Jipu Andreea – Dora Anul universitar 2019-2020

Nutritia in BRGE si Sindromul de intestin iritabil

Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE), „boala mileniului trei”, reprezintă trecerea

intermitentă sau permanentă a conţinutului gastric în esofag, determinând un cortegiu de
simptome: digestive, respiratorii şi/sau neuro-comportamentale sau absența oricăror acuze.
La apariţia refluxului gastro-esofagian patologic participă în proporţii variabile trei verigi
patogenice importante: disfuncţia sfincterului esofagian inferior, disfuncţia esofagiană și
disfuncţia gastrică.
Este imposibil de determinat incidența reală a refluxului pentru că cele mai multe
episoade sunt asimptomatice și nu se adresează la medic. La noi în țară adresabilitatea scăzută la
medicul specialist și lipsa unor date și studii centralizate fac dificilă aprecierea frecvenței BRGE.
BRGE determină o suită de manifestări clinice: digestive (regurgitaţii, vărsăturile,
ruminaţia, disfagia, odinofagia, sialoreea), respiratorii (tuse cronică, wheezing, pneumonii de
aspiraţie, simplă răguşeală cronică), neurocomportamentale (tulburări de somn, crize de agitaţie
şi plâns), simptome generale sau asociate.
Consecințe nutriționale regasite in special la copii si adolescenti:
- tulburări ale creşterii staturoponderale, “falimentul creşterii”
- semne de deshidratare cronică, chiar stări de cetoză cronică neacidotică, în formele persistente,
netratate
- anemie hipocromă microcitară
Diagnosticul se pune pe baza unor examene de specialitate: examenul radiologic baritat,
monitorizarea pH-ului esofagian, manometria esofagiana, endoscopia digestiva superioara.
Pentru un diagnostic corect sunt utile si chestionarele ce se bazează pe evaluarea simptomelor.
Terapia empirică - folosirea pe termen scurt a unei terapii cu doze mari de inhibitori de
pompă protonică s-a demonstrat a fi o metodă de diagnostic eficientă la adulţi, dar mai puţin
studiată la copii. Copiii la care simptomele au cedat după câteva săptămâni de terapie au fost
astfel scutiţi de alte metode de diagnostic costisitoare şi invazive. În schimb, în cazul în care
simptomele nu cedează sau reapar după întreruperea tratamentului, impune evaluarea completă
cu celelalte metode de diagnostic.

Nutritia pacientului spitalizat Master anul II - sem I

Jipu Andreea – Dora Anul universitar 2019-2020

Tratament
Managementul actual al bolii de reflux gastroesofagian îl reprezintă controlul
simptomatologiei şi al impactului său major asupra calităţii vieţii.
1. Măsurile generale au o importanță majoră în tratamentul bolii, fiind recomandat
obligatoriu tuturor pacienţilor, indiferent de vârstă. Ele au la bază modificarea stilului de viaţă,
începând cu sugarul mic cu simptome de reflux şi continuând cu copilul mare şi adolescent.
Recomandări posturale (poziţionarea)
Plasarea sugarului în poziţie proclivă dorsală, cu capul într-o parte, la o înclinaţie
de 30-45 este eficientă în controlul regurgitaţiilor şi/sau vărsăturilor şi implicit a refluxului.
La copiii mai mari şi la adolescenţi, se recomandă să nu se culce după masă cel
puţin 1-2 ore, se interzice să ridice obiecte grele sau să desfăşoare activităţi în care trebuie să stea
aplecaţi.

Măsuri dietetice
(a) sugar şi copilul mic:
 preparate care îngroaşă mesele sau formulele îngroşate (Gelopectose 3-5%,
Gumilk 2%)
 formule de lapte antireflux,
 alimente consistente pentru sugari de tipul formulelor cu cereale (făina de porumb
şi tapioca)
 prânzuri mici şi frecvente
 evitarea unui mediu ambiental tabagic care scade presiunea SEI şi toate sursele de
compresiune pe abdomen: înfăşatul sau îmbrăcămintea prea strânsă, bandaj antiherniar
neadecvat sau manipulările intempestive care pot provoca regurgitaţii sau vărsături.
(b) copil mare şi adolescent
 mese mici şi frecvente, la ore regulate, mici gustări între mese,
 ultima masă luată cu 2-3 ore înainte de culcare,
 evitarea somnului imediat după masă,
 evitarea alimentelor prea reci sau prea fierbinţi,
 evitarea consumului de condimente, băuturi carbogazoase, citrice, roşii, mese
copioase bogate în grăsimi, ceaiul negru, cafeaua, cacao, ciocolata,

Nutritia pacientului spitalizat Master anul II - sem I

Jipu Andreea – Dora Anul universitar 2019-2020

 interzicerea fumatului activ şi pasiv

 stabilirea atentă a indicaţiilor şi posologiei medicamentelor cunoscute că scad
presiunea SEI, cum ar fi: anticolinergicele, nitriţii, teofilina, cafeina, diazepamul, agoniştii  -
adrenergici, antagoniştii  - adrenergici, dopamina, blocanţii canalelor de calciu, xantinelor, etc.
 la cei hiperponderali se recomandă regim hipocaloric şi exerciţii fizice susţinute
pentru a obţine scăderea în greutate, obezitatea creşte presiunea intraabdominală;
 combaterea episoadelor de tuse care cresc presiunea intraabdominală;
 evitarea hainelor prea strâmte.

