ȘCOALA DE AGENȚI DE POLIȚIE

,,VASILE LASCĂR” CÂMPINA

MODULUL 4: INVESTIGAȚII
CRIMINALE

Proiect:
Cooperare polițienească internaționala
STRUCTURA, FUNCŢIONAREA ŞI
ATRIBUŢIILE ORGANIZAŢIEI EUROPOL

Proiect realizat de: JURAVLE DANIELA-IONELA

Clasa: 134

Profesor coordonator: Subinspector TOPALĂ IOANA

PROMOȚIA SEPTEMBRIE 2019

 CUPRINS

Pag.
LISTA DE ABREVIERI...................................................................................... 3

CAPITOLUL I
DATE GENERALE PRIVIND EUROPOL....................................................... 4
1.1. Istoric. ......................................................................................................... 4
1.2. Obiective...................................................................................................... 4
1.3. Atribuţii....................................................................................................... 5
1.4. Sistemul computerizat al Europol............................................................. 6
1.5. Finantare..................................................................................................... 6
1.6. Personalul.................................................................................................... 6
1.7. Managementul şi controlul........................................................................ 7
1.8. Cooperarea internaţională......................................................................... 7

CAPITOLUL II
COOPERAREA ROMANIEI CU EUROPOL.................................................. 7
2.1. Aderarea României la Europol................................................................. 7
2.2. Prevederile Acordului privind cooperarea dintre România şi
Europol......................................................................................................... 8

CAPITOLUL III
CONCLUZII......................................................................................................... 14

BIBLIOGRAFIE................................................................................................... 16

2
 LISTA DE ABREVIERI

CE - COMUNITATEA EUROPEANĂ
CEE – COMUNITATEA ECONOMICĂ EUROPEANĂ
CEPOL - COLEGIUL EUROPEAN DE POLIŢIE
EDU - UNITATEA DROGURI EUROPOL
JAI - JUSTIŢIA ŞI AFACERILE EXTERNE
JO - JURNALUL OFICIAL
MAI - MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
MOf – MONITORUL OFICIAL
OLAF - OFICIUL EUROPEAN ANTIFRAUDĂ
OLE - OFIŢERII DE LEGĂTURĂ AI EUROPOL
ONU - ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE
PE - PARLAMENTUL EUROPEAN
PESC – POLITICA EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ
SECI - INIŢIATIVA DE COOPERARE ÎN SUD-ESTUL EUROPEI
SITCEN- CENTRUL COMUN DE SITUAŢII AL UNIUNII EUROPENE
TECS – SISTEMUL COMPUTERIZAT AL EUROPOL
UE - UNIUNEA EUROPEANĂ

3
 CAPITOLUL I
DATE GENERALE PRIVIND EUROPOL

1.1. Istoric.
Tratatul privind Uniunea Europeană a fost semnat la Maastricht, în data de 07.02.1992,
în prezența Președintelui Parlamentului European, Egon Klepsch. Conform acestui tratat,
Uniunea este întemeiată pe Comunitățile Europene (primul pilon), având două domenii
suplimentare de cooperare (pilonii doi şi trei): Politica Externă şi de Securitate Comună
(PESC) şi Justiția şi Afacerile Interne (JAI).
La intrarea în vigoare a Tratatului (01.11.1993) privind Uniunea Europeană, CEE
devine Comunitatea Europeană (CE). Puterile legislativă şi de supraveghere ale PE sporesc
odată cu introducerea procedurii de codecizie şi cu extinderea procedurii de cooperare.
Conform noului tratat, Parlamentul European are dreptul de a solicita Comisiei să
prezinte o propunere legislativă pentru chestiuni care, în opinia sa, impun elaborarea unui act
comunitar. De asemenea, întreaga Comisie trebuie acum să fie aprobată de PE, care
desemnează şi Ombudsmanul European.
Înfiinţarea organizaţiei Europol a fost convenită prin Tratatul privind Uniunea
Europeană din 7 februarie 1992. Europol, care are sediul la Haga, în Ţările de Jos, a început
să-şi desfăşoare activitatea la 3 ianuarie 1994 sub denumirea de Unitatea Droguri Europol
(EDU), acţiunile sale fiind limitate la lupta împotriva infracţionalităţiii legate de droguri.
Convenţia Europol a fost ratificată de toate statele membre ale UE şi a intrat în vigoare
la 1 octombrie 1998. în urma adoptării mai multor hotărâri cu caracter juridic cu privire la
Convenţie, Europol a început să îşi desfăşoare toate activităţile la data de 1 iulie 1999.
Treptat, s-au adăugat şi alte domenii importante de criminalitate. Începând cu 1
ianuarie 2002, mandatul Europol sa extins pentru a cuprinde toate formele grave de
criminalitate internaţională, aşa cum sunt enumerate în Anexa la Convenţia Europol.

1.2. Obiective
-Îmbunătăţirea în cadrul relaţiilor de cooperare dintre statele membre, în conformitate
cu dispoziţiile art. K.1 alin. (9) din Tratatul privind Uniunea Europeană, pe baza măsurilor
prevăzute în Convenţia Europol, a eficacităţii şi cooperării autorităţilor competente din statele
membre în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea terorismului, a traficului ilegal de
droguri şi a altor forme grave de infracţionalitate internaţională, în situaţia în care există
dovezi clare privitoare la implicarea unei structuri de crimă organizată, precum şi la afectarea
a două sau mai multe state membre de către formele de infracţionalitate menţionate,
necesitând implicarea comună a statelor membre, datorită magnitudinii, importanţei şi
consecinţelor infracţiunilor avute în vedere;
-Pentru îndeplinirea progresivă a obiectivului menţionat mai sus, Europol a acţionat
iniţial în sensul prevenirii şi combaterii traficului ilegal de droguri, a traficului internaţional
cu substanţe nucleare şi radioactive, a contrabandei cu imigranţi, a traficului ilegal cu fiinţe
umane, precum şi în domeniul furtului şi traficului ilegal de autovehicule; Europol a preluat
ulterior şi infracţiunile comise sau care pot fi comise în cursul unor acţiuni teroriste împotriva
vieţii, a integrităţii fizice, a libertăţii personale şi a bunurilor.

