
ori prost-dispus ?i tacut, �n functie de starea de spirit.
Doua fara un sfert: Dupa ce a m�ncat, fiecare se ridica
de la masa ?i se �ntoarce la treburile lui. Margot ?i mama
spala vasele, domnul ?i doamna Van Daan se a?aza pe
divan, Peter se duce la mansarda, tata pe divan, Dussel
la fel, iar Anne se- apuca de treaba.
Urmeaza acum cea mai lini?tita ora; c�nd dorm toti,
c�nd nimeni nu e deranjat. Dussel viseaza la m�ncare
buna, asta i se poate citi pe chip, dar nu ma uit mult
146
timp la el, caci timpul trece repede ?i, la ora patru, apare
deja pedantul domn doctor cu ceasul �n m�na, fiindca- i
eliberez masuta cu un minut �nt�rziere.
A ta, Anne
S�MBATA, 7 AUGUST 1943
Draga Kitty,
Acum c�teva saptam�ni am �nceput sa scriu o poveste,
ceva pe de- a- ntregul inventat, ?i asta a ajuns sa- mi
placa a?a de mult, �nc�t roadele condeiului meu �ncep sa
se adune deja �ntr- un teanc.
LUNI, 9 AUGUST 1943
Draga Kitty,
De data asta, continuarea programului zilnic din
Anexa. Dupa pauza de pr�nz a celor de la birou, ne a?ezam
la masa.
Domnul Van Daan deschide seria. Este primul servit,
ia din abundenta din tot ce- i place. Participa, �n general,
la conversatie, �?i spune �ntotdeauna parerea ?i, daca a
facut asta, nu mai ram�ne loc de replica, caci daca cineva
�ndraz ne?te, atunci e tare de tot. O� e- n stare sa se zb�rleasca
la tine ca o pisica� prefer sa nu mi se �nt�mple�
Daca ai trecut o data prin asta, ti- ajunge. Parerea lui e
cea mai buna, el este cel mai bine informat �n legatura
cu orice. Bun, nici prost nu e, dar autosuficienta acestui
domn a atins culmi �nalte.
147
Madama: De fapt, ar fi mai bine sa tac. �n anumite
zile, mai ales c�nd e prost-dispusa, mai bine nu te uiti la
fata ei. La drept vorbind, ea este vinovata de toate discutiile.
Nu subiectul! O, nu, toti se feresc de asta, dar ar
putea fi numita provocatoarea. Sa bage z�zanie, asta- i
place. Sa- i �ntar�te pe ceilalti �mpotriva doamnei Frank
?i a Annei. Cu Margot ?i cu domnul Frank, treaba nu- i
a?a u?oara.
Dar acum, la masa! Doamnei Van Daan nu- i lipse?te
nimic, chiar daca ea crede asta uneori. Cartofii cei mai
mici, cea mai buna bucata, ce- i mai fraged din tot �
asta- i deviza madamei. Ceilalti vin ?i ei la r�nd abia dupa
ce eu am luat ce- i mai bun. (Exact asta crede ea despre
Anne Frank.) Apoi, vorbe?te. Totul e sa fie ascultata; se
pare ca nu conteaza daca ce spune intereseaza sau nu pe
cineva. Ea crede bine�nteles ca ce spune doamna Van
Daan �i intereseaza pe toti.
Sa z�mbeasca cochet, sa dea iluzia ca ?tie din toate
c�te ceva, sa dea sfaturi ?i sa- i dadaceasca pe toti, toate astea
trebuie, nu- i a?a, sa faca o impresie buna. Dar, daca te
uiti mai bine, din tot ce- i bun nu mai ram�ne nimic.
Unu � harnica, doi � vesela, trei � cocheta ?i uneori � o
mutrita draguta. Asta- i Petronella Van Daan.
Al treilea comesean: Aproape ca nu- l auzi. T�narul
domn Van Daan este �n general tacut ?i nu prea iese �n
evi denta. �n privinta poftei de m�ncare: un adevarat
butoi al Danaidelor, care nu se umple niciodata. Dupa
cea mai consistenta masa, sustine cu un calm desav�r?it
ca ar putea sa man�nce ?i de doua ori pe- at�t.
Numarul 4 este Margot: Man�nca precum un ?oricel,
nu vorbe?te deloc. Nu consuma dec�t legume ?i fructe.
148
�Rasfatata� este verdictul dat de domnul ?i doamna Van
Daan. �Prea putin aer ?i sport� este opinia noastra.
Alaturi, mama: Man�nca sanatos, vorbe?te cu �nsufletire.
Vaz�nd- o, nimanui nu- i trece prin cap sa spuna,
ca �n cazul doamnei Van Daan: ea este stap�na casei. �n
ce consta diferenta? Ei bine, doamna Van Daan gate?te,
iar mama spala vasele ?i face curatenie.
Numerele 6 ?i 7: Despre tata ?i despre mine n- o sa
spun mare lucru. Primul este cel mai modest dintre toti
de la masa. El se uita mai �nt�i daca au fost serviti ceilalti.
Nu- i trebuie nimic, cele mai bune lucruri sunt pentru
copii. Este un exemplu de bunatate, iar l�nga el sta pache -
tul de nervi al Anexei.
Dussel: �?i ia de m�ncare, nu se uita, man�nca, nu vor -
be?te. Iar daca nu se poate evita conversatia, atunci, pentru
numele lui Dumnezeu, sa vorbim numai despre m�n care,
a?a n- o sa ne certam, doar o sa facem pe grozavii. Baga
�n el portii imense ?i nu spune niciodata �nu� nici la lucrurile
bune ?i, deseori, nici la cele proaste.
Pantaloni tra?i p�na la piept, haina ro?ie, papuci negri
de lac ?i ochelari cu rama de baga. A?a �l poti vedea la
masuta, ve?nic la treaba, fara sa progreseze, �ntrerupt doar
de somnul de dupa- amiaza, de mese ?i� de mersul la
toaleta, locul lui favorit. De trei, patru, cinci ori pe zi,
cineva a?teapta nerabdator la u?a toaletei ?i str�nge din
fese, sare de pe un picior pe altul ?i abia daca se mai poate
tine. Crezi ca- l deranjeaza? Ba bine ca nu! Nicidecum.
De la ?apte ?i un sfert p�na la ?apte ?i jumatate, de la
doua sprezece ?i jumatate p�na la unu, de la doua p�na
la doua ?i un sfert, de la patru p�na la patru ?i un sfert,
de la ?ase p�na la ?ase ?i un sfert ?i de la unsprezece ?i jumatate
p�na la douasprezece. Poti sa- ti notezi, astea sunt
149
�?edintele� fixe. Nu exista abateri, el ram�n�nd surd la
vocea rugatoare de dincolo de u?a, care avertizeaza asupra
unei catastrofe iminente.
Numarul 9 nu este membru al familiei Anexei, dar
locuie?te ?i man�nca �mpreuna cu noi. Bep are o pofta
de m�ncare sanatoasa. Nu lasa nimic �n farfurie, nu face
nazuri. Orice i- ai oferi, �i face placere, ?i tocmai asta ne
face ?i noua placere. Vesela ?i binedispusa, ascultatoare
?i blajina, astea sunt �nsu?irile ei.
MARTI, 10 AUGUST 1943
Draga Kitty,
O idee noua: vorbesc la masa mai mult cu mine dec�t
cu ceilalti. Este avantajos din doua motive. �n primul
r�nd, toti sunt multumiti ca nu cotcodacesc fara �ncetare,
�n al doilea r�nd, nu mai trebuie sa ma enervez auzind
parerile altcuiva. Propriile mele pareri mie nu mi se par
stupide, altora da, deci mai bine le pastrez pentru mine.
Fac la fel atunci c�nd trebuie sa man�nc ceva ce nu- mi
place. �mi trag farfuria �n fata, �mi �nchipui ca este o m�ncare
foarte gustoasa, ma uit c�t mai putin la ea ?i, nici
n- apuc sa- mi dau bine seama, ca am ?i terminat- o. Dimi -
neata, c�nd ma scol � iara?i un moment foarte neplacut �,
sar din pat, �mi zic �n sinea mea �o sa te bagi ime diat la
loc�, ma duc la fereastra, �nlatur camuflajul, deschid
putin ?i aspir pe nas p�na c�nd simt un pic de aer proaspat
?i ma trezesc. Patul este demontat c�t se poate de repede
pentru a evita orice tentatie. ?tii cum nume?te mama a?a
ceva? Arta de a trai. Nu suna amuzant?
De o saptam�na, ne- am cam pierdut cu totii notiunea
timpului, fiindca scumpul ?i dragul nostru clopot din
150
Westertoren a fost luat ?i dus, dupa c�t se pare, sa fie folosit
�n industrie, iar noi nu ?tim precis c�t e ceasul nici ziua,
nici noaptea. �mi mai fac oarecare sperante ca vor inventa
ceva care sa le aminteasca c�t de c�t oamenilor din
cartier de clopot, de pilda ceva din tinichea, din cupru sau
mai ?tiu eu ce.
Fie ca ma aflu sus, jos sau oriunde �n alta parte, toata
lumea �mi admira picioarele �ncaltate �ntr- o pereche de
pantofi stralucitori, de o frumusete rara (pentru astfel de
vremuri!). Miep i- a gasit cu 27,50 de guldeni. Bordo,
peau de su�de1, cu tocuri destul de �nalte. Merg ca pe cata -
lige ?i par mult mai �nalta dec�t sunt.
Ieri am avut o zi cu ghinion. M- am �ntepat cu partea
boanta a unui ac gros �n degetul mare de la m�na dreapta.
Drept consecinta, Margot a trebuit sa curete cartofii �n
locul meu (orice rau are ?i partea lui buna), iar eu am scris
st�ngaci. Apoi m- am izbit cu capul de u?a de la ?ifonier,
mai- mai sa cad pe spate, am �ncasat un perdaf pentru ca
iar am facut mult zgomot, n- am avut voie sa dau drumul
la robinet ca sa- mi tamponez fruntea, iar acum umblu cu
un cucui uria? deasupra ochiului drept. Ca ?i cum toate
astea n- ar fi fost de- ajuns, mi- am prins ?i degetul mic de
la piciorul drept �n racordul aspiratorului. A s�ngerat ?i
m- a durut, �nsa aveam de furca at�ta cu celelalte necazuri,
�nc�t aceasta ultima neplacere a trecut neobservata. Mare
prostie, caci acum degetul mi s- a infectat, a trebuit sa ma
dau cu alifie, sa ma bandajez, sa- mi pun plasture ?i nu
pot sa- mi mai pun glorio?ii mei pantofi.
Pentru a n- ?pea oara, Dussel ne- a pus viata �n primejdie.
�nchipuie- ti ca Miep i- a adus o carte interzisa, un
151
1. Piele �ntoarsa (fr.).
pamflet la adresa lui Mussolini. Pe drum, a fost lovita de
o motocicleta a SS- ului. Fara sa- ?i piarda firea, a tipat:
�Nenorocitilor!� ?i a pedalat mai departe. Nici nu vreau
sa ma g�ndesc ce s- ar fi �nt�mplat daca ar fi trebuit sa- i
urmeze la sediu.
A ta, Anne
Datoria zilnica �n comunitatea noastra:
curatatul cartofilor!
Unul aduce ziarele, altul cutitele (?i- l pastreaza, bine -
�nteles, pe cel mai bun pentru sine), al treilea cartofii, al
patrulea apa.
Domnul Dussel �ncepe, nu curata mereu bine, dar o
face fara sa se opreasca, se uita scurt la st�nga ?i la dreapta
sa vada daca toti fac la fel ca el. Nu!
�Anne, uite, iau cu?it a?a in mana ?i curat te zus in
?os! Nein, so nicht� ci so!�1
�Mi se pare mai comod sa fac altfel, domnule Dussel�,
spun eu timid.
�Dar asta e a mai buna metoda, crede la mine. Dezigur,
mie nu- mi paza, e treaba ta.�
Ne apucam iar de curatat. Ma uit pe furi? la vecinul
meu. Medit�nd, mai scutura o data din cap (desigur, cu
g�ndul la mine), dar tace.
Curat mai departe, arunc apoi o privire scurta �n partea
cealalta, acolo unde sta tata. Pentru tata, curatatul car -
tofilor nu este o simpla corvoada, ci o munca de precizie.
C�nd cite?te, �i apare o cuta ad�nca pe ceafa, dar c�nd
ajuta la curatatul cartofilor, al fasolei ori al altor zarzavaturi
parca nimic nu- l atinge. Arboreaza atunci fata lui �de
152
1. Nu, nu a?a� a?a (germ.).
cartofi�. ?i nu va ie?i din m�na lui vreun cartof cura?at
mai putin bine; a?a ceva pur ?i simplu nu exista atunci
c�nd face o asemenea fata.
�mi continui treaba ?i, c�nd ridic iara?i ochii, ?tiu deja
tot. Doamna Van Daan �ncearca sa- i atraga atentia lui
Dussel. Mai �nt�i �i arunca o privire, iar Dussel se face
ca nu observa nimic. Apoi �i face cu ochiul, Dussel �?i
vede de treaba. Apoi r�de, Dussel nu- ?i ridica ochii. Apoi
r�de ?i mama, Dussel ram�ne imperturbabil. Doamna
Van Daan n- a obtinut nimic, trebuie deci sa �n cerce alta
tactica. Un moment scurt de lini?te, apoi: �Putti, pune- ti
totu?i un ?ort! M�ine iar trebuie sa- ti curat costumul
de pete!�
�Nu ma murdaresc.�
Iara?i o clipa de lini?te, apoi: �Putti, de ce nu te- a?ezi?�
�Stau bine a?a. Prefer sa stau �n picioare!�
Pauza.
�Putti, ia vezi ca te strope?ti!�
�Da, mami, sunt atent!�
Doamna Van Daan cauta alt subiect de discutie. �Ia
spune, Putti, de ce nu bombardeaza acum englezii?�
�Pentru ca vremea e foarte proasta, Kerli!�
�Pai ieri vremea a fost totu?i frumoasa ?i tot n- au
zburat.�
�Hai sa nu mai vorbim despre asta.�
�De ce? Doar poti sa vorbe?ti despre asta sau sa- ti spui
parerea, nu?
�Nu!�
�Da� de ce nu?�
�Acum, lini?te?te- te, Mammichen1.�
153
1. Mamitica (germ.).
�Da� ?i domnul Frank raspunde �ntotdeauna la �ntrebarile
sotiei.�
Domnul Van Daan se lupta, asta- i punctul lui slab,
asta nu poate el suporta, iar doamna Van Daan o ia de
la capat: �Nu mai debarca niciodata!�
Domnul Van Daan pale?te. Vaz�ndu- l, doamna Van
Daan se �nro?e?te, ?i totu?i continua: �Englezii nu sunt
�n stare de nimic!�
Bomba explodeaza. �Da� mai tine- ti odata gura, donnerwetternogeinmaal
1!�
Mama abia se mai poate stap�ni sa nu izbucneasca �n
r�s, iar eu privesc drept �n fata.
Scene de felul asta se repeta aproape �n fiecare zi daca
nu cumva tocmai s- au certat rau, caci atunci at�t domnul
Van Daan, c�t ?i doamna Van Daan �?i tin gura.
Trebuie sa mai aduc ni?te cartofi. Ma duc la mansarda,
unde Peter e ocupat sa despaducheze pisica. �?i
ridica ochii, pisica baga de seama, zdup� ?i dusa e pe
fereastra deschisa, spre jgheabul de la strea?ina.
Peter �njura, eu r�d ?i dispar.
Libertatea �n Anexa
Cinci ?i jumatate: Bep vine sa ne ofere libertatea de
seara. Numaidec�t, atmosfera se �nsuflete?te. Mai �nt�i
ma duc cu Bep sus, unde, de cele mai multe ori, ea prime?te
�n avans desertul de la masa noastra de seara.
Nici n- apuca Bep sa se a?eze bine, ca doamna Van
Daan ?i �ncepe sa- ?i �n?ire dorintele. Doar ce o auzi spun�nd:
�Ah, Bep, mai am o dorinta�� Bep �mi face cu
154
1. Redare �n grafie amestecata (germana si neerlandeza) a expresiei
germane Donnerwetter noch mal ! (Ei dracia dracului!)
ochiul. Doamna Van Daan nu pierde nici un prilej sa
aduca la cuno?tinta dorintele ei oricui vine sus. Asta- i sigur
unul dintre motivele pentru care nimanui nu- i place sa
mearga sus.
?ase fara un sfert: Bep pleaca. Eu cobor doua etaje.
Ma uit �nt�i �n bucatarie, apoi �n biroul privat, merg apoi
�n magazia de carbuni ca sa- i deschid lui Mouschi u?ita
pentru ?oricei.
Dupa ce fac un lung tur de inspectie, ajung �n apartamentul
lui Kugler. Van Daan se uita �n toate sertarele
?i mapele ca sa gaseasca po?ta de azi. Peter se duce sa ia
cheia de la depozit ?i pe Moffie; Pim cara ma?inile de
scris sus; Margot cauta un colt lini?tit unde sa- ?i vada de
munca ei de birou; doamna Van Daan pune un ceainic
pe aragaz; mama coboara scara cu o oala de cartofi. Fiecare
?tie ce are de facut.
Peter se �ntoarce repede din depozit. E �ntrebat mai
�nt�i daca a adus p�inea: a uitat. Se face c�t poate de mic
�nainte de a intra �n biroul din fata ?i se strecoara �n patru
labe spre dulapul metalic, ia p�inea ?i dispare, �n orice
caz, a?a ar vrea, dar, mai �nainte sa- ?i dea seama ce s- a
�nt�mplat, Mouschi a ?i sarit peste el ?i s- a ascuns sub
birou.
Peter cauta �n toate partile. A, pisica- i acolo! Se strecoara
din nou �n birou ?i trage animalul de coada. Mouschi
scuipa, Peter suspina. Ce- a obtinut? Mouschi sta a?ezata
acum chiar l�nga fereastra ?i se linge, foarte multumita ca
a scapat din m�inile lui Peter. �ntr- o ultima �ncercare de- a
o ademeni, Peter �i �ntinde pisicii o bucata de p�ine ?i,
�ntr- adevar, Mouschi �l urmeaza ?i u?a se �nchide.
Am observat totul prin crapatura u?ii. Domnul Van
Daan e suparat, tr�nte?te u?a. Margot ?i cu mine ne uitam
155
una la alta ?i ne g�ndim la acela?i lucru: l- a enervat iara?i
cine ?tie ce prostie a lui Kugler ?i, pentru moment, nu
se g�nde?te la Keg.
Se aud din nou pa?i pe hol. Intra Dussel ?i, cu un
aer de proprietar, se duce la fereastra, adulmeca aerul�
tu?e?te, stranuta ?i- ?i drege glasul, a fost piper, n- are noroc.
Acum �?i continua drumul spre biroul din fata. Draperiile
sunt date la o parte, asta �nsemn�nd ca nu poate sa
mearga sa- ?i ia h�rtie de scris. Dispare, afi?�nd o mina
morocanoasa.
Margot ?i cu mine ne uitam din nou una la alta.
�M�ine, o pagina mai putin pentru scumpa lui�, o aud
spu n�nd. �ncuviintez din cap.
Mai auzim ?i ni?te pa?i de elefant pe scara. Este Dussel,
care �?i cauta consolarea �n locul de care doar cu greu
se poate desparti.
LUNI, 23 AUGUST 1943
Wenn die Uhr halb neune schl�gt�1
Margot ?i mama sunt nervoase. �Sst� tata, lini?te,
Otto, sst� Pim! E opt ?i jumatate. Vino- ncoa�, nu mai
poti sa dai drumul la apa. Mergi u?or!� Astea sunt diversele
exclamatii adresate tatei �n baie. La opt ?i jumatate
fix, el trebuie sa fie �n camera. Nici o picatura de apa, nu se
folose?te toaleta, nu se mai face un pas, lini?te absoluta.
C�ta vreme nu- i nimeni �n birou, totul se aude ?i mai
bine �n depozit.
156
1. C�nd orologiul bate de noua jumate� (germ.).
Sus, la noua ?i douazeci se deschide u?a ?i, nu mult
dupa aceea, se bate de trei ori �ncet �n podea� terciul
de ovaz pentru Anne. Ma catar pe scara ?i iau blidul pentru
c�ini.
Ajunsa jos, totul merge repede- repede: pieptanat parul,
golit cutia clipocitoare, patul la locul lui. Lini?te! Bate
ceasul! Doamna Van Daan �?i schimba pantofii ?i- ?i t�r?�ie
prin camera picioarele �n papuci, domnul Charlie
Chaplin e ?i el �n papuci, totul �n lini?te.
Acum tabloul familiei ideale atinge perfectiunea. Eu
vreau sa citesc sau sa studiez, Margot la fel, tot a?a tata
?i mama. Tata sta (cu Dickens ?i dictionarul, bine�nteles)
pe marginea patului sau lasat ?i sc�rt�itor, pe care
nu sunt puse nici macar ni?te saltele ca lumea. Sunt ?i
doua perne de capat�i puse una peste alta. �Nu- mi trebuie,
merge ?i fara!�
Dupa ce se ad�nce?te �n lectura, nu se mai uita nici
�n sus, nici �ntr- o parte, r�de din c�nd �n c�nd, se chinuie
�ngrozitor sa- i bage pe g�t mamei o poveste.
�Acum n- am timp.�
Pret de o clipa, pe fata i se cite?te dezamagirea, apoi
�?i reia lectura, putin mai t�rziu, c�nd da din nou de ceva
din cale- afara de amuzant, �ncearca din nou: �Asta chiar
trebuie s- o cite?ti, mama!�
Mama sta pe patul pliant, cite?te, coase, tricoteaza sau
studiaza, �n functie de situatie. Deodata, �?i aduce aminte
de ceva. Spune repede: �Anne, ?tii� Margot, noteaza
repede��
Putin mai t�rziu, se lasa iara?i tacerea. Brusc, Margot
�?i �nchide cartea, tata �?i �ncrunta spr�ncenele �ntr- un arc
nostim ?i, dupa ce cuta de lectura �i apare din nou, este
absorbit iara?i de cartea lui, mama �ncepe sa palavrageasca
157
cu Margot, iar eu devin curioasa ?i �ncep sa ascult ce �?i
spun. Pim este atras �n discutie�
Ora noua! Micul dejun!
VINERI, 10 SEPTEMBRIE 1943
Draga Kitty,
De fiecare data c�nd �ti scriu s- a �nt�mplat ceva special,
dar de cele mai multe ori este vorba de lucruri mai
degraba neplacute dec�t placute. De data asta �nsa, ve?tile
sunt bune.
Miercuri seara, pe 8 septembrie, stateam a?ezati �n fata
radioului pentru ?tirile de la ora ?apte, ?i primele cuvinte
auzite au fost: Here follows the best news from whole the
war: Italy has capitulated.1 Italia a capitulat neconditionat.
La opt ?i un sfert a �nceput sa emita Radio Oranje: �Dragi
ascultatori, acum o ora ?i un sfert, c�nd tocmai terminasem
cronica zilei, ne- a parvenit minunata veste a capitularii
Italiei. Va pot spune ca niciodata nu mi- am aruncat
h�rtiile la co? cu at�ta satisfactie ca astazi!�
S- au transmis God save the King, imnul american ?i
Internationala ru?ilor. Ca �ntotdeauna, tonul celor de la
Radio Oranje a fost �ncurajator, �nsa nu prea optimist.
Englezii au debarcat la Neapole. Italia de nord este ocu -
pata de germani. Armistitiul a fost semnat vineri, 3 septembrie,
chiar �n ziua �n care au debarcat englezii �n Italia.
Germanii tuna ?i fulgera �n toate ziarele despre tradarea
lui Badoglio ?i a �mparatului- rege italian.
158
1. Acum urmeaza cea mai buna veste din tot razboiul: Italia a
capitulat (engl. imperfecta).
Avem �nsa ?i ve?ti proaste, ?i anume despre domnul
Kleiman. ?tii ca tinem toti foarte mult la el. De?i e mereu
bolnav, sufera de dureri de tot felul ?i n- are voie sa man�n -
ce ?i sa mearga mult, este �ntotdeauna vesel ?i de un curaj
admirabil. �C�nd intra domnul Kleiman, rasare soarele�,
a spus mama nu demult, ?i mare dreptate are.
Acum trebuie sa mearga la spital pentru o operatie
foarte neplacuta la intestin ?i trebuie sa stea acolo cel putin
patru saptam�ni. Sa fi vazut cum ?i- a luat ramas-bun de
la noi. Ca ?i cum s- ar fi dus la cumparaturi, nu alta.
A ta, Anne
JOI, 16 SEPTEMBRIE 1943
Draga Kitty,
Cu c�t trece timpul, relatiile de- aici, dinauntru, se
�nra u tatesc tot mai mult. La masa nimeni nu �ndrazne?te
sa deschida gura (pentru altceva dec�t sa �mbuce), caci
orice ai spune ori ti se ia �n nume de rau, ori este �nteles
gre?it. Domnul Voskuijl vine din c�nd sa ne viziteze.
Din pacate, starea lui e foarte proasta. Nu le face viata
prea u?oara nici celor din familia sa, caci e obsedat de un
singur g�nd: �Ce mai conteaza, ?i- a?a o sa mor cu r�nd!�
�mi pot imagina foarte bine atmosfera ce domne?te la
familia Voskuijl acasa daca ma g�ndesc ce iras cibili sunt
to?i cei de- aici.
�n fiecare zi iau pastile cu valeriana �mpotriva fricii
?i a depresiei, dar asta nu ma fere?te de o dispozitie ?i
mai jalnica ziua urmatoare. Un hohot de r�s pe cinste
ar ajuta mai mult dec�t zece pastile cu valeriana, dar noi
aproape ca am uitat sa r�dem. Uneori mi- e teama sa
159
nu- mi �ntepeneasca fata ?i sa- mi apara cute �n jurul gurii
de- at�ta seriozitate. Nici pentru ceilalti lucrurile nu stau
mai bine; toti au presimtiri negre, tem�ndu- se de marea
teroare care se cheama iarna.
Mai e ceva de natura sa nu ne bucure: Van Maaren,
magazionerul, a devenit suspicios �n privinta Anexei.
Cine va cu un pic de creier n- are cum sa nu bage de seama
ca e ceva necurat la mijloc atunci c�nd Miep spune ca se
duce la laborator, Bep la arhiva, Kleiman la stocurile de
produse ale firmei Opekta, iar Kugler afirma ca Anexa nu
face parte din imobilul nostru, ci din cel al vecinului.
Nu ne- ar pasa ce opinii are domnul Van Maaren despre
chestiunea asta daca n- ar avea reputatia unui ins �n
care nu poti avea �ncredere ?i n- ar fi extrem de curios,
nelas�ndu- se �mbrobodit cu una, cu doua.
�ntr- una din zile, Kugler a vrut sa fie extrem de precaut
?i, la douasprezece ?i douazeci, ?i- a pus pardesiul ?i
s- a dus la drogheria de la coltul strazii. Dupa nici cinci
minute s- a �ntors, furi?�ndu- se pe scari asemenea unui
hot, ?i a venit la noi. La unu ?i un sfert a vrut sa plece din
nou, dar pe palier a �nt�lnit- o pe Bep, care l- a avertizat
ca Van Maaren este �n birou. Kugler a facut st�nga- m -
prejur ?i a stat la noi p�na la unu ?i jumatate. Apoi ?i- a
luat pantofii �n m�na ?i, �n ?osete (de?i era racit), s- a dus
spre u?a din fata a mansardei ?i, dupa ce a facut mai bine
de un sfert de ora de echilibristica, cobor�nd treapta cu
treapta ca sa evite orice sc�rt�iala, a aterizat cu bine �n
birou, intr�nd dinspre strada.
Bep, care �ntre timp scapase de Van Maaren, a venit
sa- l ia pe domnul Kugler de la noi, �nsa Kugler plecase
de mult ?i ajunsese acum, tot �n ?osete, �n josul scarii.
Ce ?i- or fi zis oamenii de pe strada c�nd l- au vazut pe
160
director pun�ndu- ?i afara pantofii �n picioare? Asta- i
buna, directorul e �n ?osete!
A ta, Anne
MIERCURI, 29 SEPTEMBRIE 1943
Draga Kitty,
E ziua de na?tere a doamnei Van Daan. �n afara unei
cartele pentru ratia de ca?caval, carne ?i p�ine, nu i- am
mai putut face cadou dec�t un borcan de marmelada.
De la sotul ei, de la Dussel ?i personalul biroului n- a primit
dec�t flori ?i produse alimentare. Ce sa- i faci, astea
sunt vremurile!
Saptam�na asta Bep era c�t pe ce sa faca o criza de
nervi, at�ta a fost trimisa �ncolo ?i- ncoace. De zece ori
pe zi i s- au dat tot felul de sarcini, mereu i s- a spus insistent
ca trebuie sa se grabeasca, ca trebuie sa se mai duca
o data ori ca procedase gre?it. C�nd te g�nde?ti ca trebuie
sa- ?i termine ?i treburile de jos, de la birou, ca Kleiman
este bolnav, Miep e racita ?i sta acasa, ca ea �nsa?i ?i- a
scr�n tit o glezna, ca are necazuri sentimentale ?i un tata
morocanos acasa, nu- i de mirare ca se pierde u?or cu
firea. Am consolat- o asigur�nd- o ca, daca va spune de
c�teva ori cu hotar�re ca n- are timp, lista de cumparaturi
o sa se reduca de la sine.
S�mbata s- a derulat aici o drama de o intensitate cum
nu ne- a mai fost dat sa vedem. A �nceput cu Van Maaren
?i s- a terminat �ntr- o cearta generala ?i �n suspine. Dussel
i s- a pl�ns mamei ca este tratat ca un surghiunit, ca nime ni
dintre noi nu e dragut cu el, ca nu ne- a facut totu?i nimic,
dupa care a urmat o serie �ntreaga de lingu?eli mieroase
161
de care mama, de data asta, nu s- a mai lasat pacalita. I- a
spus ca ne- a dezamagit foarte tare pe toti ?i ca, nu o data,
ne- a adus la exasperare. Dussel a promis luna de pe cer,
dar, ca de obicei, p�na acum nu s- a schimbat nimic.
Cu sotii Van Daan n- o sa iasa bine, vad asta de pe- a -
cum! Tata este furios fiindca ne trag pe sfoara, ascund
carne ?i alte produse. Oare ce trasnete ni se- aduna iar dea -
supra capului? De n- a? fi amestecata �n toate �ncaierarile
astea, de- a? putea sa plec! O sa ne �nnebuneasca!
A ta, Anne
DUMINICA, 17 OCTOMBRIE 1943
Draga Kitty,
Kleiman s- a �ntors, ce bine! Este �nca un pic palid,
dar asta nu- l �mpiedica sa plece plin de voie buna �n cautarea
unor cumparatori pentru hainele lui Van Daan.
Cel mai neplacut e ca sotii Van Daan au ramas fara o
letcaie. El ?i- a pierdut ultima suta de guldeni �n depozit,
ceea ce ne- a creat ceva neplaceri. Cum sa ajunga luni
dimineata o suta de guldeni �n depozit? O gramada de banuieli.
�n orice caz, suta de guldeni s- a furat. Cine- i hotul?
Dar vorbeam de lipsa banilor. Doamna Van Daan nu
vrea sa renun?e la nimic din mormanul ei de pardesie,
rochii ?i pantofi, costumul domnului Van Daan este
greu de v�ndut, iar bicicleta lui Peter s- a �ntors de la
vizio nare. Nimeni n- a vrut- o. �nca nu se �ntrevede sf�r?itul
acestei pove?ti. Doamna Van Daan va trebui sa renunte
totu?i la haina ei de blana. Argumentul ei cum ca
firma trebuie sa ne asigure �ntretinerea nu sta �n picioare.
Sus, tocmai s- au certat din cauza asta, iar acum au intrat
162
�n faza �mpacarii cu �Ah, draga Putti� ?i �Dulcea mea
Kerli�. M- apuca ameteala de c�te insulte au zburat �n
ulti ma luna prin aceasta onorabila casa. Tata umbla cu
buzele str�nse. C�nd i se adreseaza cineva, �?i ridica ochii
speriat, de parca i- ar fi teama sa nu fie nevoie sa intervina
iara?i pentru a rezolva o situatie dificila. De nervi, mamei
i- au aparut pete ro?ii pe obraji, Margot se pl�nge de dureri
de cap, Dussel nu poate dormi, doamna Van Daan se
smior caie toata ziua, iar eu mi- am pierdut cu totul busola.
Ca sa fiu sincera, din c�nd �n c�nd uit cu cine ne- am certat
?i cu cine ne- am �mpacat deja.
Singurul lucru care ma distrage de la toate astea e �nvatatul,
iar asta fac din plin.
A ta, Anne
VINERI, 29 OCTOMBRIE 1943
Draga Kitty,
Domnul Kleiman este iara?i absent; stomacul nu- i da
pace. Nu ?tie nici macar el daca hemoragia s- a oprit.
A parut pentru prima oara cu adevarat deprimat abia
c�nd ne- a spus ca nu se simte bine ?i s- a dus acasa.
Aici au fost din nou certuri rasunatoare �ntre domnul
Van Daan ?i sotia lui. ?i iata de ce: li s- au terminat banii.
Au vrut sa v�nda un palton ?i un costum al domnului
Van Daan, dar n- au gasit cumparatori. Pre?ul pe care l- a
cerut el a fost mult prea mare.
�ntr- o zi � a trecut ceva timp de- atunci �, Kleiman a
pomenit de un prieten blanar. A?a i- a venit domnului
Van Daan ideea sa v�nda haina de blana a doamnei. Este
o haina din blana de iepure ?i a fost purtata ?aptesprezece
163
ani. Doamna Van Daan a primit pe ea 325 de guldeni,
o suma enorma. A vrut sa- ?i pastreze banii ca sa- ?i cumpere
haine noi dupa razboi. Domnul Van Daan a avut
ceva bataie de cap sa- i explice ca era nevoie urgenta de
acei bani �n gospodarie.
Nici nu- ti poti �nchipui ce urlete, tipete, batai din
picior ?i insulte au urmat. A fost �nfrico?ator. Cu rasuflarea
taiata, familia mea statea jos, la capul scarii, gata sa- i
desparta pe combatanti �n caz de nevoie. Toate ciondanelile
astea, pl�nsetele ?i nervozitatea sunt at�t de iritante
?i obo sitoare, �nc�t seara ma prabu?esc �n pat pl�ng�nd
?i multumesc cerului ca pot sa am o jumatate de ora doar
pentru mine.
Mie �mi merge bine, doar ca nu am deloc pofta de
m�n care. Aud tot timpul: �Vai, ce rau arati!� Trebuie sa
spun ca- ?i dau toata silinta sa ma tina c�t de c�t �n forma.
Dextroza, untura de pe?te, tablete de drojdie ?i calciu �
toate trebuie sa- ?i faca efectul. Nu- mi pot stap�ni nici
pe departe nervii �ntotdeauna, mai ales duminica ma
simt groaznic. �n astfel de momente, atmosfera din casa
e apasatoare, somnolenta, ca de plumb. Afara nu se aude
nici o pasare c�nt�nd, o lini?te de moarte, sufocanta se
a?terne peste toate, iar povara asta se agata de mine,
vr�nd parca sa ma traga �n ad�ncurile unei lumi subterane.
Tata, mama ?i Margot nu mai conteaza atunci.
Rata cesc dintr- o camera �ntr- alta, cobor ?i apoi urc scarile
?i ma simt ca o pasare c�ntatoare careia i s- au smuls
aripile cu brutalitate ?i care, �ntr- un �ntuneric deplin, se
izbe?te �n zbor de gratiile coliviei sale prea �nguste.
�Afara, unde- i aer ?i r�s!� striga ceva �n mine. Nici macar
nu mai raspund, ma �ntind pe divan ?i dorm ca sa scurtez
164
timpul, lini?tea ?i frica �nspaim�ntatoare, caci sa le ucid
e cu neputin?a.
A ta, Anne
S�MBATA, 30 OCTOMBRIE 1943
Draga Kitty,
Mama este �ngrozitor de nervoasa, ?i momentele astea
sunt pentru mine �ntotdeauna foarte periculoase. Sa fie
oare o �nt�mplare ca tata ?i mama n- o dojenesc niciodata
pe Margot ?i ca totul se abate mereu asupra mea? De
pilda, ieri- seara: Margot citea o carte �n care erau ni?te
ilustratii minunate; s- a ridicat ?i a pus cartea deoparte
pentru a relua lectura putin mai t�rziu. Eu tocmai n- a -
veam ce face, a?a ca am luat cartea ca sa ma uit la ima -
gini. Margot s- a �ntors, a vazut cartea �ei� �n m�inile
mele, ?i- a �ncretit fruntea ?i, furioasa, mi- a cerut- o �na -
poi. Voiam sa ma mai uit putin. Cum enervarea lui Margot
cre?tea de la o clipa la alta, mama s- a amestecat
spun�nd: �Margot citea cartea aia, a?a ca da- i- o!�
Tata a intrat �n camera ?i, fara sa ?tie macar despre ce
e vorba, a vazut ca lui Margot i se face un rau ?i s- a rastit
la mine: �A? vrea sa vad ce- ai face tu daca Margot ar rasfoi
o carte de- a ta!�
Am cedat imediat, am pus cartea jos ?i am ie?it �jignita�,
dupa parerea lor, din camera. N- am fost nici jignita,
nici suparata, ci �ntristata.
N- a fost drept din partea tatei sa judece fara sa
cunoas ca obiectul discordiei. I- a? fi dat �napoi ?i singura
cartea lui Margot, ba chiar mult mai repede, daca tata ?i
165
mama nu s- ar fi amestecat ?i nu i- ar fi luat apararea de
parca i s- ar fi facut cea mai mare nedreptate.
Ca mama o sustine pe Margot se �ntelege de la sine,
ele se sustin �ntotdeauna una pe alta. Sunt a?a de obi?nuita,
�nc�t am devenit absolut indiferenta la mustrarile
mamei ?i la accesele de iritare ale lui Margot. Le iubesc
doar pentru ca sunt mama ?i Margot, ca oameni ar putea
sa se duca naibii. Cu tata lucrurile stau altfel. C�nd o favo -
rizeaza pe Margot, �i aproba faptele, o lauda ?i o alinta,
ceva ma roade pe dinauntru, caci pentru mine tata e
totul, el este marele meu exemplu, nu iubesc pe nimeni
altcineva pe lume mai mult ca pe tata. El nu- ?i da seama
ca se poarta cu Margot altfel dec�t cu mine, fiindca, se
?tie doar, Margot e cea mai de?teapta, cea mai draguta,
cea mai frumoasa ?i cea mai buna. Dar ?i eu am c�t de
c�t dreptul sa fiu luata �n serios. Am fost �ntotdeauna
clovnul ?i haimanaua familiei, a trebuit �ntotdeauna
sa- mi ispa?esc toate faptele de doua ori: pe de- o parte
prin mustrarile primite, pe de alta parte prin disperarea
mea launtrica. Alinturile superficiale nu ma mai multumesc,
?i la fel de putin a?a- zisele discutii serioase. �i cer
tatei ceva ce el nu- mi poate da.
Nu sunt invidioasa pe Margot ?i n- am fost niciodata.
Nu jinduiesc la inteligenta ?i frumusetea ei, a? vrea doar
sa simt ca tata ma iube?te cu adevarat, nu doar ca pe copilul
sau, ci pentru ceea ce sunt eu �nsami, Anne.
Ma agat de tata fiindca pe mama o dispretuiesc din
zi �n zi mai mult, iar el e singurul prin care pastrez �n
mine un ultim rest de sentiment familial. Tata nu pricepe
ca uneori trebuie sa vorbesc despre mama ca sa- mi
descarc sufletul. El nu vrea sa vorbeasca despre asta, evita
tot ce are legatura cu gre?elile mamei.
166
?i totu?i, despre mama, cu toate defectele ei, mi- e cel
mai greu sa nu vorbesc. Nu ?tiu cum sa ma stap�nesc,
nu ?tiu sa- i scot pe nas neglijenta, sarcasmul ?i duritatea,
dar nu pot nici sa caut mereu vina la mine.
Eu sunt �n toate opusul ei, de aceea ciocnirile sunt in e -
vitabile. Nu judec caracterul mamei, caci nu pot emite
asemenea judecati, ma uit la ea doar �n calitatea ei de
mama. ?i pentru mine mama nu este mama. Eu �nsami
trebuie sa- mi fiu mama. M- am separat de ei, ma descurc
cum pot de una singura ?i o sa vad mai t�rziu unde
ajung. Toate astea se datoreaza faptului ca am o imagine
exacta a ceea ce se cuvine sa fie o mama ?i o so?ie ?i nu
regasesc la ea nimic din ce ar trebui sa numesc eu mama.
�mi propun mereu sa nu mai iau �n seama exemplul
gre?it al mamei, vreau sa vad numai partile ei bune ?i sa
caut la mine �nsami ce nu gasesc la ea. Dar nu reu?esc.
Cel mai rau este ca nici tata, nici mama nu �nteleg ca
nu- ?i �ndeplinesc obligatiile fata de mine ?i ca eu �i condamn
pentru asta. Poate oare cineva sa- ?i multumeasca
pe deplin copiii?
Uneori cred ca Dumnezeu vrea sa ma puna la �ncercare,
acum ?i �n viitor. Trebuie sa devin buna singura,
fara exemple ?i fara discursuri, asta pentru ca mai t�rziu
sa fiu c�t mai puternica.
Cine altcineva �n afara de mine va citi mai t�rziu
aceste scrisori? Cine �n afara de mine ma va consola? Caci
adesea am nevoie de consolare, de multe ori nu sunt destul
de puternica ?i se �nt�mpla mai des sa dau gre? dec�t
sa- mi iasa ceva. ?tiu asta ?i �ncerc fara �ncetare, �n fiecare
zi, sa devin mai buna.
Nu exista echilibru �n felul cum sunt tratata. �ntr- o
zi Anne este tare inteligenta ?i are voie sa ?tie tot, �n ziua
urmatoare aud ca Anne nu- i dec�t o oaie mica ?i proasta,
167
care nu ?tie nimic ?i crede ca a �nvatat cine ?tie ce minunatii
de prin carti! Nu mai sunt bebelu?ul ?i copilul alintat
de care sa r�da lumea la orice gest ar face. Am idea lurile
mele, am idei ?i planuri proprii, dar �nca nu le pot expri -
ma cu limpezime.
Ah, �mi vin at�tea lucruri �n cap seara, c�nd sunt singura,
dar ?i peste zi, c�nd trebuie sa- i suport pe ace?ti oameni
de care m- am saturat p�na- n g�t sau care �mi �nteleg gre?it
intentiile. De aceea revin �ntotdeauna �n ultima instanta
la jurnalul meu, el �mi este �nceput ?i sf�r?it, caci
Kitty e mereu rabdatoare. O sa- i promit ca �n ciuda a tot
ce se �nt�mpla voi persevera, �mi voi croi propriul drum
?i o sa- mi �nghit lacrimile. Dar a? vrea ?i eu sa vad rezultatele
stradaniilor mele, sa fiu ?i eu o data �ncurajata de
cineva care tine la mine.
Nu ma condamna, ci prive?te- ma ca pe un om care,
la un moment dat, nu mai poate �ndura!
A ta, Anne
MIERCURI, 3 NOIEMBRIE 1943
Draga Kitty,
Ca sa ne mai distram ?i cultivam un pic, tata a cerut
un prospect de la Leidse Onderwijs Instellingen1. Margot
a trecut de cel putin trei ori prin tot cartoiul, dar n- a
gasit nimic potrivit cu gustul ?i portmoneul ei. Tata s- a
dovedit mai rapid, vr�nd sa scrie institutiei pentru a cere
o lectie de proba din �Cursul elementar de latina�. Zis
168
1. Institutie de �nvatam�nt la distanta, al carei sediu central se
afla la Leiderdorp, �n apropiere de Leiden.
?i facut. Lectia a venit, Margot s- a apucat de treaba plina
de entuziasm ?i, �n ciuda pretului sau mare, cursul a fost
comandat. Pentru mine este mult prea dificil, de?i mi- ar
placea foarte mult sa �nvat latina.
Ca sa �ncep ?i eu ceva nou, tata l- a rugat pe Kleiman
sa faca rost de o Biblie pentru copii, astfel �nc�t sa aflu ?i
eu c�te ceva despre Noul Testament.
�De Hanuca vrei sa- i dai Annei o Biblie?� a �ntrebat
Margot cumva stupefiata.
�Da� aaa, cred ca de Mo? Niculae e mai bine�, a
raspuns tata.
Isus nu prea se potrive?te cu sarbatoarea de Hanuca.
Fiindca aspiratorul este stricat, trebuie sa curat covorul
�n fiecare seara cu o perie veche. �nchis fereastra,
aprins lumina, la fel ?i soba, ?i- apoi dat cu matura pe
podea. Nu poate sa iasa bine, mi- am zis �n sinea mea
chiar de prima oara. O sa iasa cu reclamatii. ?i, �ntr- ade -
var, pe mama au apucat- o durerile de cap de la norii
gro?i de praf care se �nvolburau prin camera, noul dictionar
latin al lui Margot se acoperise de praf, iar Pim
bombanea cum ca podeaua nu- ?i schimbase absolut
deloc aspectul. Asta da rasplata pentru efortul facut!
Ultima deciziei a Anexei este ca duminica sa se
aprinda soba la ?apte ?i jumatate �n loc de cinci ?i jumatate
dimineata. Mi se pare periculos. Ce- or sa zica vecinii
c�nd o sa vada co?ul nostru fumeg�nd? La fel ?i cu draperiile.
De c�nd am ajuns aici, ele au ramas fixate, �n
aceea?i pozitie. Da� poate ca unuia dintre domni sau
uneia dintre doamne �i vine a?a, o toana, ?i vrea sa se uite
neaparat afara. Raspunsul: �Pai nu se vede.� A?a �ncepe
?i se sf�r?e?te orice neglijenta. Nu se vede, nu se aude,
nu se observa. U?or de zis, dar chiar este adevarat?
169
Pentru moment, disputele furtunoase s- au mai potolit,
doar Dussel mai este certat cu sotii Van Daan. C�nd
vorbe?te despre doamna Van Daan, nu spune dec�t
�vaca aia proasta� sau �viteaua aia batr�na�, ?i invers, ea
�l nume?te pe infailibilul savant �domni?oara batr�na�,
�fata batr�na ve?nic t�fnoasa� ?i a?a mai departe.
R�de ciob de oala sparta!
A ta, Anne
LUNI SEARA, 8 NOIEMBRIE 1943
Draga Kitty,
Daca ai putea sa- mi cite?ti teancul de scrisori una
dupa alta, ai observa fara �ndoiala ca le- am scris �n dispozitii
suflete?ti diferite. Sunt eu �nsami iritata ca aici,
�n Anexa, sunt at�t de dependenta de umori. De altfel,
nu numai eu, toti suntem �n aceea?i situatie. C�nd citesc
o carte care ma impresioneaza, trebuie sa fac ordine temei -
nica �n mine �nsami �nainte de a aparea �n fata celorlal?i,
altfel ar crede ca- mi lipse?te vreo doaga. �n prezent, a?a cum
o sa- ti dai seama, trec printr- o perioada de deprimare.
Chiar n- a? putea sa- ti spun de ce, dar cred ca a declan -
?at- o la?itatea mea, de care ma izbesc fara �ncetare.
Asta- seara, c�nd Bep �nca era aici, s- a auzit soneria
t�r� ind �ndelung, tare ?i strident. M- am albit imediat,
m- au apucat durerile de burta ?i palpitatiile, ?i toate
pentru ca mi- a fost frica!
Seara, �n pat, ma vad singura �ntr- un beci, fara tata ?i
mama. Uneori ratacesc pe drum, sau Anexa noastra a
luat foc, sau ei vin noaptea sa ne ridice, iar eu, disperata,
ma ascund sub pat. Vad astea ca ?i cum le- a? trai cu ade-
170
varat. ?i- apoi sentimentul ca toate astea se pot �nt�mpla
�n cur�nd!
Miep spune deseori ca ne invidiaza pentru ca aici
avem lini?te. Poate ca- i adevarat, dar la frica noastra cu
siguranta nu se g�nde?te.
Mi- e cu neputinta sa- mi imaginez ca lumea va redeveni
vreodata normala pentru noi. Desigur, vorbesc despre
�dupa razboi�, dar e ca ?i cum a? vorbi despre castele
�n Spania, despre ceva ce nu va deveni niciodata realitate.
Ma vad �mpreuna cu ceilalti ?apte din Anexa ca ?i
cum am fi o bucata de cer albastru �nconjurata de nori
de ploaie negri, negri. �n cercul limitat �n care ne aflam
suntem �nca �n siguranta, dar norii se apropie tot mai
mult, iar inelul care ne desparte de primejdia ce se apropie
nu �nceteaza sa se �ngusteze. Deodata, suntem at�t
de �mpresurati de primejdie ?i �ntuneric, �nc�t, caut�nd
disperati sa ne salvam, ne ciocnim unii de altii. Ne uitam
toti �n jos, unde oamenii se lupta unii cu altii, ne uitam
�n sus, unde este lini?te ?i frumos, ?i, �ntre timp, suntem
izo lati de masa �ntunecoasa care nu ne lasa sa mergem
nici �n jos, nici �n sus, ci sta �n fata noastra ca un zid impe -
netrabil care vrea sa ne zdrobeasca, dar �nca nu poate.
Nu pot face nimic altceva dec�t sa strig ?i sa implor: �O,
inel, inel, large?te- te ?i deschide- te pentru noi!�
A ta, Anne
171
JOI, 11 NOIEMBRIE 1943
Draga Kitty,
Am gasit un titlu bun pentru acest capitol:
Oda stiloului meu
�In memoriam�
Stiloul meu a fost �ntotdeauna un obiect de pret pentru
mine; �l pretuiesc mult, mai ales pentru penita lui groasa,
fiindca eu nu pot sa scriu cu adevarat frumos dec�t cu penite
groase. Stiloul meu a avut o viata de stilou lunga ?i
interesanta, despre care vreau sa povestesc pe scurt.
C�nd aveam noua ani, stiloul meu a venit �ntr- un
pachetel (�nfa?urat �n vata), ca �mostra fara valoare�, tocmai
de la Aachen, ora?ul bunicii, generoasa donatoare.
Zaceam �n pat cu gripa, �n vreme ce v�ntul de februarie
?uiera �n jurul casei. Gloriosul stilou era pus �ntr- un toc
din piele ro?ie ?i a fost aratat imediat, chiar �n prima zi,
tuturor prietenelor mele. Eu, Anne Frank, m�ndra pose -
soare a unui stilou!
La v�rsta de zece ani am avut voie sa iau stiloul la
?coala, iar �nvatatoarea chiar m- a lasat sa scriu cu el. La
unsprezece ani, a trebuit �nsa sa- mi pun comoara din nou
la pastrare, caci �nvatatoarea de la clasa a ?asea nu permitea
dec�t tocuri ?i calimari cu cerneala ca instrumente de
scris. C�nd am facut doisprezece ani ?i am mers la Liceul
Evreiesc, stiloul meu a capatat, �ntru preamarirea sa, un
nou toc, �n care se putea pune ?i un creion ?i care, pe dea -
supra, arata mult mai impresionant, caci se �nchidea cu
un fermoar. La treisprezece ani l- am adus �n Anexa, unde
m- a �nsotit prin nenumarate jurnale ?i caiete. C�nd am
�mplinit paisprezece ani, s- a sf�r?it ?i ultimul an pe care
stiloul meu l- a petrecut cu mine, iar acum�
172
�ntr- o vineri dupa- masa, dupa ora cinci, c�nd am
venit din camaruta mea ?i am vrut sa ma a?ez la masa ca
sa scriu, am fost �mpinsa cu brutalitate la o parte ca sa le
fac loc lui Margot ?i tatei, care urmau sa- ?i exerseze latina.
Stiloul a ramas nefolosit pe masa, posesoarea lui a trebuit,
suspin�nd, sa se multumeasca cu un colti?or de
masa ?i a �nceput sa frece boabe de fasole. �A freca boabe
de fasole� �nseamna aici a reda boabelor de fasole bruna
mucegaite un aspect decent. La ?ase fara un sfert am
matu rat pe jos, am adunat mizeria �mpreuna cu boabele
stricate pe un ziar pe care l- am aruncat �n soba. A izbucnit
o flacara uria?a, iar eu m- am bucurat ca �n felul asta
focul, care p�na atunci agonizase, se �ntetise din nou.
Se facuse din nou lini?te, latini?tii se carasera, iar eu
m- am a?ezat la masa ca sa scriu ce- mi propusesem. Dar,
oriunde am cautat, stiloul meu era de negasit. Am mai
cautat o data, a cautat ?i Margot, a cautat mama, a cautat
tata, a cautat Dussel, dar obiectul disparuse fara urma.
�Poate a cazut �n soba odata cu fasolea!� a sugerat
Margot.
�Nici pomeneala!� am raspuns.
Seara �nsa, cum stiloul meu tot nu voia sa iasa la
iveala, am presupus toti ca arsese, mai ales ca celuloidul
arde de minune. ?i, �ntr- adevar, tristul presentiment s- a
confirmat a doua zi dimineata, c�nd tata, curat�nd soba,
a gasit clama cu care se prinde stiloul de buzunar �n mijlocul
unei gramezi de cenu?a. Din penita de aur nu mai
ramasese nimic. �S- a lipit �n mod sigur de vreo caramida�,
a fost de parere tata.
Mi- a ramas o consolare, chiar daca una destul de slaba:
stiloul meu a fost incinerat, exact a?a cum vreau ?i eu sa
fiu c�ndva.
A ta, Anne
173
MIERCURI, 17 NOIEMBRIE 1943
Draga Kitty,
Evenimente bulversante pentru Anexa. Cum acasa la
ea s- a instalat difteria, Bep n- are voie timp de ?ase saptam�ni
sa vina �n contact cu noi. E foarte neplacut, at�t
din pricina m�ncarii, c�t ?i a cumparaturilor, ca sa nu
mai spun ca ne lipse?te compania ei. Kleiman zace �n
continuare ?i de trei saptam�ni n- a mai m�ncat nimic
altceva dec�t lapte ?i terci diluat. Kugler nu- ?i mai vede
capul de treaba.
Lectiile de latina prin corespondenta ale lui Margot
�i sunt trimise �napoi, corectate de un profesor. Margot
scrie folosindu- se de numele lui Bep. Profesorul este
foarte dragut ?i, pe deasupra, spiritual. Se bucura, cu
sigu ranta, ca are o eleva at�t de inteligenta.
Dussel este �ntr- o totala deruta. Nici unul dintre noi
nu ?tie de ce. A �nceput atunci c�nd, sus, nu ?i- a mai descle?tat
gura ?i n- a mai schimbat nici macar o vorba nici
cu domnul Van Daan, nici cu doamna Van Daan. Toata
lumea a remarcat asta. Cum dupa c�teva zile situatia a
ramas neschimbata, mama s- a folosit de prilej ca sa- l
puna �n garda �mpotriva doamnei Van Daan, care, daca
el avea sa continue a?a, ar putea, �ntr- adevar, sa- i complice
viata foarte tare. Dussel a spus ca Van Daan a fost
cel care hotar�se primul sa nu mai vorbeasca, a?a ca el
n- avea de g�nd sa rupa tacerea. Acum, trebuie sa ?tii ca
ieri a fost 16 noiembrie, ziua �n care s- a �mplinit un an
de c�nd Dussel a venit �n Anexa. Cu ocazia asta, i- a oferit
mamei un ghiveci cu flori, �nsa doamna Van Daan, care
facuse deja cu saptam�ni �nainte, de mai multe ori, aluzii
la aceasta data ?i spusese pe ?leau ca Dussel trebuie sa
faca cinste, n- a primit nimic. �n loc sa ne multumeasca,
174
�n sf�r?it, pentru gestul nostru dezinteresat, el n- a spus
absolut nimic. ?i c�nd �n dimineata de 16 l- am �ntrebat
daca trebuia sa- i prezint felicitari sau condoleante, el a
raspuns ca accepta orice. Mama, care a vrut sa faca oficiile
de �mpaciuitoare, n- a reu?it sa obtina nimic ?i, �n
cele din urma, situatia a ramas neschimbata.
Nu exagerez c�nd spun ca lui Dussel �i lipse?te o veri ga
din creier. Ne amuzam deseori pe ascuns ca n- are memorie,
n- are pareri ?i nu emite judecati ?i uneori r�dem c�nd
�l auzim cum reda absolut aiurea, �ncurc�nd totul, c�te
o ?tire pe care tocmai a ascultat- o. �n rest, la fiecare repro?
sau acuzatie, raspunde cu o gramada de promisiuni
frumoase, dar nu se tine nici macar de una.
Der Mann hat einen gro�en Geist
Und ist so klein von Taten!1
A ta, Anne
S�MBATA, 27 NOIEMBRIE 1943
Draga Kitty,
Ieri- seara, �nainte de culcare, mi- a aparut deodata �n
fata ochilor Hanneli.
Am vazut- o �naintea mea, �mbracata �n zdrente, cu o
fata trasa ?i slabita. Avea ochii foarte mari ?i se uita la
mine cu at�ta tristete ?i repro?, �nc�t puteam sa citesc �n
ei: �O, Anne, de ce m- ai parasit? Ajuta- ma, o, ajuta- ma,
salveaza- ma din iadul asta!�
175
1. Spirit maret are omul / Dar mica- i e fapta (germ.).
?i eu nu pot s- o ajut. Nu pot dec�t sa ma uit cum
alti oameni sufera ?i mor. Trebuie sa stau cu bra?ele
�ncru ci?ate ?i nu pot dec�t sa- l rog pe Dumnezeu s- o
aduca �napoi la noi. Tocmai pe Hanneli am vazut- o, pe
nimeni altcineva, ?i- am �nteles de ce. Am judecat- o gre?it,
am fost prea copil ca sa- i �nteleg problemele. Era
ata?ata de prietena ei, ?i a fost ca ?i cum a? fi vrut sa i- o
iau. Cum trebuie sa se fi simtit sarmana! ?tiu, cunosc
eu �nsami a?a de bine acest sentiment! Uneori �mi aparea
brusc un cr�mpei din viata ei, dar apoi, �n mod egoist,
ma pierdeam imediat, din nou, �n propriile mele bucurii
?i necazuri.
A fost ur�t felul �n care m- am purtat; acum ma privea,
cu fata ei palida ?i ochii rugatori, o, a?a de neajutorata!
De- a? fi putut s- o ajut! O, Doamne, cum am eu aici tot
ce- mi pot dori, iar ea a fost a?a de lovita de soarta cruda!
Era cel putin la fel de pioasa ca mine, voia ?i ea binele.
Atunci de ce- am fost aleasa eu sa traiesc, iar ea va trebui
probabil sa moara? Ce diferenta era �ntre noi? De ce suntem
acum at�t de departe una de alta?
Ca sa fiu sincera, de luni de zile, ba chiar de- un an,
aproape ca am uitat de ea. Nu de tot, dar at�t c�t sa nu
mi- o imaginez �n toata suferinta ei.
Ah, Hanneli, daca o sa prinzi sf�r?itul razboiului, sper
sa te pot primi la noi, ca sa �ndrept macar o parte din
raul pe care ti l- am facut.
Numai ca, atunci c�nd o sa fiu din nou �n stare s- o
ajut, ea n- o sa mai aiba at�ta nevoie de ajutorul meu ca
acum. Oare ea se g�nde?te uneori la mine? ?i ce simte?
