Metodele cercetării

sociologice:
METODA EPIDEMIOLOGICĂ, METODA ISTORICĂ, METODA
COMPARATIVĂ, METODA STATISTICĂ, ANCHETA SOCIOLOGICĂ
 Știință

OBIECT METODĂ

Știință discursivă/ Profesie cu proceduri și instrumentar

 Clasificări după metodă
Sociologie de ‘’cabinet’’
Metodele cantitative
Metodele calitative
Epidemiologie (vs. Sociologie)

•Deductivă- sociologul pornește de la o teorie și generează ipoteze care duc la colectarea de

date, apoi la particularizări, care în final vor sprijini sau infirma teoria.

•Inductivă- Sociologul colectează informații, produce o generalizare, generalizarea este apoi

utilizată pentru a crea o teorie care este apoi testată prin formarea de ipoteze
 Metodologie sociologică
Întrebări de cercetare
Ipoteze de lucru
Testări/ verificări/ interpretări
Raportare
Instrumentarul pe care-l utilizează sociologul în a răspunde la întrebări.

Metoda de cercetare depinde de tipul de întrebare.

 Practici metodologice „obiective”
Pozitivismul sociologic (A Comte)-descrierea și sistematizarea faptelor și fenomenelor
Operaţionalismul (Lundberg)- studiu al operațiilor de comportament, neglijând datele
neexteriorizate ale conștiinței
Empirismul (J. Locke, G. Berkeley, D. Hume) experiența VERIFICABILĂ
Analiza structurală – structuralismul C. Levi Strauss - structura, funcțiile și sistemele de relații
ce caracterizează obiectele și procesele
Analiza funcţională- funcționalismul- T. Parsons-faptele sociale în totalitatea lor și în inter-
relațiile acestora, aspectele funcționale care leagă faptele
Analiza sistemică
 Practici metodologice interpretative
Sociologia interpretativă –Weber- înţelegerea interpretativă a acţiunii sociale, explicarea
cauzală a cursului şi efectelor prin interpretare.
Interacţionismul simbolic - G. H. Mead, E. Goffman- utilizarea reprezentărilor sociale – social-
psihologie
Etnometodologia- Garfinkel - aspectele etnografice ale “limbajului” interacţiunilor, inclusiv
interacţiunile - semnificaţiile implicate în interacţiunile umane cotidiene dintre actorii sociali
care investighează şi cei care sunt investigaţi.
Fenomenologia sociologică- E. Husserl -studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene-
cunoaşterea comună-constructe preinterpretate
 Ancheta sociologică
Controversă/confuzie: metodă sau complex de metode
o metoda de interogare, informare asupra faptelor sociale (opinii, atitudini, motivații, aspirații,
caracteristici personale și ale mediului social) la nivelul grupurilor umane de diferite dimensiuni
și care permite cuantificarea datelor in vederea descrierii si explicării lor.
Ancheta este o metoda complexa care include metode diverse, complementare, cum sunt
◦ Chestionarul,
◦ Analiza documentelor,
◦ Observația, etc
 Ancheta și/sau sondajul de opinie
Etape (designul anchetei)
Clarificarea aspectelor teoretice și formularea întrebării
◦ Documentare
◦ Populația / subiectul
Clarificarea problemelor metodologice
◦ Alegerea metodei/metodelor
◦ Elaborarea metodologiei
◦ Formularea chestionarului/ghidului de interviu
◦ Codificarea de operaționalizare a informației în
◦ Eșantionul
Problema de organizare a cercetării
◦ Echipă
◦ Coordonare
◦ Instruire
Verificarea, validarea, prelucrarea, valorificarea datelor
◦ Verificarea
◦ Postcodificarea
◦ Introducerea în program
◦ Prelucrarea
◦ Interpretarea rezultatelor…decodificare
 Populația și eșantionarea
Statistica minimală (selectivitate vs. probabilitate)
Reprezentativitatea eșantionului
◦ Eșantionare simplă aleatoare
◦ Eșantionare prin stratificare (criteriu)
◦ Eșantionare multistadială (ramificată)
◦ Eșantionare multifazică (eșantion diferențiat pe item)
◦ Eșantionare pe cote (cotarea după caracteristicile indivizilor)
◦ Eșantionare panel (repetarea investigației pe același eșantion)

◦ Eroarea (calculul erorii)

