Echipamente de imagistica medicala Imagistica prin rezonanţă magnetică noţiuni generale Pe durata examinării pacientul trebuie să stea în tubul
ale Pe durata examinării pacientul trebuie să stea în tubul electromagnetului absolut nemişcat. În cazul
Sistemele de imagistică medicală determină un diagnostic pe baza înregistrărilor pe suport
fotografic/video, determinate ca urmare a interacţiunilor între unele surse de energie şi corpul
uman.
echipamentele imagistice se clasifică în:
- echipamente radiologice;
- echipamente ecografice;
- echipamente de imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM)
- echipamente de tomografie computerizată.
Echipamentele din prima şi ultima categorie au potenţial radiant, iar cele ecografice şi cele de
tip IRM sunt neradiante
Echipamente radiologice
Radiatiile X:
 parte a spectrului electromagnetic
 lungime de undă în domeniul 0,01 - 10 nm,
 frecvenţe din domeniul (3×1016 Hz - 3×1019 Hz)
 energii în domeniul 100 eV - 100 keV.
Intr-un tub cu vid avansat, electronii emişi de un filament catodic, sunt acceleraţi într-un câmp
electric de intensitate E = U/d.
La ciocnirea nucleelor dure ale anodului, suferind refracţia un asemenea electron energizat poate
produce un foton.
Fotonii radiaţiilor X, având masa şi sarcina electrică nule, se deplasează cu viteza luminii, şi pot
produce o imagine latentă pe un film. Fotonii sunt mult mai penetranţi decât particulele încărcate
având energie similară, pot produce fluorescenţa unor materiale.
ECHIPAMENTE DE LITOTRIPSIE EXTRACORPORALĂ
Cea mai importantă componentă a unui litotriptor o reprezintă sistemul de generare a undei de şoc,
care poate fi considerată drept motorul litotriptorului. Acesta determină eficienţa fragmentării,
efectele laterale, necesităţile privind anestezia şi posibilitatea implementării diferitelor modalităţi
de localizare.
Caracteristici ale undelor de şoc
 sunt compuse dintr-un impuls de înaltă presiune pozitivă, urmat de o porţiune de undă
negativă de amplitudine mai mică.
 Interacţiunea impulsului de presiune pozitivă cu bulele de gaz generate de unda negativă
anterioară reprezintă mecanismul predominant al acţiunii undei de şoc
 Cavitaţia = fenomenul de generare şi deplasare a bulelor de aer într-un fluid
 durată scurtă (< 1 micros),
 presiune pozitivă ridicată (10 – 100 MPa)
 componente reduse de presiune negativă.
 Generarea undei de şoc se poate face pe cale electrohidraulică, piezoceramic sau
electromagnetic
 focarul trebuie să aibă o formă sferică bine definită, potrivită cu dimensiunile calculului
(aproximativ 10 mm diametru)
 ideal, nu ar trebui să afecteze parenchimul rinichiului sau alte ţesuturi sensibile care
înconjoară calculul
Localizarea calculului se asigură prin sonografie sau prin instalaţii Röntgen.
Litotripsia este eficace doar in privinţa distrugerii calculilor biliari sau renali, nu si in cazul
distrugerii de ţesuturi sau tumori prin unde de şoc.
Aceste sisteme combină beneficiile medicale cu o parte de efecte secundare (odată cu
fragmentizarea calculilor, se creează răni superficiale până la hematoame severe. Un litotriptor
ideal ar trebui să expună energia undei de şoc numai la nivelul localizării precise a calculului, nu
şi în alte zone.)
Optimizarea randamentului trebuie însoţită de reducerea acestor efecte secundare, prin:
- ajustarea energiei undei de şoc la nivelul necesar, nu la cel mai ridicat nivel;
- micşorarea zonei de tratament cu energii terapeutice spre regiunea de interes şi evitarea
expunerii la unde de şoc a altor suprafeţe;
- furnizarea undei de şoc spre suprafaţa ţintă cât mai uşor posibil.
Trebuie specificată diferenţa între suprafaţa focală şi zona de tratament. Zona focală este măsurată
ca fiind suprafaţa corespunzătoare jumătăţii presiunii maxime (- 6 dB), reprezentând, astfel, o
măsură relativă legată de presiunea variabilă de vârf.
 Electromagnetul e racit de un dublu circuit uc azot si heliu lichid pt a diminua consumul
Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM)
 este o tehnică neinvazivă, care permite scanarea corpului uman prin introducerea sa în
interiorul unui magnet.
 foloseşte proprietăţile protonilor de hidrogen din corpul uman
 Are capacitatea de a achiziţiona imagini 2D sau 3D, cu un contrast optim intertisular.
rezonanta = schimbul de energie între două sisteme care oscilează cu aceeaşi frecvenţă
Electromagnetul supraconductor:
 este racit cu heliu
 inducţie magnetică mare (0,5 şi 3,0 Tesla )
 este întotdeauna activ,
 „puterea“ este foarte mare, astfel orice obiect aflat în raza de acţiune a magnetului,
poate deveni un adevărat proiectil.
