Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Alexandru Mitru
Pacala şi Tandala au mers împreuna prin lume o buna bucata de timp. Şi, iacata, într-o
noapte, dupa ce strabatusera un drum plin de hartoape, pe cand erau sfarşiţi de
oboseala, au ajuns într-un sat. În sat, oamenii se culcasera. Nici o luminiţa nu mai
sclipea pe la ferestre.
Şi îl învaţa, îndata, pe Tandala ce trebuie sa faca. Şi fiindca în tinda, sub masa, se aflau
niste giulgiuri, îşi iau de-acolo doua şi se învelesc cu ele.
Pe urma, Tandala, cu glasul înfundat, începe sa rosteasca:
– De ce ieşiraţi, mai, voi, mortii, din morminte?
– Pai cum sa nu iesim ? îi raspunse Pacala, la fel de infundat, ca noi, cat am trait, am fost
lipsiţi de bunataţile lumii. Şi-acu am auzit, ne-a spus un spiriduş, ca s-ar gasi în biserica
nişte talhari stapani pe-un sac cu galbeni jefuiţi de la oameni…
– Şi voi ce doriţi ? Cate-un galben ?
– Da, dorim fiecare dintre noi cate-un galben. Şi pe cei noua hoţi am pofti sa-i avem
langa noi în morminte, acoperiţi cu ţarana de vii, ca sa se-nveţe minte sa nu mai
jefuiasca pe nimeni.
Talharii din biserica, cand a început sa glasuiasca Tandala, împietrisera. Dar cand 1-au
auzit şi pe Pacala ca ei, cei raposaţi, ar pofti sa-i aduca pe hoţi alaturea, în morminte, şi
sa-i îngroape de vii, au început sa ţipe:
– S-a ispravit cu noi ! Pe unde sa fugim ? Şi care mai de care s-au napustit pe uşa din
dosul careia Tandala, la ieşire, le da cate-un picior în spate, ca sa-i ajute sa se
pravaleasca pe povarniş mai lesne…