SERIA ERITROIDA NORMALA : ERITROPOIEZA Are loc la nivelul miduvei rosii hematogene care din punct de vedere functional are trei compartimente: 1. compartimentul de sustinere reprezentat de lamelele osoase din epifizele oaselor Jung, la care se adauga sistemul reticular 2. compartimentul vascular reprezentat de ramificatiile terminale ale arterei nutritive a osului, respectiv capilare sinusoide fenestrate, cu membrana bazali si endoteliu. La acest nivel are loc diabaza (trecerea in circulatia periferica a celulclor mature si a factorilor care o regleaz) 3. compartimentul celular (vezi icromediu! medular hematopoietic) Je maduvei osoase sunt: hematopoieticd, osteopoietic’ gi imunologica. Eritropoieza incepe cu celula stem si sfirgeste cu hematiile circulante. Acest proces presupune proliferarea si maturarea (diférentierea) precursorilor eritrocitari, ca si biosinteza hemoglobinei. Eritropoieza se desfigoara in cadrul unui perfect echilibru intre compartimentul de productie si cel functional. Celula stem eritropoietic’ este asemanatoare unui limfocit mie sii reprezentata de BFUE (Burst Forming Unit Erytroid) si respectiv CFUE (Colony Forming Unit Erytroid). Seria eritroida reuneste 6 stadii succesive: 1. proeritroblastul (pronormoblastul) este 0 celul mare (18-25 microni), rotunda, cu nucleu rotund, voluminos (8/10 din suprafata celulei) cu cromatina fina, dispusd in rejea gi cu 1-2 nucleoli. Citoplasma putina, intens bazofila la periferie, bogata in organite, iar perinuclear cu @ zona cromatofobai care, da reactie la fosfataza acida, reacfie ce se diminueaz’ pe procesul maturiirii (complexul Golgi). 2. eritroblastul (normoblastul) bazofil (18-20 m) cu rata nucleoplasmatics de 1/5. Nucleul sferic, lipsit de nucleoli, este dispus central cu cromatina in agregate neregulate, dense, iar citoplasma intens bazofila. Zona cromofoba perinuclear mai putin evidenta 3. eritroblastul (normoblastul) policromatofil este o celula de 10-12 im, rotunda, cu nucleul excentric, mai mic decat cel al celulei precedente, ocupfind 50% din suprafata celulei. Cromatina, de asemenea, mai condensata. Rata nucleoplasmatica {in favoarea citoplasmei, care este mai bazofila la periferie. 4. eritroblastul (normoblastul) oxifil (ortocromatic/acidofil) celula rotunda sau usor oval de 8-10 jum cu nucleul ocupind 1/4 din suprafata celulei, Nucleul pierde ‘teptat cromatina, devine picnotie si urmeazi expulzarea lui, Citoplasma oxifild cu usoara tendinja policromatofila. Acest stadiu seamana cu o hematie nucleatd 295. reticulocitul (proeritrocitul) de 9-10 jum, reprezinta 1% din eritrocite. In m&duva osoasd sunt de 3-4 ori mai multe reticulocite, decdt in snge. Sunt de fapt hematii imature, care se matureazi definitiv in cele 1-3 zile edt circula in singe. Denumirea de reticulocit este datorati prezentei rejelei filamentoase formata din organitele Tamase din celula precedenta si din ribonucleoproteinele care precipita sub actiunea colorantului albastru de erezil. Reticulocitele continua sinteza de hemoglobin pain |a saturarea hematiilor, are inca activitate “respiratorie” (ciclul Krebs) care lipseste in hematie si permite misciri de diapedezat (tree din spafiul medular in sinusoidele sangvine). Dupa maturare reteaua dispare fiind fagocitata de macrofage, Numirul reticulocitelor reflect capacitatea proliferativa a maduvei, devurece sciderea numarulu lor indied insuficienfi medulara in producerea de hemati. In coneluzie, seria normoblastelor se caracterizeazi prin: scdderea taliei si implicit a nucleului; rata nucleoplasmaticé ‘reste; cromatina nucleara creste cantitativ si se condenseaza, devenind ulterior picnotics si precedind expulzarea nucleului; creste cantitatea de hemoglobina si concomitent scade RNA-ul ribosomal. De la stadiul 1 la stadiul 5 eritropoieza se desfiigoara in 7 zile: in primele 4 evolueaza Paralel procesele multiplicarii si maturiri, iar in urmatoarele 3 zile are loc exclusiv maturarea, faz in care sunt prezenti eritroblastii policromatofili evoluafi (care nu se mai inmultese deoarece contin putini acizi nucleici), eritroblasti oxifili si reticulocite 0-8 -On6- a | Fig. 7. Diagrama ce ilustreaza seeventa amplificarii si maturari in dezvoltarea celulelorrosii mature din Pronormoblst. 1 - maduva asoasa; 2 - singe; 3 - pronormoblst; 4 - normoblaste; 5 - normoblaste bazofile; {6- normoblaste; 6” - normoblast acidofil; 7 -reticulocite; 8 - celule roi (eritrocite, hema, 6. Hematiia este “celula” functionalé a seriei eritroide. In sfnge circula 120 zile, dupa care devine senescent si-i fagocitat’ de macrofagele splenice. Este o structura ultraspecializaté continand, prin excelenj’, hemoglobin care transporti oxigenul din 30atmosfera, la fesuturi si dioxidul de carbon, de la tesuturi via plamani in atmosfera, Are forma de disc biconeav, adaptare perfect la funetia de transport a oxigenului, deoarece asigura 0 suprafafé maxima ( aproximativ 120-140 y?) la un volum mic ( aproximativ 80-90 p ). Forma de disc biconcav (in sectiune transversali are forma de pigcot) se datoreazi interactiunilor dintre fortele intrinseci si extrinseci. Pe frotiul proaspat hematia apare de forms rotunda, cu o zona palid central si o zona perifericd mai intens colorata. in organismul sfnitos 60% sunt hematii normale, iar restul sunt fie tinere, fie senescente sau ambele. Sunt foarte plastice, modificdndu-si forma la trecerea prin capilare (vase sangvine foarte inguste), deoarece se pot deforma. 