4
 -Competenţa Oficiului Europol în ceea ce priveşte o anumită formă de infracţiune sau
manifestările specifice ale acesteia a inclus ulterior şi activităţile ilegale de spălare de bani
legate de aceste forme de infracţiune sau de manifestările specifice ale acestora;
-De asemenea, Europol are în competenţă, conform Anexei din Convenţia Europol, şi
următoarele infracţiuni : infracţiuni împotriva vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii
personale (omuciderea, vătămarea gravă a integrităţii corporale, comerţul ilicit cu organe şi
ţesuturi umane, răpirea, privarea ilegală de libertate şi luarea de ostatici, rasismul şi
xenofobia), infracţiuni împotriva patrimoniului sau a bunurilor de proprietate publică, inclusiv
frauda (jaful organizat, traficul ilegal cu bunuri de patrimoniu, inclusiv antichităţi şi opere de
artă, înşelăciunea şi frauda, activităţi mafiote (“racketeering”) şi extorcarea, falsificarea şi
piratarea produselor, falsul şi uzul de fals legat de documente administrative, falsificarea
banilor şi a altor mijloace de plată, criminalitatea informatică, corupţia), comerţul ilicit şi
acţiuni dăunătoare pentru mediu (traficul ilegal cu arme, muniţii şi materiale explozibile,
traficul ilegal cu specii rare de animale, traficul ilegal cu specii şi varietăţi rare de plante,
infracţiunile împotriva mediului, traficul ilegal cu substanţe hormonale şi alţi factori de
creştere) ;
-Unele infracţiuni aflate în competenţa Europol sunt considerate conexe (infracţiunile
săvârşite în vederea obţinerii mijloacelor pentru comiterea unor fapte aflate în sfera de
competenţă a Europol, infracţiunile săvârşite în vederea înlesnirii ori comiterii unor fapte
aflate în sfera de ompetenţă a Oficiului Europol, infracţiunile săvârşite în vederea eludării
răspunderii pentru astfel de fapte din sfera de competenţă a Oficiului Europol).

1.3. Atribuţii
Europol este organizatia care se ocupã de aplicarea legii în cadrul Uniunii Europene
si care opereazã cu toate informatiile referitoare la criminalitate. Obiectivul sãu este acela de
a îmbunãtãti eficacitatea si cooperarea autoritãtilor competente din statele membre în ceea ce
priveste prevenirea si combaterea formelor grave de crimã internationalã organizatã si
terorism.Europol are misiunea de –si aduce o contributie semnificativã la actiunea Uniunii
Europene de aplicare a legii împotriva crimei organizate si a terorismului,concentrându-si
eforturile asupra organizatiilor criminale.
Europol oferă sprijin statelor membre prin:
-Facilitarea schimbului de informaţii, potrivit legii naţionale, dintre ofiţerii de
legătură ai Europol (OLE). Ofiţerii de legătură sunt detaşaţi pe lângă Europol de către statele
membre ca reprezentanţi ai agenţiilor naţionale care se ocupă de aplicarea legii din aceste
state;
-Oferirea de analize operative în vederea sprijinirii operaţiunilor;
-Elaborarea de rapoarte strategice (de ex. evaluarea ameninţării) şi analiza
activităţilor criminale pe baza informaţiilor şi a datelor oferite de statele membre şi de terţi;
-Oferirea de expertiză şi sprijin tehnic pentru anchetele şi operaţiunile realizate
în cadrul UE, sub supravegherea şi cu răspunderea legală a statelor membre interesate.
-Menţinerea unui sistem computerizat al informaţiilor culese
Europol are şi următoarele responsabilităţile suplimentare:
-dezvoltarea cunoştinţelor specializate în domeniul procedurilor de investigaţie ale
autorităţilor competente din statele membre şi oferirea de consultanţă în ceea ce priveşte
desfăşurarea anumitor investigaţii;
-furnizarea de informaţii strategice pentru a sprijini şi a promova utilizarea eficientă a
resurselor disponibile la nivel naţional în cadrul activităţilor operative;
-elaborarea de rapoarte privind situaţia generală.
De asemenea, Europol poate sprijin statele membre, în conformitate cu resursele
bugetare şi de personal şi în cadrul limitelor stabilite de Consiliul de Conducere, prin
consultanţă şi activitate de cercetare în următoarele domenii:
-Instruirea membrilor autorităţilor competente;
-Organizarea şi echiparea autorităţilor respective;
-Metode de prevenire a criminalităţii;
5
 -Metode tehnice şi de criminalistică specifice poliţiei şi proceduri de investigaţie.
Europol activează şi în domeniul promovării analizei criminalistice şi a armonizării
tehnicilor de anchetă din cadrul statelor membre.
În plus,principalele prioritãti ale Europol includ infrarctiunile împotriva
persoanelor,infractiunile financiare si infractiunile cibernetice.Aceasta se aplica atunci când
este implicatã o structurã de crimã organizatã si sunt afectate douã sau mai multe state
membre.

1.4. Sistemul computerizat al Europol

Componente
Europol a înfiinţat un sistem computerizat pentru a permite introducerea, accesul şi
analizarea datelor, fiind prevăzut în Convenţia Europol şi cadrul juridic pentru a gestiona
aceste sisteme, în special cu privire la protejarea datelor, confidenţialitatea şi supravegherea
externă.
Sistemul computerizat al Europol (TECS) are trei componente principale:
-un sistem de informaţii ca cel menţionat la art. 7 în Convenţie, având un conţinut
limitat şi definit în mod clar, care să permită accesul imediat statelor membre şi Oficiului
Europol la informaţiile disponibile;
-fişierele de lucru prevăzute la art. 10 din Convenţie, stabilite pentru diferite perioade
de timp în scopul analizei şi conţinând informaţii exhaustive;
-un sistem centralizat de index care să conţină anumite detalii din fişierele de analiză,
în conformitate cu procedurile prevăzute la art. 11 din Convenţie.
În plus faţă de sistemele menţionate mai sus care au ca scop procesarea datelor cu
caracter personal, Europol dezvoltă şi gestionează mult mai multe produse pentru informaţii
şi servicii fie ca parte, fie sub formă de sprijinire a activităţii sale principale.
Conţinut
-Sistemul de informaţii poate fi utilizat pentru a stoca, modifica şi folosi exclusiv
datele necesare îndeplinirii sarcinilor Europol, cu excepţia datelor referitoare la infracţiunile
conexe.
-Datele introduse în sistemul de informaţii se vor referi la următoarele: persoanele
care, în conformitate cu legea naţională a statului membru respectiv, sunt suspectate de a fi
comis sau de a fi participat la comiterea unei infracţiuni care intră în sfera de competenţă a
Oficiului Europol sau care a fost condamnată pentru infracţiunea respectivă; persoanele în
legătură cu care există un temei serios în conformitate cu legea naţională să se considere că
vor comite infracţiuni care intră în sfera de competenţă a Oficiului Europol;
-Datele personale pot include numai următoarele detalii: numele de familie, numele
de dinaintea căsătoriei, numele de botez şi, după caz, pseudonimul sau orice alt nume utilizat;
data şi locul naşterii; naţionalitatea; sexul; şi dacă este necesar, orice alte caracteristici care
pot fi utile pentru identificare, inclusiv orice caracteristici fizice obiective care nu sunt supuse
schimbării.
-Sistemul de informaţii poate fi utilizat de asemenea şi pentru stocarea, modificarea şi
utilizarea următoarelor detalii referitoare la persoanele menţionate: infracţiuni, suspectarea de
infracţiuni, locul şi data infracţiunilor; mijloacele care au fost utilizate sau presupuse a fi
utilizate pentru comiterea unor infracţiuni; departamentele care răspund de caz şi dosarele
pregătite de acestea; suspiciunea de apartenenţă la o organizaţie criminală; condamnările, în
cazul în care sunt executate pentru infracţiuni care intră în sfera de competenţă a Oficiului
Europol.

