Creier si creativitate

Activitatea psihica este strâns legata de cea neurofiziologica. Una din teoriile explicative
ale creativitatii accentueaza întelegerea creativitatii ca aspect al "colaborarii" între cele
doua emisfere cerebrale (stânga si dreapta).
Cercetatorii au stabilit diferente interindividuale pornind de la descrierea a trei paliere ale
creierului:

 creierul reptilian (comanda agresivitatea, gesturile automatizate, limbajele

nonverbale);
 creierul limbic (relationat cu afectivitatea si functia mnezica, functioneaza prin
debit de imagini, asigura adaptarea la mediul social, este un filtru pentru
informatii dupa un criteriu emotional: interesanta/ monotona, armonioasa/
conflictuala, securizanta/ insecurizanta);
 cortexul (permite operarea cu simboluri si limbaje, proceseaza informatii,
organizator al gândirii dar si al unor functii senzoriale si motorii).

Emisferele cerebrale au "responsabilitati" diferite, dar creativitatea depinde de corelarea

acestora. Retineti functiile emisferelor cerebrale:

Emisfera stânga

 este responsabila de ceea ce spunem, de limbaj, de cuvânt, de aspectul lingvistic

al scrisului;
 traduce perceptiile în cuvinte, codând logic si analitic lumea reala;
 prefera detaliile pe care le abordeaza metodic, rational, cauzal;
 se caracterizeaza prin gust pentru cuvinte, dictionare (cuvintele denumesc,
numesc, descriu);
 amplifica frecventele joase ale mesajului verbal;
 cauta sensurile strâns înrudite ale cuvintelor;
 foloseste propozitii, sintaxe pentru a interpreta mesajele;
 are înalte performante în folosirea procedeelor gramaticale, regulilor sintactice.

Emisfera dreapta

 este sediul întelegerii nonverbale; conexiune minimala cu cuvinte;

 da tonul si intonatia vocii, da stilul de manifestare personala;
 ofera ritmul, muzicalitatea, analogiile, aspectul imagistic (exprima experienta în
imagini);
 abordeaza informatia intuitiv, contextual, relational;
 extrage informatia paralingvistica (permite identificarea vocii, melodicitatii,
intonatiei), apreciind mesajul acustic si mai putin functia lingvistica; cauta
sensurile îndepartate, multiple, ambigue, metaforice ale cuvintelor
 Creier si comunicare verbala si nonverbala
Emisferele, dupa date de cercetare recente, functioneaza unitar si complementar, integrat.
Comunicarea "integrata" permite:
- descoperirea sensurilor, dar si aluziilor nonverbale din mesaje;
- exprimarea elocventa, asocierea tonalitatilor adecvate si gesturilor suport pentru mesaj;
- compunerea si descompunerea mesajelor în mod creativ.

Comunicarea interpersonala se poate îmbunatati prin cunoasterea preferintelor celorlalti.

Iata sintetic descrierea celor patru sectoare de reactivitate cerebrala:

Observând stilul de comunicare în situatii naturale, putem determina preferinta personala.

Exemplu. În situatia de învatare:

Tipul cu predominanta CO S Predominanta CO D

- învata dupa manuale;
- apreciaza formularile,
discursurile;
- dornic de cât mai multe
cunostinte;
- analizeaza, stimuleaza logica,
cauta cauzalitatea;
- îsi propune performante si vrea sa
evalueze daca a avansat.
- dobândeste individual cunostinte,
descopera singur;
- cauta sa experimenteze teoria;
- este interdisciplinar;
- foloseste scheme, desene;
- îsi imagineaza, vizualizeaza informatia;
- individualizeaza, personalizeaza
informatia;
- cauta sa fie activ, explorativ.
 Predominanta LI S Predominanta LI D
- este ordonat, structurat; - e interesat de ambianta emotionala (lipsa
- vrea sa cunoasca teoriile pentru a conflictelor);
actiona; - îi plac contractele emotionale cu ceilalti
- prefera studiul de caz; în învatare;
- cauta "profesori" metodici, - împartaseste cu ceilalti ideile pentru
instruiti, organizati; stimularea relatiilor interpersonale;
- cauta sa aiba încredere în celalalt. - asculta, e sensibil, cauta jocul de rol.
Comunicarea interpersonala
5.1. Relatiile interpersonale. Status si rol.
Relatiile interpersonale sunt definite ca fiind "un tip de relatii sociale stabilite între
persoane (si nu grupuri, institutii sau colectivitati) si reglate într-o masura semnificativa
de necesitatile umane individuale". (Elena Zamfir)
Structurile de motivatie (trebuintele, motivele, interesele etc.) satisfacute prin relatiile
dintre persoane sunt variate: suport emotional, stima, securitate, reducere a incertitudinii
si anxietatii, statut, afiliere, dragoste, prestigiu etc.
Dezvoltarea psihosociala nu reprezinta o stare strict individuala, ci se realizeaza în
contextul relatiilor interpersonale. Rolul acestor relatii poate fi:
patogen - generatoare de inhibitii, dependenta, manipulare, închidere, neîncredere,
ostilitate, concurenta;
suportiv - generatoare de stima, acceptanta, sinceritate, toleranta reciproca.
Relatiile interpersonale sunt reglate de status si rol.
Status - pozitia relationala ocupata de o persoana, pozitie care îi confera un ansamblu de
obligatii si drepturi ce-i regleaza interactiunea cu alte persoane cu alt status (ex.: fiica,
sotie, functionar etc.)
Rol - modelul de conduite relative la o anumita pozitie, într-un ansamblu de interactiuni.
Comunicarea umana permite interactiunea pe baza rolurilor si statusurilor variate.
Raporturile interumane au fost analizate prin prisma diferitelor teorii.

Analiza tranzactionala
O teorie recenta este analiza tranzactionala (AT), elaborata de Eric Berne, conform careia
personalitatea este ghidata de trei aspecte ale Eului (stari ale Eului), prezentate mai jos:
Cele 3 stari ale Eului:
Starea de parinte al Eului
(contine si reproduce "înregistrari" de valori si de comportamente)

Parinte normativ Parinte binevoitor

dicteaza, conduce, impune, ajuta, încurajeaza, felicita,
emite principii, protejeaza, apreciaza, îsi asuma sarcinile
judeca, critica, devalorizeaza, altuia, superprotejeaza
agreseaza
  Starea de adult a Eului
(calculatorul)
compara, evalueaza,
analizeaza, gândeste,
înregistreaza si comunica
informatii, cere

Copil adaptat Copil liber

se adapteaza la trebuintele îsi exprima spontan trebuintele,
altora (suprapunere) sta emotiile, sentimentele
deoparte, se valorizeaza, contine: capacitate intuitiva,
sustine în mod sistematic sursa de creativitate
contrariul (rebel)

Starea de copil a Eului

(trebuinte, impulsuri, emotii sentimente)
Apud: Rene de Lassus. Analiza tranzactionala. Bucuresti: Teora, 2000, pg. 38.

Starile Eului se exprima diferit prin mesaje, fiecare persoana putând trece
succesiv prin fiecare tip de stare, în functie de situatie.
Exemple de manifestari verbale si nonverbale ale starilor de parinte, adult,
copil:
Manifestari pentru parinte/profesor:
Verbale:  
Parinte/profesor normativ: Parinte/profesor
binevoitor:
Asa sa faci! Nu se poate una ca asta! Te doare ceva? Te pot
Ce vor spune ceilalti (vecinii, ajuta cu ceva? Nu e grav,
prietenii)? Asa sunt toti, ca el/ ea. (în se întâmpla oricui. Bravo,
sens de prejudecata) Asta o stie toata ai gasit o solutie
lumea! Este permis sa faci. Asa ceva excelenta.
nu este permis sa faci. În locul tau as
proceda asa. Întotdeauna faci totul pe
dos! Fa asta si asta. (ordine, indicatii
si afirmatii autoritare)
 
