NICOLAE ENEA

Nicolae Enea s-a născut la 12 decembrie 1926 în satul Valea Arinilor, comuna Măgirești,
județul Bacău. Este nepotul pictorului băcăuan Nicu Enea. În anul 1954 a absolvit Institutul de
Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, avându-i printre profesori pe sculptorul
Corneliu Medrea și pictorul Nicolae Dărăscu.
Începe să expună din anul 1953, la expoziții de grup în București. Lucrările sale sunt
selectate pentru a fi expuse în cadrul expozițiilor de artă românească în străinătate: 1955 și 1970
la Varșovia, Polonia, 1965 - Moscova, R.S.S. Rusia, 1968 - Cracovia, Polonia. Participă la
Salonul de Sculptură din anul 2007 de la Paris, și este remarcat la Salonul de Sculptură din
Elveţia din același an. Face călătorii de studii în Iugoslavia și Ungaria - 1964, și R.S.S. Rusia -
1969.
Deschide trei expoziții personale: 1958 și 1966 - București, 1960 - Craiova. Se stinge din
viață în anul 2008, la București.
Lucrări monumentale semnate de sculptorul Nicolae Enea se regăsesc în: București, Parcul
Herăstrău - Joc de copii, lucrare în piatră; Onești, strada George Călinescu - Constructorii, datată
1961; Brașov, Biblioteca Județeană „George Barițiu” - George Barițiu, statuie din piatră, datată
1973; lucrarea în piatră amplasată pe domeniul Castelului de la Arcuș, județul Covasna, Altar
străbun, realizată în anii ʼ70; bustul în piatră al generalului Eremia Grigorescu, amplasat în
centrul orașului Târgu Bujor, județul Galați, precum și la Bacău, în curtea Casei Memoriale „Nicu
Enea”, bustul pictorului Nicu Enea, lucrare datată 1967.

Muzeul de Artă din Bacău deţine în patrimoniu patru lucrări de sculptură realizate de
Nicolae Enea, intrate în gestiune în perioada 1967-1970.

„Viziune realistă, cu o înclinație spre monumental în tratarea scenelor epice, ca și în

evocarea portretistică a unor personalități culturale.”
Octavian Barbosa - Dicționarul artiștilor români contemporani

„Privit la reala sa dimensiune, dincolo de posibilele influențe de metodă, sau de viziune,

Nicolae Enea rămâne același fervent explorator al formelor condiției umane, degajate de acele
sterile și, totodată, funeste mecanisme de ocultare a ei.(…) Fascinat deopotrivă de arta
monumentalului tradus prin evocarea unor momente și personaje ilustre din istoria autohtonă,
Nicolae Enea a cultivat încă de la debutul său un anume tip de discurs plastic, ce nu se dorea
neapărat subsumat rețetelor și ordinelor inerțiale ale epocii. (… ) Ca o prefigurare a stilisticii lui
personale, gândirea lui Nicolae Enea e epurată de orice accident, formele fiind încorporate într-
un volum general cu geometrie variabilă, scriitura contururilor interioare purtând astfel energia
unei indicibile muzicalități.”
Armand Steriadi - Nicolae Enea sau artistul în coridorul cu oglinzi al istoriei

„Nicolae Enea a preferat între materialele obișnuite ale sculpturii să lucreze îndeosebi în
piatră. Avea sentimentul că dialogul cu materia dură creează un dialog între materie și spiritul
viu al unui artist. Multe compoziții sculpturale sunt tratate în așa fel încât par forme brute
întâlnite în natură. S-a vorbit în cazul său despre expresionismul în dimensiunea sa primitivă,
apropiată cioplitorilor de altădată.”
Valentin Ciucă - Un secol de arte frumoase la Iași