1.5. Finantare
Europol este finanţat din cotizaţiile achitate de statele membre în funcţie de produsul
naţional brut al fiecăruia. Bugetul pentru 2009: 65,4 milioane EUR.

6
 Controlorul financiar, care este numit de Consiliul de Administraţie în unanimitate,
răspunde de modul în care sunt angajate şi achitate cheltuielile, precum şi de stabilirea şi
încasarea venitului Europol.
Conturile anuale ale Europol sunt auditate.
Această activitate este efectuată de Comitetul comun de auditare, alcătuit din trei
membri numiţi de Curtea de Conturi a Comunităţilor Europene.

1.6. Personalul
Direcţiunea Europol este numită de Consiliul Uniunii Europene (miniştrii justiţiei şi
ai afacerilor interne). în prezent, din direcţiune fac parte directorul Rob Wainwright ((Marea
Britanie) şi directorii adjuncţi Mariano Simancas (Spania), Michel Quillé (Franţa) şi Eugenio
Orlandi (Italia).
La sediul Europol îşi desfăşoară activitatea aproximativ 625 de persoane. Dintre
acestea, aproximativ 120 sunt ofiţeri de legătură Europol (OLE), reprezentând mai multe
tipuri de agenţii care se ocupă de aplicarea legii (poliţie, vamă, jandarmerie, servicii de
imigrare, etc.).
Ofiţerii de legătură (OLE),împreună cu ofiţerii,analiştii şi alţi experţi Europol oferă
servicii eficiente şi rapide multilingve,24 de ore din 24 .

1.7. Managementul şi controlul

Europol răspunde în faţa Consiliului miniştrilor justiţiei şi afacerilor interne. Consiliul
răspunde de îndrumarea şi controlul Europol. El numeşte directorul şi directorii adjuncţi şi
aprobă bugetul.
Din Consiliul de miniştri fac parte reprezentanţi ai tuturor statelor membre, iar cerinţa
ca deciziile să se ia în unanimitate ajută la asigurarea unui control democratic asupra Europol.
Consiliul de Administraţie al Europol cuprinde câte un reprezentant din fiecare stat
membru şi are sarcina principală de a supraveghea activităţile organizaţiei.
Organismul Comun de Supraveghere, din care fac parte doi experţi în protecţia datelor
din fiecare stat membru, monitorizează conţinutul şi modul de utilizare a tuturor datelor cu
caracter personal deţinute de Europol.

1.8. Cooperarea internaţională

În vederea luptei eficiente împotriva crimei internaţionale organizate, Europol
cooperează cu o serie de state terţe şi organizaţii, după cum urmează (în ordine alfabetică):
Albania, Australia, Banca Centrală Europeană, Biroul ONU privind Drogurile şi
Criminalitatea, Bosnia şi Herţegovina, Canada, Centrul European de Monitorizare a
Drogurilor şi Dependenţei de Droguri, CEPOL (Colegiul European de Poliţie), Columbia,
Comisia Europeană, Croaţia, Elveţia, Eurojust, Federaţia Rusă, Fosta Republică Iugoslavă a
Macedoniei, Frontex, Interpol, Islanda, Moldova, Norvegia, Oficiul European de Luptă
Antifraudă (OLAF), Organizaţia Mondială a Vămilor, SITCEN (Centrul comun de situaţii al
UE), Turcia, Statele Unite ale Americii.
Acest lucru se desfăşoară pe baza acordurilor de cooperare încheiate în conformitate
cu Convenţia Europol. Strategia externă a Europol defineşte cadrul în limitele căruia Europol
urmează să-şi desfăşoare activităţile cu privire la parteneri terţi.

