Tema 3 GUVERNANŢA CORPORATIVA

3.1.Necesitatea implementării guvernantei corporative

Guvernanta corporativă ocupă tot mai mult un spaţiu de dezbateri în lumea
afacerilor de astăzi. Motivul pare să fie determinat de faptul că, datorită
globalizării afacerilor, proprietarii lor devin din ce în ce mai distanţaţi de actul de
conducere a acestora. Proprietarii marilor afaceri nu mai pot, în cele mai multe
cazuri, să se implice personal în derularea afacerilor lor. Motivele pot fi
numeroase, dar dintre acestea vom aminti:
• extinderea afacerilor dincolo de graniţele tradiţionale;
• ritmul rapid de evoluţie şi creşterea complexităţii afacerilor;
• volumul de cunoştinţe tehnice necesare pentru a asigura o guvernare
eficientă şi eficace;
• inabilitatea de a cunoaşte şi asimila simultan particularităţile locale ale
mediului în care afacerea se derulează: cultură, legislaţie, reglementări,obiceiuri,
etc.

Conducerea corporatistă aduce beneficii atât ţărilor cât şi companiilor.

Accelerarea globalizării a creat o necesitate urgentă pentru guvernarea corporativă,
o guvernantă corespunzătoare presupune ca guvernele şi companiile să facă
schimbări importante, firmele trebuie să-şi schimbe modul de operare, guvernul
trebuie să stabilească şi să menţioneze cadrul legal adecvat.
O bună guvernantă în cadrul unei companii diminuează riscurile, creşte
performanţa, deschide calea către pieţele financiare, creşte abilitatea de marketing
pentru bunuri şi servicii, îmbunătăţeşte stilul de conducere, arata transparenţa şi
responsabilitate socială.
Absenţa unor reguli şi structuri obligatorii poate duce la haos în afacere,
care în aceste condiţii nu este decât capitalizare de cazino, unde toate investiţiile
sunt jocuri de noroc, în care se pariază că indivizii îşi ţin cuvântul, se pariază că
firmele spun adevărul, se pariază că angajaţii îşi vor lua salariul şi se pariază că
datoriile vor fi onorate.
Sensul larg al conducerii corporative este acela de a construi o structură
care să permită un grad larg de libertate, în limita legii, şi include câteva schimbări
de principiu, în conformitate cu standardele internaţionale de transparenţă, o
declaraţie financiară corectă oferind creditorilor şi investitorilor o modalitate
simplă de comparaţie între investiţiile potenţiale.
 Eforturile de a îmbunătăţi conducerea corporativă prin stabilirea unor
standarde internaţionale au început în urmă cu 20 ani, iar de curând, s-a avansat
mult în această direcţie. Aceste eforturi urmăresc stabilirea unor standarde care să
ajute companiile să se dezvolte şi să se extindă peste graniţe prin convingerea
creditorilor şi a investitorilor ca pot investi în aceste ţări sau în zonă în siguranţă.
În acest scop autorităţile contabile şi uniunea naţională contabilă au lucrat la
stabilirea unui grup de standarde internaţionale de contabilitate.
Guvernanta Corporativă se bucură de asemenea de atenţie şi în ţările
avansate, în general comunităţile industriale avansate au devenit conştiente că,
pentru a atrage investiţii şi a fi competitivi pe plan internaţional, trebuie să se
schimbe. Astfel multe comisii şi organizaţii din diferite ţări au redactat în ultimii
ani un nou ghid de Guvernantă Corporativă, astfel numit „Cartea Albă".