Dumnezeule milostiv, ajut- o cel putin sa nu fie singura.
Daca i- ai spune macar ca ma g�ndesc la ea cu dragoste ?i
mila, asta i- ar da, poate, mai multa putere sa �ndure.
176
Nu trebuie sa ma mai g�ndesc la asta, caci nu ajung
la nici un rezultat. Vad tot timpul ochii ei mari, atintiti
asupra mea. Oare poarta Hanneli cu adevarat credinta
�n sine? Oare nu i s- a impus credinta doar din afara? Nici
macar asta nu ?tiu, niciodata nu mi- am dat osteneala s- o
�ntreb.
Hanneli, Hanneli, de- a? putea macar sa te iau din
locul unde e?ti acum, de- a? putea sa �mpart cu tine toate
bucuriile mele. E prea t�rziu, nu mai pot ajuta ?i nu mai
pot �ndrepta ce- am gre?it. Dar n- am s- o uit niciodata ?i
o sa ma rog mereu pentru ea.
A ta, Anne
LUNI, 6 DECEMBRIE 1943
Draga Kitty,
C�nd s- a apropiat Mo? Niculae, ne- am g�ndit toti,
fara sa vrem, la co?ul frumos �mpodobit de anul trecut.
Mie, mai ales, mi s- a parut groaznic sa nu facem anul
asta nimic de Mo? Niculae. M- am g�ndit mult p�na sa
gasesc ceva, ceva amuzant. M- am sfatuit cu Pim ?i, acum
o saptam�na, ne- am apucat de treaba, urm�nd sa scriem
o poezie pentru toti opt.
Duminica seara la opt ?i un sfert, ne- am facut aparitia
sus, tin�nd �ntre noi co?ul cel mare de rufe, �mpodobit
cu mici figuri ?i funde din h�rtie de indigo roz ?i albastra.
O bucata mare de h�rtie cafenie de ambalaj de care era
prins un biletel acoperea co?ul. Toti au fost oarecum
mira ti de amploarea surprizei.
Am luat biletelul de pe h�rtia de ambalaj ?i l- am citit:
177
PROLOG
?i anul asta mo?ul Niculae a venit
Chiar ?i- n Anexa vestea s- a- mp�nzit.
Dar, din pacate, sa- l sarbatorim
Frumos ca-n anul ce- a trecut, nu ne �ngaduim.
Pe- atunci credeam plini de speran?e
�n visul celor optimi?ti, fara restan?e,
?i mai credeam ca �n ast an
To?i liberi vom serba � a fost �n van!
?i totu?i, sa cinstim aceasta zi
Chiar fara daruri, cum ne va gasi,
N- avem dec�t sa ne g�ndim la altceva
?i fiecare �n ghetu?e sa-nceapa a cauta!
C�nd ?i- a luat fiecare pantoful din co?, au rasunat hohote
de r�s. �n fiecare pantof era un pachetel �nfa?urat �n
h�rtie de ambalaj, pe care era trecuta adresa posesorului.
A ta, Anne
MIERCURI, 22 DECEMBRIE 1943
Draga Kitty,
O gripa �ncapat�nata m- a �mpiedicat sa- ti scriu p�na
azi. E groaznic sa fii bolnav aici. C�nd �mi venea sa tu?esc,
ma bagam c�t ai zice pe?te sub patura ?i �ncercam sa- mi
calmez g�tul scot�nd c�t mai putine zgomote, ceea ce
facea de cele mai multe ori ca m�ncarimea sa nu mai dispara
deloc, ?i atunci era nevoie de lapte cu miere, zahar
sau pastile. C�nd ma g�ndesc la tratamentele pe care m- au
pus sa le fac, m- apuca ameteala. Suda?ii, cataplasme, c�rpe
178
umede pe piept, c�rpe uscate pe piept, bauturi fierbinti,
gargare, badijonari, stat nemi?cata �n pat, perna electrica,
buiota, suc de lam�ie ?i, pe l�nga toate astea, la fiecare
doua ore termometrul. Oare �ntr- adevar te poti �nsanato?i
�n felul asta? �nsa cel mai rau a fost c�nd domnul Dussel
a �nceput sa faca pe doctorul ?i ?i- a pus capul pomadat
pe pieptul meu gol ca sa asculte zgomotele dina untru.
Nu doar ca parul lui m- a g�dilat groaznic, dar m- am ?i
jenat, chiar daca el a studiat acum treizeci de ani ?i are
titlul de doctor. Ce cauta insul asta la inima mea? Ca doar
nu- i iubitul meu! De altfel, ce- i sanatos sau nu �nauntru
el ?i- a?a n- aude. Ar trebui mai �nt�i sa- ?i curete urechile,
caci �ncepe sa semene periculos de mult cu un surd. Dar
destul cu boala. Acum ma simt din nou �n forma, am mai
crescut un centimetru, m- am �ngra?at un kilogram, sunt
palida ?i dornica de studiu.
Ausnahmsweise1 (alt cuv�nt nu se potrive?te aici), atmos -
fera din casa este buna, nu sunt certuri, dar asta nu va
dura mult timp. At�ta lini?te n- am mai avut de cel putin
o jumatate de an.
Bep este �nca izolata de noi, dar cur�nd surioara ei nu
va mai fi purtatoare de bacili.
De Craciun primim un supliment de ulei, dulciuri ?i
melasa. De Hanuca, domnul Dussel a oferit �n dar doam -
nei Van Daan ?i mamei un tort frumos. L- a facut Miep
la rugamintea lui Dussel. Dupa ce ca avea at�tea de facut,
a trebuit sa mai faca ?i asta. Margot ?i cu mine am primit
o bro?a facuta dintr- o moneda de doi centi ?i jumatate,
care straluce?te frumos. �n fine, imposibil de explicat,
pur ?i simplu e minunata!
179
1. �n mod exceptional (germ.).
Am ?i eu ceva de Craciun pentru Miep ?i Bep. ?i anume
am pus deoparte cam de vreo luna zaharul de la terciul meu
de ovaz. Kleiman l- a dat sa se faca din el fondante.
Vremea este mohor�ta, soba miroase ur�t, m�ncarea
ne cade greu la stomac, ceea ce provoaca din toate partile
ni?te zgomote ca de tunet.
Razboiul se afla �ntr- un punct mort, atmosfera e deplo -
rabila.
A ta, Anne
VINERI, 24 DECEMBRIE 1943
Draga Kitty,
Ti- am scris deja de mai multe ori ca aici toti avem de
furca cu starile suflete?ti ?i cred ca la mine, mai ales �n
ultima vreme, acest rau se agraveaza serios.
Himmelhoch jauchzend, zu Tode betr�bt1 se potrive?te
cu siguranta aici. Himmelhoch jauchzend sunt atunci
c�nd ma g�ndesc ce bine ne este noua �n comparatie cu
toti ceilalti copii evrei, iar zu Tode betr�bt ma simt c�nd,
de pilda, doamna Kleiman, trec�nd pe- aici, ne poveste?te
despre clubul de hochei al lui Jopie, plimbari �n canoe,
spectacole de teatru ?i ceaiuri cu prieteni.
Nu cred ca sunt invidioasa pe Jopie, dar e adevarat
ca ma apuca o pofta nebuna sa ma distrez ?i eu odata ca
lumea ?i sa ma doara burta de r�s. Mai ales acum, iarna,
�n vacanta de Craciun ?i de Anul Nou, stam aici ca ni?te
proscri?i. ?i totu?i, n- ar trebui sa scriu aceste cuvinte,
180
1. Exult�nd p�na la cer, tulburat de moarte (germ., vers al lui
Goethe).
pentru ca dau impresia de ingratitudine, �nsa nu pot sa
tin totul pentru mine ?i �mi citez �nca o data cuvintele
de la �nceput: h�rtia este rabdatoare.
Atunci c�nd vine cineva de- afara cu hainele �ncarcate
de v�nt ?i cu frigul pe obraji, �mi vine sa- mi bag capul
sub paturi ca sa nu ma mai �ntreb: �C�nd ni se va �ngadui
sa mirosim din nou aerul?� ?i de?i n- am voie sa- mi
ascund capul sub paturi, ba dimpotriva, trebuie sa ma
tin dreapta ?i tare, g�ndurile astea tot �mi vin, ?i nu o
data, ci de multe, de nenumarate ori.
Crede- ma, c�nd stai �nchis un an ?i jumatate, se poate
�nt�mpla ca �n anumite zile sa- ti fie de- ajuns. ?i asta dincolo
de orice �ndreptatire sau recuno?tinta; sentimentele
nu pot fi alungate. Sa merg cu bicicleta, sa dansez, sa fluier,
sa vad lumea, sa ma simt t�nara, sa ?tiu ca sunt libera
� iata de ce mi- e dor. ?i totu?i nu trebuie s- o arat, caci,
�nchipuie- ti, daca toti opt am �ncepe sa ne pl�ngem sau
sa afi?am ni?te fete nemultumite, unde ar duce asta?
Uneori ma g�ndesc: oare poate �ntelege cineva ce simt
eu, poate vedea dincolo de lipsa mea de recuno?tinta, de
faptul ca sunt evreica sau nu, poate vedea �n mine doar
feti?cana care are at�ta nevoie sa se distreze pe rupte?
N- am habar ?i nici n- a? putea vorbi despre asta cu cineva,
caci ?tiu ca a? �ncepe sa pl�ng. Pl�nsul poate sa- ?i aduca
o mare u?urare, dar numai daca ai pe cineva l�nga tine.
Totu?i, �n ciuda tuturor teoriilor ?i stradaniilor mele, �mi
lipse?te �n fiecare zi ?i �n fiecare ceas mama care sa ma
�nte leaga. ?i de aceea ma g�ndesc �n tot ce fac ?i ce scriu
ca, mai t�rziu, vreau sa fiu pentru copiii mei acea mams1
pe care mi- o imaginez eu. O mams care nu ia a?a de �n
181
1. Apelativ afectuos pentru mama folosit de unii copii neerlandezi;
corespunde oarecum lui mami din rom�na.
serios tot ce se spune, dar ia �n serios ce vine de la mine.
Observ ca nu pot s- o descriu, dar cuv�ntul mams spune
deja tot. ?tii ce- am nascocit ca sa- i spun mamei ceva
apropiat de mams? �i spun deseori Mansa, ?i de- aici vine
Mans. Este, cum s- ar zice, o mams imperfecta, pe care
mi- ar placea s- o onorez cu �nca o trasatura adaugata
n- ului. Din fericire, Mans nu- ?i da seama de asta, caci
s- ar �ntrista.
Acum gata. Scriind, am scapat un pic de zu Tode betr�bt-
ul meu!
A ta, Anne
Acum, la doar o zi dupa Craciun, ma tot g�ndesc la
Pim ?i la ce mi- a spus el anul trecut. Anul trecut, c�nd
nu �ntelegeam sensul vorbelor lui a?a cum �l �nteleg
acum. Daca mi- ar mai spune o data, poate ca a? reu?i
sa- i arat ca- l �nteleg!
Cred ca Pim a vorbit despre asta fiindca el, care ?tie
at�tea dintre �tainele inimii� altora, trebuia odata ?i- o -
data sa- ?i descarce inima; caci altfel Pim nu vorbe?te nici -
odata despre sine ?i nu cred ca Margot banuie?te prin
c�te a trebuit sa treaca Pim. Sarmanul Pim! Nu ma poate
convinge ca a uitat- o. Nu va uita asta niciodata. A devenit
indul gent, caci vede ?i el gre?elile mamei. Sper ca �i
voi semana putin, fara a fi nevoie sa �ndur ?i eu acelea?i
lucruri!
Anne
182
LUNI, 27 DECEMBRIE 1943
Vineri seara am primit pentru prima data �n viata
mea un dar de Craciun. Fetele, Kleiman ?i Kugler ne- au
facut iara?i o surpriza nemaipomenita. Miep a pregatit
o prajitura delicioasa de Craciun, pe care era scris �Pace
1944�. Bep a facut rost de o jumatate de kilogram de
biscuiti cu unt de calitatea celor de dinainte de razboi.
Peter, Margot ?i cu mine am primit o sticla de iaurt,
iar adultii c�te o sticla de bere. Totul era a?a de dragut
ambalat, iar pe diversele pachete erau lipite poze dragute.
�n rest, pentru noi, zilele de Craciun au trecut repede.
Anne
MIERCURI, 29 DECEMBRIE 1943
Ieri- seara am fost iara?i foarte trista. Mi- am adus din
nou aminte de bunica ?i de Hanneli. Bunica � o, draga
de bunica, ce putin am �nteles noi suferinta ei. Ce buna
a fost ea mereu cu noi, c�t de interesata era de tot ce ne
privea! ?i �n tot acest timp pastra cu grija secretul groaznic
cu care traia.1
Ce devotata ?i buna era bunica mereu, niciodata n- ar
fi abandonat pe vreunul dintre noi. Orice s- ar fi �nt�mplat,
oric�t de obraznica a? fi fost, bunica ma ierta �ntotdeauna.
Bunico � m- ai iubit ori nici tu nu m- ai �nteles
niciodata? Nu ?tiu. Ce singura trebuie sa se fi simtit
bunica, ce singura, �n ciuda prezentei noastre. Cu toata
iubirea multora din jur, un om poate sa se simta singur
atunci c�nd nu e pentru nimeni �cel mai drag�.
183
1. Bunica suferea de o boala grava. (N. ed. originale)
?i Hanneli? Mai traie?te? Ce face? O, Doamne, ocrote?te-
o ?i adune- o �napoi. Hanneli, tu �mi aminte?ti mereu
care putea fi soarta mea, mereu ma vad �n locul tau.
?i atunci de ce ma �ntristeaza a?a de des ce se �nt�mpla
aici? N- ar trebui sa fiu vesela, multumita ?i fericita me reu,
�n afara de momentele c�nd ma g�ndesc la ea ?i la tovara?ii
ei de suferinta? Sunt egoista ?i la?a. De ce visez ?i- mi
trec prin cap cele mai rele lucruri ?i- mi vine sa urlu de
frica? Fiindca, �n ciuda a tot ce se �nt�mpla, �nca nu ma
�ncred �ndeajuns �n Dumnezeu. El mi- a dat a?a de mult,
ceea ce cu siguranta �nca n- am meritat, ?i totu?i eu continui
sa fac �n fiecare zi at�tea lucruri pe dos!
Am putea pl�nge g�ndindu- ne la semenii no?tri, de
fapt am putea pl�nge toata ziua. Dar nu putem dec�t sa
ne rugam ca Dumnezeu sa faca o minune ?i sa mai salveze
c�tiva dintre ei. ?i sper ca eu fac asta destul de des!
Anne
JOI, 30 DECEMBRIE 1943
Draga Kitty,
Dupa ultimele certuri violente, toate s- au �ndreptat
aici, at�t �ntre noi, Dussel ?i cei de sus, c�t ?i �ntre domnul
?i doamna Van Daan. Dar acum se aduna din nou nori
grei de furtuna, ?i asta din cauza� m�ncarii. Doamna
Van Daan a avut nefericita idee sa faca dimineata mai
putini cartofi prajiti, prefer�nd sa- i pastreze. Mama ?i
Dussel, dar ?i noi, n- am fost de- acord, a?a ca am �mpartit
?i cartofii. Dar acum untura nu se �mparte echitabil ?i
mama trebuie iara?i sa puna piciorul �n prag. Daca deznodam�ntul
va fi c�t de c�t interesant, cu siguranta ca o
184
sa- ti mai scriu despre asta. �n ultima vreme, am gatit
sepa rat: carnea (ei cu untura, noi fara untura); ei supa,
noi fara supa; cartofii (ei: curatati �nainte de a fi pu?i la
fiert, noi: curatati dupa ce s- au fiert). Cumparaturi sepa -
rate, iar acum ?i cartofii prajiti.
Macar de ne- am separa cu totul!
A ta, Anne
P.S. Bep a dat la tiparit pentru mine o carte po?tala
cu toata familia regala. Juliana arata foarte t�nara, la fel
?i regina. Cele trei fete sunt tare dulci. Extrem de dragut
din partea lui Bep, nu- i a?a?
DUMINICA, 2 IANUARIE 1944
Draga Kitty,
Azi- dimineata, cum n- aveam ce face, mi- am rasfoit
jurnalul ?i am dat de mai multe ori de scrisori care tratau
tema �mamei� �n termeni at�t de violenti, �nc�t am fost
?ocata ?i m- am �ntrebat: �Anne, tu e?ti cea care a vorbit
despre ura? O, Anne, cum ai putut sa faci asta?�
Am ramas nemi?cata cu caietul deschis �n m�na, caut�nd
sa- mi explic cum de- am putut fi at�t de cople?ita
de furie ?i chiar at�t de plina de ura �nc�t sa- ti �mparta?esc
totul. Am �ncercat s- o �nteleg ?i s- o scuz pe Anne
de- acum un an, caci n- am con?tiinta curata c�ta vreme
te las sub impresia acestor �nvinuiri, fara sa- ti explic acum,
retrospectiv, cum de- am ajuns sa fiu a?a. Am avut ?i am
de furca cu starile mele suflete?ti care m- au tinut (la
modul figurat) cu capul sub apa ?i m- au facut sa vad
lucru rile doar subiectiv. N- am �ncercat sa reflectez �n
185
lini? te la argumentele partii adverse ?i, c�nd am actionat,
sa ma g�ndesc la cel pe care, cu temperamentul meu
naval nic, l- am jignit sau �ntristat.
M- am refugiat �n mine �nsami, nu m- am privit dec�t
pe mine �nsami ?i toata bucuria, ironia ?i tristetea mea
le- am descris �n jurnal fara nici o jena. Acest jurnal are
deja o valoare pentru mine, caci este deseori un repertoriu
de amintiri, dar pe multe pagini a? putea scrie �depa -
?it��
Am fost furioasa pe mama (�nca mai sunt de multe
ori). Nu ma �ntelegea, este adevarat, dar nici eu n- o �nte -
le geam. Fiindca ma iubea, era tandra cu mine, dar fiind ca
o puneam deseori �n situatii neplacute care, alaturi de
multe alte �nt�mplari triste, o enervau ?i iritau, este de
�nte les ca ma mai ?i repezea.
Luam toate astea mult prea �n serios, ma simteam jignita,
deveneam obraznica ?i agasanta cu ea, ceea ce o
�ntris ta ?i mai tare. Era, de fapt, un du- te-vino de neplaceri
?i tristeti. Cu siguranta, nu era placut pentru nici
una dintre noi, dar totul va trece. Nu voiam sa pricep
asta ?i simteam o mare compasiune fata de mine �nsami,
ceea ce e de �n?eles.
Frazele prea violente nu sunt dec�t expresia furiei pe
care, �n conditii de viata normala, mi- a? fi descarcat- o
bat�nd de c�teva ori din picior �n camera mea, cu u?a
�ncuiata, sau �njur�nd pe la spatele mamei.
A trecut vremea c�nd, cu lacrimi �n ochi, o condamnam
pe mama. Am devenit mai �nteleapta, iar nervii
mamei s- au mai lini?tit. De cele mai multe ori, �mi tin
gura c�nd ma enervez, ea face la fel, ?i astfel relatiile noastre
au devenit aparent mult mai bune. Caci s- o iubesc
186
pe mama de- adevaratelea, cu dragostea duioasa a unui
copil, asta nu pot.
�mi lini?tesc acum con?tiinta spun�ndu- mi ca vorbele
de ocara se potrivesc mai bine pe h�rtie dec�t purtate de
mama �n inima ei.
A ta, Anne
JOI, 6 IANUARIE 1944
Draga Kitty,
Astazi trebuie sa marturisesc doua lucruri: �mi va lua
ceva timp sa le pun pe h�rtie, dar trebuie sa le povestesc
cuiva. Iar cea mai potrivita sa le asculti e?ti tu, fiindca
?tiu precis ca tu, niciodata ?i �n nici o �mprejurare, nu
vei sufla vreo vorba despre ele.
Primul se refera la mama. ?tii ca deseori m- am pl�ns
de ea ?i ca, totu?i, mi- am dat mereu osteneala sa fiu draguta
cu ea. Deodata, mi- a devenit limpede ce- i lipse?te. Mama
ne- a spus chiar ea ca ne vede mai degraba ca pe ni?te prietene
dec�t ca pe fiicele ei. Bine�nteles ca este foarte frumos,
dar o prietena nu poate tine locul unei mame. Am nevoie
sa vad �n mama un exemplu ?i s- o respect. De cele mai
multe ori chiar �mi este un exemplu, dar exact unul invers,
de cum nu trebuie sa fac lucrurile. Am impresia ca Margot
are cu totul alta parere despre toate astea ?i n- ar �ntelege �n
vecii vecilor ce- ti povestesc eu acum. Iar tata evita toate discutiile
�n care ar putea fi vorba de mama.
Eu una �mi reprezint o mama ca pe o femeie care,
�na inte de toate, dovede?te mult tact, mai ales fata de
ni?te copii de v�rsta noastra, nu ca Mansa, care, atunci
187
c�nd pl�ng, nu de durere, ci din alte motive, r�de �n
hoho te de mine.
Poate parea ridicol, dar e un lucru pe care nu i l- am
iertat niciodata. S- a �nt�mplat �ntr- o zi c�nd trebuia sa
merg la dentist. Mama ?i Margot urmau sa vina cu mine
?i au fost de acord sa- mi iau bicicleta. C�nd am ie?it de
la dentist, Margot ?i mama mi- au spus foarte vesele ca
merg �n ora? sa vada sau sa cumpere ceva, nu mai ?tiu
foarte exact. Bine�nteles ca am vrut sa merg ?i eu, dar ele
n- au fost de- acord fiindca aveam bicicleta cu mine. De
furie mi- au t�?nit lacrimile, iar Margot ?i mama au izbuc -
nit �n r�s. M- am �nfuriat at�t de tare, �nc�t am scos limba
la ele �n plina strada chiar �n momentul �n care, �nt�mplator
trecea pe- acolo o femeie mica de statura, care s- a
uitat �ngrozita la mine. M- am dus cu bicicleta acasa ?i
am mai pl�ns o buna bucata de vreme. E ciudat ca, dintre
multele rani pe care mi le- a provocat mama, tocmai
asta �ncepe sa ma usture c�nd �mi aduc aminte ce furi -
oasa am fost atunci.
Despre al doilea �mi este foarte greu sa povestesc,
fiindca e vorba de mine �nsami. Nu sunt pudibonda,
Kitty, dar atunci c�nd �i aud pe ceilalti povestind at�t de
des ?i cu amanunte despre ce fac ei la toaleta, simt cum
tot trupul mi se revolta.
Ieri am citit un articol al lui Sis Heyster despre �mbujorare.
Sis Heyster parca mi se adresa mie �n articolul
asta. De?i nu ro?esc a?a de u?or, celelalte observatii mi
se potrivesc. Ca sa redau aproximativ, ea spune ca o fata
aflata la v�rsta pubertatii �ncepe sa se interiorizeze ?i sa
reflecteze la miracolele care se petrec �n corpul sau. E
cazul meu ?i, de aceea, �n ultima vreme am o senzatie de
jena fata de Margot, de mama ?i tata. Margot este, dim-
188
potriva, mult mai timida dec�t mine, �nsa nu simte nici
un fel de jena. Mi se pare at�t de uimitor ce mi se �nt�mpla,
nu doar ce se vede la suprafata corpului, ci ?i transformarile
din interior. Tocmai pentru ca nu vorbesc
niciodata cu altcineva nici despre mine, nici despre
aceste lucruri, vorbesc despre ele cu mine �nsami. De fiecare
data c�nd �mi vine ciclul (nu s- a �nt�mplat dec�t de
trei ori), am senzatia, �n ciuda durerii, a dezgustului ?i
mizeriei, ca port �n mine o taina dulce. De aceea, chiar
daca nu- mi aduce dec�t neplaceri, a?tept �ntotdeauna
oare cum bucuroasa momentul �n care voi simti din nou
aceasta taina �n mine. Sis Heyster mai scrie ?i ca �n ace?ti
ani tinerele fete nu sunt sigure de sine ?i descopera ca
sunt ?i ele oameni, cu idei, g�nduri ?i obiceiuri proprii.
Cum n- aveam nici treisprezece ani c�nd am venit aici,
�nseamna ca eu am �nceput mai devreme sa reflectez la
mine �nsami ?i sa- mi dau seama ca sunt �un om de sine
statator�. Uneori, c�nd stau seara �n pat, m- apuca o pofta
nebuna sa- mi pipai s�nii ?i sa- mi aud bataile lini?tite ?i
regulate ale inimii.
Fara sa- mi dau seama, am avut asemenea senzatii ?i
�nainte de a veni aici. ?tiu ca o data, c�nd am dormit la
Jacque, nu ma mai puteam abtine, a?a de curioasa eram
sa- mi arate corpul ei, pe care �l ascunsese �ntotdeauna de
mine, a?a ca nu- l vazusem niciodata. Am �ntrebat- o daca,
�n numele prieteniei noastre, am putea sa ne pipaim una
alteia s�nii. Jacque a refuzat. Simteam ?i o nevoie teribila
s- o sarut ?i am ?i facut- o. Cad �n extaz de fiecare data
c�nd vad un corp de femeie goala, ca de pilda Venus din
cartea de istorie a artei a lui Springer. Uneori mi se pare
at�t de minunata ?i de frumoasa, �nc�t trebuie sa ma
abtin sa nu izbucnesc �n pl�ns.
De- a? avea o prietena!
189
JOI, 6 IANUARIE 1944
Draga Kitty,
Dorinta mea de a vorbi cu cineva a atins asemenea
proportii, �nc�t, cumva, mi- a trecut prin cap sa- l aleg
pentru asta pe Peter. C�nd s- a �nt�mplat sa ajung sus, �n
camaruta lui Peter, pe lumina, m- am simtit �ntotdeauna
foarte bine, dar fiindca el e prea timid ?i nu da afara nici -
odata pe nimeni care- l deranjeaza, n- am �ndraznit sa stau
mult, mi- a fost teama ca ar putea sa creada ca sunt groaznic
de agasanta. Am cautat o ocazie sa ram�n �n camaruta
lui fara sa bata la ochi ?i sa- l tin de vorba, iar acea
oca zie a aparut ieri. Pe Peter l- a apucat deodata mania
cuvintelor �ncruci?ate ?i nu mai face altceva toata ziua.
L- am ajutat ?i cur�nd am ajuns sa stam unul �n fata celuilalt
la masuta, el pe scaun, eu pe canapea.
M- am simtit foarte ciudat c�nd m- am uitat drept �n
ochii lui de un albastru-�nchis ?i am vazut c�t de tare �l
intimida aceasta vizita neobi?nuita. Puteam sa descifrez
a?a de u?or ce se �nt�mpla �n lumea lui launtrica, vedeam
pe fata lui neajutorarea ?i nesiguranta �n felul de a se
comporta ?i, totodata, o umbra a con?tiintei masculinitatii
lui. Vaz�ndu- i timiditatea, m- am topit toata. A? fi
vrut sa- l rog: poveste?te- mi ceva despre tine. Nu lua �n
seama limbutia mea nefasta! Mi- am dat seama �nsa ca- i
mai u?or sa- ti formulezi pentru tine astfel de rugaminti
dec�t sa le adresezi altcuiva.
Seara a trecut ?i nu s- a �nt�mplat nimic, �n afara de
faptul ca i- am vorbit despre �mbujorare. Bine�nteles, nu
ce- am scris aici, i- am spus ca odata cu trecerea timpului
va fi mai sigur pe el.
Seara, �n pat, am pl�ns ?i am pl�ns, �nsa nimeni nu
trebuia sa auda. Ideea ca trebuie sa cer?esc favorurile lui
190
Peter mi s- a parut respingatoare. Poti merge departe ca
sa- ti satisfaci dorintele, vezi asta la mine. Caci mi- am
propus sa ma duc mai des la Peter ?i, �ntr- un fel sau altul,
sa- l fac sa vorbeasca.
Sa nu crezi cumva ca sunt �ndragostita de Peter. Nici
g�nd. Daca �n loc de un baiat sotii Van Daan ar fi avut
o fata, ?i cu ea a? fi �ncercat sa ma �mprietenesc.
Azi- dimineata m- am trezit cam pe la ?apte fara cinci ?i
mi- am amintit numaidec�t foarte limpede ce- am visat.
Stateam a?ezata pe un scaun, iar �n fata mea era Peter�
Schiff. Rasfoiam o carte cu desene de Mary Bos. At�t de
clar era visul, �nc�t �mi mai amintesc �n parte ?i- acum
dese nele. Dar asta n- a fost tot, visul a continuat, deodata
privirea lui Peter s- a �ncruci?at cu a mea ?i i- am fixat
�nde lung ochii frumo?i, de catifea bruna. Atunci Peter
mi- a spus �ncet: �Daca a? fi ?tiut, a? fi venit de mult la
tine!� Brusc, mi- am �ntors fata, caci emotia ma cople?ise.
?i- apoi am simtit un obraz catifelat, o, at�t de racoros ?i
bine facator, lipit de al meu, ?i totul era a?a de bine, a?a
de bine�
�n acest moment m- am trezit, simtindu- i �nca obrazul
lipit de al meu ?i privirea ochilor lui caprui patrunz�nd
ad�nc �n inima mea, at�t de ad�nc, �nc�t citisera acolo c�t
�l iubisem ?i c�t �l mai iubeam �nca. Iara?i mi- au t�?nit
lacrimile ?i am fost at�t de trista, fiindca �l pierdusem din
nou, dar totodata bucuroasa, fiindca ?tiam cu certitudine
ca Peter ram�ne �n continuare alesul inimii mele.
E ciudat, dar mi se �nt�mpla des sa am parte de vise
at�t de limpezi. Mai �nt�i, am vazut- o �ntr- o noapte pe
buni1 a?a de clar, �nc�t pielea ei parea o catifea plisata
191
1. �n original Omi. Anne Frank o numeste Omi pe bunica din
partea mamei si Oma pe bunica din partea tatalui.
moale ?i groasa. Apoi mi- a aparut ca �nger pazitor bunica,
?i apoi Hanneli, care este pentru mine simbolul nenorocirii
prietenilor mei ?i a tuturor evreilor; deci, c�nd ma
rog pentru ea, ma rog pentru toti evreii ?i pentru toti
oame nii sarmani.
?i acum Peter, dragul meu Peter. Niciodata imaginea
lui nu mi- a aparut at�t de limpede. Nu- mi trebuie nici
o fotografie de- a lui, �l vad a?a de bine, a?a de bine.
A ta, Anne
VINERI, 7 IANUARIE 1944
Draga Kitty,
Proasta mai sunt! Nici macar nu m- am g�ndit ca nu
ti- am spus niciodata povestea marii mele iubiri.
C�nd eram �nca foarte mica, la gradinita, mi- a devenit
simpatic Sally Kimmel. Nu mai avea tata ?i locuia cu
mama lui la o matu?a. Sally avea un var, Appy, un baiat
frumos ?i zvelt, cu par negru, care mai t�rziu a devenit
prototipul eroului de film ?i care trezea totdeauna mai
multa admiratie dec�t grasanul scund ?i plin de umor
care era Sally. O vreme ne- am vazut des, �nsa altminteri
iubirea mea a ramas ne�mparta?ita, p�na c�nd �n cale
mi- a aparut Peter ?i m- am �ndragostit de el p�na peste
cap, cu �nflacarare de copil. ?i lui �i placea de mine la fel
de mult, ?i o vara �ntreaga am fost de nedespartit. Ma
mai g�ndesc �nca la noi, cum mergeam m�na �n m�na
pe Zuider Amstellaan1, el �ntr- un costum alb de bumbac,
192
1. Alee din Amsterdam, care �n 1946 a fost redenumita, devenind
Rooseveltlaan (Aleea Roosevelt).
eu �ntr- o rochie scurta de vara. Dupa vacanta mare, el a
intrat �n prima clasa la ?coala medie, iar eu �n clasa a
?asea din ciclul primar. Venea sa ma ia de la ?coala sau
invers, ma duceam eu sa- l iau.
Peter era o icoana de baiat, �nalt, frumos, zvelt, cu o
fata serioasa, calma ?i inteligenta. Avea parul negru ?i
ni?te ochi caprui minunati, obraji aramii ?i un nas ascutit.
Mai ales r�sul lui �mi placea la nebunie, ?i mai avea
?i un aer a?a de ?trengaresc ?i obraznic!
�n vacanta am plecat din ora? ?i c�nd m- am �ntors nu
l- am mai gasit pe Peter la vechea adresa. �ntre timp se
mutase ?i locuia acum �mpreuna cu un baiat mult mai
mare ca el. Pare- se ca acesta l- a facut atent ca sunt �nca
o pu?toaica, ?i Peter m- a parasit. �l iubeam a?a de tare,
�nc�t n- am vrut sa privesc adevarul �n fata ?i m- am tinut
scai de el p�na c�nd, �n sf�r?it, am devenit con?tienta ca,
daca o sa ma mai tin mult dupa el, lumea va crede ca
sunt nebuna dupa baieti.
Anii au trecut. Peter umbla cu fete de v�rsta lui ?i nu
se mai ostenea sa ma salute. Am mers la Liceul Evreiesc,
multi baieti din clasa mea s- au �ndragostit de mine, �mi
placea, ma simteam flatata, dar �n rest nu ma interesa.
Mai t�rziu, Hello s- a �ndragostit lulea de mine, dar, cum
ziceam, eu nu m- am mai �ndragostit niciodata.
Exista o zicala: �Timpul le vindeca pe toate.� A?a s- a
�nt�mplat ?i cu mine. Mi- am imaginat ca- l uitasem pe
Peter ?i ca nu mi se mai parea deloc dragut. �nsa amintirea
lui continua sa fie at�t de vie, �nc�t recuno?team
uneori �n sinea mea ca eram geloasa pe celelalte fete ?i
de aceea el nu mi se mai parea dragut. Azi- dimineata am
�nteles ca nu s- a schimbat nimic, dimpotriva, �n timp ce
am crescut ?i m- am maturizat, a crescut ?i iubirea din
193
mine. Acum pot �ntelege bine de ce Peter a crezut ca sunt
copilaroasa, ?i totu?i faptul ca m- a uitat a?a de repede
n- a �ncetat sa ma doara. Chipul lui mi- a revenit a?a de
limpede �n memorie, �nc�t acum ?tiu ca nimeni altcineva
nu va putea ram�ne at�t de prezent �n mine.
Astazi sunt �ntr- o confuzie totala. C�nd m- a sarutat
tata de dimineata, �mi venea de- a dreptul sa urlu: �O,
de- ai fi tu Peter!� Orice- a? face, ma g�ndesc la el ?i toata
ziua am repetat �n sinea mea doar at�t: �O, Petel1, dragul
meu Petel��
Ce anume ma poate ajuta? Trebuie pur ?i simplu
sa- mi traiesc viata mai departe ?i sa ma rog la Dumnezeu
sa mi- l scoata pe Peter �n cale daca ies de- aici, iar el sa- mi
citeasca �n ochi sentimentele ?i sa spuna: �O, Anne, daca
a? fi ?tiut, a? fi venit de mult la tine!�
Tata mi- a spus odata, c�nd vorbeam despre sexualitate,
ca eu �nca nu pot sa �nteleg aceasta dorinta. Eu am
?tiut mereu ca o �nteleg, iar acum o �nteleg pe de- a- ntre -
gul. Nimic nu- mi este acum mai drag dec�t el, dragul
meu Petel!
M- am privit �n oglinda ?i am vazut ca fata mea arata
altfel dec�t de obicei. Ochii mei au o privire a?a de limpede
?i de profunda, obrajii mi s- au colorat �n roz, ceea
ce nu s- a mai �nt�mplat de saptam�ni, buzele �mi sunt
mult mai catifelate. Arat de parca a? fi fericita, �nsa pe
chip mi se poate citi ?i o unda de tristete ?i z�mbetul �mi
dispare imediat de pe buze. Nu sunt fericita, caci ?tiu
bine ca Petel nu se g�nde?te la mine. ?i totu?i, totu?i, �i
simt permanent ochii frumo?i fix�ndu- ma ?i obrazul cati -
felat ?i racoros lipit de- al meu�
194
1. Anne �l numeste asa pe Peter Schiff pentru a- l deosebi de cela -
lalt Peter, Peter van Daan.
O, Petel, Petel, oare cum sa ma eliberez de imaginea
ta? Oricine care ar veni �n locul tau n- ar fi dec�t un biet
surogat! Te iubesc, o, cu o iubire at�t de mare, �nc�t n- a
mai putut cre?te �n inima mea, ci a trebuit sa iasa la iveala
?i sa mi se arate, deodata, �n dimensiunile ei grandioase.
Acum o saptam�na, acum o zi, daca m- ai fi �ntrebat:
�Care dintre baietii pe care- i cuno?ti ti se pare cel mai
potrivit ca sa te mariti cu el?�, a? fi raspuns: �Sally, pentru
ca l�nga el ma simt bine, sunt lini?tita ?i �n siguranta!�
Iar acum a? striga: �Petel, pentru ca pe el �l iubesc
din toata inima, din tot sufletul, lui ma daruiesc �n totalitate!�
Cu o singura conditie: n- are voie sa- mi atinga alt -
ceva dec�t fata.
Azi- dimineata, �n g�nd, stateam cu Petel pe jos, �n
fata ferestrelor de la mansarda ?i, dupa o scurta conversatie,
am �nceput am�ndoi sa pl�ngem. Iar mai t�rziu
i- am simtit gura ?i minunatul obraz! O, Petel, vino la
mine, g�nde?te- te la mine, dragul meu Petel!
MIERCURI, 12 IANUARIE 1944
Draga Kitty,
De doua saptam�ni, Bep a revenit printre noi, de?i
sora ei poate merge la ?coala abia saptam�na viitoare. Ea
�nsa?i a zacut doua zile la pat din cauza unei raceli grave.
Nici Miep ?i Jan n- au putut veni doua zile, pentru ca
am�ndoi au avut stomacul deranjat.
�n momentul asta m- a apucat a?a, dintr- odata, pofta
de dans ?i balet ?i exersez cu pasiune �n fiecare seara. Din -
tr- un furou mov cu dantele al lui Mansa am confectionat
o rochie de dans ultramoderna. �n partea de sus am
195
intro dus un cordon care se leaga deasupra pieptului. O
panglica roz �ncretita completeaza ansamblul. Am �ncercat
�n zadar sa- mi transform teni?ii �n balerini.
Membrele mele �ntepenite sunt pe cale sa- ?i redob�ndeasca
supletea de altadata. Un exercitiu formidabil e
a?a: stau a?ezata pe jos, �mi tin cu fiecare m�na c�te un
calc�i ?i apoi ridic picioarele. Trebuie sa folosesc totu?i
o perna, altfel sarmana mea noada iese prea maltratata.
Aici se cite?te o carte cu titlul Dimineata fara nori.
Mamei i s- a parut deosebit de interesanta fiindca descrie
numeroase probleme ale tinerilor. Un pic ironic, mi- am
zis �n sinea mea: �Ai face bine sa te ocupi mai �nt�i de pro -
priii tai tineri!�
Cred ca mama e de parere ca Margot ?i cu mine avem
cea mai buna relatie cu parintii no?tri din c�te exista ?i
ca nimeni nu se ocupa mai mult de viata copiilor ei dec�t
ea. Cu siguranta o are �n vedere doar pe Margot, caci ea,
cred eu, n- are niciodata g�nduri ?i probleme ca ale mele.
Nu vreau nicidecum sa- i bag �n cap mamei ca �n cazul
uneia din odraslele ei lucrurile arata cu totul altfel dec�t
�?i �nchipuie ea, caci ar fi de- a dreptul stupefiata ?i tot
n- ar ?ti cum sa abordeze altfel problema. Vreau sa evit
m�hnirea ce- ar cuprinde- o atunci, mai ales ca ?tiu ca
pentru mine oricum nu s- ar schimba nimic. Mama simte
ca Margot o iube?te mai mult dec�t mine, dar crede ca
asta nu- i dec�t ceva trecator.
Margot s- a facut a?a de draguta, mi se pare ca este cu
totul altfel dec�t �nainte. Nu mai e nici pe departe artagoasa
?i devine o adevarata prietena. Nu ma mai considera
absolut deloc o copilita de care nu trebuie sa se tina seama.
Se �nt�mpla uneori un fenomen ciudat: ma vad prin
ochii altcuiva. Ma aplec pe �ndelete asupra istoriilor numi -
196
tei Anne Frank ?i rasfoiesc cartea propriei mele vieti ca
?i cum ar fi a unei straine.
Mai demult, acasa, c�nd �nca nu reflectam at�t de
mult, simteam uneori ca locul meu nu e alaturi de Mansa,
Pim ?i Margot ?i ca aveam sa ram�n �ntotdeauna o excen -
trica. Uneori jucam vreo jumatate de an rolul unei orfane,
dupa care ma autopedepseam ?i- mi repro?am ca fac pe
martira doar din vina mea, de vreme ce mie �mi mergea
�ntotdeauna a?a de bine. A urmat o perioada �n care ma
fortam sa fiu amabila. �n fiecare dimineata, c�nd cineva
cobora scara de la mansarda, speram sa fie mama care
vine sa- mi spuna buna dimineata. O salutam amabil,
fiindca ma bucuram �ntr- adevar ca se uita la mine cu
at�ta bl�ndete. Apoi, din pricina cine ?tie carei observatii,
ma repezea, iar eu plecam complet descurajata la ?coala.
�n drum spre casa, �i gaseam scuze, �mi ziceam ca are at�tea
griji, ajungeam acasa vesela, �mi mergea gura ca o
moara stricata p�na c�nd se repeta scenariul de dimineata,
a?a ca, arbor�nd o mina g�nditoare, �mi luam ghioz -
danul ?i ie?eam pe u?a. Uneori �mi propuneam sa stau
suparata, dar, odata ajunsa acasa de la ?coala, aveam at�tea
noutati, �nc�t �mi uitam intentia, iar mama, �n orice
conditii, trebuia sa- ?i plece urechea la toate aventurile
mele. P�na c�nd a venit iara?i o vreme �n care dimineata
nu mai trageam cu urechea la pa?ii de pe scara, ma simteam
singura, iar seara �mi scaldam perna �n lacrimi.
Aici lucrurile s- au agravat ?i mai tare, �n fine, ?tii despre
ce- i vorba. Dar acum Dumnezeu mi- a trimis totu?i
un sprijin: Peter. Pun repede m�na pe medalion, �l sarut
?i- mi zic: �Ce treaba am eu cu toate prostiile astea? Petel
este al meu ?i nimeni nu ?tie asta!� �n felul asta, pot sa
trec peste orice bruftuluiala.
Cine sa ?tie aici c�te se �nt�mpla �n sufletul unei pu?toaice?
197
S�MBATA, 15 IANUARIE 1944
Draga Kitty,
N- are nici un rost sa- ti descriu de fiecare data p�na
�n cele mai mici detalii toate certurile ?i disputele noastre.
Cred ca- i de- ajuns daca �ti spun ca am �mpartit
multe lucruri, de pilda untura ?i carnea, ?i ca ne facem
separat cartofii prajiti. De la o vreme m�ncam ceva mai
multa p�ine de secara, fiindca la ora patru a?teptam deja
nerabdatori masa de seara ?i aproape ca nu ne mai putem
controla chioraitul stomacului.
Aniversarea mamei se apropie cu pa?i iuti. A primit
de la Kugler zahar �n plus, motiv de invidie din partea
sotilor Van Daan, fiindca la aniversarea doamnei Van
Daan s- a sarit peste tratatie. Dar la ce bun sa te plictisesc
cu vorbe grele, crize de pl�ns ?i discutii furioase, c�nd
?tii ca toate astea ne plictisesc ?i mai tare?
Mama ?i- a exprimat dorinta, deocamdata irealizabila,
de a nu fi silita sa- l vada la fata pe domnul Van Daan
timp de doua saptam�ni.
Ma �ntreb daca �n cele din urma ajungi �ntotdeauna sa
te certi cu toata lumea cu care locuie?ti a?a de mult �mpre -
una. Sau poate ca am avut noi ghinion? C�nd, la masa,
Dussel ia un sfert din castronul pe jumatate plin cu sos,
fac�ndu- i pe toti ceilalti sa- ?i man�nce m�ncarea pur ?i
simplu fara sos, atunci �mi trece orice pofta ?i- mi vine sa
sar, sa- l dau jos de pe scaun ?i sa- l arunc pe u?a afara.
Oare majoritatea oamenilor sunt a?a de egoi?ti ?i de
zg�rci?i? Mi se pare un lucru foarte bun ca am reu?it aici
sa- mi dezvolt un pic capacitatea de cunoa?tere a oamenilor,
dar cred ca e de- ajuns. ?i Peter a spus acela?i lucru.
Razboiul nu se sinchise?te de certurile ?i de poftele
noastre de libertate ?i aer proaspat, de aceea trebuie sa
198
�n cercam sa ne petrecem timpul de stat aici �n cel mai
bun mod cu putinta.
Tin predici, dar cred ca daca mai stam mult pe- aici o
sa ajung o prajina. ?i tare mi- a? dori sa ram�n o pu?toaica
?i at�t!
A ta, Anne
MIERCURI SEARA, 19 IANUARIE 1944
Draga Kitty,
Eu (iar �ncep!) nu ?tiu ce sa fie, dar observ fara �ncetare
ca, dupa ce- am avut acel vis, m- am schimbat. �n paranteza
fie spus, azi- noapte l- am visat iara?i pe Peter ?i
i- am vazut din nou ochii patrunzatori, dar visul asta n- a
fost a?a de frumos ?i nici a?a de limpede ca visul dinainte.
?tii ca �nainte eram mereu geloasa pe Margot �n privinta
tatei. Acum n- a mai ramas nimic din asta; e drept
ca �nca ma doare atunci c�nd tata e nervos ?i e nedrept cu
mine, dar �mi zic: �Nu pot sa v- o iau �n nume de rau ca
sunteti a?a. Vorbiti mult despre ce g�ndesc copiii ?i ti nerii,
dar nu �ntelegeti o boaba din toate astea.� �mi do resc mai
mult dec�t sarutarile tatei, mai mult dec�t m�ng�ierile lui.
Nu- i a?a ca sunt groaznica fiindca sunt preocupata tot
timpul de mine �nsami? N- ar trebui ca mai �nt�i eu, care
vreau sa fiu buna ?i amabila, sa- i iert pe ei? ?i pe mama o
iert, dar aproape ca nu ma pot stap�ni atunci c�nd vad ca
e a?a de sarcastica ?i r�de mereu de mine.
?tiu, nu sunt nici pe departe cum ar trebui sa fiu. Oare
voi ajunge vreodata a?a?
Anne Frank
199
P.S. Tata a �ntrebat daca ti- am povestit despre tort.
Mama a primit de ziua ei de la personalul din birou un
tort moca adevarat, cum se facea �nainte de razboi. A fost
�ntr- adevar delicios! Dar acum am a?a de putin loc �n
g�ndurile mele pentru asemenea lucruri.
S�MBATA, 22 IANUARIE 1944
Draga Kitty,
Poti sa- mi spui cum se face ca toti oamenii �?i ascund
cu at�ta teama natura interioara? Cum se face ca �n socie -
tate ma comport �ntotdeauna cu totul altfel dec�t ar tre -
bui sa ma comport? De ce avem at�t de putina �ncredere
unii �ntr- altii? ?tiu, trebuie sa existe o explicatie, dar une -
ori mi se pare foarte trist ca nu putem marturisi nimanui,
nici macar oamenilor care ne sunt cei mai apropiati, ce
avem pe suflet.
Am impresia ca din noaptea visului am �mbatr�nit,
am devenit o persoana mai independenta. O sa te miri
foarte tare daca o sa- ti spun ca p�na ?i pe sotii Van Daan
�i vad acum cu alti ochi. Dintr- odata, nu mai judec toate
discutiile etc. din perspectiva noastra partinitoare. Cum
de m- am schimbat a?a? Da, vezi tu, mi- a trecut prin minte
deodata ca relatia noastra ar fi fost cu totul altfel daca
mama ar fi altfel, daca ar fi o adevarata mams. Bine�nteles,
e adevarat ca doamna Van Daan nu- i deloc un om
agreabil. Cu toate astea, ma g�ndesc ca daca mama n- ar
fi avut un comportament at�t de imposibil la orice discutie
mai �nver?unata, jumatate din certuri puteau fi evitate.
Caci doamna Van Daan are totu?i o parte buna: se
poate vorbi cu ea. �n ciuda egoismului, a zg�rceniei ?i
200
fatar niciei ei, poti s- o convingi repede sa cedeze daca nu- i
provoci susceptibilitatea ?i caracterul recalcitrant. Efectele
acestei metode nu se prelungesc p�na la urmatoarea
ocazie, dar, daca ai rabdare, poti �ncerca sa vezi din nou
c�t de departe poti ajunge.
Toate chestiunile legate de educatia noastra, de rasfat,
de m�ncare, totul, absolut totul ar fi luat alta �ntorsatura
daca am fi ramas deschi?i ?i amabili, �n loc sa vedem
mereu doar partile rele.
?tiu exact ce- ti vine sa spui, Kitty: �Dar, Anne, vorbele
astea vin tocmai de la tine? De la tine, care ai fost nevoita
sa auzi at�tea cuvinte dure de la cei de sus, de la tine, care
e?ti con?tienta de toate nedreptatile �nt�mplate?�
Da, vin de la mine. Vreau sa cercetez totul din nou,
fara sa ma iau dupa proverbul �Ce na?te din pisica ?oareci
man�nca�. Vreau sa- i analizez eu �nsami pe cei din familia
Van Daan ?i sa fac diferenta �ntre ce este adevarat ?i ce este
exagerat. Daca voi fi eu �nsami deceptionata, atunci voi
putea urma aceea?i linie ca tata ?i mama, iar daca nu se va
�nt�mpla a?a, ei bine, atunci voi �ncerca mai �nt�i sa- i conving
sa renunte la parerea lor gre?ita, iar daca nu voi reu?i
sa fac asta voi continua totu?i sa- mi sustin sus ?i tare opiniile
?i judecatile. Voi folosi acum orice prilej pentru a
vorbi deschis cu doamna Van Daan despre numeroase
puncte litigioase ?i, �n ciuda faptului ca mi se zice �domni?oara
?tie- tot�, nu ma voi sfii sa- mi spun parerea neutra.
Desigur, ce este �mpotriva familiei mele trebuie sa trec sub
tacere, dar, din punctul meu de vedere, b�rfa apartine,
�nce p�nd de azi, trecutului, ceea ce nu �nseamna ca voi
renun ta vreodata sa le iau apararea �mpotriva oricui.
P�na acum am fost absolut convinsa ca sotii Van
Daan poarta toata vina certurilor, dar �n mod cert o buna
201
parte din ea ne revine ?i noua. Aveam dreptate �n privinta
fondului discutiilor, numai ca de la ni?te oameni rezonabili
(printre care ne numaram!) te a?tep?i totu?i sa arate
mai multa �ntelegere �n felul de a- i aborda pe ceilal?i.
Sper ca am dob�ndit un pic din aceasta �ntelegere ?i
ca voi gasi prilejul s- o folosesc cum se cuvine.
A ta, Anne
LUNI, 24 IANUARIE 1944
Draga Kitty,
Mi s- a �nt�mplat ceva (�n fine, nu chiar de �nt�mplare
poate fi vorba) ce mi se pare mie �nsami surprinzator.
Mai demult, acasa sau la ?coala, se abordau subiecte
se xuale ori �n termeni misterio?i, ori �ntr- un fel respingator.
Cuvintele care se refereau la aceste teme erau ?optite ?i,
de multe ori, se r�dea de cei care nu ?tiau ceva. Mi se
parea ciudat ?i- mi ziceam deseori �n sinea mea: De ce se
vorbe?te despre lucrurile astea �n chip at�t de misterios
ori de neplacut? Dar fiindca oricum era imposibil sa
schimb ceva, �mi tineam pe c�t puteam gura ?i le rugam
pe prietenele mele sa- mi dea informatii.
C�nd ajunsesem sa ?tiu deja destule lucruri, mama
mi- a spus odata: �Anne, sa- ti dau un sfat bun. Nu vorbi
niciodata cu baietii despre subiectul asta ?i nu raspunde
daca ei aduc vorba de el.�
Mi- amintesc �nca foarte exact ce- am spus: �Nu, bine -
�nteles ca nu! Ce- ti veni?� ?i- a?a a ramas.
La �nceputul clandestinitatii noastre, tata mi- a vorbit
deseori despre lucruri pe care a? fi preferat sa le aud de
la mama, iar restul l- am aflat din carti ?i discutii.
202
�n privinta asta, Peter van Daan n- a fost niciodata a?a
de enervant ca baietii de la ?coala, poate doar la �nceput
a?a, o data sau de doua ori, dar niciodata n- a insistat sa
ma faca sa vorbesc. Doamna Van Daan ne- a spus odata
ca ea n- a vorbit niciodata cu Peter despre aceste lucruri
?i, dupa c�te ?tie, nici sotul ei. Dupa c�te se pare, nu era
la curent nici macar cu modul �n care se informase Peter
?i cu ce ?tia el de fapt.
Ieri, c�nd Margot, Peter ?i cu mine curatam cartofi,
a venit vorba despre Moffie. ��nca nu ?tim care- i sexul
lui Moffie, nu- i a?a?�
�Ba da�, a raspuns Peter. �E motan.�
Am izbucnit �n r�s. �Frumos mai e motanul asta cu
burta mare.�
Peter ?i Margot au r�s ?i ei. Acum vreo doua luni,
Peter constatase ca nu peste multa vreme Moffie urma
sa aiba pui, caci burta �i crescuse uimitor. �nsa, a?a cum
avea sa se dovedeasca, �i crescuse de la numeroasele copanele
furate, nu pentru ca ar fi avut pui, iar de nascut
nici nu putea fi vorba.
Peter a trebuit totu?i sa se apere. �Poti sa vii cu mine
sa vezi cu ochii tai. C�nd m- am jucat cu el odata, am
vazut foarte clar ca e motan.�
Nu mi- am putut �nfr�na curiozitatea ?i m- am dus cu
el �n depozit. Moffie n- avea �nsa ora de primire ?i nu era
nicaieri de gasit. Am a?teptat o vreme, ni s- a facut frig ?i
ne- am �ntors sus.
Mai t�rziu, �n cursul dupa- amiezii, l- am auzit cobor�nd
pentru a doua oara. Mi- am adunat tot curajul ca
sa traversez singura casa cufundata �n lini?te ?i am aterizat
�n depozit. Peter se juca cu Moffie pe masa de ambalat
203
?i tocmai voia sa- l puna pe c�ntar ca sa- i masoare greutatea.
�Salut! Vrei sa- l vezi?� Fara mari pregatiri, a luat
pisica, a �ntors- o pe spate, tin�ndu- i cu multa pricepere
capul ?i labele, ?i lectia a �nceput. �Asta- i organul
genital masculin, a?tia sunt c�tiva peri?ori razleti, iar
asta- i fundul.�
Pisica s- a rasucit din nou pe jumatate ?i a revenit �n
picioare, �n ?osetele ei albe.
Nu m- a? mai fi uitat la nici un alt baiat care mi- ar fi
aratat �organul sexual masculin�. Dar Peter continua sa
vorbeasca a?a de firesc despre acest subiect altfel penibil,
evit�nd orice sub�ntelesuri neplacute, �nc�t �n cele din
urma mi- a disparut orice st�njeneala ?i am reactionat ?i
eu normal. Ne- am jucat cu Moffie, ne- am distrat bine,
am palavragit ?i �n cele din urma ne- am �ndreptat agale
spre u?a, travers�nd depozitul imens.
�Ai fost de fata c�nd l- au castrat pe Mouschi?�
�Sigur ca da. Se face foarte repede. Bine�nteles, animalul
e anesteziat.�
�Se scoate ceva de- acolo?�
�Nu, doctorul sectioneaza pur ?i simplu canalul testicular.
Din exterior nu se vede nimic.�
Mi- am facut curaj, caci asta pentru mine nu era a?a
de �pur ?i simplu�. �Peter, organele sexuale la masculi ?i
la femele au totu?i nume diferite.�
�?tiu.�
�La femele se cheama vagin, dupa c�te ?tiu, la masculi
nu mai ?tiu cum.�
�Da.�
�Of�, am adaugat. �Cum sa ?tii cuvintele astea? Cel
mai adesea le �nt�lne?ti �nt�mplator.�
204
�De ce? Eu �i �ntreb acolo sus. Parintii mei ?tiu lucrurile
astea mai bine ca mine ?i au ?i mai multa experienta.�
Eram deja pe scara; am continuat sa- mi tin gura.
Da, �ntr- adevar, cu o fata n- a? fi vorbit niciodata a?a
de firesc despre asemenea lucruri. Sunt sigura ca mama
nu s- a referit niciodata la asta atunci c�nd m- a pus �n
garda �n privinta baietilor.
?i totu?i, aduc�ndu- mi aminte de discu?ia noastra,
nu m- am simtit toata ziua �n apele mele; ceva tot mi se
parea ciudat. Dar, cel putin �ntr- o privin?a, ?tiu acum
mai mult: exista tineri, chiar de celalalt sex, care pot
vorbi despre acest subiect destins ?i fara sa faca glume.
Oare Peter le pune multe �ntrebari parintilor sai? Sa
fie el oare a?a cum s- a aratat ieri?
Ah, ce ?tiu eu despre toate astea?!!!
A ta, Anne
VINERI, 28 IANUARIE 1944
Draga Kitty,
�n ultimul timp sunt foarte pasionata de arbori genea -
logici ?i tabele genealogice ale familiilor regale ?i am ajuns
la concluzia ca, odata ce �ncepi sa cauti, trebuie sa sapi
din ce �n ce mai mult �n trecut ?i ajungi la descoperiri
din ce �n ce mai interesante.
De?i sunt din cale-afara de silitoare �n privinta materiilor
de ?coala ?i sunt �n stare sa urmaresc destul de bine
Home Service- ul postului de radio englezesc, �mi petrec
�nca multe duminici selection�nd ?i sort�nd bogata mea
colectie de staruri de cinema. Domnul Kugler �mi face o
205
bucurie �n fiecare luni aduc�ndu- mi Cinema & Teatru.
Cu toate ca acest rasfat este considerat risipa de catre colo -
catarii nemondeni, ei se mira de fiecare data cu c�ta precizie
pot spune numele actorilor care joaca �ntr- un
anu mit film chiar ?i la un an dupa aparitia lui pe ecrane.
Bep, care deseori �?i petrece zilele libere la cinematograf,
�mpreuna cu prietenul ei, �mi comunica s�mbata titlul
fil mului pe care ?i- au propus sa- l vada ?i- a tunci eu �i debi -
tez dintr- o suflare at�t numele interpretilor din rolurile
principale, c�t ?i recenziile. Nu demult, Mans a spus ca
n- ar mai trebui, mai t�rziu, sa merg la cinema, fiindca am
deja �n cap continutul, distributia ?i recenziile.
Daca se �nt�mpla ca �ntr- o buna zi sa apar cu o coafura
noua, toti se uita la mine dezaprobator ?i pot fi sigura
ca unul dintre ei o sa ma �ntrebe ce star de cinema
?i- a �mpo dobit capul cu a?a ceva. C�nd le spun ca este o
inovatie proprie, nu ma cred dec�t pe jumatate. �n ce
prive?te coafura, ea nu rezista mai mult de o jumatate de
ora, caci ma sc�rbesc at�ta judecatile lor dezaprobatoare,
�nc�t alerg �n baie ?i- mi refac imediat obi?nuita mea coafura
cu bucle.