1, Dupé gradlul incarcdirii cu hemoglobind (dupa culoare) sunt hematii normocrome, acromocite, policromatofile si hipocrome. Acromocitele sunt de fapt, reticulocite tinere ce contin foarte pufina hemoglobina si provin din eritroblastele policromatofile. Aceste reticulocite au expulzat prematur nucleul, deci inainte de saturarea cu hemoglobind a citoplasmei Hematiile policromatofile sunt incomplet mature dupa expulzia nucleului, fiind deci reticulocite. fn mod normal sunt 1-2%. Hematiile hipocrome sunt palide si contin putina hemoglobin’. 2. Dupa cimensiuni (anizocitoza) sunt: — megalocite: hematii de talie foarte mare prezente exclusiv patologic. macrocite: hematii de dimensiuni ce depasese volumul normal. Fiziologie, sunt sub 20% macrocite din totalu! hematiilor. — microcite: hematii mature, dar sub volumul normal. Sunt 20% din totalul hematiilor, cu hemoglobin’ cantitativ redusd. 3. Dupat forma (poikilocitoz) sunt forme diferite de hematii datorate alterarii prin ‘modificari ale continutului lor: — sferocite-microcite rotunde, intens colorate, fara centru palid, drepanocite (sickle cells) ~ hematii in forma de semiluna, intens colorate, — eliptocite (ovalocite}- hematii de forma ovala, — acantocite — hematii cu spiculi pe suprafat ~ dacrocite ~ hematii in forma de picatur& de lacrima (dacros-lacrima), — leptocite ~ hematii in forma de semn de tras la tintd, respectiv prezintt periferie un nel de hemoglobin colorat normal, in ceniru 0 zona palida, deci repartizare inegala de Hb, — anulocit — hematii mai mult sau mai putin golite de Hb, rimane numai un inel periferic), — Burr cells — hematii crenelate ce apar in solutiile hipertone, dar i cand frotiul este incorect executat sau cénd se usued prea rapid. 4, Hematiile contin si diferite incluzii. Astfel sunt: — compii Heinz ce reprezintd agregate de Hb denaturatt oxidativ, — corpii Howell-folly ce reprezint resturi de nucleu sub forms de granule rotunde, dense, respectiv condenstiri de cromatina rimasi anormal in hematie, — inelele Cabot, filiforme (linii cu circuit inchis) in forma de cere, de 8, de semilund sau de racheta. Inelele Cabot provin din proteinele fibrilare ale fusului de diviziune, ccae nu s-au absorbit in urma telofazei, le bazofile reprezentate de mici granulatii diseminate pe intreaga suprafatt a i constituite din agregate de ribosomi bogate, evident, in ARN. La acestea s-ar asocia mitocondrii si siderosomi (cu fier neheminic). 31STRUCTURA HEMATIEIL Hematia prezint&é membrana si citoplasma (citosol) lipsite de mitocondrii si celelalte organite, Nu are nucleu. Confine prin excelenta constituieni biochimici necesari functionarii i, respectiv hemoglobina (Hb) si sistemele enzimatice proteice care fi asigurd un citoschelet bine stracturat. Membrana hematiei (fig. 8) (complex lipo-glicoproteic plus citoschelet) este 0 bariera selectiva pentru schimburile sale cu mediul gi contine 52% proteine, 40% lipide si 8% glucide asociate proteinelor. Prezinti in structura sa, trei straturi paralele: superficial, mijlociu (clectronodens) si intern (electronoclar). SECTIUNE FRONTALA PRIN MEMBRANA ol 9 SmRATUL ExTERN af in (cu antigene de suprafay Slo gic tear nica leo c oni protein, receptor de membran gah delerminangi de grup sangu ve) acu 3 oe £732) puntusrrar ) FOSFOLIPIDIC (asimeticy Phas PROTEINE INTEGRATE, MK a = feck STRATUL INTERN, Sf fihiab sor SCHELETUL Eee i (pofea eesti de suport a Ee) Dimer spiratat si) fa ancora prin tei tipori at Jo. “pe spectrinkinss de intractiuni) 8) enki) (plas leghturi degenerate Sze spectrin’ si HG? Fig 8 Compoztiaranjamenul si nomenelaturacomponentelor moleculare ale eel rei stratur care aleatuese membrana eritocitar. Eritrcitelegolite de confinutul lor (devente,fantome eitocitare") sunt supuse acfuni ‘unr detergent care le sears n mai multe componente. Pe de o parte objnem lipde solubilzaeimpreund cu Droteinele integrates straul superficial bogat in acid sai, far pe deat pare objinem o grupare de proeine care constitu stratl subiacent st scheletsl membrane. In igurdesteprezentat schematic, modhl de organizare ‘tacestor componente in cele te strat, precum si imteractunie dinte ele 32Stranl superficial se distinge prin prezenta a numerosi antigeni (Ag) printre care se reunesc dupa determinati specifici datorafi lanturilor de hidrati de carbon, dar si de combinatia acestora cu lanturile peptidice (de exemplu, proteinele benzei 3 contin majoritatea determinantilor pentra sistemul Rh). Pe suprafafa membranei sunt si receptori pentru diversi paraziti, virusuri, lectine. Polizaharidele stratului exter al membranei intervin si in recunoasterea celulara ca si in adezivitate, Glicoproteinele acestui strat sunt predominant ncdrcate negativ datorita prezenfei acidului sialic. Siratul miflociu, de naturd lipidica, foarte mobil fi conferé membranei_hematiei capacitatea de deformabilitate (Ji modifica forma) dar, pe de alt parte, mu-i confer