JURNALUL ANNEI FRANK

Rezumat
Scris în limba neerlandeză, „Jurnalul Annei Frank” reprezintă o
colecție de însemnări ale protagonistei, care, în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial, s-a ascuns de naziști împreună cu familia ei, cu toții
evrei. Opera de față reprezintă jurnalul intim al Annei, devenit celebru și
tradus în peste șaptezeci de limbi. Cartea a fost publicată pentru prima
dată în Amsterdam, în anul 1947, sub titlul „Het Achterhuis.
Dagboekbrieven van 14 Juni 1942 – 1 Augustus 1944” (în traducere,
„Anexa secretă. Note de jurnal din 14 iunie 1942 – 1 august 1944”).

În ziua împlinirii a treisprezece ani de viață, Anne Frank, o fetiță

evreică ce locuia în Olanda, la Amsterdam, primește un jurnal cu coperți
albe și roșii, pe paginile căruia este nerăbdătoare să-și aștearnă
gândurile. În data primirii cadoului, ea scrie o introducere, după care își
descrie familia și apropiații, astfel încât cititorii cunosc mai multe despre
contextul în care Anne trăiește.

Germania nazistă ocupase deja Țările de Jos, astfel încât Anne și

familia ei suferă consecințele: sunt obligați să poarte Steaua lui David, nu
au voie să intre în mijloacele de transport în comun sau să iasă pe stradă
noaptea. Le sunt interzise vizitele la teatru, la cinematograf,
divertismentul fiind foarte limitat sau de a se afla pe stradă în orele
nopții, interdicția de a frecventa teatrele, cinematografele, școlile (cu
excepția celor evreiești). În 20 iunie 1942, simțind lipsa acută a
prietenilor apropiați, cărora să li se confeseze, ea își numește jurnalul
„Kitty”, tratându-l asemenea unei prietene dragi.

Când, în 5 iulie, Margot, sora Annei, primește o înștiințare din

partea SS, privind deportarea într-un lagăr de muncă forțată, întreaga
familie părăsește locuința din Merwedeplein și se mută într-un loc
pregătit din timp pentru o astfel de situație. Este vorba despre o
ascunzătoare pregătită din timp: câteva camere aflate într-un colț al
sediului Opekta, refugiu despre care știau numai câțiva angajați de
încredere ai companiei.

Din cauza agravării persecuțiilor împotriva evreilor, în

ascunzătoare se mută soții van Daan, alături de Peter, fiul lor.
Asemenea Annei, Peter este un adolescent care, alături de tânăra
protagonistă, observă apariția conflictelor între noii colocatari. Când
Albert Dussel, un dentist evreu, se mută și el în „anexă” (în luna
noiembrie) și le povestește că cei mai mulți dintre prietenii și
cunoștințele lor se aflau în lagăre de concentrare, Anne realizează cât de
norocoși erau fiindcă aveau la dispoziție această ascunzătoare.

Singurătatea devine tot mai dificilă pentru tânăra fată. Deși

studiază în continuare, independent, relația cu mama ei se deteriorează,
iar Anne este forțată să întâmpine adolescența, o perioadă a descoperirii
sinelui, a formării unei identități separate, închisă și fără posibilitatea
solitudinii. În luna februarie a anului 1943, proprietarul clădirii unde se
ascundeau cele două familii, împreună cu dentistul, este vândută, dar
chiriașii nu sunt anunțați. Noul proprietar inspectează spațiul, dar nu
intră în ascunzătoare și nu revine în clădire.

Odată cu cele dintâi bombardamente asupra Amsterdamului,

situația militată a Germaniei se înrăutățește, și astfel, în plan intern apar
consecințe dezastruoase. Hoții atacă din ce în ce mai des, hrana se
scumpește, tot mai mulți oameni sunt arestați. În 1944, Anne se apropie
de Peter și își pune problema primilor fiori ai dragostei. Ajungând să-l
cunoască mai bine, descoperă că băiatul are un caracter slab și nu s-ar
potrivi cu el, astfel încât cei doi rămân doar prieteni.

Ultima însemnare în jurnalul Annei este datată 1 august 1944 și

cuprinde o observație privind cele două laturi ale personalității Annei:
una deschisă, sociabilă, și alta tăcută, introvertită, aceasta din urmă
având nevoie să se manifeste liber. Finalul cărții este sfâșietor, întrucât
menționează arestarea tuturor celor opt refugiați și deportarea lor în
lagăre de concentrare. Anne a murit în lagărul Bergen-Belsen la
începutul anului 1945, bolnavă de tifos.

În concluzie, „Jurnalul Annei Frank” este o operă impresionantă,

care emoționează imediat cititorii prin autenticitatea surprinzătoare,
precum și prin tragica legătură a acesteia cu realitatea. Citind jurnalul
Annei, nu ne putem consola cu gândul că avem de-a face cu o operă de
ficțiune, fiind, în permanență, conștienți de dimensiunea tragediei care o
lovește atât de puternic pe cea de care, citind, ne atașăm inevitabil.

Tema
„Jurnalul Annei Frank” abordează, în primul rând, tema poziției
omului în raport cu istoria. Acesteia i se adaugă teme secundare,
precum cea a familiei, a copilăriei, a solidarității și chiar a
iubirii, întrucât Anna are parte de primii fiori ai dragostei. Din
nefericire, ea nu va trăi îndeajuns de mult pentru ca această ultimă
tematică să poată lua amploare, iar multe dintre experiențele proprii
adolescenței îi vor fi străine protagonistei.

Caracterizarea personajelor
Anne Frank este protagonista și autoarea jurnalului. Personaj
principal, feminin, individual, ea este o adolescentă în vârstă de
treisprezece ani, aflată la finalul pubertății. Chiar în această perioadă
critică în dezvoltarea oricărui adolescent, Anne este forțată să se mute
alături de familia ei într-un spațiu restrictiv, o ascunzătoare compusă din
câteva camere, întrucât era evreică, iar acțiunea se petrece în timpul
Celui de-al Doilea Război Mondial, sub semnul Germaniei naziste.

Anne este inteligentă, ageră, plină de viață, iar în lipsa posibilității

de a trăi din plin, își așterne gândurile, sentimentele și dorințele pe
hârtie, așteptând să poată ieși din ascunzătoare și să ducă din nou viața
normală pe care o avuse înainte. Așa cum declară chiar ea, simte că
sinele ei este contradictoriu și o împarte în două. Pe de-o parte, ea este
ageră la minte, comunicativă, extrovertită, amuzantă. Pe de altă parte, în
interiorul ei există și o Anne pe care protagonista o consideră mai
frumoasă și mai interesantă („mai frumoasă, mai pură și mai profundă”).