Cap. 8.

Bilant - PASIVELE
Normele contabile româneşti prevăd următoarea structură a pasivului, delimitată în patru
categorii, în ordinea crescătoare a exigibilităţii acestora:
A. Capital şi rezerve
B. Provizioane
C. Datorii
D. Venituri în avans

A. CAPITAL ŞI REZERVE = CAPITAL PROPRIU

 Sunt sursele de finanţare ale firmei:
 surse interne, stabile, de care dispune întreprinderea;
 alături de creditele pe termen lung, capitalurile proprii formeaza categoria
capitalurilor permanente.
Structura capitalurilor proprii:
- capital social;
- prime de capital;
- rezerve din reevaluare;
- rezerve;
- profitul sau pierderea reportată;
- profitul sau pierderea exerciţiului financiar.
 I. Capitalul social
Capitalul social poate fi acoperit prin:
 acţiuni, în cazul societăţilor pe acţiuni SA;
 părţi sociale, în cazul societăţilor cu răspundere limitată SRL.
Capitalul social este reprezentat de aportul în bani şi/sau bunuri în natură al proprietarilor:
 capitalul subscris nevărsat: reprezintă capitalul pe care proprietarii s-au angajat să-l
pună la dispoziţia întreprinderii;
 capitalul subscris vărsat: reprezintă partea din capitalul subscris care a fost depusă .
Regimul juridic al capitalului este stabilit funcţie de natura entităţii patrimoniale:
 societatea în nume colectiv (SNC) si societatea în comandită simpla (SCS):
 constituite prin contract de societate încheiat în formă autentică;
 capitalul social subscris şi vărsat se menţionează expres in act, cu precizarea
aportului fiecărui asociat, în numerar sau alte bunuri, valoarea lor şi modul
evaluării;
 societatea pe actiuni (SA) si societatea în comandită pe acţiuni (SCA):
 constituite prin act constitutiv sau contract de societate şi statut;
 capitalul societăţii este înscris în clar în aceste documente şi nu poate fi mai mic
de o anumită valoare, stabilită prin lege;
 capitalul este plătit de minimum 5 acţionari;
1
 societatea cu raspundere limitata (SRL):
 constituită prin contract de societate şi statut;
 numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50;
 capitalul social nu poate fi mai mic de o suma stabilită prin lege;
 aportul în natură nu va putea reprezenta mai mult de 60% din capitalul social.
 II. Prime de capital
 Corespund capitalului adiţionat, prin:
 prime de emisiune;
 prime privind aportul in natura;
 prime de fuziune;
 Primele de emisiune şi primele privind aportul în natură:
 rezulta ca diferenţă între valoarea de emisiune (VE) a noilor acţiuni şi valoarea
nominală (VN) a acţiunilor .
 Primele de fuziune:
 apar în cazul fuziunii a două sau mai multor societăţi;
 reprezintă diferenţa dintre valoarea diferita a acţiunilor.
 III. Rezerve din reevaluare
 În prezent este acceptată ideea că un mijloc economic aparţinând unui patrimoniu,
evaluat în momentul intrării sale în patrimoniu şi apoi evaluat la un moment dat, poate
avea o valoare diferită, astfel:
- valoarea poate fi < valoarea de intrare (contabilă), datorită uzurii
fizice şi morale mai mari;
- valoarea este > valoarea de intrare, datorita inflatiei.
 Rezervele din reeevaluare:
 reprezintă plusurile create prin reevaluarea imobilizărilor corporale;
 rezulta cu ocazia inventarierii anuale, valoarea acestor active creşte faţă de
valoarea contabilă anterioară, creşterea fiind considerată sigură şi durabilă;
 pot fi utilizate pentru creşterea capitalului social, dupa plata catre stat a
impozitului pe profit;
 in acest mod are loc creşterea capitalurilor proprii, dar fara un aport in
numerar.
 După anul 1989 au avut loc în ţara noastră reevaluari succesive ale patrimoniului
societăţilor, datorită mediului economic inflaţionist. Ministerul de Finanţe a emis mai
multe acte normative în acest sens:
 HGR nr. 945/1990 privind inventarierea şi reevaluarea patrimoniului unităţilor
economice de stat;
 HGR nr. 26/1992 privind reevaluarea mijloacelor fixe şi reflectarea în
contabilitate a rezultatelor acţiunii de reevaluare;
 HGR nr.500/1994 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi modificarea
capitalului social;
 actualmente este în vigoare HGR nr.1553/2003, care permite entităţilor
patrimoniale să procedeze la reevaluarea patrimoniului în orice moment, cu
respectarea unor norme tehnice de reevaluare, fără emiterea unui act normativ
special.