Pe masura ce inductia electromagnetului creste imaginile devind mai bune deoarece creste
rezolutia spatiala insa tehnica de achizitie devine usor influentabila de factorii externi. Astfel s-a
stabilit un echilibru la 1.5T.
Practic, pacientul este introdus într-un câmp magnetic de inducţie crescută care aliniază toţi
protonii din organism pe aceeaşi direcţie. Alinierea protonilor în câmp magnetic se face paralel cu
câmpul magnetic principal sau antiparalel cu el. Alinierea paralelă corespunde unui nivel minim
energetic, iar cea antiparalelă unui nivel maxim. Protonii aliniaţi nu se vor afla însă în repaus, ci
într-o mişcare permanentă de precesie.
Pentru a recepţiona semnalul emis de corp, este nevoie de o antenă (sau bobină).
Bobina:
 de mici dimensiuni (o singură antenă poate acoperi maxim 48 cm)
 este destinată unei anumite regiuni.
Scanarea unei părţi anatomice necesită o serie de secvenţe. Apoi pacientul este mutat în altă antenă
şi se realizeaza alte secvenţe pentru o alta regiune. De aceea, scanarea unei regiuni reprezintă o
investigaţie.
Imaginile rezultate sunt produsul aplicării unor secvenţe. Secvenţele acestea reprezintă o
succesiune de pulsuri de radiofrecvenţă care interacţionează cu câmpul magnetic principal şi
produce o stare de dezechilibru. Această stare de dezechilibru este măsurată şi rezultă imaginile
ponderate, în funcţie de cele două constante de timp de relaxare, T1 şi T2.
Secvenţele au durata cuprinsă între câteva secunde până la câteva minute. Înlănţuirea a mai multor
secvenţe dă măsura duratei întregului examen care examenul poate dura de la 15 minute până la
1,5 ore.
Dacă se presupune o undă de şoc ca fiind eficientă atunci când depăşeşte o anumită valoare a
presiunii, zona de tratament corespunzătoare poate fi semnificativ mai mare. Această zonă creşte
cu presiunea maximă şi cu conţinutul energetic, astfel se poate reduce zona focala.
Pentru a asocia imaginile obţinute cu sistemele pe bază de raze X şi/sau ultrasunete cu domeniile
undelor de şoc, au fost realizate soluţii tehnologice de integrare a sistemelor de localizare
imagistice în zona sursei undelor de şoc
Litotriptorul electrohidraulic Dornier
- Sursa de energie (dispozitivul care genereaza arcul electric) este localizata in centrul focal
F1 al unui reflector elipsoidal
- Energia generata este apoi reflectata si focalizata in al doilea punct focal (F2) al
reflectorului elipsoidal, acolo unde ar trebui sa se afle calculul care trebuie dezintegrat.
Litotriptorul piezoelectric
- Elementele piezoceramice sunt amplasate pe suprafata unei sfere;
- unda mecanica va fi focalizata spre centrul razei acestei sfere.
- se produce diminuare pronuntata a amplitudinii presiunii dupa 3 μs de la aplicarea
impulsului.
litotriptoarelor cu surse electromagnetice
Siemens
- o membrana metalica se comporta ca o infasurare secundara scurtcircuitata a unui
transformator monofazat si genereaza o unda (cilindrica) plana, care este focalizata (spre
punctul focal unde ar trebui sa se afle calculul care trebuie dezintegrat) cu ajutorul unei
lentile acustice
Storz
- o infasurare primara (a unui transformator monofazat) excita o membrana cilindrica
(comportandu-se ca o infasurare secundara scurtcircuitata); aceasta genereaza o unda care
este focalizata (spre punctul focal unde ar trebui sa se afle calculul care trebuie dezintegrat)
prin intermediul unui reflector parabolic
în care pacientul este claustrofob există posibilitatea anestezierii. Dezavantajul anestezierii constă
în faptul că nu se mai poate coopera cu pacientul.
Contraindicaţiile absolute sunt legate de materialele cu susceptibilitate feromagnetice care pot
produce, prin smulgere sau pierdere a funcţionalităţii, consecinţe grave asupra sănătăţii
pacientului.
Acestea sunt pacemaker-urile cardiace, implantele cohleare, anumite proteze valvulare cardiace,
stimulatoarele de creştere osoasă, clipurile pentru anevrismele arteriale şi în general orice corp
metalic străin introdus în organism.
