Asteroizi, Comete, Meteori.

Formarea Sistemului
Solar

Marcel Popescu
popescu.marcel1983@gmail.com

27-01-2016
Traiectoria sondei spatiale New Horizons.
Sursa: http://pluto.jhuapl.edu/Mission/Where-is-New-Horizons/
Imagine de înaltă rezoluție a planetoidului Pluto, obținută cu ajutorul camerei MVIC. Imaginea
este compusă din trei imagini obținute în infraroșu, roșu și albastru. Sursa: NASA / JHUAPL /
SwRI (via http://www.planetary.org/blogs/emily-lakdawalla/)
Pluto și Charon. Imagine obținută cu ajutorul camerei MVIC de către sonda New Horizons.
Sursa: NASA / JHUAPL / SwRI.
 Planetologie (știința planetelor)

Știință fundamentală: înțelegerea

formarii și evoluției Sistemului Solar (a
sistemelor planetare);
Știința practică: explorarea sistemului
solar; protecția civilizației fata de
hazardul cosmic; Imagine artistică - Hayabusa la suprafața
asteroidului Itokawa. Credit: JAXA
 Orbite – legile lui Kepler

 1. Orbita unei planete este o elipsa

cu Soarele intr-unul dintre focare;
 2. Linia imaginara care unește
Soarele cu planeta “matura” arii
egale in intervale de timp egale
 3. Pătratul perioadei de revoluție a
planetei împărțit la cubul semiaxei
mari este constant pentru toate
planetele
1 ua (au) -> o unitate astronomică (~distanța Pământ - Soare) = 149 597 8707 00 metri
(~ 150 milioane kilometri)
Descoperirea asteroizilor - Ceres

Jupiter
Marte
Ceres

 1 ian 1801 – Giussepe Piazzi descoperă un obiect cu aspect stelar;

 pe baza observațiilor Gauss îi calculează traiectoria;
 31 dec 1801 – Wilhem Olbers îl regăsește: Ceres;
 semiaxa mare a orbitei lui Ceres este 2.77 → obiectul căutat?
 Descoperirea Asteroizilor
 28 mar 1802 – Wilhem Olbers îl descoperă pe
asteroidul (2) Pallas
 1 sept 1804 – Wilhem Olbers îl descoperă pe
asteroidul (3) Juno
 29 mar 1807 – Wilhem Olbers îl descoperă pe
asteroidul (4) Vesta
 8 dec 1845 – Karl Luwig Hencke îl descoperă pe (5)
Astraea
 1 iul 1847 – Karl Luwig Hencke îl descoperă pe (6)
Hebe
 la sfârșitul anului 1850 erau cunoscuți 13 asteroizi
 Descoperirea Asteroizilor

Orbitele asteroizilor descoperiți între 1800 și 1807 (primii 4 asteroizi).

Descoperirea asteroizilor –metoda fotografică

În 1891 Max Wolf introduce o nouă metodă de descoperire a asteroizilor – metoda
fotografică;
Această metoda constă în obținerea de imagini consecutive (la un anumit interval de timp)
și suprapunerea acestora conform poziției stelelor. Prin derularea acestora se pot observa
obiectele care își schimbă poziția în raport cu stelele care rămân fixe
Astronomii amatori pot contribui!

Astrometrica: permite măsurarea poziției unui asteroid în raport cu cataloagele de stele pe

baza imaginilor obținute. Vezi: http://www.astrometrica.at/
Data-mining pentru descoperirea
asteroizilor
 Imaginile obținute de telescoapele mari din întreaga
lume pot fi accesate;
 Pe aceste imagini se pot căuta asteroizi, se pot
descoperi noi asteroizi sau se poate îmbunătăți
precizia orbitelor asteroizilor existenți;
 Proiectul EURONEAR;

Calcul de orbită
Rata descoperirilor in ultimii 20 de
ani
 Vezi video:
https://www.youtube.com/watch?v=2k2vkLEE4ko
 Denumirea unui asteroid
 Denumire temporara: 2015 LT24; Pot avea mai multe desemnări provizorii
(Ex: 1931 PB,1937 RU,1942 PE,1948 RO1,1952 FE,1954 UE2,1954 WH,1956 AO,1970 SH1,1973 AE4,1973 EF,1976
UM3,1981 QB1 );