3.2. Avantajele guvernantei corporative

Există, câteva modalităţi prin care administarrea corporativă ajută economia

sau companiile în atragerea investiţilor şi susţinerea pe termen lung a performantei
economice şi competitivităţi.
I. Transparenţa în operaţiile companiei şi în procedurile de audit şi
contabilitate, precum şi în operaţiunile de achiziţii, în toate relaţiile de afaceri în
general, atacând în acest fel metodele bazate pe relaţii personale, corupţie, care
duc la epuizarea resurselor companiilor, elimină abilitatea de competiţie şi alungă
investitorii.
II. Conducerea corporativă îmbunătăţeşte managementul companiei
ajutând directorii companiei si consiliul de administraţie să stabilească o strategie
corespunzătoare pentru firmă şi nu să se lanseze în procese sau operaţii decât în
baza unor motivaţii juste, asigurandu-se ca sistemele de remuneraţie şi salarizare
reflectă corect performanţa. Acest tip de management ajută companiile atrăgând
investiţii în condiţii acceptabile şi îmbunătăţind şi susţinând performanţa.
III. Relaţia cu creditorii şi investitorii bazată pe standardele de
transparenţă conduce la un sistem puternic de conducere corporativă, ajutând la
prevenirea crizelor circulare bancare, chiar şi în ţările în care majoritatea acţiunilor
companiilor nu se tranzacţionează la bancă, ajută la găsirea unor metode care să
rezolve stoparea sau falimentul afacerii, ceea ce este corect faţă de toţi beneficiarii,
inclusiv proprietarii, angajaţii şi creditorii.
 IV. Studii recente au arătat ca în ţările cu o protecţie puternică a intereselor
minorităţilor prin intermediul conducerii corporative s-au dezvoltat mai multe
pieţe financiare, spre deosebire de ţările cu sisteme slabe, unde majoritatea
companiilor existente sunt controlate sau deţinute de un număr mic de investitori.
Astfel, în ţările care încearcă să atragă mici investitori, conducerea corporativă va
fi de o mare importanta în obţinerea unor fonduri însemnate, investite pe termen
lung.
Practicile conducerii corporative pot conduce la creşterea încrederii
publicului în integritatea procesului de privatizare, dă siguranţă ca ţară respectivă
va obţine cel mai bun randament al investiţiei, ceea ce va conduce la creşterea
economică generală.

3.3. Conceptul şi definirea guvernanţei corporative

Guvernanta corporativă se traduce prin arta oamenilor de a conduce şi
organiza o afacere. De ce artă ? Pentru că, dincolo de tehnică, ştiinţă, cunoştinţe -
ingrediente absolut necesare pentru a guverna cu succes o afacere - mai este
nevoie de ceva: talent, viziune, cultură, curaj şi multe altele.
Existenţa unui sistem al guvernantei corporative la nivelul companiilor
individuale şi economiei naţionale ajută în construirea unui anumit grad de
încredere necesar pentru funcţionarea corespunzătoare a economiilor de piaţă.
Drept consecinţă, costul capitalului este mai mic, iar companiile sunt încurajate să
utilizeze resursele mult mai eficient, stimulându-se astfel creşterea economică.
„Cadrul guvernantei corporative depinde de mediul juridic, de reglementare,
instituţional. Factori precum etica afacerilor, preocuparea pentru mediul
înconjurător, au un impact asupra reputaţiei şi succesului organizaţiei pe termen
lung.”
In mediul de afaceri britanic, raportul Cadbury definea guvernanta
corporativă de maniera următoare: „un sistem prin care companiile sunt conduse
şi controlate. Consiliile de administraţie sunt responsabile de guvernarea
companiilor lor. Rolul acţionariatului în ceea ce priveşte guvernanta corporativă
constă în a numi directorii şi auditorii şi a se asigura că există în vigoare un
sistem de guvernantă adecvat.
Responsabilităţile consiliului de administraţie includ: stabilirea obiectivelor
strategice ale companiei, prestarea unui act managerial care să permită atingerea
lor, supravegherea administrării afacerilor şi raportarea către acţionariat în ceea ce
priveşte mandatul lor. Activităţile consiliului de administraţie sunt supuse legilor,
reglementărilor în vigoare şi acţionarilor în adunările generale."
Iniţial, proiectul raportului Cadbury prezenta o definire a guvernantei
corporative semnificativ diferită de varianta finală: „Guvernanta corporativă este
un sistem prin care companiile sunt conduse. In centrul sistemului se află consiliul
de administraţie ale cărui acţiuni sunt supuse legilor, reglementărilor în vigoare şi
acţionariatului în adunările generale. In schimb, acţionarii sunt responsabili de
numirea directorilor şi auditorilor (...). Legătura dintre consiliul de administraţie şi
acţionariat este redată de sistemul de raportare prin care consiliul de administraţie
se descarcă de responsabilitate în faţa acţionarilor pentru activităţile şi progresele
realizate de companie. Auditorii au rolul de a furniza acţionarilor o examinare
obiectivă şi independentă a declaraţiilor formulate de directori în raportările
financiare care formează baza sistemului de raportare.
O guvernantă corporativă bună ar trebui:
• să motiveze suficient managementul şi Consiliul de administraţie pentru a
atinge obiectivele de interes pentru companie şi acţionarii săi si
• să faciliteze monitorizarea efectivă.
Tricker , considerat de mulţi drept părintele guvernantei corporative, o
defineşte astfel: „Guvernanta corporativă se referă la maniera în care companiile
sunt guvernate, ceea ce este diferit de modul în care afacerile sunt derulate pe bază
zilnică. Guvernanta corporativă abordează probleme cu care se confruntă consiliul
de administraţie precum: interacţiunea cu managementul executiv şi relaţia cu
acţionariatul sau cu toţi cei care deţin interese în afacerile companiei". Totodată,
Tricker descrie procesul de guvernantă prin prisma a patru activităţi:
• direcţia: formularea unei direcţii strategice pe termen lung a organizaţiei
• acţiunea executivă: implicarea în adoptarea deciziilor executive esenţiale;
• supervizarea: monitorizarea şi supravegherea performanţelor
manageriale;
• responsabilizarea: recunoaşterea responsabilităţilor în faţa celor care pot
pretinde în mod legitim responsabilizarea.
La rândul său, în cadrul standardelor de audit intern, IIA defineşte
guvernanta
drept un ansamblu de procese şi structuri de conducere implementate în
scopul de a informa, coordona, conduce şi monitoriza activităţile organizaţiei
pentru atingerea obiectivelor acesteia.
 3.4. Principiile guvernantei corporative
Nu există un model unic de guvernantă corporativă. Măsura în care
companiile respectă principiile guvernantei corporative devine un factor din ce în
ce mai important în procesul decizional privind investiţiile. Relaţia dintre
practicile de guvernantă corporativă şi caracterul tot mai internaţional al
investiţiilor capătă o relevanţă deosebită. Cert este că, dacă ţările doresc să
beneficieze complet de avantajele pieţelor globale de capital şi să atragă o
finanţare stabilă, pe termen lung, guvernanta corporativă trebuie să fie credibilă,
foarte bine înţeleasă şi să respecte principiile internaţional recunoscute. Fluxurile
externe de capital permit companiilor să acceseze finanţarea dintr-o gamă de
investitori mult mai mare. Chiar dacă societăţile comerciale nu se bazează
preponderent pe finanţarea externă, aderarea lor la practicile de guvernantă
corporativă le poate ajuta să-şi consolideze încrederea investitorilor autohtoni şi
să-şi minimizeze costurile capitalului.
Cadrul guvernantei corporative trebuie să asigure o îndrumare strategică a
companiei, monitorizarea efectivă a managementului de către consiliul de
administraţie, respectiv asumarea de responsabilitate de către consiliului de
administraţie.
Chambers avansează zece principii coordonatoare pentru o guvernantă
corporativă eficace:
1. Controlul acţionarilor asupra afacerilor
2. Raportare publică credibilă şi completă
3. Evitarea concentrării puterii la nivelul de vârf al conducerii
4. Compoziţie echilibrată a consiliului de administraţie
5. Consiliu de administraţie puternic şi motivat
6. Un element independent în structura de conducere
7. Monitorizare efectivă a managementului de către consiliul de administraţie
8. Competenţă şi angajament
9. Evaluarea şi controlul riscurilor
10. Un proces de audit solid.