2
Exemplu reevaluare:
Valoarea imobilizărilor corporale ale unei firme este de 50.000 lei.
In urma reevaluării, valoarea imobilizărilor corporale creşte de la 50.000 lei la 60.000 lei.
Diferenţa de 10.000 lei reprezinta diferente din reevaluare si este inreegistrata in
contabilitate ca un plus de valoare al activelor respective.

IV. Rezerve
o sunt surse constituite anual;
o sunt prelevate din profitul net sau brut al firmei, în limitele prevăzute de reglementările legale
în vigoare, de statut sau conform deciziei adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, anume:
 rezerve legale;
 rezerve statutare sau contractuale;
 alte rezerve.
1. Rezerve legale
 se constituie anual;
 prelevarile sunt din profitul brut anual, pana la 5% din valoarea acestuia;
 valoarea lor totala este de pana la 20% din valoarea capitalului social;
 sunt destinate protejării capitalului, în cazul în care exerciţiul financiar se încheie cu
pierderi.
2. Rezervele statutare sau contractuale
Reprezintă acele fonduri a căror constituire din profitul net este stabilita în statutul
societăţii sau prin clauze contractuale.
Ele pot avea ca scop temperarea acţionarilor în a pretinde dividende în dauna altor
obligaţii mai mari şi mai urgente ale întreprinderii, privind buna ei funcţionare sau alte
destinaţii stabilite prin statut.
3. Alte rezerve
Sunt fonduri create prin hotărârea adunării generale a actionarilor, din profitul net.
Destinatie:
 finanţarea parţială sau totală a noilor investiţii în imobilizări corporale;
 acordarea de dividende în anii urmatori, in care activitatea se estimeaza a
se încheia cu profit mai mic;
 pentru răscumpărarea propriilor acţiuni de către societate:
o în vederea reducerii de capital;
o recompensarea unor salariati etc.
V. Profitul sau pierderea reportată
Reprezintă:
 fie rezultatul sub formă de profit, realizat în exerciţiul financiar anterior, ramas
nerepartizat pe destinaţiile prevăzute de lege si care este la dispozitia actionarilor;
 fie rezultatul sub formă de pierdere, obţinut în exerciţiul financiar anterior care, până la
data închiderii exerciţiului financiar anterior, nu a fost acoperită.

VI. Profitul sau pierderea exerciţiului

 reprezinta rezultatul net al exercitiului curent;

3
  poate fi:
 favorabil, caz în care reprezintă un profit;
 nefavorabil, caz în care reprezintă o pierdere pentru firma;
 figurează ca sursă proprie de finanţare până în momentul repartizării lui pe destinaţiile
stabilite prin lege sau prin statutul societăţii comerciale;
 influenta asupra capitalului:
 rezultatele pozitive majoreaza capitalurile proprii;
 rezultatele negative diminuează capitalurile proprii.

B. PROVIZIOANE
Reglementările introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilităţii din România definesc
provizioanele ca fiind:datorii cu exigibilitate sau valoare incertă.
Reprezintă pierderi probabile ale întreprinderii, constituite la închiderea exerciţiului pe seama
cheltuielilor, pentru acele elemente de patrimoniu a căror realizare sau plată este probabilă, ori
pentru cheltuieli care devin exigibile în perioadele următoare.
Criterii de recunoastere ale provizioanelor:
 o întreprindere are o obligaţie curentă, legală sau implicită, generată de un
eveniment anterior;
 este probabil ca o ieşire de resurse care să afecteze beneficiile economice viitoare
să fie necesară pentru a stinge obligaţia respectivă;
 poate fi realizată o bună estimare a valorii obligaţiei.
Cazuri tipice de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli:
 litigii;
 amenzi şi penalităţi;
 despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
 cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de garanţie;
 cheltuieli cu reparaţiile capitale eşalonate, potrivit programului, pe mai multe
perioade etc.