CAPITOLUL II
COOPERAREA ROMANIEI CU EUROPOL

2.1. Aderarea României la Europol

Romania, reprezentata de catre ministrul administratiei si internelor, si Oficiul
European de Politie, denumit in continuare Europol, reprezentat de catre director, constiente
de problemele urgente care rezulta din criminalitatea internationala organizata, in special
terorismul, traficul cu fiinte umane si contrabanda cu migranti, traficul ilicit de droguri si alte
forme grave ale criminalitatii internationale, şi avand in vedere ca Europol a primit aprobarea
7
Consiliului Uniunii Europene pentru initierea negocierilor unui Acord de cooperare cu
Romania la data de 27 martie 2000 (Decizia Consiliului din 27 martie 2000, care permite
directorului Europol sa initieze negocierile privind acorduri cu state terte si organizatii care
nu fac parte din Uniunea Europeana) si faptul ca, la data de 8 mai 2003, Consiliul Uniunii
Europene a concluzionat ca nu exista obstacole in ceea ce priveste includerea in acord a
transmiterii de date personale intre Europol si Romania, au semnat la Bucureşti la 25
noiembrie 2003 Acordul privind cooperarea dintre România şi Oficiul European de Poliţie (în
Monitorul Oficial nr. 498 din 02.06.2004 a fost publicată Legea nr.197/25.05.2004 pentru
ratificarea acestui Acord ).
Uniunea Europeanã şi România au lansat, în data de 3 septembrie 2004, un nou proiect
de înfrăţire instituţională, proiect, finanţat de Uniunea Europeană cu 600.000 euro şi
cofinanţat de Guvernul României cu 50.000 de euro. La eveniment au participat: Delegaţia
Comisiei Europene, Punctul Naţional Focal, Centrul Olandez pentru Cooperare Internaţională
Poliţienească, Ministerul Federal de Interne din Austria, ministrul de interne Marian Saniuţa
şi ambasadorul Olandei la Bucureşti—Nienke Trooster.
Proiectul a avut la bază acordul de cooperare între Guvernul Roâniei şi Biroul
European de Poliţie, semnat la Bucureşti în 25 noiembrie 2003, şi a avut drept scop înfiinţarea
unei Unităţi Naţionale Europol şi alinierea legislaţiei române din domeniu aquis-ul comunitar.
Înţelegerea a mai vizat şi intensificarea – prin intermediul Europol - a cooperării între statele
membre ale UE şi România în combaterea formelor grave ale infracţionalităţii
transfrontaliere. Punctul Naţional Focal va fi singura instituţie din România care va comunica
cu Europolul. În perioada celor 12 luni de desfăşurare a proiectului, experţi din statele membre
ale UE au lucrat împreună cu partenerii români, pentru a întări structurile necesare şi
capacitatea operaţională a Punctului Naţional Focal în domeniile cooperării internaţionale
poliţieneşti. Instituţiile cu atribuţii în aplicarea legislaţiei juridice au fost reprezentate în cele
două grupuri de lucru din cadrul proiectului. Primul grup de lucru a fost Grupul de lucru
Interinstituţional, iar al doilea a fost Grupul de lucru Legislativ. Organizaţii ca Inspectoratul
General al Poliţiei Române, Direcţia Generală pentru Protecţie Internă şi Investigaţii,
Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Jandarmeria Română, Serviciul Român de
Informaţii, Europol, SECI, Interpol, zece Direcţii din cadrul Ministerului Administraţiei şi
Internelor(MAI) au fost reprezentate în aceste grupuri de lucru.
Unitatea Naţională Europol a fost înfiinţată ulterior, în cadrul unei convenţii de
twinning ce s-a derulat în perioada 1 ianuarie-22 iunie 2005.
Începând cu data de 15.01.2006, timp de 3 zile la Ruse, oficiali ai Ministerului
Administraţiei şi Internelor(MAI) s-au întâlnit cu omologii lor străini pentru a discuta
Proiectul de extindere a Oficiului European de Poliţie—Europol. Delegaţia română a fost
condusă de liderul Proiectului, chestor Corneliu Alexandru, directorul general al Direcţiei
Generale de Intergrare Europeană şi Relaţii Internaţionale din MAI, alături de care s-au aflat
chestorii Eugen Corciu, adjunct al şefului Poliţiei Române şi Mihai Gheorghe Stoica, şeful
Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională, dar şi şeful Unităţii Naţionale Europol
subcomisarul Mihai Năstase.
România a aderat la Europol, odată cu intrarea în vigoare a Convenţiei EUROPOL, la
data de 01.08.2007, respectiv publicarea în Buletinul Oficial al UE, a Deciziei adoptate de
către Consiliul Uniunii Europene privind aderarea României şi Bulgariei la EUROPOL.

