Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București

Facultatea de Agricultură Specializarea MEFF

DIAGNOSTICUL SI MODELAREA FORMARII RECOLTELOR

FLOAREA-SOARELUI

Masterand: Dragomir Valeriu - Costin

1
 Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București
Facultatea de Agricultură Specializarea MEFF

Floarea-soarelui

Floarea-soarelui este o plantă anuală din familia

Asteraceae, nativă din America. Este una din compozitele cele
mai cultivate pentru semințele bogate în ulei, din acestea fiind
extras uleiul de floarea-soarelui.
Frunzele sunt mari, întregi, pețiolate și cordate. Tulpina se
termină cu un singur calatidiu sau, uneori, este ramificată și are
mai multe inflorescențe.
Calatidiile sunt mari, cu receptaculul plan, având culoare galbenă. Semințele sunt bogate în
ulei, conținând, fără coaja fructului, circa 55% ulei comestibil și cu întrebuințare
industrială, de exemplu, la fabricarea săpunului. Turtele rămase ca reziduuri de la
extragerea uleiului alcătuiesc un nutreț concentrat, bogat în proteine brute și digestibile.
Perioada de semănare este din aprilie până în mai. Este o plantă anuală.

I. Elementele productivitatii si modul de formare al recoltei:

 Numarul de plante pe unitatea de suprafata;

 Numarul de seminte pe planta (numarul de seminte pe calatidiu)

 Masa a 1000 de boabe (MMB);

 Continutul semintelor in ulei (avand in vedere ca scopul final a cultivarii florii-

soarelui il reprezinta obtinerea de ulei)

Sistemul radicular este de tip pivotant, care atunci cand conditiile de sol permit (fara
'hardpan') poate explora orizonturile profunde, mai bine ca alte culturi; ajunge in sol pana
la 2 m adancime si formeaza numeroase ramificatii laterale active, pe o raza de 75 - 150 cm
de pivot. Masa principala a radacinilor se gaseste, in general, pana la 50 - 70 cm adancime.
Pivotul radacinii de floarea-soarelui se caracterizeaza printr-o slaba putere de
penetrare in sol, cresterea sa fiind impiedicata de cel mai mic obstacol (straturi compactate).
De aceea, trebuie acordata o atentie speciala lucrarilor solului, evitandu-se mai ales formarea
hardpanului, care poate limita dezvoltarea sistemului radicular, cu consecinte daunatoare
asupra culturii.
La inceputul vegetatiei, radacina creste intr-un ritm mult mai pronuntat decat tulpina,
mai ales pana in faza de 10 - 12 frunze. Ritmul de crestere a radacinii este influentat favorabil
de fertilizare, si indeosebi de ingrasarea cu fosfor (efect favorabil asupra masei radacinilor si
asupra suprafetei de absorbtie), precum si de executarea afanarilor adanci, pentru distrugerea
hardpanului.
Tulpina de floarea-soarelui creste foarte incet la inceputul vegetatiei, apoi intr-un ritm
intens pana la inflorit, dupa care cresterea practic inceteaza. Tulpina este acoperita cu peri

2
 Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București
Facultatea de Agricultură Specializarea MEFF