suficienta rezistenti. Contine spre exterior fosfatidil colina si sfingomielin’, iar spre interior, fosfatidil- serind si fosfatidil etanolaming. De asemenea, aceasta portiune confine colesterol (1.9x10* molecule). Stratul mijlociu lipidic reuneste strict proportional moleculele de colesterol si moleculele fosfolipidice. Aceste structuri ancoreaz la suprafata moleculele de zaharuri si, de asemenea, sunt traversate de proteinele integrate membranei. Printre acestea din urma citaim licoforinele gi proteinele benzii 3 care sunt canale de transport. Siratul intern teprezinta citoscheletn! hematiei, constituit dintr-o refea de molecule fibrilare gi globuloase care tapeteazi partea interna a membranei. Citoscheletul confer’ astiel hematici rezistenta, forma, capacitatea de deformabilitate si integritate in circulatie. Electroforetie, s-a stabilit dupa viteza de migrare a proteinelor, prezenta a 10-13 benzi (pentru proteinele structurale majore) pe lang’ care s-au detectat inci aproximativ 200 de proteine minore. Dintre proteinele majore menfionim: ~ spectrina — proteina structuralé a membranei hematiei, pe departe cea mai importanta (75% din proteinele scheletale), care apare pe locurile 1 si 2 ale benzilor de migrare electroforetica. Este o proteina fibrilard, flexibiki, un heterodimer format, deci, din doua lanturi polipeptidice dispuse in helix-alfa si -beta dimer spiralat ce regulté in urma interactiunii necovalente, ambi monomeri au capete terminale COOH si -NHz. Capitul -COOH al monomeralui alfa se cupleaza cu capatul -NH2 al monomerului beta. Aceasta este cuplarea “cozilor” proces mediat de actina (proteina benzii 5) si de proteina benzii 4.1 Dimerii de spectrina se pot lega in tetrameri numai prin intermediul actinei (banda 5) si a proteinei benzii 4.1. asigurand legaturile pe orizontala (retea orizontalit bidimensionala). Exista insa si legaturi pe verticala (proteine integrate) cu straturile lipidiee supradiacente, fosfatidilserina si fosfatidil etanolamina. Astfel integrata, proteina este inclusi in dubtul strat lipidic (banda 3) si ancorata prin intermediul anchirinei (banda 2.1) tot la refeaua de spectrind, astfel ined se realizeazit 3 tipuri principale de interacfiuni ale spectrine ~ interactiunile cu proteinele scheletale (reteaua orizontald bidimensionala) = interactiunile cu proteinele integrate (legaturi verticale) — interactiunile directe cu stratul lipidie supradiacent, respectiv cu fosfatidilserina si fosfatidil etanolamina, Aceste interactiuni intervin in plus in mentinerea stabilitifii dublului strat lipidie, de aceea stabilirea acestor legituri duce la pierderi de membrana lipidiess — actina (proteina benzit 5) este o proteind fibrilari elastici, asemiinstoare actinei din ‘muschi sau tombosteninei din plachetele sangvine gi reprezint& 10% din toate proteinele scheletulti membranei, Pentra un dimer de spectrina revin 4 filamente de actin. Aceste dou proteine contactile se leaga si de proteinele benzii 4 care string dimerii spiralai de spectrini,asigurind suportul inferactiunilor proteinelor scheletale pe orizontal. — proteina benaii 4.1, abundenta in membran, moduleaz’ legiturile dintre dimerii spiralati de spectring si filamentele de actina fixind astfel scheletul de stratul lipidie superior via proteinei integrate (banda 3). Impreuna cu actina proteinele benzii 4.1 intervin crucial in mentinerea integritatii citoscheletulul : 33— anchirina (proteina benzii 2.1) este 0 proteina globuloasi. Se leaga in plan orizontal cu dimerul de spectrin’, iar in plan vertical cu proteina benzii 3 cu care jnteractioneazi “ancornd” refeaua de bazai Ja straturile superioare. ~ proteina Bencii 3 este © protein voluminoasd, de fapt, o glicoproteina integraté, principala proteind translipidica ce leaga dublul strat lipidic de scheletul subiacent confine majoritatea determinantilor pentru sistermul Rh, iar catre exterior este receptorul concavalinei A. lectina din Ricinus si intervin in permeabilitatea anionilor sulfati gi fosfaji, a glucozei, dar gi in micgorarea apei. Sunt aproximativ 100,000 de molecule de proteina beri 3 pe suprafaja unei hematii Pe ling proteinele structurale mentionate, membrana hematiei confine si proteine- cenzime, printre care proteina benzii 6-gliceral-3-fosfatdehidrogenaza, ATP-aza si acetileolinesteraza, Glicoforinele sunt de trei tipuri: A, B si C. Glicoforina A este cea mai abundenta pe suprafata hematiei. Este format dintr-un singur lan} peptidic constituit din 131 aminoacizi Capatul N-terminal si primii 90 de aminoacizi sunt in exterior. La acest capat sunt legate 16 unitafi de oligozaharide, adich 60% din intreaga masi a molecule’. Glicoforina A define antigeni ai grupei sangvine MN, ca si receptori pentru mixovirusuri si lectine vegetale Glicoforinele se ramified pe suprafata hematiilor, majoritatea lanurilor de oligozaharide ramificate contin la capat acid sialic (sarcin’ electricd negativa), care intarzie aglutinarea si sedimentarea hematiilor, Este evident faptul ci orice defect mutagen sau reactie biochimic’ anormale conduc la stabilirea interactiunilor necovalente ale citoscheletului membranos cu consecinta instabilitii legaturilor gi de aici