2.2. Prevederile Acordului privind cooperarea dintre România şi Europol

Conform art. 2 scopul acordului este de a intensifica cooperarea dintre statele membre
ale Uniunii Europene,acţionând prin intermediul Europol, şi România pentru combaterea
formelor grave ale criminalităţii internaţionale,în domeniile expuse în art.3, în special prin
schimbul de informaţii şi contacte periodice între Europol şi România.
Cooperarea se va referi,la toate domeniile de criminalitate incluse în mandatul
Europol la data intrării în vigoare a prezentului acord, precum şi la infracţiunile conexe.
Infracţiunile conexe reprezintă infracţiuni săvârşite în vederea obţinerii mijloacelor pentru
comiterea faptelor menţionate la paragraful1, infracţiuni săvârşite în vederea înlesnirii ori
8
comiterii unor astfel de fapte şi infracţiuni săvârşite în vederea eludării răspunderii pentru
astfel de fapte.
În cazul în care mandatul Europol este modificat în vreun fel, Europol poate să
propună, în scris, de la data la care schimbările în mandatul Europol intră în vigoare, aplicarea
prezentului acord în conformitate cu noul sau mandat.În acest sens Europol va informa
România asupra tuturor aspectelor relevante legate de schimbarea mandatului, urmând ca
acordul să se extindă asupra noului mandat de la data la care Europol primeşte acceptarea
scrisă a propunerii din partea României, în conformitate cu procedurile sale interne.
Conform art.5 din acordul despre care vorbim, România desemnează Punctul naţional
focal al Ministerului Administraţiei şi Internelor (Punctul naţional focal) să acţioneze ca punct
naţional de contact între Europol şi alte autorităţi competente din România. Întâlniri la nivel
înalt între Europol şi autorităţile competente din România se vor desfăşura cel puţin o dată pe
an şi ori de câte ori este necesar să se discute probleme referitoare la prezentul acord şi la
cooperare, în general. Un reprezentant al Punctului naţional focal ar putea fi invitat să
participe la întâlnirile şefilor unităţilor naţionale Europol.
Autorităţile competente de aplicare a legii din România, responsabile potrivit
legislaţiei naţionale,pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor prevăzute de art.3 sunt
enumerate în Anexa nr.2 a acordului sunt:
- Ministerul Administraţiei şi Internelor:
- Inspectoratul General al Poliţiei Române;
- Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră;
- Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă;
- Comandamentul Naţional al Jandarmeriei;
- Ministerul Finanţelor Publice:
- Direcţia Generală a Vămilor;
- Serviciul Român de Informaţii:
- Direcţia pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului;
- Ministerul Public:
- procurorii.
România va notifica Europol despre orice schimbări operate în această listă, în termen
de 3 luni de la data intrării în vigoare a respectivelor modificări şi va furniza Europol, la
cererea acestuia, prin intermediul Punctului naţional focal, toate informaţiile referitoare la
organizarea internă, atribuţiile şi sistemele de protecţie a datelor personale ale autorităţilor
competente.
Prevederi generale privind schimbul de informaţii.
Schimbul de informaţii dintre părţile contractante se va desfăşura numai în scopul şi
în conformitate cu prevederile prezentului acord şi va avea loc între Europol şi Punctul
naţional focal. Părţile contractante vor lua măsurile necesare pentru ca schimbul de informaţii
să se desfăşoare în permanenţă. România va asigura existenţa unei legături directe între
Punctul naţional focal şi autorităţile competente.Toate comunicările dintre România şi
Europol se vor face în limba engleză.
Furnizarea informaţiilor de către România.(art.8)
1. România va notifica Europol, scopul pentru care a fost furnizată respectiva
informaţie şi orice restricţii privind folosirea, ştergerea sau distrugerea acesteia, inclusiv
posibilele restricţii de acces, în termeni generali sau specifici. În cazul în care necesitatea unor
astfel de restricţii devine evidentă după furnizarea informaţiei, România va informa ulterior
Europol în legătură cu astfel de restricţii.
2. După primire, Europol va stabili cât mai curând posibil,dar nu mai mult de 6 luni
de la primire, dacă şi în ce măsură datele personale furnizate pot fi incluse în bazele de date
ale Europol.Europol va notifica României cât mai curând posibil după ce s-a hotărât că datele
personale nu vor fi incluse. Datele personale care au fost transmise vor fi şterse, distruse sau
returnate, în cazul în care aceste date nu sunt sau nu mai sunt necesare pentru sarcinile Europol
ori în cazul în care nu s-a luat nici o hotărâre privind includerea lor în bazele de date Europol,
în termen de 6 luni de la primirea lor.
9
 3. Europol va fi responsabil de asigurarea accesului la datele personale,înainte de
includerea lor în bazele de date ale Europol, numai pentru un funcţionar Europol autorizat
corespunzător, în scopul de a hotărî dacă aceste date personale pot sau nu pot să fie incluse în
bazele de date ale Europol.
4. Dacă Europol, după această evaluare, are motive să presupună că datele furnizate
nu sunt exacte sau nu mai sunt actuale, va informa România despre aceasta.care va verifica
datele şi va informa Europol despre rezultatul unor astfel de verificări.
Furnizarea de date personale de către Europol(art.9)
1. În cazul în care datele personale sunt transmise la cererea României, acestea pot
fi folosite numai în scopurile ce însoţesc solicitarea. În cazul în care datele personale sunt
transmise fără o anume solicitare, se va indica scopul pentru care au fost transmise aceste date
personale, precum şi orice restricţie privind folosirea, ştergerea sau distrugerea acestora,
inclusiv eventuale restricţii de accesare, în termeni generali sau specifici. În cazul în care
necesitatea unor astfel de restricţii devine evidentă după furnizare, Europol va informa ulterior
România despre aceste restricţii.
2. România va trebui să îndeplinească următoarele condiţii pentru toate transmisiile
de date personale ale Europol către România:
---după primire, România va stabili fără întârziere, în termen de 3 luni de la primire,
dacă şi în ce măsură datele personale care au fost furnizate sunt necesare pentru scopul în care
au fost furnizate;
---datele personale nu vor fi comunicate de către România unor terţe state sau
organisme;
---datele personale vor fi furnizate numai către Punctul naţional focal
---transmiterea mai departe a datelor personale de către destinatarul iniţial va fi
restrânsă la autorităţile
--- furnizarea de date personale trebuie să fie necesară, în cazurile individuale, pentru
prevenirea sau combaterea infracţiunilor menţionate în art. 3 paragraful 1;
--- dacă datele personale au fost comunicate la Europol de către un stat membru al
Uniunii Europene, acestea pot fi transmise către România numai cu consimţământul
respectivului stat membru;
--- orice condiţii de folosire a datelor personale,specificate de Europol, trebuie
respectate; iar dacă acestea au fost comunicate la Europol de către un stat membru al Uniunii
Europene, iar acesta a stipulat condiţii de folosire a unor astfel de date, aceste condiţii trebuie
să fie respectate;
--- în cazul în care datele personale sunt furnizate la cerere, solicitarea de informaţii
trebuie să specifice indicaţii privind atât scopul, cât şi motivul solicitării;
--- datele personale pot fi folosite numai în scopul pentru care au fost comunicate;
--- datele personale vor fi corectate şi şterse de către România dacă se dovedeşte că
acestea sunt incorecte, inexacte, nu mai sunt actuale sau nu ar fi trebuit transmise;
--- datele personale vor fi şterse atunci când nu mai sunt necesare scopului pentru
care au fost transmise.
3. România, în conformitate cu legislaţia sa naţională, se va asigura că datele
personale primite de la Europol sunt protejate prin măsuri tehnice şi organizatorice:
a) să interzică accesul persoanelor neautorizate la aparatura de procesare a datelor;
b) să prevină citirea, copierea, modificarea sau ştergerea neautorizată a mediilor de
date; c) să prevină introducerea neautorizată de date personale şi cercetarea, modificarea sau
ştergerea neautorizată a datelor personale stocate;
d) să prevină folosirea sistemelor de procesare automată a datelor de către persoane
neautorizate care folosesc aparatura de comunicare a datelor;
e) să asigure faptul că persoanele autorizate să folosească un sistem automatizat de
procesare a datelor au acces numai la datele personale pentru care li s-a dat autorizaţia de
acces;
f) să asigure faptul că sunt posibile verificarea şi stabilirea organismelor cărora le pot
fi transmise datele personale folosind echipamentul de comunicare a datelor;
10
 g) să asigure faptul că ulterior este posibil să se verifice şi să se stabilească ce date
personale au fost introduse în sistemele automatizate de date sau de procesare şi când şi de
către cine au fost introduse datele personale;
h) să prevină citirea, copierea, modificarea sau ştergerea neautorizată a datelor
personale în timpul transferului acestora sau pe timpul transportării mediilor de date;
i) să asigure faptul că sistemul instalat poate, în cazul unei întreruperi, să fie imediat
repus în funcţiune;
j) să asigure faptul că sistemul funcţionează impecabil, că apariţia unor erori
intervenite în funcţionarea sistemului este imediat raportată şi că asupra datelor personale
stocate nu pot interveni influenţe ale funcţionării defectuoase a sistemului.
4. Datele personale care evidenţiază originea rasială, opţiunile politice sau religioase
ori alte credinţe sau care se referă la sănătate şi viaţă sexuală,vor fi furnizate numai în cazurile
absolut necesare şi numai în completarea altor informaţii.
5. În cazul în care nu se mai garantează un nivel adecvat de protecţie a datelor, nu se
vor mai furniza nici un fel de date personale.
6. În cazul în care Europol observă că datele personale transmise sunt incorecte, nu
mai sunt valabile ori nu ar fi trebuit să fie transmise, va informa Punctul naţional focal despre
aceasta care va confirma că datele vor fi corectate sau şterse.
7. Europol va păstra evidenţa tuturor transmisiilor de date personale efectuate în
temeiul prezentului articol, precum şi a justificărilor pentru aceste transmisii.
8. Păstrarea datelor personale transmise de Europol nu va depăşi 3 ani. Fiecare limită
de timp va începe de la data la care are loc un eveniment care conduce la stocarea acelor date.
Evaluarea surselor şi informaţiilor(art.10)
1. Atunci când informaţia este furnizată de Europol, pe baza prezentului acord,
sursa informaţiei va fi indicată, cât mai exact posibil, pe baza următoarelor criterii:
a) când nu există nici o îndoială cu privire la autenticitatea, veridicitatea şi
competenţa sursei ori dacă informaţia este furnizată de către o sursă care s-a dovedit în trecut
a fi de încredere în toate situaţiile;
b) sursa de la care s-a primit informaţia s-a dovedit în majoritatea situaţiilor a fi de
încredere;
c) sursa de la care s-a primit informaţia s-a dovedit în majoritatea situaţiilor a nu fi
de încredere;
d) credibilitatea sursei nu poate fi evaluată.
2. Atunci când informaţia este furnizată de Europol, pe baza prezentului acord,
acurateţea informaţiei va fi indicată, cât mai exact posibil, pe baza următoarelor criterii:
a) informaţii despre a căror acurateţe nu există nici o îndoială;
b) informaţii cunoscute personal de către sursă, dar necunoscute personal de către
oficialul care le transmite;
c) informaţii pe care sursa nu le cunoaşte personal, dar care se coroborează cu alte
informaţii deja obţinute;
d) informaţii pe care sursa nu le cunoaşte personal şi care nu pot fi coroborate.
3. România va trebui, atunci când furnizează informaţii în baza prezentului acord,
să indice, cât mai exact posibil, sursa informaţiei şi fiabilitatea acesteia, pe baza criteriilor
prezentate.
4. Dacă oricare dintre părţile contractante - pe baza informaţiilor deja deţinute -
ajunge la concluzia că evaluarea informaţiilor furnizate de către cealaltă parte contractantă
necesită corecturi, va informa cealaltă parte contractantă şi va încerca să convină cu aceasta
asupra amendamentelor ce trebuie aduse evaluării.
5. Dacă o parte contractantă primeşte informaţii fără o evaluare, aceasta va încerca,
pe cât posibil, să evalueze gradul de încredere ce se poate acorda sursei ori informaţiei, pe
baza informaţiilor aflate deja în posesia sa.
6. Părţile contractante pot conveni, în termeni generali, asupra evaluării unor
anumite tipuri de date ori surse precizate, care vor trebui înscrise într-un memorandum de
înţelegere între România şi Europol.
11
 7. Dacă nu poate fi făcută o evaluare fiabilă sau nu există nici o înţelegere în
termeni generali, informaţia va fi evaluată potrivit paragrafului 1 lit. d) şi paragrafului 2 lit.
d).
Corectarea şi ştergerea informaţiilor furnizate de România(art.11)
1. Punctul naţional focal va informa Europol când informaţiile transmise la Europol
sunt corectate sau şterse. Punctul naţional focal va informa, de asemenea, Europol, pe cât
posibil, atunci când are motive să presupună că informaţia furnizată nu este exactă sau nu mai
este actuală.
2. Atunci când Punctul naţional focal informează Europol că a corectat sau a şters
informaţia transmisă acestuia, Europol va corecta sau va şterge informaţia respectivă. Europol
poate decide să nu şteargă informaţia în cazul în care, pe baza unor informaţii mai
cuprinzătoare decât cele deţinute de România, are în continuare nevoie să proceseze acea
informaţie anunţând Punctul naţional focal despre faptul că informaţia respectivă este păstrată
în continuare.
3. Dacă Europol are motive să presupună că informaţia furnizată nu este exactă sau
nu mai este actuală, va informa Punctul naţional focal care va verifica datele şi va informa
Europol despre rezultatul respectivelor verificări. În cazul în care informaţia este corectată
sau ştearsă de către Europol, acesta va informa Punctul naţional focal asupra corecturii sau
ştergerii.
Confidenţialitatea informaţiilor(art.12)
1. Toate informaţiile procesate de sau prin Europol, cu excepţia informaţiilor
marcate în mod expres sau clar recunoscute a fi informaţii publice, fac obiectul unui nivel
primar de securitate în cadrul organizaţiei Europol, precum şi în statele membre ale Uniunii
Europene. Informaţiile care fac obiectul doar al nivelului primar de securitate nu necesită
marcajul specific al unui nivel de securitate Europol, ci vor fi considerate ca informaţii
Europol.
2. Părţile contractante vor asigura nivelul de protecţie primar menţionat în
paragraful 1 pentru toate informaţiile schimbate în baza prezentului acord, prin mai multe
măsuri, inclusiv obligaţia de discreţie şi confidenţialitate, limitarea accesului la informaţie
pentru personalul autorizat.
3. Informaţiile care necesită măsuri suplimentare de securitate fac obiectul unui
nivel de securitate al României sau Europol, care este indicat printr-un marcaj specific.
Informaţiilor le este atribuit un astfel de nivel de securitate numai dacă este strict necesar şi
numai pentru perioada necesară.
4. Nivelurile de securitate ale părţilor contractante şi denumirea acestora sunt
specificate în anexa nr. 4 la prezentul acord. Nivelurile de securitate se referă la ansambluri
specifice de securitate, care oferă diferite niveluri de protecţie, în funcţie de conţinutul
informaţiei şi luându-se în considerare prejudiciile ce pot fi aduse, prin accesul neautorizat al
informaţiilor asupra intereselor părţilor contractante. Părţile contractante se obligă să ofere
protecţie echivalentă informaţiei marcate cu un nivel de securitate în conformitate cu tabelul
de echivalenţă a nivelurilor de securitate din anexa nr. 4.
5. România va asigura faptul că autorizaţiile de acces şi protejarea informaţiilor
marcate să fie respectate de către toate autorităţile competente cărora le-ar putea fi transmise
informaţiile.
Proceduri de confidenţialitate (art.13)
1.Fiecare parte contractantă va fi responsabilă pentru alegerea nivelului
corespunzător de securitate pentru informaţiile furnizate celeilalte părţi contractante.
2.La alegerea nivelului de securitate, fiecare parte contractantă va ţine cont de
clasificarea informaţiei potrivit legislaţiei naţionale sau reglementărilor care se pot aplica,
precum şi de necesitatea flexibilităţii.
3.Dacă oricare parte contractantă - pe baza unor informaţii aflate deja în posesia sa
- ajunge la concluzia că nivelul de securitate ales necesită modificări, va informa cealaltă parte
contractantă şi va încerca să convină cu aceasta nivelul de securitate adecvat. Nici una dintre