Nonverbale:
Parinte/profesor normativ: Parinte/profesor
binevoitor:
Amenintare cu degetul aratator Atitudinea binevoitoare de
 îndreptat poruncitor; încrucisarea a povatui pe cineva;
mâinilor la piept; ridicarea Îmbratisarea plina de
sprâncenelor (în cazul unei critici); afectiune a unei persoane;
Miscari care atrag atentia (de Transmiterea celor din jur
avertizare); Încretirea nasului; a unui sentiment de
protectie si siguranta.
Manifestari pentru adult:
Verbale:
Ce este asta? Cum functioneaza chestia asta? La ce foloseste asa
ceva? Cât de târziu? Cât costa? Ne permite punga sa ne gândim
la asa ceva? Ce parere are specialistul X? Asta se potriveste aici.
Trebuie reduse doua grade. Rezultatele arata ca... Dupa ultimele
calcule, rezulta ca... Avocatul este de parere ca...
Nonverbale:
Gestica si mimica cu caracter meditativ, de cumpanire; degetul
sprijinit pe nas; împletirea degetelor; aratând insistent cu degetul
ca si când ar indica "aici este problema", etc.
Manifestari pentru copil:
Verbale:  
Copilul liber: Copilul adaptat:
Mi-e bine. / Nu mi-e bine. Îmi place asta. / Întotdeauna eu sunt
Nu îmi place asta. Vreau asta. Da-mi asta! de vina! Nu sunt în
Asta-i a mea! Lasa-ma! Ma doare! Ce stare de nimic. Sunt
frumos este! Ce culoare tipatoare! Nu mai imposibil.
vorbesc deloc cu tine! Eu pot mai bine!
Nonverbale:  
A salta, a dansa, a râde, a sari, a face mutre/ a se bosumfla; a
bâtâi piciorul; a-si tine respiratia; a rânji, a plânge; a cauta/
cerceta ceva cu interes.

Nici o stare a Eului nu este mai buna decât alta - toate trei sunt importante (inclusiv
subdiviziunile lor). Starile Eului pot fi identificate în tranzactiile comunicative.

A comunica eficient este echivalent cu a întelege tranzactiile interumane.

O "tranzactie" desemneaza cea mai mica unitate comunicationala interumana. O

tranzactie consta într-un stimul verbal sau nonverbal si o reactie (ex.: - Cum merge? -
Bine!). Rezulta ca o discutie este alcatuita din numeroase tranzactii succesive care,
întelese, constituie punctul cheie al dialogului.
În principiu, exista urmatoarele feluri de tranzactii:
paralela (sau complementara)
încrucisata (când nu se mai comunica pe "aceeasi lungime de unda")
complicata (denumita si camuflata, întrucât ascunde un motiv mascat care degenereaza
într-o "complicatie", întrucât participa concomitent doua stari ale eului vorbitorului)
tranzactia tangentiala.

Specificul comunicarii în organizatiile scolare

Conceptul de grup de munca
Grupul de munca se refera la un numar de persoane care împreuna realizeaza o
activitate sub conducerea unui manager. Grupul are obiective, elemente ce decurg din
obiectivele generale ale organizatiei.
Grupurile se pot forma:
prin raporturi de atractie si simpatie între membri, ce conduc la un grad înalt de
colaborare, întelegere;
prin dinamism, conflictele generate de unele dezacorduri conducând la progres.
Grupul de munca se caracterizeaza prin:
unul sau mai multe obiective comune;
norme de comportament sau conduita acceptata;
un anumit statut (îndatoriri, drepturi, obligatii);
un anumit rol (maniera în care sunt asumate functiile din statut);
comunicarea din grup pe baza unor relatii socio-afective care pot forma/ favoriza
realizarea obiectivelor.
Conducerea grupului presupune asumarea unor atributii specifice: planificare, decizie,
organizare, coordonare, comanda, control. În cadrul acestor atributii, functia leadership,
asociata, de regula, cu atributiile de comanda, consta în exercitarea influentei asupra
indivizilor din cadrul grupului. Din aceasta perspectiva, atingerea obiectivelor grupului
presupune în mod obligatoriu asumarea si exercitarea corecta a functiei leadership.