la pierderi de fragmente de membrana, la scaderea suprafefei si volumului hematiei, la scdiderea capacitatii de deformare reversibila, la cresterea rejinerii hematiilor in splina si in final, la hemoliza precoce. Citosolul (citoplasma) hematiei este in proportie de 33-35% reprezentat de Hb, 60% api gi 57% alte substanfe in suspensie apoasd. Afara de Hb si enzime se gases substante organice cu moleeula mica (exemplu glucoza, glutationi, ATP), compusi metalici si metaloizi {exemplu fosfor, zinc, cupru, sulf) 51 alte substante, toate acestea concurand la menfinerea 120 zile a Hb functional -oxiHb- ce leaga si transporta labil oxigenul Hemoglobina (fig 9, 10) este 0 cromoproteind formata dintr-o componentit proteicd- globina (96%) si una prostetica -hemul, o protoporfirina ce contine fier. Fig. 9. Structura hemoglobine. Fig, 10. Sinteza hemoglobinei in dezvoltarea si evolutia __ ertrociului. Mitocondrile sunt locurile principale ale simezei protoporfirine. Fierul (Fe) este adus de transferina circulanta, Langurile plasmei sunt sintetizate pe ribosomi, ‘Acidul delts-amino-levulinie. CoA - cvenzima A. ‘roporeinagen 4Sinteza Hb presupune: ~ integritatea sistemului enzimatic care este prezent incepiind eu eritroblastii_ si firsind cu reticulocitele. Hematia maturd este lipsita de sistem enzimatic. schimburi permanente cu mediul extraeritrocitar, — aportul continuu de materiale plasmatice necesare sintezei sale, cum sunt proteine, Fe2+ (bivalent), catalizatori (ioni de nichel, molibden, mangan), vitamina B12, acidul ascorbic. Globina (fig. 11,12) este o proteind bazicd din clasa histonelor, formata dint-un tetrameric, respectiv 4 lanturi polipeptidice, doua cate doud identice, cu secvente specifice de aminoacizi. Aceasta este structura primar. Sunt dowd lanturi alfa, fiecare format din efte 141 ‘aminoacizi (alfa 1 si alfa 2) si dowa lanturi beta format fiecare din cate 146 aminoacizi (beta 1 sibeta2) ImPNA tonsespt | { 12 } | Scop mame gael fer 2 Fig 11. Expresia nei gene o globine £ ‘umane, excizia intronilor, proceserea ¥ cexonilor gi transrelatia etre ribosomi oo cope che aioe ~ deal descea sore — a la capatul 5 ulterior este a = dddaugata o coada poly(A). N = nucleus C= itoplama; 1 ~procesare; 2~ coada 4 © poly(A)-3"; 3 - transcript mRNA procesat; > 4 translatia pe ribosomi; 5 ~Jantul = B-globulinei, i — \ { Chromosome 16 ‘Chromosome 11 ls A 8 oo | 7 f-- | he ne ate t2Ye 952 ate | dower Ported Gone ? a || come foment Sez oe a Feus pot | a Fig. 12, Cluster gene globine pe cromosomi 16 11. In simpul vet embrionae, fetal si due, dei gone sunt activate sa supresate.Difertele lanri sunt sntetzate independent i apoicombinate unl eat penta produce difertehemoglobine. Gena gamma poate aves dou sccvente, difernd de cea care este wn reridu de acid patamie sa alana la pozisia 136 (G sau respectiv A) in structura globina hemoglobinei fiziologice pe lénga lanturi alfa si beta intra gi alte lanturi polipetidice si anume beta, epsilon, gamma gi zeta. Lanfurile beta si gamma au cite 146 aminoacizi, iar lanfurile epsilon si zeta au cate 141 aminoacizi, 35Pe aproximativ 75% intindere, lanturile de aminoacizi au structura spatial de tip epsilon, adiea helicoidala, ceea ce reprezinta structura secundar’, Aceasta structura este inst intrerupta la anumite intervale, de regiuni nehelicoidale, determinfind indoirea si incolicirea catenei polipeptidice; rezultand astfel structura tertiari. In sfargit, structura cuaternaré este reprezentata de 2 dimeri alfa-beta mentinuti prin legaturi necovalente intre lanful alfa al unvia din dimeri si lantul beta al celuilalt. Astfel, tetramerul eapaté structurd tridimensionala $i confine 4 grupiri de hem sferoidale. Cele 4 lanfuri stabilesc legituri intercatenare realizind toemai structura euaternara indispensabilii memtinerii structurii si functiei normale a Hb. Ficcare din cel 4 lanjuri polipeptidice are atagata 0 grupare hem dispusa la exteriorul molecule’ de Hb, in “buzunarul hemului” o cavitate realizata in cadrul structurit tertiare a fiecarui lant. De-a hmgul axului central al moleculei de globin exista o cavitate cu dowi fosete: una care separa lanturile alfa si una care separt lanturile beta. In aceste fosete se ixeazi 2,3 difasfogliceroful (2,3 DPA) cu rol important in fixarea oxigenului emul se leaga la globini via inelului imidazolic al histidinei din pozitiile 92 si 63 pentru lanjurile beta $i 87 si $8 pentru lanturile alfa, Inelul imidazolic al histidine! din poziyia eta 92 (respectiv alfa 87) se leaga dircet la atomul de Fe’, iar cel din pozitia beta 63 (respectiv alfa 58) se leaga indirect, fiind o legiitura labila ce permite legarea atomului de Fe* la Hb in forma oxigenati, Pe langa aceste legituri hemul si globina se leaga si prin legaturi polare intre radicalul acid propionic (pozitiile 6 si 7 ale protoporfirinei) si gruparile aminice din lanfurile polipeptidice. Exist ¢i legaturi van-der- Waals intre grupirile metilice si vinilice ale hemului, pe de o parte, $1 unii aminoacizi din lanturile polipeptidic, pe de alta parte, Legdturile dintse lanjurile alfa, respectiv beta sunt slabe, iar cele dintre langurile beta 1 si alfa2 gi alfal gi beta2 sunt foarte