Nutritia in boala de reflux gastroesofagian

In functie de pacient se recomanda scaderea in greutate printr-o dieta hipocalorica si
evitarea meselor abundente deoarece se produce distensie gastrica. Din acest motiv se recomanda
mese mici si repetate (5-6 mese/zi) cu evitarea alimentelor prea fierbinti si prea reci. O alta
recomandare importanta, valabila la toti pacientii diagnosticati cu BRGE este evitarea
decubitului postprandial, recomandandu-se ultima masa sa fie cu 2-3 ore inainte de culcare.
Aportul de fibre la acesti pacienti trebuie sa fie crescut, avand efect protectiv in
prevenirea constipatiei. Dieteticienii recomanda 14 g de fibre/1000 de calorii. Lichidele, in
special apa plata, vor fi consumate intre mese, pentru a reduce discomfortul postprandial si
distensia abdominala. Pentru a creste productia de saliva, ducand la scaderea refluxului
gastroesofagian, se recomanda mestecarea de guma dupa mese.
Recomandari pentru prevenirea simptomatologiei bolii de reflux:
- evitarea alimentelor ce scad presiunea sfincterului esofagian inferior: vinul rosu
determina pirozis mai frecvent decat vinul alb, ciocolata, cafeaua, ceaiul negru, gasimile
precum untul, smantana, laptele integral, menta, ceapa, usturoi, arahide, nuci, dulciuri
concentrate, alimente prajite.
- evitarea alimentelor iritante pentru esofag: rosii, citrice, condimente.

Sindromul de colon iritabil este cea mai frecventa dintre tulburarile intestinale si nu se
manifesta prin leziuni celulare sau de tesuturi. Semnele acestei afectiuni variaza ca gravitate de
la o persoana la alta si cel mai des presupun durere abdominala, balonare, flatulenta, constipatie,
diaree.

Nutritia pacientului spitalizat Master anul II - sem I

Jipu Andreea – Dora Anul universitar 2019-2020

Desi acest sindorm afecteza si femei, si barbati, el are o prevalenta cu 67% mai ridicata in cazul
femeilor. De asemenea, un procent considerabil de copii sunt afectati de sindromul de colon
iritabil, simptomele manifestandu-se inca din primii ani de viata.
Principala cauza care determina aparitia sindromului de colon iritabil este activitatea
deficitara a musculaturii netede de la nivelul colonului. In acest caz, contractiile muschilor
intestinali sunt neregulate si necoordonate, fiind ingreunata miscarea reziduurilor alimentare prin
colon. Acumularea acestor materiale duce la obstructia partiala a tractului digestiv, care se
manifesta prin acumulare de gaze, constipatie si durere abdominala.
Cauzele acestei activitati anormale n-au fost inca stabilite, insa factori precum alimentatia,
stresul, sedentarismul si dereglarile hormonale pot agrava simptomele afectiunii.
Alimentatia – implicarea anumitor alimente in sindromul colonului iritabil este inca
intens studiata, insa unele alimente au fost deja asociate cu agravarea SCI. O dieta care cuprinde
ciocolata si dulciuri ultra-procesate, grasimi, fasole, varza, conopida, broccoli, lapte, bauturi
carbogazoase, produse bogate in gluten, poate duce la aparitia si agravarea simptomelor
sindromului de colon iritabil. O analiza minutioasa a dietei zilnice si identificarea alimentelor
care provoaca o sensibilitate la nivelul colonului, poate fi un pas important spre ameliorarea
problemei si chiar tratarea acesteia.
Alte cauze de aparitie a sindromului de colon iritabil sunt stresul, fluctuatiile hormonale,
sedentarismul, abuzul de medicamente – consumul indelungat de antibiotice sau de antiacide
deregleaza flora intestinala.

Simptomele sindromul de colon iritabil

Diagnosticul se stabileste in urma unei anamneze complete, in baza unui set de criterii
cunoscute sub numele de Criteriile Roma. Conform acestora, pacientii care sufera de colon
iritabil sufera de durere abdominala recurenta/disconfort minimum 3 zile pe luna in ultimele 3
luni, asociate cu minim doua dintre urmatoarele simptome:
 disparitia durerii dupa defecatie
 instalarea durerii concomitent cu modificarea numarului scaunelor
 instalarea durerii odata cu modificarea formei scaunelor
 balonare localizata difuz sau doar in anumite zone ale abdomenului,
 prezenta mucusului in scaun.

