Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
5
DISCIPLINA: NURSING GENERAL I
b) factori psihologici
emoţiile
stresul, teama sunt recunoscute prin adoptarea anumitor posturi şi executarea de
mişcări caracteristice de apărare, agresivitate
personalitatea şi temperamentul
determină ca individual să fie mai activ, înflăcărat sau calm, grav
c) factori sociologici
cultura
individul practică activităţi fizice, adoptă diferite posturi în viaţa cotidiană, în
funcţie de societatea în care trăieşte
rolurile sociale
1
în societate individual poate îndeplini activităţi care impun un efort fizic mai
mare sau mai mic pe care să-l compenseze prin rezistenţă fizică şi odihnă;
organizarea social
societatea organizează activităţi pentru petrecerea timpului liber, în mişcare şi
agrement;
tradiţiile şi religia
individual poate lua posturi, legate de obiceiuri religioase, şi tradiţii.
Manifestări de independenţă
- postura (poziţia) adecvată
ortostatismul (în picioare)
capul drept, privirea înainte;
spatele drept;
braţele pe lângă corp;
şoldurile drepte;
membrele inferioare stau lipite, picioarele în unghi drept pe gambe;
această poziţie este asigurată prin contracţia unui număr mare de muşchi.
şezând
capul drept
spatele drept, rezemat
braţele sprijinite
coapsele orizontale;
gambele verticale,
piciorul în unghi de 90 de grade cu gamba, sprijinit pe podea.
culcat (clinostatism)
decubit dorsal (pe spate)
decubit lateral, stâng sau drept (într-o parte)
decubit ventral (pe abdomen)
- mişcarea adecvată
Tipuri de mişcări
ABDUCŢIE – este mişcarea de îndepărtare , realizată în afara axei longitudinale;
ADDUCŢIE – este mişcarea realizată înăuntru, de apropiere, faţă de axul median al
corpului;
FLEXIA – sinonim cu îndoire;
EXTENSIE – sinonim cu întindere;
ROTAŢIE – mişcarea realizată în jurul axei lungi, internă sau externă;
PRONAŢIE – mişcarea de răsucire a palmelor în jos;
SUPINAŢIE – mişcarea de răsucire a palmelor în sus;
CIRCUMDUCŢIA – mişcarea complexă, care totalizează flexia, extensia, abducţia şi
le asociază cu rotaţia;
EXERCIŢIILE FIZICE – sunt activităţi fizice efectuate cu scopul de a îmbunătăţi
randamentul muscular şi circulaţia:
active - executate de către individ;
pasive - mişcări ale articulaţiilor executate de către o altă persoană;
izometrice – contracţii musculare în care lungimea muşchiului rămâne neschimbată,
crescând numai tensiunea sa (contracţia muşchilor pentru menţinerea poziţiei corpului);
izotonice – constă în modificarea lungimii muşchiului, tensiunea rămânând constant
(ex. extensia, flexia)
de rezistenţă – sunt exerciţii cu scop de creştere a tonusului muscular
Mişcările de deplasare ale corpului sunt:
MERSUL – reprezintă ansamblul de mişcări executate de muşchii membrelor
inferioare;
FUGA – este realizată prin aceleaşi contracţii ce se produc şi în mers, dar cu o frecvenţă
şi intensitate mai mare;
Educaţia pacientului pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii
- Educaţia posturală statică:
evitarea poziţiilor în ortostatism sau aşezat pentru perioade lungi de timp;
2
schimbarea cât mai des a poziţiei adoptate;
la locul de muncă, activitatea efectuată în ortostatism să fie adaptată înălţimii persoanei;
când activitatea desfăşurată, la locul de muncă, necesită poziţia şezând este important
ca:
scaunul de la birou să fie prevăzut cu suport pentru braţe şi adaptat cu înălţimea;
braţele să se poată rezema confortabil pe suprafaţa de lucru;
coatele să formeze un unghi drept;
poziţia să nu necesite aplecarea înainte deoarece provoacă tensiuni musculare
la nivelul cefei care, în timp, pot afecta coloana vertebrală;
când este neapărat necesar ortostatismul prelungit, poziţia corpului nu trebuie
înclinată înainte, pentru echilibru aşezâdu-se, alternativ, unul dintre picioare cu câţiva