puternice. Sinteza globinei se face conform unui program zenetic stocat in gene $i care regleazi sintezele lanfurile hemoglebinei. Exist un strict reglaj pe parcursul formarii structurii primare si pana la cea final cuaternara, Rata de sintezii a plobinei este corelata cu rata de sintez a hemului care are rol esential in reglarea simezei globinei, Sinteza cea mai abundenta cantitativ are Joc la nivelu! eritroblastului oxifil Tipuri de HB Ficcare lant polipeptidie este controlat genetic, deoarece pentru fiecare exist o gena structurala codificanta. Astfel, genele lanjului alfa gi zeta sunt localizate pe bratul scurt al cromosomului 16, iar cele pentru celelate 5 lanfuri (beta, gamma, delta, epsilon), pe brajul seurt al cromosomului 11. Hb fiziologice sunt: 1. Hb embrionare — Gower (¢2,8 2) in primele 6 saptaméni embrionare ~ Gower 2 («2&2 pana in luna 3a) ~ Portland (y2,82-urmane) 2. Hb fetale — HbF (022) 70-80% in prima siptiman’ dupa nastere, cfind coexist cu Hb Gower. La finele primului an de viata se pistreazé numai 1%. in sangele din cordonul ombilical si la noul niscut HbF reprezinta 70-80% din totalul Hb. Se caracterizeazi prin rezisten{a mare la denaturare alcalin& datoritd, se pare, structurii primare a lanfurilor 7 si legaturilor chimice dintre acestea si lanqurile a. De ‘asemenea, are afinitate crescut pentru oxigen comparatiy cu HAI deoarece leagt 2.3-DPG mai greu decdt aceasta. Acest caracter permite trecerea oxigenului la nivelul capilarelor din vilozitayile coriolare ale placentei. de pe Hb Al din hematiile mateme, pe HbF din hematii fetal. 36HEMOGLOBINA 3000 ma, PIER CICULANT ——™ (TRANSFERING) —™ dime ae REZERVE DE FIER FIER TISULAR 1500 ma 300 ma, ABSORBTIE 1 me/24 ore EXCRETE img/24 ore Fig 13. Compoaitia de fer a hemoglobin! 3. Hb la adult — HbAL si HbA a ciror sinteza incepe inca din etapa fetal si imediat dup’ nastere, inlocuind HbF. HbAI- 97-98%, HbA2-2-3%, HbF-sub 1% din totalul Hb, HbAI (0262) se earacterizeaza prin mobilitate electroforetica, pH 6,87, afinitate pentru, oxigen, vite de denaturare in_mediu acid sau alcalin. HbA2 (02A2)-sinteza lanfurilor incepe cu HbAI 3i rimane constanté toata viata. Ekectroforetic, este mult mai lent decat HbA Hemul este 0 motecula plana, de culoare rosie. Este o feroprotoporfirini IX in care atomul de Fe” (feros) este localizat centrul inelului porfitinie. Pe" se leagd in cadrul moleculei de Hb prin 4 atomi de azot ai inelului tetrapirolic si prin alte doud legaturi cu globina (fig. 13, 14). Piordesi i Jesuturi Owe =20ma, { Fig. 14. Cihulzilnic at ferutui. agua osoasit CCanttatea cea mai mare de fer 0 conjine hemoglobina, Dupa liza hematilor este refotosit pentru sinteza acestuia, Din macrofage fierul este ‘wansferat ia transformarea plasmatica si astfl Ia eitoblastele medulare. Absorbtia fe-rului este suficient& penn ‘9 com-pensa pierderea ui. Linia Jnterupta india eritropoieza ineficient WSS 8 vm Macrofage; OF A20me, Hemoglobins din hematite cizeulante 1724g Hemul se fixeazitreversibil. Oxigenul fiind partea fiziologic activa a Hb. Fierul ai total 6 valente leaga histidina globinei si una ocupata alter tuna libera (in sdngele incarcat cu CO2- nu venos).. care, cum menfionam, 4 sunt ocupate de azot, una care de oxigen (in singele oxigenat, nu atrial) $i Cei 4 nuclei pirolici sunt interconectati prin legaturi metil si prezinta 8 lanjuri lateral 4 lanquri metilice m2 lanturi uridinice 2 lanturi propionice 37Sinteza moleculei de hem (fig. 15) se desfigoara intr-o cascada de reactii catalizate de 8 enzime specifice din mitocondrii, Sinteza are loc in 7 etape derulate in citoplasma (cu catalizatorii vitaminei B6 si B12) si in mitocondrii, Ea incepe cu o moleculi de glicocol si una de succinat, precursofi cu molecula mica. Succunit- CoA +Glicocol ‘Ala sintetaza | Acid amino fceto adipic Acid 8 amino levulinie Ala dehidrogeneza| Porfobilinogen > Uroporfirinogen |_| —> Uroporfirina I Uroporfirogen| Coproporfirinogen | > Coproporfirin 1 sinetazi Uroporfirogen I —~® Uroporfrina Uroporfirogen| decarboxilaz’ Coproporfirinogen 1! —» Coproporfirina Il Copropartirinogen oxidaza Protoporfirina IX Hem sintazal Fe HEM Fig. 15. Biosinteza hemului Acesten se condenseazi formind acidul c-aminopt-cetoadipic care se decarboxileazi si reaultl acidul delta aminolevulink. Dou molecule de acid delta aminolevulink se condenseaza in citoplasma forméndu-se porfobilinogenul (inel pirolic). 