12
părţile contractante nu va specifica sau nu va schimba nivelul de securitate a informaţiei
furnizate de cealaltă parte contractantă fără acordul respectivei părţi.
4.Fiecare parte contractantă poate cere, în orice moment, modificarea nivelului de
securitate atribuit informaţiei pe care a furnizat-o, inclusiv o posibilă eliminare a unui astfel
de nivel.
5.Fiecare parte contractantă poate specifica perioada de timp pentru care se va
aplica nivelul de securitate ales, şi orice eventuale modificări ale nivelului de securitate după
această perioadă.
6.Dacă informaţiile,pentru care nivelul de securitate este modificat, au fost deja
furnizate către unul sau mai multe state membre ale Uniunii Europene, Europol va informa
destinatarii, la cererea Punctului naţional focal, despre schimbarea nivelului de securitate.
Ofiţerii de legătură care reprezintă România la Europol(art.14)
1. Părţile contractante convin să intensifice cooperarea, prin instituirea unuia sau
mai multor ofiţeri de legătură români, reprezentând România la Europol. Sarcinile, drepturile
şi obligaţiile ofiţerilor de legătură, precum şi detaliile privind desfăşurarea activităţii lor la
Europol şi costurile aferente sunt înscrise în anexa nr. 3 la prezentul acord.
2.Europol va lua măsuri pentru ca toate înlesnirile necesare, cum ar fi spaţiul
pentru birou şi echipamentele de telecomunicaţii, să fie puse la dispoziţia respectivilor ofiţeri
de legătură, în sediul Europol, pe cheltuiala Europol. Totuşi costurile telecomunicaţiilor vor
fi suportate de către România.
3.Arhivele ofiţerului de legătură vor fi inviolabile faţă de orice ingerinţă a
oficialilor Europol. Aceste arhive vor include toate evidenţele, corespondenţa, documentele,
manuscrisele, evidenţele computerizate, fotografiile, filmele şi înregistrările aparţinând
ofiţerului de legătură sau deţinute de către acesta.
4.România va asigura ofiţerilor săi de legătură accesul rapid şi, acolo unde este
tehnic posibil, direct, la bazele de date naţionale necesare pentru ca aceştia să îşi îndeplinească
sarcinile, pe durata misiunii lor la Europol.
Ofiţerii de legătură care reprezintă Europol în România (art.15)
1.Părţile contractante pot conveni instalarea unuia sau mai multor ofiţeri de
legătură ai Europol la Punctul naţional focal ale căror sarcini, drepturi şi obligaţii precum şi
detalii privind desfăşurarea activităţii lor şi costurile aferente vor fi stabilite într-un acord
separat.
2. Punctul naţional focal va lua măsuri pentru ca toate înlesnirile necesare, cum
sunt spaţiul pentru birou şi echipamentele de telecomunicaţii, să fie puse la dispoziţia
respectivilor ofiţeri de legătură, în sediul Punctului naţional focal, pe cheltuiala acestuia.
Totuşi costurile telecomunicaţiilor vor fi suportate de către Europol.
3. Pe teritoriul României, ofiţerul de legătură al Europol se va bucura de aceleaşi
privilegii şi imunităţi ca şi cele stabilite pentru ofiţerul român de legătură care îşi desfăşoară
activitatea la Europol.
Art.16 reglementează responsabilitatea României şi a Europol.
1. România va fi răspunzătoare, potrivit legislaţiei sale naţionale, de orice
prejudiciu cauzat unei persoane fizice, rezultat în urma unor erori de drept sau de fapt în
informaţiile schimbate cu Europol .Dacă aceste erori de drept sau de fapt s-au produs ca
rezultat al unor date comunicate eronat ori al neîndeplinirii obligaţiilor asumate de către
Europol sau unul dintre statele membre ale Uniunii Europene ori altă parte terţă, Europol va
fi obligat să ramburseze, la cerere, sumele plătite drept compensaţie numai dacă informaţiile
au fost folosite cu încălcarea prezentului acord.
În cazul în care Europol este obligat să ramburseze statelor membre ale Uniunii
Europene sau unei terţe părţi sumele acordate unei părţi vătămate drept compensaţie pentru
daune, iar daunele sunt cauzate de faptul că România nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute
de prezentul acord, România va fi obligată să ramburseze, la cerere, sumele pe care Europol
le-a plătit unui stat membru al Uniunii Europene ori unei terţe părţi pentru acoperirea sumelor
plătite drept compensaţie de acesta.

