ANEXA 1

Chestionar "Stiluri de comportare a părinţilor"

Gabriela Ilie
1. După părerea dumneavoastră ce influenţează mai mult caracterul omului:
ereditatea sau educaţia?
A. În mare măsură- educaţia
B. Combinarea predispoziţiilor înăscute/ ereditare cu condiţiile de mediu
C. În mod special- predispoziţiile înăscute
D. Nici una, nici alta, ci experienţa de viaţă

2. Ce părere aveţi despre ideea : “Copii sunt cei care educă părinţii”
A. Este un joc de cuvinte, are puţină legătură cu realitatea
B. Sunt absolut de acord cu asta
C. Pot fi de acord cu asta cu condiţia că nu putem uita de rolul tradiţional al
părinţilor ca educatori ai copiilor lor.
D. Îmi vine greu să răspund, nu m-am gîndit la asta.

3. Care dintre următoarele afirmaţii despre educaţie consideraţi că este cea mai
eficientă?
A. “Dacă nu ai nimic de spus copilului- spune-i să meargă să se spele.” (Edgar
Shaw)
B. “Scopul educaţiei- să-i învăţăm pe copii să se descurce fără noi” (Ernest
Legouve)
C. « Copii nu au nevoie de învăţăminte, ci de exemple. » (Josef Juber)
D. « Învaţă-l pe fiu să asculte, apoi îl poţi învăţa şi restul » (Thomas Fuller)

4.Consideraţi că părinţii trebuie să-şi educe copii în materie de sex şi sexualitate ?

A. Pe mine nimeni nu m-a învăţat despre asta, îi va învăţa viaţa.
B. Consider că părinţii într-un mod accesibil trebuie să satisfacă interesul copilului
pentru aceste teme.
C. Cînd copilul va fi destul de matur va trebui să am o conversaţie cu el la acest
subiect. La vîrsta şcolară este important să am grijă să-l apăr de manifestări
imorale.
D. Desigur, în primul rînd acest lucru trebuie să-l facă părinţii.

5. Ar trebui ca părinţii să-i dea copilului bani de buzunar?

A. Dacă cere, pot să-i dau.
B. Cel mai bine este să i se ofere regulat copilului o oarecare sumă pentru scopuri
concrete şi să se controleze cheltuielile.
C. Este bine să i se dea copilului o sumă pentru o anumită perioadă de timp
(săptămînă, lună) pentru ca copilul să înveţe să-şi planifice cheltuielile.
D. Atunci cînd am posibilitate pot săi dau o oarecare sumă de bani.

6. Cum veţi proceda cînd veţi afla că copilul dvs a fost agresat de un coleg de
clasă?
A. Voi fi supărat, îi voi oferi suport copilului
B. Voi apela la părinţii copilului agresor.
C. Copii se vor descurca singuri în relaţiile lor mai ales că supărările lor nu sunt de
lungă durată.
D. Îl voi sfătui pe copil cum să se comporte în această situaţie

7. Cum veţi reacţiona auzindu-l pe copil rostind cuvinte indecente?

A. Voi încerca să-l fac să înţeleagă că în familia noastră şi printre oamenii
cumsecade acest lucru nu este acceptat
B. Este nevoie de pedeapsă, iar comunicarea cu colegii needucaţi ar trebui
îngrădită.
C. Cu toţii cunoaştem aceste cuvinte. Nu trebuie să acordăm mare importanţă pînă
cînd nu se trece de limite rezonabile.
D. Copilul are dreptul să-şi exprime sentimentele sale, chiar şi într-un mod care nu
ne place.
8. Fiica adolescentă vrea să-şi petreacă zilele libere la o prietenă, unde se vor
aduna şi alţi colegi, în lipsa părinţilor- Îi veţi permite să meargă?
A. În nici într-un caz. Acest lucru nu va duce la ceva bun. Dacă copii vor să se
odihnească, să facă acest lucru sub supravegherea părinţilor.
B. Posibil, dacă am să ştiu că prietenii care vor fi acolo sunt cumsecade şi de
încredere.
C. Este o persoană rezonabilă, capabilă de decizii, deşi în absenţa ei îmi voi face
griji.
D. Nu văd nici un motiv pentru a interzice.

