Universitatea “Alexandru Ioan Cuza’’

Facultatea de Educație Fizicã și Sport

Metode kinetice utilizate în recuperarea scoliozei

Student: Sabau Petrica

Anul: III
Specializare: K.M.S.

GENERALITĂŢI

Coloana vertebrală este elementul esenţial de menţinere.Ea dispune de un mare grad de

mobilitate de interesează articulaţiile intervertebrale,având amplitudine variabilă de la regiune la
regiune.

Curburile coloanei vertebrale au apărut ca o adaptare la ortostatism.Curbura toracală o găsim

la nou-născut, curbura cervical apare când copilul ia poziţia şezând , iar cea lombară odată cu
mersul.Acum apar solicitările muşchilor flexori si extensori ai rahisului pentru susţinerea
rahisului.

Atitudinea corectă a corpului este semn de echilibru fizic si psihic, rezultantă a dezvoltării
normale şi armonioase a corpului. [http://www.scribd.com/doc/16517187/scolioza]
 DEFINIŢIA KINETOLOGIEI
Kinetologia este știința biologicã interdisciplinarã care se ocupã cu studiul mișcãrilor
corpului omenesc , a elementelor funcționale ce contribuie la realizarea acestora și a
modalitãților de compensare a perturbãrilor reversibile și ireversibile.Aceasta știința are la bazã
douã componente:

1. KINETOTERAPIA

2. KINETOPROFILAXIA

1. Kinetoterapia se definește ca terapie prin mișcare efectuatã prin programe de recuperare

medicalã care urmãresc refacerea unor funcții diminuate sau creșterea nivelului funcțional în
diverse suferințe. Kinetoterapia este o formã terapeuticã individualizatã care, plecȃnd de la
programe de exerciții fizice statice si dinamice, se poate folosi în programele terapeutice
profilactice (de prevenire), curative si de recuperare. Aceastã terapie face parte din medicina
fizicã ,specialitate terapeuticã care utilizeazã ca metode de vindecare mișcarea, cãldura ,curentul
electric,climatul, masajul și apa.

2. Kinetoprofilaxia ajuta la prevenirea afecțiunilor, indiferent de natura lor sau chiar la

prevenirea recidivelor și complicațiilor unor afecțiuni ce s-au instalat anterior și se referã la
aplicarea exercițiilor aerobice pe principiul științei antrenamentului medical.[dupã curs 1
,Kinetoprofilaxie.prof. Enoiu Roxana]

Mijloace specifice ale kinetologiei

-exercițiul fizic

-posturarea

-ergoterapia

-masajul
Mijloace nespecifice ale kinetologiei

-agenți fizici naturali

-agenți fizici artificiali

-mijloace psihice

-imobilizarea

-dieta

Mijloace complexe ale kinetologiei

-hidrokinetoterapia

[dupã curs 1,Kinetoterapia deficiențelor fizice,prof. Cioroiu Silviu]

 DEFINIŢIA SCOLIOZEI

Scolioza in “C” dreapta sau stânga, in funcţie de partea în care este convexitatea, este o
deficienta a coloanei vertebrale sub formă de deviaţie în plan frontal, care dă corpului o înclinare
de partea concavităţii, in raportul cu gradul curburii. (fig. 1 şi fig. 2)

Fig. 1 Fig. 2

Compensarea deviatiei initiale de o deviatie de partea opusa determina aparitia scoliozei in

«S». (fig. 3 şi fig.4)
 Fig.3 Fig. 4

Corectarea acestor deficienţe se face prin poziţionarea corpului de aşa manieră încât
să obţinem relaxarea musculaturii contractate şi contractarea musculaturii relaxate, prin aplicarea
exerciţiilor ce urmăresc tonificarea în regim de scurtare a grupelor musculare ale spatelui de
partea convexităţii, tonifierea în condiţii de lungire a musculaturii de partea concavităţii, precum
şi prin formarea reflexului de atitudine corectă a corpului, atât pe parcursul exerciţiilor de
gimnastică, cât si in timpul activitătilor zilnice.

Exercitiile se vor executa din pozitia şezând, stand cu sprijin asimetric, pe genunchi, pe
genunchi cu sprijin pe palme si constau din aplecari laterale de partea convexitatii curburii
coloanei vertebrale, mentinerea trunchiului in pozitie corectiva si exercitii de respiratie.
 DIAGNOSTICARE CLINICĂ
Pentru examinarea scoliozei in « C », vom avea nevoie de:

 un fir de plumb, sau o panglica metrica;

 un creion dermatograf;
 un taburet.