 Tehnici
Interviul
◦ De producere a datelor
◦ Comprehensiv
◦ Povestea vieții

Chestionarul
◦ Deschis
◦ Închis
 Analiza comparativă / istorică
Se distinge ca atenție explicită acordată timpului și spațiului ca și context, cauză, sau rezultat al unor
procese sociale fundamentale.
Analiză pe unități geografice, politice sau economice care sunt comparate în mod sistematic în scopul
de a înțelege mai general, modelele de stabilitate socială și de schimbare socială
Utilizează concepte teoretice și metode de cercetare neexperimentale pentru a compara procese
istorice care se manifestă în cadrul și într-un număr de cazuri sau instanțe geografice.
Utilizarea acestor metode de cercetare de fapt este refacerea parcursului realizat de fondatorii
sociologiei (Tocqueville, Marx, Durkheim, Weber)
 Avantaje
Poate ataca un spectru foarte larg de procese sociale și le poate corela,
Poate, în baza corelației spațiu-timp, să determine și să definească specificități care nu sunt
accesibile altor metode
Lucrează cu fapte concrete din lumea reală (element de obiectivare)
Paradoxul găsirii diversității în uniformitate și regularitate;
Reduce biasul analizei prin prismă culturală și ideologică în interpretarea lumii sociale.
Poate fi suport și complement al unor cercetări empirice (aport de explicații noi sau confirmări)
Ajută la formarea conceptelor și ‘’ideal-tipurilor’’ – ex. etica protestantă și spiritul capitalist
Relativizează teoriile bazate pe alte metodologii
 Tipuri de analize și comparații
Comparații formale (analize de date empirice)
Analize statistice a fenomenelor istorice comparative – inferențial identice cu analiza statistică a
oricărui fenomen social
Comparații calitative și comparații interpretative
Analize de caz (studii de caz)-narative și numerice
 Instrumente & Probleme metodologice
Analiza textelor istorice (texte etnografice, narațiuni istorice, monografii, mărturii,
memorialistică, istorii ale vieții, biografii)
Analiza datelor istorice
Probleme:
◦ definirea și selectarea unități analitice comparabile,
◦ interdependența cazurilor,
◦ (non)reprezentativitatea cazurilor,
◦ determinarea echivalenței conceptuale și fiabilitatea măsurării și valabilității datelor,
◦ numărul mai mic/egal de date (pentru comparație), sau relevanță, mai ales când analiza este cantitativă,
pe perioade lungi de timp, ex. pentru națiuni nou apărute;
◦ selectivitatea și alienare generală a datelor istorice;
◦ utilizarea agregată a dimensiunii spațiale și temporale
 Path Dependence
Teoria potrivit căreia evenimentele care au avut loc în trecut, au o mai mică sau mai mare
influență asupra evenimentelor care se petrec în viitor.
Există trei stadii (accepțiuni) ale dependenței de cale, cu o explicație a modului în care
funcționează fiecare teorie.
◦ 1)procesele cauzale sunt deosebit de sensibile, unul după altul. evenimentele istorice timpurii sunt mai
importante decât evenimentele ulterioare;
◦ 2) evenimentele sunt contingente - nu pot fi explicate prin evenimente anterioare sau condiții inițiale; și
◦ 3 ) evenimentele odată întâmplate produc o secvența dependentă de cale care devine un model
determinist.
 Empirismul/metodele cantitative/
Statistica
Anii ’60 –revoluție cantitativă în toate științele (regresii, biometrie, analiză stocastică s-au
combinat și dezvoltat împreună cu dezvoltarea softurilor –metodelor computaționale de
prelucrare și stocare de date) generând un imens material de cercetare în științele umaniste
Aceste metode sunt de calcul intensiv și aplicarea lor de rutina depinde de evoluțiile în
metodologia de calcul.
◦ BMD (Biomedical Computing Programs) a fost, probabil, primul pachet statistic disponibil pe scară largă,
care apare în 1961.
◦ SPSS (Pachetul Statistic pentru Stiinte Sociale)
◦ STATA
 Metode Statistice
Analiza de regresie -este folosită pentru a estima efectele unui set de variabile independente cu
privire la una sau mai multe variabile dependente. Este, probabil, metoda statistică cel mai
frecvent aplicată în științele sociale.
Analiza factorială - o tehnică dezvoltată de statistica psihologică, a doua mare influență asupra
metodelor sociologice cantitative. Analiza factorială se bazează pe ideea că co-variația între un
set mai mare de variabile observate poate fi redusă la co-variația între un set mai mic de
variabile neobservate sau latente.
 Metode Statistice
Procese stocastice - pe poz a 3-a ca influență în dezvoltarea de metode sociologice cantitative.
Procesele stocastice urmăresc și modelează variațiile variabilelor în timp, procedeu prin care se
poate identifica sursa diverselor schimbări. Exemple schimbări în statutul ocupațional, preferința
pentru locurile de muncă, etc.
Analiza Tabelelor de contingență -a patra ca influență pe metode cantitative. Analiza tabelelor
de contingență are o lungă tradiție în sociologie. Deoarece lucrează cu date categoriale, mai ales
date monitorizări pe durate lungi (survey), a fost considerată non-statistică în sensul că
problemele de estimare și de testarea ipotezelor, în general, sunt ignorate.