A ta, Anne
VINERI, 28 IANUARIE 1944
Draga Kitty,
Azi- dimineata m- am �ntrebat daca tu nu te simti asemenea
unei vaci care trebuie sa rumege iar ?i iar toate
vechile noutati ?i care, plictisita de aceasta hrana monotona,
ajunge �n cele din urma sa ca?te cu zgomot ?i- ?i
dore?te �n sinea ei ca Anne sa vina cu ceva nou.
206
Din pacate, ?tiu ca aceste vechi istorii te plictisesc, dar
�nchipuie- ti ce s�c�ita ma simt eu c�nd vad cum se tot
dezgroapa mortii. La masa, c�nd nu se discuta despre
poli tica sau mese delicioase, mama ?i doamna Van Daan
reiau pove?ti din tinerete spuse deja demult. Ori Dussel
trancane?te despre garderoba bogata a sotiei sale, despre
frumo?i cai de curse, barci cu v�sle care iau apa, baieti
care �noata la patru ani, febra musculara ?i pacienti frico?i.
Altfel spus, oricare ar fi subiectul, c�nd unul dintre noi
opt deschide gura ceilalti ?apte pot termina de povestit
istoria �nceputa. ?tim dinainte poanta oricarui banc, iar
cel care- l poveste?te r�de de unul singur. �n �nchipuirea
noastra, diver?ilor laptari, spiteri ori macelari ai fostelor
menajere le- au crescut deja barbi de mo?negi, a?a de des
au fost ridicati �n slavi ori demolati �n timpul discutiilor
de la masa. E imposibil sa mai ram�na ceva t�nar sau
proaspat atunci c�nd ajunge subiect de discutie �n Anexa.
Asta ar mai fi �nca suportabil daca adultii n- ar avea
obiceiul sa repete de zece ori pove?tile debitate de Kleiman,
Jan sau Miep ?i sa le �mpodobeasca de fiecare data
cu propriile lor nascociri, astfel ca de multe ori trebuie
sa ma ciupesc de brat pe sub masa ca sa nu- i arat entuziastului
povestitor drumul cel bun. Copiii mici, a?a cum
este Anne, n- au voie �n nici un caz sa- i corecteze pe
adulti, orice gafe ar face ei ?i oric�te neadevaruri ?i scorneli
ar spune.
O tema destul de des abordata de Kleiman sau Jan se
refera la cei care se ascund sau intra �n clandestinitate.
Ei ?tiu foarte bine ca tot ce se refera la alti clandestini
sau la persoane care se ascund ne intereseaza �n cel mai
�nalt grad ?i ca �mparta?im sincer durerea arestatilor, ca
?i bucuria prizonierilor eliberati.
207
Clandestinii ?i cei care se ascund sunt acum notiuni
tot at�t de familiare ca, mai demult, papucii bunicului
care trebuiau sa stea �n fata sobei. Sunt multe institutii,
ca Vrij Nederland1, care falsifica carti de identitate, �mpru -
muta bani clandestinilor, organizeaza ascunzatori ?i dau
de lucru tinerilor cre?tini care se ascund, ?i e surprinzator
sa vezi stradania, nobletea inimii ?i altruismul acestor
oameni care sunt gata sa- ?i dea viata pentru a- i ajuta ?i
a- i salva pe altii.
Cel mai bun exemplu sunt protectorii no?tri, care
ne- au ajutat p�na acum sa traversam aceasta perioada
difi cila ?i, sper, ne vor trece �n totala siguranta pe malul
celalalt, altfel trebuind sa �mparta?easca ei �n?i?i soarta
celor care sunt cautati. Niciodata n- am auzit de la ei nici
macar un singur cuv�nt care sa faca aluzie la povara pe
care, cu siguranta, o reprezentam pentru ei, niciodata nici
unul dintre ei nu se pl�nge ca le dam prea mult de lucru.
�n fiecare zi, vin sus, vorbesc cu domnii despre afa ceri ?i
politica, cu doamnele despre m�ncare ?i greutatile razboiului,
cu copiii despre carti ?i ziare. Afi?eaza, pe c�t
posibil, o mina vesela, aduc flori ?i cadouri la aniversari
?i sarbatori ?i sunt �n orice clipa ?i pretutindeni disponibili
pentru noi. Iata ce va trebui sa nu uitam nici odata.
Altii �?i arata eroismul �n razboi sau fata de germani, protectorii
no?tri ?i- l dovedesc prin voio?ia ?i iubirea lor.
Circula cele mai aiuritoare zvonuri, ?i totu?i, de cele
mai multe ori, este vorba de lucruri �nt�mplate cu adevarat.
Kleiman ne- a povestit saptam�na asta, de exemplu,
ca �n Gelderland2 s- a jucat un meci �ntre doua echipe
de fotbal. Una din ele era formata numai din clandestini,
iar cealalta din unsprezece jandarmi. La Hilversum s- au
208
1. Tarile de Jos Libere (neerl.).
2. Provincie neerlandeza.
distribuit cartele nominale noi. Pentru ca numero?ii
clandestini sa primeasca ?i ei partea lor de ratie (nu se pot
procura cartele de alimente dec�t prezent�nd cartela
nomi nala sau platind 60 de guldeni bucata), functionarii
�nsarcinati cu distributia au convocat toti clandestinii din
�mprejurimi la o anumita ora pentru ca ace?tia sa- ?i poata
ridica propriile cartele de la o masuta speciala.
Trebuie �nsa foarte mare atentie, pentru ca astfel de
trucuri sa n- ajunga la urechile fritilor.
A ta, Anne
DUMINICA, 30 IANUARIE 1944
Scumpa Kit,
S- a facut iara?i duminica. E adevarat ca duminicile
nu mi se mai par a?a de �ngrozitoare ca la �nceput, totu?i
sunt destul de plicticoase.
�nca n- am fost �n depozit, poate ajung un pic mai t�rziu.
Ieri- seara am cobor�t singura prin �ntuneric, dupa ce
cu c�teva seri �nainte fusesem cu tata. Stateam sus, �n capul
scarii, multe avioane germane zburau �ncolo ?i- ncoace,
iar eu eram con?tienta ca sunt un om- de- sine- statator,
care nu poate conta pe ajutorul celorlalti. Am privit �n
sus, spre cer, ?i m- am �ncrezut �n Dumnezeu.
Simt o nevoie teribila sa fiu singura. Tata observa ca
sunt altfel dec�t de obicei, dar nici lui nu- i pot spune
nimic. �Lasati- ma �n pace, lasati- ma singura!�, asta a? vrea
sa strig fara �ncetare.
Cine ?tie, poate ca odata o sa fiu lasata mai singura
dec�t a? avea chef!
Anne Frank
209
JOI, 3 FEBRUARIE 1944
Draga Kitty,
Cu fiecare zi, speranta debarcarii cre?te �n toata tara.
Daca ai fi aici, cu siguranta ai fi impresionata ca ?i mine
de toate aceste pregatiri, dar pe de alta parte ai r�de de
noi vaz�ndu- ne cum ne agitam, cine ?tie, poate degeaba!
Toate ziarele nu vorbesc dec�t despre debarcare ?i �i
�nne bunesc pe oameni cu texte precum: ��n eventualitatea
�n care englezii vor debarca �n Tarile de Jos, autori tatile
germane vor fi nevoite sa foloseasca toate mij loa cele pentru
a apara tara, la nevoie chiar sa o inunde.� �n paralel,
s- au publicat harti �n care regiunile inundabile ale Tarilor
de Jos sunt ha?urate. Fiindca parti bune din Amsterdam
fac parte din zona ha?urata, prima �ntrebare a fost ce- i de
facut daca apa ajunge de un metru pe strazi. La aceasta
�ntre bare dificila, au venit din toate partile cele mai diverse
raspunsuri.
�Fiindca circulatia pe bicicleta sau pe jos este exclusa,
va trebui sa ne croim drum prin apa baltita.�
�Ba nu, trebuie sa �ncercam sa �notam. Ne punem
toti casca ?i costum de baie ?i �notam c�t se poate de
mult pe sub apa, ca sa nu vada nimeni ca suntem evrei.�
�Ah, ce baliverne! Le ?i vad pe doamne �not�nd, cu
?obolanii mu?c�ndu- le de picioare.� (Asta a fost un barbat,
bine�nteles! Sa vedem cine va tipa cel mai tare!)
�Nu vom mai putea ie?i din casa. Depozitul este a?a
de nesigur, �nc�t se prabu?e?te cu siguranta la a?a un
?uvoi de apa.�
�Ia ascultati, oameni buni! Sa lasam gluma la o parte.
Trebuie sa facem rost de o barca.�
�Ce ne trebuie noua a?a ceva? Am o solu?ie mult mai
buna. Luam fiecare din partea din fata a mansardei c�te
210
o ladita din cele �n care se transporta lactoza ?i v�slim cu
o lingura mare de lemn.�
�Eu o sa merg pe catalige. �n tineretea mea ?tiam sa
fac asta de minune.�
�Jan Gies n- are nevoie de ele. O ia pe nevasta- sa �n
spinare, a?a �i ram�n cataligele lui Miep.�
Acum ?tii aproape tot, nu- i a?a, Kit? Toate palavrele
astea sunt foarte amuzante, �nsa adevarul va arata altfel.
A doua �ntrebare referitoare la debarcare n- a �nt�rziat
sa apara. Ce- i de facut daca germanii evacueaza Amster -
damul?
�Plecam ?i noi cu ei. Ne deghizam c�t putem de bine.�
�Sa nu ie?im �n nici un caz pe strada! Singura solutie
e sa ram�nem aici! Germanii sunt �n stare sa �mpinga
spre Germania, odata cu ei, toata populatia, ca sa moara
acolo.�
�Da, bine�nteles, ram�nem aici. Aici e cel mai sigur.
O sa �ncercam sa- l convingem pe Kleiman sa vina sa
locu iasca ?i el aici cu familia lui. O sa facem rost de un
sac de l�na de lemn ?i a?a o sa putem dormi pe jos. Miep
?i Kleiman sa aduca �nca de pe- acum ni?te paturi. O sa
mai comandam 30 de kilograme de gr�u �n plus fata de
ce avem deja. Jan sa �ncerce sa faca rost de legume boabe.
Avem acum �n casa aproximativ 30 de kilograme de fasole
?i 5 kilograme de mazare. ?i nu uitati de cele 50 de cutii
de legume.�
�Mama, ia numara celelalte rezerve de hrana!�
�10 cutii de pe?te, 40 de cutii de lapte, 10 kilograme
de lapte praf, 3 sticle de ulei, 4 borcane de unt, 4 borcane
de carne, 2 damigene de cap?uni, 2 sticle de zmeura ?i
coacaze, 20 de sticle de ro?ii, 5 kilograme de fulgi de
ovaz, 4 kilograme de orez. Asta- i tot.�
211
Nu- i rau deloc, dar c�nd te g�nde?ti ca trebuie sa- i
mai hranim ?i pe oaspeti ?i ca se consuma �n fiecare saptam�na
din rezerve, ele sunt mai mici �n realitate. Carbuni
?i lemne de foc avem de- ajuns �n casa, la fel ?i
lum�nari.�
�Sa ne coasem buzunare la piept pe sub haine ca sa
ne luam toti banii daca e nevoie.�
�O sa �ntocmim liste cu ce trebuie sa luam cu noi �na -
inte de toate �n caz ca trebuie sa fugim, ?i o sa ne facem
deja rucsacurile.�
��n momentul cu pricina, punem doua posturi de
paza, unul �n partea din fata, celalalt �n partea din spate
a podului.�
�Ia spuneti, ce facem cu at�ta m�ncare daca n- avem
apa, gaz ?i electricitate?�
�Va trebui sa gatim pe soba. Filtram apa ?i o fierbem.
O sa spalam ni?te damigene mari ?i o sa pastram apa �n
ele. Ca rezervoare de apa mai avem trei oale bain- marie
?i un lighean.�
��n plus, mai avem �n camera cu mirodenii �nca un
chintal ?i jumatate de cartofi de iarna.�
Aud palavrele astea toata ziua, debarcare la �nceput,
debarcare la sf�r?it. Dispute despre foamete, moarte,
bombe, extinctoare, saci de dormit, legitimatii pentru
evrei, gaze toxice etc. Numai lucruri deloc vesele.
Un bun exemplu de avertismente lipsite de echivoc
venite din partea domnilor no?tri este urmatoarea conversatie
cu Jan:
Anexa: �Ne temem ca, atunci c�nd se vor retrage,
nemtii vor lua cu ei toata populatia.�
Jan: �E imposibil, n- au destule trenuri ca sa faca asta.�
212
Anexa: �Trenuri? Credeti ca mai stau ei sa- i instaleze
pe civili �n trenuri? Nici g�nd. Pot merge ?i pe jos.� (Per
pedes apostolorum, spune Dussel mereu.)
Jan: �Nu cred a?a ceva. Vedeti totul prin ni?te ochelari
mult prea negri. Ce interes ar avea sa ia cu ei toti civilii?�
Anexa: �Nu ?titi ca Goebbels a spus: Daca trebuie sa
ne retragem, �nchidem �n urma noastra u?a tuturor teritoriilor
ocupate?�
Jan: �Au spus ei multe.�
Anexa: �Credeti ca nemtii sunt prea nobili sau prea
filantropi pentru o asemenea fapta? Ei �?i zic: Daca
trebuie sa pierim, atunci sa piara ?i toti cei de sub
domi natia noastra.�
Jan: �Puteti sa spuneti multe, eu nu cred nimic din
toate astea.�
Anexa: �Mereu aceea?i poveste. Nimeni nu vrea sa
recu noasca pericolul �nainte de a- l simti pe propria piele.�
Jan: �Dar nici dumneavoastra nu ?titi asta cu certitudine.
Doar presupuneti.�
Anexa: �Dar am trecut noi �n?ine prin toate astea,
�nt�i �n Germania, apoi aici. ?i ce se �nt�mpla �n Rusia?�
Jan: �Pe evrei trebuie sa- i scoateti din discutie. Cred
ca nimeni nu ?tie ce se �nt�mpla �n Rusia. Din ratiuni
propagandistice, englezii ?i ru?ii exagereaza, a?a cum fac
?i nemtii.�
Anexa: �Ba deloc. Radioul englez a spus �ntotdeauna
adevarul. ?i sa zicem ca informatiile sunt exagerate cu
zece procente, chiar ?i a?a faptele ram�n destul de grave,
caci nu puteti nega faptul ca �n Polonia ?i Rusia n- au stat
prea mult pe g�nduri �nainte de a ucide ?i gaza multe
milioane de oameni pa?nici.�
Te scutesc de restul discutiilor. Sunt foarte calma ?i
nu- mi pasa de toata agitatia asta. Am ajuns �n punctul
213
�n care- mi este aproape indiferent daca mor sau ram�n
�n viata. Lumea va continua sa se �nv�rteasca ?i fara mine,
iar eu, oricum, nu ma pot opune evenimentelor. �mi
asum riscul ?i nu fac nimic altceva dec�t sa �nvat ?i sa
sper ca totul se va termina cu bine.
A ta, Anne
MARTI, 8 FEBRUARIE 1944
Draga Kitty,
N- a? ?ti sa- ti spun cum ma simt. �n anumite momen te
mi- e dor de lini?te, �n altele de un pic de amuzament.
Aici ne- am pierdut obiceiul de a r�de, de a r�de a?a, de- adevaratelea,
p�na nu mai putem.
Azi- dimineata am avut totu?i un acces de r�s, ?tii, a?a
cum se �nt�mpla sa mai ai uneori la ?coala. Margot ?i cu
mine am chicotit ca ni?te adevarate pu?toaice.
Ieri- seara am avut iar o problema cu mama. Margot,
care se �nfa?urase �n patura ei de l�na, a sarit deodata din
pat ?i a �nceput sa cerceteze cu atentie patura. A dat de
un ac cu gamalie. Mama peticise patura. Tata a dat semnificativ
din cap ?i a �nceput sa vorbeasca despre neglijenta
mamei. Nu mult dupa aceea, mama a ie?it din baie,
iar eu i- am spus �n gluma: Du bist doch eine echte Rabenmutter!
1
Ea a �ntrebat, bine�nteles, de ce, iar noi i- am povestit
despre ac. A afi?at numaidec�t mina cea mai aroganta ?i
mi- a spus: �Tocmai tu �mi vorbe?ti de neglijenta! Atunci
c�nd co?i, peste tot pe jos sunt presarate ace. ?i, ia
214
1. Da� chiar ca esti o mama denaturata de- a binelea! (germ.)
uite- aici, iar ai lasat vrai?te trusa de unghii. Niciodata
n- o str�ngi!�
I- am spus ca n- o folosisem eu ?i atunci a intervenit
Margot, caci ea era vinovata.
Mama a continuat sa- mi mai vorbeasca un rastimp
despre neglijenta, p�na c�nd m- am saturat ?i i- am spus
pe un ton destul de sec: �Dar n- am spus nimic despre
neglijenta! �ntotdeauna trebuie sa �nghit eu perdaful
c�nd altcineva face ceva.�
Mama a tacut ?i, dupa nici un minut, a trebuit sa- i
dau un sarut �nainte de a ma duce la culcare. Incidentul
este poate lipsit de importanta, �nsa toate astea ma calca
pe nervi.
Cum trec acum, dupa c�te se pare, printr- o perioada
de reflectie ?i explorez toate domeniile unde exista material
de reflectie, g�ndurile mi s- au �ndreptat de la sine
spre casnicia tatei ?i a mamei. Mie mi- a fost prezentata
�ntotdeauna ca un exemplu de casnicie ideala. Fara certuri,
fara fete suparate, armonie perfecta etc. etc.
Despre trecutul tatei ?tiu c�te ceva, iar ceea ce nu ?tiu
mi- am imaginat pentru a completa tabloul. Cred ca tata
s- a casatorit cu mama pentru ca mama i s- a parut apta
sa- ?i asume rolul de sotie a lui. Trebuie sa spun ca o admir
pe mama pentru felul �n care ?i- a asumat acest rol ?i pentru
ca, dupa c�te ?tiu, ?i l- a asumat fara sa c�rteasca ?i
fara sa fie geloasa. Unei femei care iube?te cu siguran?a
nu- i este u?or sa ?tie ca nu va ocupa niciodata primul loc
�n inima sotului ei, iar mama o ?tia. �n mod cert, tata a
admirat- o pentru asta ?i a considerat ca are un caracter
excelent. De ce sa se casatoreasca cu alta? Idealurile se
spulberasera, iar tineretea �i trecuse. Ce- a ie?it din casnicia
lor? N- au fost certuri ?i nici dezacorduri � nu, dar
215
nici de o casnicie ideala nu poate fi vorba. Tata o pretuie?te
pe mama ?i o iube?te, �nsa nu cu iubirea conjugala
pe care mi- o reprezint eu. Tata o ia pe mama a?a cum
este, se enerveaza des, dar vorbe?te c�t mai putin cu putin -
ta, fiindca ?tie ce sacrificii a trebuit sa faca mama.
Despre firma, despre alte lucruri, despre oameni,
despre tot � tata nu- i mai cere de mult sfatul, nu- i spune
totul, fiindca ?tie ca ea e mult prea exagerata, prea critica
?i, adesea, are prea multe idei preconcepute. Tata nu
este �ndragostit, o saruta a?a cum ne saruta ?i pe noi, el
n- o da niciodata ca exemplu, pentru ca nu poate face
asta. Se uita la ea cu un aer sarcastic ?i zeflemitor, niciodata
cu iubire. Se prea poate ca mama sa fi devenit
dura ?i deza greabila pentru anturajul ei �n urma marelui
sacrificu facut, dar �n felul asta se va departa tot mai
mult de calea iubirii, va trezi din ce �n ce mai putina admiratie,
iar tata o sa- ?i dea seama cu siguranta la un moment
dat ca ea, probabil, nu i- a pretins �n exterior
niciodata toata dragostea, dar �n felul asta s- a ruinat
treptat, dar sigur pe dinauntru. Ea �l iube?te ca pe nimeni
altul ?i este trist sa vezi cum o astfel de iubire ram�ne
pe veci ne�mparta?ita.
A?adar, trebuie de fapt sa simt foarte multa compasiune
fata de mama? Trebuie s- o ajut? ?i tata? � Nu pot,
eu vad mereu o alta mama �n fata mea, nu pot. � Dar
cum a? putea? Ea nu mi- a povestit nimic despre ea �nsa?i,
eu n- am �ntrebat- o niciodata. Ce ?tim noi ce g�ndim una
despre cealalta? Nu pot vorbi cu ea, nu pot privi cu dragoste
�n ochii a?tia reci, nu pot, niciodata! � Daca ar avea
macar ceva dintr- o mama �ntelegatoare, ori ginga?ie, ori
amabilitate, ori rabdare, ori altceva, a? �ncerca mereu sa
216
ma apropii de ea. Dar sa iubesc natura asta insensibila,
fiinta asta zefle mitoare mi se pare pe zi ce trece tot mai
imposibil.
A ta, Anne
S�MBATA, 12 FEBRUARIE 1944
Draga Kitty,
Soarele straluce?te, cerul este albastru- �nchis, sufla un
v�nt minunat, iar mie mi- e a?a de dor � a?a de dor � de
tot� De vorbit, de libertate, de prieteni, de singuratate.
Mi- e a?a de dor� sa pl�ng! Am senzatia ca explodez ?i
?tiu ca daca a? pl�nge mi- ar fi mai bine; nu pot. Sunt
neli ni?tita, umblu dintr- o camera �ntr- alta, respir prin
crapatura unei ferestre �nchise, �mi simt inima bat�nd de
parca ar spune: ��mpline?te- mi �n sf�r?it dorul.�
Cred ca simt primavara �n mine, simt de?teptarea primaverii,
o simt �n corpul ?i �n sufletul meu. Trebuie sa
ma stap�nesc pentru a ma comporta normal, sunt �ntr- o
confuzie totala, nu ?tiu ce sa citesc, ce sa scriu, ce sa fac,
nu ?tiu dec�t ca mi- e dor�
A ta, Anne
LUNI, 14 FEBRUARIE 1944
Draga Kitty,
�ncep�nd de s�mbata, s- au schimbat multe lucruri pentru
mine. S- a �nt�mplat a?a: mi- era dor (?i �nca mi- e dor),
dar� putin, putintel de tot, dorul mi s- a �mplinit deja.
217
Duminica dimineata am observat deja (ca sa fiu since -
ra, spre marea mea bucurie) ca Peter ma privea �ntruna.
Cu totul altfel dec�t de obicei, nu ?tiu, nu pot sa explic
cum, dar am avut deodata senzatia ca totu?i nu era a?a
de �ndragostit de Margot cum crezusem eu la �nceput.
Toata ziua nu m- am uitat intentionat prea des la el, caci
atunci c�nd o faceam, se uita ?i el la mine ?i- atunci � da,
atunci ma �nvaluia o senzatie a?a de dulce, pe care, totu?i,
e mai bine sa n- o �ncerc prea des.
Duminica seara se adunasera toti �n jurul radioului, �n
afara de Pim ?i de mine, ca sa asculte acea unsterbliche
Musik deutscher Meister1. Dussel tot rasucea butoanele
aparatului, iar asta �l irita pe Peter, dar ?i pe ceilalti. Dupa
o jumatate de ora de nervozitate stap�nita, Peter, oarecum
agasat, l- a rugat sa �nceteze cu rasucitul. Dussel a raspuns
c�t a putut el mai arogant: Ich mach� das schon!2 Peter s- a
�nfuriat, a devenit obraznic, domnul Van Daan i- a tinut
partea, iar Dussel a trebuit sa cedeze. Asta a fost tot.
�n sine, motivul incidentului nu era din cale-afara de
important, dar se pare ca Peter l- a pus la inima. �n orice
caz, azi- dimineata, c�nd cotrobaiam prin cutia cu carti
de la mansarda, a venit la mine ?i a �nceput sa- mi vorbeasca
despre ce se �nt�mplase. Nu eram la curent. Peter
?i- a dat seama ca gasise �n mine o ascultatoare atenta ?i
?i- a dat drumul.
�Da, ?i vezi tu, a spus el, nu ma grabesc sa zic ceva
pentru ca ?tiu dinainte ca o sa ma �ncurc. �ncep sa ma
b�lb�i, ma �nro?esc ?i rasucesc at�ta cuvintele pe care
voiam sa le spun, �nc�t trebuie sa ma opresc, pentru ca
218
1. Muzica nemuritoare a maestrilor germani (germ.).
2. Chiar asta fac! (germ.)
nu- mi mai gasesc cuvintele. ?i ieri mi s- a �nt�mplat la
fel. Voiam sa spun cu totul altceva, dar c�nd am �nceput
mi- am pierdut ?irul ideilor, ?i asta- i �ngrozitor. Mai demult
aveam un obicei prost pe care mi- ar placea sa- l mai
am ?i acum: c�nd ma suparam pe cineva, preferam sa- l
aranjez cu pumnii dec�t sa discut �n contradictoriu. ?tiu
bine�n?eles ca nu ajung departe cu metoda asta ?i de
aceea te admir. Tu, cel putin, nu te poticne?ti �n cuvinte,
le spui oamenilor ce ai de spus ?i nu e?ti deloc sfioasa.�
�Tare te mai �n?eli�, i- am raspuns. �De cele mai multe
ori spun cu totul altceva dec�t mi- am propus. ?i- apoi,
vorbesc mult prea mult ?i ma lungesc la nesf�r?it, iar
asta- i o hiba la fel de mare.�
�Tot ce se poate. �nsa ai avantajul ca nu se vede ca
e?ti timida. Nu- ti pierzi nici culoarea, nici forma.�
�n sinea mea, n- am putut sa ma abtin sa nu r�d la
auzul acestei ultime propozitii, �nsa, vr�nd sa- l las sa continue
sa vorbeasca �n voie despre sine, n- am tradat nimic
din amuzamentul meu, m- am a?ezat pe o perna pe jos,
mi- am �ncruci?at bratele pe genunchii str�n?i la piept ?i
l- am privit cu atentie.
Sunt extrem de bucuroasa ca mai este cineva �n casa
care are exact acelea?i accese de furie ca mine. Se vedea
ca lui Peter �i face bine sa- l poata critica pe Dussel �n termenii
cei mai duri fara sa- i fie teama ca va fi turnat. Iar
eu, ?i eu am fost bucuroasa, pentru ca am sim?it un
puter nic sentiment de comuniune pe care- l aveam mai
demult doar cu prietenele mele.
A ta, Anne
219
MARTI, 15 FEBRUARIE 1944
Acest marunt incident cu Dussel a avut urmari de
lunga durata, ?i asta numai din vina lui. Luni seara, Dussel
a venit triumfator la mama ?i i- a povestit ca Peter �l �ntrebase
dimineata daca dormise bine noaptea, adaug�nd ca
regreta ce se �nt�mplase duminica seara ?i ca ie?i rea lui nu
venea dintr- o intentie rea. Dussel �l lini?tise, asigur�ndu- l
ca nici el n- o luase prea �n tragic. A?adar, totul era din nou
�n ordine. Mama mi- a povestit scena, iar eu, �n sinea mea,
am fost uluita afl�nd ca Peter, care era a?a de suparat pe
Dussel, se umilise �ntr- at�t, �n ciuda afirmatiilor lui.
Evident ca nu m- am putut abtine ?i l- am iscodit ca sa
aflu ce se �nt�mplase, iar el mi- a spus numaidec�t ca Dussel
mintise. Ar fi trebuit sa- i vezi fata lui Peter, ar fi meritat
din plin sa- i faci o fotografie. Indignare din pricina minciunii,
furie, ?ovaiala �n privinta atitudinii pe care urma
s- o adopte, nelini?te ?i �nca multe asemenea stari i s- au
putut citi limpede pe chip, cu mici pauze �ntre ele.
Seara, domnul Van Daan ?i Peter i- au tras lui Dussel
un perdaf pe cinste. Dar chiar a?a de rau n- are cum sa fi
fost, fiindca Peter a facut astazi un tratament dentar.
De fapt, n- au mai vrut sa- ?i vorbeasca.
MIERCURI, 16 FEBRUARIE 1944
Nu ne- am vorbit toata ziua, n- am schimbat dec�t c�teva
cuvinte lipsite de importanta. A fost prea frig ca sa
mergem la mansarda ?i, �n plus, a fost ziua lui Margot.
La douasprezece ?i jumatate, el a venit sa vada cadourile
?i a ramas sa stea de vorba mai mult dec�t era absolut
necesar, ceea ce altfel n- ar fi facut niciodata. Dar dupa- a -
220
miaza s- a ivit ?ansa. Fiindca voiam s- o rasfat ?i eu o data
pe an pe Margot, m- am dus sa aduc cafeaua, apoi cartofii.
Am intrat �n camera lui Peter ?i- atunci el ?i- a luat
imediat h�rtiile de pe scara. L- am �ntrebat daca trebuie
sa �nchid trapa.
�Da, a raspuns, �nchide- o. C�nd te �ntorci, bati ?i- a -
tunci ti- o deschid din nou.�
I- am multumit, m- am dus sus ?i- am cautat vreo zece
minute cei mai mici cartofi din butoiul cel mare. Apoi
m- au apucat durerile de spate ?i mi s- a facut frig. Bine�nteles
ca n- am batut, ci am deschis singura trapa, �nsa el
a fost foarte saritor ?i a venit �n �nt�mpinarea mea ca
sa- mi ia oala din m�ini.
�Am cautat mult, dar n- am gasit mai mici.�
�Te- ai uitat �n butoiul mare?�
�Da, am scormonit cu m�inile peste tot.�
�ntre timp ajunsesem jos, la capul scarii, iar el se uita
atent �n oala pe care o tinea �nca �n m�ini. �Da� sunt
foarte buni�, a spus, iar c�nd i- am luat oala din m�ini, a
adaugat: �Complimentele mele!�
�n acela?i timp, m- a �nvaluit �ntr- o privire at�t de
calda ?i duioasa, �nc�t m- am simtit ?i eu inundata de caldura
?i duio?ie pe dinauntru. Puteam sa- mi dau a?a de
bine seama ca voia sa- mi faca o placere ?i, fiindca nu ?tia
sa gaseasca cuvinte de lauda, �?i transpunea g�ndurile �n
privire. �l �ntelegeam a?a de bine ?i �i eram recunoscatoare
p�na la cer. ?i- acum ma cuprinde fericirea c�nd
mi- amintesc acele cuvinte ?i acea privire!
C�nd am ajuns jos, mama mi- a spus ca trebuiau adu?i
mai multi cartofi, de data asta pentru masa de seara. Pe
un ton foarte docil, m- am oferit sa mai merg o data sus.
C�nd am ajuns la Peter, m- am scuzat ca trebuie sa- l
221
deranjez din nou. El s- a ridicat �n picioare, s- a postat
�ntre scara ?i perete, m- a prins de brat c�nd ajunsesem
deja pe scara, vr�nd sa ma opreasca cu forta.
�Ma duc eu, a spus, oricum trebuie sa merg sus.�
Dar eu i- am raspuns ca nu e deloc nevoie ?i ca acum
nu trebuie sa ma duc sa iau cartofi mici. Convins de spusele
mele, mi- a dat drumul la brat. C�nd m- am �ntors, a
deschis trapa ?i mi- a luat din nou oala din m�ini. La u?a,
l- am �ntrebat: �Ce faci acum?�
�Franceza�, a fost raspunsul.
L- am �ntrebat daca pot sa- mi arunc un ochi pe lectiile
lui, m- am spalat pe m�ini ?i m- am a?ezat �n fata lui pe
canapea.
Dupa ce i- am explicat c�te ceva la franceza, am �nce -
put sa stam de vorba. El mi- a spus ca mai t�rziu vrea sa
mearga �n Indiile Neerlandeze ?i sa traiasca pe plantatii.
Mi- a mai vorbit despre viata lui de- acasa, despre comertul
la negru ?i mi- a spus ca e un mare pierde- vara. I- am
raspuns ca are un complex de inferioritate foarte pronuntat.
A vorbit despre razboi, despre faptul ca �n mod
cert ?i �ntre ru?i ?i englezi va fi iara?i razboi, ?i a vorbit
despre evrei. I se parea ca ar fi fost mult mai u?or daca
era cre?tin ?i daca dupa razboi ar deveni cre?tin. L- am
�ntrebat daca vrea sa fie botezat, �nsa nici asta nu- ?i
dorea. Totu?i, nu poate simti ce simt cre?tinii, mi- a
spus, dar dupa razboi nimeni nu va mai ?ti daca e cre?tin
sau evreu. �n clipa aceea am simtit o �ntepatura �n
inima. �mi pare a?a de rau ca �nca mai are �n el un rest
de falsitate.
�Evreii au fost ?i vor fi �ntotdeauna poporul ales!� a
mai spus Peter.
I- am raspuns: �Sper doar sa fie ?i ei odata ale?i spre
binele lor!�
222
�n continuare am vorbit �ntr- o atmosfera foarte placuta
despre tata ?i despre cunoa?terea oamenilor ?i despre
tot felul de lucruri, nici eu nu mai ?tiu exact care.
Am plecat abia la cinci ?i un sfert, fiindca venea Bep.
Seara, el a mai spus ceva ce mi s- a parut frumos. Vorbeam
despre un star de cinema a carui poza o primise
c�ndva de la mine ?i care sta at�rnata de cel putin un an
?i jumatate la el �n camera. I- a placut mult ?i- atunci i- am
propus sa- i dau ?i alte poze cu staruri.
�Nu, a raspuns, prefer sa ram�na a?a, numai asta
de- aici, la care ma uit �n fiecare zi ?i care mi- a devenit
prietena!�
Acum �nteleg mult mai bine ?i de ce o str�nge pe
Mouschi a?a de tare la piept. Bine�nteles ca are nevoie ?i
el de tandrete.
Am mai uitat un lucru pe care l- a spus. A spus: �Nu,
nu ?tiu ce- i frica, �n afara de momentele c�nd nu- mi
merge bine cu sanatatea, dar o sa ma dezvat ?i de asta.�
Complexul de inferioritate al lui Peter este foarte
serios. Crede, de exemplu, ca el e foarte prost, iar noi
foarte de?tepti. C�nd �l ajut la franceza, �mi multume?te
de o mie de ori. La un moment dat, chiar ca o sa- i zic:
�Termina cu balivernele astea. Tu ?tii engleza ?i geografie
mult mai bine!�
Anne Frank
JOI, 17 FEBRUARIE 1944
Draga Kitty,
Azi- dimineata am fost sus, �i promisesem doamnei
Van Daan ca- i citesc ni?te povestioare de- ale mele. Am
223
�nceput cu Visul Evei, care i- a placut foarte mult. Apoi
am mai citit c�teva anecdote din Anexa, care au facut- o
sa r�da �n hohote. Peter a ascultat ?i el �n parte (adica,
doar anecdotele) ?i m- a �ntrebat daca vreau sa vin odata
la el ca sa citesc mai mult. Mi- am zis ca pot sa- mi �ncerc
norocul imediat, m- am dus sa- mi iau caietul ?i
i- am dat sa citeasca pasajul �n care Cady ?i Hans vorbesc
despre Dumnezeu. Nu pot spune absolut nimic
despre impresia pe care i- a facut- o. A spus ceva ce
nu- mi mai amintesc, nu ca este bun, ceva despre ideea
�n sine. I- am spus ca n- am vrut dec�t sa- i arat ca nu
scriam numai lucruri amuzante. El a �ncuviintat din
cap, iar eu am ie?it din camera. Sa vedem daca o sa mai
aud ceva despre asta!
A ta, Anne Frank
VINERI, 18 FEBRUARIE 1944
Scumpa Kitty,
De fiecare data c�nd ma duc sus, �n orice moment ar
fi, scopul meu este sa- l vad pe �el�. Viata mea aici s- a �mbunatatit
deci foarte mult, pentru ca acum are din nou
un rost, pot sa ma bucur de ceva.
Cel putin obiectul prieteniei mele este �ntotdeauna �n
casa ?i nu trebuie sa- mi fie teama de rivale (�n afara de
Margot). Nu trebuie sa crezi nicidecum ca sunt �ndragostita,
caci nu- i adevarat, �nsa am permanent sentimentul
ca �ntre Peter ?i mine se poate �nfiripa ceva frumos, ceva
care sa nasca prietenie ?i �ncredere. De fiecare data c�nd
pot, ma duc la el, ?i- acum nu mai este ca �nainte, c�nd el
nu ?tia cum sa se poarte fata de mine, dimpotriva, conti-
224
nua sa vorbeasca ?i c�nd aproape am ie?it pe u?a. Mamei
nu- i place ca merg sus. Spune mereu ca- l s�c�i pe Peter
?i ca ar trebui sa- l las �n pace. Oare chiar nu pricepe ca
am destula intuitie? �ntotdeauna, c�nd merg �n camaruta
de sus, se uita la mine a?a de ciudat. C�nd cobor ma �ntreaba
unde am fost. Mi se pare �ngrozitor, �nsa o sa ajung
�ncet- �ncet sa n- o mai pot suporta!
A ta, Anne M. Frank
S�MBATA, 19 FEBRUARIE 1944
Draga Kitty,
S- a facut din nou s�mbata ?i, de fapt, asta spune tot.
Dimineata a fost lini?tita. Am fost aproape o ora sus, dar
cu �el� n- am apucat sa vorbesc dec�t pe fuga.
La doua ?i jumatate, c�nd toti se str�nsesera sus ori
ca sa citeasca, ori ca sa doarma, mi- am luat patura ?i tot
calabal�cul, m- am dus jos ?i m- am instalat la birou ca sa
citesc ori sa scriu. N- a durat prea mult ?i n- am mai rezistat,
mi- am lasat capul sa cada pe brat ?i- am izbucnit
�n suspine. �mi ?iroiau lacrimile ?i ma simteam profund
nefericita. O, de- ar fi venit �el� sa ma consoleze.
Se facuse deja patru c�nd m- am dus din nou sus. La
cinci m- am dus sa iau cartofi, cu inima plina de speranta
unei noi �nt�lniri. Dar, c�nd eram �nca �n baie ca sa- mi
aranjez parul, el a cobor�t sa- l vada pe Moffie.
Am vrut s- o ajut pe doamna Van Daan ?i m- am dus
cu cartea mea sa ma a?ez sus, �nsa deodata am simtit ca
ma podidesc iara?i lacrimile ?i- atunci am alergat jos la
toaleta, lu�nd �n trecere ?i oglinda de m�na. ?i- am stat
acolo pe closet, complet �mbracata, mult timp dupa ce
225
terminasem, cu lacrimile las�ndu- mi urme �ntunecate pe
ro?ul ?ortului ?i sim?indu- ma ad�nc �ntristata.
�n sinea mea, �mi ziceam cam a?a: O, a?a n- o sa
ajung niciodata la Peter. Cine ?tie, poate ca nu- i par
deloc draguta ?i n- are nevoie de nici un fel de confidente.
Poate ca nu se g�nde?te la mine dec�t superficial.
Trebuie sa merg mai departe iara?i de una singura, fara
confidente ?i fara Peter. ?i cur�nd poate fara speranta,
consolare ?i a? tep tari. O, de- a? putea acum macar sa- mi
pun capul pe umarul lui ?i sa nu ma mai simt a?a de
disperata ?i aban donata! Cine ?tie, poate ca nu- l interesez
deloc ?i se uita la ceilalti cu aceea?i tandrete. Poate
ca doar mi- am imaginat ca tandre?ea asta mi- e adresata
mie. O, Peter, de- ai putea numai sa ma auzi ori sa ma
vezi! Dar adevarul, daca e dezamagitor, nu l- a? putea
suporta.
Mai t�rziu mi- am recapatat speranta ?i m- am sim?it
iar plina de a?teptari, �n timp ce �nlauntrul meu lacrimile
continuau sa curga.
A ta, Anne M. Frank
DUMINICA, 20 FEBRUARIE 1944
Ceea ce se �nt�mpla la ceilalti oameni �n timpul saptam�nii
se �nt�mpla �n Anexa duminica. C�nd ceilalti
oameni �?i pun hainele de sarbatoare ?i ies sa se plimbe
la soare, noi, cei de- aici, frecam de zor podele, maturam
?i spalam.
Ora opt: �n ciuda celor care dorm p�na mai t�rziu,
Dussel se scoala deja la ora opt. Se duce la baie, apoi jos,
revine sus, apoi sta �n baie ?i se spala o ora �ntreaga.
226
Noua ?i jumatate: se aprind sobele, se �nlatura camuflajul
?i domnul Van Daan merge la baie. Una din �ncer -
carile de care am parte duminica dimineata este aceea ca,
din patul meu, trebuie sa ma uit drept �n spinarea lui
Dussel �n timp ce- ?i face rugaciunea. Oricine se va mira
daca spun ca un Dussel rug�ndu- se ofera un spectacol
�nspaim�ntator. Nu ca ar pl�nge ori ar deveni sentimental,
o, nu, �nsa are obiceiul sa se legene timp de un sfert
de ora, spun bine, un sfert de ora, las�ndu- se c�nd pe cal -
c�ie, c�nd pe v�rful picioarelor. �nainte, �napoi, �nainte,
�napoi, nu se mai termina, iar daca nu �nchid ochii,
aproape ca ametesc.
Zece ?i un sfert: sotii Van Daan fluiera, baia e libera.
La noi se ridica din perne primele fete adormite. Apoi
totul merge repede, repede, repede. Pe r�nd, Margot ?i
cu mine ne ducem sa ajutam la spalat. Cum jos este destul
de frig, ni?te pantaloni lungi ?i o basma nu strica. �ntre
timp, �n baie a intrat tata. La ora unsprezece e r�ndul lui
Margot (sau al meu), apoi toata lumea este curata.
Unsprezece ?i jumatate: micul dejun. Nu voi zabovi
prea mult asupra acestui subiect, caci despre m�ncare se
vorbe?te oricum destul ?i fara mine.
Douasprezece ?i un sfert: fiecare trece la treaba lui. �n
salopeta, tata �ngenuncheaza numaidec�t pe jos ?i perie
covorul at�t de energic, �nc�t un nor mare de praf �nvaluie
camera. Domnul Dussel face paturile (anapoda,
bine �nteles) ?i, �n tot acest timp, fluiera mereu acela?i
concert pentru vioara de Beethoven. Mama se aude t�r?�indu-
?i picioarele la mansarda, unde �ntinde rufele.
Domnul Van Daan �?i pune palaria ?i dispare �n regiunile
inferioare, urmat de cele mai multe ori de Peter ?i
Mouschi. Doamna Van Daan �?i pune un ?ort lung, o
227
vesta de l�na neagra ?i galo?i, �?i leaga capul cu un fular
gros din l�na ro?ie, ia un maldar de rufe murdare sub
brat ?i, dupa o bine studiata scurta reverenta de spalatoreasa,
se duce sa spele. Margot ?i cu mine spalam vasele
?i facem ordine �n camera.
MIERCURI, 23 FEBRUARIE 1944
De ieri, afara e o vreme minunata, iar eu sunt complet
remontata. Scrisul meu, cea mai minunata avutie pe
care o posed, avanseaza bine. Ma duc aproape �n fiecare
dimineata la mansarda ca sa- mi scot din plam�ni aerul
statut din camera. Azi- dimineata, c�nd m- am dus iara?i
la mansarda, Peter tocmai facea ordine. A terminat repe -
de ?i, �n clipa �n care m- am a?ezat pe jos la locul meu
preferat, a venit ?i el. Ne- am uitat �mpreuna la cerul
albas tru, la castanul gola? pe ale carui crengi sc�nteiau
stropi mici, la pescaru?i ?i alte pasari care, �n zborul lor
la firul ierbii, pareau de argint. Toate astea ne- au emotionat
?i ne- au captivat �ntr- at�t, �nc�t n- am mai putut
scoate o vorba. El statea �n picioare, rezemat cu capul de
o grinda groasa, eu stateam a?ezata. Trageam aerul �n
piept, ne uitam afara ?i simteam ca era vorba de ceva ce
nu trebuia �ntrerupt de cuvinte. Ne- am uitat mult timp
afara ?i, c�nd el a trebuit sa mearga sa sparga lemne, am
?tiut ca este un tip fain. A urcat scara care ducea �n pod,
eu l- am urmat ?i, �n sfertul de ora c�t a spart lemne, iara?i
n- am schimbat nici o vorba. Din locul unde stateam, �l
vedeam cum face eforturi vizibile sa sparga bine ?i sa- mi
arate forta lui. Dar priveam ?i pe fereastra deschisa, peste
o buna parte a Amsterdamului, peste toate acoperi?urile
228
p�na la orizontul care era de un albastru a?a de deschis,
�nc�t linia nu se distingea limpede.
�C�ta vreme exista toate astea, mi- am zis, iar eu pot
avea parte de ele, de razele astea de soare, de cerul asta
fara nici un nor, n- am de ce sa fiu trista.�
Pentru orice om caruia �i este frica, care e singur sau
nefericit, remediul cel mai bun este �n mod cert sa iasa
afara, sa mearga undeva unde sa fie cu totul singur, singur
cu natura, cu cerul ?i cu Dumnezeu. Caci abia atunci
?i numai atunci simti ca totul este cum trebuie sa fie ?i
ca Dumnezeu vrea sa- i vada pe oameni fericiti �n mijlocul
naturii simple, dar frumoase.
C�ta vreme toate astea exista ?i, fara �ndoiala, a?a va
fi mereu, ?tiu ca, �n orice conditii, exista o consolare pentru
fiecare tristete. ?i cred cu fermitate ca natura poate
alunga multe nenorociri.
O, cine ?tie, poate nu mai dureaza mult ?i voi putea
�mparta?i aceasta cople?itoare senzatie de fericire cu cine -
va care simte exact la fel ca mine.
A ta, Anne
P.S. G�nduri: pentru Peter.
Ne lipsesc multe aici, foarte multe ?i de mult timp,
?i- mi lipsesc ?i mie la fel cum �ti lipsesc tie. Sa nu crezi
ca ma refer la lucruri exterioare, caci �n privinta asta suntem
aprovizionati excelent. Nu, ma g�ndesc la lucrurile
interioare. La fel ca tine, mi- e dor de libertate ?i aer
proaspat, dar cred ca am fost despagubiti cu v�rf ?i �nde -
sat pentru aceste lipsuri. Vorbesc de o despagubire interioara.
Azi- dimineata, c�nd stateam la fereastra privind
afara, adica uit�ndu- ma exact ?i profund la Dumnezeu
?i la natura, am fost fericita, pur ?i simplu fericita. ?i,
229
Peter, c�ta vreme exista aceasta fericire interioara, aceasta
fericire data de natura, de sanatate ?i de �nca foarte multe
alte lucruri, c�ta vreme porti toate astea �n tine, te vei simti
�ntotdeauna fericit. Bogatie, consideratie, poti pierde totul,
dar fericirea din inima ta nu poate fi dec�t ascunsa sub
un val ?i, c�t traie?ti, te va face mereu fericit.
C�nd e?ti singur ?i nefericit sau trist, �ncearca ?i tu
odata, pe o vreme la fel de frumoasa, sa prive?ti din pod
lumea de- afara. Nu casele ?i acoperi?urile, ci cerul. C�ta
vreme te poti uita fara teama la cer, vei ?ti ca launtric e?ti
pur ?i ca, orice- ar fi, �ti vei regasi fericirea.
DUMINICA, 27 FEBRUARIE 1944
Draga Kitty,
De dimineata devreme p�na seara t�rziu nu fac, de
fapt, nimic altceva dec�t sa ma g�ndesc la Peter. Adorm
cu imaginea lui �n fata ochilor, �l visez ?i, atunci c�nd ma
trezesc, el �nca ma prive?te.
Am senzatia clara ca Peter ?i cu mine nu suntem nici
pe departe a?a de diferiti cum pare din afara, ?i �ti explic
?i de ce: ne lipse?te am�ndurora, ?i lui Peter, ?i mie, o
mama. A lui este prea superficiala, �i place sa flirteze ?i
nu- i pasa prea mult de ce g�nde?te Peter. A mea se ocupa
mult de mine, dar n- are tact, n- are finete a sentimentului
?i nici �ntelegere materna.
Am�ndoi, Peter ?i cu mine, avem de furca cu viata
noastra interioara, am�ndoi suntem �nca nesiguri ?i, de
fapt, prea fragili ?i cu un caracter prea ginga? pentru a fi
tratati a?a de dur. C�nd se �nt�mpla asta, vreau sa ies sau
vreau sa- mi ascund sentimentele, vars apa peste tot ?i
230
tr�ntesc oale ?i fac galagie, astfel �nc�t toti sa- ?i doreasca
sa ma aiba c�t mai departe.
El se �nchide �n sine, nu vorbe?te aproape deloc, este
tacut ?i viseaza, ascunz�ndu- se astfel temator.
Dar cum ?i c�nd ne vom gasi �n sf�r?it unul pe celalalt?
Nu ?tiu c�t voi mai fi �n stare sa- mi stap�nesc cu mintea
dorinta asta.
A ta, Anne M. Frank
LUNI, 28 FEBRUARIE 1944
Scumpa Kitty,
Lucrurile se transforma �ntr- un co?mar ?i de noapte,
?i de zi. �l vad aproape ora de ora ?i nu pot ajunge la el,
nu trebuie sa arat nimanui nimic, trebuie sa fiu vesela,
�n timp ce �n mine totul e deznadejde.
Peter Schiff ?i Peter van Daan s- au topit �ntr- un singur
Peter, care e bun ?i dragut ?i de care mi- e �ngrozitor
de dor. Mama este groaznica, tata dragut ?i, astfel, ?i mai
insuportabil, Margot este cea mai insuportabila dintre
toti, caci ea pretinde o fata amabila, iar eu vreau sa fiu
lasata �n pace.
Peter n- a venit la mine �n mansarda, s- a dus �n pod ?i
a t�mplarit acolo ceva. Cu fiecare trosnet ?i fiecare lovitura
de ciocan, din curajul meu se mai desprindea o
buca ta ?i ma �ntristam ?i mai tare. Iar �n departare, un
carilon c�nta: �Drept trupul, drept sufletul!�
Sunt sentimentala, ?tiu asta. Sunt deznadajduita ?i
nechib zuita, ?i asta o ?tiu.
O, ajuta- ma!
A ta, Anne M. Frank
231
MIERCURI, 1 MARTIE 1944
Draga Kitty,
Problemele mele personale au fost �mpinse �n plan
secund, ?i asta din cauza unei� spargeri. Devin plictisitoare
cu spargerile mele, dar ce pot face daca hotilor le
face a?a o mare placere sa onoreze cu vizita lor Gies &
Co? Spargerea asta e mult mai complicata dec�t precedenta,
din iulie 1943.
Ieri- seara, c�nd domnul Van Daan a cobor�t ca de obicei
la ?apte ?i jumatate �n biroul lui Kugler, a vazut ca u?a
intermediara, de sticla, ?i u?a biroului erau deschise. S- a
mirat. A mers mai departe ?i mirarea i- a fost ?i mai mare
c�nd a descoperit ca u?ile cabinetului erau deschise ?i ele,
iar �n biroul din fata domnea o harababura �ngrozitoare.
�Aici a fost un hot�, i- a trecut lui prin cap. Pentru a se
convinge numaidec�t cum stau lucrurile, a cobor�t scara,
a controlat u?a de la intrare ?i broasca Lips1: totul era
�nchis. ��nseamna ca Bep ?i Peter au fost foarte neglijenti
�n seara asta�, a presupus. A mai ramas putin �n biroul lui
Kugler, apoi a stins lampa, s- a dus sus ?i nu s- a mai g�ndit
nici la u?i deschise, nici la harababura din biroul din fata.
Azi- dimineata, Peter a batut devreme la u?a noastra
ca sa ne dea o veste nu prea placuta: u?a de la intrare era
larg deschisa, iar aparatul de proiectie ?i noua servieta a
lui Kugler disparusera din dulapul �n perete. Peter a fost
�nsarcinat sa mearga sa �nchida u?a. C�nd Van Daan
ne- a �mparta?it ?i constatarile lui din seara trecuta, o
teama �ngrozitoare a pus stap�nire pe noi.
Totul nu putea avea dec�t o singura explicatie: hotul
avea o dublura a cheii de la u?a, caci aceasta nu fusese
232
1. Marca de broasca de siguranta.
deloc fortata. Trebuie sa se fi strecurat �nauntru foarte
devreme, la �nceputul serii; a �nchis u?a �n urma lui, a
fost deranjat de Van Daan, s- a ascuns p�na la plecarea
lui, apoi a fugit cu prada, las�nd, �n graba, u?a deschisa.
Cine putea sa aiba cheia noastra? De ce nu s- a dus hotul
la depozit? Oare fapta?ul sa fie unul dintre magazionerii
no?tri? Oare n- avea sa ne tradeze acum, ca �l auzise ?i
poate chiar �l vazuse pe Van Daan?
Era ceva cu- adevarat �nspaim�ntator, fiindca nu ?tiam
daca hotului nu- i trece prin cap sa ne deschida u?a �nca
o data. Ori se speriase el �nsu?i de omul care daduse t�rcoale
pe- aici?
A ta, Anne
P.S. Ne- am bucura foarte tare daca ai putea sa ne faci
rost de un detectiv bun. Prima conditie este, bine�nteles,
sa putem avea �ncredere �n el �n privinta clandestinitatii.
JOI, 2 MARTIE 1944
Draga Kitty,
Margot ?i cu mine am fost astazi �mpreuna la mansarda,
dar c�nd sunt cu ea nu ma pot bucura a?a cum
�mi �nchipui ca m- a? bucura daca a? fi cu Peter (sau cu
altcineva), de?i ?tiu prea bine ca �n cele mai multe privinte
simte ?i ea la fel ca mine!
�n timp ce spala vasele, Bep a �nceput sa vorbeasca cu
mama ?i cu doamna Van Daan despre deprimarea ei.
Cum s- o ajute cele doua? Mai cu seama mama, cu lipsa
ei de tact, mai tare te �nfunda. ?tii ce sfat i- a dat? Sa se
g�ndeasca la toti ceilalti oameni care pier pe lumea asta!
233
Cui folose?te g�ndul necazului atunci c�nd el �nsu?i este
cople?it de necaz? Am ?i spus asta. Mi s- a raspuns, bine -
�nteles, ca nu sunt �n masura sa- mi dau cu parerea despre
asemenea lucruri!
Ce idioti ?i stupizi pot fi adultii! De parca Peter, Margot,
Bep ?i cu mine n- am simti toti acela?i lucru! Singurul
remediu este iubirea materna sau iubirea prietenilor
foarte, foarte buni. Dar mamele astea doua nu ne �nteleg
nici c�t negru sub unghie! Doamna Van Daan poate ca
�n?elege un pic mai mult dec�t mama.
O, a? fi vrut at�ta sa- i spun sarmanei Bep ceva, un
lucru despre care ?tiu din experienta ca ajuta. Dar tata
s- a bagat �ntre noi ?i m- a �mpins fara nici un menajament
la o parte. Ce t�mpiti sunt cu totii!
Am mai vorbit cu Margot ?i despre tata ?i mama. Ce
bine ne- am putea distra aici daca ei n- ar fi a?a de plictico?i!
Am putea organiza seri �n care fiecare, pe r�nd, sa
vorbeasca pe o anumita tema. Dar tocmai asta- i problema.
Aici nu pot sa vorbesc! Domnul Van Daan ataca,
mama devine tran?anta ?i nu poate vorbi despre nimic
pe un ton calm, tata n- are nici un chef sa se angajeze �n
astfel de discutii, la fel ?i domnul Dussel. Doamna van
Daan este atacata mereu, a?a �nc�t se �nro?e?te toata ?i
aproape ca nu se mai poate apara. Iar noi? Noi n- avem
dreptul sa avem nici o opinie! Da, ei sunt teribil de moderni!
Fara drept de opinie! Poti sa- i spui cuiva: Tine- ti
gura! Dar sa nu- ti po?i exprima opinia, a?a ceva nu exista!
Nimeni nu poate interzice altei persoane, oric�t de t�nara
ar fi, dreptul la opinie! Bep, Margot, Peter ?i cu mine nu
ne putem afla sprijin dec�t �ntr- o iubire puternica ?i devo -
tata, de care nici unul dintre noi n- are parte aici. ?i nimeni
nu ne poate �ntelege, cu at�t mai putin idiotii a?tia care
234
fac pe �nteleptii, caci suntem mult mai sensibili ?i mai
avansati �n felul nostru de a g�ndi dec�t ar banui vreunul
dintre ei chiar ?i la modul cel mai vag!
Iubire, ce este iubirea? Cred ca iubirea este ceva ce, de fapt,
nu se poate traduce �n cuvinte. Iubire �nseamna sa �ntelegi pe
cineva, sa tii la cineva, sa �mparta?e?ti cu el fericirea ?i necazul.
?i, la toate astea, se adauga mai devreme sau mai t�rziu ?i
iubirea fizica. Ai �mpartit ceva, ai oferit ceva, ai primit ceva.
?i daca te casatore?ti sau nu, daca ai un copil sau nu, daca
ti- ai pierdut onoarea sau nu, toate astea nu conteaza daca ?tii
ca pentru tot restul vietii ai pe cineva l�nga tine care te �ntelege
?i pe care nu trebuie sa- l �mparti cu nimeni!
A ta, Anne M. Frank
Momentan, mama face iara?i mutre; este vizibil geloasa
fiindca vorbesc cu doamna Van Daan mai mult dec�t cu
ea. Putin �mi pasa!
Dupa- masa l- am prins pe Peter; am stat de vorba cel
putin trei sferturi de ora. I- a fost foarte greu sa se destainuie,
�nsa dupa �ndelungi �ncercari a �nceput sa- ?i gaseas -
ca totu?i cuvintele. Pur ?i simplu nu ?tiam ce- i mai bine
sa fac: sa cobor sau sa ram�n sus. Dar voiam a?a de mult
sa- l ajut! I- am povestit despre Bep ?i despre lipsa de tact
a celor doua mame. El mi- a spus ca parintii lui se cearta
mereu, chit ca e vorba de politica, de tigari ori de tot
felul de alte lucruri. Cum ti- am spus deja, Peter a fost
foarte timid, dar nu �ntr- at�t c�t sa nu- ?i dea drumul ?i
sa spuna ca ?i- ar dori sa nu- ?i mai vada parintii doi ani
de zile. �Tata nu- i nici pe departe a?a de simpatic pe c�t
pare, mi- a spus, dar �n privinta tigarilor mama are �ntru
totul dreptate.�
235
I- am povestit ?i eu despre mama. �nsa c�nd a fost
vorba de tata, el i- a luat apararea, spun�nd ca este un
�tip mortal�.
Asta- seara, c�nd puneam �n cui ?ortul dupa ce spalasem
vasele, m- a chemat ?i m- a rugat sa nu spun jos ca ei
se certasera din nou ?i nu- ?i vorbeau. I- am promis, de?i
�i povestisem deja lui Margot. Dar sunt sigura ca Margot
o sa- ?i tina gura.
�Nu, Peter, i- am spus, nu trebuie sa- ti fie teama de
mine. Mi- am pierdut obiceiul de a umbla cu vorba. Nu
povestesc nimanui nimic din ce- mi spui tu.�
Asta i- a placut. I- am mai povestit ?i despre b�rfele insu -
portabile de la noi ?i i- am spus: �Bine�nteles, Margot are
perfecta dreptate atunci c�nd spune ca nu sunt sincera,
caci, de?i nu vreau sa mai b�rfesc, continui s- o fac cu mare
placere atunci c�nd vine vorba de domnul Dussel.�
�Frumos din partea ta�, a spus el. Se �nro?ise, iar eu,
la r�ndul meu, aproape ca m- am f�st�cit �n fata unui asemenea
compliment venit din inima.
