Pedagogie

Etimologie <gr> paidos= copil; agoge= indrumare, educatie, formare.

Pedagogia ca domeniu disciplinar, ca domeniu stiintific de sine statator nu a aparut odata cu

educatia, care este tat un fapt obiectiv cat si o realitate constuita de noi.

Educatie= realitate ce pare o data cu omul

Pedagogie=reflectie teoretica asipra educariei

P. prestiintifica P. stiintifica

Ideile si conditiile de Ansamlul stiintific

legitimare
Idei DISPORATE

Stiinta = lat. Scioncia = cunoastere

Orice stiinta este cunoasterea unei realitati exterioare. Conoasterea- relatia dintrun obiect
cunoscator si o reliatate, obiectul cunoasterii.

Sc-----R\Oc Acumulari de Ansamblul de

-cunoasterea- cunostinte cunostine

Tipuri de cunoastere:

1. Cunoasterea senzoriala\ perceptiva

- Dominanta si specifica perioadei copilariei
- Omul are 5 analizatori: vaz, auz, miros, tactil, gust
- Produsele cunoasterii perceptive (adica produsul contactului cu realitatea prin
analizatori) * senzartii (aspecte particulare
*perceptii (ansamblul complet) – acestea nu exista decat cat exista
contactul direct cu realitatea.
*reprezentarea (inaginea mentala a unei realitati ca a fost obiectul
perceptiei) – dominata de aspecte concrete, secundare (marime, forma, culoare)
 2. Cunoasterea abstracta\ generalizata
1 ou+ 1ou =2oua (cocret)
1+1=2 (abstract)
- Favorizata de dezvoltarea capacitatilor cognitive
- Incepe sa se dezvolte in partea a 2a a ciclului primar
3. Cunoasterea comuna\cotidiana
- Realizata de orice om
- Toti oamnenii dispun de ea
4. Cunoastrerea stiintifica
- Nu se regaseste la toti oamnenii, nu toti dispun de acest nivel de cunoastere.

“ Orice stiinta inseamna cunostere, dar nu orice cunoastere inseamna stiinta”

Cunoasterea comuna (fundamentulel Cunoasterea stiintifica

pers)

Atribut al omului Bazata pe legalitati, concepte

Bazata pe experienta proprie, nu pe Cunoastere de tip universal

teorii

Din contactul cotidian – nu cunostinte Regula , principiu

explicativ

Valoare locala Valoare universala, generala

Confunda cauzalitatea cu cauza ordinea Transmise sub forma

evenimentelor stiintelor

Explicatii neconforme- interdependenta

Conditii de legitimare a unui domeniu ca stiinta:

1. Existenta unui obiect propriu al cunoastrerii

2. Existenta unor metode proprii de investigatie, de cercetare
3. Existenta unui stil explicativ propriu

Filozoful german Dilthey, a ajuns la concluzia ca progresul cunoasterii in domanii care

nu fac parte din stiintele experimentale erau indecate de faptul ca exista un fel de
dominare a stiintelor experimentale “imperialism experimental” prin cercetarea doar prin
metode experimentale ceea ce in domeniul sociouman era dificil. Astfel el propune 2
tipuri de realitati\fenomene: 1. Fenomene naturale
2 .Fenomene socioumane

Fenomene naturate Fenomene Socioumane

-OBIECTIV- -SUBIECTIV-

realitati in afara omului, extamentale dispun de intentionalitate, de proiecte

nu sunt produsul cercetatorului, ele apartine omului

exista (piatra, metalul etc)

omul nu le produce, e cerceteaza si le determinism subiectiv

exploateaza

lipsite de subiectivitate si intentionalitate nu cauza directa, ci cauza interna

studiate, intelese prin metode Cauze => efecte neuniforme

experimentale, analize cauzale,
deterministe.

Cauza=> efect (stiintele exacte)

Stiinte exacte Stiiinte socioumane

Oamnenii dispun de 2 tipuri de reflexe

 Neconditionate (instinctive, innascute) ex. supt ,autoaparare
 Conditionate, achizitionate

Teoria comportamentalista a invatarii

 - Modul de invatare: ANSAMBLUL DE CUNOSTINTE => PRIN REPETITIE=>
RASPUNS
- La acelasi stimul, in principiu, aem acelasi raspuns.
- Cauzalitate stransa ex. ACTIVITATE DE PREDARE => ELEV=>ASIMILARE DE
CUNOASTINTE

!! Teoria ignora elevul, reactiile, motivatiile lui, asteptarile si intentiile lui, lumea lui
subiectiva ce se interpune in acest proces . STIMUL=> SUBIECTIVISM =>
RASPUNSURI VARIATE

Avand in vedere ca stiintele merg pe 2 linii diferite=> exacte si socioumane,

exista si stiluri explicative diferite:

 Stilul empirist (sociologul francez Durkheim):

Procesul de invatare > proces de socializare de instruire

Educatia = o realitate externa

 Stilul comprehensiv:

Pune accent pe modul de intelegere au unei anumite realitati, nu pe explicatia cauzata.