 Greșeli/ riscuri în utilizarea Statisticii
Considerarea corelației drept cauză. O corelație relevă o asociere între lucruri care nu sunt
neapărat în relație de cauzalitate
Suprageneralizare. De exemplu extinderea unor rezultate la grupuri care diferă în caracteristici
Bias (părtinire). Poate fi neintenționată prin construirea neglijentă a instrumentelor de
investigare (un chestionar cu întrebări care sugerează răspunsul).
Interpretarea probabilității ca certitudine
Utilizarea selectivă a datelor sau date false
 Empirismul/metodele cantitative/
Statistica
Introducerea metodelor de prelucrare numerică în anii ‘60 a schimbat modul în care sociologii
au perceput lumea socială. Evoluțiile statistice în domenii precum econometrie, biometrie, și
psihometrie au fost importate direct în sociologie. În același timp, alte metode au fost dezvoltate
de către sociologi pentru a acoperi probleme de fond în sociologie.
O condiție necesară pentru aceste schimbări a fost declinul constant în costurile echipamentelor
și programelor de calcul, dezvoltarea unor algoritmi numerici eficienți, precum și disponibilitatea
unui software specializat. Fără aceste evoluții în calcul, aceste metode ar fi fost utilizate doar de
către o elită specializată. Pe măsură ce aplicarea unor metode statistice sofisticate a devenit mai
accesibilă pentru cercetătorul mediu a progresat în același ritm și știința
Cum puterea de calcul continuă să se dezvolte, apar metode noi și promițătoare cu fiecare
număr al revistelor de top din aceste domenii.
 Epidemiologia- metodă a sociologiei sau
a științelor medicale?
Epidemiologia este studiul distribuției unei boli și a determinanților ei într-o populație sau
comunitate.
Epidemiologia se concentrează pe ocurența/incidența bolii ca timp, locație, tip de persoană și
caută să identifice și controlul focarelor unor boli prin identificarea factorilor etiologici.
Abordarea sa este de a identifica mai întâi factorii de risc asociați bolilor și apoi cauzele acestora.
 Epidemiologia- metodă a sociologiei sau
a științelor medicale?
Din punct de vedere istoric, epidemiologia viza preponderent identificarea focarelor de boli
infecțioase. În timp, substanța și metodele epidemiologice au fost aplicate la cele mai multe
forme de boli acute și cronice și a înglobat și multe alte condiții de sănătate fizică și mintală.
Odată cu extinderea obiectului și-a extins și metodele. NU este o metodă, ci o știință cu
metodologie proprie (în fapt, preia metodele științelor sociale, studii populaționale, dar se
distinge ca obiect)
 Domeniu Profesional
Epidemiologie este identificarea profesională a unui număr de persoane (tot mai mare) care au
pregătire de specialitate în departamentele de epidemiologie ale universităților medicale sau în
școlile de sănătate publică (mai puțin în școlile sociologice).
Problema acestui sector profesional în curs de dezvoltare este cum se poate defini un conținut
intelectual unic sau o teorie a epidemiologiei, atunci când natura aplicată a disciplinei cere ca
cele mai recente teorii și metode de investigare a bolilor să fie incorporate in orice investigație în
curs de desfășurare.
(sociologie+medicină)
 Istoric
Primul ‘’act epidemiologic’’ ar fi consemnat într-un raport a lui Hipocrat despre un focar de
oreion la atleții greci.
Cea mai faimoasă anchetă epidemiologică: a fost o observare în detaliu (casa-cu-casă) a lui John
Snow a incidenței cazurilor de holeră în timpul epidemiilor de la Londra din anii 1840 și 1850.
Corelația descoperită de Snow între cazurile noi și unele sisteme de alimentare cu apă a
schimbat viziunea convențională cu privire la modul în care se răspândește holera, iar această
descoperire precede descoperirea naturii microbiene a holerei.
 Conexiuni
Epidemiologia ca disciplină s-a dezvoltat împreună cu alte discipline asociate de sănătate
publica și medicină.
Microbiologia a identificat organismele și modurile de transmitere pentru multe boli infecțioase.
Biochimia, fiziologia, virusologia și științele medicale de bază conexe au oferit fundalul științific
pentru a sprijini dezvoltarea epidemiologiei bolilor infecțioase.
Alte științe variind de la genetica la sociologie au contribuit la diverse specializări din cadrul
epidemiologiei (boli infecțioase, boli cronice, cancer, boli cardiovasculare, genetica, de
reproducere, poluarea, bolile de muncă, de mediu, aer, respiratorii, nutriționale, abuzurile de
substanțe, epidemiologie de psihiatrie, sociale, și de îngrijire a sănătății, precum și farmaco-
epidemiologie
 Conceptul
Relația (agent gazdă-mediu) x caracteristicile de luat în considerare:
◦ (1) caracteristici genetice,
◦ (2) caracteristici biologice, cum ar fi imunologie, fiziologie, anatomie
◦ (3) caracteristicile demografice, cum ar fi vârsta, sexul, rasa, etnie, locul nașterii, precum și locul de
reședință,
◦ (4) factori sociali și economici, cum ar fi statutul socio-economic, educație, și ocupația,
◦ (5), comportamente personale, cum ar fi dieta, exerciții fizice, consumul de substanțe, precum și
utilizarea de servicii de sănătate.

