Sunteți pe pagina 1din 2

Impletitul si olaritul in T.O.

După clasificarea propusă de Popescu Al. (1993) şi (1994), vă prezint mai jos două
exemple de astfel de activităţi :
1. ÎMPLETITURI
Acest grup de activităţi se aplică în majoritatea afecţiunilor pentru recuperarea
membrelor superioare şi inferioare prin terapia ocupaţională / ergoterapie.
Sunt folosite în ergoterapia paraplegicilor, hemiplegicilor, infirmilor cerebrali, traumatizaţilor,
deficienţilor mentali.
Împletituri de tot felul:
-împletiturile din nuiele de răchită, dalcie, rafie, materiale plastice sunt finalizate în produse
diverse: mese, scaune, coşuri, pălării de soare,genţi etc.
Activitatea este indicată diferitelor categorii de deficienţe precum:
 paraplegii – la activitatea de reeducare propriu-zisă a membrelor superioare, se
adaugă activitatea pentru întărirea muşchilor membrelor inferioare;
 tetraplegii– cu ajutorul ortezelor, altei persoane, sau, chiar independent- la
pat/aşezat;
 hemiplegii –alături de pedalaj pentru membrul inferior;
 copiii deficienţi motori cerebrali– obiectele practice realizate în dimensiuni
mari îl vor determina pe copil să-şi folosească toată musculatura membrului, aducandu-l
astfel, în contact cu lumea reală.
Dezavantaje: – împletiturile pot produce monotonie, fapt care determină evitarea lor
pentru anumite categorii de deficienţi; de exemplu: copiii cu traumatisme craniene.
Avantaje: –un atelier de împletituri bine organizat, aduce beneficii, spre exemplu într-
o instituţie de recuperare prin faptul că se realizează piese de mobilier impletit, uşor de
deplasat; coşuri pentru lenjerie, transport de medicamente, alimente etc..
2. OLĂRITUL, MODELAJUL ŞI CERAMICA:
Olăritul (la masa rotativă şi discul rotativ), alături de modelaj (cu plastilină, ceară, lut)
– prezintă următoarele caracteristici:
 îşi găsesc aplicabilitate în toate formele de reeducare a membrelor superioare:
de la umăr-pană la extensie şi flexiunea coatelor, articulaţiilor mainilor, degetelor etc.;
 sunt indicate în cazul: hemiplegicilor în cărucior; copiilor hemiplegici;
deficienţilor mintal.
Avantaje: -atrag atat deficienţii de ambele sexe, datorită realizării rapide a
unuiobiect/personaj, ce poate fi corectat/şters rapid cu apă, în cazul erorilor de execuţie;
-modelajul în ceară este o activitate de ergoterapie uşoară, deoarece ceara este
maleabilă şi se prelucrează uscat.
Dezavantaje: –contactul cu lutul umed, care murdăreşte, poate fi neplăcut, respingător
pentru unii. Ceramica implică o benefică activitate ergoterapeutică, în special, în plan estetic,
dar este costisitoare, deoarece necesită un cuptor special care este scump.
Printre activităţile frecvent adoptate de către bolnavii cu afecţiuni de lungă durată sunt:
ţesutul covoarelor, confecţionarea articolelor de croitorie, broderie, activităţile zootehnice,
agricole (legumicultura, floricultura şi pomicultura), etc. Acestea,prin stimuli corespunzători,
urmăresc să trezească interesul pentru muncă, pentru formarea unor stereotipuri dinamice, iar
mai apoi să conducă la o recuperare socială.