C. DATORII
Sunt sursele de finanţare externe, puse la dispoziţia firmei de catre:
 bănci sau alte instituţii financiare;
 furnizori sau terţi, pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie
sau un echivalent valoric.
Reglementările introduse de Programul de Dezvoltare a Contabilităţii din România clasifică
datoriile în:
 datorii curente;
 datorii pe termen lung.
Datoriile funcţionează din momentul naşterii obligaţiilor faţă de terţi şi până în momentul plăţii
lor.
Datorii curente:
- se aşteaptă să fie achitate în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii;
- sunt exigibile în termen de pana la 12 luni de la data bilanţului de deschidere.
Datorii pe termen lung:

4
  toate celelalte datorii ale firmei;
 sunt contractate de obicei de la banci;
 reprezinta resursele pentru finantarea unor investitii mai mari.

Structura datoriilor:
1. Împrumuturile şi datoriile asimilate: împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni; credite
primite de la bancă şi alte instituţii financiare;
2. Datoriile comerciale: furnizori; efecte de plătit;
3. Datoriile în cadrul grupului
4. Datoriile din interese de participare
5. Alte datorii: datoriile fiscale, datorii salariale, datorii sociale.

D. VENITURI ÎN AVANS
Sunt sume încasate în timpul exerciţiului financiar, în contul unor servicii care vor fi prestate în
cursul exerciţiului următor, când acestea vor fi recunoscute ca venituri.
Ex: chirii încasate anticipat, abonamente încasate în avans etc.

7.4. Structuri patrimoniale rectificative

Amortizarea
 amortizarea reprezinta cota lunara din valoarea unui bun economic, considerat capital
imobilizat, bun destinat să deservească activitatea pe o perioadă mai mare de un an şi care
se consumă treptat, prin transferarea valorii sale asupra produselor/serviciilor nou create;
 din punct de vedere contabil, amortizarea este de natura resurselor economice, ca urmare
ar trebui să se regăsească în pasiv, dar conform regulilor de întocmire a bilanţului şi de
sistematizare a elementelor patrimoniale, structurile rectificative corectează în minus
valoarea bunurilor economice înscrise în activ;
Calcularea amortizării
 amortizarea se calculează prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii contabile a
mijloacelor fixe (de intrare);
 cota de amortizare lunară se stabileste pornind de la durata sa normată de viaţă (ani),
care este stabilita prin acte normative elaborate de Ministerul Finantelor;
 valoarea ramasă a structurilor de activ va fi egală cu valoarea contabilă minus valoarea
amortizării;
 amortizarea lunara se include în cheltuielile de exploatare, de unde caracterul de resursă
al amortizării, adică element structural de pasiv având drept corespondent cheltuielile în
mijloacele economice;
Regimurile de amortizare

5
Amortizarea mijloacelor fixe se calculează după ce se stabileşte, încă de la începutul exerciţiului,
unul din regimurile de amortizare:
 amortizare liniară;
 amortizare degresivă;
 amortizare accelerată.
Amortizarea liniara:
 este metoda de contabilizare a amortizării cea mai utilizata;
 cota de amortizare este egala in fiecare luna;
Amortizarea degresivă:
 este o metoda putin utilizata;
 cota de amortizare scade progresiv, conform unor coeficienţi stabiliţi prin act
normativ;
Amortizare accelerată:
 este o metoda din ce in ce mai utilizata pentru amortizarea bunurilor care sufera
de uzura morala accelerata;
 aplicarea sa este reglementată prin Codul fiscal emis de Ministerul de Finanţe.

Pasivele – Sinteza
I. Capitaluri proprii
 capital social: subscris, vărsat şi nevărsat;
 prime de capital;
 rezerve din reevaluare;
 rezerve:
o rezerve legale;
o rezerve statutare;
o alte rezerve;
 fonduri proprii;
II. Provizioane reglementate;
III. Datorii: curente, pe termen lung;
IV. Pasive de regularizare;