centimetri în faţa celuilalt;
- Educaţia posturală dinamică:
la aplecare se vor îndoi genunchii, fără a se curba spatele;
pentru ridicarea de greutăţi se va adopta poziţia îngenuncheat sau ghemuit;
greutatea va fi ţinută cu ambele mâini, cât mai aproape de piept, pentru a se evita
înclinarea în faţă; se evită tocurile;
mersul, plimbările, excursiile sunt recomandate pentru menţinerea formei fizice, pentru
tonifierea organismului, unei bune circulaţii şi respiraţii;
- Evitarea tabagismului, a meselor copioase, a obezităţii
Manifestări de dependenţă
- atonie musculară
scăderea tonusului muscular;
- atrofie musculară
diminuarea volumului muşchiului, a contractilităţii sale;
- hipertrofie musculară
mărirea volumului unui muşchi;
- contractură musculară
contracţie involuntară şi permanentă a unuia sau mai multor grupe de muşchi care
determină o poziţie inadecvată;
- ankiloza
diminuarea sau imposibilitatea mişcării unei articulaţii;
- crampa
contracţie spasmodică, involuntară şi dureroasă a unuia sau a mai multor muşchi,
cauzată de poziţie incomodă, de compresiunea unui nerv sau deficit de calciu;
- escara de decubit
distrugere a ţesutului cutanat prin scăderea sau absenţa aportului sanguin, care apare la
bolnavii cu repaus total la pat, datorită unei compresiuni mai îndelungate între proeminenţele
osoase şi un plan dur (ulceraţii ale pielii apărute în urma tulburărilor trofice prin neirigare
corespunzătoare cu sânge);
- râsul sardonic (tetanos)
cauzat de contracţia muşchilor masticatori
dă gurii un aspect răutăcios; batjocoritor, sarcastic;
determinat de trismus (contracție spastică involuntară a mușchilor mandibulei, care
poate împiedica deschiderea gurii)
- dificultate de deplasare (a se aşeza, ridica, a merge)
- diminuarea sau absenţa mişcării
2. HIPERACTIVITATEA ŞI HIPEREXCITABILITATEA
- Hiperactivitatea
reprezintă creşterea ritmului mişcărilor şi a activităţii generale a individului;
4
determinată de instabilitatea emoţională şi de pierderea ideilor
- Hiperexcitabilitatea
reprezintă creşterea reactivităţii musculare la diverşi stimuli.
Surse de dificultate
- cauze de ordin fizic:
tulburări endocrine;
reacţii medicamentoase, etilismul cronic;
- cauze de ordin psihologic:
tulburări de gândire, senilitate,
situaţii de criză (pierderea unui membru al familiei, separarea de membrii familiei).
- lipsa cunoaşterii
Manifestări de dependenţă
- spasme
contracţie involuntară a unuia sau mai multor muşchi;
- ticuri
mişcări convulsive, involuntare ale ochilor, ale gurii, ale unui braţ sau ale unui picior;
- manie
psihoză caracterizată printr-o stare de excitaţie, în special, în sfera activităţii;
bolnavul este neliniştit, turbulent;
desfăşoară în ritm rapid activităţile fără a le finaliza
- euforie
bună dispoziţie
- mişcări rapide, frecvente, caracteristice
- vorbire precipitată
- recţie la stimuli interni şi externi (luminoşi, auditivi)
Intervenţiile asistentei (pacient cu hiperactivitate)
OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI AUTONOME ŞI
DELEGATE
Pacientul să prezinte - asigură mediul optim pentru pacient: semiobscuritatea încăperii,
mobilitate normală linişte, reducerea numărului de vizitatori;
-asigură condiţii ca bolnavul să facă băi călduţe, să consume lichide
la temperatură moderată
Pacientul să–şi menţină - supraveghează permanent pacientul, pentru a nu se răni;
integritatea fizică - înlătură obiectele ce ar putea răni sau incomoda pacientul;
-administrează tratament tranchilizant – la indicaţia medicului,
-unde este cazul, aplică cămaşă de protecţie, chingi ( pentru bolnavii
agitaţi excesiv).
3. NECOORDONAREA MIŞCĂRILOR
- constă în dificultatea sau incapacitatea individului în a-şi coordona mişcările, acestea
devenind haotice, imprecise, inutile.