Pentru a raspunde criteriilor de eficienta, liderul trebuie sa dispuna de un evantai larg de

calitati de ordin personal: integritate prihica, adaptabilitate, creativitate, echilibru
emotional, autocontrol, independenta, capacitate de decizie, capacitate de a emite judecati
de valoare, sociabilitate, tact, diplomatie. Dispunând de cunostinte adecvate si de abilitati
de ordin social, liderul trebuie sa fie permanent deschis catre participare si cooperare,
câstigand popularitate si prestigiu în cadrul grupului (E. Ghiselli).
Din perspectiva succesului si a eficientei, calitatile personale reprezinta o conditie
necesara, dar nu suficienta în activitatea liderului. Aceste calitati trebuie actualizate si
puse în valoare printr-un stil de conducere adecvat grupului si prin modul concret de
raportare a liderului la fiecare situatie particulara.
Stilul de conducere - stilul de comportament pe care liderul îl adopta în cadrul activitatii
sale - se poate situa pe un continuum: permisiv-restrictiv sau democratic-autoritar.
6.2. Comunicarea în grupul de munca
În cadrul grupului, comunicarea poate fi: verbala, scrisa, nonverbala, formala sau
informala, directa sau indirecta etc. Calitatea comunicarii este data de:
mesaj (ce calitate are: de influentare, de investigare, de control etc.);
viteza si ritmul de comunicare;
sensul comunicarii (ascendenta/ descendenta);
modalitatea de comunicare (democratica, autoritara, permisiva).
Un tip specific de comunicare în grup este şedinta, vazuta ca o forma de dialog prin care:
se transmit informatii;
se aduna informatii;
se analizeaza, sintetizeaza informatii;
se decide.
Şedinta poate fi: decizionala, de informare, de cautare-explorare, de empatizare etc.
Eficienta functionarii grupului, calitatea procesului de comunicare la nivelul sau, succesul
întrunirilor de grup depind în mod direct de felul în care membrii grupului dat îsi asuma
în mod constient anumite roluri specifice:
a.) Roluri legate de formarea, dezvoltarea si mentinerea grupului ca entitate distincta:
încurajarea relatiilor pozitive, stimularea prieteniei, caldurii, încrederii, aprecierii
reciproce;
medierea conflictelor, mentinerea armoniei, asigurarea reconcilierii si a consensului;
moderarea discutiilor, stimularea initiativelor si a contributiilor individuale;
standardizarea regulilor, cristalizarea unui set de norme;
integrarea tuturor membrilor, implicarea elementelor pasive si/ sau marginalizate;
detensionarea atmosferei, pozitivarea climatului socio-afectiv.
b.) Roluri legate de stabilirea, îndeplinirea, optimizarea obiectivelor grupului:
invocarea continuturilor, initierea de perspective noi, generarea de idei novatoare;
oferta de informatii relevante, opinii concludente, judecati de valoare;
cererea de informatii relevante, opinii concludente, judecati de valoare;
clarificarea aspectelor confuze, reformularea elementelor neclare, extragerea
esentialului;
elaborarea cunostintelor teoretice, aprofundarea analizelor, conturarea sintezelor,
ilustrarea prin exemple concludente;
coordonarea "produselor grupului", realizarea conexiunilor;
testarea validitatii, verificarea ipotezelor, discutarea deciziilor;
sumarizarea discutiilor, accentuarea elementelor esentiale, enuntarea concluziilor.
 PROFESOR
ELENA DRAGOMIR