scurti si aspri, iar in interior are un tesut medular, in care poate inmagazina apa. Ambele
caracteristici confera plantei rezistenta la seceta.
Sunt considerate mai valoroase formele care au tulpina de inaltime mijlocie (140 -
160 cm) si groasa (pana la 2,5 cm in diametru la l m inaltime), pentru a rezista mai bine la
frangere si cadere.
Frunzele, in numar de 25 - 40 (corelat cu tardivitatea hibrizilor),dispuse altern, sunt
cordiforme, cu marginea dintata, acoperite cu perisori, bine dezvoltate, asigurand o buna
asimilatie clorofiliana. Aparatul foliar se formeaza pana la aparitia inflorescentei (38 - 50
zile de la semanat), dar cresterea intensa continua pana la inflorit. Indicele foliar la densitatea
normala a culturii, este de 3,2, in conditii de irigare putand fi de 3,8 - 4,0. Cresterea
suprafetei foliare totale este foarte rapida, incepand de la 30 zile dupa rasarit. Suprafata
foliara maxima este 4.000 - 7.000 cm/planta.
Inflorescenta este un calatidiu foarte lat (diametru 12 - 40 cm), specific
compositelor, protejat de frunze modificate, involucrale; cuprinde la exterior un rand de
flori ligulate, galbele-aurii (asexuate sau unisexuate de tip femei) si numeroase flori
tubuloase hermafrodite, fertile (de regula, 1.200 - 2.000 la o inflorescenta), ce infloresc
succesiv, in 6 - 8 zone concentrice a cate 2 randuri. Diametrul calatidiului, foarte variabil
genetic, depinde in mare masura de conditiile de cultura (in primul rand de densitate).Sunt
valoroase formele fara seminte seci in mijlocul calatidiului, cu peduncul strans curbat
(corelare cu rezistenta la frangere), cu inflorescenta plata sau usor convexa, cu 1800 - 2000
seminte bine formate.
Infloritul debuteaza dupa 65 - 70 zile de la rasarit si este centripet; organele mascule
(staminele) -apar inaintea celor femele (stigmatele) inflorirea dureaza pana la 21 zile .
Planta este autofertila, tipic alogama si entomofila; o fecundare buna se realizeaza daca in
apropierea lanului sunt adusi stupi de albine.
Fructul este o achena de culori diferite (de la alba pana la neagra, adesea striata), de
7,5 - 17 mm lungime, 3,5 -9 mm latime si 2,5 - 5 mm grosime. Achena atinge lungimea
normala la circa 9 zile dupa fecundare, iar grosimea la 14 zile.
Pericarpul se dezvolta si fara fecundare (de aceea se pot gasi adeseori 'seminte seci').
Samanta propriu-zisa (miezul) reprezinta, la hibrizii din tara noastra, circa 75% din greutatea
fructului si isi atinge marimea si consistenta caracteristice in 14 - 18 zile.
Dupa fecundare, faza de umplere a achenelor se caracterizeaza, in principal, prin
procese de sinteza a lipidelor si de redistribuire a proteinelor.

Ciclul de vegetatie:

Ciclul de vegetatie al florii-soarelui poate fi descompus in cinci subperioade si poate

fi codificat prin stadiile prezentate:

 perioada semanat-rasarit (stadiile reper A1 - A2) dureaza 7 - 20 zile (mai

frecvent 10-15 zile). Germinarea semintei poate avea loc incepand de la 4°C la
nivelul patului germinativ, dar procesul se desfasoara normal incepand de la
8°C. Aceasta faza este esentiala pentru dezvoltarea viitoare a culturi, deoarece,
in acest interval, se stabileste populatia de plante din lan (densitatea culturii);

3
 Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București
Facultatea de Agricultură Specializarea MEFF