4 molecule de porfobilinogen, tot prin condensare formeazi o molecula de uroporfirinogen, care ulterior trece in coproporfirinogen. Acestea din decarboxilare la nivelul mitocondrului si prin oxidare se transforma in protoporfirind, moment in care sub actiumea hemosintetazei Fe2+ este incor- porat in scheletul protoporfi- rinic, rezultdnd hemul. Avesta igi autoregleaz’ propria sintez’ prin feed-back (fig. 16) chimice ale hematiei Oxyhemogiobin Deoxyhemoglobin deformabilitatea, res- pectiv capacitatea de modificare a formei SD eem Fig. 16, Molecule de hemoglobin’ oxigenata i deoxigenat®. Lanturile a 51 de globin ale hemogiobinei fa adultul normal 38membranei. Aceasta proprietate depinde deci, de structura membranei gi se pierde la hematiile senescente. @ agregarea in fisicuri, proprietate care le asigura tranzitul prin capilarele inguste. Dimensiunea figicurilor este influentati de-VSH. Formarea lor este ireversibila rezistenja, capacitatea de a rezista agresiunilor osmotice, chimice. mecanice. Depinde de pH (ce! acid fi seade rezistenja) gi de varsta hematiei : siabititatea suspensiei de hematii este la baza determinarii VSH. Reprezinti proprictatea de a se opune tendintei de sedimentare si se realizeaz’ datorita diferentei de densitate dintre ccle 2 faze (1027 pentru Hb si 1093 pentru plasma). Stabilitatea depinde de conditiile de circulatie (fluxul sangvin asigura dispensia), de sarcind electrica, de vascozitate, de volumul hematocritului, de concentratia proteinelor plasmatice $i de timpul de coagulate. WM scintilasia — hematiile arata migcari vibratoare, permeabilitatea selective a membranei, care permite schiniburi permanente de gaze, ‘oni, glucoza. Catabolismul Hb Hematiile senescente (de 120 zile) clibereazi Hb care, la nivelul sistemului reticuloendotelial este desfaicutd in hem gi globina (proces numit hemoliza). Hematiile senescente se caracterizeaz’ prin: mobilitate si rezistenfa, volum redus. seaderea nivelului lipidelor din membrand si a activititii enzimatice, modificarea formei si fragilitate crescuta Eritrafagocitoza presupune adeziunea hematiei senescente la fagocit, ingestia acesteia, fragmentarea ei prin actiunea bidrolazelor, digestia fragmentelor. Se finalizeazi cu eritrofagolizaturi (fragmente de hematii ce contin hemosiderina). Enzimele atacd membrana hematiei si astfel, este eliberati Hb, care incepe si se degradeze inca din momentul intririi in lizosomi, iar hemul gi globina tree in citoplasma fagocitului. Hemoliza este atat intravasculara cat gi extravasculara. Hemoliza intravasculara (10%) © data eliberata in plasma, hemoglobina este captati de haptoglobina, o protein produsi de ficat, formindn-se complexul Hb-haptoglobind care-i fagocitat de sistemul monocito-macrofag. Cand haptoglobina liberi din plasmé este saturati cu Hb, atunei Hb se desface in hem si globind. Hemul prin oxidare la Fe” duce la formarea metHb. Fe® da bematina ce-i adaptata de catre hemopexina (ca metHb) complex ce-i eliminat din circulatie de extre hepatocite, Daca apare si saturafia hemopexinei, hematina se combina cu albuminele din plasma forménd methemalbumina (test Shumm). Formarea dimerilor Hb- ajung la rinichi unde fie sunt eliminafi prin urind (Hb-urie) fie rimén in nefrocite, fie tree extracelular si formeaztt hemosiderina. Hemoliza intravascular (in proportie de 10%) este realizatt de macrofage care, prin receptorii Jor recunose selectiv hematiile senescente datorita prezenfei pe suprafata acestora a unor antigeni raspunzatori de senescenfa. Splina refine hematii, care desi mu sunt incd senescente, prezinta unele mici defecte; de aici, rolul splinei de filtru pentru hematii. {n plus, capilarele sinusoide din splind asigur3 o circulafie foarte lenta a séngelui, astfel incét permit “testarea” hematiilor. 39Deci tetramerul Hb: 1 haptoglobina-fagocitoz’ sistemul monomacrofag ™ hemopexina (ca metHb) 1 dimeri-rinichi- Hb-urie gi hemosiderina. Hemoliza extravascularé Este realizata de sistemul reticulo-histiocitar gi de macrofage care distrug hematiile senescente in splind, in primul rand, dar si in ficat gi miduva osoasé. Hemul eliberat astfel este catalizat progresiv (inelul siu protoporfirinic) de catre hemoxigenaza prezenta in microsomi, Astfel, dintr-o moleculé de hem rezultd o molecula de fier, oxid de carbon gi biliverdina. Fierul reintra ulterior intr-un cireuit fie ca depozite sub forma feritinei sau hemosiderinei, fie este refolosit in eritropoieza, fie este folosit Ja formarea altor compusi ce-i presupune prezenta. Fierul bivatent este esential deoarece intervine in transportul oxigenului, redox si accepta si elibereaza facil electron. Un adult sandtos define ca rezerva 4—5g fier in medie din care 65% este stocat in hemul hemoglobinei. Apoi este fierul tisular care degi este in cantitate mica, este indispensabil pentra citocromi, in care se giiseste in proporjie de 8%. Fierul de rezerva (27%) este cuplat in feritina si hemosiderina, Mai exista fierul din mioglobina si cel care circula in plasma. Feritina leaga numerosi atomi de fier. Ea poate fi insolubili cand se asociaza in ayregate ce constituie hemosiderina, dar poate fi si solubild, deci neagregata. Fierul din feritina solubila nu se poate determina. In schimb, poate fi determinat cel din hemosiderini (cand precipita sub forma de grunji colorati in albastru in urma colorafiei Perls cu albastru de Prusia, grunji vizibili in eritroblastele medulare). Hemosiderina, insolubila in apa este o mixturd de feritind denaturata si alte materiale ce contin fier. Este 0 proteini cu fier (37%) de depozit, foarte bogata in macrofage medulare, splenice si hepatice. Deriv prin digestia in macrofage a agregatelor de feritin de eat lizosomi, Fierl din feritina si hemosiderina este ferie (Fe) si pentru transformarea lui in fier feros (Fe) este nevoie de vitamina C. Ceruloplasmina este 0 enzima ce confine cupru si catalizeazi oxidarea fierului in forma fericd pentru cuplarea la transferina din