Potrivit lui Chambers, chiar dacă nu există o cerinţă legală pentru efectuarea
auditului, realizarea unui audit extern complet pe bază anuală este o dovadă de
bune practici de guvernantă corporativă. Împreună cu auditul extern, auditul intern
joacă un rol vital în guvernanta corporativă a companiilor moderne. Este foarte
posibil ca directorii să nu aibă niciodată timpul şi cunoştinţele necesare pentru a
întreprinde toate acţiunile care ţin de monitorizare. Altfel spus, auditul intern face
ceea ce ar fi făcut managementul dacă ar fi avut timpul şi competenţa necesare.
Auditul intern este de fapt, în primul rând, un serviciu pentru management.
O bună guvernantă corporativă presupune ca auditului intern să i se acorde o
arie de activitate nelimitată şi acces permanent şi necondiţionat la informaţii şi
persoane.
Șeful departamentului de audit intern trebuie să aibă acces liber la discuţii,
consultări şi întâlniri cu preşedintele comitetului de audit şi cu membrii
comitetului de audit, chiar şi în lipsa directorilor executivi. Similar, comitetul de
audit trebuie să se poată întâlni cu auditorii externi, fără a fi necesară prezenţa sau
acordul vreunui director executiv.
Principalele responsabilităţi ale comitetului de audit care decurg din
principiile de guvernantă corporativă sunt:
• Să se asigure de credibilitatea raportărilor financiare ce urmează a fi
publicate;
• Să se asigure de eficacitatea sistemului de management al riscurilor şi
control intern;
• Să monitorizeze calitatea auditului extern;
• Să monitorizeze calitatea auditului intern.