durata perioadei este foarte variabila, fiind conditionata, in principal, de

temperatura si umiditate.
 perioada rasarit - 4/5 perechi de frunze (B3 - B4) este faza in care este decisa
vigoarea plantei, in principal, prin dezvoltarea sistemului radicular. Ritmul de
formare a biomasei aeriene este inca scazut (10 kg/ha/zi substanta uscata), iar
radicula reprezinta deja, la sfarsitul acestei perioade, 12 - 17% din substanta
uscata totala. Este perioada de definitivare a sistemului radicular, care
conditioneaza, in continuare, alimentarea cu apa si substante nutritive a plantei.
Este si perioada de formare a primordiilor foliare, apoi a celor florale proces care
poate fi afectat de unii factori de stress (in primul rand temperaturile mai scazute).
Perioada de initiere a aparatului reproducator debuteaza foarte devreme (la circa
18 zile dupa rasarit) si dureaza circa 7 zile;
 perioada 4/5 perechi de frunze-inceput de inflorire (FI). Este faza de crestere
cea mai activa, cand ritmul formarii substantei uscate poate atinge 200 kg/ha/zi.
Avand o durata de 40 - 50 zile, este, de asemenea, perioada de absorbtie maxima
a elementelor nutritive.
Aparitia stadiului 'buton floral', de 3 cm diametru, marcheaza inceputul perioadei
sensibile a florii-soarelui la stress-ul hidric .
 perioada inflorire-formarea achenelor (F3, ce dureaza 3 saptamani). In aceasta
perioada se remarca o crestere importanta a masei calatidiului, catre care se
indreapta cea mai mare parte din substantele asimilate.
La nivelul unei inflorescente, infloritul dureaza 8-10 zile, iar pentru plantele de pe o
parcela 15-21 zile. De-a lungul intregii acestei faze, planta este foarte sensibila la deficitul
de umiditate; in final, planta are acumulate 70 - 85% din substanta uscata totala;
 perioada de maturare (Mo - M4). Se inregistreaza putine cresteri ale substantei
uscate in aceasta perioada, caracterizata, in principal, prin procese de
translocare a substantelor de rezerva si de sinteza a lipidelor. Are loc, mai ales,
o redistribuire a asimilatelor si o migrare a rezervelor catre seminte.
Maturitatea fiziologica este atinsa atunci cand boabele au 28% umiditate, acesta fiind stadiul
M2 (partea dorsala a calatidiului este galbena, bracteele sunt pe 3/4 brune). Un recoltat in
conditii bune se poate realiza cu un continut de apa al bobului de 15% (stadiul M).

II. Factorii care influenteaza formarea recoltei

 Cerinţe faţă de căldură

Suma temperaturilor biologic active, cu pragul biologic de 7 º C, pe perioada

semănat maturitate este la majoritatea hibrizilor cuprinsă între 1450 şi 1600 º C.
Temperatura minimă de germinaţie este cuprinsă între 4-5 º C, la nivelul patului
germinativ, dar procesul se desfăşoară normal începând de la 7-8ºC.
În condiţii normale de aprovizionare a solului cu apă, începutul răsăririi (10% plante
răsărite) se realizează la o sumă a temperaturilor biologic active (cu pragul biologic de 6º C)

4
 Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București
Facultatea de Agricultură Specializarea MEFF

de 74- 87ºC, iar răsărirea în masă (75% plante răsărite) la o sumă de 102-176º C (Ion V.,
2002).
Plantele în faza de 1-2 perechi de frunze rezistă la temperaturi de până la - 6°-8°C,
dacă acestea sunt de scurtă durată.
Totuşi, temperaturile mai mici de 0º C duc la distrugerea plantei, dacă sunt pe o
perioadă mai lungă. Brumele târzii, care apar când plantele de floarea-soarelui şi-au
diferenţiat inflorescenţa nu duc la distrugerea plantei, dar distrug vârful de creştere, ceea ce
determină ramificarea tulpinii.

Până la apariţia inflorescenţelor, plantele de floarea-soarelui cresc şi se dezvoltă bine

la temperaturi de 15-17ºC. În perioada înfloritului, floarea-soarelui are cerinţe moderate faţă
de temperatură, fiind favorabile temperaturile de 16-20º C.
Temperaturile mai mari de 30ºC sunt dăunătoare, pentru că acestea determină
pierderea viabilităţii polenului şi, ca atare, creşterea procentului de seminţe seci.
Temperaturile ridicate sunt cu atât mai dăunătoare cu cât acestea sunt
asociate cu vânturi uscate şi umiditate relativă a aerului redusă.
În faza de formare şi umplere a bobului temperatura medie zilnică optimă este
cuprinsă între 20 şi 22º C. Temperaturile ridicate determină reducerea producţiei, a
conţinutului de ulei, a conţinutului de acid linoleic al uleiului şi a randamentului de
obţinere a uleiului