13
 Părţile contractante nu îşi vor solicita reciproc plata compensaţiilor pentru daune
în cazul în care compensarea daunelor a fost impusă cu caracter punitiv, a fost majorată ori se
referă la daune ce nu pot fi compensate.
Art.17 se referă la soluţionarea disputelor.
Orice dispută între părţile contractante, privind interpretarea ori aplicarea prevederilor
prezentului acord, care nu este soluţionată pe cale amiabilă, va fi supusă spre soluţionare
definitivă unui tribunal format din 3 arbitri, la cererea oricăreia dintre părţile contractante.
Fiecare parte contractantă va numi un arbitru. Al treilea arbitru, care va fi preşedintele
tribunalului, va fi ales de primii doi arbitri.
Dacă una dintre părţile contractante nu reuşeşte să numească un arbitru în termen
de două luni de la formularea cererii de către cealaltă parte contractantă, cealaltă parte
contractantă poate solicita preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie sau, în absenţa
acestuia, vicepreşedintelui să facă o asemenea numire.
Dacă primii doi arbitri nu ajung la o înţelegere privind numirea celui de-al treilea
arbitru în termen de două luni de la numirea acestora, oricare dintre părţile contractante poate
solicita preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie sau, în absenţa acestuia,
vicepreşedintelui să facă o asemenea numire.
Dacă părţile contractante nu convin în alt fel, tribunalul îşi va stabili propria
procedură.Tribunalul va adopta decizia cu majoritate de voturi. În caz de egalitate,
preşedintele va avea vot hotărâtor. Decizia va fi definitivă şi obligatorie pentru părţile
contractante aflate în dispută.
În ceea ce priveşte denunţarea acordului, art.18 prevede că prezentul acord poate fi
denunţat în scris de oricare dintre părţile contractante cu un preaviz de 6 luni.
În cazul denunţării, părţile contractante vor conveni asupra păstrării şi folosirii în
continuare a informaţiilor care au fost deja transmise între ele. Dacă nu se ajunge la un
consens, oricare dintre cele două părţi contractante poate cere distrugerea informaţiei care a
fost transmisă.
Prezentul acord, inclusiv anexele la acesta, poate fi oricând amendat prin
consimţământul reciproc al părţilor contractante. Toate amendamentele şi completările
trebuie să fie făcute în scris.