Apoi am mai vorbit despre cei de jos ?i cei de sus.
Peter a fost chiar un pic mirat ca noi �nca nu- i agream
parintii. �Peter, i- am spus, tu ?tii ca sunt sincera. De ce
sa nu ti- o spun? ?i noi le ?tim defectele.�
Am adaugat: �Peter, a? vrea a?a de mult sa te ajut.
Cum sa fac? E?ti prins la mijloc ?i, chiar daca n- o spui,
?tiu ca asta te macina.�
��mi va face mereu placere sa primesc ajutor de la tine.�
�Cel mai bine ar fi, poate, sa mergi la tata. Nici el nu
umbla cu vorba, poti sa- i spui totul fara nici o problema!�
�Da, e un adevarat camarad.�
��ti place de el, nu- i a?a?�
Peter a �ncuviintat din cap, iar eu am continuat: �Sa
?tii ca ?i lui de tine!�
236
�nro?indu- se, mi- a aruncat o privire scurta; era, �ntr- ade -
var, emotionant sa vezi ce tare �l bucurasera cele c�teva
cuvinte. �Crezi?� a �ntrebat.
�Da, am spus, poti sa- ti dai seama de asta dupa ce
mai lasa sa- i scape din c�nd �n c�nd.�
Atunci a venit domnul Van Daan pentru dictare. Cu
siguranta, ?i Peter este, la fel ca tata, un �tip mortal�.
A ta, Anne M. Frank
VINERI, 3 MARTIE 1944
Scumpa Kitty,
Asta- seara, c�nd m- am uitat �n flacara lum�narii,
mi- am recapatat bucuria ?i lini?tea. De fapt, �n acea lum� -
nare este bunica, ?i bunica este cea care ma ocrote?te ?i
ma apara ?i- mi reda bucuria. Dar� altcineva �mi domina
starea de spirit, iar acesta e� Peter. Astazi, c�nd m- am
dus sa iau cartofi ?i eram �nca pe scara, cu oala plina �n
brate, el m- a �ntrebat: �Ce- ai facut la pr�nz?� M- am a?ezat
pe scara ?i am �nceput sa vorbim. La cinci ?i un sfert
(la o ora dupa ce plecasem dupa ei), cartofii au ajuns �n
camera. Peter n- a mai scos nici o vorba despre parintii
lui, am vorbit doar despre carti ?i despre cum era �nainte.
O, ce privire calda are baiatu� asta! Cred ca nu- mi mai
lipse?te mult ?i ma �ndragostesc de el.
Despre asta a vorbit chiar el asta- seara. Dupa ce am
curatat cartofii, m- am dus la el ?i i- am spus ca mi- e a?a
de cald. �Daca te uiti la Margot ?i la mine, vezi imediat
care- i temperatura: c�nd e frig, suntem albe, c�nd e cald,
ro?ii�, am spus.
��ndragostita?� m- a �ntrebat.
237
�De ce- a? fi �ndragostita?� Raspunsul meu (sau mai
bine zis �ntrebarea) a fost destul de nat�ng.
�De ce nu?� a �ntrebat el, iar apoi a trebuit sa mergem
la masa.
Oare sa fi avut vreo intentie c�nd a pus �ntrebarea
asta? Astazi am apucat �n sf�r?it sa- l �ntreb daca vorbaria
mea nu- l plictise?te. N- a spus dec�t: ��mi place, sa ?tii!�
�n ce masura raspunsul asta vine din timiditate nu pot
sa- mi dau seama.
Kitty, sunt ca o �ndragostita care tot timpul vorbe?te
doar despre scumpetea ei. Peter e �ntr- adevar o scumpete.
Oare c�nd voi putea sa- i spun asta? Bine�nteles, numai
daca ?i eu sunt pentru el o scumpete, dar eu nu sunt o pisi -
cuta pe care sa pui m�na fara manu?i, ?tiu asta prea bine.
Iar lui �i place lini?tea, a?a ca habar n- am �n ce masura crede
ca sunt draguta. �n orice caz, o sa ne cunoa?tem un pic mai
bine. Mi- a? dori doar sa �ndraznim sa ne spunem mult mai
multe lucruri. Dar, cine ?tie, poate ca momen tul acela va
veni mai repede dec�t �mi �nchipui eu! De c�teva ori pe zi
�mi adreseaza o privire plina de �ntelegere, eu �i raspund
fac�ndu- i cu ochiul ?i ne bucuram am�ndoi. Trebuie sa fiu
nebuna sa vorbesc despre bucuria lui, dar am sentimentul
irepresibil ca g�nde?te la fel ca mine.
A ta, Anne Frank
S�MBATA, 4 MARTIE 1944
Draga Kitty,
Dupa luni ?i luni de zile, s�mbata asta nu mai este a?a
de plicticoasa, trista ?i monotona ca toate cele de dinaintea
ei. Nimeni altcineva dec�t Peter este cauza. Azi- dimineata,
c�nd m- am dus la mansarda ca sa- mi pun ?ortul pe sfoara,
238
tata m- a �ntrebat daca nu vreau sa mai ram�n sa vorbim
putin �n franceza. Am fost de- acord. Am vorbit mai �nt�i
�n franceza, i- am explicat c�teva lucruri, apoi am facut
engleza. Tata a citit cu voce tare din Dickens, iar eu am
fost �n culmea fericirii, caci stateam pe scaunul tatei,
chiar l�nga Peter.
La unsprezece fara un sfert m- am dus jos. La unsprezece
?i jumatate, c�nd am urcat din nou, Peter era deja
pe scara ?i ma a?tepta. Am stat de vorba p�na la unu fara
un sfert. De �ndata ce se ive?te ?i cel mai mic prilej, daca
ies din camera, de pilda dupa masa, c�nd nimeni nu ne
aude, el spune: �Pa, Anne. Pe cur�nd!�
O, sunt a?a de bucuroasa! Oare o sa �nceapa acum
totu?i sa- i placa de mine? �n orice caz, e un baiat dragut
?i cine ?tie ce discutii minunate pot sa mai port cu el!
Doamna Van Daan n- are nimic �mpotriva discutiilor
noastre, �nsa astazi a �ntrebat totu?i ca sa ne tachineze:
�Voi doi, acolo sus� pot sa am �ncredere �n voi?�
�Desigur�, am protestat eu. �Da� ma jigniti!�
Ma bucur de dimineata p�na seara ca- l voi vedea pe
Peter.
A ta, Anne Frank
P.S. Sa nu uit: azi- noapte a cazut o patura groasa de
zapada. Acum aproape ca nu se mai vede nimic, totul
s- a topit.
LUNI, 6 MARTIE 1944
Draga Kitty,
Nu ti se pare ciudat ca, dupa ce Peter mi- a povestit
despre parintii lui, ma simt un pic responsabila pentru
239
el? Am senzatia ca acele certuri ma privesc la fel de mult
ca pe el, ?i totu?i nu mai �ndraznesc sa vorbesc cu el despre
asta, caci mi- e teama ca nu- i place. Pentru nimic �n
lume n- a? vrea sa fiu deplasata.
Uit�ndu- ma la fata lui Peter, �mi dau seama ca ?i el
g�nde?te la fel de mult ca mine, iar ieri- seara chiar m- am
suparat c�nd doamna Van Daan a spus zeflemitor: �G�n -
di torul!� Peter s- a �nro?it ?i s- a f�st�cit, iar eu era c�t pe
ce sa explodez.
Oamenii a?tia ar face bine sa- ?i tina gura! Nici nu poti
sa- ti dai seama ce neplacut e sa asist la singuratatea lui
fara sa pot face ceva. �mi pot �nchipui, ca ?i cum a? fi
trait asta pe pielea mea, c�ta deznadejde �i provoaca
uneori toate certurile alea. Bietul Peter, c�t �i lipse?te
iubirea!
Ce greu mi- a fost sa- l aud cum spune ca n- are nevoie
de prieteni. O, c�t de mult se �n?ala! Dar cred ca nu
crede nici el ce spune. Se agata de virilitatea lui, de singuratatea
lui ?i de masca de indiferenta ca sa nu- ?i iasa
din rol, ca sa nu arate niciodata, niciodata cum se simte.
Bietul Peter, oare c�t timp va putea sa mai joace rolul
asta, oare toate aceste eforturi supraomene?ti nu vor fi
urmate de o explozie �ngrozitoare?
O, Peter, de te- a? putea ajuta, de mi- ai �ngadui asta!
�mpreuna am reu?i sa ne alungam singuratatea!
G�ndesc mult, �nsa nu spun mare lucru. Ma bucur
c�nd �l vad ?i, pe deasupra, straluce?te ?i soarele.
Ieri, �n timp ce ma spalam pe cap, nu- mi mai �ncapeam
�n piele de bucurie ?i ?tiam prea bine ca el era �n
camera de- alaturi. Nu puteam sa ma abtin. Cu c�t sunt
mai calma ?i mai serioasa �nlauntrul meu, cu at�t sunt
240
mai exuberanta! Cine va fi primul care va descoperi
aceasta carapace ?i o va strapunge?
Este totu?i bine ca sotii Van Daan n- au o fata. Nici -
odata cucerirea mea n- ar fi at�t de dificila, at�t de frumoasa
?i at�t de minunata daca n- ar exista tocmai
atractia celuilalt sex!
A ta, Anne M. Frank
P.S. Tu ?tii ca �ti scriu totul cu sinceritate ?i de aceea
trebuie sa- ti marturisesc ca, de fapt, viata mea este o
a?tep tare de la o �nt�lnire la alta. Sper mereu sa descopar
ca ?i el ma a?teapta la fel ?i, �n sinea mea, sunt foarte
�nc�n tata c�nd �i observ micile, sfioasele �ncercari. Dupa
parerea mea, ar vrea ?i el din tot sufletul sa se exprime
cu aceea?i u?urinta ca mine; nu ?tie ca tocmai st�ngacia
lui ma mi?ca.
MARTI, 7 MARTIE 1944
Draga Kitty,
C�nd ma g�ndesc acum la viata mea din 1942, totul
mi se pare ireal. De traiul dumnezeiesc de- atunci avea
parte o Anne Frank cu totul diferita de cea care �ntre
timp s- a maturizat aici. Un trai dumnezeiesc, asta a fost.
La tot pasul cinci admiratori, vreo douazeci de prietene
?i cuno?tinte, preferata celor mai multi profesori, rasfatata
de mama ?i tata, multe dulciuri, destui bani � ce vrei
mai mult?
O sa ma �ntrebi de buna seama cum de i- am fermecat
pe toti oamenii a?tia. Peter nume?te asta �putere de
atractie�, dar nu- i �ntru totul adevarat. Pentru profesori,
241
raspunsurile mele istete, remarcile hazlii, fata z�mbitoare
?i privirea critica aveau ceva simpatic, amuzant ?i spiritual.
Nu eram dec�t o seducatoare �nver?unata, cocheta
?i amuzanta. Aveam c�teva parti bune care �mi asigurau
o anumita popularitate, ?i anume s�rguinta, cinste ?i gene -
rozitate. N- a? fi oprit niciodata pe nimeni, oricine ar fi
fost, sa copieze dupa mine, �mparteam dulciuri �n st�nga
?i- n dreapta ?i nu eram �ncrezuta.
Oare, fiind at�t de admirata, n- a? fi ajuns aroganta?
E un mare noroc ca �n mijlocul, �n toiul balului, cum
s- ar zice, m- am trezit deodata la realitate, ?i a durat mai
bine de un an p�na m- am obi?nuit sa nu mai primesc de
niciunde semne de admiratie.
Cum eram vazuta la ?coala? Cea care dadea �ntotdeauna
tonul la farse ?i glume, mereu cea dint�i, niciodata
prost-dispusa sau pl�ngacioasa. Era de mirare ca
toata lumea voia sa ma �nsoteasca c�nd mergeam pe bici -
cleta sau voia sa- mi faca diverse favoruri?
Acum vad �n acea Anne Frank o fata draguta, amuzanta,
dar superficiala, care nu mai are nimic de- a face
cu mine. Ce- a spus Peter despre mine? �Oric�nd te
vedeam, erai �nconjurata de doi sau mai multi baieti ?i
de o gramada de fete, r�deai mereu ?i erai mereu �n centrul
atentiei!� Are dreptate.
Ce- a mai ramas acum din acea Anne Frank? O, sigur,
�nca nu mi- am pierdut r�sul ?i replicile, ?tiu sa critic
oamenii la fel de bine sau chiar mai bine, ?tiu sa flirtez
la fel de bine ?i sa fiu amuzanta, daca vreau�
Asta- i buba. Pret de o seara, c�teva zile, o saptam�na,
a? vrea sa mai traiesc �nca o data a?a, sa fiu vesela ?i aparent
fara griji. La sf�r?itul acelei saptam�ni a? fi extenuata
?i i- a? fi extrem de recunoscatoare oricui ar vorbi cu mine
242
despre ceva serios. Nu vreau adoratori, ci prieteni, nu
vreau sa fiu admirata pentru un sur�s calin, ci pentru
comportament ?i caracter. ?tiu foarte bine ca atunci cercul
din jurul meu s- ar face mult mai mic. Dar ce conteaza
daca �mi mai ram�n doar c�tiva oameni, oameni sinceri?
Cu toate astea, nici �n 1942 n- am fost pe de- a- ntregul
fericita; ma simteam deseori abandonata, dar, fiind ocupata
de dimineata p�na seara, nu ma g�ndeam la asta ?i
ma distram c�t puteam. Con?tient sau incon?tient, �ncer -
cam sa alung senzatia de gol fac�nd tot felul de pozne.
Acum, analiz�ndu- mi viata, �mi dau seama ca o etapa
din ea s- a �ncheiat definitiv; perioada fara griji ?i necazuri
a anilor de ?coala nu se mai �ntoarce niciodata. Nici macar
n- o regret, am depa?it stadiul asta, nu pot sa fac doar t�mpenii,
o particica din mine �?i pastreaza mereu gravitatea.
Vad viata mea de dinainte de Anul Nou 1944 ca
prin tr- o lupa puternica. Acasa, viata �nsorita, apoi, �n
1942, venirea aici, tranzi?ia brusca, certurile, �nvinuirile;
nu puteam sa �nteleg, eram cople?ita ?i nu reu?eam sa
ma stap�nesc dec�t devenind obraznica.
Prima jumatate a lui 1943, accesele mele de pl�ns,
singu ratatea, con?tientizarea lenta a tuturor gre?elilor ?i
defec telor mele, care sunt a?a de mari ?i pareau de doua ori
mai mari. �n timpul zilei, uitam de toate vorbind, �ncercam
sa- l atrag pe Pim de partea mea, dar nu reu?eam. Ma aflam
singura �n fata dificilei sarcini de a ma transforma �n a?a fel
�nc�t sa nu mi se mai faca repro?uri, caci acestea ma apasau,
ma �ngropau �ntr- o groaznica deznadejde.
�n a doua jumatate a anului, lucrurile s- au mai ameliorat.
Am intrat �n adolescenta, au �nceput sa ma consi -
dere mai matura. Am �nceput sa g�ndesc, sa scriu po ves tiri
?i am ajuns la concluzia ca ceilalti nu mai aveau nimic
243
de- a face cu mine. N- aveau nici un drept sa traga de mine
�n st�nga ?i- n dreapta ca de o pendula. Voiam sa ma
remo delez singura, conform propriei vointe. Am �nteles
ca pot renunta la mama cu totul ?i cu totul. A fost o constatare
dureroasa, �nsa ce m- a ranit ?i mai tare a fost �n?e -
legerea faptului ca tata n- avea cum sa- mi fie vreodata
confident. Nu mai aveam �ncredere �n nimeni altcineva
dec�t �n mine �nsami.
Dupa Anul Nou, a doua mare schimbare, visul meu�
astfel am descoperit ca am nevoie de� un baiat. Nu de
o prietenie cu o fata, ci de un prieten baiat. Am descoperit
de asemeni fericirea din mine sub carapacea de super -
ficialitate ?i veselie. Din c�nd �n c�nd reintram �n acalmie.
Acum nu mai traiesc dec�t pentru Peter, caci de el va
depinde foarte mult ce se va �nt�mpla mai departe cu mine.
Seara, c�nd stau culcata �n pat ?i- mi termin rugaciunea
spun�nd: Ich danke Dir f�r all das Gute und Liebe
und Sch�ne1, jubilez �n sinea mea. Atunci ma g�ndesc la
�ce- i bun� �n clandestinitate, la sanatatea mea ?i la �ntrea -
ga mea fiinta, la ce are �dragut� Peter, la ce- i �nca mic ?i
fragil ?i caruia noi �nca nu �ndraznim sa- i dam un nume,
iubire, viitor, fericire, ?i la �ce- i frumos�, asta �nsem n�nd
lumea, natura ?i frumusetea ampla a �ntregului, a tuturor
lucrurilor frumoase �mpreuna.
Atunci nu ma g�ndesc la toate nenorocirile, ci la frumusetea
�nca prezenta. �n asta consta �n buna masura dife -
renta dintre mama ?i mine. Sfatul ei �mpotriva melan coliei
este: �G�nde?te- te la toate nenorocirile din lume ?i fii
fericita ca nu treci tu prin ele.� Sfatul meu este: �Ie?i
afara, mergi pe c�mp, �n natura ?i soare. Ie?i afara ?i
244
1. �ti multumesc pentru tot ce- i bun, dragut si frumos (germ.).
�ncearca sa regase?ti fericirea �n tine. G�nde?te- te la tot
ce- i frumos �n tine ?i �n jurul tau ?i fii fericita!�
Dupa parerea mea, ce spune mama nu sta- n picioare,
caci ce poti face atunci c�nd treci chiar tu prin nenorociri?
E?ti pierdut. Eu cred ca, dimpotriva, �n orice necaz
este ?i o urma de frumos. Daca ai ochi pentru ea, descoperi
din ce �n ce mai multa bucurie ?i- ti regase?ti echi -
librul. Iar cine- i fericit �i va face ?i pe altii fericiti. Cine
are curaj ?i �ncredere nu se va lasa prada nenorocirii.
A ta, Anne M. Frank
MIERCURI, 8 MARTIE 1944
Margot ?i cu mine ne- am scris c�teva biletele, doar
ca sa ne distram, bine�nteles.
Anne: Ciudat, nu? �ntotdeauna �mi revine �n minte
mult mai t�rziu ce se �nt�mpla peste noapte. Acum
mi- amintesc dintr- odata ca domnul Dussel a sforait
azi- noapte foarte tare (acum este trei fara un sfert,
miercuri dupa- amiaza, ?i domnul Dussel sforaie din
nou, asta- i motivul pentru care mi- am adus aminte).
C�nd a trebuit sa merg la oala, am facut intentionat
mai mult zgomot, ca sa �nceteze sforaiturile.
Margot: Ce- i mai bine, respiratia sufocata sau sforaitul?
Anne: Sforaitul, caci �nceteaza atunci c�nd fac zgomot,
fara ca persoana cu pricina sa se trezeasca.
Ceea ce nu i- am scris lui Margot, dar vreau sa- ti marturisesc
tie, draga Kitty, este ca- l visez foarte des pe Peter.
Alaltaieri noapte eram pe gheata aici, �n camera noastra
245
de zi. Cu mine era baietelul din patinoarul din sala
Apollo, care patina aici cu surioara lui cu picioare ca
fusele, �mbra cata �n eterna ei rochie albastra. M- am prezentat
lui cu gesturi sclifosite ?i l- am �ntrebat cum �l
cheama. �l chema Peter. �n vis, ma �ntrebam oare c�ti
Peteri cunosc acum.
Apoi am visat ca stateam fata �n fata cu Peter �n cama -
ruta lui, l�nga scara. �i spuneam ceva, el mi- a dat un
sarut, dar mi- a raspuns ca totu?i nu ma iube?te a?a de
mult ?i ca n- ar mai trebui sa flirtez. Cu o voce deznadajduita
?i rugatoare, i- am spus: �Eu nu flirtez, Peter!�
C�nd m- am trezit, am fost bucuroasa ca Peter �nca
nu spusese asta.
Azi- noapte ne- am ?i sarutat, dar obrajii lui Peter au
fost foarte dezamagitori, nu sunt a?a de catifelati cum
par, ci ca ai tatei, deci obraji de barbat care se rade deja.
VINERI, 10 MARTIE 1944
Scumpa Kitty,
Astazi e potrivit proverbul: �Un necaz nu vine niciodata
singur.� Peter tocmai l- a spus. O sa- ti spun ce
nepla ceri avem ?i ce s- ar mai putea sa at�rne deasupra
capetelor noastre.
Mai �nt�i, Miep este bolnava � asta dupa ce ieri a fost
la nunta lui Henk ?i Aagje. A racit �n Westerkerk, unde
s- a oficiat casatoria. �n al doilea r�nd, domnul Kleiman
�nca nu ?i- a reluat activitatea dupa ultima lui hemoragie
gastrica, deci Bep este singura la birou. �n al treilea r�nd,
un domn (pe care nu- l voi numi) a fost arestat de politie.
E foarte grav, nu doar pentru barbatul respectiv, ci ?i
246
pentru noi, caci acum a?teptam cu nerabdare sa ne vina
cartofi, unt ?i gem. Domnul M., sa- l numim a?a, are cinci
copii sub treisprezece ani, iar unul e pe drum.
Ieri- seara am trecut iara?i printr- o mica spaima, fiind -
ca deodata a ciocanit cineva �n peretele de l�nga noi.
Tocmai m�ncam. Restul serii s- a scurs �ntr- o atmosfera
apasatoare, plina de nervozitate.
�n ultima vreme n- am absolut nici un chef sa notez
�nt�mplarile de- aici. Mult mai mult ma afecteaza propriile
preocupari. Sa nu ma �ntelegi gre?it! Mi se pare
groaznica soarta bietului domn M., �nsa �n jurnalul meu
nu am totu?i prea mult spatiu pentru el.
Marti, miercuri ?i joi am fost la Peter �ntre patru ?i
juma tate ?i cinci ?i un sfert. Am facut franceza ?i am pala -
vragit despre tot felul de lucruri. A?tept cu mare bucurie
ora asta de dupa- amiaza, iar partea cea mai frumoasa este
ca ?i lui Peter, dupa c�te cred eu, �i place ca vin.
A ta, Anne M. Frank
S�MBATA, 11 MARTIE 1944
Draga Kitty,
�n ultima vreme nu mai am stare, ma duc ba de sus
jos, ba de jos sus. �mi place sa vorbesc cu Peter, �nsa mi- e
�ntotdeauna teama sa nu- l plictisesc. Mi- a povestit c�te
ceva despre trecut, despre parintii lui ?i despre el. Mi se
pare mult prea putin ?i ma �ntreb la fiecare cinci minute
cum sa fac sa- i cer mai mult. Mai demult nu ma putea
suferi, lucru valabil ?i reciproc. Acum mi- am schimbat
pare rea; oare ?i- o fi schimbat- o ?i el? Eu cred ca da, �nsa
247
asta nu �nseamna neaparat ca trebuie sa ajungem prieteni
la catarama, cu toate ca pe mine asta m- ar ajuta sa suport
mai u?or viata �n clandestinitate. Dar nu vreau sa- mi pierd
mintile, mi- e capul ?i- a?a destul la el ?i nu trebuie sa te
plictisesc ?i pe tine numai fiindca sunt eu a?a de plictisita!
DUMINICA, 12 MARTIE 1944
Draga Kitty,
Cu c�t trece timpul, cu at�t situatia devine mai idi -
oata. De ieri, Peter nu se mai uita la mine, de parca s- ar
fi suparat. Acum fac ?i eu tot ce- mi sta �n putinta sa n- a -
lerg dupa el ?i sa- i vorbesc c�t mai putin posibil, dar �mi
vine foarte greu! Oare ce- l face adesea sa se �ndeparteze
de mine, iar alteori sa se �ndrepte spre mine? Poate ca
doar �mi �nchipui ca lucrurile stau mai prost dec�t �n realitate,
poate ca are ?i el toanele lui, poate ca m�ine totul
va fi din nou bine!
C�nd sunt a?a de trista ?i deprimata, cel mai greu �mi
e sa pastrez aparentele. Trebuie sa vorbesc, sa ajut, sa stau
cu ceilalti ?i, mai ales, sa fiu vesela! Cel mai tare duc lipsa
naturii ?i a unui loc �n care sa pot fi singura c�t vreau.
Cred ca amestec totul, Kitty, dar ?i sunt �ntr- o confuzie
totala: pe de- o parte sunt nebuna de dorul lui, aproape
ca nu pot sta �n camera fara sa- l privesc, iar pe de alta
parte ma �ntreb de ce oare �mi pasa at�t de mult de el,
de ce nu pot sa- mi recapat lini?tea!
Zi ?i noapte, tot timpul c�t sunt treaza, nu fac nimic
altceva dec�t sa ma �ntreb: �Nu ai exagerat nelas�ndu- l
�n pace? Stai oare prea mult sus? Vorbe?ti prea mult despre
lucruri serioase, despre care el �nca nu poate vorbi? Poate
248
ca nu- i e?ti deloc simpatica? Sa se fi �nt�mplat toate astea
doar �n �nchipuirea ta? Dar atunci de ce ti- a vorbit a?a
de mult despre el? Oare regreta asta?� ?i �nca o gramada
de alte �ntrebari.
Ieri dupa- masa, dupa o serie de ve?ti triste venite
de- afara, am fost a?a de distrusa, �nc�t m- am dus sa ma
�ntind pe divan. Nu voiam altceva dec�t sa dorm, ca sa
nu mai fie nevoie sa g�ndesc. Am dormit p�na la patru,
apoi a trebuit sa merg �n camera de zi. Mi- a fost foarte
greu sa raspund la toate �ntrebarile mamei ?i sa inventez
pentru tata o scuza care sa- mi justifice somnul. Am invocat
o migrena, ceea ce nu era o minciuna, fiindca aveam ?i
o migrena� interioara!
Oamenii normali, fetele normale, adolescentele ca
mine vor zice, fara �ndoiala, ca m- am ticnit tot pl�ng�n -
du- mi de mila, dar tocmai asta e, �ti spun tie tot ce- mi
sta pe inima, iar restul zilei sunt obraznica, vesela ?i �nfu -
murata c�t cuprinde, ca sa evit toate �ntrebarile ?i sa nu
ma zbucium pe dinauntru.
Margot e foarte draguta ?i i- ar placea sa- mi fie confidenta,
�nsa nu pot sa- i spun tot. Ea ma ia �n serios, mult
prea �n serios ?i reflecteaza �ndelung la nebuna de sora- sa.
La orice cuv�nt al meu, �mi arunca o privire iscoditoare,
�ntreb�ndu- se de fiecare data: oare joaca teatru sau chiar
vorbe?te serios?
Asta pentru ca suntem mereu �mpreuna, iar eu n- a?
putea sa am o confidenta permanent �n preajma.
C�nd o sa ies iara?i din �nc�lceala asta de g�nduri,
c�nd o sa- mi recapat pacea ?i lini?tea?
A ta, Anne
249
MARTI, 14 MARTIE 1944
Draga Kitty,
Poate ca- i amuzant pentru tine (pentru mine c�tu?i
de putin) sa afli ce vom m�nca astazi. Pentru ca menajera
e jos, ma aflu momentan la familia Van Daan, a?ezata la
masa acoperita cu mu?ama, ?i- mi tin la gura ?i nas o
batis ta �mbibata cu un parfum cu miros placut, de dina -
intea clandestinitatii. Dar, �n felul asta, bine�nteles ca nu
vei �ntelege mare lucru, deci �s- o luam cu �nceputul�.
Fiindca furnizorii no?tri de tichete au fost arestati,
�n afara de cele cinci cartele de alimente obtinute la
negru nu avem alte tichete ?i nici untura. ?i fiindca
Miep ?i Kleiman sunt iara?i bolnavi, Bep nu poate sa
iasa la cumparaturi. ?i fiindca �ntreaga atmosfera e
proasta, ?i m�ncarea este la fel. �ncep�nd de m�ine nu
mai avem nici o far�ma de untura, unt sau margarina.
La micul dejun nu mai avem cartofi prajiti (ca sa facem
economie la p�ine), ci terci de ovaz, ?i fiindca doamna
Van Daan crede ca o sa murim de foame am cumparat
mai mult lapte integral. Pr�nzul nostru de astazi se compune
din piure de cartofi cu varza creata de la butoi. De
aceea masura preventiva cu batista. Incredibil cum poate
sa puta varza asta creata, veche probabil de c�tiva ani! E
un miros amestecat aici �n camera: de prune putrede,
conservanti cu iz �ntepator ?i oua stricate. Pfui, mi se
face rau numai c�nd ma g�ndesc ca trebuie sa m�n�nc
chestia asta!
Ca ?i cum n- ar fi fost de- ajuns, cartofii no?tri au capatat
ni?te boli at�t de bizare, �nc�t din doua galeti de
pommes de terre una ajunge �n soba. Ne distram identific�nd
diversele boli ?i am ajuns la concluzia ca este vorba
ba de cancer, ba de variola, ba de rujeola. O, nu- i nici o
250
placere sa traie?ti ascuns �n al patrulea an de razboi. De
s- ar termina odata porcaria asta!
Sincer vorbind, pentru mine m�ncarea nici n- ar conta
a?a de mult daca restul ar fi ceva mai placut. Asta- i problema:
viata noastra plicticoasa �ncepe sa devina insuportabila
pentru toti. Iata parerile a cinci clandestini
adulti despre situatia actuala (copiii n- au dreptul la opinie,
?i de data asta m- am conformat ?i eu).
Doamna Van Daan:
�Slujba asta de printesa de bucatarie a �ncetat de mult
sa- mi placa, dar ?i sa stai ?i sa nu faci nimic este plictisitor.
A?a ca m- am pus iara?i pe gatit, �nsa nu ma pot abtine
sa nu ma pl�ng: e imposibil sa gate?ti fara untura,
mi se face greata de la toate mirosurile astea sc�rboase.
Drept rasplata pentru osteneala mea, n- am parte dec�t
de ingratitudine ?i tipete, tot timpul sunt oaia neagra,
de toate doar eu sunt vinovata. �n rest, sunt de parere ca
�n razboi nu au aparut cine ?tie ce schimbari de situatie,
iar germanii vor ie?i �nvingatori p�na la urma. Mi- e o
frica nebuna ca vom muri de foame ?i �njur pe toata
lumea atunci c�nd sunt prost-dispusa.�
Domnul Van Daan:
�Trebuie sa fumez, sa fumez, sa fumez, atunci m�ncarea,
politica, toanele lui Kerli, toate devin suportabile.
Kerli e o femeie draguta. Daca n- am nimic de fumat, ma
�mbolnavesc, atunci �mi trebuie carne, atunci traim prea
prost, nimic nu e �ndeajuns de bun ?i urmeaza cu siguranta
o cearta monstruoasa. Kerli a mea este o femeie
�ngro zitor de proasta.�
Doamna Frank:
�M�ncarea nu- i a?a de importanta, dar tocmai acum
a? avea pofta de o bucatica de p�ine de secara, caci mi- e
251
�ngrozitor de foame. �n locul doamnei Van Daan, a? fi
pus demult piciorul �n prag ca sa- l fac pe domnul sa �nce -
teze cu ve?nica lui pufaiala. Dar acum �mi trebuie nea -
parat o tigara, caci sunt deja agitata. Sotii Van Daan sunt
ni?te oameni insuportabili; englezii fac multe gre?eli, dar
razboiul merge mai departe. Trebuie sa vorbesc ?i sa ma
bucur ca nu sunt �n Polonia.�
Domnul Frank:
�Totul e bine, n- am nevoie de nimic. Calm, avem
timp. Da- mi cartofii mei ?i- atunci o sa tac. Sa mai pun
repede ceva deoparte din ratia mea, pentru Bep. Politica
e pe un faga? excelent, sunt extrem de optimist.�
Domnul Dussel:
�Trebuie sa- mi fac norma, sa termin totul la timp.
Cu politica merge excelent, e imposibil sa fim prin?i. Eu,
eu, eu�!�
A ta, Anne
JOI, 16 MARTIE 1944
Draga Kitty,
Uf� iata- ma eliberata pentru o clipa de previziunile
sumbre! Astazi n- am auzit nimic altceva dec�t: �Daca se
�nt�mpla asta ?i asta, atunci o sa avem probleme, iar daca
se mai ?i �mbolnave?te careva, atunci ram�nem singuri
pe lume� iar daca��
�n fine, restul �l ?tii prea bine. Adica presupun ca �ntre
timp cuno?ti destul de bine oamenii din Anexa ca sa po?i
ghici conversatiile lor.
Cauza acestor �daca, daca� este ca domnul Kugler a fost
convocat sa mearga timp de ?ase zile la sapat, Bep este
252
racita cobza ?i va trebui probabil sa stea m�ine acasa,
Miep �nca nu ?i- a revenit dupa gripa ei, iar Kleiman a
avut o hemoragie gastrica �nsotita de pierderea cuno?tintei.
Pentru noi, o adevarata lista funesta!
Primul lucru pe care, dupa parerea noastra, trebuie
sa- l faca Kugler este sa se duca la un doctor demn de �ncredere,
sa ceara un certificat medical corespunzator ?i
sa- l prezinte la primaria din Hilversum. M�ine magazionerii
au o zi libera, a?a ca Bep este singura la birou. Daca
(iara?i un �daca�) Bep o sa stea acasa, atunci u?a va ram�ne
�ncu iata, iar noi va trebui sa pastram o lini?te totala,
ca sa nu ne auda cei de la Keg. Jan trece pe la abandonati
la ora unu, �ntr- o vizita de o jumatate de ora. O sa joace,
cum s- ar zice, rolul unui paznic de gradina zoologica.
Azi dupa- masa, pentru prima oara dupa mult timp,
Jan ne- a adus iara?i ve?ti despre lumea de- afara. Sa ne fi
vazut pe toti opt adunati �n jurul lui! Ai fi zis ca suntem
dintr- un tablou cu �Bunica povestind�.
Cu un asemenea public recunoscator, Jan a palavragit
c�te- n luna ?i- n stele, bine�nteles �n primul r�nd despre
m�ncare. Doamna Pf., o cuno?tinta a lui Miep, �i gate? te.
Alaltaieri a avut la masa morcovi cu mazare verde, ieri a
trebuit sa man�nce ce mai ramasese, astazi �i gate?te
maza re de c�mp, iar m�ine, din morcovii rama?i, o sa- i
faca o tocana.
Am �ntrebat de doctorul lui Miep.
�Doctorul?� a �ntrebat Jan. �Ce vre?i cu doctorul? Am
sunat azi- dimineata la el ?i mi- a raspuns un fel de asistenta
careia i- am cerut o reteta pentru gripa, iar ea mi- a
raspuns ca pot veni pentru retete dimineata �ntre opt ?i
noua. Daca ai o gripa serioasa, vine la telefon doctorul
�n persoana ?i spune: �Scoateti limba! Spuneti aaa! Aud,
253
aveti g�tul inflamat. Va prescriu o reteta ?i puteti merge
la farmacie. La revedere, domnule.� ?i cu asta basta. Un
mod destul de simplu de- a da o consultatie, exclusiv prin
telefon. Dar n- ar trebui sa le repro?ez doctorilor nimic, la
urma urmei fiecare dintre noi are doar doua m�ini ?i �n
ziua de azi exista prea mul?i bolnavi ?i prea pu?ini medici.�
Totu?i am izbucnit toti �n r�s ascult�ndu- l pe Jan
cum reda convorbirea telefonica. �mi pot �nchipui foarte
bine cum arata �n ziua de azi o sala de a?teptare dintr- un
cabi net medical. Nu la bolnavii care depind de vreo casa
de asigurare te uiti de sus, ci la oamenii care n- au nimic
grav, ?i- ti zici: �Omule, ce cauti aici? Hai, �n spate, la
coada, cei bolnavi cu- adevarat au prioritate!�
A ta, Anne
JOI, 16 MARTIE 1944
Draga Kitty,
Vremea este minunata, de o frumusete de nedescris.
Bine�n?eles, nu mai stau mult ?i ma duc la mansarda.
Acum ?tiu de ce sunt mult mai nelini?tita dec�t Peter.
El are camera lui, unde lucreaza, viseaza, g�nde?te ?i
doarme. Eu sunt �mpinsa dintr- un loc �ntr- altul. Nu sunt
niciodata singura �n jumatatea mea de camera, ?i totu?i
mi- a? dori asta a?a de mult. Asta e ?i motivul pentru care
ma refugiez la mansarda. Acolo ?i cu tine pot fi eu �nsami
pret de o clipa, o fr�ntura de clipa. Totu?i, nu vreau sa
ma mai pl�ng, dimpotriva, vreau sa fiu curajoasa!
Din fericire, cei de jos nu- ?i dau seama de sentimentele
mele, vad doar ca sunt pe zi ce trece tot mai rece ?i
dispretuitoare fata de mama, �l alint mai putin pe tata ?i
254
nu ma mai destainui deloc nici lui Margot. Tac m�lc. �na -
inte de toate, trebuie sa- mi pastrez siguranta exterioara,
nimeni nu trebuie sa ?tie ca �n mine �nca b�ntuie razboiul.
Un razboi �ntre dorinta ?i ratiune. P�na acum, cea din
urma a c�?tigat, dar oare nu se va dovedi cea dint�i mai
puternica? Uneori ma tem de asta, alteori o doresc!
O, �mi este a?a de greu sa nu ma destainui niciodata
lui Peter, dar ?tiu ca el trebuie sa �nceapa; e a?a de greu
sa consider peste zi ca toate conversatiile ?i faptele de care
am avut parte �n visele mele nu exista! Da, Kitty, Anne
s- a smintit de- a binelea, dar epoca �n care traiesc este ?i
ea smintita, iar �mprejurarile �nca ?i mai smintite.
Cel mai mult �mi place ca pot cel putin sa notez ce
g�ndesc ?i simt, altfel m- a? sufoca cu totul.
Oare ce crede Peter despre toate astea? Nu �ncetez sa
cred ca �ntr- o buna zi voi putea vorbi cu el despre ele.
Trebuie sa fi ghicit ceva �n mine, caci este imposibil s- o
iubeasca pe Anne cea exterioara, pe care a cunoscut- o
p�na acum! Cum poate el, care tine a?a de mult la lini?te
?i pace, sa simta vreo simpatie pentru firea mea zgomotoasa
?i agitata? Sa fie el oare primul ?i singurul din lume
care sa fi privit dincolo de masca mea de beton? Oare va
trece cur�nd dincolo de ea? Nu exista o vorba veche,
cum ca adesea dragostea vine dupa mila sau ca am�ndoua
merg m�na- n m�na? Nu- i ?i cazul meu? �l compatimesc
?i pe el la fel de mult cum ma compatimesc
deseori ?i pe mine!
Chiar nu ?tiu, nu ?tiu deloc cum sa- mi gasesc primele
cuvinte. Cum ar putea s- o faca atunci el, caruia �i vine ?i
mai greu sa vorbeasca? De- a? putea sa- i scriu! Atunci ar
?ti cel putin ce- am vrut sa spun, caci sa spui toate astea
cu voce tare este a?a de teribil de greu!
A ta, Anne M. Frank
255
VINERI, 17 MARTIE 1944
Odorul meu scump,
�ntr- adevar, �n cele din urma toate s- au aranjat, caci
raceala lui Bep nu s- a transformat �n gripa, ci doar �n
ragu ?eala, iar domnul Kugler a fost scutit de munca pe
baza unui certificat medical. �n Anexa toata lumea rasufla
u?urata. Aici totul este �nca all right! �n afara de faptul ca
Margot ?i cu mine ne- am cam saturat de parintii no?tri.
Sa nu �ntelegi asta gre?it. �l iubesc la fel de mult pe tata,
iar Margot �i iube?te la fel de mult pe tata ?i pe mama,
dar, c�nd ai v�rsta noastra, vrei totu?i sa decizi ?i tu un pic
pentru tine, vrei ?i tu sa te smulgi uneori din m�inile parintilor.
C�nd ma duc sus, sunt �ntrebata ce vreau sa fac.
La masa n- am voie sa- mi pun sare, �n fiecare seara la opt
?i un sfert mama �ntreaba invariabil daca n- ar trebui sa ma
dezbrac, nu pot citi o carte fara sa fie controlata. Sincer
vorbind, controlul asta nu- i deloc sever, dar remarcile ?i
repro?urile, la care se adauga permanent fel de fel de �ntre -
bari, de dimineata p�na seara, ne calca pe nervi.
Mai e ceva ce nu le place mai ales la mine: nu mai
vreau sa �mpart toata ziua pupaturi �ncolo ?i- ncoace.
Toate numele astea dulci nascocite de ei mi se par fandosite,
predilectia tatei de a vorbi despre v�nturi ?i toaleta
mi se pare dezgustatoare. Pe scurt, a? vrea sa scap de ei o
vreme, iar ei nu �nteleg asta. Nu ca le- am fi spus ceva despre
asta, nicidecum, la ce bun, ?i- a?a n- ar pricepe nimic.
Margot a spus ieri- seara: �Mi se pare de- a dreptul stupid.
Daca- ti sprijini capul �n m�ini ?i oftezi de doua ori, te
�ntreaba imediat daca te doare capul sau nu te simti bine.�
Pentru am�ndoua, este un adevarat ?oc sa vedem
acum, deodata, ce putin a mai ramas din atmosfera de
�ncredere ?i armonie de- acasa! Iar asta se datoreaza �n
256
buna parte relatiei str�mbe dintre noi. Vreau sa spun ca
�n privinta lucrurilor exterioare suntem tratati ca ni?te
copii ?i ca noi suntem mult mai mature dec�t fetele de
v�rsta noastra �n privinta vietii launtrice. Chiar daca am
abia paisprezece ani, ?tiu totu?i foarte bine ce vreau, ?tiu
cine are dreptate ?i cine nu, am parerea mea, conceptiile
?i principiile mele ?i, chiar daca poate parea aiurea din
partea unei pu?toaice, ma simt mai mult adult dec�t
copil, ma simt cu totul independenta de oricare alt suflet.
?tiu ca sunt �n stare sa dezbat o problema ?i sa discut
mai bine dec�t mama, ?tiu ca am o privire mai obiectiva,
?tiu ca nu exagerez at�t, ca sunt mai ordonata ?i mai
�nde m�natica ?i, de aceea (poti sa r�zi de asta), simt ca �i
sunt superioara �n foarte multe lucruri. Daca iubesc pe
cineva, trebuie sa simt �n primul r�nd admiratie pentru
el, admiratie ?i respect, iar aceste doua conditii sunt total
absente la mama!
Totul ar fi bine daca l- a? avea pe Peter, caci �l admir
�n multe privinte. E un baiat a?a de dragut ?i frumos!
A ta, Anne M. Frank
S�MBATA, 18 MARTIE 1944
Draga Kitty,
Nimanui din lume nu i- am vorbit mai mult despre
sentimentele mele dec�t tie, a?a ca la urma urmei de ce
nu ti- a? povesti ?i c�te ceva despre chestiuni sexuale?
�n privinta asta, parintii ?i oamenii �n general adopta
o atitudine foarte ciudata. �n loc sa le spuna tot, at�t fete -
lor, c�t ?i baietilor care au trecut de doisprezece ani, la
ase menea discutii copiii trebuie sa iasa din camera, a?a
257
ca nu le ram�ne altceva de facut dec�t sa- ?i caute singuri
surse de informatii. Mai t�rziu, c�nd parintii �?i dau
seama ca odraslele lor au aflat totu?i c�te ceva, ei cred ca
?tiu mai mult sau mai putin dec�t e cazul �n realitate. De
ce nu �ncearca totu?i sa- ?i repare gre?eala ?i sa �ntrebe
cum stau de fapt lucrurile?
Exista un obstacol important pentru adulti, �nsa dupa
parerea mea acest obstacol nu- i nimic altceva dec�t o
foarte mica piedica. ?i- anume ei cred ca, vezi Doamne,
copiii nu mai considera casatoria sf�nta ?i neprihanita
daca ?tiu ca �n cele mai multe cazuri neprihanirea nu- i
dec�t o minciuna. Dupa mine, nu- i deloc rau daca un
barbat intra �n casnicie cu un pic de experienta. Nu vad
cu ce- ar strica asta casniciei propriu- zise.
C�nd am �mplinit unsprezece ani, mi- au dat explicatii
privind menstrua?ia. Dar eram �nca departe de- a ?ti de
unde vine ?i ce �nseamna ea. La doisprezece ani ?i jumatate
aflasem deja mai multe, fiindca Jacque nu era nici
pe departe la fel de nat�nga ca mine. Ce fac �mpreuna
un barbat ?i o femeie, de asta mi- am dat seama bizu -
indu- ma pe instinct; la �nceput, ideea mi s- a parut bizara,
�nsa, atunci c�nd mi- a fost confirmata de Jacque, am fost
m�ndra de intuitia mea!
Tot de la Jacque am aflat ca na?terea copiilor nu se face
prin burta. Ea mi- a spus pur ?i simplu: �Pe unde intra la
�nceput, tot pe- acolo ?i iese c�nd e gata!� Jacque ?i cu mine
aflaseram c�te ceva despre himen ?i alte particularitati
dintr- o carticica de educatie sexuala. Mai ?tiam ?i ca poti
evita sa ai copii, dar cum se �nt�mpla asta acolo �nauntru
ram�nea pentru mine un mister. C�nd am venit aici, tata
mi- a povestit despre prostituate etc., dar una peste alta
mai ram�n destule �ntrebari fara raspuns.
258
Daca o mama nu le spune tot copiilor ei, copiii se
infor meaza pe bucati, iar asta- i sigur rau.
De?i e s�mbata, nu sunt agasanta. Asta pentru ca am
fost la mansarda cu Peter. Am stat acolo cu ochii �nchi?i
?i am visat; a fost minunat!
A ta, Anne M. Frank
DUMINICA, 19 MARTIE 1944
Draga Kitty,
Ieri a fost o zi foarte importanta pentru mine. Dupa
pr�nz, totul s- a desfa?urat normal. La cinci am pus cartofii
la fiert ?i mama mi- a dat o bucata de s�ngerete sa
i- o duc lui Peter. La �nceput n- am vrut, apoi m- am dus
totu?i. El n- a vrut s- o primeasca, iar eu am avut senzatia
�ngrozitoare ca asta era �nca o reactie la cearta noastra
despre ne�ncredere. Deodata, n- am mai rezistat, am izbuc -
nit �n lacrimi ?i, fara sa mai insist, am dus castronul �na -
poi la mama ?i am intrat �n toaleta ca sa pl�ng �n voie.
?i atunci am decis sa lamuresc odata lucrurile cu Peter.
�nainte de masa, am fost toti patru la el ca sa- l ajutam sa
dezlege ni?te cuvinte �ncruci?ate, a?a ca n- am putut sa
spun nimic, �nsa chiar �nainte de a ne a?eza la masa i- am
?optit: �Peter, faci asta- seara stenografie?�
�Nu�, a raspuns.
�Atunci mai t�rziu a? vrea sa stau un pic de vorba
cu tine.�
A fost de- acord.
A?a ca, dupa ce- am spalat vasele, m- am dus �n camera
lui ?i l- am �ntrebat daca din cauza ultimei noastre certe
n- a vrut sa primeasca s�ngeretele. Din fericire, nu asta
259
era cauza, numai ca lui nu- i convenea sa cedeze a?a de
repede. Era foarte cald �n camera, iar eu ma facusem
ro?ie ca racul. Din cauza asta, dupa ce- am cobor�t sa- i
duc apa lui Margot, am mai mers o data sus ca sa iau un
pic de aer. Din politete, am mers mai �nt�i la fereastra
sotilor Van Daan, dar apoi m- am dus numaidec�t la
Peter. El statea �n st�nga ferestrei deschise, eu m- am postat
�n dreapta ei. Era mult mai u?or sa vorbim l�nga
fereas tra deschisa, �n semi�ntuneric, dec�t la lumina.
Cred ca ?i Peter era de aceea?i parere. Ne- am spus a?a de
multe lucruri, o gramada de lucruri, nici macar nu sunt
�n stare sa le repet pe toate, dar a fost minunat, cea mai
frumoasa seara de p�na acum �n Anexa. �ti voi enumera
totu?i pe scurt diferitele teme:
Mai �nt�i am vorbit despre certuri, despre schimbarea
mea de atitudine �n privinta lor, apoi despre �nstrainarea
dintre noi ?i parinti. I- am spus lui Peter despre mama ?i
tata, despre Margot ?i despre mine. La un moment dat,
a �ntrebat: �Atunci c�nd va spuneti noapte buna, va dati
�ntotdeauna ?i un sarut, nu- i a?a?�
�Doar unul? O puzderie. Tu nu?�
�Nu, aproape ca n- am sarutat niciodata pe cineva.�
�Nici de ziua ta?�
�Ba da, atunci da.�
Am vorbit ?i despre lipsa noastra de �ncredere �n
parinti. Despre faptul ca parintii lui se iubesc foarte mult
?i ?i- ar fi dorit sa se bucure ?i de �ncrederea lui, dar el n- a
vrut asta. Ca eu �mi u?urez durerea pl�ng�nd �n pat, iar
el se duce �n pod sa �njure. Ca Margot ?i cu mine ne cunoa?tem
cu adevarat abia de foarte putin timp ?i ca, la
urma urmei, nu ne povestim una alteia mare lucru pentru
ca suntem mereu �mpreuna. Am vorbit despre tot
260
felul de lucruri, despre �ncredere, sentimente ?i despre
noi �n?ine. O, el a fost exact a?a cum mi l- am �nchipuit.
Apoi am ajuns sa vorbim despre 1942, despre c�t de
diferiti eram fata de cum suntem acum. Nu ne mai recunoa?tem
acum nici unul, nici celalalt �n cei care eram
atunci. Cum la �nceput nu ne puteam suferi unul pe cela -
lalt. El credea despre mine ca sunt agitata ?i s�c�itoare, iar
mie nu mi- a trebuit mult timp sa- mi dau seama ca nu
gaseam absolut nimic interesant la el. Nu �ntelegeam de
ce nu flirteaza, �nsa acum �mi pare bine ca- i a?a. El a mai
vorbit ?i despre nevoia lui de a se izola, iar eu i- am spus ca
�ntre firea mea zgomotoasa ?i exuberanta ?i calmul lui nu
este a?a o mare diferenta, ca ?i mie �mi place lini?tea ?i
n- am nimic care sa fie numai al meu, �n afara jurnalului,
ca toti prefera sa ma vada plec�nd dec�t venind, mai ales
domnul Dussel, ?i ca nu vreau sa- mi petrec tot timpul �n
camera parintilor. Ca lui �i pare a?a de bine ca parintii mei
au copii ?i ca eu ma bucur ca el e aici. Ca acum �i �nteleg
felul retras de a fi, atitudinea fata de parinti ?i ca a? vrea
a?a de mult sa- l ajut atunci c�nd se lasa cu cearta.
�Dar tu ma ajuti ?i- a?a tot timpul!� a spus el.
�Cum anume?� l- am �ntrebat, foarte mirata.
�Cu veselia ta.�
Asta a fost fara �ndoiala cel mai frumos lucru pe care
mi l- a spus. Mi- a mai spus ?i ca nu- l mai deranjeaza deloc
ca vin la el, dimpotriva, i se pare minunat. I- am mai spus
ca toate numele alea de alint ale mamei ?i tatei sunt goale
de continut, ca un pupic ici, un pupic colea n- ajung pentru
a crea �ncredere. Am mai vorbit despre propria noastra
vointa, despre jurnal ?i singuratate, despre diferenta
dintre omul interior ?i cel exterior, existenta la fiecare dintre
noi, despre masca mea ?i- a?a mai departe.
261
A fost minunat. Fara �ndoiala, el a �nceput sa tina la
mine ca la un camarad ?i, deocamdata, asta- i de- ajuns.
Nu- mi gasesc cuvintele, a?a de recunoscatoare ?i feri cita
sunt. ?i trebuie sa ma scuz fata de tine, Kitty, ca stilul
meu este astazi sub orice nivel. Am scris ?i eu ce mi- a
venit �n cap!
Am sentimentul ca Peter ?i cu mine �mparta?im un
secret. C�nd se uita la mine cu ochii aia, cu sur�sul ala,
cu clipitul ala, �nlauntrul meu se aprinde o luminita.
Sper ca asta va dura, ca ne va fi dat sa petrecem �mpreuna
�nca multe, multe ore frumoase.
A ta, Anne, recunoscatoare ?i fericita
LUNI, 20 MARTIE 1944
Draga Kitty,
Azi- dimineata Peter m- a �ntrebat daca o sa trec pe la
el seara. Mi- a zis ca nu- l deranjez absolut deloc ?i ca �n
camera lui poate fi la fel de bine loc pentru doi. I- am
spus ca nu pot veni �n fiecare seara pentru ca jos lucrul
asta nu e vazut cu ochi buni, �nsa el a fost de parere ca
nu trebuie sa tin seama de asta. I- am spus ca mi- ar placea
sa vin s�mbata seara ?i l- am rugat sa ma anunte mai ales
atunci c�nd vor fi nopti cu luna.
�Atunci o sa mergem jos, a spus el, ?i- o sa ne uitam
la luna.� Am fost de- acord. La o adica, nu mi- e chiar a?a
frica de hoti.
�ntre timp, fericirea mi- a fost umbrita. Ma g�ndeam
eu mai demult ca Peter nu- i este deloc indiferent lui
Margot, ba dimpotriva. �n ce masura �l iube?te nu ?tiu,
dar situatia mi se pare foarte neplacuta. De fiecare data
262
c�nd ma �nt�lnesc acum cu Peter �nseamna ca- i fac ei
rau, ?i asta cu buna ?tiinta. Partea frumoasa este ca ea nu
lasa sa se vada aproape nimic. Sunt sigura ca pe mine gelozia
m- ar aduce �n pragul deznadejdii, �nsa Margot nu
spune dec�t ca nu trebuie sa- mi fie mila de ea.
�Mi se pare a?a de neplacut pentru tine ca trebuie sa
ram�i pe dinafara�, am adaugat eu.
�Sunt obi?nuita�, mi- a raspuns pe un ton oarecum amar.
Nu �ndraznesc sa- i povestesc asta lui Peter. Poate mai
t�rziu. Mai avem deocamdata a?a de multe lucruri de
discutat.
Ieri- seara, mama mi- a ars o palma pe care chiar am
meritat- o. Nu trebuie sa merg prea departe cu indiferenta
?i dispretul fata de ea. A?adar, sa �ncerc din nou,
�n ciuda a tot ce se �nt�mpla, sa fiu amabila ?i sa ma abtin
de la remarci personale!
Nici Pim nu mai este a?a de afectuos. �ncearca iara?i
sa renunte la unele gesturi copilare?ti ?i acum e mult prea
rece. Sa vedem ce- o sa iasa din asta! M- a amenintat ca,
daca nu lucrez la algebra, mai t�rziu sigur n- o sa- mi plateasca
meditatiile. De?i a? putea sa a?tept s- o vad ?i
p- asta, vreau totu?i sa m- apuc din nou de treaba, cu conditia
sa mi se dea alta carte.
Deocamdata asta- i tot. Nu pot face altceva dec�t sa
ma uit la Peter, iar asta �mi umple sufletul p�na la refuz!
A ta, Anne M. Frank
Dovada a bunatatii lui Margot. Iata ce am primit
astazi, 20 martie 1944:
�Anne, c�nd ti- am spus ieri ca nu sunt geloasa,
n- am fost sincera dec�t 50%. De fapt, nu sunt geloasa
263
nici pe tine, nici pe Peter. Doar �mi pare putin rau
pentru mine �nsami ca n- am gasit �nca pe nimeni cu
care sa pot vorbi despre g�ndurile ?i sentimentele
mele. �nsa tocmai de aceea va doresc am�ndurora din
toata inima sa va puteti darui unul celuilalt un pic de
�ncredere. �ti lipsesc aici �ndeajuns de multe lucruri
care pentru multi altii sunt de la sine �ntelese.
Pe de alta parte, sunt convinsa ca oricum n- a? fi
ajuns niciodata at�t de departe cu Peter, fiindca am
sentimentul ca ar trebui sa stabilesc o relatie destul
de intima cu cel cu care a? vrea sa vorbesc despre o
sume denie de lucruri. A? avea nevoie de sentimentul
ca ma �ntelege pe de- a- ntregul fara ca eu sa vorbesc
mult. Ar trebui sa simt ca ma domina intelectual, iar
asta nu se �nt�mpla niciodata �n cazul lui Peter. Cu
tine, l- a? vedea pe Peter �n stare sa �ndeplineasca
aceasta conditie.
A?a ca nu trebuie sa- ti faci nici un fel de repro?uri
ca sunt frustrata de ceva ?i ca profiti de ceva ce- mi
reve nea mie. Nimic mai neadevarat. Tu ?i Peter nu
veti avea dec�t de c�?tigat din relatia voastra.�
Raspunsul meu:
�Draga Margot,
Scrisoarea ta mi s- a parut extrem de dragu?a, �nsa
eu tot nu m- am lini?tit �ntru totul ?i n- o voi face nici
de- aici �nainte.
De o �ncredere �n sensul la care te referi tu �nca nu
poate fi vorba �ntre Peter ?i mine, �nsa l�nga o fereastra
deschisa, �n �ntuneric, doi oameni �?i spun mai multe
dec�t la lumina soarelui. Este mai u?or ?i sa- ti �mparta?e?ti
sentimentele �n ?oapta dec�t sa le tr�mbitezi �n
264
gura mare. Cred ca ai ajuns sa simti fata de Peter cam
ce simte o sora ?i ai vrea sa- l ajuti cel putin la fel de
mult ca mine. Poate ca o vei putea ?i face �ntr- o buna
zi, chiar daca asta nu �nseamna �ncredere �n sensul
�nte les de noi. Cred ca �ncrederea trebuie sa vina din
doua parti; cred ca asta- i ?i motivul pentru care n- am
ajuns niciodata at�t de departe �n relatia cu tata. Hai
sa �ncheiem subiectul ?i sa nu mai vorbim despre asta;
daca vrei sa ma mai �ntrebi ceva, te rog s- o faci �n scris,
caci a?a pot exprima mai bine dec�t oral ce vreau sa
spun. Nu ?tii c�t de mult te admir, ?i sper doar ca
�ntr- o buna zi voi avea ?i eu un pic din bunatatea tatei
?i a ta, caci �n privinta asta nu mai vad vreo diferenta
�ntre voi.�
A ta, Anne
MIERCURI, 22 MARTIE 1944
Draga Kitty,
Iata ce- am primit ieri- seara de la Margot:
�Draga Anne,
Dupa scrisoarea ta de ieri, am neplacuta impresie
ca ai mustrari de con?tiinta atunci c�nd te duci la Peter
ca sa lucrezi sau sa stai de vorba. Pentru a?a ceva chiar
nu exista nici un motiv. �n inima mea, oricine are
dreptul la �ncredere reciproca, iar eu n- a? fi �nca �n
stare sa- i ofer lui Peter locul care i se cuvine. Este totu?i
adevarat, a?a cum ai scris tu, ca- l simt pe Peter ca
pe un fel de frate� dar ca pe un frate mai mic. Sentimentele
noastre �?i �ntind antenele unele catre altele
265
pentru ca, poate mai t�rziu, poate niciodata, sa se
atinga �ntr- o afectiune cum exista �ntre un frate ?i o
sora; suntem �nsa departe de a fi ajuns acolo. Deci
chiar nu trebuie sa- ti fie deloc mila de mine. Bucura- te
c�t poti de compania celui pe care l- ai gasit acum.�
Aici este din ce �n ce mai frumos. Cred, Kitty, ca s- ar
putea sa avem parte aici, �n Anexa, de o adevarata mare
iubire. A?adar, toate glumele despre o eventuala casatorie
cu Peter daca mai stam mult aici n- au fost chiar a?a de
deplasate. Nu, nu ma g�ndesc sa ma casatoresc cu el, nu
?tiu cum o sa fie ca adult, nu ?tiu nici daca vreodata ne
vom iubi a?a de mult �nc�t sa vrem sa ne casatorim.