 Cerinţe faţă de umiditate

Deşi floarea-soarelui are un consum ridicat de apă, totuşi aceasta are o rezistentă
mare la secetă, ca urmare a sistemului radicular bine dezvoltat, a faptului că frunzele
suportă deshidratarea temporară provocată de secetă, precum şi ca urmare a perozităţii
plantei şi sistemului medular (măduva tulpinii) care înmagazinează apa.
O singură plantă de floarea-soarelui consumă 70-80 l apă pe întreaga perioadă de
vegetaţie. Plantele de floarea-soarelui se dezvoltă bine atunci când solul conţine 60-90% apă
din capacitatea de câmp. De asemenea, floarea-soarelui se poate dezvolta în zonele în care
cad anual peste 350 mm precipitaţii, dar aceasta se dezvoltă bine în zonele în care cad anual
450-600 mm precipitaţii.
Cerinţele plantelor de floarea-soarelui faţă de factorul apă sunt diferite în funcţie de
faza de vegetaţie. Astfel, din cantitatea de apă necesară pe durata perioadei de vegetaţie, de
la semănat până la formarea inflorescenţei planta de floarea-soarelui consumă 20-25%, de
la formarea inflorescenţei până la înflorit cca. 50-60% şi de la înflorit până la maturitate
cca. 20-25% (Salontai Al., 1972).
Aparţia stadiului de buton floral de 3 cm diametru marchează începutul
perioadei sensibile a florii-soarelui la stresul hidric.
Sensibilitatea la secetă a florii-soarelui durează în jur de 44-60 de zile, începând
cu 20 de zile înainte de înflorit şi continuând până la 15-20 de zile după înflorit.
Calendaristic, în ţara noastră această perioadă este cuprinsă între 25-30 mai şi 20-30
iulie. Perioada de la începutul formării calatidiului până la înflorire este o perioadă critică
care afectează producţia de seminţe, iar perioada de la înflorire la umplerea seminţelor este

5
 Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București
Facultatea de Agricultură Specializarea MEFF

o perioadă critică care afectează producţia de seminţe şi procentul de ulei. Faza cea mai
critică pentru apă este reprezentată de prima decadă după ofilirea petalelor.
Umiditatea scăzută a solului până la deschiderea inflorescenţei determină reducerea
producţiei de seminţe chiar dacă ulterior aprovizionarea solului cu apă se îmbunătăţeşte. Un
moment critic pentru factorul apă se înregistrează şi la 4-5 săptămâni de la răsărire, în
perioada formării primordiilor florale Pentru obţinerea unei producţii ridicate de seminţe este
importantă atât umiditatea solului în momentul semănatului, cât şi cantitatea de precipitaţii
din timpul perioadei de vegetaţie. Deficitul de apă din sol în momentul semănatului nu poate
fi compensat prin precipitaţiile care cad ulterior. Cantitatea de apă acumulată în sol în
perioada septembrie-aprilie constituie elementul de bază în stabilirea densităţii de semănat.
Stresul hidric la floarea-soarelui afectează, în primul rând, caracteristicile
morfologice ale plantei, determinând reducerea taliei plantei (fenomen de piticire),
diminuarea biomasei epigee, reducerea suprafeţei foliare, şi în al doilea rând
caracteristicile productive, respectiv numărul de seminţe/calatidiu, masa
boabelor/calatidiu şi MMB.
Pe măsură ce condiţiile climatice se apropie de optim, îmbunătăţindu-se
aprovizionarea cu apă, planta de floarea-soarelui reacţionează în primul rând din punct de
vedere vegetativ (se dezvoltă bine vegetativ) şi apoi din punct de vedere productiv
(producţia nu creşte în acelaşi ritm cu dezvoltarea vegetativă) (Ion V. şi col, 2004).
Excesul de umiditate şi temperaturile scăzute reduc rezistenţa plantelor la boli, iar în
faza de înflorire impiedică zborul insectelor polenizatoare, ceea ce determină un procent
ridicat de seminţe seci. De asemenea, excesul de umiditate favorizează creşterea
vegetativă în dauna fructificării.