În cadrul examenului clinic se vor stabili “reperele anatomice “ incepand de la:

 zona cervicala cea mai apropiata de C7;

 spinele iliace posterioare si superioare;
 spina si varful omoplatului;
 linia spinoaselor.

Firul cu plumb intins de la protumberanta occipitala externa, va trece prin santul interfesier,
incrucisand linia spinoaselor in anumite puncte si se indeparteaza in altele, nivel la care sunt
masurate sagetile curburii scoliotice in „C” dreapta sau stanga.
Se vor urmari si observa de asemenea:

 tulburarile statice ale: piciorului, genunchiului;

 eventualele inegalitati de lungire a membrelor inferioare (masurarea se va face de la spina
iliaca antero-superioara, pana la varful maleolei interne;
 numarul curburilor scoliozei;
 directia incurbarii scoliozei,care este definita prin directia convexitatii;
 nivelul incurbarii care poate fi simplu, in doua incurbari si in 3 incurbari;

Gimnastica kinetica combate dezechilibrele musculo-ligamentare si dezvolta grupele

musculare necesare mentinerii corectiei obtinute prin gimnastica posturala. Exercitiile se fac cu
coloana in extensie (cat mai dreapta, chiar fortarea spre spate), intrucat in flexie sunt favorizate
deviatiile laterale. Segmentele care nu participa la miscare trebuie blocate pentru a evita
miscarile compensatorii. Miscarile active corective isi exercita actiunea asupra curburii scoliotice
principale fie indirect – prin intermediul centurilor si prin travaliul miscarilor paravertebrale:

exercitii corective cu „scurtare” aplicate la nivelul convexitatii (unde muschii sunt permanent
contractati, surmenati si alungiti pentru a mentine echilibrul rahidian), masajul, razele
ultrascurte, ultrasunetele favorizeaza efectuarea exercitiilor;

exercitii corective cu „alungire” aplicate la nivelul concavitatii curburii scoliotice (unde s-au
produs retractii musculo-aponevrotice si unde apar mai intai procesele artrozice) ajutate prin
tractiuni vertebrale, precedate de termoterapie si urmate de masaj, suspendari asimetrice la
spalier cu bratul de partea concavitatii mai sus.

Gimnastica respiratorie in scolioze este de fapt inseparabila de exercitiile specifice

corective. Fiecare exercitiu este insotit de miscari respiratorii si expiratorii ritmice, la care se
asociaza instruirea bolnavului pentru respiratia unilaterala. Se pot asocia si exercitii separate de
respiratie sau precedand exercitiile kinetice, dar acestea nu trebuie prea mult folosite, caci produc
oboseala si perturbatii prin hiperoxigenare, atata vreme cat nevoia de oxigen nu este creata de o
activitate musculara echivalenta.
 Cauze

În cazul pacientilor cu scolioza in „C” sau „S”, au acuzat tulburari statice de mers, iar ceea
ce a determinat aceasta decompresare a coloanei vertebrale, au fost factori din mediul profesional
(posturari incorecte si vicioase la birou si eforturi fizice din timpul adolescentei).
 Obiective

 Corectarea posturilor vicioase prin: posturari corective (coordonare si autocoordonare) si

posturari hipercorective cu caracter antalgic.
 Combaterea dezechilibrelor musculo – ligamentare.
 Dezvoltarea grupelor musculare necesare mentinerii corectiei obtinute prin exercitiile
specifice de recuperare si a gimnasticii medicale.
 Constientizarea pozitiilor corecte a coloanei vertebrale, a umerilor si a bazinului, prin
adoptarea unor posturi corective (corecte).
 Mentinerea si corectarea posturilor si aliniamentului corpului pe tot parcursul
recuperarii.
 Cresterea si refacerea mobilitatii articulare si musculare, treptat.
 Tonifierea musculaturii afectate in regim de scurtare si de alungire, acolo unde este
suferind (nivel c.v).
 Corectarea si mentinerea tonusului muscular, prin exercitii si gimnastica medicala.
 Cresterea fortei si rezistentei la nivel lombosacrat.
 Educarea si reeducarea constientizata prin perceptie a pacientului, a senzatiilor de
echilibru, a orientarii miscarilor in spatiu, a senzatiei de verticalizare si de inclinare a
corpului; senzatia de miscare rectilinie; senzatia de rotatie; senzatia de vizualizare;
senzatia de lateralitate.
 Reantrenarea pacientului la efort prin cresterea treptata a fortei si rezistentei la nivelul
grupelor musculare, se vor introduce o serie de aparate ajutatoare in recuperare si
reantrenare, cum ar fi:
 bicicleta ergometrica;
 stepperul;
 placa de echilibru si spalierul;
 aparatul multifunctional helcometru;
 covorul rulant;
 gim-ball.
 Tratam
entul prin kinetoterapie

Mijloace si metode kinetice folosite pentru recuperarea scoliozei în “c”

Complexul de exercitii se adreseaza scoliozei in „C” stanga, iar pentru scolioza in „C”
dreapta se vor executa aceleasi exercitii, cu segmentele de partea cealalta.