9. Cum veţi reacţiona atunci cînd veţi afla că aţi fost minţit de copil?
A. Voi încerca să descoper adevărul şi să-l fac să-i fie ruşine
B. Dacă motivul nu este atît de serios, nu voi acorda importanţă
C. Mă voi indispune
D. Voi încerca să clarific care a fos motivul că a minţit

10. Consideraţi că îi oferiţi copilului un exemplu bun?

A. Absolut
B. Încerc
C. Sper
D. Nu ştiu

Interpretarea rezultatelor
Stiluri de Numărul întrebării
comportare 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Democrat B C C D C D А B D B
Autoritar А А D C B B B А А А
Liberal C B B B А А D C C C
Indiferent D D А А D C C D B D
LIBERAL
Slab sau defel nu reglamentează
comportamentul copilului.
Dragoste părintească
necondiţionată. Sunt deschişi
comunicării cu copilul, dar
orientarea dominantă a
comunicării este de la copil spre
părinţi. Copii au un surplus de
libertate şi o conducere minimală
din partea părinţilor. Părinţii nu
fixează careva limite, copii sunt
înclinaţi spre neascultare şi
agresivitate. În societate se
comportă neadecvat şi impulsiv.
Nu au cerinţe faţă de sine. În
unele cazuri copii devin activi,
hotărîţi şi creativi.
CONTROL SCĂZUT
INDIFERENT
Nu fixează pentru copii nici un
fel de limite
Sunt indiferenţi faţă de copiii
proprii. Stabilesc bariere în
comunicare. Fiind preocupaţi de
propriile probleme, nu au timp
pentru educaţia copiilor. Dacă
indiferenţa părinţilor este
combinată cu răutatea (în cazul
părinţilor care îşi resping copii),
copilul poate oferi libertate
impulsurilor distructive, poate fi
predispus spre comportamente
deviante.
DEMOCRAT
Recunosc şi încurajează
dezvoltarea autonomiei copilului.
Deschişi dialogului privitor
stabilirea unor norme de conduită.
Permit schimbări ale cerinţelor în
limite rezonabile. Copii se
adpatează uşor, sunt încrezuţi în
sine, au dezvoltat autocontrolul şi
deprinderile sociale. Învaţă bine la
şcoală şi au o imagine de sine
ridicată.
CONTROL ÎNALT
AUTORITAR
Dau ordine şi aşteaptă să fie
îndeplinite întocmai. Fixeză cerinţe
şi reguli stricte şi nu permit
discutarea lor. Sunt închişi în
comunicarea cu copilul. Le permit
copiilor doar într-o mică măsură să
fie independenţi. Copii sunt deseori
închişi, fricoşi,  neatrăgători şi
iritabili. Fetele rămîn pasive şi
dependente pe parcursul vîrstei
pubertăţii şi adolescenţei. Băieţii
pot deveni de necontrolat şi
agresivi.
 ANEXA 2

Test de autocunoastere

Pentru preadolescenţi

Răspunde cu „DA” sau „NU” la următoarele întrebări:

1. Eşti uneori vesel şi alteori trist, fără un motiv special?

a) da b) nu

2. Schimbi destul de des prietenii?

a) da b) nu

3. Când ai necazuri te înfurii pe cei care crezi că ţi le-au cauzat?

a) da b) nu

4. Te superi uşor pentru lucruri mărunte?

a) da b) nu

5. Cînd te superi, spui sau faci lucruri pe care apoi le regreţi?

a) da b) nu

6. Dacă cineva ţipă la tine, îi răspunzi cu aceeaşi măsură?

a) da b) nu

7. Când eşti trist simţi nevoia să spui cât mai multor persoane necazul tău?

a) da b) nu

8. Ţi se întâmplă să te simţi obosit, fără un motiv special?

a) da b) nu

9. Ai tendinţa să plângi uşor când urmăreşti un spectacol emoţionant (film, etc) ?

a) da b) nu

10. Poţi să păstrezi un secret?

a) da b) nu
Răspunsuri afirmative:

8-10: foarte emotiv

5-7: emotiv

3-4: echilibrat emotiv

1-2: puţin emotiv

Adaptat E.Consiliere

Anexa 3
Modele de consiliere psihopedagogică a părinţilor
1. Şedinţă cu părinţii
Scopul: conştientizarea rolului pe care îl au părinţii în educaţia propriului copil,
dezvoltarea unei imagini adecvate asupra acestuia şi formarea priceperii şi
competenţei de îndrumare şi învăţare a copilului privind cultivarea şi menţinerea
autocontrolului personal.
Obiective:
În cadrul acestei şedinţe consilierul î,mpreună cu beneficiarii:
- Vor înţelege necesitatea de a găsi modalităţile potrivite de disciplinare,
ţinând cont de vârsta copilului şi de etapa de dezvoltare la care acesta se
află;
- Vor învăţa să delimiteze disciplinarea de pedeapsă;
- Vor explora metode şi strategii potrivite de disciplinare şi modalităţi de
influenţare a comportamentului copilului;
- Vor identifica modalităţi de a reacţiona eficient la comportamentul
inadecvat al copilului şi a-l orienta spre autoperfecţionarea morală.
Strategii de consiliere:
Metode: conversaţia euristică, descoperirea, observarea, asaltul de idei; modelarea
şi elaborarea strategiilor comportamentale (pentru părinţi şi copii).
Forme/ Modalităţi de consiliere: frontal, în perechi, în grupuri şi individual.
Mijloace: portofoliul – mape pentru părinţi, fişe cu material suplimentar;
prezentări Power – Point [8, p. 34].
O scurtă incursiune în temă
Disciplinarea constă în îndrumarea şi învăţarea preadolescentului cum să-şi
menţină autocontrolul. Pentru a fi eficientă, această acţiune presupune stabilizarea
echilibrului fragil dintre necesitatea de independenţă a preadolescentului şi
necesitatea de impunere a unor limite. Reducând controlul extern, îi oferim
preadolescentului şansa să-şi impună propriile norme de comportament, îi dăm de
înţeles că avem încredere în el şi în capacităţile sale. Astfel, preadolescentul devine
încrezut în sine. Când copilul este satisfăcut de propria persoană şi de relaţiile cu
cei care îl înconjoară, el este mult mai predispus să asculte chiar şi să înveţe [14,
p.46].
Informaţii utile pentru părinţi
În cadrul acestei şedinţe părinţii vor discuta probleme legate de valori şi
disciplină. Valorile sunt concepte abstracte despre ce este bine, util sau abstract.
Ele ne ajută să ne dezvoltăm simţul a ceea ce este bine şi rău. Valorile mai sunt
principiile şi standartele care ne ghidează comportamentul. Părinţii influenţează
comportamentul copiilor lor în multe moduri. Oferirea unui feedback pozitiv la
comportamentul preadolescentului le va da de ştire acestora cum părinţii doresc ca
ei să se comporte şi să acţioneze. Unii părinţi consideră că ignorarea unui
comportament nepotrivit şi acordarea atenţiei unui comportament adecvat, ajută.
Alţii consideră că redirecţionarea acţiunilor preadolescentului de la ceea ce este
interzis la ceea ce este permis, previne comportamentul inadecvat. Stabilirea
limitelor clare cu privire a ceea ce este periculos sau dăunător pentru sine şi pentru
alţii, îl ajută pe preadolescent să se simtă în siguranţă. Scopul discipinei pentru
preadolescent constă în formarea capacităţii de autocontrol. Pînă când nu vor putea
face acest lucru, ei au nevoie de adulţi care îi pot ajuta. Prevenirea unui
comportament inadecvat depinde în mare măsură de o relaţie bună părinte – copil.
De reţinut: relaţia bună se formează pas cu pas şi zi de zi. Nu există o cale rapidă
de dezvoltare a autodisciplinei la preadolescenţi/ copii [23, p. 96].
Aşteptări
Disciplina constă în a îndruma şi învăţa preadolescentul cum să-şi menţină
autocontrolul. Pentru a fi eficientă, această acţiune presupune păstrarea echilibrului
dintre încercările preadolescentului de a-şi afirma independenţa şi nevoia sa de a fi
controlat din exterior. Adulţii trebuie să spună preadolescenţilor că au încredere în
ei şi în capacităţile lor. Odată cu responsabilitatea şi încrederea în forţele sale,
creşte respectul de sine şi în crederea în propriile puteri. Aşteptările
adulţilor/părinţilor nu trebuie să depăşescă posibilităţile fizice şi psihice ale
preadolescentului, inclusiv, capacitatea lui de a înţelege unele lucruri.
Activitatea de consiliere:
 Discuţii în perechi
Se împarte părinţilor materialul suplimentar cu privire la particularităţile de
vârstă a copilului. Se discută în perechi sau în grupuri mici următoarele subiecte?
 Ce v-a părut cel mai interesant în acest material?
 Ce nou aţi aflat/ învăţat?
 Cum va ajuta această informaţie şă înţelegeţi mai bine
comportamentul copilului dumneavoastră?
Întrebăm părinţii dacă au neclarităţi. La încheierea activităţii, solicităm de la părinţi