Nutritia pacientului spitalizat Master anul II - sem I

Jipu Andreea – Dora Anul universitar 2019-2020

Diagnosticul clinic al sindromului de colon iritabil:

- prezenta continua sau recurenta a simptomatologiei, cel putin 3 luni consecutiv;
- scaunele sunt in cantitate mica si bogate in mucus indiferent daca evolueaza cu
constipatie sau diaree;
- de regula se manifesta prin modificarea numarului de scaune >3/zi sau < 3 / saptamana si
modificarea consistentei acestora.
Diagnosticul paraclinic al sindromului de intestin iritabil:
- probe inflamatorii in limite normale;
- rectosigmoidoscopie – normala dar dureroasa cu exces de mucus; necesara pentru a
exclude o tumora sau o boala inflamatorie intestinala;
- biopsia rectala – normala;
- clisma bariata si colonoscopia – in limite normale.
Exista semne de alarma care nu fac parte din tabloul sindromului de intestin iritabil, asa
numitele “red flags” („steaguri rosii”):
- scaderea in greutate
- simptomele nocturne
- istoricul familial de cancer colorectal
- emisia de scaune cu sange
- consumul recent de antibiotic
- varsta >50 ani
- istoricul de scurta durata al simptomelor
- sexul masculin

Chiar si colonul iritabil intr-o forma usoara poate duce la aparitia unor complicatii cu efecte
neplacute in stilul de viata, dar si la aparitia altor afectiuni, mai grave. Netratat, sindromul
colonului iritabil poate duce la:
- dezvoltarea hemoroizilor
- aparitia fisurilor anale
- deshidratare severa si dezechilibre electrolitice
- -avitaminoza, anemie

Nutritia pacientului spitalizat Master anul II - sem I

Jipu Andreea – Dora Anul universitar 2019-2020

Pentru a trata sindromul colonului iritabil trebuie sa avem in vedere urmatoarele aspect
legate de alimentatie, hidratare, miscare si medicatie
Alimentatia este cheia catre o digestie optima si pentru un sistem digestiv sanatos. Se vor
evita alimentele hiper-procesate, de fast-food, prajelile, alimentele grele, bauturile carbogazoase,
alcoolul, cofeina, zaharul in exces, cat si mesele foarte bogate. Este indicat ca pacientul sa
manance putin si des, sa mestece foarte bine alimentele, sa nu sara peste mese si sa evite
alimentatia inainte de culcare, cand procesul de digestie este mai lent. Se vor evita ceaiurile
laxative sau cele antidiareice in exces. Atentie la consumarea alimentelor bogate in fibre -
cereale integrale, nuci, pere, mere, portocale - in cantitati moderate sunt benefice, insa in cantitati
excesive pot avea un efect invers. Se va educa pacientul sa aibe o igiena intestinala reculata –
scaun regulat. Se va evita stresul suplimentar si fumatul dar si consumul de bauturi prea reci sau
prea fierbinti.
Pentru a evita constipatia, este indicat sa se acorde o atentie sporita hidratarii. Doi litri de
apa pe zi contribuie la o digestie optima.
Exercitiile fizice si tehnicile de relaxare sunt de ajutor pentru digestie. Stretchingul si
yoga pot ajuta la punerea in miscare a digestiei si pot imbunatati considerabil acest proces.
Probioticele pot reface flora microbiana intestinala, afectata de stres, lipsa odihnei si
alimentatie nesanatoasa. Mai mult decat atat, daca tulburarile de digestie apar in urma unui
tratament cu antibiotice, probioticele ar putea fi de mare ajutor in restabilirea echilibrului din
flora intestinala
.

Nutritia pacientului spitalizat Master anul II - sem I

Jipu Andreea – Dora Anul universitar 2019-2020

BIBLIOGRAFIE

1. suportul de curs – doamna dr. Lacatusu

2. Pimentel M et al Rifaximin therapy for patients with irritable bowel syndrome

without constipation. N Engl J Med 2011;364(1):22-32

3. Simren M et al. Intestinal microbiota in functional bowel disorders: a Rome

foundation report. Gut 2013;62(1):159-76

4. https://www.medlife.ro/articole-medicale/colon-iritabil-cauze-simptome-
tratament

5. https://www.secom.ro/articles/sindromul-de-colon-iritabil-suferinta-cu-prelungiri-
intermitente

6. Pediatrie, sub redactia Ingrith Miron, editura “Gr. T. Popa” – UMF. Iasi 2016; 81-
90

Nutritia pacientului spitalizat Master anul II - sem I