1. Mers cu bratul drept sus, stangul pe sold se executa arcuirea bratului drept spre stanga
in ritmul pasilor;
2. Mers cu bratul drept pe crestet, stangul pe sold, din 3 in 3 pasi se executa arcuirea
trunchiului spre stanga;
3. Mers cu piciorul stang pe banca de gimnastica si cel drept pe sol; mana dreapta pe
crestet, stanga pe sold (pozitionare corectiva);
4. Mers cu un baston asezat diagonal la spate, apucat cu mana dreapta de sus si cu
stanga de jos;
5. Din pozitia stand executa indoirea trunchiului spre stanga, cu arcuire, iar mana
dreapta sus, stanga pe sold (de 10 ori); fig. 1
 Fig1

6. Din pozitia stand piciorul stang sprijinit lateral pe un suport, piciorul drept pe sol,
mana dreapta sus, stanga pe sold; executa indoirea trunchiului spre stanga, cu expiratie,
revenire cu inspiratie (de 10 ori); fig. 2

fig2
7. Din pozitia stand asezat cu un baston asezat diagonal la spate, apucat cu mana dreapta
de sus si cu stanga de jos, executa intinderea bratelor inapoi cu extensia trunchiului –
inspiratie, revenire cu expiratie (de 10 ori); fig. 3

fig3

8. Din pozitia stand cu bastonul apucat de ambele capete, executa ducerea bastonului
lateral stanga (bratul drept sus, stangul lateral), concomitent cu rasucirea trunchiului si
usoara aplecare spre stanga (de 10 ori); fig. 4

Fig.4
9. Din pozitia pe genunchi, cu mana dreapta pe crestet si stanga pe sold, va executa
indoirea trunchiului spre stanga, cu inspiratie, revenire, cu expiratie (de 10 ori); fig. 5

Fig.5

10. Din pozitia pe genunchi, cu mana stanga pe crestet si dreapta pe sold si sprijin pe
genunchiul stang, cu dreptul intins lateral, indoirea trunchiului spre dreapta, cu inspiratie,
revenire, cu expiratie (de 10 ori); fig.6

Fig.6
11. Din pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme, executa ducerea piciorului drept intins
inapoi, inspiratie, revenire cu expiratie (de 10 ori); fig.7

Fig.7

12. Din pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme, executa ducerea bratului drept oblic sus, cu
inspiratie, revenire cu expiratie (de 10 ori); fig. 8

Fig.8

13. Din pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme, executa deplasare mainilor spre stanga, cu
revenire in pozitia initiala (de 10 ori);
 14. Din pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme, executa simultan ridicarea brtului drept
intins sus si piciorul stang intins inapoi (de 10 ori); fig. 9

Fig.9

Pentru corectarea scoliozei in „S” se recomanda exercitii de tonifiere in regim de scurtare a

grupelor musculare din partea concavitatii si de relaxare si alungire a grupelor musculare din
partea concavitatilor. Se lucreaza pe rand fiecare curbura, dupa ce s-a fixat in pozitie corecta sau
hipercorecta una din ele, lasand posibilitatea de mobilizare celeilate.

În opinia mea se poate lucra zilnic acelaşi complex de exerciţii dar cu o creştere a dozării de la
zi la zi.

Ca si scolioza in „C” exercitiile au structura asimentrica si se pot executa din mers, din pozitie
stand, pe genunchi, culcat si sezand. [ http://www.elipetromed.ro/2009/06/exercitii-pentru-
scolioza.html]
 Testatrea aparatului mioneuroartrokinetic (MNAK)

Sistemul Hettinger
A.Testarea mobilităţii articulare şi a echilibrului

Exerciţiul 1 -- Din poziţie ortostatică , cu genunchii în extensie şi picioarele apropiate, se

flecteaza trunchiul , subiectul încercând să atingă podeaua cu mâinile .