�ntre timp sunt sigura ca ?i Peter ma iube?te; �n ce fel
ma iube?te, asta nu ?tiu. Daca �?i dore?te doar o buna
cama rada ori daca �l atrag ca fata sau ca sora, �nca nu- mi
pot da bine seama. C�nd mi- a spus ca �l ajut �ntotdeauna
c�nd parintii lui se iau la cearta, am fost extrem de bucu -
roasa ?i eram gata sa cred �n prietenia lui. Ieri l- am �ntre -
bat ce- ar face daca ar fi aici o duzina de Anne care vin
tot timpul sa- l vada. Raspunsul lui a fost: �Daca toate ar
fi ca tine, n- ar fi deloc a?a de rau.�
E foarte ospitalier cu mine ?i chiar cred ca- i place sa
ma vada venind la el. �ntre timp, �nvata franceza foarte
s�rguincios, chiar ?i seara �n pat p�na la zece ?i un sfert.
O, c�nd ma g�ndesc la s�mbata seara, la cuvintele noastre,
la vocile noastre, pentru prima oara sunt multumita
de mine; vreau sa zic ca acum a? spune acelea?i lucruri,
n- a? schimba totul, a?a cum se �nt�mpla de cele mai
multe ori. El e a?a de frumos, ?i c�nd r�de, ?i c�nd sta
a?a, cu privirea atintita �n fata, fara sa spuna nimic. E a?a
de dragut ?i bun ?i frumos! Dupa parerea mea, ceea ce
l- a surprins cel mai tare la mine a fost sa constate ca nu
266
sunt nicidecum cea mai superficiala fata din lume, ci un
exemplar la fel de visator ca el, cu probleme la fel de
multe ca el!
Aseara, dupa spalatul vaselor, eram absolut sigura ca
o sa ma roage sa ram�n sus. Dar nu s- a �nt�mplat nimic.
Am plecat, iar el a cobor�t ca sa- l cheme pe Dussel la
radio, a mai t�ndalit prin baie, iar c�nd Dussel a �nt�rziat
sa apara, s- a dus sus. A umblat prin camera de colo- colo
?i s- a culcat foarte devreme.
Am fost toata seara a?a de nelini?tita, �nc�t m- am dus
tot timpul la baie, m- am spalat cu apa rece pe fata, am
mai citit c�te putin, apoi iar am �nceput sa visez, m- am
uitat la ceas ?i am a?teptat, a?teptat, a?teptat cu urechea
ciulita ca sa aud daca vine. M- am bagat devreme �n pat,
moarta de oboseala.
Asta- seara trebuie sa fac baie, iar m�ine?
Mai este a?a de mult p�na atunci!
A ta, Anne M. Frank
Raspunsul meu:
�Draga Margot,
Cred ca acum cel mai bun lucru e sa a?teptam sa
vedem ce urmeaza. Nu poate sa mai dureze prea mult
?i se va decide ce este �ntre Peter ?i mine: ori iara?i ca
�na inte, ori altfel. Cum se va �nt�mpla nu ?tiu. Nu
vad �n privinta asta mai departe dec�t v�rful nasului.
Dar un lucru voi face cu siguranta. Daca Peter ?i
cu mine ne �mprietenim, o sa- i spun ca ?i tu �l iube?ti
mult ?i e?ti gata sa- l ajuti daca este nevoie. Sigur, n- o
sa fii de acord sa- i vorbesc despre asta, dar mie acum
putin �mi pasa. Ce crede Peter despre tine nu ?tiu, dar
�l voi �ntreba, bine�n?eles. Sigur nimic rau, dimpotriva!
Poti veni lini?tita la mansarda sau oriunde am
267
fi, chiar nu ne deran jezi, fiindca am ajuns, cred, la o
�ntelegere tacita: daca vrem sa vorbim, o facem seara,
pe �ntuneric.
Pastreaza- ti curajul! O fac ?i eu, cu toate ca nu
�ntot deauna este u?or. Vremea ta va veni poate mai
repede dec�t crezi.�
A ta, Anne
JOI, 23 MARTIE 1944
Draga Kitty,
Aici lucrurile �ncep c�t de c�t sa se a?eze din nou. Din
fericire, furnizorii no?tri de tichete au fost eliberati din
�nchisoare.
De ieri a revenit ?i Miep; azi a fost r�ndul sotului ei sa
cada la pat. Frisoane ?i febra, binecunoscutele simptome
de gripa. Bep se simte mai bine, cu toate ca nu i- a trecut
tusea, Kleiman va trebui sa mai stea mult timp acasa.
Ieri a cazut aici un avion. Cei dinauntru au avut timp
sa se salveze cu para?uta. Aparatul s- a prabu?it peste o
?coala �n care nu erau copii. Rezultatul a fost un mic incendiu
?i c�tiva morti. Germanii au tras ca nebunii dupa
pilotii care se aruncasera cu para?uta, amsterdamezii care
priveau tot spectacolul asta fierbeau de m�nie �n fata la?itatii
unei asemenea fapte. Noi, adica femeile, ne- am speriat
de moarte. Brrr, nu exista nimic mai oribil dec�t
�mpu?caturile!
Acum, despre mine.
C�nd am fost ieri la Peter, am ajuns, nici eu nu mai ?tiu
cum, sa stam de vorba despre sexualitate. �mi propusesem
de mult sa- l �ntreb c�teva lucruri. El ?tie tot; c�nd i- am
268
spus ca Margot ?i cu mine eram foarte prost informate, s- a
mirat foarte tare. I- am povestit mult despre Margot ?i despre
mine, despre tata ?i mama, ?i i- am spus ca �n ultima
vreme nu �ndraznesc sa mai pun �ntrebari. El s- a oferit sa
ma informeze, iar eu i- am acceptat, recunoscatoare, propunerea.
Mi- a explicat cum functioneaza mijloacele contraceptive
?i l- am �ntrebat fara nici o jena cum �?i dau seama
baietii ca sunt adulti. La �ntrebarea asta a trebuit �nt�i sa
reflecteze; mi- a promis ca- mi va raspunde seara. Printre altele,
i- am povestit despre Jacque ?i despre faptul ca fetele
sunt lipsite de aparare �n fata baietilor puternici. �Ei bine,
de mine nu trebuie sa- ti fie teama�, mi- a spus.
Seara, c�nd m- am �ntors, mi- a raspuns la �ntrebarea
despre baieti. Ce- i drept, a fost un pic jenant, totu?i a
fost minunat ca am vorbit cu el despre asta. Nici el, nici
eu nu ne puteam �nchipui ca o sa ajungem vreodata sa
vorbim cu o alta fata, respectiv un alt baiat despre lucrurile
cele mai intime. Cred ca acum ?tiu tot. Mi- a vorbit
mult despre mijloacele de tip pr�sentiv1. Germana.
Seara, �n baie, Margot ?i cu mine am vorbit despre
Bram ?i Trees2.
Azi- dimineata am avut o surpriza foarte neplacuta:
dupa micul dejun, Peter mi- a facut semn sa ma duc cu el
sus. �Mi- ai facut- o�, a spus. �Am auzit ce vorbeati ieri �n
baie tu cu Margot. Cred ca ai vrut sa vezi ce ?tiu eu despre
lucrurile astea, pentru ca apoi sa te distrezi pe seama lor!�
O, m- a lasat cu gura cascata. Am folosit toate mijloacele
posibile ca sa- i scot ideea asta scandaloasa din cap.
269
1. Peter foloseste �n mod eronat pr�sentiv �n loc de pr�ventiv,
preventiv (germ.).
2. Cuno?tinte mai vechi ale celor doua fete.
�nteleg a?a de bine cum trebuie sa se fi simtit. Unde mai
pui ca nici macar nu era adevarat!
VINERI, 24 MARTIE 1944
Draga Kitty,
Acum, seara merg deseori sus ca sa respir un pic de
aer proaspat �n camera lui Peter. �ntr- o camera �ntunecata
se ajunge mult mai repede la conversatii adevarate
dec�t atunci c�nd soarele �ti g�dila fata. E placut sa stau
l�nga el pe un scaun ?i sa ma uit afara. Van Daan ?i Dussel
fac tot felul de glume proaste atunci c�nd dispar �n
camera lui. Annes zweite Heimat1, spun ei, sau �Se cuvine
oare ca domnii sa mai primeasca seara t�rziu, pe �ntuneric,
vizita unor fete?� Peter da dovada de o uimitoare prezenta
de spirit la auzul unor asemenea remarci ce se vor
spirituale. De altfel, nici mama nu- i lipsita de curiozitate
?i ar vrea sa �ntrebe despre ce discutam, numai ca �n sinea
ei �i este teama de un raspuns negativ. Peter spune ca
adultii nu simt altceva dec�t invidie fiindca suntem tineri
?i nu prea ne pasa de rautatile lor.
Uneori Peter vine sa ma ia de jos, dar ?i a?a e neplacut,
caci, �n ciuda tuturor masurilor de precautie, se face
ro?u ca racul ?i abia daca �?i mai gase?te cuvintele. Ce
bine ca eu nu ma �nro?esc niciodata; trebuie sa fie o senzatie
foarte neplacuta.
�n plus, nu- mi convine ca Margot sta singura jos �n
timp ce eu, sus, sunt �ntr- o companie buna. Dar ce pot
270
1. A doua patrie a Annei (germ.).
fa ce? N- am nimic �mpotriva sa vina sus, dar tot ar ram�ne
a cincea roata la caruta, ar veni doar a?a, de florile marului.
De la toti trebuie sa aud tot felul de vorbe despre prietenia
subita dintre Peter ?i mine, ?i am pierdut ?irul conversatiilor
de la masa �n care s- a vorbit de o casatorie �n
Anexa daca razboiul ar mai tine �nca cinci ani. Dar c�t
ne pasa noua de toate palavrele astea ale parintilor? Nu
cine ?tie ce, �n orice caz, sunt a?a de stupide. Oare parin -
tii mei au uitat ca au fost ?i ei tineri? A?a se pare, caci ne
iau �ntotdeauna �n serios c�nd facem glume ?i r�d de noi
c�nd suntem serio?i.
Nu ?tiu defel cum vor evolua lucrurile ?i nici daca o
sa avem �ntotdeauna ce sa ne spunem. Dar, daca vom
continua sa ne vedem, vom putea fi �mpreuna ?i fara sa
vorbim. Macar de n- ar mai face at�tea mofturi babacii de
sus. Fac a?a pentru ca nu le place de mine. Bine�nteles ca
Peter ?i cu mine nu spunem nimanui despre ce vorbim.
A? vrea sa- l �ntreb pe Peter daca el ?tie, de fapt, cum
este facuta o fata. Cred ca �n partea de jos un baiat nu
este a?a de complicat ca o fata. �n reproduceri sau fotografii
ale unor barbati goi, se vede totu?i destul de bine
cum sunt facuti, la femei �nsa nu. Organele lor genitale,
sau cum s- or chema, se afla �n mare parte �ntre picioare.
Probabil ca n- a vazut �nca nici o fata a?a de amanun?it
?i, sincer vorbind, nici eu. �ntr- adevar, la baieti e mult
mai simplu. Cum Dumnezeu ar trebui sa- i explic instalatia
cu pricina? Caci, din ce mi- a zis el, am �nteles ca nu
?tie exact cum stau lucrurile. Mi- a spus ceva despre Muttermund1,
�nsa asta- i �nauntru, nu- l poti vedea. La noi
totul este foarte bine �mpartit. �nainte de a �mplini
271
1. Col uterin (germ.).
unspre zece sau doisprezece ani, nu ?tiam ca mai exista ?i
labiile interne, caci nu se vedea absolut nimic din ele. ?i
partea cea mai frumoasa este ca eu credeam ca urina iese
din clitoris. C�nd am �ntrebat- o odata pe mama ce rost
are excrescenta asta, mi- a zis ca nu ?tie. Uite ca ?tie foarte
bine sa faca pe proasta!
Dar sa revenim la tema noastra. Cum Dumnezeu sa
explici cum stau toate treburile astea fara sa ilustrezi?
Ce- ar fi sa �ncerc chiar acum sa fac asta? La treaba!
Din fata, daca stai �n picioare, nu vezi dec�t par. �ntre
picioare sunt un fel de pernite, ni?te chestii moi, ?i ele
acoperite cu par, care se ating atunci c�nd stai �n picioare.
�n pozitia asta nu se vede ce- i �nauntru. C�nd
te- a?ezi, ele se separa ?i �nauntru se vede ceva foarte ro?u
?i dizgratios de carnos. �n partea de sus, �ntre labiile mari,
este un pliu de piele care, daca te uiti mai bine, este de
fapt un fel de ba?icuta. E clitorisul. Apoi vin labiile mici,
care ?i ele se ating, form�nd un fel de �ncretitura. C�nd
se desfac, se vede �nauntru un mic ciot carnos, nu mai
mare dec�t v�rful degetului meu mare. Partea de sus a
acestui mic ciot este poroasa ?i are ni?te gaurele prin care
iese urina. Partea de jos pare a fi numai piele, �nsa acolo
este vaginul care, acoperit complet de pliuri de piele, abia
daca poate fi descoperit. A?a de minuscula este gaurica
de dedesubt, ca aproape nu- mi pot �nchipui cum poate
intra un barbat pe- acolo ?i cu at�t mai putin cum poate
sa iasa un copil �ntreg. �n gaurica asta nu poti sa- ti bagi
prea u?or nici macar degetul aratator. Asta- i tot, ?i totu?i
ce rol important joaca!
A ta, Anne M. Frank
272
S�MBATA, 25 MARTIE 1944
Draga Kitty,
C�nd te schimbi, �ti dai seama de asta abia dupa ce
te- ai schimbat. M- am schimbat, ?i �nca profund, cu totul
?i pe de- a- ntregul. Opiniile ?i conceptiile mele, privirea
mea critica, aspectul meu exterior, trairile interioare,
totul s- a schimbat. ?i pot spune lini?tita, pentru ca este
adevarat: �n bine.
Ti- am spus deja odata ce greu mi- a fost atunci c�nd,
fiind nevoita sa renunt la viata mea placuta de femeiu?ca
adulata, am venit aici, �n realitatea dura a dojenilor ?i a
adultilor. Dar tata ?i mama sunt �n buna masura vinovati
?i ei de faptul ca a trebuit sa �ndur at�tea. Acasa m- au
lasat sa ma bucur de via?a, ?i a fost foarte bine a?a, aici
�nsa n- ar fi trebuit sa ma monteze �n plus ?i sa- mi arate
de fiecare data c�nd s- au certat ori au b�rfit doar conceptia
�lor� despre lucruri. Mi- a trebuit mult timp sa- mi dau
seama ca �n certurile lor fiecare avea dreptate pe jumatate.
Dar acum ?tiu c�te gre?eli s- au facut aici ?i de cei batr�ni,
?i de cei tineri. Cea mai mare gre?eala a tatei ?i mamei
fata de sotii Van Daan este ca nu vorbesc cu ei niciodata
cu sinceritate ?i prietenie (chiar daca prietenia ar fi un pic
prefacuta). Aici eu vreau mai presus de orice sa pastrez
pacea, sa nu ma cert ?i nici sa nu b�rfesc. Cu tata ?i Margot
asta nu- i greu, �nsa cu mama este. De aceea e foarte
bine ca uneori ea �mi mai da peste nas. ?i pe domnul Van
Daan �l poti c�?tiga de partea ta daca �i dai dreptate, �l
asculti �n lini?te, nu vorbe?ti prea mult ?i, mai ales, �i raspunzi
cu o alta gluma la fiecare dintre glumitele ?i bancurile
lui nesarate. Pe doamna Van Daan o cucere?ti
vorbind cu ea pe fata ?i recunosc�nd tot. ?i ea �?i recunoa?te
deschis gre?elile, de altfel foarte numeroase. ?tiu
273
foarte bine ca nu mai are o parere la fel de proasta despre
mine ca la �nceput. ?i asta pentru ca sunt sincera ?i le
spun oamenilor drept �n fata ?i lucruri mai putin magulitoare.
Vreau sa fiu sincera ?i cred ca a?a poti ajunge mult
mai departe. �n plus, te simti ?i mult mai bine.
Ieri, doamna Van Daan a vorbit cu mine despre orezul
pe care i l- am dat noi lui Kleiman. �Am dat ?i am
dat ?i am tot dat. Dar am ajuns apoi la un punct c�nd
mi- am zis: acum ajunge. Daca se straduie?te suficient,
domnul Kleiman poate sa- ?i faca rost ?i singur de orez.
De ce trebuie sa dam noi tot din rezerva noastra? ?i noua
ne trebuie la fel de mult�, a spus doamna Van Daan.
�Nu, doamna Van Daan, i- am spus eu, nu sunt de- a -
cord cu dumneavoastra. Poate ca domnul Kleiman e �n
stare sa faca rost ?i singur de orez, �nsa nu- i face nici o
placere sa se ocupe de asta. Nu e treaba noastra sa criticam
oamenii care ne ajuta. Trebuie sa le dam orice lucru
de care noi ne putem lipsi ?i de care ei au nevoie. Ce mai
conteaza o farfurie de orez pe saptam�na? La o adica
putem la fel de bine sa m�ncam ?i legume boabe.�
Doamna Van Daan n- a fost de aceea?i parere, dar a
spus ?i ca, de?i nu e de- acord, o sa cedeze totu?i, ceea ce
e cu totul alta poveste.
�n fine, ca sa termin cu asta, uneori ?tiu unde mi- e
locul, alteori am �ndoieli, �nsa o s- o scot la capat! Cu
sigu ran?a! Mai cu seama ca acum Peter ma ajuta sa trec
mai u?or peste unele momente mai dificile ?i neplacute!
Nu ?tiu absolut deloc �n ce masura el ma iube?te ?i
daca vom ajunge vreodata sa ne sarutam; �n orice caz, eu
nu vreau sa fortez lucrurile! Tatei i- am spus ca ma duc
des la Peter ?i l- am �ntrebat daca e de acord. Bine�nteles
ca a fost de- acord!
274
Lui Peter �i spun mult mai u?or lucruri pe care nu le
�mparta?esc niciodata altcuiva; i- am spus, de pilda, ca
mai t�rziu vreau sa scriu mult. Chiar daca nu voi fi scriitoare,
vreau, pe l�nga slujba mea ori alte �ndeletniciri, sa
nu neglijez niciodata scrisul.
Nu sunt bogata �n bani sau bunuri materiale, nu sunt
frumoasa, inteligenta, superdotata, dar sunt ?i voi fi feri -
cita! Am o fire vesela, iubesc oamenii, nu sunt suspicioasa
?i vreau sa- i vad pe toti fericiti odata cu mine.
A ta, devotata, Anne M. Frank
�n van a mai trecut o zi
?i ca a noptii bezna se topi.
(Versurile astea sunt de- acum c�teva saptam�ni ?i nu
mai conteaza, �nsa, fiind at�t de rare, le- am notat totu?i.)
LUNI, 27 MARTIE 1944
Draga Kitty,
Politica ar trebui, de fapt, sa constituie un capitol
foarte important �n istoria scrisa a clandestinitatii noastre,
dar, fiindca pe mine personal subiectul asta nu ma preocupa
�n mod special, l- am lasat mult prea des deoparte.
De aceea astazi voi consacra politicii o scrisoare �ntreaga.
E evident ca exista o sumedenie de conceptii diferite
asupra acestei chestiuni, �nca ?i mai logic este ca se vorbe?te
mult despre razboi �n aceste vremuri dificile, dar�
sa se i?te at�tea certuri pe tema asta este pur ?i simplu o
idiotenie! Sa parieze, sa r�da, sa �njure, sa bombaneasca,
sa faca orice c�ta vreme fierb �n sucul lor propriu, dar sa
nu se certe, caci urmarile sunt de cele mai multe ori nu
275
prea placute. Oamenii care vin de- afara aduc foarte
multe ve?ti neadevarate; radioul nostru n- a mintit niciodata
p�na acum. Jan, Miep, Kleiman, Bep ?i Kugler trec
toti de la o extrema la alta atunci c�nd vine vorba de
poli tica, Jan poate mai putin dec�t ceilalti.
Aici, �n Anexa, atmosfera �n privinta politicii este
mereu aceea?i. �n timpul nenumaratelor dezbateri despre
debarcare, bombardamente aeriene, discursuri etc., se aud
?i nenumarate exclamatii precum: �Imposibil! Pentru
nume le lui Dumnezeu, daca ei acum abia vor sa �nceapa,
ce- o sa fie mai �ncolo! Merge excelent, perfect, magnific!�
Optimi?tii ?i pesimi?tii ?i � sa nu- i uitam � mai ales
reali?tii �?i dau cu parerea cu o energie inepuizabila ?i,
a?a cum se �nt�mpla mereu, fiecare crede ca el e singurul
care are dreptate. O anume doamna este iritata de �ncrederea
netarmurita pe care o are sotul ei �n englezi, un
anume domn o ataca pe sotia lui din pricina observatiilor
ei ironice ?i dispretuitoare la adresa natiei sale iubite!
De dimineata devreme p�na seara t�rziu, ?i partea cea
mai frumoasa este ca nu se plictisesc niciodata! Am nascocit
ceva ?i efectul e formidabil, e ca ?i cum ai �ntepa
pe cineva cu un ac ca sa sara �n sus. Exact a?a func -
tioneaza tehnica mea. �ncep cu politica, o �ntrebare, un
cuv�nt, o propozitie, ?i imediat se ambaleaza toti!
Ca ?i cum buletinele Wehrmacht- ului ?i BBC- ului
n- ar fi fost de- ajuns, exista de cur�nd ?i o Luftlagemeldung1.
�ntr- un cuv�nt, magnific, dar, pe de alta parte, de
multe ori dezamagitor. Englezii �i tot dau cu arma lor
aeriana, insistenta comparabila doar cu minciunile germane,
debitate ?i ele �ntruna.
276
1. �nstiintare despre situatia aeriana (germ.).
A?adar, se da drumul la radio la ora opt dimineata (daca
nu mai devreme) ?i se asculta la fiecare ora p�na seara la
noua, zece sau de multe ori chiar unsprezece. Asta- i dova -
da cea mai buna ca adultii au rabdare ?i sunt grei de cap
(unii, bine�nteles, nu vreau sa jignesc pe nimeni). Ar
trebui sa ne- ajunga o emisiune, hai, doua, pentru toata
ziua. Dar g�?tele astea batr�ne� �n fine, am spus- o!
Arbeiter- Programm1, Oranje, Frank Philips sau Majestatea
Sa Wilhelmina, toate vin la r�nd ?i au ascul tatori devotati.
Daca nu sunt la masa ori nu dorm, stau l�nga radio ?i
vorbesc despre m�ncare, somn ?i poli tica. Uf, �ncepe sa
fie enervant ?i este un adevarat tur de forta sa nu ma
transform ?i eu �ntr- o babuta plicticoasa! Babacii nu prea
mai au de ce sa se teama, au ajuns deja acolo!
Ca sa dau un exemplu graitor, discursul lui Winston
Churchill, noua tuturora at�t de drag, este ideal.
Ora noua, duminica seara. Ceaiul este pe masa, acoperit
ca sa nu se raceasca, oaspetii intra �n camera. Dussel
se a?aza �n st�nga, l�nga radio, domnul Van Daan �n fata,
Peter l�nga el. Mama l�nga domnul Van Daan, doamna
Van Daan �n spatele lor. Margot ?i cu mine �n spate de
tot, iar mama la masa. Constat ca nu descriu prea limpede
cum stam, dar la urma urmei locurile n- au o impor -
tanta a?a de mare. Domnii pufaie, lui Peter i se �nchid
ochii �n timp ce asculta �ncordat. Mama, �ntr- un capot
lung, �nchis la culoare, ?i doamna Van Daan tremura din
cauza avioanelor carora putin le pasa de discurs, �ndrept�ndu-
se �n zborul lor voios spre Essen. Tata soarbe cu
zgomot din ceai, Margot ?i cu mine suntem unite ca
doua surori de Mouschi, care, �n somnul ei, s- a �ntins pe
277
1. Programul muncitorilor (germ.).
doi genunchi diferiti. Margot are bigudiuri �n par, eu
sunt �mbracata �ntr- o pijama prea mica, prea str�mta ?i
prea scurta. Atmosfera pare intima, placuta, pa?nica, ?i
chiar a?a e de data asta. Eu a?tept �nsa cu teama urmarile
discursului. Ei aproape ca nu mai pot a?tepta, topaie de
nerabdare, doar- doar s- o isca iara?i o cearta! Pst, ca o pisica
ademenind un ?oarece afara din gaura lui, a?a se at�ta
unii pe altii ca sa ajunga la cearta ?i dezbinare.
A ta, Anne
MARTI, 28 MARTIE 1944
Scumpa Kitty,
A? putea sa mai scriu �nca mult despre politica, �nsa
astazi am iara?i, mai �nt�i, o gramada de alte lucruri de
consemnat. �n primul r�nd, mama practic mi- a interzis
sa merg sus, caci, dupa parerea ei, doamna Van Daan este
geloasa. �n al doilea r�nd, Peter a invitat- o ?i pe Margot
sa vina sus, nu ?tiu daca o face din politete sau e ceva
serios. �n al treilea r�nd, l- am �ntrebat pe tata daca el
crede ca trebuie sa- mi fac griji �n privinta geloziei ?i a zis
ca nu.
?i- acum? Mama e suparata, nu vrea sa ma lase sus,
vrea sa lucrez din nou aici, cu Dussel �n camera, poate
ca ?i ea este geloasa. Tata n- are nimic �mpotriva celor
c�teva ore pe care le petrec �mpreuna cu Peter ?i i se pare
excelent ca ne �ntelegem a?a de bine. ?i lui Margot �i
place de Peter, simte �nsa ca nu se poate vorbi �n trei la
fel de bine ca- n doi.
�n plus, mama crede ca Peter e �ndragostit de mine.
Sincer vorbind, mi- a? dori sa fie adevarat. Atunci am fi
278
chit ?i ne- am putea apropia mult mai u?or unul de altul.
Ea mai spune ?i ca el se uita a?a de des la mine; e adevarat
ca ne facem destul de des cu ochiul ?i ca el se uita la gropitele
mele din obraji, �nsa eu n- am cum sa schimb asta,
nu- i a?a?
Sunt �ntr- o situatie foarte dificila. Mama e �mpotriva
mea ?i eu sunt �mpotriva ei. Tata �nchide ochii �n fata
acestei lupte tacute. Mama e trista, caci �nca ma iube?te,
eu nu sunt deloc trista, pentru ca ea nu mai �nseamna
nimic pentru mine.
?i Peter� la Peter nu vreau sa renunt, este a?a de dragut
?i- l admir a?a de mult. S- ar putea �nfiripa ceva at�t
de frumos �ntre noi, de ce- ?i baga nasul babacii �n treburile
noastre? Din fericire, sunt obi?nuita sa- mi ascund
trairile interioare ?i reu?esc foarte bine sa fac �n a?a fel
�nc�t sa nu se vada ca sunt moarta dupa el. Oare el va
spune vreodata ceva? Voi simti vreodata obrazul lui, a?a
cum l- am simtit pe al lui Petel �n vis? Peter ?i Petel, sunteti
una ?i aceea?i persoana! Ei nu ne �nteleg, n- ar �ntelege
niciodata ca, pentru a fi multumiti, noua ne- ajunge
sa fim �mpreuna, chiar ?i fara sa vorbim. Ei nu pricep ce
ne atrage unul spre altul! O, c�nd vom reu?i sa �nvingem
toate dificultatile? Totu?i e bine sa le �nvingem, caci apoi
finalul va fi cu at�t mai frumos. Atunci c�nd sta culcat
cu capul pe brate, cu ochii �nchi?i, el este �nca un copil.
C�nd se joaca cu Mouschi sau vorbe?te despre ea, e a?a
de tandru. C�nd cara cartofi sau alte lucruri grele, este
puternic. C�nd se duce sa se uite pe fereastra �n timp ce
afara se aud �mpu?caturi ori merge �n �ntuneric sa verifice
daca n- au intrat hoti, este curajos. Iar atunci c�nd e neaju -
torat sau st�ngaci, este de- a dreptul un scump. �mi place
mult mai mult atunci c�nd �mi explica el ceva dec�t
279
atunci c�nd trebuie sa- l �nvat eu ceva. Mi- ar placea at�ta
sa- mi fie superior �n aproape toate privintele!
Ce- mi pasa mie de toate mamele astea! O, de- ar vrea
el sa spuna ceva!
Tata spune mereu ca sunt o fandosita, dar nu- i adevarat,
sunt doar vanitoasa! P�na acum n- am auzit multi
oameni spun�ndu- mi ca sunt frumoasa. Doar C.N. mi- a
spus ca sunt a?a de draguta c�nd r�d. Ieri, Peter mi- a
facut un compliment sincer ?i a?a, de placere, o sa redau
aproximativ discutia dintre noi.
Peter �mi spune a?a de des: �Ia r�zi!� Asta m- a frapat
?i ieri l- am �ntrebat: �De ce trebuie sa r�d mereu?�
�Pentru ca- mi place. �ti apar gropite �n obraji. Cum
de se �nt�mpla treaba asta, de fapt?�
�A?a m- am nascut. Am una ?i �n barbie. Este singura
chestie draguta pe care o am.�
�Ba nu, nu- i adevarat!�
�Ba da, ?tiu foarte bine ca nu sunt o fata frumoasa.
N- am fost niciodata ?i nici n- o sa fiu vreodata!�
�Nu sunt deloc de- acord cu tine. Eu cred ca e?ti draguta.�
�Nu- i adevarat.�
�Daca- ti spun eu asta, poti sa ma crezi!� Atunci, bine -
�nteles, am spus ?i eu acela?i lucru despre el.
A ta, Anne M. Frank
MIERCURI, 29 MARTIE 1944
Draga Kitty,
Ieri- seara, ministrul Bolkestein a spus la Radio Oranje
ca dupa razboi se vor aduna jurnalele ?i scrisorile din
280
aceasta perioada. Bine�nteles ca toti au tabar�t numaidec�t
pe jurnalul meu. G�nde?te- te ce interesant ar fi daca a?
publica un roman despre Anexa. Daca s- ar lua doar dupa
titlu, oamenii ar crede ca e vorba de un roman politist.
Dar acum, serios, la vreo zece ani dupa razboi, cu
sigu ranta ca oamenilor o sa li se para amuzant c�nd li se
va povesti despre noi, ni?te evrei, cum am trait, cum am
m�ncat ?i am discutat aici. De?i �ti spun multe lucruri
despre noi, tu nu ?tii dec�t foarte putin despre viata
noastra. Ce frica le este doamnelor �n timpul bombardamentelor,
cum a fost, de pilda, duminica, atunci c�nd
350 de avioane engleze?ti au aruncat o jumatate de
milion de kilograme de bombe peste IJmuiden, cum
�ncep sa tremure casele ca ni?te fire de iarba �n bataia
v�ntului, c�te epidemii b�ntuie aici�
Despre toate lucrurile astea tu nu ?tii nimic, ?i ar trebui
sa stau toata ziua sa scriu daca ar fi sa- ?i povestesc
totul �n cele mai mici detalii. Oamenii stau la coada pentru
zarzavat ?i tot felul de alte lucruri, doctorii nu pot
ajunge la bolnavi pentru ca li se fura ma?inile �ntruna,
sunt nenumarate spargeri ?i furturi, astfel �nc�t ajungi sa
te �ntrebi ce i- a apucat pe neerlandezi de- au devenit
dintr- odata a?a de hoti. Copii �ntre opt ?i unsprezece ani
sparg ferestrele caselor ?i fura tot, fara sa stea s- aleaga.
Nimeni nu �ndrazne?te sa plece de- acasa nici macar pret
de cinci minute, caci nici n- apuci sa pleci bine, ca ti s- a
?i golit casa. �n fiecare zi, �n ziar apar anunturi care promit
recompense pentru restituirea unor ma?ini de scris,
covoare persane, pendule electrice, stofe etc. Sunt demon -
tate ceasurile electrice de pe strada, telefoanele din cabine
sunt dezmembrate p�na la ultimul fir.
Moralul populatiei nu poate fi bun, tuturor le este
foame, ratia pentru o saptam�na nu ajunge, �n afara de
281
surogatul de cafea, nici macar pentru doua zile. Debarcarea
se lasa a?teptata, barbatii trebuie sa plece �n Germania,
copiii se �mbolnavesc sau sunt subnutriti, toti au haine
proaste ?i pantofi pro?ti. O pingea costa la negru 7,50 de
guldeni. Unde mai pui ca cei mai multi cizmari nu mai
accepta clienti ori trebuie sa a?tepti patru luni p�na sunt
gata pantofii care, de multe ori, au disparut �ntre timp.
Toata situatia asta are ?i o parte buna: actiunile de
sabo taj �mpotriva autoritatilor se �ntetesc cu c�t devine
mai proasta alimentatia ?i cu c�t sunt mai dure masurile
luate �mpotriva populatiei. Cei care se ocupa de distribu -
irea alimentelor, politia, functionarii, to?i ori contribuie
la ajutorarea compatriotilor, ori �i toarna, trimi?�ndu- i
astfel la �nchisoare. Din fericire, doar un mic procent
dintre neerlandezi colaboreaza cu inamicul.
A ta, Anne
VINERI, 31 MARTIE 1944
Draga Kitty,
�nchipuie- ti, e �nca destul de frig, �nsa cei mai multi
oameni au ramas deja de vreo luna fara carbuni. Deloc
placut, nu? �n general, atmosfera a devenit ceva mai opti -
mista �n privinta frontului rusesc, care e nemaipomenit!
Nu scriu de multe ori despre politica, �nsa acum trebuie
sa te informez pe scurt despre pozitia lor actuala: sunt la
frontiera cu Guvernam�ntul General1 ?i, �nspre Rom�nia,
282
1. Termenul de Guvernam�nt General (germ. Generalgouvernement)
se refera la teritoriul polonez ocupat de germani �n timpul
celui de- al Doilea Razboi Mondial.
au ajuns la Prut. Sunt foarte aproape de Odesa ?i au �ncercuit
Tarnopolul. A?teptam �n fiecare seara comunicatul
special al lui Stalin.
La Moscova se trag at�tea salve de onoare, �nc�t ora?ul
trepideaza pur ?i simplu. Nu ?tiu daca se �nt�mpla a?a
fiindca le place sa creeze senzatia ca razboiul este �n apropiere
ori fiindca nu ?tiu cum sa- ?i manifeste altfel bucuria!
Ungaria a fost ocupata de trupele germane. Mai sunt
acolo un milion de evrei, cu siguranta vor pieri ?i ei.
Aici, nimic special. Astazi e ziua de na?tere a domnului
Van Daan. A primit �n dar doua pachete de tutun,
cafea c�t pentru o cea?ca, sotia lui o pusese deoparte, un
punci de lam�ie de la Kugler, sardine de la Miep, apa de
colonie de la noi, doua crengi de liliac ?i lalele. Sa nu
uitam un tort cu zmeura, un pic cam cleios din cauza
fainii proaste ?i a absentei untului, totu?i gustos.
B�rfele despre mine ?i Peter s- au mai potolit putin.
O sa vina asta- seara sa ma ia. Dragut din partea lui, nu- i
a?a? Mai ales ca nu- i place deloc sa faca asta! Suntem
prieteni foarte buni, stam mult �mpreuna ?i discutam
despre toate lucrurile posibile. E minunat ca nu trebuie
sa ma abtin, a?a cum s- ar �nt�mpla cu alti baieti, atunci
c�nd abordam vreun subiect delicat. A?a am ajuns, de
pilda, sa vorbim despre s�nge ?i- apoi despre menstruatie
etc. El crede despre noi, femeile, ca suntem foarte rezistente
de vreme ce putem suporta a?a, pur ?i simplu, o
pierdere de s�nge. ?i despre mine crede ca sunt rezistenta.
Ghici de ce?
Viata mea de- aici s- a schimbat �n bine, ?i �nca mult
de tot. Dumnezeu nu m- a lasat singura ?i nu ma va lasa
singura.
A ta, Anne M. Frank
283
S�MBATA, 1 APRILIE 1944
Scumpa Kitty,
?i totu?i, totul este �nca at�t de dificil. ?tii desigur la
ce ma refer, nu- i a?a? A?a de mult �mi doresc sa- mi dea
un sarut, sarutul care se lasa at�ta a?teptat. Oare ma considera
�n continuare o camarada? Nu- i sunt mai mult
dec�t at�t?
Tu ?tii ?i ?tiu ?i eu ca sunt puternica, ca sunt �n stare
sa fac fata singura celor mai multe necazuri. N- am avut
niciodata obiceiul sa- mi �mparta?esc necazurile altcuiva,
nu m- am agatat niciodata de vreo mama, dar c�t a? vrea
sa- mi pun odata capul pe umarul lui ?i nimic altceva,
doar sa stau a?a �n lini?te.
Nu pot, nu voi putea niciodata sa uit visul cu obrazul
lui Peter, din vremurile c�nd pretutindeni nu domnea
dec�t binele! Oare nu- ?i dore?te ?i el asta? Oare sa fie
doar prea timid ca sa- ?i recunoasca iubirea? De ce vrea
a?a de des sa fiu cu el? O, de ce nu spune nimic?
Trebuie sa ma opresc, trebuie sa- mi pastrez calmul.
Voi fi din nou puternica ?i, cu un pic de rabdare, vor veni
desigur ?i celelalte lucruri, dar� ?i asta- i partea rea, dupa
toate aparentele e ca ?i cum eu umblu dupa el. �ntotdeauna
eu sunt cea care merge sus, nu vine el la mine.
Dar asta se datoreaza repartizarii camerelor, iar el �ntelege
c�t se poate de bine obiectiile mele. Da, sigur, �n?elege
mai bine dec�t �mi �nchipui.
A ta, Anne M. Frank
284
LUNI, 3 APRILIE 1944
Scumpa Kitty,
Cu totul �mpotriva obi?nuintei mele, o sa- ti scriu �n
amanunt despre m�ncare, caci nu numai �n Anexa, ci pretutindeni
�n Tarile de Jos, �n toata Europa ?i mai departe,
m�ncarea a devenit ceva foarte important ?i complicat.
�n cele 21 de luni de c�nd suntem aici, am trecut prin
destule �perioade alimentare�. O sa afli numaidec�t ce
�nseamna asta. Prin �perioada alimentara� �nteleg o peri -
oada �n care nu se poate m�nca dec�t un anumit fel de
m�ncare ori un anumit fel de zarzavat. O vreme n- am
avut altceva de m�ncare dec�t andive, cu nisip, fara nisip,
facute tocana, ca atare ?i �ntr- un vas de Jena, apoi a fost
spanacul, dupa aceea au venit la r�nd guliile, scortonerele,
castravetii, tomatele, varza acra etc.
Nu- i absolut deloc placut sa m�n�nci la fiecare pr�nz
?i �n fiecare seara, de pilda, varza acra, dar c�nd ti- e
foame e?ti �n stare de multe lucruri. Acum �nsa trecem
prin cea mai frumoasa perioada, caci nu mai avem nici
un zarzavat.
Pentru masa de pr�nz, meniul nostru saptam�nal se
compune din: fasole bruna, supa de mazare, cartofi cu
galu?te, budinca de cartofi, cu ajutorul lui Dumnezeu
uneori ?i sfecla sau morcovi stricati, apoi iara?i doar fasole
bruna. Din cauza lipsei de p�ine, m�ncam cartofi la
fiecare masa, �ncep�nd cu micul dejun, �nsa cel putin
atunci �i prajim un pic. Pentru supa, luam fasole bruna
?i alba, cartofi ?i supe la plic (de legume, de pui, de fasole
bruna). Fasolea bruna se gase?te �n toate, chiar ?i �n
p�ine. Seara m�ncam �ntotdeauna cartofi cu surogat de
sos ?i � din fericire, din asta mai avem � salata de sfecla
ro?ie. Trebuie sa spun ceva ?i despre galu?te: le facem
285
din �faina de la guvern�, cu apa ?i drojdie. Sunt a?a de
cleioase ?i tari, �nc�t le sim?i �n stomac ca pe ni?te pietre,
dar �n fine!
Atractia noastra cea mai mare o reprezinta bucata de
lebar saptam�nala ?i marmelada pe p�ine uscata. Dar
suntem �nca �n viata ?i, deseori, m�ncarea chiar are gust!
A ta, Anne M. Frank
MIERCURI, 5 APRILIE 1944
Scumpa Kitty,
O lunga perioada, n- am mai ?tiut absolut deloc pentru
ce continui sa lucrez. Sf�r?itul razboiului e a?a de
departe, a?a de ireal, feeric ?i frumos. Daca razboiul nu
se termina p�na �n septembrie, nu mai merg la ?coala,
caci nu vreau sa fiu �n urma cu doi ani.
Zilele au fost pline de Peter, nimic altceva dec�t Peter,
vise ?i g�nduri, p�na c�nd s�mbata seara am cazut �ntr- o
letargie totala. Groaznic, absolut groaznic. �n camera lui
Peter n- am facut altceva dec�t sa- mi stap�nesc lacrimile,
mai t�rziu am r�s ca o nebuna cu sotii Van Daan c�nd
am baut punciul de l�m�ie, am fost vesela ?i binedispusa,
�nsa de �ndata ce am ramas singura am simtit ca trebuie
sa dau drumul la pl�ns ca sa ma descarc. A?a cum eram,
�n cama?a de noapte, m- am lasat sa alunec �n jos ?i, concentr�ndu-
ma intens, mi- am spus mai �nt�i lunga mea
rugaciune, apoi am pl�ns cu capul �n m�ini, cu genunchii
tra?i la piept, ghemuita pe pardoseala goala. Un suspin
zgomotos m- a readus la realitatea camerei mele ?i
mi- am stap�nit lacrimile, caci ei acolo, �nauntru, nu tre -
buiau sa auda nimic. Apoi am �nceput sa- mi fac singura
286
curaj. Nu- mi spuneam dec�t: �Trebuie, trebuie, trebuie��
Amortita cu totul din cauza pozitiei neobi?nuite,
am cazut ?i m- am izbit de marginea patului,
continu�nd sa ma lupt p�na c�nd, putin �nainte de zece
?i jumatate, m- am urcat din nou �n pat. Se terminase!
Iar acum s- a terminat cu totul. Trebuie sa lucrez ca
sa nu ram�n proasta, sa fac progrese, sa devin jurnalista,
caci asta �mi doresc! ?tiu ca pot scrie. C�teva povestioare
sunt bune, descrierile mele din Anexa au umor, multe
dintre lucrurile din jurnalul meu sunt elocvente, dar�
daca am �ntr- adevar talent, asta ram�ne de vazut.
Visul Evei a fost basmul meu cel mai bun ?i partea
ciudata este ca nu ?tiu absolut de loc de unde vine. ?i �n
Viata lui Cady exista multe parti bune, dar �ntregul este
nul! Aici sunt eu �nsami cel mai bun ?i mai sever critic,
?tiu eu �nsami ce este scris bine ?i ce nu este scris bine.
Daca nu scrii tu �nsuti, n- ai cum sa ?tii ce minunat e sa
scrii; mai demult am regretat �ntotdeauna ca nu ?tiu
deloc sa desenez, dar acum sunt extrem de fericita ca
macar ?tiu sa scriu. ?i daca n- am talent sa scriu articole
de ziar sau carti, atunci pot scrie oric�nd pentru mine
�nsami. Dar vreau sa ajung mai departe, nu- mi pot �nchi -
pui o viata ca a mamei, a doamnei Van Daan ?i a tuturor
celorlalte femei care �?i vad de treaba lor ?i mai t�rziu
sunt uitate. Trebuie sa am un lucru caruia sa ma pot
dedica, pe l�nga sot ?i copii! O, da, nu vreau sa fi trait
degeaba, precum cei mai multi oameni. Vreau sa fiu utila
sau placuta celor care traiesc �n preajma mea ?i care totu?i
nu ma cunosc, vreau sa continui sa traiesc, chiar ?i dupa
ce am murit! ?i de aceea �i sunt at�t de recunoscatoare
lui Dumnezeu ca mi- a dat la na?tere posibilitatea de a
ma dezvolta ?i de a scrie, deci de a exprima tot ce este
�n mine!
287
C�nd scriu, ma eliberez de tot, �mi dispare tristetea,
�mi rena?te curajul. Dar, ?i asta e marea �ntrebare, voi fi
vreodata �n stare sa scriu ceva important, voi deveni vreodata
jurnalista ?i scriitoare?
Sper asta, o, sper a?a de mult, caci �n scris pot exprima
tot, g�ndurile, idealurile ?i fanteziile mele.
N- am mai lucrat de mult la Viata lui Cady. Am �n
cap foarte exact toata continuarea, dar m- am �mpotmolit
la scris. Poate ca n- am s- o termin niciodata, poate ca va
ajunge la co? sau �n soba. E un g�nd foarte neplacut, dar
atunci �mi zic iara?i �n sinea mea: la paisprezece ani ?i cu
a?a de putina experienta, nu poti scrie totu?i filozofie.
A?adar, trebuie sa perseverez, cu un curaj �mprospatat,
?i- atunci, desigur, voi reu?i, caci �mi doresc sa scriu!
A ta, Anne M. Frank
JOI, 6 APRILIE 1944
Draga Kitty,
M- ai �ntrebat care sunt hobby-urile ?i preocuparile
mele ?i vreau sa- ti raspund, dar te previn, nu te speria,
am o gramada.
�n primul r�nd: scrisul. Pe care, de fapt, nu- l iau drept
hobby.
Numarul doi: arborii genealogici. Caut �n ziare, carti
?i documente arborii genealogici ai familiilor regale franceze,
germane, spaniole, engleze, austriece, ruse, norvegiene
?i neerlandeze. ?tiu destul de multe despre foarte multe
dintre ele, mai cu seama ca �mi fac �ntotdeauna notite
atunci c�nd citesc biografii ori carti de istorie. Din acestea
din urma, copiez ?i numeroase pasaje.
288
Deci al treilea hobby al meu este istoria. Tata mi- a
cumparat deja multe carti. Abia a?tept ziua �n care sa pot
lua totul la puricat �n Biblioteca Publica.
Numarul patru este mitologia Greciei ?i a Romei. ?i
despre ea am diverse carti. Pot sa- ti enumar fara probleme
cele noua zeite ?i cele ?apte iubite ale lui Zeus.
?tiu sotiile lui Heracles ca pe apa.
Alte hobby-uri ale mele sunt starurile de cinema ?i
foto grafiile de familie. Sunt pasionata de citit ?i de carti.
Sunt foarte preocupata de istoria artei, mai ales de scriitori,
poeti ?i pictori. De muzicieni poate voi fi mai t�rziu.
Am o anumita antipatie fata de algebra, geometrie ?i aritmetica.
�nvat cu placere la celelalte materii, dar mai ales
la istorie!
A ta, Anne M. Frank
MARTI, 11 APRILIE 1944
Scumpa Kitty,
Nu ?tiu unde mi- e capul, habar n- am cu ce sa �ncep.
Joi (c�nd ti- am scris ultima data), totul a decurs normal.
Vineri (Vinerea Mare) am jucat dupa- amiaza jocuri de
societate, la fel s�mbata. Aceste zile au trecut foarte
repede. S�mbata pe la doua a �nceput sa se traga intens,
tunuri cu tir rapid, dupa cum spun domnii. �n rest, totul
a fost calm.
Duminica dupa- amiaza, la invitatia mea, Peter a venit
la mine la patru ?i jumatate, la cinci ?i un sfert ne- am
dus �n partea din fata a mansardei, unde am stat p�na la
?ase. De la ?ase p�na la ?apte ?i un sfert s- a dat la radio
un concert frumos cu muzica de Mozart. Mai ales Kleine
289
Nachtmusik mi- a placut mult de tot. �n camera, cu ceilalti
de fata, mi- e aproape imposibil sa ascult, caci muzica
frumoasa �mi treze?te emotii cople?itoare. Duminica
seara, Peter n- a putut sa se spele, fiindca ligheanul era
jos �n bucatarie, plin cu rufe. La opt, am mers �mpreuna
�n partea din fata a mansardei ?i, ca sa stam comod, am
luat singura perna de canapea pe care am gasit- o �n
camera noastra. Ne- am a?ezat pe o lada. At�t lada, c�t ?i
perna erau foarte �nguste, a?a ca am stat �nghesuiti unul
�ntr- altul, sprijinindu- ne am�ndoi de alte lazi. Mouschi
ne- a tinut companie, deci n- am scapat neobservati.
Deodata, la noua fara un sfert, domnul Van Daan a
fluierat ?i a �ntrebat daca e la noi o perna de la domnul
Dussel. Ne- am ridicat am�ndoi brusc ?i am mers jos cu
perna, pisica ?i Van Daan. Perna asta a declan?at o adevarata
nenorocire. Dussel era suparat ca- i luasem perna
lui de noapte ?i se temea ca intrasera purici �n ea. I- a pus
pe jar pe toti din pricina acelei perne. Ca sa ne razbunam
pentru porcaria pe care ne- o facuse, Peter ?i cu mine
i- am bagat �n pat doua perii tari, care mai t�rziu au ie?it
la iveala, fiindca el a trebuit sa se mai �ntoarca �nca o data
�n camera. Ne- am prapadit de r�s pe seama acestui inter -
mezzo.
�nsa amuzamentul nostru n- avea sa dureze mult. La
noua ?i jumatate, Peter a batut �ncet la u?a ?i l- a �ntrebat
pe tata daca poate veni o clipa sus ca sa- l ajute sa deslu?easca
o propozitie �n engleza mai dificila.
�Ceva nu miroase a bine�, i- am spus lui Margot. �Se
vede de la o po?ta ca- i o scorneala. Domnii vorbesc pe
un ton de parca ar fi intrat hotii.�
Presupunerea mea s- a adeverit: tocmai intrasera hotii
�n depozit. �n cel mai scurt timp, tata, Van Daan ?i Peter
290
au fost jos. Margot, mama, doamna Van Daan ?i cu mine
am a?teptat. Patru femei cuprinse de frica trebuie sa vorbeasca.
A?a s- a �nt�mplat ?i cu noi, p�na am auzit jos o
izbitura, dupa care s- a lasat lini?tea. Ceasul a batut de zece
fara un sfert. Ne �ngalbeniseram toate la fata, dar �nca ne
pastram calmul, de?i ne era teama. Oare unde ramasesera
domnii? Ce fusese acea izbitura? Oare se luptau cu hotii?
Mai departe nu ne- am g�ndit. Am a?teptat.
Ora zece, pa?i pe scara. A intrat tata, palid ?i nervos,
urmat de domnul Van Daan. �Stingeti luminile, mergeti
sus fara zgomot, ne- a?teptam sa vina politia �n casa!�
N- a mai fost timp pentru spaime. S- au stins luminile,
eu am mai apucat sa- mi iau repede o haina ?i- am ?i
ajuns sus.
�Ce s- a �nt�mplat? Spuneti repede!� Dar nu mai avea
cine s- o faca, domnii erau din nou jos. Abia la zece ?i zece
au venit toti patru sus, apoi doi dintre ei au �nceput sa faca
de paza la fereastra deschisa a lui Peter. U?a dinspre palier
era �ncuiata, biblioteca turnanta �nchisa. Am acoperit
veioza cu un pulover, apoi ei au �nceput sa povesteasca:
Peter auzise pe palier doua izbituri puternice, se dusese
jos ?i vazuse ca lipse?te o sc�ndura mare din partea
st�nga a u?ii de la depozit. A alergat sus, i- a prevenit pe
membrii familiei capabili sa se apere, apoi au cobor�t
toti patru. C�nd au intrat �n depozit, hotii erau �n plina
activitate. Van Daan a strigat: �Politia!� Pa?i grabiti afara,
hotii au fugit. Ca nu cumva sa observe politia gaura,
sc�ndura lipsa fusese pusa la loc, �nsa �n clipa �n care
cineva de- afara a izbit �n ea cu piciorul, ea a zburat din
nou jos. Domnii au ramas perplec?i �n fata unei asemenea
neru?inari. Van Daan ?i Peter s- au simtit cuprin?i
de imbolduri criminale. Van Daan a izbit violent cu
291
toporul �n podea, apoi s- a lasat din nou tacerea. Iara?i
au pus sc�ndura la loc, sa acopere gaura, iara?i a aparut
un motiv de alerta. Un cuplu aflat afara lumina �ntreg
depozitul cu o lanterna de buzunar foarte puternica. �Ei,
dracie!� a murmurat unul dintre domni, caci� acum,
rolurile se inversau, din politi?ti ei deveneau hoti. Toti
patru au alergat sus, Dussel ?i Van Daan au luat �n trecere
?i cartile celui dint�i, Peter a deschis u?ile ?i ferestrele
bucatariei ?i ale biroului privat, a aruncat telefonul pe
jos ?i, �n cele din urma, au ajuns toti patru �n spatele zidurilor
ascunzatorii. (Sf�r?itul primei parti.)
Dupa toate probabilitatile, cuplul cu lanterna de
buzunar anuntase politia. Era duminica seara, seara primei
zile de Pa?ti. A doua zi de Pa?ti � nimeni la birou,
a?a ca nimeni nu putea face nimic �nainte de marti dimi -
neata. G�nde?te- te cum e sa traie?ti doua nopti ?i o zi cu
spaima asta! Noi nu ne- am g�ndit la nimic, am stat doar
a?ezati acolo �ntr- o bezna totala, caci doamna Van Daan,
de frica, stinsese lampa de tot, vocile ?u?oteau, la fiecare
sc�rt�it se auzea �Sst! Sst!�.
S- a facut zece ?i jumatate, unsprezece, nici un zgomot,
tata ?i Van Daan veneau pe r�nd sa ne vada. Apoi,
la unsprezece ?i un sfert, zgomote jos. La noi se putea
auzi respiratia �ntregii familii, �n rest nu ne mi?cam. Pa?i
�n casa, �n biroul privat, �n bucatarie, apoi� pe scara
noastra. Toata lumea �ti tinea respiratia, opt inimi bateau
sa sara din piept. Pa?i pe scara noastra, apoi cineva a zg�lt�it
u?a turnanta. Clipa aceea e de nedescris.
�Acum suntem pierduti!�, am spus eu ?i vedeam deja
cum toti cincisprezece eram luati de Gestapo chiar �n
noaptea aia.
292
Zg�lt�ituri la biblioteca turnanta, de doua ori, apoi a
cazut pe jos o cutie, pa?ii s- au �ndepartat, pentru moment
eram salvati! Ne- a trecut pe toti un frison, am auzit clantanit
de dinti fara sa- mi dau seama din ce parte, nimeni
n- a scos o vorba. Am stat a?a p�na la unsprezece ?i jumatate.
Nu s- a mai auzit nimic �n casa, �nsa pe palier, chiar
�n fata bibliotecii, era aprinsa lumina. Oare sa li se fi
parut biblioteca noastra a?a de misterioasa? Sau politia
uitase lumina aprinsa? Mai venea cineva s- o stinga? Limbile
s- au dezlegat, �n casa nu mai era nimeni, poate rama -
sese totu?i un paznic �n fata u?ii.
Am facut atunci trei lucruri: ne- am dat cu presupusul,
am tremurat de frica ?i ne- am dus la toaleta. Galetile
erau la mansarda, a?a ca trebuia sa ne descurcam cu co?ul
de h�rtii din tabla al lui Peter. Van Daan a fost primul,
apoi a urmat tata. Mamei i s- a facut prea ru?ine. Tata a
adus co?ul �n camera, unde Margot, doamna Van Daan
?i cu mine ne- am bucurat sa- l putem folosi. �n cele din
urma, s- a hotar�t ?i mama. Se cerea mereu tot mai multa
h�rtie, din fericire, eu aveam c�te ceva �n buzunar.
Co?ul putea, toata lumea ?u?otea ?i eram obositi. Se
facuse douasprezece.
��ntindeti- va pe jos ?i dormiti!� Margot ?i cu mine
am primit c�te o perna ?i o patura. Margot s- a culcat nu
departe de dulapul cu provizii, eu �ntre picioarele mesei.
Pe podea nu putea a?a de tare, �nsa doamna Van Daan
s- a dus totu?i �n v�rful picioarelor sa caute putina clorura
de var, iar o c�rpa de ?ters vasele pusa peste oala a servit
drept al doilea mijloc protector.
Vorbarie, ?u?oteli, frica, putoare, v�nturi ?i tot timpul
cineva pe oala! Mai dormi daca poti! La doua ?i jumatate
293
eram foarte obosita ?i n- am mai auzit nimic p�na la trei
?i jumatate. M- am trezit c�nd doamna Van Daan ?i- a
culcat capul la picioarele mele.
�Va rog, dati- mi ceva sa pun pe mine!�, am spus eu.
Mi- au dat, dar nu ma �ntreba ce! Ni?te pantaloni de l�na
peste pijamaua mea, puloverul ro?u ?i o fusta neagra,
?osete albe ?i ciorapi trei sferturi gauriti.
Apoi doamna Van Daan s- a a?ezat din nou pe scaun,
iar domnul Van Daan s- a culcat pe picioarele mele. Am
�nceput sa meditez. Tremuram �nca at�t de tare, �nc�t
domnul Van Daan nu putea sa doarma. Ma pregateam sa
revina poli?ia. Atunci va trebui sa le spunem ca ne ascundem.
Ori sunt buni neerlandezi, ?i- atunci totul va fi �n
ordine, ori sunt de la NSB1, ?i- atunci va trebui sa- i mituim!
�Macar ascunde radioul!�, a suspinat doamna Van Dan.
�Da, �n aragaz�, a raspuns domnul Van Daan. �Daca
ne gasesc pe noi, pot sa gaseasca ?i radioul.�
�Atunci o sa gaseasca ?i jurnalul Annei�, s- a amestecat
�n vorba ?i tata.
�Pai arde- l�, a propus cea mai fricoasa dintre noi.
Acum ?i atunci c�nd politia a zg�lt�it biblioteca am
trecut prin clipele cele mai �nfrico?atoare. O, nu jurnalul
meu! Doar �mpreuna cu mine! Dar, din fericire, tata n- a
mai raspuns. N- are nici un rost sa redau discutiile de care
�nca mi- aduc aminte. S- a vorbit a?a de mult! Am �ncercat
s- o lini?tesc pe doamna Van Daan, cople?ita de frica. Am
294
1. Prescurtare de la Nationaal- Socialistische Beweging in Nederland
(Miscarea National- Socialista din Tarile de Jos), partid politic
neerlandez care a functionat �ntre 1931 si 1945. �n timpul celui
de- al Doilea Razboi Mondial, a colaborat cu armata Germaniei
nazis te, care ocupase Tarile de Jos �n mai 1940.
vorbit despre evadare ?i interogatorii ale Gestapoului,
despre vorbit la telefon ?i pastrarea curajului.
�Acum, doamna, trebuie sa ne comportam ca ni?te
soldati. Daca trebuie sa pierim, asta e, o facem pentru
regina ?i patrie, pentru libertate, adevar ?i justitie, cum
se spune �n permanenta la Radio Oranje. Singurul lucru
�ntr- adevar groaznic este ca- i tragem dupa noi ?i pe al?ii
�n nenorocirea asta!�
Peste o ora, domnul Van Dan a facut din nou schimb
de locuri cu sotia lui, iar tata a venit aproape de mine.