câteva comentarii privind subiectele de mai sus. Propunem părinţilor să elaboreze
o strategie de formare a disciplinei conştiente copilului său.
Conversaţia pe marginea aspectului: disciplinarea şi pedeapsa
Adresăm părinţilor următoarea întrebare: „Disciplinarea şi pedeapsa
înseamnă aceleaşi lucruri?” Pe tablă desenăm graficul T, făcând diferenţa dintre
aceste fenomene educative: disciplinare şi pedeapsă.
După ceea ce se împarte materialul suplimentar „Disciplinarea şi pedeapsa”.
Părinţii sunt rugaţi să vină cu întrebări şi comentarii; strategii de formare –
dezvoltare a disciplinei conştiente în cadrul educaţiei familiale.
Se face un sumar succint al discuţiei: Mulţi cred că nu este nici o diferenţă
între disciplinare şi pedeapsă. Totuşi aceste două noţiuni sunt foarte diferite.
Disciplinarea poate fi definită ca un sistem de educare bazat pe relaţii armonioase,
laudă şi instrucşiuni legate de autocontrol. Disciplinarea eficientă reprezintă un
proces continuu. Pedeapsa, însă are un caracter negativ, coercitiv, fiind o
consecinţă neplăcută a nerespectării unor condiţii, a unor reguli. Copii vor fi mai
predispuşi să-şi modifice comportamentul, dacă se vor simţi preţuiţi şi încurajaţi.
Activitatea de lucru cu părinţii în grupuri mari:
Sentimentele părinţilor privind disciplina şi modalităţile de disciplinare sunt
bazate pe mai mulţi factori: modul în care ei au fost disciplinaţi în familie; teoriile
despre disciplină pe care le-au auzit şi le-au citit; atitudinile culturale privind
modalităţile de disciplinare; specificul nevoilor copilului. Conştienţizarea acestor
factori este esenţială pentru a fi o persoană ce cultivă o disciplină eficienţă.
 Părinţii formează grupuri mici, discutând întrebările de mai jos:
 Ce modalităţi de disciplinare sau pedeapsă au folosit în cadrul familiei. Care
a fost efectul?
 Cât de eficiente au fost metodele utilizate de părinţii dumneavoastră în
familia de origine?
 Cum va-ţi simţit atunci când aţi fost disciplinat şi/sau pedepsit?
 Cum aceste experienţe, v-au influenţat părerile vizavi de disciplinare?
 Prin ce diferă sau se aseamănă stilul dumneavoastră de disciplinare cu cel al
părinţilor Dvs?
Disciplinarea eficientă
Strategii recomandate în cazul nerespectării regulelor
Stabilirea regulilor şi a limitelor: recomandări practice:
 Asigurati-vă că regula etică corespunde situaţiei?
 La impunerea regulii, ţineţi cont de vârstă, personalitatea şi abilităţile
preadolescentului.
 Valorificaţi sistematic regula stabilită.
 Urmaţi regula întocmai; cuvintele trbuie să fie urmate de acţiuni.
 Foloţi fraze clare, simple la formularea regulilor într-o manieră pozitivă.
 Respectaţi sentimentele copilului şi ţineţi cont de ele, pe cât este posibil.
 Fiţi gata să acceptaţi consecinţele. Planificaţi paşii următori şi fiţi
consecvenţi în privinţa respectării regulilor impuse.
 Oferiţi posibilitatea preadolescentului de a alege, în limitele stabilite de Dvs.
în cadrul familiei.
 Încurajaţi preadolescentul să vă ajute la formularea regulilor.
Activitatea în grupuri mici:
Părinţii sunt rugaţi să formeze, grupuri mici (3-4 persoane). Pe rând, fiecare
părinte îşi expune şi împărtăşeşte opinia şi experienţa sa la o problemă legată de
preadolescentul său, utilizând lista de întrebări de mai jos:
 Care este problema?
  Cine este implicat?
 Când sa întâmplat?
 Cum credeţi, de ce se întâmplă acest lucru şi ce vă comunică
preadolescentul printr-un astfel de comportament. Ce simte şi gândeşte
copilul Dvs.?
 Cum vă simţiţi dumneavoastră în această situaţie?
 Cum reacţionaţi la un astfel de comportament? Ce efecte are reacţia Dvs
asupra preadolescentului?
 Ce metode şi strategii aţi încercat care s-au dovedit a fi eficiente în
formarea disciplinei conştiente la copii/preadolescenţi?
 Ce aţi învăţat din această activitate?
Se încheie această şedinţă, oferind participanţilor materialul suplimentar
„Strategii de cultivare a disciplinei conştiente. Disciplina şi autocontrolul”
Analizăm materialul împtrună cu părinţii, asigurându-ne că nu mai au întrebări.
Ideile utile sugerate de participanţi care nu se află în material sunt notate.
Activitatea pentru acasă
Oferim părinţilor sarcini pentru acasă:
 Notaţi câteva modalităţi noi de a influenţa comportamentul copilului.
 Cum să reacţionaţi la comportamentul preadolescentului?
 Prezentaţi metode şi strategii de stimulare a unui comportament social
moral.
 Elaboraţi o agendă de norme şi reguli familiale morale obligatorii pentru
părinţi şi preadolescenţi.
 Sistematic oferiţi preadolescenţilor înţelegere, afecţiune, iubire şi respect
[11, p. 37-39].