Punctaj:

-atingerea podelei cu palmele 10 puncte

-atingerea podelei cu degetele 9 puncte
-atingerea podelei cu vârful degetelor 6 puncte
-sub 2 cm distanţă între degete şi podea 5 puncte
-la 3-5 cm distanţa între degete şi podea 4 puncte
-la 6-10 cm distanţă între degete şi podea 3 puncte
-la 11-15 cm distanţă între degete şi podea 2 puncte
-la peste 15 cm distanţă între degete şi podea 1 punct

Exerciţiul 2 – Şezând pe podea : se caută ca halucele să fie adus la nas (se apleacă capul, se trage
piciorul cu mâna) .

Punctaj

-dacă se atinge nasul 5 puncte

-sub 5 m distanţă 4 puncte
-5-10 cm distanţă 3 puncte
-10-20 cm distanţă 2 punte
-peste 30 cm distanţă 1 punct

Se punctează la fel când se execută cu celălalt picior.

Exerciţiul 3 - În ortostatism : mâna dreaptă , cu faţa dorsaă în contact cu spatele , caută să

atingă cu degetele (orientate în sus) degetele de la mâna stângă , care este orientată de sus în jos
la spate, cu palma atingând spatele;antebraţul stâng este ranversat peste umăr în spate;

Punctaj

-dacă vârfurile degetelor se depăşesc 5 puncte

-dacă vărfurile degetelor se ating 4 puncte
-pentru o distanţa de 5 cm între vârfuri 3 puncte
-5-10 cm între vârfuri 2 punte
-peste 10 cm între vârfuri 1 punct

Se inversează mâinile şi se face o nouă testare , cu punctajul respective.

Exerciţiul 4 -- Se aşează transversal pe palma deschisă (cotul la 90⁰) o riglă de 40-50 cm şi se

balansează numărând 21 22 23…etc (fiecare cifră reprezintă 1s) până cade rigla ;se fac cu fiecare
mână 3 încercări punctându-se încercare cea mai bună

-peste 12 s (peste cifra 32) 5 puncte

-10-12 secunde 4 puncte
-7-9 s 3 puncte
-4-6 s 2 puncte
-sub 3 s 1 punct

Aceeaşi punctare pentru cealaltă mână

Exerciţiul 5 – Se aşează un prosop pe podea : stand într-un picior , subiectul încearcă să prindă
cu degetele celuilalt picior prosopul şi să ridice coapsa în unghi drept ;se fac 5 încercări cu
fiecare picior , acordându-se 1 punct pt fiecare încercare reuşită

B. Testarea forţei musculare :

Exerciţiul 6 – Pacientul în decubit dorsal : ridica concomitant trunchiul şi membrele inferioare

întinse , rămânând pe sol doar şiretul;membrele superioare se aşează pe coapse şi gambe; se
cronometrează (numărul de la 21…..în sus) cât timp poate menţine această poziţie ;

-peste 45 s 10 puncte
-41-45 s 9 puncte
-36-40 s 8 puncte
.
.
.
-6-10 s 2 puncte
-sub 5 s 1 punct

Exerciţiul 7-subiectul în decubit ventral ,cu palmele pe fese :ridică trunchiul şi membrele
inferioare (extensie);punctajul ca şi la exerciţiul 6 ,în funcţie de durata menţineri acestei poziţii.
Exerciţiul 8 –Poziţia pentru flotări (ritmul este dat de numărătoare 21-22,23-24 etc. , adică o
secundă flectare , o secundă întinderea braţelor) ; înm flectare, abdomenul trebuie să atingă uşor
podeaua ; punctajul este diferit la bărbaţi faţa de femei

Bărbaţi Femei

-peste 21 flotări -peste 14 flotări 10 puncte

21 14 9 puncte
18 12 8 puncte
15 10 7 puncte
12 8 6 puncte
9 6 5 puncte
6 4 4 puncte
4 3 3 puncte
3 2 2 puncte
2 1 1 punct

Exerciţiul 9 – Din decubit ventral , se trece în poziţia pentru flotări de la exerciţiul 8 (sprijin pe
palme cu coatele întinse şi sprijin pe vârful picioarelor); în ritm de 21-22 , 23-24 etc. , se face
“săritura iepurelui” adică se aduc picioarele în ghemuit (1 s) şi se întind apoi în poziţia iniţială
(1s) ; punctajul este diferenţiat pe sexe:

Bărbaţi Femei

-peste 24 sărituri -peste 16 sărituri 10 puncte

24 16 9 puncte
21 14 8 puncte
18 12 7 puncte
15 10 6 puncte
12 8 5 puncte
9 6 4 puncte
6 4 3 puncte
4 3 2 puncte
2 2 1 punct
Exerciţiul 10 -- În decubit dorsal , cu palmele pe coapse ; se ridică trunchiul la verticală
(călcâiele se menţin în contact cu podeaua) în ritm de 1 s ridicarea , 1 s revenirea ; punctajul
este diferit în funcţie de sexe.