Domnii au fumat fara �ntrerupere. Din c�nd �n c�nd se
mai auzea c�te un oftat ad�nc, apoi un pipi mic, dupa
care totul era luat de la capat.
Ora patru, cinci, cinci ?i jumatate. M- am dus sa ma
a?ez l�nga Peter. Ne- am �nghesuit unul �ntr- altul a?a de
tare, �nc�t fiecare putea simti vibratiile corpului celuilalt.
Am stat a?a, schimb�nd din c�nd �n c�nd c�te o vorba ?i
am ascultat cu urechile ciulite. �n camera s- a ridicat
camu flajul ?i s- a facut o lista cu punctele ce trebuiau discutate
la telefon cu Kleiman. Fiindca la ora ?apte voiau
sa- l sune pe Kleiman, sa- i spuna sa vina cineva. Riscul
ca paznicul din fata u?ii sau din depozit sa auda ca se da
telefon era mare, �nsa ?i mai mare era riscul ca politia sa
se �ntoarca.
De?i anexez biletul pe care sunt trecute chestiunile
cele mai importante, le voi relua ?i aici pentru mai multa
claritate:
Efractie: venit politia, p�na la biblioteca turnanta, nu mai
departe. Se vede treaba ca hotii au fost deranjati, au
fortat u?a depozitului ?i au fugit prin gradina. U?a de
la intrarea principala este zavor�ta. Kugler trebuie sa
fi ie?it pe a doua u?a.
295
Ma?ina de scris ?i ma?ina de calculat, �n siguranta �n lada
neagra din biroul privat.
Mai sunt rufele de spalat ale lui Miep ?i Bep �n albia din
bucatarie.
Cheie pentru a doua u?a nu au dec�t Bep sau Kugler,
probabil broasca stricata.
De prevenit Jan ?i de adus cheie, mers la birou ?i verificat.
De dat m�ncare pisica.
�n rest, totul a decurs fara probleme. A fost sunat
Kleiman, au fost scoase barele, ma?ina de scris a fost pusa
�n lada. Apoi ne- am a?ezat iara?i la masa ?i am �nceput
sa a?teptam: pe Jan ori politia.
Peter adormise, domnul Van Daan ?i cu mine stateam
�ntin?i pe podea c�nd deodata am auzit jos pa?i
zgomoto?i. M- am ridicat u?or de jos. �E Jan!�
�Nu, nu, e politia!� au spus toti ceilalti.
Cineva a ciocanit �n biblioteca noastra ?i am auzit- o
pe Miep fluier�nd. Pentru doamna Van Daan a fost prea
mult. Livida ?i inerta, statea pravalita pe scaun ?i, daca
toata tensiunea asta ar mai fi durat �nca un minut, ar fi
le?inat.
C�nd au intrat Jan ?i Miep, camera noastra oferea o
priveli?te splendida. Chiar ?i numai masa ar fi meritat
fotografiata: un exemplar din Cinema & Theater, deschis
la o pagina cu balerine, peste care se �mpra?tiase
marmelada ?i un leac pentru diaree, doua borcane de
marmelada, o jumatate ?i un sfert de chifla, pectina, o
oglinda, un pieptene, chibrituri, scrum, tigari, tutun,
o scrumiera, carti, o pereche de chiloti, o lanterna de
buzunar, o agrafa a doamnei Van Daan, h�rtie de toaleta
etc.
296
Jan ?i Miep au fost �nt�mpinati, bine�nteles, cu chiote
de bucurie ?i lacrimi. Jan a astupat gaura cu sc�nduri
albe ?i s- a dus numaidec�t, �mpreuna cu Miep, sa anunte
spargerea la politie. Miep gasise sub u?a depozitului un
bilet de la paznicul de noapte Sleegers, care descoperise
gaura ?i anuntase politia. ?i pe la el voia sa treaca Jan.
Deci am avut timp o jumatate de ora ca sa ne aranjam.
Niciodata n- am vazut schimb�ndu- se �ntr- o jumatate
de ora at�tea lucruri ca �n aceasta jumatate de ora.
Margot ?i cu mine am �ntins paturile de jos, am mers
la toaleta, ne- am spalat pe dinti ?i pe m�ini ?i ne- am pieptanat.
Apoi am mai facut un pic de ordine �n camera ?i
m- am dus din nou sus. Acolo masa fusese deja debarasata,
am adus apa, am pus de ceai ?i cafea, am fiert lapte ?i am
pregatit masa pentru cafea. Tata ?i Peter au curatat oalele
de pipi ?i caca cu apa calda ?i clorura de var. Cea mai mare
era plina p�na sus ?i at�t de grea, �nc�t abia o mai puteai
ridica. Mai ?i curgea, a?a ca a trebuit dusa �ntr- o galeata.
La ora unsprezece am stat cu Jan, care se �ntorsese, la
masa ?i, treptat, atmosfera a �nceput sa devina din nou
placuta. Jan a povestit urmatoarele:
La familia Sleegers, sotia lui, caci el dormea, mi- a spus
ca domnul, fac�ndu- ?i rondul de- a lungul canalelor, descoperise
gaura de la noi ?i, �nsotit de un politist, inspectase
imobilul. Domnul Sleegers este paznic de noapte
particular ?i trece �n fiecare seara pe bicicleta, cu cei doi
c�ini ai sai, de- a lungul canalelor. Marti urma sa treaca
pe la Kugler ?i sa povesteasca restul. La biroul de politie
�nca nu ?tiau nimic despre spargere, �nsa ?i- au notat imediat
?i- o sa vina ?i ei marti sa faca o constatare.
La �ntoarcere, Jan a trecut �nt�mplator ?i pe la Van
Hoeven, furnizorul nostru de cartofi, ?i i- a spus ca avusese
loc o spargere.
297
�?tiu asta�, a spus el calm. Am trecut ieri- seara cu
sotia mea prin fata imobilului ?i am vazut o gaura �n u?a.
Sotia mea voia sa trecem mai departe, �nsa eu m- am dus
sa ma uit repede cu lanterna ?i, nu ma �ndoiesc, asta- i
momentul c�nd hotii au rupt- o la fuga. Pentru mai
multa siguranta, n- am anuntat politia, am preferat sa ma
abtin �n cazul vostru. Bine�nteles ca nu ?tiu nimic, dar
banuiesc multe.� Jan i- a multumit ?i a plecat. Van Hoeven
banuie?te desigur ca suntem aici, caci el vine cu cartofii
�ntotdeauna dupa douasprezece ?i jumatate, ?i nu
dupa unu ?i jumatate. Ce om minunat!
P�na a plecat Jan ?i noi am terminat de spalat vasele,
s- a facut unu. Ne- am dus toti opt la culcare. La trei fara
un sfert m- am trezit ?i am vazut ca disparuse domnul
Dussel. Absolut �nt�mplator, cu fata c�rpita de somn
cum eram, l- am �nt�lnit �n baie pe Peter. Am stabilit sa
ne �nt�lnim jos. M- am aranjat ?i m- am dus jos.
�Mai ai curaj sa vii �n partea din fata a mansardei?� a
�ntrebat el. I- am raspuns ca da, mi- am luat perna pe care
o �nfa?urasem �ntr- o p�nza ?i ne- am dus la mansarda.
Vremea era minunata, cur�nd au �nceput sa urle ?i sirenele.
Am ramas locului. Peter ?i- a pus bratul pe umarul
meu, eu mi- am pus bratul pe umarul lui ?i am a?teptat
a?a �n lini?te, cu bratele �nlantuite, p�na c�nd a venit
Margot sa ne cheme la cafea.
Am m�ncat p�ine, am baut limonada ?i am facut
glume, deci se putea sa glumim din nou. �n rest, totul a
decurs normal. Seara i- am multumit lui Peter pentru ca
fusese cel mai curajos dintre toti.
Nici unul dintre noi nu mai trecuse vreodata printr- o
primejdie at�t de mare ca �n acea seara. Dumnezeu ne- a
ocrotit. �nchipuie- ti, politia a ajuns p�na �n fata u?ii
298
noastre mascate, lumina din fata era aprinsa, ?i n- am fost
observati! �Acum suntem pierduti!� mi- am zis eu �nceti?or
�n acea clipa, dar am scapat �nca o data teferi. Daca
debarcarea vine cu bombardamente, fiecare va trebui sa
se descurce singur, dar noi ne faceam griji pentru ace?ti
cre?tini cumsecade ?i nevinovati care ne ajuta.
�Suntem salvati, salveaza- ne ?i de- acum �nainte!� Este
singurul lucru pe care- l putem spune.
Dupa �nt�mplarea asta, multe lucruri s- au schimbat.
Acum Dussel se instaleaza seara �n baie ca sa lucreze, iar
Peter inspecteaza toata casa �ntre opt ?i jumatate ?i noua
?i jumatate. Nu mai putem deschide fereastra de la Peter,
pentru ca tipul de la Keg a vazut- o. Nu putem sa mai
tragem apa la toaleta dupa noua ?i jumatate seara. Domnul
Sleegers a fost angajat ca paznic de noapte. Asta- seara
vine un t�mplar clandestin care o sa confec?ioneze o bari -
cada din paturile noastre de la Frankfurt. Acum �n Anexa
se aduc argumente pro ?i contra. Kugler ne- a repro?at
imprudenta, Jan a spus ?i el ca nu trebuie sa mergem
nici odata jos. Trebuie sa ne lamurim daca acest Sleegers
este un om de �ncredere, daca, atunci c�nd aud pe cineva
�n spatele u?ii, c�inii �ncep sa latre, cum facem sa ne bari -
cadam ?i �nca o sumedenie de alte lucruri.
Ni s- a adus aminte foarte brutal ca suntem ni?te evrei
�n lan?uri, legati de un singur loc, fara drepturi, dar cu
mii de obligatii. Noi, evreii, n- avem voie sa ascultam de
glasul inimii, noi trebuie sa fim curajo?i ?i puternici, trebuie
sa ne asumam toate neplacerile ?i sa nu cr�cnim,
trebuie sa facem tot ce ne sta �n puteri ?i sa ne �ncredem
�n Dumnezeu. �ntr- o buna zi, acest razboi groaznic se
va termina totu?i, �ntr- o buna zi vom fi totu?i din nou
oameni, nu doar evrei!
299
Cine ne- a impus asta? Cine a facut din noi, evreii, o
exceptie printre toate popoarele? Cine ne- a facut sa suferim
a?a? Dumnezeu e cel care ne- a facut a?a, dar tot
Dumnezeu este cel care ne va ridica. Daca �nduram toata
suferinta asta ?i continuam sa ram�nem evrei, atunci,
�ntr- o buna zi, evreii se vor transforma din damnati �n
exemple. Cine ?tie, poate credinta noastra va �nvata toata
lumea ?i, astfel, toate popoarele ce este bine, ?i de aceea,
numai de aceea trebuie sa suferim. Noi nu vom putea
deveni niciodata doar neerlandezi sau doar englezi sau
doar orice alta natie, noi vom ram�ne �ntotdeauna ?i
evrei, noi va trebui sa ram�nem evrei. Dar noi ?i vrem sa
ram�nem evrei. Curaj! Sa fim �n continuare con?tienti de
sarcina noastra ?i sa nu ne pl�ngem, vom fi salvati, Dumnezeu
n- a abandonat niciodata poporul nostru; prin toate
veacurile, evreii au supravietuit, prin toate veacurile au
trebuit sa sufere, dar prin toate veacurile s- au ?i �ntarit.
Cei slabi vor cadea, iar cei tari vor ram�ne ?i nu vor pieri!
�n noaptea asta am ?tiut, de fapt, ca trebuia sa mor.
Am a?teptat sa vina politia, eram pregatita, pregatita ca
soldatii pe c�mpul de lupta. Voiam sa ma jertfesc pentru
patrie, dar acum, acum ca am scapat teafara, acum prima
mea dorinta pentru dupa razboi este sa devin neerlandeza!
�i iubesc pe neerlandezi, iubesc tara noastra, iubesc
limba ?i vreau sa muncesc aici. ?i chiar daca trebuie sa- i
scriu �nse?i reginei, nu voi renunta p�na nu- mi ating
scopul!
Devin tot mai independenta de parintii mei. A?a
t�nara cum sunt, am mai multa pofta de viata, un simt
al dreptatii mai sigur ?i mai pur dec�t mama. ?tiu ce
300
vreau, am un scop, am o opinie, am o credinta ?i o iubire.
Lasati- ma sa fiu eu �nsami, ?i- atunci sunt fericita. ?tiu ca
sunt o femeie, o femeie cu forta interioara ?i mult curaj!
Daca Dumnezeu ma lasa sa traiesc, voi ajunge mai
departe dec�t a ajuns mama vreodata, nu voi ram�ne lipsita
de importanta, voi pleca �n lume ?i voi munci pentru
oameni!
Acum ?tiu ca bucuria ?i curajul sunt lucruri absolut
indispensabile!
A ta, Anne M. Frank
VINERI, 14 APRILIE 1944
Draga Kitty,
Atmosfera de- aici este �nca foarte tensionata. Pim a
ajuns la punctul de fierbere, doamna Van Daan zace
raci ta �n pat ?i bombane, domnul Van Daan, ramas
fara tigari, e palid, Dussel, care a renuntat la o buna
parte din confortul lui, are de facut observatii etc. Momentan,
n- avem noroc. Veceul curge ?i robinetul se �nv�rte?te
�n gol. Cum avem numeroase relatii, am�ndoua
vor fi repa rate repede.
Uneori sunt sentimentala, ?tii asta, dar� aici, uneori,
mai este loc ?i pentru sentimente. C�nd Peter ?i cu mine,
tin�ndu- ne pe dupa umar, stam str�ns lipiti unul de altul
pe o lada tare de lemn, �ntr- o harababura ?i- un praf de
nedescris, el tin�nd o ?uvita din parul meu �n m�na, c�nd
afara pasarile ciripesc �n triluri, c�nd vezi copacii �nverzindu-
se, c�nd soarele te- ademene?te sa ie?i afara, c�nd
301
cerul este a?a de albastru, o, atunci, atunci vreau a?a de
multe lucruri!
Aici nu vezi dec�t fete nemultumite ?i morocanoase,
nu auzi dec�t suspine ?i pl�nsete �nabu?ite, de parca
dintr- odata viata ne- ar fi devenit un calvar. �n realitate,
daca lucrurile stau a?a, asta nu- i dec�t vina noastra. Aici,
�n Anexa, nimeni nu da un bun exemplu, aici fiecare trebuie
sa decida cum face ca sa- ?i potoleasca toanele!
De s- ar termina odata! Auzim asta �n fiecare zi.
Prin speranta ?i munca, prin curaj ?i iubire,
Ma tin dreapta ?i tare ?i- mi strunesc a mea fire!
Sunt sigura, Kit, ca astazi m- am cam ticnit ?i nu ?tiu
totu?i de ce. Totul este amestecat, fara legatura, ?i uneori
am mari �ndoieli ca mai t�rziu va fi cineva interesat de
flecareala mea. �Confesiunile unei ratu?te ur�te� va fi titlul
tuturor acestor baliverne. Domnul Bolkestein ?i domnul
Gerbrandy1 n- or sa fie cu siguranta prea interesati de jurnalul
meu.
A ta, Anne M. Frank
S�MBATA, 15 APRILIE 1944
Scumpa Kitty,
�Spaimele se tin lant. C�nd se vor termina toate
astea?� Chiar ca- i momentul sa ne �ntrebam. �nchipuie- ti
ce ni s- a mai �nt�mplat: Peter a uitat sa deschida zavorul
302
1. Membri ai guvernului neerlandez �n exil la Londra (�ntre
1940 si 1945). Pieter Sjoerds Gerbrandy a fost premier, iar Gerrit
Bolkestein ministru al educatiei.
de la u?a. Consecinta a fost ca Kugler ?i muncitorii n- au
putut sa intre. Kugler s- a dus la Keg ?i a spart geamul de
la bucatarie. Ferestrele noastre erau deschise ?i cei de la Keg
au vazut ?i asta. Oare ce ?i- or fi zic�nd? ?i Van Maaren?
Kugler este furios. Lui i se repro?eaza ca nu lasa sa se
schimbe nimic la u?i, ?i uite ce prostie facem! Peter ?i- a
ie?it cu totul din fire. C�nd mama a spus la masa ca ea �l
compatime?te cel mai mult pe el, Peter a fost c�t pe ce sa
izbucneasca �n pl�ns. Este la fel de bine vina noastra, a
tuturor, caci noi ?i domnul Van Daan �ntrebam aproape
�n fiecare zi daca zavorul este deschis. Poate reu?esc numaidec�t
sa- l consolez putin. C�t a? vrea sa- l ajut!
Iata �nca vreo c�teva destainuiri despre viata din Anexa
�n ultimele saptam�ni:
S�mbata trecuta s- a �mbolnavit brusc Moffi; era
foarte abatut ?i �i curgeau bale. Miep l- a luat, l- a �nfa?urat
�ntr- o c�rpa, l- a bagat �ntr- o saco?a de piata ?i l- a dus la
clinica pentru c�ini ?i pisici. Veterinarul i- a dat o potiune,
fiindca Moffi avea ceva la intestine. Peter i- a dat
de c�teva ori din acea potiune, �nsa cur�nd dupa asta
Moffi nu s- a mai aratat, umbl�nd pe- afara zi ?i noapte
ca sa- ?i �nt�lneasca draguta, desigur. Dar acum are nasul
umflat ?i sc�nce?te daca pui m�na pe el. Probabil ca a �ncasat
vreo lovitura pe unde voia sa ?terpeleasca ceva.
Mouschi a trecut pret de c�teva zile printr- un fel de
schimbare de voce. Tocmai c�nd am vrut s- o trimitem
?i pe ea la doctor, ?i- a revenit aproape de tot.
�n prezent, fereastra de la mansarda noastra ram�ne
noaptea �ntredeschisa. Seara, Peter ?i cu mine mai stam
deseori sus.
Gratie unei solutii de lipit ?i a vopselei de ulei, closetul
nostru poate fi reparat rapid. ?i robinetul defect a
fost �nlocuit.
303
Din fericire, starea de sanatate a domnului Kleiman
se amelioreaza din nou. Cur�nd va merge la un specialist.
Sa speram ca nu trebuie operat la stomac.
Luna asta am primit opt cartele alimentare. Din nefe -
ricire, pentru primele doua saptam�ni am primit �n
schimbul tichetelor doar legume uscate, �n loc de ovaz
?i arpaca?. Ultima noastra delicatesa este picalilly. Daca
ai ghinion, nu gase?ti �n borcan dec�t castraveti ?i un pic
de sos de mu?tar. Verdeturile lipsesc. Salata �nainte ?i
salata dupa. Mesele noastre constau doar din cartofi ?i
sos din plic.
Ru?ii au cucerit mai bine de jumatate din Crimeea.
La Cassino, englezii nu �nainteaza. Sa ne bizuim pe fortificatia
vestica. Bombardamentele sunt numeroase ?i
incre dibil de grele. La Haga, Oficiul neerlandez central
de stare civila a fost atacat de un bombardier. Toti neerlandezii
vor primi carti de identitate noi.
Destul pentru azi.
A ta, Anne M. Frank
DUMINICA, 16 APRILIE 1944
Scumpa Kitty,
Retine ziua de ieri, caci este o data foarte importanta
�n viata mea. Nu e important pentru orice fata momentul
�n care este sarutata pentru prima oara? Ei bine, ?i
pentru mine e la fel de important. Sarutul lui Bram pe
obrazul meu drept nu intra la socoteala, nici faptul ca
Woudstra mi- a sarutat m�na dreapta. Cum am ajuns
a?a, dintr- odata, la sarutul asta? Pai o sa- ti povestesc.
304
Ieri- seara la opt stateam cu Peter pe canapeaua lui.
N- a durat mult ?i ?i- a petrecut bratul pe dupa umarul
meu (fiind s�mbata, nu purta salopeta). �Hai sa ne dam
un pic mai �ncolo, i- am spus, ca sa nu ma lovesc cu capul
de dulapior.�
El s- a tras p�na foarte aproape de colt, eu mi- am petre -
cut bratul pe sub bratul lui, cu care ma tinea pe dupa
umeri, ?i- atunci aproape ca m- a sufocat. Am stat noi de
mai multe ori a?a, dar niciodata at�t de aproape unul de
altul. M- a str�ns tare la piept, pieptul mi s- a lipit de- al lui,
inima �mi batea deja mai repede, �nsa asta n- a fost tot. N- a
fost mul?umit p�na nu mi- am culcat capul pe umarul lui,
iar el ?i- a culcat capul pe al meu. C�nd, dupa vreo cinci
minute, m- am ridicat iara?i c�t de c�t �n capul oaselor,
mi- a luat capul �n m�ini numaidec�t ?i l- a tras din nou
spre el. O, a fost minunat! Nu puteam sa vorbesc, placerea
era prea mare; m- a m�ng�iat putin cam st�ngaci pe obraz
?i pe brat, ?i- a facut de lucru cu buclele mele ?i, aproape
tot timpul, capetele noastre au ramas lipite.
Kitty, nu pot sa- ti descriu senzatia care m- a strabatut
�n acele clipe. Am fost extrem de fericita, ?i cred ca ?i el.
La opt ?i jumatate ne- am ridicat de pe canapea. C�t
timp Peter ?i- a pus teni?ii ca sa faca mai putin zgomot
la al doilea rond al lui prin imobil, eu am ramas �n picioare
l�nga el. Nu ?tiu cum de- am facut deodata mi?carea
potri vita ?i, �nainte de- a merge am�ndoi jos, el m- a
saru tat pe par, jumatate pe obrazul st�ng, jumatate pe
ureche. Am cobor�t �n fuga, fara sa �ntorc capul, iar
acum a?tept cu multa nerabdare ziua de azi.
Duminica dimineata, putin �nainte de ora 11.
A ta, Anne M. Frank
305
LUNI, 17 APRILIE 1944
Draga Kitty,
Crezi ca tata ?i mama ar fi de- acord sa ma sarut cu un
baiat pe o canapea? Un baiat de ?aptesprezece ani ?i juma -
tate ?i o fata de aproape cincisprezece? De fapt cred ca
nu, dar �n chestiunea asta nu ma pot bizui dec�t pe mine
�nsami. Simt at�ta lini?te, at�ta siguranta c�nd sunt �n
bratele lui ?i visez, e a?a de palpitant sa- i simt obrazul lipit
de- al meu, e a?a de minunat sa ?tiu ca cineva ma a?teapta.
Dar � caci exista ?i un �dar� � se va opri Peter aici? Bine -
�nteles, nu i- am uitat promisiunea, dar� e baiat!
?tiu foarte bine ca sunt foarte precoce. �nca n- am
cinci sprezece ani ?i sunt deja a?a de independenta. Pentru
altii, asta- i un pic mai greu de �nteles. Sunt aproape sigura
ca Margot n- ar saruta niciodata un baiat fara sa se puna
?i problema logodnei sau a casatoriei. Nici eu, nici Peter
nu avem asemenea planuri. Cu siguranta, nici mama nu
a atins vreun barbat �nainte de a- l cunoa?te pe tata. Ce- ar
zice prietenele mele sau Jacque daca ar ?ti ca am fost �n
bratele lui Peter, cu inima pe pieptul lui, cu capul pe
umarul lui, cu capul ?i fata lui str�ns lipite de capul meu!
O, Anne, ce scandalos! Mie chiar nu mi se pare scandalos.
Suntem �nchi?i aici, rupti de lume, traim �n frica
?i nelini?te, mai ales �n ultima vreme. De ce sa stam departe
unul de altul noi, care ne iubim? De ce sa nu ne
sarutam �n vremuri ca astea? De ce sa a?teptam sa ajungem
la v�rsta potrivita? De ce sa punem at�tea �ntrebari?
Am decis sa am singura grija de mine. El n- ar dori
niciodata sa- mi provoace tristete sau durere. De ce n- a?
face ce- mi dicteaza inima ?i ne face pe am�ndoi fericiti?
?i totu?i cred, Kitty, ca- ti dai seama un pic de �ndoielile
mele. Cred ca sinceritatea mea este cea care se revolta
306
�mpotriva umblatului pe ?est. Nu crezi ca ar fi de datoria
mea sa- i spun tatei ce fac? Crezi ca secretul nostru trebuie
sa ajunga la urechile unei terte persoane? S- ar pierde o
buna parte din ce este frumos. A? capata astfel mai multa
lini?te launtrica? Am sa vorbesc cu el despre toate astea.
O, da, vreau sa vorbesc cu el despre at�tea lucruri,
caci pentru mine n- are nici un rost sa stam doar sa ne
dezmierdam. Ca sa ne �mparta?im unul altuia g�ndurile,
avem nevoie de multa �ncredere, dar, con?tienti de
aceasta �ncredere, vom deveni am�ndoi cu siguranta mai
puternici.
A ta, Anne M. Frank
P.S. Ieri- dimineata am fost iara?i �n picioare la ora
?ase fiindca �ntreaga familie a auzit din nou zgomote suspecte,
ca ?i cum ar fi intrat hotii. Poate ca de data asta
victima a fost unul dintre vecinii no?tri. C�nd am controlat
u?ile la ora ?apte, am vazut ca, din fericire, erau
�nchise ermetic!
MARTI, 18 APRILIE 1944
Draga Kitty,
Aici, totul e bine. Ieri- seara a venit iara?i t�mplarul ?i
a �nceput sa �n?urubeze placi metalice pe panourile u?ilor.
Tata tocmai a spus ca el e sigur ca mai �nainte de 20
mai se vor desfa?ura operatiuni de foarte mare anvergura
at�t �n Rusia ?i Italia, c�t ?i �n Vest. Pe masura ce trece
timpul, �mi vine �nsa din ce �n ce mai greu sa- mi �nchipui
ca vom ie?i din situatia actuala.
Ieri, Peter ?i cu mine am reu?it �n sf�r?it sa purtam discutia
pe care o am�naseram cel putin zece zile. Eu i- am
307
explicat totul despre fete, nefiindu- mi teama sa intru �n
detaliile cele mai intime. Mi s- a parut oarecum amuzant
ca el credea ca �n ilustratii deschizatura femeii este pur ?i
simplu omisa. Nu putea deci sa- ?i imagineze ca se afla
chiar �ntre picioare. Seara s- a terminat cu un sarut, putin
pe l�nga gura. �ntr- adevar, e o senzatie minunata!
Poate ca odata o sa iau sus cu mine caietul cu fraze frumoase,
ca �n sf�r?it sa aprofundez un pic lucrurile. Pentru
mine nu- i mul?umitor doar sa stam zi de zi unul �n bratele
celuilalt ?i mi- a? dori a?a de mult ca el sa simta la fel.
Dupa iarna noastra schimbatoare, avem iara?i o prima -
vara superba. Aprilie e cu adevarat minunat, nici prea
cald ?i nici prea rece, cu c�te o ploicica din c�nd �n c�nd.
Castanul nostru este deja destul de verde, iar ici ?i colo
se vad chiar mici ciorchini de flori.
S�mbata, Bep ne- a rasfatat cu patru buchete de flori,
trei de narcise ?i unul de zambile, ultimul pentru mine.
Domnul Kugler ne aprovizioneaza din ce �n ce mai bine
cu ziare.
Trebuie sa lucrez la algebra, Kitty! La revedere!
A ta, Anne M. Frank
MIERCURI, 19 APRILIE 1944
Odorul meu,
(Asta- i titlul unui film cu Dorit Kreysler, Ida W�st
?i Harald Paulsen.)
Ce- i mai frumos pe lume dec�t sa stai la o fereastra
deschisa ?i sa prive?ti natura de- afara, sa asculti pasarelele
ciripind, sa simti soarele pe obraji ?i sa tii �n brate un
baiat dragut? Ce sentiment de lini?te ?i siguranta am
308
c�nd �i simt bratul �nlantuit �n jurul meu, �l ?tiu aproape
?i totu?i tac; nu poate fi rau, caci lini?tea asta �mi face
bine. O, de n- ar fi niciodata tulburata, nici macar de
Mouschi!
A ta, Anne M. Frank
VINERI, 21 APRILIE 1944
Scumpa Kitty,
Ieri dupa- amiaza am zacut �n pat fiindca m- a durut
�n g�t, dar cum m- am plictisit chiar din prima zi ?i n- am
avut nici febra, astazi m- am sculat iara?i. Durerea aproape
ca a ?i verschwunden1.
A?a cum probabil ai aflat deja, F�hrerul nostru a �mpli -
nit ieri cincizeci ?i cinci de ani. Astazi e a optsprezecea
aniversare a Altetei Sale Regale, printesa mo?tenitoare Elisabeta
de York. La BBC s- a transmis ca n- a fost declarata
�nca majora, cum se �nt�mpla �ndeob?te la printese. Ne- am
�ntrebat carui print �i va fi data �n casatorie aceasta frumusete,
�nsa n- am reu?it sa gasim nici unul potrivit. Poate
ca sora ei, printesa Margaret Rose, va reu?i sa puna m�na
pe printul mo?tenitor Baudouin al Belgiei!
Aici dam dintr- un necaz �ntr- altul. Abia am ferecat
bine u?ile de la intrare, ca Van Maaren ?i- a facut din nou
aparitia. Dupa toate probabilitatile, el este cel care a furat
amidon ?i vrea acum sa dea vina pe Bep. Se �ntelege ca
Anexa este din nou �n fierbere. Bep s- a facut foc ?i para.
Poate ca acum Kugler va pune pe cineva sa- l urmareasca
pe insul asta decazut.
309
1. Disparut (germ.).
Azi- dimineata a fost aici domnul din Beethovenstraat
care trebuia sa faca estimarea. Vrea sa ne dea 400 de guldeni
pe cufar. ?i celelalte oferte ni se par prea mici.
Am de g�nd sa �ntreb la De Prins1 daca vor sa- mi
publi ce un basm, bine�nteles sub pseudonim. Dar cum
basmele mele sunt �nca prea lungi, nu cred ca am multe
?anse de reu?ita.
Pe data viitoare, darling!
A ta, Anne M. Frank
MARTI, 25 APRILIE 1944
Draga Kitty,
Cam de vreo zece zile, Dussel iar nu mai vorbe?te cu
Van Daan, ?i asta doar pentru ca, dupa spargere, au fost
luate o sumedenie de noi masuri de securitate. Una dintre
ele a fost aceea ca el nu mai are voie seara sa mearga
jos. �n fiecare seara la noua ?i jumatate, Peter face ultimul
rond �mpreuna cu domnul Van Daan, iar apoi nimeni
nu mai are voie sa coboare. Dupa ora opt seara nu se mai
trage apa la closet, la fel ?i dupa opt dimineata. Dimineata,
ferestrele nu se deschid dec�t dupa ce s- a aprins
lumina �n biroul lui Kugler, iar seara nu se mai pun bete
�ntre ele ca sa ram�na �ntredeschise. Aceasta ultima
masu ra a provocat �mbufnarea lui Dussel. Pretinde ca
Van Daan s- a rastit la el, dar pentru asta doar el e vinovat.
Zice ca ar putea sa traiasca mai degraba fara m�ncare
dec�t fara aer ?i ca trebuie gasita totu?i o metoda pentru
a deschide ferestrele.
310
1. Numele unei reviste.
�O sa vorbesc cu domnul Kugler�, mi- a spus. I- am
raspuns ca asemenea lucruri nu s- au decis niciodata cu
domnul Kugler, ci �n comun.
�Totul se face aici pe la spatele meu. Atunci o sa vorbesc
cu tatal tau.�
S�mbata dupa- amiaza ?i duminica, el nu mai are voie
sa mearga nici �n biroul lui Kugler, fiindca ?eful de la
Keg l- ar putea auzi daca s- ar �nt�mpla sa vina. ?i totu?i
Dussel s- a dus imediat sa se a?eze acolo. Van Daan s- a
�nfuriat, ?i tata a cobor�t sa- i spuna. Bine�nteles ca el a
gasit iar nu ?tiu ce pretext, dar de data asta nu i- a mai
mers nici macar cu tata. Tata vorbe?te acum c�t se poate
de putin cu el, caci Dussel l- a jignit. �n ce fel nu ?tiu,
nimeni dintre noi nu ?tie, dar trebuie sa fie ceva grav.
?i saptam�na viitoare jegu� asta nenorocit �?i mai sarbatore?te
?i ziua de na?tere. Sa fie ziua ta, sa nu deschizi
gura, sa stai bosumflat ?i sa prime?ti cadouri, cum se potri -
vesc toate astea?
Starea sanatatii domnului Voskuijl se �nrautate?te
rapid; de mai bine de zece zile, are febra de aproape 40�.
Doctorul considera ca starea lui e disperata. Cancerul a
trecut la plam�ni, cred ei. Bietul om, am vrea a?a de mult
sa- l ajutam, dar aici numai Dumnezeu mai poate ajuta!
Am scris o istorioara frumoasa. Se nume?te �Blurry
exploratorul� ?i a fost foarte pe gustul celor trei care au
ascultat- o.
Sunt �n continuare foarte racita ?i i- am contaminat at�t
pe Margot, c�t ?i pe mama ?i pe tata. De nu s- ar molipsi
?i Peter! A insistat sa- l sarut ?i m- a numit Eldorado al sau.
Nici chiar a?a, nebunelule! Dar oricum e un scump!
A ta, Anne M. Frank
311
JOI, 27 APRILIE 1944
Draga Kitty,
Azi- dimineata, doamna Van Daan a fost �ntr- o dispozitie
proasta; n- a facut altceva dec�t sa se pl�nga, mai
�nt�i de raceala, apoi ca n- are bomboane de tuse, ca nu
mai suporta sa- ?i tot sufle nasul. Apoi ca nu straluce?te
soarele, ca nu are loc debarcarea, ca nu putem sa ne
uitam pe fereastra etc. etc. Am r�s de ea de ne- am prapadit.
P�na la urma, n- a fost totu?i chiar a?a de rau, de
vreme ce a r�s ?i ea cu noi.
Reteta pentru budinca noastra de cartofi, modificata
din lipsa de ceapa: se iau cartofi curatati, se trec printr- un
aparat de zdrobit legumele, se adauga putina faina uscata
din ratia de la guvern ?i sare. Se ung tavile de copt cu
parafina sau stearina, se pune compozitia doua ore ?i jumatate
la cuptor. Se man�nca cu compot stricat de fragi.
(Lipsa ceapa, la fel grasime pentru tavi ?i aluat!)
�n acest moment citesc cartea �mparatul Carol Quintul,
scrisa de un profesor universitar din G�ttingen. A
lucrat patruzeci de ani la ea. �n cinci zile am citit cincizeci
de pagini, mai mult nu se poate. Cartea are 598 de
pagini; poti sa faci socoteala c�t timp o sa- mi ia, iar apoi
volumul al doilea! Dar� foarte interesant!
C�te nu face o ?colarita �ntr- o singura zi! Uita- te la
mine! Mai �nt�i am tradus din olandeza �n engleza un
pasaj despre ultima batalie a lui Nelson. Apoi am studiat
continuarea razboiului norvegian (1700�1721), citind
despre Petru cel Mare, Carol al XII- lea, August cel Puter -
nic, Stanislaus Lescinsky, Mazeppa, Von G�rtz, Brandenburg,
Pomerania Occidentala, Pomerania Orientala ?i
Danemarca, plus datele respective. Dupa care am ateri zat
�n Brazilia, am citit despre tutunul din Bahia, abundenta
312
de cafea, milionul ?i jumatate de locuitori din Rio de
Jane iro, despre Pernambuco ?i S�o Paulo, fara a uita de
fluviul Amazoanelor. Despre negri, mulatri, meti?i, albi,
cei mai mult de 50% analfabeti ?i malarie. Fiindca mi- a
mai ramas un pic de timp, am parcurs repede ?i un arbore
genealogic: Jan cel Batr�n, Wilhelm Ludwig, Ernst
Casimir I, Heinrich Casimir I, p�na la mica Margriet
Franciska (nascuta �n 1943 la Ottawa).
Ora douasprezece: la mansarda, am continuat cu �nva -
tatul, citind despre decani, preoti, pastori, papi ?i� Uf!
P�na la ora unu.
Dupa ora doua, sarmanul copil (hm, hm) s- a apucat
iara?i de treaba. A venit r�ndul catarinienilor ?i platirinienilor.
Kitty, ia spune- mi repede c�te degete la picioare
are un hipopotam!
Apoi urmeaza Biblia, arca lui Noe, Sem, Ham ?i Iafet.
Dupa aceea Carol Quintul. La Peter, Colonelul de
Thack eray �n engleza. Ascultat cuvinte frantuze?ti, iar
apoi comparat Mississippi cu Missouri!
Destul pentru azi! Cu bine!
A ta, Anne M. Frank
VINERI, 28 APRILIE 1944
Draga Kitty,
N- am uitat niciodata visul cu Peter Schiff (vezi �nceputul
lui ianuarie). C�nd ma g�ndesc la el, mai simt ?i
astazi obrazul lui lipit de al meu, cu acea senzatie minunata
care facea ca totul sa fie bine. Am avut uneori ?i cu
Peter de- aici senzatia asta, dar niciodata at�t de pregnant,
p�na c�nd� ieri- seara ne- am a?ezat ca de obicei pe
313
canapea, unul �n bratele celuilalt. Atunci Anne cea obi?nuita
a disparut dintr- odata ?i �n locul ei a aparut o a
doua Anne, care nu este exuberanta ?i amuzanta, ci vrea
doar sa iubeasca ?i sa fie tandra.
Stateam lipita de el ?i simteam emotia cople?indu- ma.
Mi- au t�?nit lacrimi din ochi, cea din st�nga a cazut pe
salopeta lui, cea din dreapta mi s- a prelins pe l�nga nas
?i a cazut tot pe salopeta lui. Oare sa fi observat? Nici un
gest de- al lui nu trada asta. Oare simte ?i el la fel ca mine?
N- a scos aproape nici o vorba. Oare ?tie ca are doua
Anne �n fata lui? Toate astea sunt �ntrebari fara raspuns.
La opt ?i jumatate m- am ridicat ?i m- am dus la fereastra.
Acolo ne despartim �ntotdeauna. Tremuram �nca,
eram �nca Anne numarul doi, el s- a apropiat de mine, eu
mi- am petrecut bratele pe dupa g�tul lui ?i i- am dat un
sarut pe obra zul st�ng. Tocmai voiam sa trec ?i la dreptul,
c�nd gura mea a �nt�lnit- o pe- a lui, ?i- atunci ne- am lipit
buzele. Ametiti, ne- am lipit unul de altul, �nca o data ?i
�nca o data, pentru a nu mai �nceta, o, niciodata!
Peter are nevoie de tandrete. Pentru prima oara �n
viata lui a descoperit o fata, pentru prima oara a vazut
ca ?i cele mai agasante fete au o viata interioara ?i o inima
?i ca se schimba numaidec�t ce ram�i singur cu ele. Pentru
prima oara �n viata lui, ?i- a daruit prietenia ?i s- a
daruit pe sine; n- a avut p�na acum niciodata un prieten
sau o prietena. Acum ne- am gasit unul pe altul. Nici eu
nu l- am cunoscut, n- am avut niciodata nici un confident,
?i iata unde am ajuns�
Iara?i �ntrebarea care nu- mi da pace: �E bine? E bine
ca cedez a?a de repede, ca sunt at�t de pasionata, la fel
314
de pasionata ?i plina de dorinte ca ?i Peter? Am voie eu,
o fata, sa ma pierd cu firea?�
La asta nu exista dec�t un raspuns: �Mi- e a?a de dor�
?i de- at�t de mult timp. Sunt a?a de singura, ?i- acum
mi- am aflat consolarea!�
Dimineata suntem normali, dupa- amiaza tot cam a?a,
cu unele exceptii, dar seara dorinta de peste zi, fericirea ?i
deliciile tuturor datilor precedente redevin vii ?i nu mai
facem altceva dec�t sa ne g�ndim unul la celalalt. �n fiecare
seara, dupa ultimul sarut, a? vrea sa fug, sa nu ma mai uit
�n ochii lui, sa fug, sa fug �n �ntuneric ?i sa fiu singura!
?i ce ma a?teapta dupa ce am cobor�t cele paisprezece
trepte? Lumina din plin, �ntrebari ici ?i r�sete colea. Trebuie
sa reactionez ?i sa nu las sa se vada nimic.
Inima mea este �nca prea ginga?a pentru a trece numai -
dec�t peste un ?oc precum cel de ieri- seara. Anne cea
bl�nda vine prea rar ?i, de aceea, nu se lasa imediat data
pe u?a afara. Peter mi- a atins profund inima, cum nu mi
s- a mai �nt�mplat niciodata �n via?a, �n afara de ce- am
avut parte �n vis! Peter m- a tulburat, m- a �ntors pe dos.
Nu- i normal pentru orice om ca, dupa aceea, sa aiba
nevoie de lini?te pentru a- ?i reveni suflete?te? O, Peter,
ce- ai facut cu mine? Ce vrei de la mine?
Unde o s- ajungem? O, acum o �nteleg pe Bep, acum,
acum, c�nd trec prin asta, �i �nteleg �ndoielile. Daca a? fi
mai mare ?i el ar vrea sa se casatoreasca cu mine, ce raspuns
a? da atunci? Anne, fii sincera! N- ai putea sa te casa -
tore?ti cu el, dar ?i sa renunti ?i- ar fi a?a de greu. Peter
n- are �nca destul caracter, destula vointa, destul curaj ?i
destula forta. E �nca un copil, nu- i mai matur dec�t mine
315
�ntr- ale sufletului; nu vrea dec�t lini?te ?i fericire. Chiar
n- am dec�t paisprezece ani? Chiar mai sunt �nca o ?colarita
nat�nga? Chiar sunt �nca at�t de nepriceputa �n
toate? Am mai multa experienta dec�t ceilalti, am trecut
prin lucruri pe care aproape nimeni altcineva de v�rsta
mea nu le cunoa?te.
Mi- e teama de mine �nsami, mi- e teama ca, �n dorinta
mea, sa nu ma daruiesc prea repede. Cum ar putea mai
t�rziu sa mearga bine cu alti baieti? O, este a?a de greu,
�ntotdeauna exista inima ?i ratiunea, fiecare trebuie sa
vorbeasca la timpul sau. Dar sunt eu sigura ca am ales
bine momentul?
A ta, Anne M. Frank
MARTI, 2 MAI 1944
Draga Kitty,
S�mbata seara l- am �ntrebat pe Peter daca el crede ca
trebuie sa- i spun tatei ceva despre noi. Dupa ce a oscilat
putin, a zis ca da. M- am bucurat: asta dovede?te calitatea
sentimentelor lui. Imediat dupa ce am cobor�t, m- am
dus cu tata sa iau apa. Pe scara, i- am spus: �Tata, �ntelegi
fara �ndoiala ca atunci c�nd Peter ?i cu mine suntem �mpreuna
nu stam la un metru unul de altul. Vezi ceva rau
�n asta?� Tata n- a raspuns numaidec�t, apoi a spus: �Nu,
Anne, nu vad nimic rau �n asta. Dar aici, �n spatiul asta
restr�ns, trebuie sa fii prudenta, Anne.� A mai spus ceva
�n acela?i spirit, apoi ne- am dus sus.
Duminica dimineata m- a chemat la el ?i mi- a spus:
�M- am mai g�ndit o data la �ntrebarea ta. (Mi se facuse
deja frica!) La drept vorbind, aici, �n Anexa, asta nu- i un
316
lucru a?a de bun. Am crezut ca �ntre voi nu- i dec�t cama -
raderie. Peter e �ndragostit?�
�Nici vorba�, am raspuns.
�?tii ca va �nteleg bine. Dar trebuie sa fii retinuta. Nu
te mai duce a?a de des sus, nu- l �ncuraja inutil. �n chestiuni
din astea, barbatul e �ntotdeauna elementul activ, femeia
�l poate opri. Afara, �n libertate, e cu totul altceva. Mai vezi
?i alti baieti ?i alte fete, poti sa mai ie?i din c�nd �n c�nd, sa
faci sport ?i tot felul de alte lucruri, pe c�nd aici nu poti
pleca atunci c�nd vrei. Va vedeti �n fiecare ora, de fapt tot
timpul. Fii prudenta, Anne, ?i n- o lua prea �n serios.�
�Nu fac asta, tata, iar Peter este bine-crescut. E un
baiat dragut.�
�Da, �nsa n- are un caracter puternic. Poate fi influentat
u?or ?i �n bine, dar ?i �n rau. Sper pentru el ca va
ram�ne bun, caci are un fond bun!�
Am mai vorbit putin ?i am stabilit ca tata sa vorbeasca
?i cu el.
Duminica dupa- amiaza, �n aripa din fata a mansardei,
el m- a �ntrebat: �Ia zi, Anne, ai vorbit cu tatal tau?�
�Da�, i- am spus. �O sa- ti povestesc. Tata nu vede
nimic rau �n asta, �nsa spune ca aici, cum suntem a?a de
�nghesuiti, pot aparea u?or conflicte.�
�Dar am stabilit ca nu ne vom certa. Am de g�nd sa
ma tin de cuv�nt.�
�?i eu, Peter. Dar tata nu era la curent cu ce se �nt�mpla
�ntre noi, el credea ca- i vorba doar de o simpla cama -
raderie. Crezi ca asta- i cu putinta?�
�Sigur ca da. Dar tu?�
�?i eu. I- am spus ?i tatei ca am �ncredere �n tine.
Peter, am �n tine tot at�ta �ncredere c�ta am �n tata ?i
cred ca meriti asta. Nu- i a?a?�
317
�Sper.� Era foarte �ncurcat ?i s- a �nro?it.
�Cred �n tine, Peter�, am continuat. �Cred ca ai un
caracter bun ?i ca o sa realizezi multe pe lumea asta.�
Apoi am vorbit despre alte lucruri. Mai t�rziu, am
adaugat: �Daca ie?im de- aici, ?tiu bine ca n- o sa- ti mai
pese de mine!�
El s- a inflamat. �Nu- i adevarat, Anne! Nu, n- ai voie
sa g�nde?ti asta despre mine!�
Apoi am fost chemati.
Tata a vorbit cu el � mi- a spus asta luni. �Tatal tau
crede ca aceasta camaraderie s- ar putea transforma c�ndva
�n iubire�, a zis el. �Dar i- am spus ca o sa ne stap�nim.�
Tata vrea acum sa nu mai merg a?a de des sus, �nsa
eu nu vreau asta. Nu doar pentru ca �mi place sa fiu cu
Peter, dar i- am ?i spus ca am �ncredere �n el. Vreau sa- i
dovedesc �ncrederea mea ?i nu pot face asta daca, din
ne�n credere, ram�n jos.
Nu, ma duc sus!
�ntre timp, drama lui Dussel s- a consumat. S�mbata
seara, la masa, ?i- a prezentat scuzele �n fraze neerlandeze
frumos ticluite. Van Daan ?i- a recapatat numaidec�t
amabilitatea. Cu siguranta, Dussel ?i- a petrecut toata
ziua �nva?�ndu- ?i lectia.
Duminica, ziua lui de na?tere, a trecut �n lini?te. De
la noi a primit �n dar o sticla de vin bun din 1919, de la
sotii Van Daan (care acum au putut sa- i ofere cadoul
lor) un borcan de picalilly ?i un pachetel de lame de ras,
de la Kugler o oala de limonada, de la Miep o carte
(Martijntje) ?i de la Bep o mica planta. El ne- a daruit
fiecaruia c�te un ou.
A ta, Anne M. Frank
318
MIERCURI, 3 MAI 1944
Draga Kitty,
Mai �nt�i, scurt de tot, noutatile saptam�nii! Politica
este �n concediu. Nu- i nimic, dar absolut nimic de semnalat.
Treptat, am ajuns ?i eu sa cred ca debarcarea se
apropie. Nu- i pot lasa totu?i pe ru?i sa rezolve singuri
totul! De altfel, nici ei nu fac nimic acum.
Domnul Kleiman este iara?i �n fiecare zi la birou. A
facut rost de arcuri noi pentru canapeaua lui Peter, a?a ca
Peter trebuie sa se apuce acum de tapitat. N- are abso lut
nici un chef de asta, ceea ce- i de �nteles. Kleiman a facut
rost ?i de prafuri de dat pe pisici �mpotriva puricilor.
Ti- am spus deja ca Moffi nu mai e? De joia trecuta a
disparut fara urma. A ajuns desigur de mult �n cerul pisi -
cilor, �n vreme ce vreun iubitor de animale �?i prepara
din ea un copanel gustos. Poate ca o fata cu bani o sa
poarte o caciula facuta din blana ei. Pe Peter chestia asta
l- a �ntristat foarte tare.
De doua saptam�ni, s�mbata m�ncam de pr�nz la unsprezece
?i jumatate; dimineata a trebuit deci sa rezistam
cu o cea?ca de terci de ovaz. �ncep�nd de m�ine, va fi a?a
�n fiecare zi � asta pentru a economisi o masa. �n continuare
se face rost foarte greu de legume verzi. Astazi la
pr�nz am m�ncat salata stricata �nabu?ita. Salata, spanac
?i salata �nabu?ita, nimic altceva. La care se adauga cartofi
stricati, deci o combinatie delicioasa!
De mai bine de doua luni nu- mi venise ciclul. Mi- a
venit, �n sf�r?it, duminica. �n ciuda neplacerilor ?i a disconfortului,
ma bucur totu?i foarte tare ca nu m- a facut
s- a?tept ?i mai mult.
A?a cum, desigur, poti sa- ti �nchipui foarte bine, aici
se pune deseori cu disperare �ntrebarea: �La ce folose?te,
319
o, la ce folose?te acum razboiul asta? De ce nu pot trai
oamenii �n pace unii cu altii? De ce trebuie pustiit totul?�
�ntrebarea asta e de �nteles, �nsa nimeni n- a gasit p�na
acum un raspuns multumitor. Da, de ce se fabrica �n
Anglia avioane din ce �n ce mai mari, bombe din ce �n
ce mai grele ?i �n acela?i timp case- tip pentru reconstructie?
De ce se cheltuiesc zilnic milioane pentru razboi ?i nici
un cent pentru medicina, pentru arti?ti, pentru saraci?
De ce trebuie sa sufere oamenii de foame, �n timp ce �n
alte parti ale lumii hrana supraabundenta se strica ?i se
arunca? O, de ce sunt oamenii a?a de nebuni?
Nu cred ca doar marii barbati, guvernantii ?i capitali?tii
fac razboaiele. Nu, ?i oamenilor simpli le plac la fel
de mult, altfel popoarele s- ar fi revoltat de mult �mpotriva
lor! �n oameni exista pur ?i simplu pofta de a distruge,
de a lovi de moarte, de a asasina ?i de a se �nfuria,
?i c�ta vreme �ntreaga omenire, fara exceptie, nu va suferi
o mare metamorfoza, razboiul va b�ntui, tot ce s- a cladit,
s- a cultivat ?i a crescut va fi din nou retezat ?i distrus,
?i- apoi totul se va relua de la capat!
Am fost deseori abatuta, dar niciodata disperata. Privesc
clandestinitatea noastra ca pe o aventura primejdioasa,
cu ceva romantic ?i interesant. �n jurnalul meu
descriu fiecare privatiune ca pe ceva amuzant. Mi- am
propus sa duc o alta viata dec�t celelalte fete ?i, mai t�rziu,
o alta viata dec�t gospodinele obi?nuite. Asta- i un
bun �nceput pentru o viata interesanta ?i de aceea, numai
de aceea, �n momentele cele mai periculoase, nu ma pot
abtine sa nu r�d de burlescul situatiei.
Sunt t�nara ?i am �nca multe calitati ascunse. Sunt
t�nara ?i puternica ?i traiesc aceasta mare aventura, sunt
320
�nca �n toiul ei ?i nu pot sa ma lamentez toata ziua fiind -
ca nu pot sa ma distrez! Am fost daruita din bel?ug, am
o natura fericita, multa veselie ?i forta. �n fiecare zi simt
cum cresc launtric, simt apropierea libertatii, frumusetea
naturii, bunatatea oamenilor din jurul meu, simt c�t de
interesanta ?i amuzanta este aceasta aventura! A?a ca de
ce a? fi disperata?
A ta, Anne M. Frank
VINERI, 5 MAI 1944
Draga Kitty,
Tata este nemultumit de mine. A crezut ca, dupa discutia
noastra de duminica, era de la sine �nteles ca n- o
sa mai merg �n fiecare seara sus. Nu vrea sa auda de �giugiulelile�
alea. N- am suportat cuv�ntul. A fost ?i- a?a destul
de neplacut sa vorbesc despre asta, de ce trebuie acum
sa ma mai ?i m�hneasca at�ta? O sa vorbesc astazi cu el.
Margot mi- a dat un sfat bun. Iata cam ce vreau sa- i spun:
�Cred, tata, ca a?tepti o explicatie de la mine. O sa
ti- o dau. Te- am dezamagit, te- ai a?teptat din partea mea
sa fiu mai rezervata. Desigur, vrei sa fiu exact a?a cum se
cuvine sa fie o fata de paisprezece ani. Aici te �n?eli!
De c�nd suntem aici, din iulie 1942, p�na acum c�teva
saptam�ni, n- am avut deloc o viata u?oara. De- ai ?ti de
c�te ori am pl�ns seara, c�t de deznadajduita ?i nefericita
am fost, c�t de singura m- am simtit, atunci ai �ntelege
dorinta mea de a merge sus! N- am reu?it de pe o zi pe alta
sa ma simt at�t de puternica �nc�t sa pot trai fara mama ?i
fara sprijinul oricui altcuiva. A trebuit sa lupt mult, mult
321
de tot, ?i m- a costat multe, multe lacrimi ca sa ajung a?a
de independenta cum sunt acum. Poti sa r�zi ?i sa nu ma
crezi, putin �mi pasa, ?tiu ca sunt un om pe picioarele lui
?i nu ma simt c�tu?i de putin responsabila fata de voi.
Ti- am spus toate astea doar pentru ca m- am g�ndit ca altfel
o sa crezi ca umblu pe ?est, dar pentru faptele mele nu
trebuie sa- mi dau dec�t mie �nsami socoteala.
C�nd am avut probleme, voi doi, da, ?i tu, ati �nchis
ochii ?i v- ati astupat urechile. Nu m- ai ajutat, dimpotriva,
tot timpul mi s- a atras atentia sa nu fiu prea zgomotoasa.
Eram zgomotoasa doar pentru a nu fi perma nent trista,
eram exuberanta pentru a nu auzi �ncontinuu vocea asta
launtrica. Am jucat teatru vreme de un an ?i jumatate,
zi de zi, nu m- am pl�ns, nu mi- am ie?it din rol, nimic
din toate astea, ?i acum, acum, am �ncetat sa lupt. Am
�nvins! Sunt independenta �n trup ?i spirit, nu mai am
nevoie de mama, toata lupta asta m- a facut puternica.
?i- acum, acum c�nd am trecut peste asta, acum c�nd
?tiu ca lupta s- a terminat, acum vreau sa- mi urmez drumul
meu, drumul pe care eu �l cred bun. Tu nu poti ?i
nu trebuie sa consideri ca am paisprezece ani, toate �ncer -
carile m- au maturizat. Nu- mi voi regreta faptele, voi
actiona a?a cum cred ca trebuie!
Nu ma poti convinge cu bl�ndete sa nu mai merg sus.
Ori �mi interzici totul, ori ai �ncredere �n mine p�na �n
p�nzele albe. Dar, oricum, lasa- ma �n pace!�
A ta, Anne M. Frank
322
S�MBATA, 6 MAI 1944
Draga Kitty,
Ieri, �nainte de masa, i- am bagat tatei scrisoarea mea
�n buzunar. Dupa ce- a citit- o, a fost rava?it toata seara,
dupa spusele lui Margot. (Eram sus, la spalat vase.) Bietul
Pim, ar fi trebuit sa prevad efectul acestei epistole! Este
a?a de sensibil! I- am spus imediat lui Peter sa nu mai
�ntrebe ?i sa nu mai spuna nimic. Pim nu mi- a mai adresat
nici un cuv�nt �n chestiunea asta. Oare o s- o mai faca?
Aici, lucrurile merg din nou un pic mai bine. Ceea
ce povestesc Jan, Kugler ?i Kleiman despre preturile ?i
oamenii de- afara este aproape de necrezut; o litra de ceai
costa 350 de guldeni, o litra de cafea 80 de guldeni, livra
de unt 35 de guldeni, un ou 1,45 de guldeni. Suta de
grame de tutun bulgaresc se vinde cu 14 guldeni! Toata
lumea face comert la negru, orice baiat de pravalie are
ceva de v�nzare. Ucenicul brutarului nostru ne- a facut
rost de fir de matase pentru c�rpit, 90 de centi un scul
mic ?i subtire, laptarul �?i face rost de cartele alimentare
clandestine, o �ntreprindere de pompe funebre livreaza
ca?caval. �n fiecare zi se dau spargeri, se ucide ?i se fura,
politi?tii ?i paznicii de noapte nu sunt cu nimic mai prejos
dec�t hotii de meserie, toata lumea vrea sa bage ceva
�n gura ?i, cum cre?terea salariilor este interzisa, oamenii
n- au �ncotro ?i se tin de escrocherii. Politia pentru minori
�?i vede �n continuare de cercetari, fete de cincisprezece,
?aisprezece, ?aptesprezece ani ?i mai mari sunt date disparute
�n fiecare zi.
Vreau sa �ncerc sa termin istorioara despre z�na Ellen.
�n gluma, pot sa i- o daruiesc tatei de ziua lui, dim preuna
cu toate drepturile de autor. La revedere (de fapt, este
impropriu, �n emisiunea germana din Anglia se spune
323
Auf Wiederh�ren1, a?a ca eu ar trebui sa scriu �La re -
scriere�).
A ta, Anne M. Frank
DUMINICA DIMINEATA, 7 MAI 1944
Draga Kitty,
Am avut cu tata ieri dupa- masa o discutie lunga. Am
pl�ns �ngrozitor, iar el la fel. ?tii ce mi- a spus, Kitty?
�Am primit multe scrisori �n viata mea, dar asta e cea
mai ur�ta! Tu, Anne, care ai primit at�ta iubire de la
parin tii tai, parinti care �ti stau mereu la dispozitie, care
te- au aparat mereu, �n toate situatiile, tu spui ca nu simti
nici o responsabilitate! Te simti nedreptatita ?i abandonata.
Nu, Anne, tu ne- ai facut o mare nedreptate! Poate
ca nu asta ti- a fost intentia, dar a?a ai scris. Nu, Anne,
nu meritam noi un asemenea repro?!�
Vai, am gre?it groaznic. Este cu siguranta cel mai grav
lucru pe care l- am facut �n viata mea. Cu pl�nsul ?i lacri -
mile mele am vrut doar sa fac pe interesanta, sa ma dau
mare ca sa- l fac sa aiba respect fata de mine. Sigur, am
sufe rit mult, iar �n privinta mamei totul este adevarat, dar
sa- l acuz a?a pe bunul Pim, pe el, care a facut mereu ?i
�nca face totul pentru mine, a fost mai mult dec�t josnic.
E foarte bine ca am fost adusa pe pam�nt din �naltimile
mele inaccesibile, ca orgoliul mi- a fost un pic ?tirbit,
caci ajunsesem prea �nfumurata. Ce face domni?oara
Anne nu- i nicidecum �ntotdeauna bine! Cineva care- i
provoaca o asemenea m�hnire unui om pe care pretinde
324
1. La reauzire (germ.).
ca- l iube?te, ?i pe deasupra o face ?i intentionat, e josnic,
foarte josnic!