plasma, care pentru legarea lui are 3 valente: 1 ~ una fix’i (30-35%) din fierul circulant, adic& sideremia, 2~celelate doud, cu capacitate de legare latenta si care se determina biochimic Cand sunt ocupate toate 3 valenele se dozeazi capacitatea totala de legare a fierului. La barbati fierul este in cantitate de 50-55 mg/kg corp, iar la femei de 35-40 mg/kg corp, cantitafi constante. Deoarece zilnie se pierd 1-2 mg (prin urind, descuamarea epiteliului, tub digestiv), aceasta pierdere trebuie compensata prin absorbtia lui activa la nivelul intestinului subfire (preluat din alimente) sau din rezerve. Odata absorbit este transportat la tesuturi und transformat in substanfe specifice biologic active. Cea mai mare parte este preluata de transferin (prin endocitozs), care cu ceruloplasmina (cu ro! de feroxidaza) transforma Fe™* in Fe’ (feric) ce-i transportat la maduva osoasd unde-i folosit pentru formarea hemului. ‘Transportul fierului in plasmd se realizeazé cu ajutorul transferinei (siderofilinei), 0 globin betal sintetizaté in ficat, ce cupleaz doi atomi de fier per/molecul’. Isi ia Fe in special din macrofage. Eritroblastele, reticulocitele il ia din tansferina deoarece au numerosi receptori pentru ea, Cénd fierul plasmatic este crescut i transferina saturaté, cantitatea de Fe este transferat in celulele parenchimatoase (hepatic, pancreas. inima, glande endocrine). procesele 40Pentru a ajunge in eritroblastele medulare, fierul Jegat la transferind parcurge ‘urmatoarele ctape: 1 — fixarea transferinei de receptorii de pe membrana critroblastelor, 2—endocitarea lui pe calea complexului transferind-receptor, 3 —captarea hui catre mitocondrii, 4—revenierea transferinei in plasma. Restul Fe este captat de apoferitina din citoplasma enterocitelor (apoferitina este proteina ce fixeaza Fe neutilizat) si-l transfera in feritin’ ce-i eliminat in umenul intestinal ‘odatd cu descuamarea normal a mucoasei intestinale, Mentiondm ca, dintr-o moleculdi de hem, rezulti, pe ling’ fier, oxid de carbon si biliverdina, Oxidul de carbon este eliminat fa nivel pulmonar sub forma combinatiei cu Hb- HbCo-, iar biliverdina este redusd Ja bilirubin de cate enzime biliverdin-reductaza si NADPH. Bilirubina liposolubild, la randul ei se leaga de o albumind din plasma sangyind, conditic in care devine, in parte, hidrosolubild (bilirubina prehepatica). Aceasti, dupi ce se desface de albumina ajunge la ficat unde se conjuga cu acidul glucuronic rezulténd bilirubin hepaticd, care-i secretata in canaficulele biliare gi, odata cu bila ajunge in intestin. Aici, este reduis& la urobilinogen de citre flora bacteriand. Acesta este partial reabsorbit din intestin Hb trecind in circulatia porta, $i deci in ficat si reia ciclul (reexeretat_sub forma biliru- binei in bila), iar 0 mic& cantitate trece in singe (circuit enterohepatic) sisi exoretat ca urobilinogen prin urin’ (1%) plobina | fe Biliverdina |< pitiverdn eedoctoza Bilirebin Tibera | eteomin plasma Cea_mai_ mare parte din ae urobilinogen (circa 99%) este ee climinat prin fecale ca sterco- i bilinogen. Acesta, prin expu- | atin nerea In aer si sud actiunea ee leans florei bacteriene anaerobe din I intestinul gros este transformat FS | in urobilind, in ce. priveste [ivclae enerlt epic globina, in final, lanturile lief polipeptidice ale globinei sunt (onjugare | Biliobin eee aighucuronic hidrolizate eu consum mare de [ai] {afi intra in fondul comun al excrete organismului (fig. 17) | Bia imtesian—] — Recere bacteria cinta Funetia HB ‘wobiinogeo 7 seo cil Fecale Hb este un pigment res- | pirator care fixeazi oxigenul Urobiins avid si reversibil, ceddndu-l Fig. 17. Catabolisinl Hb si formarea pigmentior bitiari apoi tesuturilor. Fixarea 03 4genului de catre fierul heminic bivalent se desfaigoara la nivelul capilarelor pulmonare, de unde prin circulajie, hematia il transporta la tesuturi, Aici presiunea oxigenului in capilarele tisulare este sclizutd. Cedarea oxigemului la nivel de organe gi fesuturi este direct proportional cu fluxul sangvin, cu concentrajia Hb si cu diferente de saturatie cu oxigenul dintre singele arterial gi venos, Fixarea oxigenului, cum mentionam, se face de catre Fe’ hemic care in procesul redox (oxigenare si reducere) rmfine bivalent. Locul in eare oxigenul se leaga la Fe" este la nivelul legaturii dintre fier si histidina din pozitia 63 a lanjului beta si din pozifia 58 a lanfului alfa. In starea redusi a Hb, legarea Fe” de nucleul imidazolic al histidinei se face prin hidrogen via unei unei molecule de apa. in oxiHb, molecula de apa este indepartata $i oxigenul se fixeazi la acest nivel direct de Fe”, Fiecare atom de Fe fixeazi o moleculi de oxigenul. Reactia reversibila Hb + 02 <> HbO2 este controlata intr-un sens sau altul, de presiunea partial a oxigenului de la nivelul alveolelor pulmonare gi respectiv de la nivelul fesuturilor. Gruparile hem (4) din molecula de Hb fixeazi Oz cu viteze diferite dat interactiunilor dintre cle. Astfel, fixarea oxigenului pe una din cele 4 grupari de hem determin’ modificari in conformatia moleculei de Hb, ceea ce faciliteaz’ reactia celui de-al doilea hem neoxigenat. Aceast’ la rindul lui influenteaza pe