Relaxarea spinilor
Semnalul inregistrat este un semnal sinusoidal atenuat cu frecventa fL= νL. Constanta de timp de
atenuare se numeste timp de relaxare. Amplitudinea semnalului scade datorita cedarii energiei
moleculelor inconjuratoare. Timpul de relaxare inregistrat pe directia longitudinala sau timp de
relaxare spin-retea se noteaza cu T1
Timp de relaxare transversal sau timp de relaxare spin-spin se noteaza cu T2
IRM
 are ca scop realizarea imaginii bidimensionale dintr-o anumita sectiune a corpului din
care e posibila obtinerea unei imagini tridimensionale, pornind de la un numar mare de
sectiuni ori chiar a unei inregistrari tridimensionale, a raspunsului tesuturilor la un
semnal magnetic ce induce RMN a protonilor, oferind in felul acesta informatii privind
starea fiziologica sau patologica a tesuturilor.
Parametrii masurabili:
- densitatea de protini
o e legata de hidratarea tesuturilor
- timpii de relaxare
o depind de starea apei in tesuturi
 RMN are o mai mare e flexibilitate si ofera o cantitate mai mare de informaţie, dar e si
mai complexa, deci necesita o reglare mai fina a parametrilor in functie de ceea ce se
urmareste.
 Prelucrarea raspunsului pt obtinerea imaginii este mai complexa
Avantaje RMN:
 nu utilizeaza radiaţii ionizante
 nocivitate mica
 foloseste substanta de contrast pt imbunatatirea acestuia
instalatia
 pacientul e introdus intr-un electromagnet care genereaza un camp magnetic uniform.
Mecanisme renale
Formarea urinei începe cu un proces de ultrafiltrare pasiv, în care mișcarea apei și a moleculelor
mici dizolvate asociate este determinată prin presiunile hidrostatice și osmotice. Capilarele
glomerulare sunt aproximativ de 100 de ori mai permeabile la apă și cristaloizi decât sunt capilarele
musculare.
Filtrarea glomerulara
Rata tipică este ~ 180 de litri pe zi, sau 125 ml / min. Din această cantitate enormă, doar 1 - 2 litri
pe zi sunt excretate ca urină, ceea ce înseamnă că 99 % din volumul filtrat se reabsoarbe.
În general, RFG poate fi mărită prin:
- creșterea presiunii arteriale a sângelui;
- decreșterea tonusului arteriolar aferent;
- creșterea tonusului arteriolar eferent;
- creșterea debitului plasmă (în cazurile în care există filtrare de echilibru)
secretia tubulara
Rinichiul poate secreta anumite substanțe din sânge în capilare peritubulare în lumenul tubular.
Mecanismele pot fi fie active sau pasive.
Cea mai importanta este abilitatea de a secreta ioni de hidrogen și ioni de potasiu. Această
capacitate este esențială pentru reglarea pHului.
reabsorbtia tubulara
Majoritatea substanțelor filtrate prin glomerule sunt reabsorbite la nivelul tubulelor rinichilor în
fluidul interstițial, și de acolo în sânge. Reabsorbția conservă substanțele care sunt esențiale pentru
funcționarea normală, cum ar fi apa, glucoza, aminoacizii și electroliții.
Dializa
Pacienţii care suferă de insuficienţă renală pot fi trataţi utilizând o terapie de înlocuire renală.
Sunt disponibile trei modalităţi: hemodializă, dializă peritoneală şi transplant de rinichi de la
cadavre sau
donori vii.
Hemodializa
 terapie de purificare a sângelui, în care sângele unui pacient este circulat prin intermediul
unui dializor care este partea cea mai importantă a unui sistem de circulatie extracorporală
 durează circa 9 - 15 ore pe săptămână, desfăşurate pe parcursul a trei sesiuni.
 poate avea loc în spital, într-o unitate mică de îngrijire, sau acasă.
de energie.
 Gradienti de camp
 Bobine
 Calculator pt inregistrarea si construirea imaginilor
Principiul IRM
O particulă în mişcare de rotaţie este caracterizată de un moment cinetic (L), vector perpendicular
pe planul traiectoriei, dependent de masa şi viteza particulei şi raza traiectoriei, deci descrie
caracteristicile mişcării: L ~ mvr
O sarcină electrică în mişcare este influenţată de un câmp magnetic, deci se comportă ca un mic
magnet, caracterizat printr-un moment magnetic. Momentul magnetic este tot un vector
perpendicular pe planul traiectoriei, sensul depinzând de semnul sarcinii
Electronul are un moment cinetic şi, respectiv, un moment magnetic orbital, corespunzător rotaţiei
în jurul nucleului, dar şi un moment cinetic şi, respectiv, un moment magnetic de spin. Acestea
din urmă ar putea fi interpretate intuitiv ca fiind corespunzătoare unei mişcări de rotaţie în jurul
propriei axe.
