SA IUBIM SI SA OCROTIM PADUREA

A vorbi despre padure este ca si cum ai incerca sa te intorci in timp la originea lucrurilor.
Despre padure s-a scris si se va scrie in continuare foarte mult,si fiecare afirmatie se constituie
intr-o chintesenta a intelepciunii acestui popor care a crescut si s-a maturizat odata cu codrul. Imi
este greu sa rezum in cateva cuvinte ceea ce reprezinta padurea pentru mine; chiar si simpla
alegere a meseriei de silvicultor spune mult, dar cred ca parerea mea despre padure este
sintetizata cel mai bine de catre Plinius cel Batran care a spus ca :Padurea este darul cel mai
de pret cu care Dumnezeu l-a harazit pe om.
In prezentul articol voi scrie despre legaturile ancestrale dintre padure si om, si poate ca
nicaieri in alta parte acestea nu sunt atat de vizibile ca in comuna Cocorastii Mislii, asezare
binecuvantata de Dumnezeu, unde padurile inconjoara localitatea ca o fortareata, iar oamenii au
reusit sa mentina intacta apropierea de suflet dintre ei si codru, chiar si in aceste vremuri
tulburi.
Relatiile dintre padure si om s-au desfasurat sub semnul vremii si al vremurilor imbracand
diverse aspecte, osciland intre armonie si confruntare, uneori pline de dramatism, alteori
complexe, dar neindoielnic benefice pentru om.
Astfel, de-a lungul anilor omul a reusit sa realizeze cu ajutorul lemnului,importante inventii
ca : descoperirea focului,construirea adapostului,a plugului de lemn ,a
rotii,,carutei,corabiei,cultivarea pamantului etc.De aceea ,cu multa iscusinta si perseverenta
populatiile stravechi au dezvoltat treptat adevarate civilizatii ale lemnului,adaptate conditiilor
aspre ale mediului.
Destinul omului este legat inexorabil de lemn, de la nastere pana la moarte: primul gangurit al
copilului se aude din leaganul atarnat de grinda casei, primul ras zglobiu se aude din scranciobul
legat de marul din fata aceleiasi caseimbatranite acum , bradul si cetina de brad -martora tacuta a
juramintelor de dragoste din fata altarului si a colindelor cantate la fereastra in aroma de
cozonac cald si sfarsind cu ultimul popas inaintea vesniciei- sicriul, toate sunt confectionate
din acelasi material, lemnul oferit cu atata generozitate de padure.
La inceputuri cand omul era in faza de culegator sau vanator, influenta sa asupra padurii era
redusa,iar aceasta il rasplatea oferindu-i hrana si adapost; dar omul a evoluat si a uitat , iar odata
ajuns in faza de agricultor numeroase paduri au fost incendiate sau defrisate si transformate in
pasuni, terenuri agricole sau asezari omenesti . Extinderea defrisarilor a fost momentul in care
infernul s-a declansat: au inceput sa apara unele dezechilibre ,urmate de modificari climatice iar
seceta,inundatiile ,procesele de eroziune si alunecarile de ternuri,, din nefericire, sunt astazi
triste realitati. Imense suprafete au fost transformate ,de-a lungul timpului ,in stepe ,
deserturi,terenuri neproductive, formatiuni torentiale ,mlastini si balti, paduri mai mult sau mai
putin fragmentate, poieni, pasuni , terenuri agricole s.a
Astazi ouml incearca sa repare raul facut si pe masura modificarii raporturilor dintre populatia
umana si padure privind folosirea resurselor, si paralel cu dezvoltarea societatii, s-au diferentiat
unele etape dinstincte ca: etapa utilizarii nerestrictive a resurselor; etapa aplicarii de restrictii
legislative si etapa in care ne gasim acum a gestionarii durabila a padurilor..
In Romania intregul fond forestier este supus regimului silvic ce cuprinde un intreg sistem de
norme tehnice silvice ,economice si juridice privind amenajarea,cultur a exploatarea , paza si
protectia acestui fond.
Fondul forestier, proprietate publica conform Codului silvic, este administrat de catre Regia
Nationala a Padurilor care asigura reconsreuctia ecologica,regenerarea si ingrijirea
padurilor,asigura permanenta ,stabilitatea si biodiversitatea padurii.
Padurea ,simbol al bogatiei ,sanatatii si echilibrului,precum si purtatoare prin excelenta a
peisajului fermecator,trerbuie ocrotita si respectata ,fiind indiscutabil legata de istoria si fiinta
poporului roman si ca padurea sa ne ocroteasca va trebui ca ea sa fie ocrotita de noi toti.
25 09 2007

SEF DISTRICT SILVIC

Ing. Ioan Dragomir