Surse de dificultate
- de ordin fizic
boli ale sistemului nervos ( boala Parkinson, sindroame cerebeloase);
deficit senzorial (orbirea);
dezechilibre hidro-electrolitice;
reacţii medicamentoase, droguri;
- de ordin psihologic:
tulburări de gândire, stress,
emoţii puternice, anxietate;
- de ordin sociologic
mediu necunoscut
- lipsa cunoaşterii
prin necunoaşterea sinelui şi a mediului înconjurător;
Manifestări de dependenţă
5
- akinezie
lipsa sau diminuarea mişcărilor normale
imposibilitatea sau dificultatea de a efectua unele mişcări spontane ale corpului,
lentoare anormală a mişcărilor voluntare;
- ataxie
tulburări de coordonare a mişcărilor active voluntare
imposibilitatea de a coordona grupele musculare în cursul mişcărilor voluntare,
apar mişcări imprecise, ezitante (în leziuni cerebeloase sau ale măduvei spinării;
- mers ebrios
ca de beţiv (în sindrom cerebelos)
- convulsii
contracţii repetate, involuntare ale unui muşchi sau grupe de muşchi, urmate de
relaxare;
contracţia este instantanee;
- tremurături
mişcare anormală caracterizată prin oscilaţii ritmice involuntare ale unei părţi a
corpului (membru, trunchi, faţă);
- tulburări ale mersului
- dificultatea de a trece din ortostatism în poziţia şezând
- expresia facială caracteristică (faţa rigidă)
4. POSTURĂ INADECVATĂ
- constă în adoptarea unei poziţii, care nu respectă pricipiile poziţiei anatomice a corpului şi
predispune individul la diferite deformări;
- poziţiile inadecvate se pot întâlni ca urmare a:
oboselii, slăbiciunii musculare, anxietăţii, stresului sau durerii
pacient imobilizat la pat;
modificări produse de boală în organism (contracturi musculare în tetanos;
măsuri profilactice în prevenirea unor complicaţii (membrul inferior ridicat în
tromboflebită);
examinări endoscopice.
Surse de dificultate
- de ordin fizic
deformări osoase ale membrelor inferioare: genu valgum, genu varum, luxaţii
congenitale de şold, picior strâmb congenital.
durere, dispnee;
imobilizarea prelungită în aparate gipsate, atele;
- de ordin psihologic
anxietate, stress;
tulburări de gândire
6
- de ordin sociologic
condiţii de muncă inadecvate
- lipsa de cunoaştere de sine şi a celorlaţi
Manifestări de dependenţă
- oboseala musculară
reducerea temporară a capacităţii funcţionale a muşchiului, consecinţă a activităţii
excesive
- deformări ale coloanei vertebrale
cifoză – deviaţia coloanei vertebrale cu convexitatea posterioară
lordoza – accentuarea curburii lombare a coloanei vertebrale
scolioza – deviaţia laterală a coloanei vertebrale
- deformări ale membrelor inferioare
genu valgum – genunchi apropiaţi iar picioarele depărtate )(
genu varum – genunchi depărtaţi si picioarele apropiate ()
picior strâmb
equin – sprijinit pe antepicior
talus – sprijinit pe călcâi
varus – sprijinit pe partea externă
valgus – sprijinit pe partea internă
picior plat – bolta plantară prăbuşită
- deformări ale şoldului
luxaţie – ieşirea capului femural din articulaţia coxo-femurală
- poziţii
pentru examinare
ginecologică – pacienta stă pe spate, cu genunchii flectaţi, depărtaţi, coapsele
flectate pe abdomen;
genupectorală – pieptul pe plan orizontal, pacientul sprijinindu-se pe genunchi,
poziţie utilizată pentru rectoscopie;
Trendelemburg – trunchiul, membrele inferioare mai sus decât capul (asigură circulaţia
sângelui la creier),
patognomonice
opistotonus - este un spasm muscular al întregului corp, care produce rigiditatea
cefei şi a spatelui şi o poziţie a corpului caracteristică – cu arcuirea trunchiului cu
convexitatea anterioara (în extensie, cu capul pe spate). Culcat, bolnavul se sprijină pe
cap şi călcâie,
pleurostotonus - atitudine de încovoiere a corpului lateral, în arc de cerc,
determinată de contractura muşchilor unei jumătăţi a corpului. Proba se poate observa
la bolnavii de tetanos;
cocoş de puşcă - culcat pe-o parte cu genunchii flectaţi, cu mâinile între
genunchi, cu capul în hiperextensie (în meningită)
- torticolis
înclinarea capului într-o parte cauzată de contractura musculaturii gâtului
- dificultate de schimbare a poziţiei
semişezând în pat ( dispnee)
- clavus
hiperkeratoză uşor reliefată, netedă (bătătură)
7
Pacientul să aibă postura adecvată -aşează pacientul în pat, respectând poziţiile anatomice ale
diferitelor segmente ale corpului;
-foloseşte utilajele auxiliare şi de confort, pentru menţinerea
poziţiei anatomice
Pacientul să aibă o poziţie care să -aşează pacientul în poziţia adecvată situaţiilor de urgenţă:
favorizeze respiraţia, circulaţia dispnee - poziţie şezând
sângelui, drenajul secreţiilor anemie acută posthemoragică – Trendelemburg
bronşice pacient cu secreţii bronşice – drenaj postural
-foloseşte utilaje pentru confortul pac.
10