Intr-un câmp magnetic, protonul se poate afla în două stări energetice, cea mai joasă corespunzând
spinului +1/2. Cele două stări reprezintă o orientare paralelă (p), respectiv, antiparalelă (a), cu
direcţia câmpului. La echilibru, într-o populaţie de protoni, repartiţia pe cele două nivele este dată
de relaţia lui Boltzmann:
în care: Np şi Na reprezintă numărul de protoni aflaţi pe cele două nivele (paralel, respectiv
antiparalel), B = inducţia câmpului magnetic; k = constanta lui Boltzmann; h = constanta lui Plank;
T = temperatura absolută.
Raportul are o valoare puţin mai mare decât 1, deci pe nivelul fundamental se află mai puţini
protoni. În consecinţă, la echilibru, μN rezultant e paralel cu inducţia câmpului magnetic (B).
Pentru ca un proton să treacă de pe nivelul fundamental pe nivelul excitat, trebuie să i se furnizeze
o energie egală cu Δε. Deci el poate absorbi o radiaţie electromagnetică de frecvenţă egală cu
frecvenţa Larmor; este frecvenţa de rezonanţă, care este proporţională cu inducţia câmpului
magnetic B.
 Este o procedură care curăţă şi filtrează sângele din organism. Ea elimină din corp
produsele reziduale dăunătoare, sarea în exces şi fluidele în exces.
Pe durata tratamentului, sângele pacientului circulă prin tuburi spre dializor, fiind preluat dintr-o
venă brahială. Dializorul filtrează, îndepărtând produsele reziduale şi fluidele în exces; apoi
sângele purificat circulă printr-un alt set de tuburi şi este reintrodus în corp, printr-o arteră brahială.
Functiile rinichilor
 îndepărtează produsele reziduale rezultate din reacţiile metabolice prin producerea şi
secreţia urinei
 ajută la menţinerea homeostazei prin reglarea concentraţiei şi a volumului fluidelor
corporale
 sunt implicati in reglarea, pe termen mediu si lung, a presiunii arteriale.
 Ei asigură echilibrul ioni-electroliti, acizi-baze si sunt responsabili de controlul fluidelor
corporale.
Anatomia rinichilor
 Unităţile de baza ale rinichilor se numesc nefroni.
 Există aproximativ 500.000 nefroni în fiecare rinichi.
 nefronii sunt localizaţi în cortex sau în medulă
 Într-un minut, cca. 1200 mililitri de sânge străbat rinichii.
Mecanismul contraconcurent
Deoarece corpul uman nu menţine un volum constant de apă, rinichii compenseaza lipsa sau
excesul apei consumate printr-un mecanism contracurent ( mai întâi concentraţia creşte în direcţia
curgerii, apoi descreşte în timp ce curgerea continuă prin bucla ascensională paralelă)
Componentele unui echipament de hemodializa
 dializorul,
 tuburi de acces brahial, prevăzute cu canule,
 pompe peristaltice si de anti-coagulare,
 schimbător de căldură,
 dispozitive de monitorizare a presiunii sanguine si pH,
 detector bule aer etc.
Dializoare paralel-plane
 utilizează mai multe plăci paralele, prevăzute cu creste şi caneluri.
Dializatul curge de-a lungul acestor creste şi caneluri. O membrană semipermeabilă rămâne între
caneluri şi fluxul sanguin.
 rezistenţa la curgerea sanguină este redusă.
Anavtaje:
  rezistenţa redusă la curgerea sanguine deci nu e necesară utilizarea unei soluţii anti-cheag
sanguine
 rata sa de filtrare este controlabilă şi predictibilă
 în interiorul dializorului cantitatea de sânge conţinută este relativ mica
 cost redus.
Rinichi artificial cu fibre tubulare micrometrice
 cel mai comun tip utilizat.
 utilizează curgerea contracurent (sângele curge într-o direcţie, iar dializatul curge în direcţia
opusă)
Curgerea contracurent este mai puţin eficientă, însă pare a fi mai blândă (uşoară) din acest motiv,
este utilizată pentru copii şi pentru pacienţii care încep dializa.
 Sângele curge într-un capăt al dializorului prin fibrele tubulare micrometrice. Dializatul, în
acelaşi timp, este pompat în cilindru şi transversal peste fibrele tubulare micrometrice.
Această metodă păstrează proaspăt dializatul circulând constant.
Traume mecanice ale sângelui în canulele utilizate pentru dializă
Aproape de vârful canulei, sunt prezente solicitări mari de forfecare, cauzând distrugerea
elementelor figurate ale sangelui
Cu cât este mai mic diametrul vârfului canulei, cu atât au loc distrugeri mai mari, la aceleaşi debite
sanguine