Mai pot oameni să asasineze milioane de oameni?

Completare

La această întrebare am căutat un răspuns la Primo Levi, cel care a ieșit viu în ianuarie 1945 din
lagărul de exterminare nazist, nu pentru că ar fi fost mai bun decât cei 6 milioane de asasinați, ci
pentru că a fost mai norocos. Asta a fost concluzia lui.

„Adesea suntem întrebați, de parcă trecutul nostru ne-ar conferi însușiri profetice, dacă Auschwitz-ul
se va repeta: adică dacă vor avea loc alte exterminări în masă, unilaterale, sistematice, mecanizate,
voite la nivel guvernamental, a unor populații nevinovate și dezarmate, exterminări legitimate de
doctrina disprețului. Nu suntem, spre norocul nostru, profeți, dar ceva tot putem spune... Că măcelul
german a putut începe și s-a alimentat apoi din el însuși, din dorința de a aservi și din micime
sufletească, prin combinarea unor factori anume (starea de război, perfecționismul tehnologic și
organizatoric german, voința și carisma răsturnată a lui Hitler, lipsa unor rădăcini democratice
solide...) Recombinarea tuturor (acestor factori) este puțin probabilă, dar nu imposibilă... prudent
este să nu ne dăm cu părerea...” (Extras din „Cei aleși și cei damnati”, prima ediție 1986, Editura Art,
trad. Doina Condrea Derer)

Adaug, la această postare, răspunsul meu la comentariul lui Eugen Vasiliu care semnala că masacrele
contemporane sunt poate mai cumplite decât cele evocate de Primo Levi.

Ce lipsește masacrelor contemporane? Asocierea dintre cercetarea de vârf, tehnologia de ultimă

generație, teoretizarea elevată a crimei și disponibilitatea celor educați și a celor barbari de a
participa la un proiect odios comun. Toate astea le regăsim la naziști și doar parțial la ticăloșii
contemporani. Pe acest argument se întemeia și Primo Levi când își exprima speranța că Auschwitz
nu mai poate fi reeditat. Așa să fie!