 Număr (Pentru ca un asteroid să primească un număr, este nevoie să fie

observat timp de trei opoziții): 1, 7986, 22281,444123 – (3 opoziții)

 Nume: Ceres, Sagan, Asimov, Binzel, Romania, Eminescu

2015 LT24
Anul Jumătatea de lună în
descoperirii care a fost descoperit Ordinea
descoperirii
Planete – asteroizi – comete - praf
 O planetă: a) se rotește în jurul Soarelui; b) are forma
rotundă; c) și-a eliberat vecinătatea de obiecte
similare;
 O planeta pitica: a) se rotește în jurul Soarelui; b) Are
forma rotundă;
 Corpuri mici din Sistemul Solar: asteroizi, comete
meteori;
Baza de date a corpurilor mici din Sistemul Solar
Minor Planet Center: http://www.minorplanetcenter.net/

Planetele mici se pot clasifica conform orbitei

acestora:
 Obiecte din apropierea orbitei Pământului
(NEO);
 Obiecte din centura prinicipala (MBO);
 Obiecte de tip Trojan 6279 obiecte, 1 pentru
Pământ, 4 pentru Marte, 6261 pentru Jupiter,
1 pentru Uranus și 12 pentru Neptun;
 Obiecte de tip Centaur și SDO (486);
 Obiecte din centura lui Kuiper (1454);
 Partea interioară a Sistemului Solar

Distribuția orbitelor asteroizilor în Sistemului Solar

(semiaxa mare <5ua)
Distribuția asteroizilor pe graficul semi-axa mare vs
înclinație (sus) și semi-axa mare vs
excentricitate. Rezonanțele cu Jupiter sunt
reprezentate.
Asteroizii din apropierea orbitei
Terestre -N(ear) E(arth) A(steroids)
 Asteroizi care prin diferite mecanisme ajung
pe orbite apropiate orbitei terestre; Se pot
clasifica în funcție de tipul orbitei după cel mai
reprezentativ obiect;

 Asteroizi de tip PHA (Potentially Hazardous

Asteroids) – asteroizi mai mari de 200 m care
pot devin potențiali periculoși

 Asteroizi de tip VI (Impactor virtual). Asteroizi

care au probabilitate nenula de a intersecta
Pământul
Lista apropierilor asteroizilor PHA
de Pământ 40 000 km

Sursa: Minor Planet Center

Familii de asteroizi în centura principală
- Grup de asteroizi cu
elemente orbitale
asemănătoare;
Majoritatea obiectelor
dintr-o familie de asteroizi
au origine comuna;
Pot fi identificate in
grafice de tipul semiaxa
mare vs excentricitate
sau semiaxa mare versus
înclinație (vezi grafic Sursa: AstDys - http://hamilton.dm.unipi.it/astdys/index.php?pc=4

alăturat);
Asteroidul Vesta.Craterul Rheasilvia
http://dawn.jpl.nasa.gov/multimedia/full_view_vesta.asp
Centaurus
- Obiecte care
orbitează intre orbita
lui Neptun și Jupiter,
pe orbite excentrice;
Obiecte Transneptuniene - cele mai
indepartate obiecte cunoscute
 O buna parte din
obiectele mici din
Sistemul Solar au
orbita dincolo de
orbita lui Neptun;
 Obiectele din centura
Kuiper se împart în
două categorii:
 KBO (obiecte din
centura Kuiper
 SDO (obiecte pe
orbite excentrice –
scatter disk
objects)

Cele mai mari obiecte trans-Neptuniene. Sursa:

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/91/EightTNOs.png
Sedna – cel mai îndepărtat obiect
 Proprietățile fizice ale corpurilor
mici din Sistemul Solar
 Forma, Dimensiunea
 Masa, Volumul, Densitatea
 Porozitatea
 Compoziția
 Vârsta
 Observații folosind telescoape

de la sol;
 Observații folosind telescoape

din spațiu;
 Misiuni spațiale
Forma, Dimensiunea
 H – magnitudine absoluta: se poate
determina cunoscand orbita
asteroidului si magnitudinea aparenta
 pv – albedo (fractiunea de lumina
reflectata din lumina primita): este
determinat de compozitia asteroidului