 Cerinţe faţă de lumină

Floarea-soarelui este o plantă cu pretenţii mari faţă de lumină. Fenomenul de

heliotropism este o dovadă a cerinţelor ridicate ale florii-soarelui faţă de factorul lumină.
Planta este sensibilă la intensitatea luminii în perioada cuprinsă între iniţierea primordiilor
inflorescenţei până după formarea inflorescenţei. La lumină slabă şi în condiţii de umbrire
tulpinile se alungesc, suprafaţa foliară se reduce, ceea ce duce la obţinerea de calatidii mici,
producţia reducându-se. Insuficienţa luminii în perioada de acumulare a lipidelor determină
un conţinut scăzut de ulei în seminţe. Nivelul de iluminare saturat la floarea-soarelui este de
peste 150000 lucşi, acesta fiind foarte ridicat comparativ cu alte plante de cultură (Roman
Gh.V., 2006).
Reacţia la fotoperioadă este diferită de la un cultivar (hibrid) la altul, la floarea-soarelui
existând forme neutre, forme de zi scurtă şi forme de zi lungă. Totuşi, din punct de vedere al
reacţiei la fotoperioadă, floarea-soarelui este considerată o plantă neutră.

 Cerinţe faţă de sol

Solurile favorabile florii-soarelui sunt cele cu fertilitate ridicată, cu textura mijlocie

(lutoase sau luto-nisipoase), profunde şi cu o capacitate mare de reţinere a apei. Este de
dorit ca amplasarea florii-soarelui să se facă pe solurile cu un conţinut mai ridicat de 130
ppm K2O şi 15 ppm P2O5. Floarea-soarelui este o plantă moderat tolerantă la salinitate,
6
 Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București
Facultatea de Agricultură Specializarea MEFF

dar se dezvoltă normal la un pH cuprins între 6,4-7,2. Sunt considerate ca nepotrivite

solurile nisipoase, pietroase, compacte, grele şi reci, precum şi cele acide, calcaroase.

III. Evaluarea recoltei:

Numarul punctelor de control se stabileste in functie de marimea si

uniformitatea culturii. Pana la 100 hectare se stabilesc 5 probe, iar peste 100 hectare,
minimum 8 puncte. Punctele de control se iau la distante egale pe diagonala mare a
lanului. Suprafata unui punct de control va fi de 28 mp (4 rinduri x 0,70 x 10).
Evaluarea productiei in punctele stabilite si la hectar la fiecare punct de control se
numara capitulele si se stabileste numarul mediu de capitule la mp si la ha, dupa
urmatoarea formula:
Ncp/ha = ncp x 10000/d x i
in care:
Ncp = numarul total de capitule la hectar;
ncp = numarul de capitule numarate la toate punctele de control;
d = suprafata unui punct de control (mp); i = numarul punctelor de control.
Exemplu: ncp = 770 d = 28 mp i = 5
deci: Ncp/ha = 770 x 10000/ 28x5 = 55000 capitule
Din totalul capitulelor la probele luate se stabilesc procentual capitulele mari,
mijlocii si mici (ex.: 40% mari, 40% mijlocii si 20% mici). In acest caz se vor recolta 10
capitule din care, dupa exemplul luat, revin: 4 capitule mari, 4 mijlocii si 2 mici.
Determinarea numarului mediu de seminte pe capitul se face ponderat la cele 10 capitule
recoltate.

Exemple:

P1 = (48500 cal/ha x 700 boabe/calatidiu x 60 g)/1.000.000 = 2037 kg/ha

P2 = (50.000 cal/ha x 750 boabe/calatiudiu x 70 g)/1.000.000 = 2625 kg/ha
P3= (55.000 cal/ha x 800 boabe/calatidiu x 80 g)/1.000.000 = 3520 kg/ha

Pstas = 3520 x (100-12.5)/(100-9)= 3520 x 0,961= 3383 kg/ha