CAPITOLUL III
CONCLUZII

În Capitolul I am prezentat date generale cu privire la organizaţia Europol, plecând de

la modul în care a apărut ca instituţie europeană, apoi arătând care sunt obiectivele şi

14
atribuţiile ei, aşa cum sunt reglementate în Convenţia Europol. În continuare, în acelaşi capitol
am arătat modul de organizare al instituţiei (inclusiv sistemul computerizat de informaţii pe
care se bazează), modul de finanţare, personalul din care este format, cum este supus
controlului şi cu cine cooperează în lume.
În Capitolul II am prezentat relaţiile României cu Europol, şi în primul rând istoricul
aderării României la această instituţie, iar în detaliu am arătat care sunt prevederile Acordului
de cooperare semnat în 2003.
Sunt câteva motive care au determinat România (şi nu numai) să adere la Europol, ca
de exemplu:
 Conştientizarea fenomenului crimei organizate, asemeni unei ameninţări crescânde
la adresa securităţii şi ordinii generale, naţionale şi internaţionale, ce reclamă atenţia şi efortul
concertat al tuturor statelor, care trebuie să găsească soluţiile optime de cooperare şi alocare
a mijloacelor şi resurselor necesare pentru a o putea preveni şi combate eficient;
 Realizarea unor colaborări cât mai operative, în principal, prin instituirea unor căi
şi canale de schimb de informaţii şi de date operative, care să permită contracararea rapidă şi
eficientă a activităţilor ilicite;
 Statele membre ale Uniunii Europene reprezintă principalii vectori ai luptei
împotriva criminalităţii, fiind puternic angajate din punct de vedere logistic, operaţional şi
financiar în combaterea acestui flagel.
Sfârşitul de mileniu ne înfăţişează amploarea deosebită a activităţilor economice ce se
desfăşoară în statele puternic dezvoltate din Europa, America şi Asia. Relaţiile economice
internaţionale cunosc un dinamism fără precedent, fiind integrate noi state şi sisteme
economice.
Este în afara oricărei îndoieli faptul că în acest nesfârşit teritoriu al economiei se
iniţiază, dezvoltă şi finalizează un număr impresionant de afaceri ilegale, care alcătuiesc ceea
ce, foarte adesea, este cunoscut ca fenomenul de criminalitate a afacerilor.
Frauda lezează economia în ansamblul ei, cauzează imense pierderi financiare,
slăbeşte stabilitatea socială, ameninţă structurile democratice, determină pierderea încrederii
în sistemul economic, corupe şi compromite instituţiile economice şi sociale.
Preocupată de problema criminalităţii afacerilor, Comunitatea Internaţională a analizat
cauzalitatea şi efectele acesteia, recomandând statelor membre să adopte măsuri concrete
pentru limitarea ei. Diversitatea legislaţiilor, cuplată cu particularităţile economico-sociale
derivând din stadiile de dezvoltare ale ţărilor europene şi celorlalte state, au făcut practic
imposibilă redactarea unei definiţii precise a criminalităţii afacerilor.
Cele două dimensiuni ale criminalităţii afacerilor sunt:
-dimensiunea naţională, respectiv suma infracţiunilor incriminate în legile penale sau
speciale ale fiecărei ţări, care se produc în interiorul sistemului economic şi financiar şi nu
comportă sau nu includ elementul de extraneitate;
-dimensiunea internaţională, respectiv suma infracţiunilor care se comit şi se finali-
zează cu participarea elementului de extraneitate (persoane, firme, corporaţii, bănci etc.).
Cele două dimensiuni nu au avut şi nici nu vor avea un caracter static. Astăzi este
evidentă internaţionalizarea afacerilor de tip criminal, în cele mai răsunătoare cazuri de
contrabandă, evaziune fiscală, trafic de droguri, operaţiuni de import-export ilegale, s-a
realizat şi perfecţionat continuu parteneriatul pentru crimă. Contrabanda cu alcool sau ţigări,
traficul de droguri şi armament nu pot fi concepute fără participarea afaceriştilor aflaţi pe mai
toate meridianele şi paralelele globului.
În aceste condiţii Europol poate să-şi aducă aportul ei pentru limitarea sau chiar
eradicarea activităţilor infracţionale tarnsfrontaliere şi să arate astfel, justeţea pentru care a
fost înfiinţată.

15
 BIBLIOGRAFIE

I. ACTE NORMATIVE
1. PARLAMENTUL ROMÂNIEI, Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi
funcţionarea Poliţiei Române, M.Of. nr. 305 din 9 mai 2002, www.icc.ro.
2. PARLAMENTUL ROMÂNIEI, Legea nr.197/25.05.2004 pentru ratificarea
Acordului privind cooperarea dintre România şi Oficiul European de Poliţie, Monitorul
Oficial nr. 498 din 02.06.2004.
3. Acordul privind cooperarea dintre România şi Oficiul European de Poliţie, semnat
la Bucureşti la 25 noiembrie 2003.
4. Tratatul privind Uniunea Europeană semnat la Maastricht (Țările de Jos) la
februarie 1992, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.
5. Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa la Conferinţa
Interguvernamentală din 17-18 iunie 2004, text tradus în toate limbile oficiale şi semnat de
către şefii de stat sau de guvern pe 29 octombrie 2004.
6. Convenţie privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie, în temeiul art. K.3 din
Tratatul privind Uniunea Europeană, Convenţia privind constituirea Oficiului European de
Poliţie (Convenţia Europol), încheiată la 26 iulie 1995 (JO C 316, 27.11.1995, p. 2).

II. INTERNET
www.europol.europa.eu, www.europeana.ro, www.europol.eu.int.

16