253 Mathilde, Albedo: 0.04 433 Eros, Albedo 0.25

Curbe de lumina
 Perioada de rotație
 Axa de rotație
 Forma obiectului

Sursa: Șonka, A; Popescu, M; Nedelcu, D.A.;

Minor Planet Buletin 01/2016
Ecoul - Radar

(8567) 1996 HW1

Imaginile radar prezentate în aceste

slide-uri au fost obținute de programul
NASA: http://echo.jpl.nasa.gov/
Ecoul - Radar

2015 HM10
2014 HQ124
2004 BL86
Compoziția → semnătura spectrala
Fiecare element care
intră în compoziția unui
asteroid are o semnătură
spectrală unică
Spectrul unui asteroid
este un spectru de refelxie
Determinarea compoziție
suprafeței unui asteroid se
poate face pe baza
spectrului acestui
 La suprafața unui
asteroid putem găsi: metal
(Fe, Ni), silicați (olivină,
pyroxen), incluziuni de
calciu, compozitie pe baza
de carbon.
Variația compoziției în Sistemul Solar

Sursa: F. DeMeo – Teză doctorat

 Misiuni spatiale catre asteroizi

http://www.planetary.org/multimedia/space-images/small-bodies/asteroids-and-comets-
color-2014.html
(951) Gaspra, asteroid de tip S vizitat de
sonda Galileo
18.2x10.5x8.9 km
243 Ida și Dactil, vizitat de sonda Galileo
53.6 x 24.0 x 15.2 km și 1.6 x 1.4 km
433 Eros, 2000
34,4×11,2×11,2 km
433 Eros, 2000
34,4×11,2×11,2 km
25143 Itokawa, 2005
535 x 294 x 209 m
25143 Itokawa,
2005
535 × 294 × 209 m
21 Lutetia, 2010
121 x 101 x 75
km
4179 Toutais, flyby Chang'e 2
4,5 x 2,4 x 1,9 km
 Notă: Imaginile prezentate în paginile din capitolul
Misiuni Spațiale aparțin:
http://neo.jpl.nasa.gov/images/
Cometele

Cometa Hyakutake, 28 Martie 1996

Credit: http://www.capella-observatory.com/
Cometa Hale-Bopp: 29 Martie 1997. Credit:
http://salzgeber.at/astro/pics/9703293.html
Cometa din
1066

Sursa: Internet
Cometa din
1577

Sursa: Internet
Structura cometelor
 Corpuri mici din
Sistemul Solar
aflate pe orbite
extrem de
exentrice
 Sunt formate
dintr-un nucleu, o Sursa: Theo Koupelis – The Univers
coama și cozi;
 Coada formată din particule încărcate electric
 Coada formată din praf și gaz
 Coada cometei formată din
ioni este pe direcția opusă
soarelui
 Coada formată din praf este
curbată de presiunea slabă a
radiație solare
 Cozile cometelor pot avea
lungimi de până la 1 u.a.
 Deoarece cometele pierd
material (ex: cometa Halley
pierde în fiecare secundă
petrecută aproape de
periheliu 25-30 tone de
material ) acestea au viață
limitată

Sursa: Theo Koupelis – The Univers

 Originea cometelor – norul lui Oort
 Teoriile actuale ale formarii
norului lui Oort implica ,
planetezimale formate in
3-30UA si ejectate prin
perturbatie gravitationala
de planetele gigantice;
 Ejectarea corpurilor mici
exterioare orbitei lu Jupiter
Norul lui Oort. Sursa:
=> migrarea lui Jupiter
http://spaceguard.rm.iasf.cnr.it/
spre interior, migrarea
celorlalte planete gigantice
spre exterior;
 Comete cu perioada lunga
 Comete de tip Halley
 Comete din familia Jupiter
Comete în centura principală

Sursa: http://www.ifa.hawaii.edu/users/hsieh/mbcs.shtml
 Meteori – stele căzătoare