La baza acestei paradigme simple este existența potențială a mai multor căi /cauze pentru o
epidemie/boală. Rareori este suficientă o singură cauză pentru a asigura debutul unei boli sau
afecțiuni.
 (Sub)Metode
Metoda de teren (observația)- investigarea: cine a fost afectat/ cum a fost afectat. Identificarea
cazurilor și distribuția lor în timp și spațiu-geografie, mediu, demografie.
Registre de cazuri- compilare de elemente ale cazurilor pentru obținerea unei baze de date
statistice (inclusiv interviuri, mărturii)- fac posibilă determinarea prevalenței unor cazuri și a
unor focare.
Studii de prevalență (surveys) În scopul de a descoperi adevărata prevalență pentru diferite
condiții și factori de risc, este posibil să se efectueze anchete prin sondaj ale populației unei țări
sau altă unitate geografică. Această abordare evită potențiale distorsiuni de raportare de la
sistemul de sănătate și poate identifica condiții care nu ar putea fi altfel recunoscute sau
raportate.
 (Sub)Metode
Metoda de control (case-control) este utilizată pe scară largă în epidemiologie. Această
abordare începe, de obicei, de la un eșantion de cazuri care prezintă o afecțiune particulară și
identifică una sau mai multe grupuri de persoane care par similare, dar care nu prezintă
afecțiunea.
Compararea atentă a grupurilor este potențial utilă pentru identificarea factorilor de risc asociați
cu tulburarea sau, alternativ, pentru factorii de protecție. Cel mai important aspect in
proiectarea acestei metode este desemnarea unui grup de control adecvat în așa fel încât
procesul de control nici să nu ascundă factorii de risc reali, nici să puncteze factori aparenți dar
falși.
 (Sub)Metode
Studii de cohorte- Spre deosebire de studiile de prevalență și cele de control, care sunt
transversale sau retrospective (retroactive), la un studiu de cohortă efortul este în a identifica
grupurile de persoane care nu au o tulburare sau tulburări în cauză, supravegherea lor
prospectivă ulterioară vizând ocurența bolii, cu constatarea factorilor care pot contribui la
etiologia bolii.
Astfel de studii pot începe cu o probă generală a populației sau pot selecta grupuri pe baza
prezenței sau absenței unor factori de risc ipotetici înainte de debutul bolii. Spre deosebire de
studii transversale, studiile de cohortă oferă posibilitatea de a determina cauzele exacte pentru
factorii de risc, evitând posibilitatea ca factorii de risc aparenți să fie de fapt consecințe ale bolii.
Dezavantajul este că necesită un timp care poate fi devansat de evoluția unei boli.
 (Sub)Metode
Studii experimentale sau cvasi-experimentale- metodă bazată pe studierea expunerii la un risc.
Ridică probleme de etică și de tehnică de randomizare