TEORIA DEZVOLTĂRII PSIHOSEXUALE – SIGMUND

FREUD

Sigmund Freud s-a nascut in Moravia, la Pribor, astazi Freiberg-Austria, in 1856. Fce
studii de medicina si se specializeaza in neurologie. Studiaza la Charcotcu Bernheim si mai
tarziu impreuna cu Breuer, de la care adopta metoda cathartica si o utilizeaza ca instrument de
baza in analiza.

Unele dintre lucrarile sale sunt: „Interpretarea viselor” , „Psihopatologia vietii

cotidiene” , „Un caz de istorie” , „Trei eseuri asupra teoriei sexualitatii” , „Introducere in
psihanaliza” , „Totem si Tabu”.

Printre ideile fundamentale ale lui Freud este noţiunea de comportament uman şi, în
consecinţă, direcţia pe care o ia dezvoltarea personalităţii care derivă din două tendinţe foarte
puternice: pornirea de a supravieţui şi pornirea de a procrea. Pornirea de a procrea este în mod
constant descurajată şi chiar împiedicată de realitate. De aceea, unul dintre cele mai radicale
aspecte ale Teoriei freudiene este notiunea de sexualitate infantila, conceptia sa ca bebelusii si
copiii mici, nu doar adolescentii si adultii, au experiente sexuale si sunt capabili de placere
sexuala. Sexualitate nu înseamnă numai acele activităţi evident asociate cu sexul, ci toate
activităţile care pot fi legate de comportamentul sexual indiferent cât de primar (de exemplu,
suptul degetului). Dorinţele sexuale sunt foarte importante în sistemul lui Freud, încât
acestora el le conferă un termen special – libido. Libidoul este sursa de energie pentru
dorinţele sexuale, după cum dorinţele sexule însele sunt încadrate drept dorinţe de libido.

Primele excitatii sexuale ale copilului mic apar in legatura cu alte functii importante
pentru viata, astfel, prima manifestare a acestora se exprima in supt. Copiii obtin satisfactie
din acest act, ei repetand actiunea nu datorita foamei, ci pentru a obtine „placerea suptului”.

Primul „obiect” al dorintei sexuale este deci sanul mamei, mai tarziu copilul utilizand
parti ale corpului sau: isi suge degetul mare sau propria limba.

Fiecare stadiu implica un mod specific de a-si procura gratificatia, care depinde de
modul in care adultul de ingrijire il trateaza. Gratificatia optima, care aduce echilibru, este ca
individul sa primeasca o suficienta placere pentru a dori sa treaca in stadiul urmator, dar nu
prea multa deoarece il va face sa ramana multumit in stadiul prezent.

Dupa Freud, stadiile de dezvoltare psihosexuala sunt:

1. Stadiul oral (primul an de viata)

Nevoia de a suge pentru a-si satisface foamea trece in placerea de a suge, independenta

de alimentatie. Principala zona erogena este gura, iar placerea suptului (in afara hranirii) este
o manifestare a autoerotismului.
 Stadiul oral se subdivide in 2 sub-etape:

 Sub-stadiul oral receptiv (pasiv, de incorporare), care cuprinde primele luni. Se

manifesta autoerotismul ca satisfactie sexuala obtinuta prin recurgerea la propriul
corp. Nu diferentiaza intre sine si obiectele exterioare, el atasandu-se de obiectul
ocazional (sanul, tetina) sau de mama, ca fiind legata de placerea suptului. Copilul se
identifica cu mama (ca obiect al iubirii)
 Sub-stadiul oral activ (agresiv) – apar primii dinti, iar suferinta datorata acestora este
alinata prin muscaturi; copilul musca sanul, degetele sau obiectele care ii vin la gura.
Acum se experimenteaza ambivalenta- a iubi si a uri acelasi obiect (adica mama) in
acelasi timp.

2. Stadiul anal ( intre 1 an si 3 ani)

Principala zona erogena este acum zona anala. Ea este zona cea mai sensibila si sursa

de placere ce ofera cele mai mari gratificatii; eliberarea spontana a sfinctelor ii provoaca o
placere evidenta copilului. Sunt implicati atat muschii anali, cat si cei din sistemul urinar,
drept pentru care acest stadiu este numit uneori anal-uretral.

Interesul primar este legat de eliminarea sau retinerea materiilor. In fuctie de acesta,
stadiul se subdivide in:

 Sub-stadiul expulzarii – in aceasta perioada copilul trebuie sa faca fata

primelor restrictii externe, care vin din partea parintilor. Acest sub-stadiu
reprezinta o perioada cruciala pentru copil, in care invata lauda si aprobarea. El
vede ca dragostea parintilor nu se manifesta in mod neconditionat, ci in functie
de felul in care se comporta.
 Sub-stadiul retentiei – in aceasta perioada copilul a invatat cum sa-si
disciplineze sfinctele si gaseste o noua placerea derivata din aceasta retentie.
Placerea deriva si din faptul ca prin retinerea materiilor copilul isi descopera
puterea posesiunii (materiilor pe care le poate retine sau nu)

3. Stadiul falic (intre 3 si 5/6 ani)

Sensibilitatea se concentreaza acum in zona genitala. Masturbatia (la ambele sexe)

devine o noua sursa de placere. Copilul devine constient de diferentele anatomice legate de
sex, Freud denumind acest conflict „Complexul lui Oedip” , in cazul baietilor si „Complexul
Electri” in cazul fetelor.

 Complexul lui Oedip

Fanteziile băieţelului includ dorinţele unei intimităţi sexuale cu mama lui. El invidiază
relaţia intimă a tatălui cu mama şi se teme de pedeapsa sub forma castrării dorinţelor sale
interzise. Complexul Oedip este rezolvat când copilul se identifică cu tatăl pentru a se linişti şi
pentru a deveni ca el în cât mai multe moduri posibile.

 Complexul Electrei

Fetiţa, considerându-se deja castrată, deoarece nu posedă penis, suferă de invidie de

penis. Aceasta favorizează căutarea unui puternic ataşament de iubire faţă de tată, posesorul
unui penis, iar în final se identifică cu mama pentru a fi ca ea.

4. Stadiul de latenta ( de la 5/6 ani pana la pubertate)

Aceasta este o perioadă de calm relativ după zbuciumul stadiului falic. În acest timp,
libido-ul este slab şi nu se centrează asupra vreunei regiuni a corpului. Este perioada
dezvoltării eului, mai ales în raport cu deprinderile sociale şi intelectuale.

Energiile sexuale ale copilului continua sa existe si in perioada de latenta, dar ele sunt
deturnate partial sau total de la propriile scopuri si utilizate pentru atingerea altor obiective.
Aceasta deturnare poarta numele de sublimare.

Perioada de latenta reprezinta „calmul dinaintea furtunii” de la pubertate, care indica

inceputul stadiului urmator.

5. Stadiul genital (pubertate si adolescenta)

După această perioadă îndelungată de neutralitate sexuală, copilul intră în etapa

sexualităţii adulte, respectiv etapa genitală (aproximativ 11 ani). La începutul acestei etape se
constată o revigorare a primelor moduri de gratificare sexuală, exprimate într-o reînnoire a
plăcerii prin funcţii eliminatorii şi masturbare, care pare a fi universală la această vârstă.
Aceasta este perioada în care copilul începe să stabilească felul ataşamentului heterosexual
care caracterizează relaţiile sexuale ale adultului.