Perseide 2012. Credit: David Kingman Explicația meteorilor

Sursa: Theo Koupelis – The Univers
Curenți meteorici
 http://imo.net/files/data/calendar/cal2016.pdf
 Observații vizuale
 Observații fotografice
 Observații radio
Meteoriți

Sursa: Internet
Formarea Sistemului Solar
 Piesele puzzle-ului

 Toate planetele se rotesc în jurul

Soarelui în același sens (sensul de
rotație al Soarelui), pe orbite aproape
circulare, în aproape același plan de
revoluție;

 Planetele se rotesc în jurul axei proprii

în același sens cu sensul de revoluție
(excepție Venus si Uranus);

 Majoritatea sateliților se rotesc in jurul

planetelor în aceeași direcție cu sensul
de rotație al planetei de care aparțin, în
planul ecuatorial al acesteia

 Distanța dintre planete respecta un

șablon, legea Titius-Bode;
 Piesele puzzle-ului
 Densitatea și compoziția planetelor: planetele
joviene au densități scăzute, conținând un
procent ridicat de elemente volatile, planetele
terestre conțin elemente grele;

 Toate planetele cu suprafața solida, prezintă

cratere;

 Toate planetele joviene au un sistem de inele;

 Asteroizii, cometele și meteoriți populează

Sistemul Solar;

 Planetele au un moment cinetic total mult mai

mare decât Soarele, cu toate ca masa
sistemului solar este concentrata in Soare;

 Sisteme planetare au fost observate

 și in jurul altor stele.

Cele patru exoplanete ale stelei HR 8799. Imagine: ESO.

 t = ”-1”

Norul de gaz si praf

 În galaxie există un număr mare de nori moleculari
de gaz și praf cu mase variind între ~1MS si ~1000000
MS
 (MS : masa Soarelui~ masa Sistemului Solar)
 T = 10-30 K, densitate: ~5000 de molecule / cm3 ;
 Compoziție: (majoritar) H2 , He , azot, apa, dioxid și
monoxid de carbon, metan. Cantități mici de
silicați, sulfuri, amoniac și alte combinații de H, C,
N, O.
 Norul de gaz și praf este stabil: presiunea gazului,
mișcări locale turbionare, câmpuri magnetice
contrabalansează gravitația.
 Cepheus B, imagine compozita (obtinuta cu imagini de la
telescoapele Chandra X-Ray si Spitzer). Sursa:
http://www.nasa.gov/
 t=0

Colapsul norului molecular

 Evenimente care pot declanșa colapsul
gravitațional:
 Trecerea printr-un braț spiral al galaxiei (dacă
norul molecular este la limita stabilității);
 Vânturi stelare puternice (stele din apropiere);
 Explozia unei supernove.
 Studii recente (bazate pe compoziția chimica a meteoriților) aduc argumente pentru formarea sistemului solar intr-o
zona de tipul nebuloasei Eagle, cu multe stele masive care devin supernove, injectând material nou în norul de praf
și gaz.
 t=0

 Început, colapsul gravitațional accelerează

pe măsura creșterii densității – având loc o
prăbușire din interior spre exterior;

 Rotația capătă un efect dominant în

momentul în care reușește să balanseze
forța gravitaționala. Dacă, discul se rotește
prea rapid, se poate rupe, formându-se un
sistem de stele binar;

 Teoretic toate stelele singulare, sunt

înconjurate în momentul formarii de un
disc plat de materie;

 Pe măsura ce centrul colapsează

temperatura acestuia crește ;
 t = ~1 milion ani

Formarea planetezimalelor

 Formarea planetezimalelor, schematic. Sursa: Scientific American, May 2008 : The Genesis of planets
 t = ~1 milion ani

 Pe măsura ce gazul din disc se răcește, are loc condensul

elementelor;
 Elementele non-volatile (fierul, siliciul) condensează
primele, formând particule de praf;
 Linia înghețului = distanța față de Soarele nou format la
care apa poate exista sub forma de gheața;
 Regiunea interioara liniei înghețului conține elemente non-
volatile;
 Orbitele particulelor condensate sunt eliptice, având loc ciocniri
între acestea prin care își măresc dimensiunea și tind să capete
orbite mai puțin excentrice;
 Procesele mecanice și chimice care duc la aglomerarea particulelor
sunt destul de puțin înțelese (viteza de condensare diferă față de
modele actuale);
 t = ~1 milion ani

 Chondrulele: - primele
picături de materie
condensată în nebuloasa
primitiva, au dimensiuni
de ordinul micrometrilor
pana la un milimetru.