3.5. Modele de guvernantă corporativă .

Cadrul legal în vigoare prezintă două modele de guvernantă corporativă
aplicabile societăţilor pe acţiuni: modelul (sistemul) unitar, respectiv modelul
(sistemul) dualist. Aceste sisteme, au la bază modelele OECD, cunoscute şi sub
denumirea de guvernantă „pe un singur palier", respectiv „pe două paliere".
Modelul unitar
In cadrul modelului unitar, societatea este guvernată de un consiliu de
administraţie şi, aşa cum vom vedea în cele ce urmează, în funcţie de caz, de
directori. Ca diferenţă semnificativă faţă de modelul dualist, în cazul modelului de
guvernare unitar, directorii pot fi concomitent membri ai consiliului de
administraţie. De asemenea, modelul unitar, în mod exclusiv, permite prezenţa
cenzorilor în structura de guvernare a societăţii.
Consiliul de administraţie
 Potrivit acestuia, consiliul de administraţie trebuie să fie format din unul sau
mai mulţi administratori, în acest ultim caz, numărul lor fiind impar. Societăţile pe
acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de
auditare sunt administrate de cel puţin trei administratori. In cazul în care într-o
societate pe acţiuni are loc delegarea atribuţiilor de conducere către directori,
majoritatea membrilor consiliului de administraţie trebuie să fie formată din
administratori neexecutivi.
Membri neexecutivi ai consiliului de administraţie sunt cei care nu au fost
numiţi directori. Prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a
acţionarilor se poate prevedea că unul sau mai mulţi membri ai consiliului de
administraţie trebuie să fie independenţi. La desemnarea administratorului
independent, adunarea generală a acţionarilor are în vedere următoarele criterii:
a) să nu fie director al societăţii sau al unei societăţi controlate de către
aceasta şi să nu fi îndeplinit o astfel de funcţie în ultimii 5 ani;
b) să nu fi fost salariat al societăţii sau al unei societăţi controlate de către
aceasta ori să fi avut un astfel de raport de muncă în ultimii 5 ani;
c) să nu primească sau să fi primit de la societate ori de la o societate
controlată de aceasta o remuneraţie suplimentară sau alte avantaje, altele decât
cele corespunzând calităţii sale de administrator neexecutiv;
d) să nu fie acţionar semnificativ al societăţii;
e) să nu aibă sau să fi avut în ultimul an relaţii de afaceri cu societatea ori cu
o societate controlată de aceasta, fie personal, fie ca asociat, acţionar,
administrator, director sau salariat al unei societăţi care are astfel de relaţii cu
societatea, dacă, prin caracterul lor substanţial, acestea sunt de natură a-i afecta
obiectivitatea;
f) să fie director într-o altă societate în care un director al societăţii este
administrator neexecutiv;
g) să nu fi fost administrator neexecutiv al societăţii mai mult de 3 mandate;
i) să nu aibă relaţii de familie cu o persoană aflată în una dintre situaţiile
prevăzute la lit. a) şi d).
Comitet de audit
Consiliul de administraţie poate crea comitete consultative formate din cel
puţin doi membri ai consiliului şi însărcinate cu desfăşurarea de investigaţii
şi cu elaborarea de recomandări pentru consiliu, în domenii precum auditul,
remunerarea administratorilor, directorilor, etc. Comitetele transmit consiliului, în
mod regulat, rapoarte asupra activităţii lor. Cel puţin un membru al fiecărui
comitet creat trebuie să fie administrator neexecutiv independent. Comitetul de
audit este format numai din administratori neexecutivi. Cel puţin un membru al
comitetului de audit trebuie să deţină experienţă în aplicarea principiilor contabile
sau în audit financiar .
Consiliul de administraţie poate delega conducerea societăţii unuia sau mai
multor directori, numind pe unul dintre ei director general. Directorii pot fi numiţi
dintre administratori sau din afara consiliului de administraţie. Preşedintele
consiliului de administraţie al societăţii poate fi numit şi director general. In cazul
societăţilor pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii
legale de auditare financiară, delegarea conducerii societăţii, prin numirea
directorilor este obligatorie. Director al societăţii pe acţiuni este numai acea
persoană căreia i-au fost delegate atribuţii de conducere a societăţii.
Prevederi privind auditul intern
Directorii şi cenzorii sau, după caz, auditorii interni pot fi convocaţi la orice
întrunire a consiliului de administraţie, întruniri la care aceştia sunt obligaţi să
participe. Ei nu au drept de vot, cu excepţia directorilor care sunt şi administratori.
Administratorii sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediaţi dacă,
având cunoştinţă de neregulile săvârşite de aceştia, nu le comunică cenzorilor sau,
după caz, auditorilor interni şi auditorului financiar.
Administratorul care are într-o anumită operaţiune, direct sau indirect,
interese contrare intereselor societăţii trebuie să îi înştiinţeze despre aceasta pe
ceilalţi administratori şi pe cenzori sau auditori interni şi să nu ia parte la nici o
deliberare privitoare la această operaţiune. Aceeaşi obligaţie o are administratorul
în cazul în care, într-o anumită operaţiune, ştie că sunt interesate soţul sau soţia sa,
rudele până la gradul al IV-lea inclusiv.