cel de-al treilea hem, si asa mai depart. Interactiunea hem-hem se face prin rearanjarea subunitajilor moleculei de Hb in timpul fixtirii, respectiv eliberarii oxigenului. Aceast& reactie este influenfati de 2,3 DPG (2,3 difosfoglicerat) care-i un produs intermediar al glicolizei, fn cantitate mare, determina scaderea afinitatii Hb pentru Oz permifand eliberarea acestuia de cétre jesuturi, iar in cantitate mica determina cresterea afinitafi pentru Oo. ‘Alta functie a Hb este interventia ei in mentinerea echilibrului acido-bazic, deoarece sistemul tampon HbO2/Hb contribuie la mentinerca constanta a pH plasmei. Dincolo de fixarea 02, Hb fixeaza si alji compusi ce formeazi derivatie ei. Astfel este corboxiHb (HbCO) care daca depasesté 50% in sdnge duce la exitus. Afinitate Hb pentru CO este de 218 ori mai mare decit pentru Os, ceea ce explica aparifia si gravitatea intoxicarii cu CO, in intoxicapii mai usoare (concentratii de 20%« CO) apare cefalee, iritabilitate, stare de confuzie, vom, convulsii, tulburari respiratorii, coma, deces. ‘Alt compus este carboHb (HbCO;) ce se formeaza la nivelul esuturilor de unde COs este transportat Ja nivelul alveolelor pulmonare, legarea CO> se face 1a gruparile aminice Jibere ale globinei. MetHB este o feriHb in care gruparea prostetica este hematina, Ficrul este trivalent (feric) si deci, in imposibilitatea de a lega reversibil O2, neavand astfel functie respiratorie. in conditii normale de plasma totusi, existi 2% metHb din cauza oxidarii Hb. Ea este redusa in hematii de catre sistemele reducatoare ale acestea in care NADH-MetHb reductaza (diaforaza 1) are rol esential. SulfH{b important pentru transportul O>, dar nu poate fi convertit in Hb. Deriva din Hb, dar este impropriu pentru transportul Op. Din organism se indepairteaza numai prin flebotomie, iar sfingele este brun mov, Heminele sunt asemanatoare structural cu hemul, ins Fe este trivalent, cea de-a treia valent a legandu-se de ionul de clor in clorhemind, iar ionul -OH in hematie. Metabolismul hematiei Cu structuri aparent simplificati, metabolismul hematiei necesita energie pentru fixarea, transportul si cedarea Oz, dar si pentru menjinerea formei biconcave, a capacitajii de a 42se deforma, pentru transportul transmembranar si in fine, pentru mentinerea Fe in stare bivalenta (feros). Obfinerea energiei pentru toate aceste procese se face pe trei cli: 1. calea principaki este calea glicolitica EMBDEN-MAYERHOF (fig. 18), respectiv glicoliza afiaeroba, glucoza fiind degradata in final, in lactat, De asemenea, din degradarea glucozei rezulta si ATP si 2.3 DPG. 2. suntul pentozomonofosfatilor, 3. suntul RAPAPORT-LIEBERING. 1. Calea EMBDEN-MAYERHOF guvernata de numeroase enzime consti din transfor marea anacroba a glucozei, pe calea glucozo6-fosfatului (G6P) formandu-se lactat in final, treedind insa si prin piruvat 2NADP + 2ATP)>NAD (nicotinamid adenindinucleotid) (fig. 18). 10: Ho ‘Glutathione peroxidase Embden-Meyerhot Giucose Glutathione reductase | Fae 7 Ghcose-6-p—- =» 66, Glucose-6-phosphase dehydrogenase ’ Ribulose-5-P Fig. 18, Calea suntului hexozo-monofosfat 2. Suntul pentozo-monofosfatilor (8-10%) — este © cale oxidativa de objinere a cenergiei necesare hematiei care deriva din calea principala. Aceasta cale genereaz# hidrogen necesar reducerii peroxidazelor si intervine esenjial pentru sinteza in hematii 2 NAD din NADP, care are rol in menfinerea potentialelor oxido-reduedtoare ale hematiei, asigurdind sistemul redox al acestuia si protectiv contra agentilor oxidan{i si cuplares eu metabolismul glutationului 1 mol de glucoz di 2 moli de NADPH. NADPH- forma redusi a NAD, forma ce doneazi H necesar reducerii peroxizilor, Acest NADH este esenfial pentru mentinerea Fe", proces mediat de NADH metlTb-reductaza, deoarece oxidarea Fe”* in Fe produce metllb. Hematia este protejati de agentii oxidanti pe calea suntului_pentozomonofostat. Hematile expuse la medicamente cu efect oxidant sau la toxine, metabolizeaz’ intens glucoza (de cdteva ori decat 0 face in mod normal), astfe! inet glutationul redus este regenerat impiedicdnd oxidarea grupiirilor sulfhidrotice (SH) din structura hematiei Glutationul (GSH) este tripeptid cu gruparea sulfhidril (SH) care, asa cum am. menfionat detoxified peroxidul de H (H20.) dar si alti freeventi oxizi liberi precum O2, OH, 43care fie apar spontan, fie dupa administarea de medicamente oxidante. Enzima glutation reductaza reduce glutationul oxidat si se reface astfel concentratia de GSH. 3. Suntul RAPAPORT-LIEBERING. Deriva de asemenea, din calea principal si se sintetizeaz’ 2,3DPG éare-I cel mai bogat compus fosforilat al hematiei, cu rol important in fixarea reversibilé a O la Hb. HbDPG + n02~ Hb(O2)n + DPG 2.3 DPG se afl in hematie in concentratie mare fapt care determin: Hb pentru Op, care astfel este eliberat si transportat la tesuturi Sciiderea afinitatii Hb pentru Op se face si indirect prin sedderea pH-ului hematiei fata de al plasmei. 2,3 DPG este un produs intermediar al glicolizei care se leagi specific la deoxiH la nivelul cavitafii centrale a moleculei de Hb. in cantitate mica, 2,3 DPG determing cresicrea afinititii Hb pentru Or aderea afinitati