Temperatura de condensare pentru diferite materiale.

Sursa:
http://www2.astro.psu.edu/users/niel/astro1/slides
hows/class43/slides-43.html
Chondrule în structura unui meteorit. Sursa:
http://en.wikipedia.org/
 t = ~1 milion ani
 Modelele curente sugerează că aglomerările de materie au căpătat
dimensiuni macroscopice de la dimensiuni micrometrice în ~10000
ani

 Planetezimale = acumulările macroscopice de materie;

 O parte din planetezimale se aseamănă cu un sistem solar in

miniatura, având particule și gaz care orbitează în jurul acestora.

Formarea particulelor de dimensiuni macroscopice. Sursa: Scientific American, May 2008 : The Genesis of planets
 t = 1 –> 10 milioane de ani

”Răsăritul oligarhilor”: formarea embrionilor de dimensiunea

planetelor telurice
 Când planetizmalele au atins dimensiuni de ordinul km,
perturbațiile gravitaționale între acestea devin semnificative;
 Balanța între coagulare și fragmentare în urma ciocnirilor
(funcție de energia de impact) a condus la planetezimale cu
diferite mase și dimesiuni;
 Cu cat sunt mai masive, cu atât forța de gravitație exercitată
este mai mare, în consecința creșterea este mai rapida;
 Formarea unei populații de câțiva embrioni planetari cu
mase similare care concurează, pentru planetizmalele
rămase.
 t = 1 –> 10 milioane de ani
 Fiecare embrion are o
bandă de acumulare
centrata în jurul orbitei
sale;
 Creșterea embrionilor
planetari stagnează
când materialul din
zona este în majoritate
acumulat;
 La 1 UA, masa
embrionului este ~ 0.1
MP;
 La 5 UA – masa
embrionului est ~
10MP; Formarea embrionilor planetari. Sursa: Scientific
American, May 2008 : The Genesis of planets
 t~10 milioane ani

Primul gigant
 În timpul formarii sistemului solar trebuie să fi
existat o etapă în care gazul să fi fost curățat,
deoarece nu există gaz.
 Pierderea gazului – etapa crucială în formarea
planetelor gazoase.
 Toate planetele joviene au aproximativ aceeași
masa de rocă, dar abundanța H și He diferă
semnificativ.
 Modele actuale și observațiile stelelor de tip T
Tauri, sugerează ca Soarele abia format avea o
luminozitate de 20~30 de ori mai mare decât
luminozitatea actuala.
 t~10 milioane ani

Formarea celorlalți giganți

 Apariția primei planete gigantice facilitează
apariția de noi planete gigantice:
 Cu cat distantele sunt mai îndepărtate, cu atât
acumularea de masa este mai lentă astfel că fără
existenta lui Jupiter celelalte planete exterioare nu
s-ar fi putut forma, discul disipându-se înainte.
 Ejecția către exterior a planetezimalelor formate
 Formarea planetei Saturn;
 Formarea planetelor Uranus și Neptun din
planetezimalele ramase: embrioni planetari
masivi: 10-20 mase terestre
 t~10 milioane ani

 Uranus si Neptun – giganți de gheata care încorporează ~2

mase terestre de gaz;

 Locul formarii planetelor Uranus si Neptun ar trebui să fie

mult mai aproape de Jupiter și Saturn, fiind împrăștiate apoi
spre exterior de influența gravitațională;

 Distanța la care planetele Uranus și Neptun s-au format este

data de echilibrul între viteza de creștere a acestora și
împrăștierea lor pe orbite excentrice;

