O scrisoare pierdută

De I.L.Caragiale

Criteriul listei de personaje ce precede piesa de teatru este voit atipic, ordinea în care sunt prezentate
personajele reflectând conflictul de natură politică, și totodată locul lor în ierarhia societății în care trăiesc.
Astfel, personajele sunt divizate în două facțiuni, grupuri politice, ce luptă pentru candidatura de deputat al
județului: grupul dominant, cel al lui Zaharia Trahanache, din care fac parte cel tocmai numit, Tipătescu,
Agamemnon Dandanache, Farfuridi și Brânzovenescu, și respectiv, grupul lui Nae Cațavencu, format din
acesta și alți membri ai ziarului, ca Ionescu și Popescu.

Grupul dominant afișat în primele rânduri ale listei, este format din persoanele ce dețin puterea, ce au
controlul asupra evoluției societății. Prefectul – președintele comitetelor – deputatul formează trio-ul puterii,
reprezentanții județului care ar trebui să apere interesele societății pe care o conduc, însă deciziile lor devin
strict personale. Tipătescu acceptă, împotriva voinței sale, candidatura lui Cațavencu, din interese proprii:
salvarea funcției sale și pe locul al doilea, Zoe ; Trahanache apelează într-un final și el la șantaj, pentru a-i ruina
planul lui Cațavencu. Cațavencu reprezintă arivistul (parvenitul) însetat de putere, un personaj al spectacolului
și al atenției, care încearcă să-și impună influența asupra celor din jur. Dandanache este o altă variantă a lui
Cațavencu, ce mimează inocența și care se folosește de aceeași tehnică a șantajului, la alt nivel însă, mai înalt,
folosind același instrument: o scrisoare identică situației Tipătescu-Zoe, pe care însă nu o înapoiază ci o
păstrează pentru a-și asigura viitorul politic.

Farfuridi și Brânzovenescu reprezintă oamenii politici ce vor o schimbare în societate, dar care de fapt
nu aduc nici o rezolvare, discursul lui Farfuridi caracterizat prin incoerență, trădând ignoranța și lipsa de
instrucuție a personajului. Ca și Cațavencu, discursul său este un act de spectacol.

Ghiță Pristanda, Zoe Trahanache și cetățeanul turmentat ocupă ultimele rânduri ale listei întrucât
reprezintă personaje apolitice, care nu participă direct la jocul politic al bărbaților, și care aparțin unor alte
clase sociale. Ghiță Pristanda este angajatul primăriei, funcționarul servil care slujește după interesul personal,
numele său provenind din ,,pristandaua,, , numele unui joc care se dansează când la stânga când la dreapta.
Stânga și dreapta reprezintă de data aceasta prefectul Tipătescu, respectiv Cațavencu.

Zoe Trahanache este singurul personaj feminin, și deși unul dintre personajele centrale, cu un rol
important în evoluția acțiunii și a intrigii, este introdusă în josul listei, alături de personajele apolitice. În primul
și în primul rând, fiind femeie, ea nu are drept de vot ca urmare a timpurilor în care se petrec întâmplările,
anul 1883, și deci se află la baza ierarhiei sociale. Ea nu are puterea și influența unui bărbat și deci nu poate
participa în mod oficial în confruntarea politică și cu toate acestea, ea pare cea mai aptă, cea mai mai implicată
în jocul politic, și pare să cunoască cel mai bine regulile lui, ea ia inițiativa și hotărăște (,,Eu îl aleg, eu cu
bărbatul meu,,), întrucât are acea seducție și influență feminină, ce acționează asupra celor din jurul ei,
Tipătescu și Trahanache și inclusiv Cațavencu. Femeia adulterină, Zoei face ce trebuie făcut pentru a se salva
singură, de rușinea de care ar avea parte dacă scrisoarea ar fi publicată, dovedindu-se o învingătoare.

Un aparent instrument al hazardului, rolul cetățeanului turmentat este semnificativ pentru intriga
acțiunii și rezolvarea problemei: scrisoarea pierdută. El reprezintă alegătorul, omul obișnuit și reprezentantul
poporului. El exprimă dezorientarea și incertitudinea cetățeanului care trebuie să ia o decizie, dar este derutat
tocmai de liderii, de persoanele cu influență, incapabili să facă alegerea bună și dreaptă, corectă pentru
societate.
 În concluzie, personajele sunt afișate într-o ordine a ierarhiei sociale, a funcției pe care o dețin, și odată
cu aceasta, a vinei pe care o dețin personajele, ce acționează din propriile interese și nu spre binele poporului,
într-o societate coruptă cu o conducere coruptă, formând un cerc vicios.