Cel mai mult mi- e ru?ine de felul �n care m- a iertat
tata; va arunca scrisoarea �n soba ?i acum e a?a de dragut
cu mine, de parca el ar fi gre?it. Nu, Anne, va trebui sa
�nveti �nca enorm de multe lucruri. Apuca- te mai �nt�i
iara?i de treaba dec�t sa te uiti de sus la ceilal?i ?i sa dai
vina pe altii!
Am suferit mult, dar nu se �nt�mpla a?a cu toti cei de
v�rsta mea? Am jucat mult teatru, dar nici macar n- am
fost con?tienta de asta. M- am simtit singura, dar n- am
fost aproape niciodata disperata! A?a ca tata, care a umblat
c�ndva pe strazi cu un cutit ca sa- ?i �ncheie odata
socotelile, nu, niciodata n- am ajuns at�t de departe.
Ar trebui sa mor de ru?ine, ?i mor de ru?ine. Ce- a fost
a fost, nu se mai poate schimba nimic, dar pot fi prevenite
alte gre?eli. Vreau s- o iau iara?i de la capat, ?i cu sigu ranta
ca nu va fi greu, fiindca acum �l am pe Peter. Cu el, care
ma sustine, pot asta! Nu mai sunt singura, el ma iube?te,
eu �l iubesc, am cartile mele, caietele mele ?i jurnalul meu,
nu sunt din cale-afara de ur�ta, nici foarte proasta, am o
fire vesela ?i vreau sa dob�ndesc un caracter bun!
Da, Anne, ai simtit foarte bine ca scrisoarea ta era
prea dura ?i neadevarata, dar asta nu te- a �mpiedicat sa
fii m�ndra de ea! �l voi lua din nou pe tata drept exemplu
?i ma voi �ndrepta.
A ta, Anne M. Frank
325
LUNI, 8 MAI 1944
Draga Kitty,
Oare ti- am povestit vreodata ceva despre familia
noastra? Cred ca nu, ?i de aceea voi �ncepe numaidec�t.
Tata s- a nascut la Frankfurt pe Main din parinti extrem
de bogati. Michael Frank avea o banca, ceea ce i- a permis
sa devina milionar, iar Alice Stern avea parinti foarte distin?i
?i foarte bogati.
�n tineretea lui, Michael Frank nu a fost deloc bogat,
dar prin munca a reu?it sa- ?i faca o cariera frumoasa. �n
tinerete, tata a trait ca un adevarat baiat de bani gata, cu
serate �n fiecare saptam�na, cu baluri, petreceri, fete frumoase,
valsuri, dineuri, o casa cu multe camere etc.
Dupa moartea bunicului, toti banii a?tia s- au dus pe apa
s�mbetei, iar dupa razboiul mondial ?i inflatie n- a mai
ramas nimic. Totu?i, p�na sa vina razboiul mai ramasesera
destule rude bogate. A?a ca tata a primit o educatie
aleasa. Ieri s- a prapadit de r�s fiindca, �n cei cincizeci ?i
cinci de ani pe care i- a trait, pentru prima oara razuia
tigaia la masa.
Mama nu era chiar a?a de bogata, totu?i era ?i ea destul
de �nstarita, de aceea ascultam cu gura cascata pove?tile
ei despre logodne cu 250 de invitati, despre baluri ?i
dineuri private.
Nu se mai poate spune �n nici un caz ca suntem
bogati, dar sperantele mele se �ndreapta spre ce va fi dupa
razboi. Te asigur ca nu- mi sur�de deloc ideea unei vieti
meschine, a?a cum �?i doresc mama ?i Margot. A? vrea
sa merg un an la Paris ?i un an la Londra, ca sa �nvat
limba ?i sa studiez istoria artei. Compara ?i tu asta cu
Margot, care vrea sa se faca �ngrijitoare de lauze �n Palestina.
Ima ginatia �mi este �nca plina de rochii frumoase
326
?i oameni interesanti, vreau sa vad c�te ceva din lume ?i
sa am parte de diverse experiente, ti- am spus asta deja
de mai multe ori, ?i ni?te bani n- au cum sa strice!
Miep ne- a povestit azi- dimineata despre logodna
nepoatei ei, la care s- a dus s�mbata. Nepoata este fiica
de oameni bogati, iar logodnicul are parinti �nca ?i mai
bogati. Miep ne- a facut sa ne lase gura apa povestindu- ne
ce- au m�ncat: supa de legume cu peri?oare de carne, ca?caval,
chifle cu carne tocata, aperitive cu oua ?i friptura
de vita, chifle cu ca?caval, chec, vin ?i tigari, din toate
c�t pofteai.
Miep a baut zece pahare de ?naps ?i a fumat trei tigari.
Ea, care se pretinde antialcoolica! Daca Miep a baut
at�ta, c�t sa fi dat oare pe g�t sotul ei? Bine�nteles ca la
petrecerea asta se cam cherchelisera cu totii. Printre invi -
tati au fost ?i doi agenti criminali?ti, care le- au facut poze
logodnicilor. Dupa cum vezi, Miep nu poate sa- ?i scoata
nici macar un minut clandestinii ei din cap, caci a retinut
numaidec�t numele ?i adresa politi?tilor, pentru cazul �n
care s- ar �nt�mpla ceva ?i ar fi nevoie de ni?te neerlandezi
de treaba.
A?a de tare ne- a facut pofta noua, care la micul de jun
nu capataseram dec�t doua linguri de terci de ovaz ?i ne
chioraiau matele de foame, noua, care zi de zi nu m�ncam
altceva dec�t spanac pe jumatate crud (pentru vitamine!)
?i cartofi stricati, noua, care nu ne umplem
sto macul gol cu nimic altceva dec�t salata, salata �nabu?ita,
spanac, spanac ?i iara?i spanac. Poate ca o sa ajungem
�ntr- o buna zi la fel de puternici ca Popeye, de?i eu
�nca nu vad semne!
Daca Miep ne- ar fi luat cu ea la logodna, n- ar mai fi
ramas nimic din toate chiflele pentru ceilalti invitati.
327
Daca am fi fost la acea petrecere, am fi pradat cu siguranta
tot, n- am mai fi lasat nici mobila la locul ei. Pot
sa- ti spun ca- i scoteam lui Miep cu cle?tele vorbele din
gura, ca ne str�nseseram �n jurul ei de parca n- am mai fi
auzit niciodata vorbindu- se de m�ncare buna ?i oameni
eleganti! ?i e vorba de nepoatele faimosului milionar!
Este, fire?te, o nebunie ce se �nt�mpla �n lume!
A ta, Anne M. Frank
MARTI, 9 MAI 1944
Draga Kitty,
Povestioara despre z�na Ellen e gata. Am transcris- o
pe h�rtie frumoasa de corespondenta, am decorat- o cu
cerneala ro?ie ?i am cusut foile. Totul arata chiar dragut,
dar nu ?tiu daca nu- i cam putin. Mama ?i Margot au
compus fiecare c�te un poem aniversar.
Domnul Kugler a urcat astazi sa ne spuna ca �ncep�nd
de luni doamna Broks o sa vina aici �n fiecare
dupa- masa ?i o sa stea doua ore ca sa- ?i bea cafeaua.
�nchi puie- ti! Nimeni nu mai poate veni sus, nu ni se mai
pot aduce cartofii, Bep nu mai prime?te de m�ncare, noi
nu mai putem merge la toaleta, n- avem voie sa ne mi?cam
?i toate celelalte neplaceri! Am venit cu propuneri
dintre cele mai diverse pentru a o descuraja. Van Daan
a fost de parere ca un bun laxativ �n cafea ar putea fi sufi -
cient. �Nu, i- a raspuns Kleiman, te rog, nu, a?a n- o sa
se mai dea jos deloc de pe tron!�
Hohote de r�s. �De pe tron?� a �ntrebat doamna Van
Daan. �Ce �nseamna asta?� A urmat o explicatie. �Pot
328
folosi mereu cuv�ntul asta?� a �ntrebat ea apoi foarte
candida.
��nchipuie- ti, a chicotit Bep, ca �ntrebi la Bijenkorf
de tron! Nici nu te- ar �ntelege.�
Dussel se a?aza prompt la douasprezece ?i jumatate
�pe tron�, ca sa pastram expresia. Fara sa stau prea mult
pe g�nduri, azi dupa- masa am luat o bucata de h�rtie roz
pe care am scris:
Orar de mers la toaleta pentru domnul Dussel
Dimineata 7.15�7.30
Dupa- amiaza dupa ora unu
�n rest, program de voie!
Am prins h�rtia pe u?a verde a toaletei �n timp ce el
era �nca �nauntru. A? fi putut foarte bine sa adaug: �n
caz de infractiune, se va aplica pedeapsa cu �nchisoarea!
Caci toaleta noastra poate fi �ncuiata ?i pe dinauntru,
?i pe dinafara.
Ultimul banc al lui Van Daan:
Inspirat de lectiile despre Biblie ?i Adam ?i Eva, un
baiat de treisprezece ani �l �ntreaba pe taica- sau: �Spu -
ne- mi, tata, cum m- am nascut eu de fapt?�
�Ei bine, a raspuns tatal, barza te- a pescuit din apa
cea mare, te- a a?ezat pe pat l�nga mama ?i a ciupit- o tare
de picior. De aceea ea a �nceput sa s�ngereze ?i a trebuit
sa stea mai bine de o saptam�na �n pat.�
Ca sa afle ?i mai exact cum a fost, baiatul a �ntrebat- o
?i pe mama. �Spune- mi, mama, a �ntrebat, cum te- ai
nascut tu de fapt ?i cum m- am nascut eu?�
Mama i- a povestit exact acela?i lucru, dupa care baia -
tul, ca sa afle cu- adevarat totul, s- a dus la bunicul lui.
329
�Spune- mi, bunicule, a spus el, cum te- ai nascut tu ?i
cum s- a nascut fiica ta?� ?i, pentru a treia oara, a auzit
aceea?i poveste.
Seara, a scris �n jurnalul lui: �Dupa ce am str�ns infor -
matii foarte exacte, trebuie sa constat ca �n familia noastra,
timp de trei generatii, n- au existat nici un fel de
relatii sexuale!�
Mai am �nca de lucru ?i s- a facut deja trei.
A ta, Anne M. Frank
P.S. Fiindca ti- am povestit deja despre noua menajera,
vreau sa mai spun repede ca aceasta doamna este
casatorita, are ?aizeci de ani ?i e tare de ureche. Foarte
simpatic, tin�nd seama de eventualele zgomote pe care
le- ar putea face opt clandestini.
O, Kit, e o vreme a?a de frumoasa! De- a? putea sa ies!
MIERCURI, 10 MAI 1944
Draga Kitty,
Ieri dupa- amiaza stateam la mansarda ?i �nvatam la
franceza, c�nd deodata am auzit �n spatele meu clipocit
de apa. L- am �ntrebat pe Peter de unde vine, iar el, fara
macar sa- mi raspunda, a alergat �n pod, spre locul unde
se �nt�mplase necazul, ?i a �mpins- o cu o mi?care brutala
la locul potrivit pe Mouschi, care, din cauza litierei prea
ude, se a?ezase alaturi. A urmat un spectacol zgomotos ?i
Mouschi, care �ntre timp terminase de facut pipi, a luat- o
la goana �n jos. Ca sa se bucure c�t de c�t de un confort
asemanator celui oferit de litiera, Mouschi se a?ezase pe
o gramajoara de tala? �mpra?tiata peste o crapatura din
330
podeaua poroasa a podului. Baltoaca a �nceput sa se
scurga numaidec�t prin tavanul dintre pod ?i mansarda
?i, din nefericire, a ajuns chiar �n butoiul nostru cu cartofi,
sau putin alaturi. Tavanul picura ?i, cum podeaua
mansardei nu- i nici ea lipsita de gauri, c�teva picaturi galbene
s- au prelins prin tavan �n camera ?i au cazut �ntre
un morman de ?osete ?i ni?te carti aflate pe masa.
M- am prapadit de r�s. Scena a fost foarte amuzanta:
Mouschi pitita sub un scaun, Peter umbl�nd sa spele cu
apa, clorura de var ?i- un mop, iar domnul Van Daan calm�nd
spiritele. Urmarile dezastrului au fost repede �ndepartate,
dar este ?tiut ca urina de pisica pute �ngrozitor.
Cartofii au dovedit- o ieri foarte clar ?i, pe deasupra, ?i tala -
?ul, pe care tata l- a dus jos �ntr- o galeata ca sa- i dea foc.
Biata Mouschi! De unde sa ?tii tu ca nu se mai gase?te
praf de turba?
Anne
JOI, 11 MAI 1944
Draga Kitty,
O noua scena amuzanta:
Peter trebuia sa se tunda, frizerita urm�nd sa fie, ca
de obicei, mama lui. La ?apte ?i douazeci ?i cinci, Peter
a disparut �n camera lui, iar la ?apte ?i jumatate a revenit
gol pu?ca, doar cu un slip albastru pe el ?i cu ni?te teni?i
�n picioare.
�Vii?� a �ntrebat- o pe mama lui.
�Da, dar caut foarfeca!�
Peter a ajutat- o sa caute scotocind grosolan �n sertara?ul
cu obiecte de toaleta al doamnei Van Daan. �Nu
331
mai rascoli a?a, Peter�, a bodoganit ea. N- am �nteles ce- a
raspuns Peter, �n orice caz trebuie sa fi fost obraznic, caci
doamna Van Daan l- a lovit peste brat, el a ripostat, ea a
lovit cu toata puterea, iar Peter ?i- a tras bratul �napoi,
schit�nd o grimasa comica. �Hai, babo!�
Doamna Van Daan s- a oprit locului, Peter a apucat- o
de �ncheieturile m�inilor ?i a tras- o dupa el prin toata
ca mera. Doamna Van Daan a pl�ns, a r�s, a �njurat, a
tro pait, dar nimic din toate astea n- a ajutat- o. Peter ?i- a
dus prizoniera p�na la scara ce duce la mansarda, unde
n- a avut ce face ?i a trebuit sa- i dea drumul. Doamna
Van Daan s- a �ntors �n camera ?i, suspin�nd zgomotos,
s- a prabu?it pe un scaun.
�Die Entf�hrung der Mutter1�, am glumit eu.
�Da, da� m- a durut c�nd m- a str�ns de m�ini.�
M- am dus sa ma uit ?i i- am racorit cu un pic de apa
�ncheieturile ro?ii, fierbinti. Peter, a?tept�nd �nca la scara,
devenise iara?i nerabdator. Tin�ndu- ?i cureaua �n m�na,
a revenit �n camera asemenea unui �mbl�nzitor de animale.
Dar doamna Van Daan nu l- a urmat, ci a ramas
a?ezata la birou, caut�nd o batista. �Mai �nt�i trebuie sa-ti
ceri scuze.�
�Bine, atunci �mi cer scuze, ca altfel se face prea t�rziu.�
Fara sa vrea, doamna Van Daan a izbucnit �n r�s, s- a
ridicat ?i s- a �ndreptat spre u?a. Aici s- a simtit obligata
sa ne dea mai �nt�i explicatii. (Noua, adica tatei, mamei
?i mie, care tocmai spalam vasele.)
�Acasa nu era niciodata a?a�, ne- a spus. �I- a? fi ars
una, de sa zboare pe scari �n jos (!). N- a fost niciodata a?a
de obraznic, ?i l- am mai altoit. Asta- i acum cu educatia
332
1. Rapirea mamei (germ.).
moderna, a?tia- s copiii moderni. Eu n- a? apuca- o niciodata
pe mama a?a. Tot a?a v- ati purtat cu mama dumneavoastra,
domnule Frank?� Era a?a de agitata, umbla
�ncolo ?i- ncoace, �ntreba ?i spunea tot felul de lucruri ?i
tot n- ajungea sus. �n sf�r?it, �n sf�r?it, la un moment dat
s- a carat.
Nici n- ajunsese de cinci minute sus, ca s- a ?i napustit
iara?i pe scari �n jos cu obrajii umflati, ?i- a aruncat ?ortul,
mi- a raspuns c�nd am �ntrebat- o daca terminase ca se
duce putin p�na jos ?i a zburat val- v�rtej pe scari �n jos,
probabil �n bratele lui Putti.
N- a mai revenit sus p�na la ora opt, ?i- atunci �m pre -
una cu sotul ei. Peter a fost adus de la mansarda ?i mustrat
bine, c�teva �njuraturi, badaran, mojic, prost-crescut,
exemplu prost, Anne este, Margot face. Mai mult n- am
prins.
Probabil ca astazi s- au �mpacat!
A ta, Anne M. Frank
P.S. Marti ?i miercuri seara a vorbit iubita noastra regina.
Pleaca �n vacanta pentru a se putea �ntoarce �ntarita
�n Tarile de Jos. A spus lucruri precum: �Cur�nd, dupa
ce ma voi �ntoarce� eliberare grabnica� curaj eroic ?i
grele �ncercari.�
A urmat un discurs al ministrului Gerbrandy. Acest
barbat are a?a o voci?oara peltica de copil, �nc�t mama a
exclamat involuntar �O!�. Un pastor care a furat vocea
domnului Edel a �ncheiat seara rug�ndu- se la Dumnezeu
sa aiba grija de evreii, de oamenii din lagarele de concentrare,
din �nchisori ?i din Germania.
333
JOI, 11 MAI 1944
Draga Kitty,
Fiindca mi- am uitat sus �cutia cu catrafuse�, deci ?i
stiloul, ?i nu pot sa le deranjez siesta (p�na la doua ?i juma -
tate), trebuie sa te multume?ti cu o scrisoare scrisa cu
creionul. Momentan sunt groaznic de ocupata ?i, oric�t
de curios ar putea sa para, am prea putin timp ca sa razbat
prin muntele asta de treburi. Sa- ti spun pe scurt tot
ce trebuie sa fac? Ei bine, p�na m�ine trebuie sa termin
de citit primul volum al istoriei vietii lui Galileo Galilei,
deoarece cartea trebuie dusa �napoi la biblioteca. Am
�nce put- o ieri ?i am ajuns la pagina 220. Are 320, deci o
s- o termin. Saptam�na viitoare trebuie sa citesc Palestina
la rascruce de drumuri ?i volumul doi despre Galilei. �n
plus, ieri am terminat de citit primul volum al biografiei
�mparatului Carol V ?i trebuie neaparat sa pun la punct
sumedenia de notite ?i arbori genealogici. Apoi am mai
scos din diversele carti ?i trei pagini de cuvinte straine,
care trebuie toate citite cu voce tare, notate ?i �nvatate.
Numarul patru este ca toate starurile mele de cinema
sunt �ntr- o harababura �ngrozitoare ?i t�njesc dupa ordi -
ne. Dar, fiindca asta ar lua c�teva zile, iar doamna profesoara
Anne, cum ziceam, este sufocata de- at�tea treburi,
haosul va continua sa ram�na haos. Apoi a?teapta sa fac
ordine Tezeu, Oedip, Peleu, Orfeu, Iason ?i Hercule,
fiindca unele din faptele lor s- au �ncurcat �n capul meu
asemenea unor fire pestrite �ntr- o rochie. ?i Micon ?i
Fidias trebuie supu?i neaparat unui tratament, altfel se
rup cu totul de contextul lor. La fel se �nt�mpla, de pilda,
cu Razboiul de ?apte Ani ?i cu cel de Noua Ani. �n felul
asta, ajung sa le amestec pe toate. Da, ce sa faci cu o
334
asemenea memorie? Imagineaza- ti ce uituca o sa fiu
c�nd o sa am optzeci de ani! A, �nca ceva! Biblia.
C�t o sa mai treaca p�na o sa ajung la povestea Suzanei
�n baie? ?i ce vor sa zica cu pacatul Sodomei ?i
Gomo rei? O, mai sunt �nca groaznic de multe lucruri de
�ntrebat ?i de �nvatat! Iar pe Liselotte din Palatinat am
abandonat- o �ntre timp cu totul.
Kitty, �ti dai seama ca nu- mi mai vad capul de treburi?
Acum despre altceva: ?tii �nca de mult ca dorinta mea
cea mai scumpa este sa ajung �ntr- o buna zi jurnalista ?i
mai t�rziu o scriitoare celebra. Daca voi putea sa- mi realizez
vreodata g�ndurile astea de marire (sau nebunie!)
ram�ne de vazut, �nsa p�na- n prezent nu duc lipsa de
subiecte. �n orice caz, dupa razboi vreau sa public o carte
intitulata Anexa, jurnalul �mi va putea servi ca baza.
Trebuie terminata ?i Viata lui Cady. Mi- am imaginat
continuarea pove?tii astfel: dupa ce se vindeca �n sanatoriu,
Cady se �ntoarce acasa ?i continua sa corespondeze
cu Hans. Asta se �nt�mpla �n 1941. Cur�nd, descopera
ca Hans este un simpatizant al NSB- ului ?i, cum Cady
este profund mi?cata de soarta evreilor ?i a prietenei ei
Marianne, �ntre ei apare o anumita �nstrainare. Ruptura
are loc dupa o �nt�lnire �n timpul careia mai �nt�i cei doi
se �mpaca, dar mai apoi Hans �?i face alta prietena. Cady
e rava?ita ?i, ca sa aiba totu?i o slujba buna, vrea sa se
faca infirmiera.
Dupa ce a �nvatat meseria, merge �n Elve?ia, la insistentele
unor prieteni ai tatalui ei, pentru a lucra ca infirmiera
�ntr- un sanatoriu de boli de plam�ni. �n primul
concediu pleaca la lacul Como, unde �l �nt�lne?te �nt�mplator
pe Hans. El �i poveste?te ca �n urma cu doi ani se
335
casatorise cu cea care �i urmase lui Cady, dar sotia lui se
sinucisese �n timpul unei crize de melancolie. Abia alaturi
de aceasta femeie �?i daduse seama c�t o iubise pe
micuta Cady ?i acum �i cere din nou m�na. Cady refuza,
de?i �l mai iubea ?i ea. M�ndria o �mpiedica sa accepte.
Apoi Hans pleaca ?i dupa ani de zile Cady aude ca a
ajuns �n Anglia, iar sanatatea lui e destul de ?ubreda.
La r�ndul ei, Cady se casatore?te la douazeci ?i ?apte
de ani cu un taran �nstarit, Simon. Ajunge sa- l iubeasca,
dar nu a?a de mult ca pe Hans. Na?te doua fete ?i un
baiat, Lilian, Judith ?i Nico. Ea ?i Simon sunt fericiti
�mpre una, �nsa Hans ram�ne permanent prezent undeva,
�n strafundul min?ii lui Cady, p�na c�nd ea �l viseaza
�ntr- o noapte ?i- ?i ia ramas-bun de la el.
Nu- i o prostie sentimentala, caci am prelucrat aici romanul
vietii tatei.
A ta, Anne M. Frank
S�MBATA, 13 MAI 1944
Scumpa Kitty,
Ieri a fost ziua de na?tere a tatei, ?i tata ?i mama au
facut 19 ani de la casatorie. A fost o zi fara menajera, iar
soarele a stralucit cum n- a mai stralucit niciodata �n
1944 p�na acum. Castanul nostru e plin de flori de jos
p�na sus, este �ncarcat de frunze ?i mult mai frumos
dec�t anul trecut.
Tata a primit �n dar de la Kleiman o biografie despre
viata lui Linnaeus, de la Kugler tot o carte despre natura,
de la Dussel Amsterdam pe apa, de la familia Van Daan o
336
cutie uria?a, decorata de parca s- ar fi ocupat de ea cel mai
bun decorator ?i contin�nd trei oua, o sticla de bere, un
iaurt ?i o cravata verde. Borcanul nostru cu sirop a cam
facut nota discordanta. Trandafirii mei rasp�ndesc un
miros minunat, spre deosebire de garoafele lui Miep ?i ale
lui Bep. Rasfat, nu alta. De la Siemon au venit 50 de prajituri,
un deliciu! Tata ne- a tratat cu turta dulce, bere pentru
domni ?i iaurt pentru doamne. Toti au fost multumiti!
A ta, Anne M. Frank
MARTI, 16 MAI 1944
Scumpa Kitty,
Ca sa mai schimbam subiectul (pentru ca nu ne- am
mai ocupat de asta de a?a de mult timp), vreau sa- ti povestesc
despre o mica discutie pe care au avut- o domnul
?i doamna Van Daan ieri- seara.
Doamna Van Daan: �Cu siguranta ca �ntre timp germanii
au �ntarit la maximum fortareata Atlanticului.
Cu siguranta vor face tot ce le va sta �n puteri sa reziste
�n fata englezilor. Este totu?i de necrezut c�ta forta au
germanii!�
Domnul Van Daan: �O, da, �ngrozitor!�
Doamna Van Daan: �Daaa!�
Domnul Van Daan: �Ba la sf�r?it germanii o sa mai
?i c�?tige razboiul, a?a sunt de puternici.�
Doamna Van Daan: �Tot ce se poate, �nca nu sunt
convinsa de contrariu.�
Domnul Van Daan: �A? prefera sa nu- ?i raspund.�
Doamna Van Daan: �?i totu?i �mi raspunzi mereu,
nu te poti abtine niciodata.�
337
Domnul Van Daan: �Ba deloc, raspunsurile mele sunt
reduse la strictul necesar.�
Doamna Van Daan: �Raspunzi totu?i, ?i mereu trebuie
sa ai dreptate! Predictiile tale nu se adeveresc nici
pe departe �ntotdeauna!�
Domnul Van Daan: �P�na acum predictiile mele s- au
adeverit.�
Doamna Van Daan: �Nu- i adevarat. Dupa tine,
debar carea ar fi trebuit sa aiba loc deja anul trecut, la
finlandezi ar fi deja pace, campania din Italia s- ar fi ter -
minat deja iarna trecuta, ru?ii ar fi cucerit deja Lembergul.
O, nu, nu dau doi bani pe predictiile tale.�
Domnul Van Daan (ridic�ndu- se �n picioare): �?i- a -
cum mai taca- ti odata fleanca aia. O sa- ti dovedesc ca
am dreptate. Odata ?i- odata o sa te saturi. M- am saturat
sa- ti tot ascult bombanelile, o sa te bag odata cu nasul
�n toate s�c�ielile tale!� (Sf�r?itul primului act).
De fapt m- am prapadit de r�s, la fel ?i mama, iar
Peter ?i- a mu?cat ?i el buzele. O, ce adulti idioti! Mai
bine ar �ncepe sa se �ndrepte ei �n?i?i, �nainte de a le face
at�tea repro?uri copiilor!
�ncep�nd de vineri, ferestrele sunt din nou deschise
�n timpul noptii.
A ta, Anne M. Frank
De ce sunt interesati locatarii Anexei:
(Tabel sistematic al temelor de studiu ?i de lectura)
Domnul Van Daan: nu �nvata nimic; cauta frecvent
informatii �n Knaur1; �i place sa citeasca romane politiste,
338
1. Numele unei enciclopedii germane.
carti de medicina, pove?ti de dragoste captivante ?i insig -
nifiante.
Doamna Van Daan: �nvata engleza dupa cursuri prin
corespondenta; �i place sa citeasca biografii romantate ?i
uneori alte romane.
Domnul Frank: �nvata engleza (Dickens!), �n plus ceva
latina; nu cite?te niciodata romane, �n schimb �i plac descrierile
serioase ?i seci de persoane ?i tari.
Doamna Frank: �nvata engleza dupa cursuri prin cores -
pondenta; cite?te de toate �n afara de carti politiste.
Domnul Dussel: �nvata engleza, spaniola ?i neerlandeza
fara rezultate vizibile; cite?te de toate; se conformeaza
opiniei majoritatii.
Peter Van Daan: �nvata engleza, franceza (scris), stenografie
�n neerlandeza, stenografie �n engleza, stenografie
�n germana, corespondenta comerciala �n engleza,
prelucrarea lemnului, economie politica ?i, uneori, aritmetica;
cite?te putin, uneori geografie.
Margot Frank: �nvata engleza, franceza, latina dupa
cursuri prin corespondenta, stenografie �n engleza, stenografie
�n germana, stenografie �n neerlandeza, mecanica,
goniometrie, stereometrie, fizica, chimie, algebra,
geometrie, literatura engleza, literatura franceza, literatura
germana, literatura neerlandeza, contabilitate, geografie,
istorie moderna, biologie, economie, cite?te de
toate, de preferinta despre religie ?i medicina.
Anne Frank: �nvata franceza, engleza, germana, steno -
grafie �n neerlandeza, geometrie, algebra, istorie, geografie,
istoria artei, mitologie, biologie, istorie biblica, lite ra tura
neerlandeza; �i place foarte mult sa citeasca biografii, seci
sau captivante, carti de istorie (uneori romane ?i literatura
de divertisment).
339
VINERI, 19 MAI 1944
Draga Kitty,
Ieri m- am simtit foarte rau, varsaturi (?i asta la Anne!),
dureri de cap, dureri de burta, tot ce se poate �nchipui.
Astazi mi- e ceva mai bine, mi- e �ngrozitor de foame, dar
prefer sa nu ma ating de fasolea bruna pe care o vom
avea astazi la masa.
Cu Peter ?i cu mine merge bine. Bietul baiat are ?i
mai multa nevoie de tandrete ca mine, �nca se mai �nro?e?te
�n fiecare seara atunci c�nd �i dau un sarut �nainte
de culcare ?i cer?e?te pur ?i simplu �nca unul. Oare sa nu
fiu dec�t o �nlocuitoare a lui Moffie? Nu ma deranjeaza.
E a?a de fericit de c�nd ?tie ca- l iube?te cineva.
Dupa cucerirea mea anevoioasa, acum sunt putin
dea supra situatiei, dar sa nu crezi ca iubirea mea s- a rasu -
flat. El este un scump, �nsa eu mi- am �nchis repede la
loc sufletul; daca el vrea acum sa sparga lacatul, ranga
trebuie sa fie ?i mai solida!
A ta, Anne M. Frank
S�MBATA, 20 MAI 1944
Draga Kitty,
Ieri- seara am cobor�t de la mansarda ?i, imediat cum
am intrat �n camera, am vazut vaza cea frumoasa cu garoafe
cazuta pe jos. Mama era �n genunchi ?i spala podeaua, iar
Margot �mi pescuia h�rtiile de jos. �Ce s- a �nt�mplat?�
am �ntrebat eu stap�nita de presimtiri negre ?i, fara sa mai
a?tept raspunsul lor, am constatat de la distanta pagubele.
Mapa mea cu arbori genealogici, caietele, cartile, toate
340
erau flea?ca. Aproape ca- mi venea sa pl�ng ?i eram a?a de
bulversata, �nc�t am �nceput sa vorbesc �n germana. Acum
nu- mi mai amintesc nici macar un singur cuv�nt, dar
Margot mi- a spus ca am debitat ceva de genul un�bersehbarer
Schade, schrecklich, entsetzlich, nie zu erg�nzen1 ?i
a?a mai departe. Tata a izbucnit �n r�s, mama ?i Margot
i s- au alaturat, �nsa mie �mi venea sa pl�ng pentru toata
munca ?i notitele amanuntite ce se irosisera �n van. C�nd
m- am uitat mai bine, mi- am dat seama ca, din fericire,
der un�bersehbare Schade n- atinsese cote prea grave. La
mansarda, am sortat cu grija bucatile de h�rtie lipite �ntre
ele ?i le- am dezlipit. Apoi le- am pus la uscat una l�nga
alta pe fr�nghiile de rufe. Era o imagine amuzanta ?i, vaz�nd-
o, nu m- am putut abtine sa nu izbucnesc totu?i �n
r�s. Maria de Medici l�nga Carol V, Willem de Orania
l�nga Marie Antoinette.
�Asta- i Rassenschande2�, a glumit domnul Van Daan.
Dupa ce am lasat h�rtiile �n grija lui Peter, am cobor�t
din nou.
�Care sunt cartile deteriorate?� am �ntrebat- o pe Margot,
care tocmai trecea �n revista comoara de carti.
�Algebra�, a spus Margot.
Dar, din nefericire, cartea de algebra nu era deteriorata.
Mi- a? fi dorit sa fi cazut �n vaza! Niciodata nu am
detestat o carte a?a de mult precum cartea de algebra. Pe
prima pagina sunt trecute cel putin douazeci de nume de
fete carora le- a apar?inut �naintea mea. Este veche, �ngal -
benita, plina de m�zgalituri, taieturi ?i corecturi. C�nd o
sa m- apuce iar pandaliile, o sa fac ferfenita mizeria asta!
A ta, Anne M. Frank
341
1. Paguba imensa, groaznic, �nspaim�ntator, ireparabil (germ.).
2. P�ngarire rasiala (germ.).
LUNI, 22 MAI 1944
Draga Kitty,
Pe 20 mai, tata a pierdut cele cinci sticle de iaurt pe
care facuse pariu cu doamna Van Daan. �ntr- adevar, inva -
zia �nca n- a avut loc. Pot spune fara teama ca �n tot Amster -
damul, pretutindeni �n Tarile de Jos, da, pe toata coasta
de vest a Europei, p�na �n Spania, invazia este zi ?i noapte
subiect de discutii, dezbateri, pariuri ?i� speranta.
Tensiunea cre?te p�na la paroxism. Nu toti oamenii
pe care �i consideram noi �buni� neerlandezi ?i- au pastrat
�ncrederea �n englezi, nu toti, nici pe departe, considera
bluful englezilor o mostra de maiestrie, o, nu, oamenii
vor acum sa vada �n sf�r?it fapte, fapte marete ?i eroice.
Nimeni nu vede mai departe de lungul nasului, nimeni
nu se g�nde?te ca englezii lupta pentru ei �n?i?i ?i pentru
tara lor; toti �?i �nchipuie ca ei au obligatia sa salveze
Olanda c�t mai repede posibil. Ce obligatii au englezii
fa?a de noi? Ce- au facut olandezii ca sa merite aju torul
generos pe care- l a?teapta cu at�ta siguranta? O, sa nu
cumva sa se �n?ele amarnic neerlandezii! �n ciuda blufului
lor, englezii nu s- au facut de ru?ine mai mult dec�t
toate celelalte tari ?i tari?oare aflate acum sub ocupatie.
�n mod cert, englezii nu- ?i vor cere scuze. Au dormit �n
timp ce Germania se �narma, dar toate celelalte tari, tari -
le vecine cu Germania, au dormit ?i ele. Cu politica strutului
n- ajungi departe. Anglia ?i toata lumea au vazut
asta, ?i- acum toti ?i fiecare �n parte, inclusiv Anglia, trebuie
sa plateasca din greu.
Nici o tara nu- ?i va sacrifica inutil barbatii, oricum
nu pentru interesele altcuiva. Nici Anglia n- o va face.
Debarcarea, eliberarea, libertatea vor veni odata ?i- odata.
342
Anglia este cea care va decide momentul, nu teritoriile
ocupate, nici macar toate �mpreuna.
Spre marele nostru regret ?i marea noastra consternare,
am aflat ca sentimentele multor oameni fata de noi,
evreii, s- au modificat profund. Am auzit ca antisemitismul
s- a rasp�ndit acum ?i �n cercuri care mai �nainte nu
s- ar fi g�ndit la a?a ceva. Asta ne- a tulburat ad�nc, foarte
ad�nc pe toti opt. Cauza acestei uri fata de evrei este de
�nteles, poate e chiar umana, dar nu e �ndrepta?ita. Cre?tinii
le repro?eaza evreilor ca- ?i dau drumul prea repede
la gura �n fata germanilor, ca- ?i tradeaza protectorii, ca
din vina evreilor multi cre?tini se adauga multimii de
oameni supu?i unui destin �ngrozitor ?i unor represalii
�ngrozitoare. Toate astea sunt adevarate. Dar � a?a cum
se face pentru orice lucru � cre?tinii trebuie sa vada ?i
reversul medaliei: daca ar fi �n locul nostru, ar proceda
altfel? Poate un om, indiferent daca este evreu sau cre?tin,
sa taca �n fata metodelor folosite de germani? Toata
lu mea ?tie ca a?a ceva e aproape imposibil. Atunci de ce
se cere imposibilul de la evrei?
Se zvone?te printre cei din rezistenta ca evreii germani
care au emigrat �n Tarile de Jos ?i se afla acum �n Polonia
nu vor mai avea voie sa se �ntoarca �n Tarile de Jos. Aici
aveau drept de azil, dar, dupa ce pleaca Hitler, trebuie
sa se �ntoarca �n Germania.
C�nd auzi asemenea lucruri, nu este firesc sa te �ntrebi
la ce serve?te acest razboi lung ?i dificil? Ca doar ni se
spune tot timpul ca luptam �mpreuna pentru libertate,
adevar ?i justitie! �ncepe sa apara chiar �n timpul bataliei
discordia? Iara?i sunt evreii inferiori celorlalti? O, este trist,
foarte trist sa constati pentru a n- a oara ca se confirma
343
vechea zicala: de fapta unui cre?tin raspunde el singur,
de fapta unui evreu raspund toti evreii.
Sincer vorbind, nu pot sa �nteleg cum de neerlandezii,
oamenii care apartin acestui popor bun, cinstit ?i virtuos,
au o asemenea parere despre noi, au o asemenea parere
despre poporul poate cel mai oprimat, cel mai nefericit
?i cel mai demn de compatimire dintre toate popoarele
din �ntreaga lume. Sper doar un singur lucru: ca aceasta
ura fata de evrei va fi ceva trecator, ca neerlandezii vor
arata totu?i cine sunt, ca nimic nu le va zdruncina nici
acum, nici altc�ndva simtul dreptatii, caci asta ar fi o
nedreptate!
?i daca aceasta oroare se va adeveri, atunci bietul
manun chi de evrei va pleca din Tarile de Jos. ?i noi. O
sa plecam iara?i cu bocceluta noastra, vom parasi tara asta
frumoasa, care ne- a oferit cu at�ta caldura un adapost ?i
acum ne �ntoarce spatele.
Iubesc Tarile de Jos. Am sperat odata ca- mi vor fi
mie, apatridei, o patrie. �nca mai sper!
A ta, Anne M. Frank
JOI, 25 MAI 1944
Draga Kitty,
Bep s- a logodit! Faptul �n sine nu este at�t de surprinzator,
cu toate ca nimeni dintre noi nu se bucura de asta.
Bertus este, fara �ndoiala, un tip serios, dragut ?i sportiv,
�nsa Bep nu- l iube?te, iar asta- i pentru mine un motiv
suficient pentru a o sfatui sa nu se casatoreasca.
Bep se straduie?te din rasputeri sa urce pe scara soci -
a la, iar Bertus o trage �n jos. El e un muncitor fara alte
344
preocupari ?i fara dorinta de a progresa, ?i nu cred ca
Bep se va simti fericita cu el. Este de �nteles ca Bep vrea
sa termine odata cu jumatatile astea de masura; acum
patru saptam�ni i- a scris o scrisoare de adio, dar s- a simtit
?i mai nefericita, de aceea i- a scris din nou, iar acum
s- a logodit.
O sumedenie de factori au dus la logodna asta. �n primul
r�nd, boala tatalui, care tine mult la Bertus, �n al doilea
r�nd faptul ca ea este cea mai mare dintre toate fe tele
familiei Voskuijl ?i mama ei o tachineaza ca �nca nu- i
mari tata, �n al treilea r�nd faptul ca Bep �nca n- a trecut
de douazeci ?i patru de ani, lucru la care tine foarte mult.
Mama spune ca ei i s- ar fi parut mai potrivit ca Bep
sa fi �nceput mai �nt�i o relatie cu el. Eu nu pot spune
asta. Mi- e mila de Bep ?i �nteleg ca se simte singura.
?i- a?a nu se pot casatori dec�t dupa razboi, fiindca Bertus
traie?te �n clandestinitate ?i, pe deasupra, nici unul dintre
ei n- are vreun banut pus deoparte ?i nici zestre. Ce perspectiva
sumbra pentru Bep, careia noi toti �i dorim at�ta
binele! Sper doar ca Bertus sa se schimbe sub influenta
ei ori ea sa gaseasca alt barbat dragut care s- o pretuiasca!
A ta, Anne M. Frank
ACEEA?I ZI
�n fiecare zi, altceva! Azi- dimineata a fost arestat Van
Hoeven. Avea doi evrei ascun?i �n casa. E o lovitura grea
pentru noi, nu doar pentru ca ace?ti sarmani evrei se afla
acum iara?i pe buza prapastiei, ci ?i fiindca este �ngrozitor
?i pentru Van Hoeven.
Lumea e cu susu- n jos. Cei mai respectabili oameni
sunt trimi?i �n lagare de concentrare, �nchisori ?i celule
izolate, ?i pleava societatii guverneaza peste tineri ?i
345
batr�ni, saraci ?i bogati. Unii sunt prin?i fac�nd comert
la negru, altii ajut�ndu- i pe evrei sau alti clandestini.
Nimeni care nu- i la NSB nu ?tie ce va fi m�ine.
?i pentru noi este o mare pierdere Van Hoeven. Bep
nu poate ?i nu trebuie sa care cantitatile alea de cartofi.
Singurul lucru pe care putem sa- l facem este sa m�ncam
mai putin. Ram�ne sa- ti spun cum o sa facem asta, �nsa
cu siguranta nu va fi prea placut. Mama zice sa nu m�ncam
nimic de dimineata, terci de ovaz ?i p�ine la pr�nz,
cartofi prajiti seara ?i, eventual, o data sau de doua ori pe
saptam�na, legume sau salata, nimic altceva. Asta �nseam -
na sa facem foamea, �nsa nimic nu- i mai rau dec�t sa fim
descoperiti.
A ta, Anne M. Frank
VINERI, 26 MAI 1944
Scumpa Kitty,
�n sf�r?it, �n sf�r?it, pot acum sa stau lini?tita la masuta
mea din fata crapaturii ferestrei ?i sa- ti scriu tot.
De luni de zile nu m- am mai simtit a?a de mizerabil,
nici macar dupa ce s- a dat spargerea n- am mai fost a?a
de dar�mata, psihic ?i fizic. Pe de- o parte: Van Hoeven,
chestiunea evreiasca despre care se discuta amanuntit �n
toata casa, debarcarea care nu mai vine, m�ncarea proasta,
tensiunea, atmosfera mizerabila, dezamagirea �n privinta
lui Peter, iar pe de alta parte: logodna lui Bep, sarbatoarea
de Rusalii, florile, aniversarea lui Kugler, torturile, pove?tile
despre cabarete, filme ?i concerte. Decalajul asta, decalajul
asta mare exista �ntotdeauna. �ntr- o zi r�dem de
346
comicul situatiei noastre de clandestini, �nsa �n ziua
urma toare ?i �n multe alte zile ne e teama, pe fata ne
cite?ti frica, tensiunea ?i disperarea.
Miep ?i Kugler au cel mai mult de �ndurat de pe urma
noastra ?i a tuturor clandestinilor, Miep prin activitatea
ei, Kugler prin imensa raspundere fata de noi opt, o raspundere
care uneori �l cople?e?te, ?i- atunci aproape ca
nu mai poate vorbi tot �ncerc�nd sa- ?i �nfr�neze nervii
?i agitatia. Kleiman ?i Bep se �ngrijesc bine de noi, ba
chiar foarte bine, dar mai uita ?i ei uneori de Anexa, chiar
daca asta se �nt�mpla doar pentru c�teva ore, o zi, poate
doua. Au ?i ei grijile lor, Kleiman din pricina sanatatii,
Bep din pricina logodnei, a carei perspectiva nu- i deloc
vesela. Pe l�nga grijile astea, mai trebuie ?i ei sa iasa la o
plimbare, sa- ?i faca vizitele ?i sa- ?i traiasca viata de oa meni
obi?nuiti. Pentru ei, tensiunea dispare uneori, chit ca doar
pentru scurt timp, pentru noi ea nu dispare niciodata, ?i
asta de doi ani de zile. Oare c�t timp o sa mai �nduram
povara asta apasatoare, din ce �n ce mai sufocanta?
Canalizarea e iara?i �nfundata. N- avem voie sa dam
drumul la apa, cel mult o putem lasa sa curga picatura
cu picatura. N- avem voie sa mergem la toaleta sau trebuie
sa luam cu noi o perie. Apa murdara o pastram
�ntr- o oala mare de ceramica. Astazi ne descurcam noi,
dar ce- o sa facem daca instalatorul nu- i da singur de cap?
Cei de la serviciile municipale nu vin �nainte de marti.
Miep ne- a trimis un cozonac cu stafide pe care era
scris �Rusalii fericite�. Aproape ai crede ca se amuza pe
seama noastra. Starea de spirit ?i frica noastra nu sunt
nici pe departe �fericite�.
Dupa �nt�mplarea cu Van Hoeven, frica noastra este
?i mai mare. Se aude iara?i din toate partile �sst�, totul se
347
desfa?oara ?i mai silentios. Acolo politia a fortat u?a, asta
�nseamna ca nici noi nu suntem feriti de a?a ceva! Daca
�ntr- o zi ?i noi� nu, nu trebuie sa scriu fraza p�na la
sf�r?it, �nsa astazi �ntrebarea asta nu poate fi alungata,
dimpotriva, frica pe care am simtit- o deja �mi apare din
nou dinainte �n toata grozavia ei.
Asta- seara, la ora opt, a trebuit sa cobor singura la
toaleta. Nu era nimeni jos, toti stateau la radio. Am vrut
sa fiu curajoasa, �nsa a fost greu. Aici, sus, ma simt �n
continuare mai �n siguranta dec�t atunci c�nd sunt
singura �n toata casa asta mare ?i tacuta. Singura cu zgomotele
astea �nfundate ?i misterioase de sus ?i cu cla xo -
natul din strada, ma apuca tremuratul daca nu ma
grabesc ?i daca apuc sa ma g�ndesc chiar ?i numai o
clipa la situatie.
Dupa discutia cu tata, Miep a devenit mult mai draguta
?i afectuoasa cu noi. Dar asta nu ti- am spus- o �nca.
�ntr- o dupa- masa, Miep a venit la tata cu o fata ro?ie ca
racul ?i l- a �ntrebat �n fata daca noi credem ca ?i ei erau
contaminati de antisemitism. Tata s- a speriat �ngrozitor
?i i- a scos cu fermitate ideea asta din cap, �nsa ceva din
banuiala lui Miep tot a ramas. Ne aduc mai multe lucruri,
se intereseaza mai mult de necazurile noastre, chiar
daca, desigur, nu trebuie sa- i s�c�im cu a?a ceva. O, sunt
ni?te oameni a?a de buni!
Ma tot �ntreb daca n- ar fi fost mai bine pentru noi
toti sa nu ne fi ascuns, sa fim acum deja morti, ca sa nu
mai suportam toata mizeria asta ?i, mai ales, sa- i scutim
pe ceilalti de ea. Dar ?i de asta ne e tuturor groaza. �nca
iubim viata, �nca n- am uitat glasul naturii, �nca mai speram,
speram tot felul de lucruri.
348
De s- ar �nt�mpla cur�nd ceva, la nevoie sa se ?i traga.
Nimic nu ne poate secatui mai mult dec�t nelini?tea. Sa
vina sf�r?itul, chiar daca e dur. Atunci cel putin vom ?ti
daca ne e dat sa �nvingem ori sa pierim.
A ta, Anne M. Frank
MIERCURI, 31 MAI 1944
Draga Kitty,
S�mbata, duminica, luni ?i marti a fost a?a de cald,
�nc�t nu puteam sa tin stiloul �n m�na, de aceea mi- a
fost imposibil sa- ti scriu. Vineri s- au spart tevile de la canalizare,
s�mbata au fost reparate. Domnul Kleiman a
trecut dupa- masa pe la noi ?i ne- a povestit o sumedenie
de lucruri despre Jopie, printre altele ca s- a dus �mpreuna
cu Jacque van Maarsen la un club de hochei. Duminica,
Bep a venit sa vada daca se daduse vreo spargere ?i a
ramas sa ia micul dejun cu noi. Luni, a doua zi de Rusalii,
domnul Gies a fost de serviciu ca paznic al clandestinilor,
iar marti am putut sa deschidem iara?i, �n sf�r?it,
ferestrele. O vreme a?a de frumoasa ?i calda, ba chiar s- ar
putea spune, fara a exagera, o vreme at�t de torida de
Rusalii n- a fost de multe ori. Canicula este insuportabila
aici �n Anexa. Ca sa- ti dau o idee despre numeroasele
pl�ngeri, o sa- ti descriu pe scurt zilele calde:
S�mbata: �Minunat, ce vreme frumoasa!� am spus
toti dimineata. �De- ar fi un pic mai racoare�, am spus
dupa- masa, c�nd a trebuit sa �nchidem ferestrele.
Duminica: �Ar?ita asta e de nesuportat! Untul se
tope? te, nu mai gase?ti un colti?or racoros �n toata casa,
p�inea se usuca, laptele se strica, nu putem deschide o
349
fereastra. Stam aici, bieti urgisiti ce suntem, ?i ne sufocam,
�n timp ce oamenii ceilalti sarbatoresc Rusaliile.�
(Dupa cum a spus doamna Van Daan.)
Luni: �Ma dor picioarele, n- am haine subtiri, pe caldura
asta nu pot sa spal vase!� Lamentari de dimineata
devreme p�na seara t�rziu. A fost groaznic de neplacut.
Nu pot suporta canicula ?i ma bucur ca astazi bate
v�ntul destul de tare ?i totu?i straluce?te soarele.
A ta, Anne M. Frank
VINERI, 2 IUNIE 1944
Scumpa Kitty,
�Cine merge la mansarda sa- ?i ia umbrela, preferabil
una barbateasca!� Asta pentru a se proteja de ploaia care
vine de sus. E un proverb care spune: �Sus ?i uscat, sf�nt
?i aparat�, dar sigur nu- i valabil pe timp de razboi (�mpu? -
caturi!) ?i pentru clandestini (litiera pentru pisici!).
�ntr- adevar, Mouschi ?i- a facut oarecum un obicei din
a- ?i depune nevoile pe ziare sau vreo crapatura a podelei,
a?a �nc�t nu doar teama de plescait este foarte �ntemeiata,
ci ?i o teama �nca mai mare de o putoare �ngrozitoare.
?tiind ca ?i noul Moortje din depozit sufera de aceea?i
meteahna, oricine a avut vreodata o pisica care se mai
scapa pe ea �?i poate �nchipui ce miresme plutesc �n casa
noastra �n afara de cele de piper ?i cimbru.
�n continuare, am de comunicat o reteta noua- nouta
�mpotriva �mpu?caturilor: �n cazul unor detonari violente,
se fuge catre scara de lemn cea mai apropiata, se
alearga pe ea �n jos ?i- apoi �n sus, av�nd grija ca �n cazul
350
repetarii acestei mi?cari sa se ajunga macar la o cadere
u?oara pe jos.
Ai at�t de furca cu zg�rieturile ?i zgomotul facut �n
timp ce alergi ?i cazi, �nc�t nu mai auzi �mpu?caturile ?i
nici nu te mai g�nde?ti la ele. Autoarea acestor r�nduri
a aplicat cu succes aceasta reteta ideala!
A ta, Anne M. Frank
LUNI, 5 IUNIE 1944
Draga Kitty,
Din nou neplaceri �n Anexa. Cearta �ntre Dussel ?i
sotii Frank �n legatura cu �mpartirea untului. Capitularea
lui Dussel. Mare prietenie �ntre doamna Van Daan
?i cel din urma, flirturi, bezele ?i z�mbete amicale. Lui
Dussel �ncepe sa i se faca pofta de femei. Sotii Van Daan
nu vor sa faca turta dulce de ziua lui Kugler pentru ca
nici noi nu m�ncam a?a ceva. Ce meschinarie! Sus, atmosfera
proasta. Doamna Van Daan racita. Dussel surprins
cu tablete de drojdie de bere, �n vreme ce noi
n- avem deloc.
Ocuparea Romei de catre Armata V. Ora?ul n- a fost
nici devastat, nici bombardat. Formidabila propaganda
pentru Hitler.
Putine legume ?i putini cartofi, un pachet de p�ine
stricata.
Slabatura (numele noii pisici din depozit) nu suporta
piperul. �?i folose?te litiera drept culcu? ?i tala?ul drept
closet. Imposibil s- o pastram.
351
Vreme proasta. Bombardamente ne�ntrerupte asupra
Pas- de- Calais- ului ?i a coastei vestice a Frantei.
Dolarii nu se pot vinde, aurul cu at�t mai putin, se
vede fundul casei noastre de bani negri. Din ce- o sa
traim luna viitoare?
A ta, Anne M. Frank
MARTI, 6 IUNIE 1944
Scumpa Kitty,
This is D- day1, a spus radioul englezesc la ora douasprezece
?i, pe buna dreptate, This is the day2, debarcarea
a �nceput!
Azi- dimineata, la ora opt, englezii au anuntat: bombardamente
grele asupra ora?elor Calais, Boulogne, Le
Havre ?i Cherbourg, precum ?i Pas- de- Calais (ca de obicei).
�n continuare, masuri de securitate pentru teritoriile
ocupate: toti cei care locuiesc la mai putin de 35 de kilometri
de coasta trebuie sa se pregateasca pentru bombardamente.
Pe c�t posibil, englezii vor arunca foi vo lante
cu o ora �naintea atacului.
Conform buletinelor de ?tiri germane, pe coasta franceza
au aterizat para?uti?ti englezi. �Vase de debarcare
britanice �n lupta cu pu?ca?i marini germani�, spune
BBC- ul.
Concluzia Anexei la ora noua, la micul dejun: asta- i
o debarcare de proba, la fel ca acum doi ani la Dieppe.
352
1. Aceasta este ziua Z (engl.).
2. A venit ziua cea mare (engl.).
Transmisiune a postului de radio englez �n germana,
neerlandeza, franceza ?i alte limbi la ora zece: The invasion
has begun.1 Deci �adevarata� debarcare.
Transmisiune a postului de radio englez �n germana,
ora unsprezece: discurs al comandantului suprem, generalul
Dwight Eisenhower.
Transmisiune a postului de radio englez �n engleza:
This is D- day. Generalul Eisenhower s- a adresat poporului
francez, spun�nd: Stiff fighting will come now, but
after this the victory. The year 1944 is the year of complete
victory, good luck! 2
Transmisiune a postului de radio englez �n engleza la
ora unu (traducere): 11 000 de avioane sunt gata ?i zboara
ne�ntrerupt �ncolo ?i- ncoace pentru a para?uta trupe ?i a
lansa bombe �n spatele frontului. 4 000 de nave de debar -
care plus alte ambarcatiuni mici acosteaza una dupa alta
�ntre Cherbourg ?i Le Havre. Trupele engleze ?i americane
sunt implicate deja �n lupte grele. Discursuri tinute
de Gerbrandy, prim-ministrul Belgiei, regele Haakon al
Norvegiei, De Gaulle pentru Franta, regele Angliei ?i, sa
nu- l uitam, Churchill.
Nervozitate �n Anexa! Oare chiar se apropie eliberarea
at�t de mult a?teptata, despre care s- a vorbit a?a de mult,
dar care e prea frumoasa, prea feerica pentru a putea deveni
vreodata realitate? Oare acest an, 1944, ne va darui
victoria? Nici macar acum nu ?tim asta, dar speranta ne
�nsuflete?te, ne da din nou curaj, ne face din nou puternici.
Caci va trebui sa fim curajo?i pentru a �ndura nenumaratele
353
1. Invazia a �nceput (engl.).
2. Urmeaza o lupta cr�ncena, dar dupa ea va veni victoria. Anul
1944 este anul victoriei totale. Succes! (engl.)
spaime, lipsuri ?i suferinte. Acum e important sa ne pastram
calmul ?i perseverenta, mai bine ne �nfigem unghiile
�n carne dec�t sa urlam. Franta, Rusia, Italia ?i de asemeni
Germania pot sa urle de mizerie, �nsa noi n- avem �nca
acest drept!
O, Kitty, partea cea mai frumoasa a debarcarii este ca
am senzatia ca se apropie ni?te prieteni. Sini?trii de germani
ne- au asuprit ?i ne- au pus cutitul la g�t at�t de mult
timp, �nc�t prietenii ?i eliberarea �nseamna totul pentru
noi! Nu mai e vorba de evrei, acum e vorba de Tarile de
Jos, de Tarile de Jos ?i toata Europa ocupata. Poate ca,
spune Margot, �n septembrie sau octombrie a? putea totu?i
sa merg la ?coala.
A ta, Anne M. Frank
P.S. O sa te tin la curent cu ultimele ?tiri! De dimineata
?i �n timpul noptii, manechine de vitrina ?i papu?i de paie
au aterizat �n spatele pozitiilor germane. La atingerea cu
solul au explodat. Au mai aterizat ?i numero?i para?uti?ti.
Erau toti m�njiti cu negru ca sa nu atraga atentia pe timp
de noapte. Dimineata, la ?ase, au acostat primele ambarcatiuni,
dupa ce coasta fusese bombardata �n timpul noptii
cu cinci milioane de kilograme de bombe. Astazi au fost
�n actiune douazeci de mii de avioane. Bateriile de coasta
germane erau deja distruse �n momentul debarcarii, se formase
un mic cap de pod. Totul merge bine, de?i vremea
e proasta. Armata ?i populatia sunt one will and one hope1.
354
1. O singura vointa si o singura speranta (engl.).
VINERI, 9 IUNIE 1944
Debarcarea decurge extrem de bine! Aliatii au preluat
Bayeux, un satuc de pe litoralul francez, ?i lupta acum
sa cucereasca ?i Caen. Este limpede ca intentia lor este
sa izoleze peninsula �n care se afla Cherbourg. �n fiecare
seara, corespondentii de razboi vorbesc despre dificultatile,
curajul ?i �nsufletirea armatei. Se �nt�mpla lucruri
dintre cele mai incredibile. Au fost la microfon ?i raniti
care �ntre timp au ajuns �napoi �n Anglia. �n ciuda vremii
mizerabile, se zboara intens. Am auzit de la BBC ca
Churchill a vrut sa �nceapa debarcarea cu trupele, doar
dezacordul lui Eisenhower ?i al celorlalti generali zadarnicindu-
i planul. �nchipuie- ti ce curaj din partea unui
om at�t de batr�n! Cu siguranta are deja ?aptezeci de ani.
Aici, nervozitatea s- a mai potolit. Speram ca razboiul
sa se termine p�na la sf�r?itul anului. Ar fi ?i timpul.
Smiorcaielile doamnei Van Daan au devenit insuportabile.
Acum, ca nu ne mai poate calca pe nervi cu debarcarea,
ne bate la cap toata ziua cu vremea proasta. �ti vine
s- o pui �n pod �ntr- o galeata cu apa rece!
Toata Anexa, cu exceptia lui Van Daan ?i a lui Peter,
a citit trilogia Rapsodia ungara. �n cartea asta e vorba despre
viata compozitorului, pianistului virtuoz ?i copilului-
minune Franz Liszt. Cartea e foarte interesanta, dar
dupa parerea mea se vorbe?te un pic prea mult despre
femei. Liszt n- a fost numai cel mai mare ?i cel mai cunos -
cut pianist al epocii sale, ci ?i, p�na la ?aptezeci de ani
inclusiv, cel mai mare fustangiu. A avut relatii cu contesa
Marie d�Agoult, printesa Caroline Sayn- Wittgenstein,
dansatoarea Lola Montez, pianista Agnes Kingworth,
355
pianista Sophie Menter, printesa cercheza Olga Janina,
baroana Olga Meyendorff, actrita Lilla ?i- nu- mai- ?tiucum
etc. etc. ?i lista nu se mai termina. Partile din carte
�n care e vorba despre muzica ?i alte arte sunt mult mai
interesante. �n carte apar Schumann ?i Clara Wieck,
Hector Berlioz, Johannes Brahms, Beethoven, Joachim,
Richard Wagner, Hans von B�low, Anton Rubinstein,
Fr�d�ric Chopin, Victor Hugo, Honor� de Balzac, Hiller,
Hummel, Czerny, Rossini, Cherubini, Paganini,
Mendelssohn etc. etc.