 Orbite circulare – orbite eliptice: în sistemele planetare

observate pana în prezent, orbitele eliptice sunt majoritare.
 t~10 milioane ani

Migrarea planetelor
 Orbitele planetelor pot migra spre interior sau spre exterior,
ca o consecință a schimbului de moment cinetic între discul
protoplanetar și planetă;
 Migrarea planetei în interiorul discului planetar (Tip
I) către stea – ~105 x (masa planetei/masa Pământului);
 Migrarea planetei după ce și-a curățat orbita de gaz
(Tip II);
 ”mortalitate infantila” a planetelor gigant;

Migrarea planetelor. Sursa:

http://jila.colorado.edu/~pja/planet_migration.ht
ml

Migrare Tip 1 Migrare Tip II

 t = 10 –> 200 milioane de ani

Formarea planetelor telurice

 În interiorul graniței înghețului compoziția embrionilor
planetari este formata din material cu punct de fierbere
ridicat: silicați, fier, roci, etc.
 Masa embrionilor planetari interiori liniei înghețului ~0.1MP;
 Perturbații gravitaționale mutuale, viteze mari, perturbații
ale planetelor gigantice conduc la orbite excentrice ale
embrionilor planetari;
 Evoluția embrionilor planetari: apropieri și ciocniri inelastice
între embrioni
 t = 10 –> 200 milioane de ani

 Simularea formarii planetelor telurice. Sursa: http://astrobiology.nasa.gov/

 t = 10 –> 200 milioane de ani

 Rezultatele simularilor: 2-5 planete telurice formate intr-o

perioada de ordinul a 100 milioane de ani;

 Orbite excentrice;
 Interactiunea cu praful si fragmentarile neluate in
calcul;
 Mixarea elementelor;

 Coleziuni frecvente intre embrionii planetari – o astfel de

coleziune indepartat o parte din mantaua de silicati a lui
Mercur;

 In etapele finale ale simularilor, o planeta de tipul

Pamantului se ciocneste cu obiecte de dimensiunea Lunii;

 Oblicitatea axelor de rotatie a planetelor telurice poate fi

explicata in acest fel;
 t = 10 –> 200 milioane de ani

 Etapele formarii planetelor telurice.

 Sursa: Scientific American, May 2008 : The Genesis of planets

 Orientarea axei de rotatie a planetelor.

 Sursa: Internet
Diferențierea corpurilor masive
 Impactul planetezimalelor duce la creșterea masei
și temperaturii planetei;
 Încălzirea planetei, duce la topirea materialelor și
separarea lor, materialele mai dense scufundându-
se;
 Temperatura suprafeței este data de balanța între
energia generata de acreție și pierderile prin
radiație în spațiu;
 Energia termica rezultată din acreție duce la
diferențierea corpurilor masive
 t = ~0.7 miliarde ani

Bombardamentul tarziu
 A avut loc ~3.9 miliarde
de ani, ca o consecința
a migrării planetelor
joviene;
 O alta ipoteza –
sfârșitul monoton al
fluxului de impacturi
(4.0-4.5 miliarde de
ani);
Luna. Sursa: http://www.psrd.hawaii.edu/Aug06/cataclysmDynamics.html
Originea sateliților planetari
 Sateliții și inelele planetelor gigantice sunt
analoage unui sistem solar în miniatura;
 Sateliți:
 Regulari – s-au format într-un disc ce orbita
planeta în planul ecuatorial prin acreție;
 Iregulari – capturați de pe orbite heliocentrice;
 Luminozitatea nou formatului Jupiter explica
gradientul de compoziție al sateliților jovieni;
 Majoritatea sistemelor de inele nu sunt
primordiale;
Originea Lunii
 Compoziția Lunii – similară compoziției mantalei
Pământului;
 Coacreerea, capturarea, fiziunea nu sunt
satisfăcătoare din p.d.v al proprietăților dinamice
și compoziției;
 Ipoteza coleziunii între Pământ și un corp masiv
(de dimensiunea planetei Marte):
 Similarități în compoziție;
 Lipsa materialelor volatile;
 Se pot defini parametrii de impact care pot
desprinde o cantitate de material necesară
formarii Lunii