Bărbaţi Femei

-peste 27 ridicări -peste 18 ridicări 10 puncte

27 18 9 puncte
24 16 8 puncte
21 14 6 puncte
18 12 5 puncte
12 8 4 puncte
9 6 3 puncte
6 4 2 puncte
4 3 1 punct
ă

Punctajul maxim pe care-l poate obţine un subiect bine antrenat este de 100 de puncte. Se
consideră însă un punctaj bun depăşirea a 65-70 de puncte.

C. Testarea capacităţii de efort .

Pierderea capacităţii de effort în contextual comodităţilor oferite de civilizaţie este un

fenomen aproape general .Orice program de profilaxie primară va cuprinde, obligatoriu ,exerciţii
pentru creşterea capacităţii de efort.

Testarea acestei capacităţi se poate face prin cunoscutele probe de effort prin care se apreciază
răspunsul cardiorespirator.Există probe de scurtă durată (sub 10 min.) şi de lungă durată prin care
se studiază comportarea unor parametrii respiratori şi cardiaci(datoria de O2) , consumul maxim
de O2 , ventilaţia , ritmul cardiac etc.) sub diferite modalităţi de efort,cum ar fi : mers, alergare,
urcat şi coborât 1-2 trepte , cicloergometru , covor rulant etc. De obicei aceste probe sunt
rezervate testărilor cardiorespiratorii şi pot fi utilizate , eventual , pentru alcătuirea programelor
profilactice secundare în afecţiunile respiratorii şi cardiovasculare. Unele adaptări pot fi făcute
de către kinetoterapeut şi pentru testările din profilaxia primară.
Sun de recomandat însă probele de effort din medicina sportivă.O astfel de probă este proba
Ruffier ,Dickson :30 de genoflexiuni realizate în 45 s calculăndu-se indicele Ruffier prin
formula :
În care:

P = pulsul de repaus
P1 = pulsul la sfârşitul efortului
P2 = pulsul la 1 minut de la sfârşitul efortului

Aprecierea indicelui:

0-5 = excelent
5-10 = bun
10-15 = mediu
15-20 = slab

Testul Ruffier classic se execută de fapt prin urcarea pe o treaptă de 30 de ori pe minut ,timp de
3 minute.Treapta sau scaunul trebuie să fie ca înălţime adaptabile subiectului , astfel încăt să se
realizeze un unghi de 90⁰ al şoldului şi genunchiului când piciorul se aşează pee le.
Proba Ruffier merită reţinută pentru simplitatea ei , dar poate fi aplicată şi la alte tipuri de
effort de scurtă durată : alergare pe loc 5 minute în ritm de 80 de paşi dubli , 25-50-75
genoflexiuni (în funcţie de vârstă) fără oprire şi fără cronometrare etc. .Evident în aceste condiţii
variabile de effort indicele Ruffier devine relativ , comparând performanţa pacientului cu propria
lui performanţa în decursul antrenamentului,Kinetoterapeutul îşi va adapta testarea la efort în
funcţie de o serie de considerente: vărstă, sex, greutate corporal, profesiune , etc.
 Punctajul înaintea Punctajul după 10
începerii şedinţe de
Tipul de testare Nr. exerciţiu programului de recuperare
recuperare

Testarea 1 7 8

mobilităţii 2 5 5
articulare şi a 3 5 6
ehilibrului 4 5 6

5 2 4

6 2 5

7 0 1
Testarea forţei
musculare 8 2 3

9 5 7

10 4 6
 Totalul punctelor obţinute la 37 51

testare

STUDENT: IRIMIA DIANA

DEFICIENŢA FIZICĂ: SCOLIOZĂ ÎN “S”

PUNCTAJUL OBŢINUT LA TESTAREA MOBILITĂŢII ARTICULARE, A

ECHILIBRULUI ŞI A FORŢEI MUSCULARE UTILIZÂND SISTEMUL HETTINGER
 TESTAREA CAPACITĂŢII DE EFORT

1.Punctajul înaintea începerii programului de recuperare

P=96

P1=150

P2=120

= = 16,6

2.Punctajul după 10 şedinţe de recuperare

P=93

P1=145

P2=116

= 15,4

După acest complex de exerciţii se poate observa o îmbunătărire considerabilă a

rezultatelor subiectului.