Modelul dualist
Potrivit acestui model, societatea este guvernată de un directorat şi de un
consiliu de supraveghere. In cazul guvernării corporative de tip dualist, societăţile
comerciale nu dispun de cenzori, dar sunt supuse auditului extern şi, prin urmare,
au obligaţia de a organiza şi funcţia de audit intern.
Consiliul de supraveghere
Membrii consiliului de supraveghere sunt numiţi de către adunarea generală
a acţionarilor. Numărul membrilor consiliului de supraveghere este stabilit prin
actul constitutiv şi nu poate fi mai mic de trei şi nici mai mare de 11. Din rândul
lor, se alege un preşedinte al consiliului. Membrii consiliului de supraveghere nu
pot fi concomitent membri ai directoratului. De asemenea, ei nu pot cumula
calitatea de membru în consiliul de supraveghere cu cea de salariat al societăţii.
Prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a acţionarilor se
pot stabili condiţii specifice de profesionalism şi independenţă pentru membrii
consiliului de supraveghere. In aprecierea independenţei unui membru al
consiliului de supraveghere sunt avute în vedere criteriile aplicabile
administratorului independent din modelul unitar.
Comitetul de audit
In cazul societăţilor pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul
unei obligaţii legale de auditare financiară, crearea unui comitet de audit în cadrul
consiliului de supraveghere este obligatorie.
Consiliul de supraveghere poate crea comitete consultative, formate din cel
puţin doi membri ai consiliului, însărcinate cu desfăşurarea de investigaţii şi cu
elaborarea de recomandări pentru consiliu, în domenii precum auditul,
remunerarea membrilor directoratului şi ai consiliului de supraveghere şi a
personalului, sau nominalizarea de candidaţi pentru diferitele posturi de
conducere. Comitetele au obligaţia să prezinte consiliului, în mod regulat, rapoarte
asupra activităţii lor. Cel puţin un membru al fiecărui comitet consultativ trebuie
să fie independent. De asemenea, cel puţin un membru al comitetului de audit
trebuie să deţină experienţă relevantă în aplicarea principiilor contabile sau în
audit financiar.
Directoratul
Consiliul de supraveghere desemnează membrii directoratului şi atribuie
totodată unuia dintre ei funcţia de preşedinte al directoratului. Astfel, conducerea
societăţii pe acţiuni revine în exclusivitate directoratului, care îndeplineşte actele
necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia
celor care cad în sarcina consiliului de supraveghere şi a adunării generale a
acţionarilor. Directoratul îşi exercită atribuţiile sub controlul consiliului de
supraveghere şi poate fi format din unul sau mai mulţi membri, numărul
acestora fiind întotdeauna impar. In cazul societăţilor pe acţiuni ale căror situaţii
financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legalele auditare, directoratul este
format din cel puţin trei membri. Aşa cum indicam mai sus, cu referinţă la
consiliul de supraveghere, membrii directoratului nu pot fi concomitent membri ai
consiliului de supraveghere.
1. Indicați motivul de ce proprieterii afacerilor nu pot fi implicate în derularea
acestora.
2. Care este impactul absenței unor reguli stricte și a unei structure obligatorii
la nivel de afacere.
3. Care este esența și necesitatea guvernanței corporative vizavi de investitori.
4. Numiți si argumentați avantajele guvernanței corporative.
5. De ce depinde cadrul guvernanței corporative.
6. Care sunt atribuțiile acționarilor în cadrul guvernanței corporative.
7. Care sunt atribuțiile consiliului de administrație la nivel de guv.corpor.
8. Care sunt atribuțiile auditorilor vizavi de acționari.
9. Argumentați definiția data de IIA guvernanței corporative.
10. Caracterizați principiile guv.corp. după Chaners.