�n principiu, Liszt a fost un tip fain, foarte generos,
modest cu sine �nsu?i, de?i de o vanitate ie?ita din comun,
a ajutat pe toata lumea, n- a avut pasiune mai mare dec�t
arta, era �nnebunit dupa coniac ?i dupa femei, nu supor -
ta sa vada lacrimi, era un gentleman, nu putea sa refuze
nimanui o favoare, nu dadea nici o importanta bani lor,
iubea libertatea religioasa ?i lumea.
A ta, Anne M. Frank
MARTI, 13 IUNIE 1944
Draga Kit,
A trecut ?i aniversarea mea, acum am deci cincisprezece
ani. Am primit destul de multe cadouri: cele cinci
volume de istoria artei publicate la Springer, un set de
lenjerie de corp, doua centuri, o batista, doua iaurturi,
un borcan de marmelada, doua prajituri cu miere (format
mic), o carte de botanica din partea tatei ?i a mamei,
o bratara placata cu aur de la Margot, o carte din colectia
Patria de la sotii Van Daan, biomalt ?i indru?aim de la
Dussel, bomboane de la Miep, bomboane ?i caiete de la
356
Bep ?i, punctul culminant, cartea Maria Theresia ?i trei
felii fine de ca?caval gras de la Kugler. De la Peter un
buchet frumos de bujori. Bietul baiat s- a straduit a?a de
mult sa gaseasca ceva, dar fara nici un succes.
Debarcarea se desfa?oara �n continuare excelent �n
ciuda vremii mizerabile, a nenumaratelor furtuni, a averselor
?i a marii agitate.
Churchill, Smuts, Eisenhower ?i Arnold au fost ieri �n
satele frantuze?ti cucerite ?i eliberate de englezi. Churchill
a fost la bordul unui torpilor care a bombardat coasta.
Barbatul asta, ca at�tia altii, pare sa nu cunoasca frica. E
de invidiat!
Din fortareata Anexei noastre, este imposibil sa ne dam
seama de starea de spirit din Tarile de Jos. Fara �ndoiala,
oamenii sunt bucuro?i ca lene?a (!) Anglie �?i sufleca ?i ea
odata m�necile. Oamenii nu pricep ce nedrept judeca
atunci c�nd tot repeta ca nu vor sa aiba aici o ocupatie
engleza. Rezum�nd tot rationamentul lor, asta �nseamna
ca Anglia trebuie sa se bata, sa lupte, sa- ?i sacrifice fiii pentru
Tarile de Jos ?i celelalte teritorii ocupate. Englezii nu
trebuie sa ram�na �nsa �n Tarile de Jos, ei trebuie sa- ?i ceara
cele mai smerite scuze de la toate tarile ocupate, trebuie sa
restituie Indiile Neerlandeze proprietarului initial, apoi se
pot �ntoarce, slabiti ?i saraci, �n Anglia. Ce tembel trebuie
sa fie cine- ?i �nchipuie a?a ceva, ?i totu?i, a?a cum spuneam,
multi neerlandezi se numara printre ace?ti tembeli. Ma
�ntreb ce s- ar fi ales din Tarile de Jos ?i din tarile vecine
daca Anglia ar fi semnat cu Germania pacea de- at�tea ori
propusa? Tarile de Jos ar fi devenit germane ?i cu asta basta!
Toti neerlandezii care acum continua sa se uite de sus
la englezi, sa insulte Anglia ?i guvernul ei de domni �n
v�rsta, sa- i faca pe englezi la?i, ?i care, cu toate astea, �i
357
urasc pe germani, ar trebui scuturati odata a?a cum se
scutura o perna. Poate ca a?a creierul lor rava?it li se �ncre -
te?te mai bine!
Ma fram�nta multe dorinte, multe g�nduri, multe
acuzatii ?i multe repro?uri. Nu sunt nicidecum at�t de
�nfumurata pe c�t cred multi, �mi cunosc nenumaratele
defecte ?i lipsuri mai bine dec�t oricine altcineva, cu singura
diferenta ca eu mai ?tiu ?i ca vreau sa ma �ndrept,
ca ma voi �ndrepta ?i ca deja m- am �ndreptat mult!
Ma �ntreb deseori cum se face ca toata lumea continua
sa creada despre mine ca sunt a?a de �ngrozitor de impertinenta
?i lipsita de modestie? Sunt eu a?a de �ncapat�nata?
Sa fiu �ntr- adevar eu a?a, sau, poate, sunt ?i ceilalti?
Suna absurd, �mi dau seama, dar nu vreau sa tai ultima
mea propozitie pentru ca nu- i deloc a?a de absurda.
Doam na Van Daan ?i Dussel, principalii mei acuzatori,
sunt am�ndoi cunoscuti ca total lipsiti de inteligenta ?i,
hai s- o spun ?i p- asta, �pro?ti�! De cele mai multe ori,
oamenii pro?ti nu pot suporta g�ndul ca altii fac ceva
mai bine ca ei. Cel mai bun exemplu sunt, �ntr- adevar,
cei doi pro?ti, doamna Van Daan ?i Dussel.
Doamna Van Daan crede ca sunt proasta pentru ca
eu nu sufar la fel de �ngrozitor de mult ca ea de boala
asta, ea crede ca sunt lipsita de modestie fiindca ea este
?i mai lipsita de modestie, ea crede ca rochiile mele sunt
prea scurte fiindca ale ei sunt ?i mai scurte, ea crede ca
sunt �ncapat�nata fiindca ea vorbe?te de doua ori mai
mult dec�t mine despre subiecte pe care nu le �ntelege
absolut deloc. Acela?i lucru e valabil ?i pentru Dussel.
Dar una dintre vorbele mele preferate este: ��n orice
repro? e ?i ceva adevarat�, ?i recunosc numaidec�t ca sunt
impertinenta.
358
Acum, partea neplacuta a firii mele este ca nimeni nu
ma dojene?te ?i nu ma insulta a?a de mult c�t o fac eu
cu mine �nsami. Daca mai vine ?i mama cu portia ei de
sfaturi, gramada de predici devine at�t de insurmontabil
de mare, �nc�t eu, disperata ca n- o sa mai ies din asta
nici odata, devin obraznica ?i �ncep sa contrazic, ?i atunci
�?i face foarte firesc aparitia cunoscuta ?i at�t de vechea
vorba a Annei: �Nimeni nu ma �ntelege!�
Vorba asta e parte din mine ?i, oric�t de neadevarat
ar parea, contine ?i ea un s�mbure de adevar. Repro?urile
pe care mi le fac mie �nsami capata uneori asemenea proportii,
�nc�t t�njesc dupa o voce care sa ma consoleze,
care sa repuna totul �ntr- o ordine sanatoasa ?i careia, pe
deasupra, sa- i mai pese ?i de preocuparile mele profunde;
�nsa, din pacate, pot sa caut eu mult ?i bine, de gasit �nca
n- am gasit- o.
?tiu ca acum te g�nde?ti la Peter, nu- i a?a, Kitty?
A?a- i, Peter ma iube?te, dar nu ca un iubit, ci ca un prieten.
Devotamentul lui devine pe zi ce trece mai puternic,
dar acel lucru misterios care ne face pe am�ndoi sa fim
retinuti nu- l �nteleg nici eu.
Uneori ma g�ndesc ca dorinta nemaipomenita pe
care am simtit- o fata de el a fost exagerata. Dar nu este
deloc a?a. Daca doua zile nu ma duc sus, mi se face iara?i
dor de el la fel de tare ca mai �nainte. Peter e dragut ?i
bun, totu?i nu pot sa neg ca multe lucruri ma dezamagesc.
Mai ales aversiunea lui fata de religie, conversatiile
lui despre m�ncare ?i �nca multe alte lucruri de genul
asta. Totu?i, sunt absolut convinsa ca, a?a cum ne- am
angajat sincer, nu ne vom certa niciodata. Peter este pa?nic,
tole rant ?i foarte concesiv. Suporta sa- i spun mult
mai multe lucruri dec�t �i �ngaduie mamei lui. �ncearca cu
359
�nver?unare sa �ndeparteze petele de cerneala din cartile
lui ?i sa- ?i tina lucrurile �n ordine. ?i totu?i, de ce- ?i tine
ascunse g�ndurile ?i eu n- am voie sa ma apropii niciodata
de ele? Este o fire ?i mai �nchisa dec�t mine, asta- i
adevarat. Dar acum ?tiu chiar din practica (g�nde?te- te
la �Anne �n teorie�, care tot revine) ca p�na ?i naturile
cele mai �nchise au la un moment dat la fel de multa sau
chiar mai multa nevoie de un confident.
Peter ?i cu mine ne- am petrecut am�ndoi anii de
reflec ?ie �n Anexa. Vorbim adesea despre viitor, trecut ?i
prezent, dar, cum spuneam, �mi lipse?te via?a autentica,
?i totu?i ?tiu sigur ca ea exista!
Oare pentru ca n- am mai scos nasul la aer de- a?a de
mult timp ma entuziasmeaza tot ce este natura? Mi- aduc
aminte foarte bine ca mai demult un cer albastru stralucitor,
ciripitul pasarilor, stralucirea lunii ?i explozia de
flori nu- mi captivau atentia prea mult timp. Aici, lucrurile
s- au schimbat. De Rusalii, de pilda, c�nd era a?a de
cald, m- am chinuit sa- mi tin ochii deschi?i p�na la unspre -
zece ?i jumatate ca sa stau ?i eu o data singura la fereastra
deschisa ?i sa ma uit bine la luna. Din pacate, sacrificiul
asta n- a dus la nimic, fiindca luna lumina prea puternic,
iar eu n- am avut voie sa risc deschiz�nd fereastra. Alta
data, au trecut deja c�teva luni bune de- atunci, eram �nt�mplator
sus �ntr- o seara cu fereastra deschisa. N- am revenit
jos �nainte de a fi trecut intervalul de timp destinat
aerisirii. Seara ploioasa ?i �ntunecata, furtuna, goana
nori lor m- au fermecat. Dupa un an ?i jumatate, vedeam
noaptea pentru prima data iara?i fata- n fata. Dupa seara
asta, dorinta de a asista la acela?i spectacol a fost mai
mare dec�t frica de hoti, de o casa �ntunecoasa ?i plina
360
de ?obolani sau de jafuri. Multi oameni admira frumusetea
naturii, multi dorm uneori sub cerul liber, multi
dintre cei aflati �n �nchisori sau spitale abia a?teapta ziua
�n care se vor putea bucura de natura din nou �n libertate,
dar putini sunt cei care, �n dorinta lor, sunt at�t de
rupti de lume ?i de izolati de ceea ce revine �n aceea?i
masura ?i saracilor, ?i bogatilor.
Nu- i o nascocire de- a mea atunci c�nd spun ca vederea
cerului, a norilor, a lunii ?i a stelelor ma lini?te?te
?i- mi da putere s- a?tept. Leacul asta e mult mai bun dec�t
valeriana sau bromura. Natura ma face mica ?i ma pregate?te
sa pot suporta cu �ndrazneala toate loviturile.
Soarta a vrut sa nu pot vedea natura dec�t uneori, �n
mod exceptional, prin ferestre acoperite de un strat gros
de praf, la care at�rna draperii murdare. ?i sa te uiti printre
ele nu mai e nici o placere. Natura este singura care
�ntr- adevar nu poate suporta nici un surogat!
Una dintre numeroasele �ntrebari care nu- mi dau
pace este de ce mai demult, dar adesea ?i �n prezent, femeia
a ocupat un loc mult mai putin important �n societate
dec�t barbatul. Toata lumea poate spune ca este nedrept,
�nsa asta nu ma multume?te. A? vrea a?a de mult sa aflu
cauza acestei mari nedreptati!
Se poate presupune ca barbatul, av�nd o forta fizica
mai mare, ?i- a exercitat �nca de la �nceput dominatia asupra
femeii; barbatul care- ?i c�?tiga existenta, barbatul
care procreeaza, barbatul care are voie sa faca orice� Au
fost destul de proaste toate femeile alea de- au acceptat
�n tacere, p�na nu demult, sa li se impuna regula asta,
caci cu c�t ea se perpetueaza mai multe secole, cu- at�t
mai ad�nc se �nradacineaza. Din fericire, prin ?coala,
361
munca ?i dezvoltare, femeilor li s- au deschis ochii. �n
multe tari, ele au capatat acelea?i drepturi. Multi oameni,
mai ales femei, dar ?i barbati, vad acum ce gre?ita a fost,
timp �ndelungat, aceasta �mpartire a lumii. Femeile moderne
vor dreptul la independenta totala!
Dar asta nu- i suficient. Respectul fata de femeie � ?i
el trebuie sa apara! �n general, pe toate continentele
lumii, barbatul se bucura de multa stima; de ce femeia
n- are dreptul sa beneficieze cu prioritate de o parte din
stima asta? Soldatii ?i eroii de razboi sunt cinstiti ?i sarbatoriti,
exploratorii se bucura de faima eterna, martirii
sunt venerati, dar, din toata omenirea, c�ti sunt cei care
vad ?i �n femeie un soldat?
�n cartea Luptatori pentru viata, am dat de un pasaj
care m- a frapat foarte tare, �n care se spune aproximativ
ca, �n general, femeile, chiar ?i numai prin faptul ca aduc
copii pe lume, �ndura mai multe suferinte, mai multe boli
?i mai multa mizerie dec�t oricare erou de razboi. ?i cum
este rasplatita femeia pentru izb�nda dupa toata durerea
suferita? Este �mpinsa �ntr- un colt daca na?terea a slutit- o,
copiii ajung cur�nd sa nu- i mai apartina, frumusetea i- a
disparut. Femeile sunt ni?te soldati care lupta ?i sufera
pentru supravietuirea omenirii, mult mai viteji, mult mai
curajo?i dec�t numero?ii eroi ai libertatii cu gura lor mare!
Nu vreau sa spun cu asta nicidecum ca femeile trebuie
sa se razvrateasca �mpotriva aducerii pe lume a copii -
lor, dimpotriva. A?a- i natura or�nduita ?i este bine ca e
a?a. Condamn doar barbatii ?i toata ordinea lumii care
nici odata n- au vrut sa- ?i dea seama ce rol important, dificil,
dar uneori ?i minunat joaca femeile �n societate.
Sunt �ntru totul de acord cu Paul de Kruif, autorul
cartii pomenite mai sus, atunci c�nd spune ca barbatii
362
trebuie sa �nvete ca �n parti ale lumii despre care se spune
ca sunt civilizate na?terea a �ncetat sa mai fie ceva natural
?i obi?nuit. Barbatilor le vine u?or sa vorbeasca, ei n- au
fost ?i nu vor fi niciodata nevoiti sa �ndure neplacerile
suferite de femei!
Cred ca opinia conform careia femeia are datoria sa
aduca pe lume copii se va modifica �n cursul secolului
urmator ?i va face loc pretuirii ?i admiratiei pentru cea
care, fara cr�cnire ?i fara vorbe mari, ia astfel de poveri
pe umerii ei!
A ta, Anne M. Frank
VINERI, 16 IUNIE 1944
Draga Kitty,
Noi probleme: doamna Van Daan e disperata, vorbe?te
de un glont �n cap, �nchisoare, sp�nzurat ?i sinucidere.
Este geloasa fiindca Peter are �ncredere �n mine, nu
�n ea, este jignita pentru ca Dussel nu reactioneaza suficient
la avansurile ei, se teme ca sotul ei �i fumeaza toti
banii luati pe haina de blana, se cearta, �njura, pl�nge,
se lamenteaza, r�de ?i- apoi �ncepe iara?i sa se certe.
Ce- i de facut cu o smiorcaita ?i o smintita ca asta?
Nime ni n- o ia �n serios, n- are caracter, se pl�nge la toata
lumea ?i umbla d�ndu- ?i aere. Vorba aia: din spate liceu,
din fata muzeu. ?i cel mai rau este ca Peter devine obraz -
nic, domnul Van Daan irascibil ?i mama cinica. Ce sa
zic, e o atmosfera aici�! Nu exista dec�t o singura regula
de care trebuie sa tii seama: sa r�zi de toate ?i sa nu- ti
pese de nimeni! Pare egoist, dar, �n realitate, asta e singurul
remediu pentru cei care- ?i pl�ng singuri de mila.
363
Kugler trebuie sa mearga patru saptam�ni la sapat �n
Alkmaar, �ncearca sa scape cu un certificat medical ?i o
scrisoare de la Opekta. Kleiman vrea sa se opereze �n
cur�nd la stomac. Ieri-seara, la unsprezece, au fost decuplate
liniile telefonice ale tuturor persoanelor parti culare.
A ta, Anne M. Frank
VINERI, 23 IUNIE 1944
Draga Kitty,
Nimic deosebit de semnalat aici. Englezii au �nceput
marele atac �mpotriva Cherbourgului. Dupa Pim ?i domnul
Van Daan, pe 10 octombrie suntem cu siguranta
liberi. Ru?ii iau parte la actiune, ieri ?i- au �nceput ofensiva
l�nga Vitebsk, exact la trei ani dupa invazia germana.
Moralul lui Bep este �n continuare sub zero. Nu mai
avem aproape deloc cartofi. �n viitor, vrem sa- i numaram
pentru fiecare �n parte, dupa care fiecare poate sa decida
ce face. Miep �?i ia o saptam�na de concediu anticipat
�n cep�nd de luni. Doctorii nu i- au gasit lui Kleiman
nimic la radiografie. El ezita �ntre a se opera ?i a lasa lucru -
rile sa- ?i urmeze cursul.
A ta, Anne M. Frank
MARTI, 27 IUNIE 1944
Scumpa Kitty,
Starea de spirit s- a schimbat brusc, totul merge excelent.
Cherbourg, Vitebsk ?i Slobin au cazut astazi. Cu
364
siguranta, o prada consistenta ?i numero?i prizonieri. La
Cherbourg, cinci generali germani au murit pe c�mpul
de lupta, doi au fost facuti prizonieri. Acum englezii pot
aduce la tarm ce vor, caci au un port. La trei saptam�ni
dupa debarcare, toata peninsula Cotentin e �n m�inile
englezilor! Asta da isprava!
�n cele trei saptam�ni de dupa D- day, n- a fost o zi fara
ploaie ?i vijelie, at�t aici, c�t ?i �n Franta, dar ghinionul
asta nu- i �mpiedica pe englezi ?i americani sa- ?i arate
forta colosala, ?i- nca cum! Ce- i drept, Wuwa1 este �n
plina actiune, dar ce scofala poate face a?a un foc de
artificii �n afara de ceva pagube �n Anglia ?i ziare pline
de ?tiri la friti? Apropo, daca �n Fritafrica or sa bage de
seama ca pericolul bol?evic se apropie acum cu- adevarat,
o sa- i apuce ?i mai tare tremuriciul.
Toate femeile ?i toti copiii germani care nu lucreaza
pentru Wehrmacht sunt evacuati din zonele de coasta
spre Groningen, Frizia ?i Gelderland. Mussert2 a declarat
ca va �mbraca uniforma de soldat daca trupele participante
la debarcare ajung p�na aici. Vrea cumva grasanul
sa mearga la lupta? Ar fi putut s- o faca mai devreme, �n
Rusia. Atunci Finlanda a respins propunerea de pace, iar
acum tratativele pe tema asta au fost iara?i �ntrerupte.
Ce- o sa mai regrete, imbecilii!
C�t de departe crezi ca o sa ajungem pe 27 iulie?
A ta, Anne M. Frank
365
1. Prescurtare de la cuv�ntul german Wunderwaffe (arma miraculoasa).
2. Conducatorul partidului nazist neerlandez.
VINERI, 30 IUNIE 1944
Draga Kitty,
Vreme ur�ta sau bad weather from one at a stretch to
thirty June1. Nu- i bine? O, desigur, ?tiu deja s- o rup bini -
?or pe engleze?te. Ca sa dovedesc asta, citesc An Ideal
Husband2 cu dictionarul!
Razboiul, excelent: Bobroisk, Moghilev ?i Or?a au
cazut, multi prizonieri.
Aici totul este all right. Starea de spirit se �mbunatate?te,
superoptimi?tii no?tri triumfa, sotii Van Daan fac
scamatorii cu zaharul, Bep ?i- a schimbat coafura, iar
Miep are liber o saptam�na. Astea sunt ultimele ve?ti!
Fac un tratament de nerv, foarte neplacut, ?i- nca la
unul din dintii din fata. M- a durut groaznic, a?a de tare,
�nc�t Dussel a crezut ca o sa le?in. N- a lipsit mult. Numai -
dec�t au apucat- o ?i pe doamna Van Daan durerile de
dinti!
A ta, Anne M. Frank
P.S. Am auzit de la Basel ca Bernd3 a jucat rolul hangiului
din Minna von Barnhelm.4 K�nstlerneigungen5,
spune mama.
366
1. Vreme ur�ta, fara pauza, de pe 1 p�na pe 30 iunie (engl.).
2. Probabil So?ul ideal, piesa lui Oscar Wilde (engl.).
3. Este vorba de un var al Annei, Bernhard Elias.
4. Comedie scrisa de Gotthold Ephraim Lessing.
5. �nclinatii de artist (germ.).
JOI, 6 IULIE 1944
Draga Kitty,
Mi se str�nge inima c�nd Peter spune ca mai t�rziu
poate o sa fie un infractor sau o sa �nceapa sa faca specula.
Cu toate ca glume?te, desigur, am totu?i impresia
ca- i este lui �nsu?i teama de propria slabiciune de caracter.
Tot aud at�t de la Margot, c�t ?i de la Peter: �Da,
daca a? avea forta ?i curajul tau, daca mi- a? impune
vointa la fel ca tine, daca a? avea at�ta energie ?i perseverenta,
da, atunci��
Este �ntr- adevar o calitate faptul ca nu ma las influentata?
Este bine ca urmez aproape exclusiv calea dictata
de propria- mi con?tiinta?
Sincer vorbind, nu pot sa- mi imaginez prea bine cum
poate cineva sa spuna �Sunt slab� ?i sa continue sa ram� -
na slab. Pai daca ?tii asta, de ce nu reactionezi, de ce nu- ti
formezi caracterul? Raspunsul a fost: �Pentru ca a?a e
mult mai comod!� Raspunsul asta m- a cam descurajat.
Comod? Este o viata de lenevie ?i minciuna neaparat o
viata comoda? O, nu, asta nu poate fi adevarat, nu se
poate sa te la?i sedus a?a de u?or de comoditate ?i de�
bani. M- am g�ndit mult la raspunsul pe care trebuie sa- l
dau, cum sa- l fac pe Peter sa creada �n el �nsu?i ?i, mai
ales, sa se �ndrepte. Nu ?tiu daca sfatul meu a fost bun.
Mi- am imaginat deseori ce minunat ar fi sa- mi acorde
cineva �ncrederea lui, dar acum, c�nd am ajuns �n acest
punct, abia acum vad ce dificil este sa g�nde?ti cu g�ndurile
celuilalt ?i- apoi sa gase?ti singurul raspuns corect.
Mai ales pentru ca notiunile de �comoditate� ?i �bani�
re prezinta pentru mine ceva absolut strain ?i nou.
Peter �ncepe sa se sprijine putin pe mine, ?i asta nu
trebuie sa se �nt�mple �n nici un caz. �n viata e greu sa
367
stai pe propriile picioare, dar este ?i mai greu sa fii singur
cu trasaturile tale suflete?ti ?i de caracter, ?i totu?i sa- ti
pastrezi fermitatea.
Sunt putin indecisa, caut de zile bune un remediu perfect
contra acestui cuv�nt �ngrozitor, �comod�. Cum sa- l
fac sa �nteleaga ca ceea ce pare at�t de simplu ?i de frumos
o sa- l traga �n ad�ncuri, ad�ncuri unde nu mai sunt prieteni,
nu mai exista sprijin ?i nici un pic de frumusete,
ad�ncuri de unde este aproape imposibil sa mai revii?
Noi toti traim, dar nu ?tim de ce ?i pentru ce, traim
aspir�nd la fericire, traim toti diferit ?i totu?i la fel. Noi
trei am fost educati �ntr- un mediu bun, putem sa �nvatam,
avem posibilitatea sa realizam ceva, avem multe
motive sa speram �ntr- un viitor fericit, dar� trebuie sa- l
meritam. ?i asta- i ceva ce nu se obtine niciodata cu u?urinta.
Sa meriti fericirea �nseamna sa munce?ti pentru ea
?i sa faci bine, nu sa faci specula ?i sa fii lene?. Lenevia
poate sa para atragatoare, munca ofera satisfactie.
Nu- i pot �ntelege pe oamenii carora nu le place munca,
dar la Peter nu- i vorba de- a?a ceva, el nu ?i- a stabilit un
scop precis, se crede prea prost ?i prea incapabil sa faca
ceva. Bietul baiat, el �nca nu ?tie ce �nseamna sa- i faci
fericiti pe altii, ?i eu n- am cum sa- l �nvat asta. El n- are
religie, vorbe?te batjocoritor despre Isus Cristos, �njura
cu numele lui Dumnezeu. De?i nici eu nu sunt ortodoxa,
ma doare de fiecare data c�nd constat ce singuratic,
ce dispretuitor, ce sarac este.
Oamenii care au o religie pot fi fericiti pentru ca oricui
�i este dat sa creada �n lucruri supranaturale. Nu trebuie
nici macar sa te temi ca vei fi pedepsit dupa moarte;
purgatoriul, infernul ?i cerul sunt lucruri pe care multi
nu le pot accepta, dar o religie, nu conteaza care, �i tine
368
totu?i pe oameni pe calea cea buna. Nu e vorba de frica
de Dumnezeu, ci de �nalta pretuire a onoarei ?i con?tiintei
proprii. Ce frumo?i ?i buni ar fi toti oamenii daca,
�n fiecare seara, �nainte de culcare, ?i- ar rememora �nt�m -
plarile zilei ?i apoi ar analiza cu atentie ce a fost bun ?i
ce a fost rau �n ce- au facut. Involuntar, �ncerci atunci �n
fiecare zi din nou sa te �ndrepti ?i, dupa o vreme, bine�nteles
ca progresele vor fi �nsemnate. Oricine se poate
folosi de metoda asta, nu costa nimic ?i este cu siguranta
foarte folositoare. Caci cine �nca nu ?tie trebuie sa �nvete
?i sa afle: �O con?tiinta �mpacata te face puternic!�
A ta, Anne M. Frank
S�MBATA, 8 IULIE 1944
Draga Kitty,
Broks a fost la Beverwijk1 ?i a?a, pur ?i simplu, la o
licitatie, a facut rost de cap?uni. Au ajuns aici pline de
praf ?i de nisip, �nsa �n mari cantitati. Nu mai putin de
douazeci ?i patru de ladite pentru birou ?i pentru noi. �n
aceea?i seara, s- au pus la conservat primele opt borcane
?i s- au facut opt borcane de gem. A doua zi de dimineata,
Miep a vrut sa faca gem pentru birou.
La douasprezece ?i jumatate, cu u?a de la intrare zavo -
r�ta, se aduc laditele, Peter, tata, Van Daan tropaie pe
scara, Anne aduce apa calda de la boiler, Margot se duce
dupa galeata, tot echipajul pe punte! Cu o senzatie foarte
ciudata �n stomac, am intrat �n bucataria �ntesata a
369
1. Localitate din provincia neerlandeza Olanda de Nord, aflata
la aproximativ 20 de kilometri nord- vest de Amsterdam.
biroului, Miep, Bep, Kleiman, Jan, tata, Peter, clandestinii
?i coloana de aprovizionare, toti claie peste gramada,
?i asta �n plina zi! Draperiile trase la o parte ?i ferestrele
deschise, se vorbe?te tare, se tr�ntesc u?i, m- a apucat tremuratul
de- at�ta agitatie. �Oare chiar ne mai ascundem?�
mi- a trecut prin cap. A?a o senzatie trebuie sa ai
c�nd te poti arata din nou oamenilor. Cratita era plina,
repede sus. �n jurul mesei de bucatarie, restul familiei
rupea coditele ?i frunzele, sau cel putin a?a ar fi trebuit
sa se �nt�mple. Mai mult ajungea �n gura dec�t �n
galeata. Cur�nd a fost nevoie de �nca o galeata, Peter a
cobor�t din nou �n bucatarie, s- a auzit sun�nd de doua
ori la u?a, galeata a ra mas la locul ei, Peter a zbughit- o
pe scara, s- a �ncuiat u?a- biblioteca. Tropaiam de nerabdare,
robinetul trebuia sa ram�na �nchis, iar cap?unile pe
jumatate spalate a?teptau sa fie �mbaiate, dar regula clandestinitatii
�Daca este cineva �n casa, se �nchid toate robi -
netele din cauza zgomotului facut de apa din tevi�
ram� nea valabila.
La ora unu vine Jan: fusese po?ta?ul. Peter alearga iara?i
pe scara- n jos. Trrr, soneria, dreapta- mprejur. Ma
duc s- ascult daca vine cineva, mai �nt�i la u?a- biblioteca,
apoi sus la scara. �n cele din urma, Peter ?i cu mine, apleca?i
ca doi hoti peste balustrada, ascultam zgomotele ce
vin de jos. Nici o voce straina. Peter coboara �nceti?or
scara, se opre?te la jumatatea drumului ?i striga �Bep!�
�nca o data: �Bep!� Zgomotul din bucatarie este mai
puternic dec�t vocea lui Peter. Apoi el coboara �n fuga
scara ?i intra �n bucatarie. �ncordata, ma uit �n jos.
��ntoarce- te repede, Peter! A venit contabilul! Trebuie
sa pleci!� Este vocea lui Kleiman. Oft�nd, Peter vine sus,
u?a- biblioteca ram�ne �nchisa.
370
La unu ?i jumatate vine �n sf�r?it Kleiman. Doamne
Dumnezeule, nu mai vad altceva dec�t cap?uni, la micul
dejun cap?uni, Jan man�nca cap?uni, Kleiman mai gusta
pe furi? c�te o cap?una, Miep fierbe cap?uni, Bep rupe
coditele de la cap?uni, eu miros cap?uni ?i atunci c�nd
vreau sa scap de chestiile astea ro?ii ?i ma duc sus, ei bine,
ce se spala aici? Cap?uni!
Restul cap?unilor se pune la conservat. Seara: doua
borcane deschise. Tata face repede gem din ele. Dimineata
urmatoare: doua borcane deschise, la pr�nz patru
borcane deschise. Van Daan nu le- a sterilizat suficient.
Acum tata fierbe gem �n fiecare seara. M�ncam terci de
ovaz cu cap?uni, lapte batut cu cap?uni, tartine cu cap?uni,
cap?uni la desert, cap?uni cu zahar, cap?uni cu
nisip. Doua zile, au dansat peste tot cap?uni, cap?uni,
cap?uni. Apoi, stocul s- a epuizat ori a fost pus sub cheie,
�n borcane.
�?tii ceva, Anne?� striga Margot. �Am primit mazare
de la doamna Van Hoeven, optsprezece livre.�
�Dragut din partea ei�, raspund eu. �ntr- adevar, e
dra gut, dar munca� ptiu!
�S�mbata dimineata trebuie sa ma ajutati toti s- o dezghioc�,
anunta mama la masa.
?i �ntr- adevar, de dimineata, dupa micul dejun, a
apa rut pe masa cea mai mare oala emailata plina p�na
sus cu mazare. Dezghiocatul este o munca plicticoasa,
dar mai �nt�i trebuie sa �ncerci sa �nlaturi pielitele. Cred
ca cei mai multi oameni nu ?tiu ce bogata �n vitamine,
gustoasa ?i frageda este pastaia de mazare daca se scoate
pielita din interior. Cele trei avantaje pe care tocmai
le- am mentionat nici nu conteaza �nsa pe l�nga faptul ca
371
portia pe care o poti m�nca este de trei ori mai mare
dec�t atunci c�nd man�nci doar mazarea.
Sa scoti pielitele astea e o munca din cale-afara de precisa
?i migaloasa, potrivita poate pentru denti?ti pedanti
sau comercianti de mirodenii minutio?i, dar pentru o
pu?toaica nelini?tita ca mine este �ngrozitoare. Au �nceput
la noua ?i jumatate, la zece ?i jumatate ma a?ez ?i eu
alaturi de ceilalti, la unsprezece ma ridic din nou �n
picioare, la unsprezece ?i jumatate ma a?ez iara?i. Urechile-
mi b�z�ie: rupe capatul, scoate pielita, trage ata,
arunca pastaia, rupe capatul, scoate pielita, trage ata,
arunca pastaia etc. etc. Totul mi se �nv�rte?te �n fata ochilor:
verde, verde, viermi?or, ate, pastaie putreda, verde,
verde, verde. De nauceala ?i ca sa fac totu?i ceva, povestesc
toata dimineata tot felul de t�mpenii posibile ?i
impo sibile, �i fac pe toti sa r�da ?i simt ca ma sf�r?esc
aproape de- at�ta abrutizare. Cu fiecare ata pe care o trag,
sunt din ce �n ce mai sigura ca nu vreau sa fiu niciodata,
dar niciodata, doar gospodina!
La unsprezece ?i jumatate, m�ncam �n sf�r?it de dimi -
neata, dar de la douasprezece ?i jumatate p�na la unu ?i
un sfert trebuie sa �nlaturam pielite. Aproape ca am rau
de mare c�nd termin, ceilalti au ?i ei un pic. Dorm p�na
la patru ?i apoi continui sa fiu data peste cap din pricina
amar�telor de boabe de mazare.
A ta, Anne M. Frank
372
S�MBATA, 15 IULIE 1944
Draga Kitty,
Am avut de la biblioteca o carte cu titlul provocator
Ce parere aveti despre fata moderna? De tema asta a? vrea
sa ma ocup azi.
Autoarea critica �tineretul de azi� din cap p�na- n
picioare, fara sa respinga �nsa pe de- a- ntregul tot ce- i
t�nar ca nefiind �n stare de ceva bun. Dimpotriva, este
de parere ca, daca tineretul ?i- ar dori- o, ar putea sa construiasca
o lume mai mare, mai frumoasa ?i mai buna,
ca tineretul are mijloacele sa faca asta, dar se ocupa de
lucruri artificiale, fara sa �nvredniceasca macar cu o privire
ceea ce este cu adevarat frumos.
La unele pasaje, am avut foarte clar impresia ca scriitoarea
�mi adresa mie repro?urile ei ?i de aceea vreau
acum, �n sf�r?it, sa ma destainui total �n fata ta ?i sa ma
apar de acest atac. Am o trasatura de caracter care iese
puternic �n evidenta ?i care trebuie sa- i frapeze pe toti
cei care ma cunosc de mai multa vreme, ?i anume capacitatea
de autocunoa?tere. Ma pot studia �n tot ceea ce
fac, ca ?i cum a? fi o straina. Fara nici un fel de prejudecata
?i fara un sac plin de scuze, stau �n fata Annei celei
de toate zilele ?i observ ce face bine ?i ce face rau. Con?tiinta
asta de sine nu ma parase?te niciodata ?i la fiecare
cuv�nt pe care �l pronunt ?tiu imediat dupa ce l- am pronuntat:
�Ar fi trebuit sa fie altfel� sau �E foarte bine a?a
cum este�. Ma condamn pe mine �nsami �n legatura cu
nespus de multe lucruri ?i- mi dau seama din ce �n ce mai
bine c�t de adevarate au fost cuvintele tatei: �Fiecare
copil trebuie sa se autoeduce.�
Parintii nu pot da dec�t sfaturi sau bune �ndrumari, de
formarea definitiva a propriului caracter raspunde fiecare
373
�n parte. La asta se mai adauga ?i faptul ca �nfrunt via?a
cu un curaj ie?it din comun, ma simt �ntotdeauna a?a de
puternica ?i capabila sa �ndur multe, a?a de libera ?i a?a de
t�nara! C�nd mi- am dat seama de asta pentru prima oara,
m- am bucurat, caci nu cred ca- mi voi pleca repede capul
sub loviturile pe care fiecare trebuie sa le primeasca.
Dar despre lucrurile astea am mai vorbit de- at�tea ori,
acum a? vrea sa ajung la capitolul �Mama ?i tata nu ma
�nte leg�. Tata ?i mama m- au rasfatat �ntotdeauna foarte
mult, au fost draguti cu mine, mi- au luat apararea �n fata
celor care locuiesc sus ?i au facut tot ce pot face ni?te
parinti. Totu?i, m- am simtit mult timp groaznic de singura,
exclusa, abandonata, ne�nteleasa. Tata a �ncercat toate
meto dele posibile pentru a- mi tempera revolta, dar fara
nici un rezultat. M- am vindecat singura, confrunt�n du- ma
pe mine �nsami cu propriile gre?eli de comportament.
Cum se face ca tata nu mi- a fost niciodata de ajutor
�n lupta mea, ca a e?uat complet atunci c�nd a vrut sa- mi
�ntinda o m�na? Tata n- a folosit metoda potrivita, mi- a
vorbit �ntotdeauna ca unui copil care trece printr- o peri -
oada dificila de cre?tere. Suna aiurea, caci nimeni alt ci -
neva �n afara de tata nu mi- a daruit permanent �ncre dere
?i nimeni altcineva �n afara de tata nu mi- a dat sentimentul
ca sunt rezonabila. Dar el a neglijat un lucru: nu s- a
g�ndit ca batalia mea pentru a deveni stap�na pe situatie
era pentru mine mai importanta dec�t orice. Eu nu
voiam sa aud nimic despre �fenomene specifice v�rstei�,
�alte fete�, �trece de la sine�, eu nu voiam sa fiu tra tata
ca o fata- ca- toate- celelalte, ci ca Anne- cum- este- ea, iar
Pim n- a �nteles asta. De altfel, eu nu pot acorda �ncre -
derea mea cuiva care nu- mi poveste?te ?i el foarte mult
despre sine ?i, fiindca eu nu ?tiu nimic despre Pim, nu
374
voi putea pa?i pe calea unei relatii de confidentialitate
�ntre noi. Pim adopta mereu pozitia tatalui mai �n v�rsta,
care a avut ?i el astfel de �nclinatii trecatoare, dar care,
pus �n fa?a problemelor tineretului, nu mai poate avea cu
mine o rela?ie prieteneasca, oric�t ?i- ar da silinta. A?a am
ajuns sa nu �mparta?esc conceptiile mele despre viata ?i
teoriile mele �ndelung chibzuite nimanui altcuiva dec�t
jurnalului meu ?i, uneori, lui Margot. De tata am ascuns
tot ce ma nelini?tea, nu l- am lasat sa- mi �mparta?easca
ide alurile, l- am �nstrainat de mine voit ?i cu buna ?tiinta.
N- am putut sa procedez altfel, am actionat �ntru totul
conform sentimentelor mele, egoist, dar am actionat a?a
cum era bine pentru lini?tea mea. Caci lini?tea mea ?i
�ncre derea de sine pe care le- am construit at�t de ?ovaielnic
le- a? pierde iara?i cu totul daca ar trebui sa suport acum
critici la adresa lucrarii mele pe jumatate terminate. ?i asta
n- a? face- o nici macar pentru Pim, oric�t de dur poate sa
para, caci nu m- am marginit doar sa nu- l las pe Pim sa
participe la viata mea interioara, ci, prin iras cibilitatea
mea, �l ?i �ndepartez deseori ?i mai tare de mine.
Asta- i un punct care- mi da mult de g�ndit: cum se
face ca uneori Pim ma enerveaza a?a de tare? Ca aproape
nu pot trai �n preajma lui, ca alintarile lui mi se par arti -
ficiale, ca vreau sa am lini?te ?i ca a? prefera sa nu ma
mai bage at�t �n seama p�na c�nd voi putea din nou sa
fiu mai sigura pe mine �n fata lui? Caci �nca ma mai roade
repro?ul privind scrisoarea aia josnica pe care i- am tr�ntit-
o la nervi. O, ce greu este sa fii puternic ?i curajos �n
absolut toate privintele!
Totu?i, nu asta a fost motivul deceptiei mele celei mai
mari. Nu, �nca ?i mai mult dec�t tata ma preocupa Peter.
375
?tiu prea bine ca eu sunt cea care l- a cucerit pe el, ?i nu
invers. Mi- am facut o imagine idilica despre el, am vazut
�n el un baiat lini?tit, sensibil, dragut, care are at�ta nevoie
de dragoste ?i prietenie! Simteam nevoia sa ma confesez
unei fiinte vii. Voiam sa am un prieten care sa ma
ajute sa- mi regasesc drumul. Am dus la bun sf�r?it sarcina
asta dificila atrag�ndu- l �ncet, dar sigur spre mine.
C�nd �n cele din urma am reu?it sa- l fac sa- ?i exprime
sentimentele amicale fata de mine, am ajuns de la sine la
intimitati care acum, daca stau bine sa ma g�ndesc, mi se
par scandaloase. Am vorbit despre lucrurile cele mai secrete,
dar, despre lucruri de care inima mea era ?i �nca mai
este plina, am tacut p�na acum. �nca nu- mi pot face o idee
despre Peter. Este superficial sau din timiditate e retinut
chiar ?i fata de mine? Dar, fac�nd abstractie de asta, am
facut o gre?eala excluz�nd orice alta varianta de prietenie
?i apropiindu- ma de el prin gesturi intime. El este �nsetat
de iubire ?i, din zi �n zi, �i place tot mai mult de mine. �mi
dau seama de asta foarte bine. �nt�lnirile noastre �i provoaca
satisfactie; mie, ele nu fac altceva dec�t sa- mi accentueze
nevoia de a �ncerca �nca ?i �nca o data, pentru ca �n
final sa nu reu?esc niciodata, sa abordez cu el subiectele
pe care mi- ar placea a?a de mult sa le vad scoase la iveala.
L- am atras pe Peter cu forta, chiar mai mult dec�t crede
el, iar acum se agata de mine, ?i eu n- am deocamdata nici
o metoda potrivita ca sa- l desprind de mine ?i sa- l pun pe
propriile lui picioare. C�nd mi- am dat seama, ?i- anume
foarte repede, ca nu poate fi un prieten �n sensul �n care
�nteleg eu asta, m- am luptat sa- l scot macar din meschinarie
?i sa- l ajut sa se afirme �n tineretea lui.
�Caci �n mod fundamental tineretea este mai solitara
dec�t batr�netea.� Afirmatia asta mi- a ramas �n cap din
nu ?tiu ce carte ?i mi s- a parut ca se potrive?te.
376
Este oare adevarat ca aici adultilor le este mai greu
dec�t tinerilor? Nu, sigur ca nu. Oamenii mai v�rstnici au
deja o parere formata despre orice ?i nu mai ezita atunci
c�nd trebuie sa hotarasca ce fac �n viata. Noua, tinerilor,
ne este de doua ori mai greu sa ne sustinem opiniile �ntr- o
vreme �n care tot ce �nseamna idealism e distrus ?i zdrobit,
�n care oamenii �?i arata partea cea mai ur�ta, �n care se
pun sub semnul �ndoielii adevarul, justitia ?i Dumnezeu.
Cine continua sa sustina ca situatia de aici, din Anexa,
este mult mai grea pentru adulti nu- ?i da nicidecum
seama de enorma cantitate de probleme care ne asalteaza,
probleme pentru care poate suntem prea tineri, dar care
ne preseaza p�na- n clipa �n care, dupa foarte mult timp,
credem ca am gasit o solutie, o solutie care cel mai adesea
se dovede?te ineficienta �n fata faptelor, las�ndu- se astfel
anihilata de ele. Asta- i dificultatea timpului nostru: idealurile,
visele, sperantele frumoase nici nu apuca sa apara
bine, ?i numaidec�t sunt lovite de realitatea atroce ?i distruse
cu totul. E un mare miracol ca n- am renuntat la
toate sperantele mele, caci ele par absurde ?i irealizabile.
Cu toate astea, eu tin la ele, fiindca tot mai cred �n bunatatea
interioara a oamenilor.
�mi este absolut imposibil sa construiesc totul pe baza
mortii, mizeriei ?i confuziei. Vad cum �ncet lumea se
transforma din ce �n ce mai mult �ntr- un de?ert, aud tot
mai tare tunetul care se apropie ?i ne va omor� ?i pe noi,
simt suferinta milioanelor de oameni, ?i totu?i, daca privesc
cerul, ma g�ndesc ca toate astea vor lua iara?i o
�ntor satura buna, ca ?i cruzimea asta se va sf�r?i, ca pacea
?i lini?tea vor reveni �n ordinea lumii. �ntre timp, trebuie
sa- mi ?in conceptiile la adapost, cine ?tie, poate �?i vor
gasi totu?i vreo aplicare �n timpurile ce vin!
A ta, Anne M. Frank
377
VINERI, 21 IULIE 1944
Draga Kitty,
Acum sunt plina de speranta, acum, �n sf�r?it, totul
merge bine. Da, chiar a?a, merge bine! Ve?ti splendide!
S- a organizat un atentat la viata lui Hitler, ?i de data asta
nu e vorba de comuni?ti evrei sau de capitali?ti englezi,
ci de un general german de- aleasa spita germanica, un
conte care, pe deasupra, mai este ?i t�nar. �Providenta
divina� i- a salvat viata F�hrerului ?i, din nefericire, a scapat
doar cu c�teva zg�rieturi ?i arsuri. C�tiva ofiteri ?i generali
din anturajul sau apropiat au fost omor�ti sau
raniti. Principalul autor al atentatului a fost executat prin
�mpu?care.
Iata cea mai buna dovada ca sunt multi ofiteri ?i gene -
rali care s- au saturat de razboi ?i carora le- ar placea sa- l
vada pe Hitler cobor�t �n hrubele cele mai ad�nci, pentru
ca apoi sa instaureze o dictatura militara ?i, astfel, sa �ncheie
pacea cu Aliatii, sa se �narmeze din nou ?i dupa douazeci
de ani sa �nceapa iar un razboi. Poate ca Providenta a tara -
ganat �ntr- adins �nca putin eliminarea lui, caci pentru
Aliati este mult mai u?or ?i mai avantajos sa- i lase pe germanii
cei fara de pata sa se omoare �ntre ei. Ru?ilor ?i englezilor
le ram�ne cu at�t mai pu?in de facut; ?i cu at�t
mai repede pot ei �ncepe sa- ?i reconstruiasca propriile
ora?e. Dar �nca n- am ajuns aici ?i nu- mi doresc nicidecum
sa anticipez aceste evenimente glorioase. Totu?i, remarci
fara �ndoiala ca ce spun este adevarul ?i nimic
altceva dec�t adevarul. �n mod exceptional, acum nu
trancanesc despre idealuri superioare.
Hitler a mai avut apoi ?i amabilitatea sa- ?i anunte
popo rul fidel ?i afectuos ca, �ncep�nd de azi, toti militarii
trebuie sa asculte de Gestapo ?i ca orice soldat are dreptul
378
sa- ?i �mpu?te superiorul daca ?tie despre el ca a luat parte
la acest atentat la? ?i josnic!
O sa fie amuzant. Pe Pifanel �l dor picioarele de la
at�ta mers, ?eful lui, ofiterul, se raste?te la el. Pifanel pune
m�na pe arma ?i striga: �Ai vrut sa- l omori pe F�hrer!
Iata recompensa!� O �mpu?catura, ?i orgoliosul ?ef care
a �ndraznit sa- l dojeneasca pe Pifanel trece la viata ve?nica
(sau este moartea ve?nica?)! �n cele din urma, se va
ajunge la punctul �n care domnii ofiteri o sa faca �n pantaloni
de frica de fiecare data c�nd vor �nt�lni un soldat
ori vor trebui sa preia comanda, fiindca soldatii vor avea
mai multe de zis ?i de facut dec�t ei.
Poti sa ma urmare?ti c�t de c�t sau iara?i sar de la una
la alta? N- am ce- i face, sunt prea vesela la g�ndul ca �n
octombrie s- ar putea sa merg din nou la ?coala ca sa- mi
pastrez logica! O, la, la, n- am spus chiar adineauri ca nu
trebuie sa te pripe?ti niciodata? Iarta- ma, nu degeaba se
spune despre mine ca sunt un manunchi de contradictii!
A ta, Anne M. Frank
MARTI, 1 AUGUST 1944
Draga Kitty,
�Un manunchi de contradictii� sunt ultimele cuvinte
din scrisoarea precedenta ?i primele din cea de azi. �Un
manunchi de contradictii�, poti sa- mi explici exact ce
�nseamna asta? Ce �nseamna contradictie? Ca multe alte
cuvinte, are doua �ntelesuri, contradictie exterioara ?i
contradictie interioara. Primul este, pur ?i simplu, sa nu
te multume?ti cu opiniile celorlalti, sa ?tii tu mai bine,
sa ai ultimul cuv�nt, �n fine, toate �nsu?irile neplacute
379
care m- au facut renumita; al doilea, ?i pentru asta nu
sunt renumita, e secretul meu.
Ti- am povestit deja de mai multe ori ca sufletul meu
este, ca sa zicem a?a, �mpartit �n doua. Una din parti adaposte?te
veselia mea exuberanta, persiflarile mele �n legatura
cu orice, bucuria de viata ?i, mai ales, felul meu de a
lua u?or lucrurile. Prin asta vreau sa spun ca nu vad nimic
rau �ntr- un flirt, un sarut, o �mbrati?are, un banc deocheat.
Partea asta sta de cele mai multe ori la p�nda ?i o �mpinge
deoparte pe cealalta, care este mult mai frumoasa, mai
pura ?i mai profunda. Nu- i a?a, partea frumoasa a Annei
n- o ?tie nimeni ?i de aceea putini oameni ma pot suporta.
Sigur, eu sunt un clovn amuzant pentru o dupa- amiaza,
dupa care toti se satura de mine pentru o luna �ntreaga.
De fapt, sunt exact ce este un film de dragoste pentru
oamenii profunzi, o simpla distractie, un divertisment
ocazional, ceva ce se uita repede, nu ceva prost, dar nici
neaparat bun. Nu- mi face nici o placere sa- ti povestesc
toate astea, dar de ce sa n- o fac daca ?tiu ca asta- i adevarul?
Partea mea mai u?uratica, mai superficiala va fi �ntotdeauna
mai iute dec�t partea mea profun da, ?i de aceea
va c�?tiga mereu. Nici nu- ti poti �n chipui de c�te ori am
�ncercat s- o resping pe aceasta Anne care nu este dec�t
juma tate din cea pe care o cheama Anne, sa o schimb radi -
cal, s- o ascund. Nu merge, ?i ?tiu ?i de ce nu merge.
Mi- e tare teama ca toti cei care ma cunosc a?a cum
sunt vor descoperi mereu ca am o alta latura, mai frumoasa
?i mai buna. Mi- e teama ca vor r�de de mine, crez�ndu-
ma ridicula, sentimentala, ?i nu ma vor lua �n
serios. Sunt obi?nuita sa nu fiu luata �n serios, dar numai
Anne cea �u?uratica� e obi?nuita cu asta ?i poate suporta,
Anne cea �profunda� este prea slaba pentru a?a ceva.
380
Daca chiar se �nt�mpla vreodata s- o aduc pe Anne cea
buna cu forta, pret de un sfert de ora, la lumina rampei,
ea se retrage ca o mimoza de �ndata ce trebuie sa vorbeasca,
�i cedeaza cuv�ntul Annei numarul 1 ?i, �nainte
sa- mi dau seama, dispare.
�n societate, Anne cea draguta nu ?i- a facut �nca aparitia
nici macar o singura data, dar �n singuratate ea acapareaza
aproape mereu conversatia. ?tiu exact cum a?
vrea sa fiu, cum sunt �n realitate� launtric, dar din
pacate sunt a?a doar pentru mine. ?i asta e, poate, nu, e
�n mod sigur, motivul pentru care cred ca am o natura
inte rioara fericita, iar alti oameni vad �n mine o natura
exterioara fericita. �n interior, Anne cea pura �mi arata
calea, �n exterior nu sunt altceva dec�t un iedut care �n
zburdalnicia lui rupe funia cu care a fost legat.
A?a cum am mai spus, simt toate lucrurile altfel dec�t
le pot exprima. De aceea am capatat reputatia de fata
care umbla dupa baieti, flirteaza, face pe atot?tiutoarea
?i cite?te romane siropoase. Anne cea vesela se amuza de
toate astea, raspunde obraznic, ridica din umeri indiferenta,
ca ?i cum nu i- ar pasa, dar, nu, Anne cea lini?tita
reactioneaza exact invers. Ca sa fiu �ntru totul sincera,
vreau sa- ti marturisesc ca asta ma doare, ca ma straduiesc
din rasputeri sa ma schimb, dar de fiecare data lupt �mpo -
triva unor armate mai puternice.
O voce suspina �n mine: �Vezi, asta s- a ales de tine,
pareri proaste, mine ironice sau rava?ite, oameni care
cred ca e?ti antipatica, ?i toate astea doar pentru ca nu
asculti sfaturile jumatatii tale bune.� Ah, a? vrea sa le
ascult, dar nu se poate. C�nd sunt calma ?i serioasa, toti
cred ca joc din nou teatru, ?i- atunci trebuie sa ma salvez
printr- o gluma, ca sa nu vorbim de propria mea familie,
381
care crede fara �ndoiala ca sunt bolnava, �mi da sa �nghit
pilule de dureri de cap ?i calmante, �mi pipaie g�tul ?i
fruntea sa vada daca n- am febra, se intereseaza de scaunul
meu ?i- mi critica proasta dispozitie. Nu pot sa sufar
c�nd sunt supravegheata a?a, atunci devin mai �nt�i artagoasa,
apoi trista ?i �n cele din urma �mi rasucesc iara?i
inima, �ntorc ce- i rau spre afara, ce- i bun spre �nauntru,
ne�ncet�nd sa caut o metoda pentru a deveni a?a cum
mi- a? dori tare mult sa fiu ?i cum a? putea sa fiu daca�
n- ar trai alti oameni pe lume.
A ta, Anne M. Frank
AICI SE SF�R?E?TE JURNALUL ANNEI FRANK.
Postfata
Pe 4 august 1944, �ntre orele zece ?i zece ?i jumatate
dimineata, o ma?ina s- a oprit �n fata imobilului din Prinsengracht
263. Din ea a cobor�t un Oberscharf�hrer SS
�n uniforma, Karl Joseph Silberbauer, �nsotit de cel putin
trei neerlandezi de la Gr�ne Polizei �n civil, dar �narmati.
Fara �ndoiala, clandestinii fusesera denuntati. Au planat
banuieli serioase asupra magazionerului W.G. van Maaren.
Doua anchete judiciare nu au scos �nsa la iveala dovezi
suficiente pentru a dispune urmarirea penala.
Gr�ne Polizei i- a arestat pe cei opt clandestini, precum
?i pe doi dintre protectori, Victor Kugler ?i Johannes
Kleiman � dar nu ?i pe Miep Gies ?i Elisabeth (Bep) Voskuijl
�, ?i a luat toate obiectele de valoare ?i banii rama?i.
Dupa arestare, Kugler ?i Kleiman au fost du?i �n
aceea?i zi la Untersuchungsgef�ngnis1 din Amstelveenseweg,
iar o luna mai t�rziu au fost transferati la �nchisoarea
de pe Weteringschans din Amsterdam. Pe 11
sep tem brie 1944 au fost du?i fara proces �n lagarul de
tranzit al politiei Amersfoort. Pe 18 septembrie 1944,
Kleiman a fost eliberat din motive de sanatate. A murit
383
1. �nchisoare preventiva (germ.).
�n 1959 la Amsterdam. Kugler a reu?it sa evadeze pe
28 martie 1945, cu putin �nainte de a fi trimis �ntr- un
lagar de munca din Germania. A emigrat �n 1955 �n
Canada ?i a murit �n 1981 la Toronto. Elisabeth (Bep)
Wijk-Voskuijl a murit �n 1983 la Amsterdam. Miep
Gies- San trouschitz a murit �n 2010 la Hoorn, Tarile
de Jos.
Dupa arestare, clandestinii au fost tinuti patru zile �n
Haftanstalt1- ul de pe Weteringschans din Amsterdam;
apoi au fost transportati la Westerbork, lagarul neerlandez
de tranzit pentru evrei. Pe 3 septembrie 1944, au
fost deportati cu ultimul transport spre lagarele de concentrare
din Est ?i au ajuns peste trei zile la Auschwitz,
�n Polonia.
Edith Frank a murit de foame ?i epuizare pe 6 ianuarie
1945 �n lagarul pentru femei Auschwitz- Birkenau.
Conform constatarilor Crucii Ro?ii Neerlandeze, Her -
mann van Pels (van Daan) a fost gazat chiar �n ziua
sosirii la Auschwitz, pe 6 septembrie 1944. Dupa Otto
Frank �nsa, el a fost omor�t c�teva saptam�ni mai t�rziu,
deci �n octombrie sau noiembrie 1944, cu putin �nainte
de a se sista gazarile.
Auguste van Pels a ajuns pe 9 aprilie �n Theresienstadt,
dupa ce trecuse prin Auschwitz, Bergen- Belsen ?i
Buchenwald. De acolo a fost, dupa toate probabilitatile,
deportata mai departe, pierz�ndu- ?i viata, dar nu i se
cunoa?te data mortii.
Margot ?i Anne au fost deportate la sf�r?itul lui octom -
brie cu un a?a- zis transport de evacuare �n lagarul de concentrare
Bergen- Belsen din tinutul L�neburger Heide. Ca
384
1. �nchisoare (germ.).
urmare a conditiilor de igiena catastrofale, �n iarna �44��45
a izbucnit o epidemie de tifos, �n timpul careia au murit
mii de detinuti, printre ace?tia numar�n du- se Margot ?i,
la c�teva zile dupa ea, Anne. Data mortii lor trebuie
situata �ntre sf�r?itul lui februarie ?i �nceputul lui martie.
Trupurile celor doua fete zac probabil �n gropile comune
din Bergen- Belsen. Pe 12 aprilie 1945, lagarul de concentrare
a fost eliberat de trupele britanice.
Peter van Pels (van Daan) a fost transferat pe 16 ianua -
rie 1945, printr- un mar? de evacuare, de la Auschwitz la
Mauthausen (Austria), unde a murit pe 5 mai 1945, cu
doar trei zile �nainte de eliberare.
Fritz Pfeffer (Albert Dussel) a murit pe 20 decembrie
1944 �n lagarul de concentrare Neuengamme, unde ajun -
sese dupa ce trecuse prin lagarul de concentrare Buchenwald
sau Sachsenhausen.
Otto Frank a fost singurul dintre cei opt clandestini
care a supravietuit lagarelor de concentrare. Dupa eliberarea
Auschwitzului de catre trupele ruse?ti, a ajuns cu
un vapor la Marsilia, trec�nd prin Odesa. Pe 3 iunie
1945 a venit la Amsterdam, unde a locuit p�na �n 1953;
s- a mutat apoi �n Elvetia, la Basel, unde locuiau sora
lui, �mpreuna cu familia, ?i fratele lui. S- a casatorit cu
Elfriede Geiringer, nascuta Markovits, din Viena, care,
la fel ca el, supravietuise Auschwitzului ?i �?i pierduse
sotul ?i fiul la Mauthausen. P�na la moartea sa, pe 19 august
1980, Otto Frank a locuit �n Birsfelden, l�nga Basel,
?i s- a dedicat jurnalului fiicei sale Anne ?i rasp�ndirii
mesa jului acestui jurnal.
Cuprins
Nota asupra editiei �n limba rom�na / 5
Despre aceasta carte / 7
JURNALUL ANNEI FRANK / 11
Postfata / 383