,,Jurnalul Annei Frank” și viaţa acesteia

Anne Frank s-a născut pe 12 iunie 1929, în Frankfurt, Germania. După

venirea la putere a lui Hitler (ianuarie 1933) și instaurarea persecuţiilor naziste,
Otto Frank, tatăl Annei Frank, decide să emigreze împreună cu familia în Ţările
de Jos, la Amsterdam, unde avea relaţii de afaceri. Fondează aici o societate
specializată în comerţul cu pectină (produs folosit la prepararea dulceţurilor) și,
ulterior, în vânzarea de condimente.
Timp de doi ani, Anne a trăit în acest spațiu mic și izolat împreună cu
familia ei și alți patru evrei în ascunzătoare. În timpul acestei perioade, Anne a
ținut un jurnal în care a înregistrat gândurile, speranțele și temerile sale. Acest
jurnal care începe în 12 iunie 1942, ziua când împlinise 13 ani, și se sfârșește la
1 august 1944, după debarcarea Aliaţilor în Normandia, într-un moment când
victoria asupra Germaniei părea iminentă. La un moment dat, în primăvara lui
1944, îl ascultă la radio pe ministrul educaţiei din guvernul neerlandez aflat în
exil la Londra, care spune că după război vor trebui adunate și publicate toate
mărturiile scrise ale suferinţelor locuitorilor ţării ocupate de germani, de pildă
jurnalele intime; ca urmare, Anne își reface, completându-l, jurnalul deja scris
(viitoarea „versiune b“), dar continuă să-și ţină jurnalul iniţial („versiunea a“).
Jurnalul Annei Frank nu este doar o mărturie cutremurătoare a
Holocaustului, ci și o relatare a dezvoltării personale a unei adolescente în
condiții extrem de dificile. Anne a scris cu franchețe și sinceritate despre lupta
pentru identitatea sa, despre relațiile cu ceilalți oameni din ascunzătoare și
despre visurile ei pentru viitor. Cu toate că era înconjurată de teroare și pericol,
ea a reușit să mențină o notă de optimism și speranță în scrisul ei. Unul dintre
cele mai celebre pasaje din jurnalul ei este acesta: "Sunt convinsă că oamenii
sunt în esența lor buni. Dacă îi privești cu încredere, te vor ajuta să treci peste
orice."

Tragedia Annei Frank și a familiei ei a fost că, la scurt timp după ce au

fost denunțați, au fost arestați de Gestapo și duși în lagărele de concentrare.
Anne și sora ei, Margot, au murit în lagărul de la Bergen-Belsen în martie 1945,
la scurt timp înainte ca lagărul să fie eliberat de către Aliați. Singurul membru al
familiei Frank care a supraviețuit a fost Otto Frank, tatăl Annei, care a găsit
jurnalul fiicei sale și l-a publicat mai târziu, în anii 1950.
 Astăzi, Jurnalul Annei Frank este una dintre cele mai citite cărți din lume.
Povestea Anne Frank a inspirat milioane de oameni și a devenit un simbol al
luptei pentru drepturile omului, toleranță și împotriva urii și a discriminării. Ne
amintește de importanța păstrării vie a amintirilor Holocaustului pentru a evita
repetarea unei astfel de tragedii în viitor.
Pur subiectiv selectate, iată câteva memorii ale tinerei evreice, care îți vor
face o retrospectivă asupra evenimentelor întâmplate cu zeci de ani în urmă :
1. ,,Ajungi să cunoști bine oamenii abia după ce te-ai certat zdravăn cu ei o
dată. Abia atunci poți să le judeci caracterul.”
2. ,, Nu există pe lume dușmănie mai mare decât cea dintre germani și
evrei.”
3. ,, Săptămâna asta am citit mult și am muncit puțin. Așa trebuie să faci pe
lumea asta și atunci în mod sigur vei ajunge departe.”
4. ,,Și-apoi adorm cu ciudata senzație de a vrea altceva decât să fiu sau de a
fi altcumva decât vreau sau, poate, de a face și altfel decât să vreau să
fiu.”
5. ,, Când ești singur și nefericit sau trist, încearcă și tu odată, pe o vreme la
fel de frumoasă, să privești din pod lumea de-afară. Nu casele și
acoperișurile, ci cerul. Câtă vreme te poți uita fără teamă la cer, vei ști că
lăuntric ești pur și că, orice-ar fi, îți vei regăsi fericirea.”
6. ,, Iubire, ce este iubirea? (…) Ai împărțit ceva, ai oferit ceva, ai primit
ceva.”
7. ,, Trebuie să lucrez ca să nu devin proastă, să fac progrese, să devin
jurnalistă, căci asta îmi doresc.”
8. ,, Într-o bună zi, acest război groaznic se va termina, totuși. Într-o bună zi
vom fi, totuși, din nou oameni, nu doar evrei.”
9. ,,De ce se cheltuiesc zilnic milioane pentru război și niciun cent pentru
medicină, pentru artiști, pentru săraci?”
10. ,,De fapta unui creștin răspunde el singur, de fapta unui evreu răspund
toți evreii.”
11. ,,Nu pot să-mi imaginez prea bine cum poate cineva să spună „sunt slab”
și să continuie să rămână slab. Păi dacă știi asta, de ce nu reacționezi, de
ce nu-ți formezi caracterul? Răspunsul a fost: „Pentru că așa e mai
comod”.”
12. ,, O religie, nu contează care, îi ține totuși pe oameni pe calea cea bună.
Nu e vorba de frica de Dumnezeu, ci de înalta prețuire a onoarei și
conștiinței proprii. Ce frumoși și buni ar fi toți oamenii dacă, în fiecare
seară, înainte de culcare, și-ar rememora întâmplările zilei și apoi ar
analiza cu atenție ce a fost bun și ce a fost rău în ceea ce au făcut.”
 În încheiere, vă îndemn să nu uităm niciodată povestea Annei Frank și să
continuăm să învățăm din ea. Să cultivăm toleranța, să promovăm drepturile
omului și să luptăm împotriva discriminării, astfel încât să nu mai asistăm
niciodată la astfel de orori. Anne Frank ne-a lăsat moștenire nu doar un jurnal, ci
și un apel la umanitate și compasiune. Haideți să onorăm memoria ei și să ne
asigurăm că aceste valori rămân vii în inimile noastre.