Contactul cu ceilalti => genereaza la nivelul fiecaruia=> experiente –fiecare da un sens acestora

O realitate are sensuri diferite in functie de perceptia fiecaruia

PEDAGOGIA S-A FORMAT CA DOMENIU STIINTIFIC ETAPIZAT

I. Perioada prestiintifica
A. Ideile nu indeplineau cele 3 conditii de legitimare

Elementele de cunoastere referitoare la educatie le-au avut comunittile primitive (comunitati

de supravietuire, grupuri do=e oamneni care cutau mijloace de supravietuire)

Nevoile de supravietuire au dus la aparitia diviziunii muncii. In aceste comunitati existau 2

tpuri de grupuri: cei care produceau (adultii) si cei care consumau ( copii si batranii). Batranii
avand intelepciunea acumulata prin experienta aveau rol de crsterea si ingrijrea copiilor astfel
incat ei nu mai erau doar consumatori, ci aveau rol in continuitatea comuitatii. Batranii= primii
profesori. S-a creat astfel o noua diviziune a muncii, dincolo de cei ce se ocupau de agricultura,
vanatoarea etc. o activitate interna a comuitatii= activitatea educationala. Au aparut idei,
modalilati legate de cresterea si educarea copiilor, despre formarea lor, idei cristalizate fin
experienta ce faceau parte din cunoastrerea comuna si care treptat au luat forma unor formulari
cu o anumita intelepciune, un “folclor pedagogic” ex. pe copil sa il pupi numai in somn, bataia
este rupta din rai.

S-au conturat anumite idei pedagogice care s-au transmis mai tarziu (ex. ritualurile de
trecere=probe, un fel de examinare din prerioada contemporana).

Explicatia = mecanism al gandirii omului prin are atribuie cauze diferitelor fenomene,
situatii, evenimente.

 Explicatie cauzala\determinist= o cauza determin aconsecinte, facpte. Acest tip de

explicatie este intalnit in mod curent im majoritatea stiintelor socioumane.
 In domeniul stiintelor sociale exista 2 tipuri de cauzalitate:
- Externa\ determinista
- Interna\ comprehensiva

Cauzalitatea externa\ determinista: un tip de explicatie in care se atribiue nor evenimente,

situatii anuite cauze. STIMUL => RASPUNS. Se incearca explicarea raspunsului prin aflarea
cauzelor ce l-au determinat. CAUZA DETERMINA REZULTATUL.

Cauzalitatea interna\ comprehensiva: are in vedere ca anumite comportamente, atitudini

ale omnenilor sunt determinate, cel putin in parte, nu doar de cauze externe indentificabile ( un
fapt, o intamplare), ci de fenomene subiective (cauze interne, personale ex motivatia). Atribuim
sensuri si semnificatii unor persoane in functie de perceptia pe care o avem. CAUZE INTERNE:
sensuri, semnificatii, intentii, motivatia.

In domeniul motivational, situatile sunt cauzate adesea de cauzalitatea interna, intrucat

activitate educationala este bazata pe interactiunea dintre profesor si elev, genernd stari
subiective.

In vreme ce fenomenele naturale pot fi cercetate prin metode cntitative, experimentale,

fenomenele spiritului\ socionumane (puternic corelte cu omul, cu trairile sale, inentii si motivatii)
sunt cercetate prin metode ce nu le intalnim adesea in studiul stiintelor exacte, ci cu modalitati
observative, psihanalitice (indentificarea zonelor psihice care nu sunt observabile ex.
constientului, imaginarului). Astfel fenomenele socioumne implica alrt tip de legitimare intrucat
obiectul lor este subieciv.

Ex. educatia este obiectul de studiu al pedagogiei, dar universul educatiei este, in mare
parte, o creatie a omului.

Stilul explicativ empirist este obiectivat in cuzalitatea externa (face apel la cauze externe)

Stilul explicativ comprehensiv\ interpretativ ce are cauzalitate interna.

Cele doua stiluri explicative pot fi denumite si cu termenul de “paradigma” ( termen

introdus de filosoful Thomas Kuhn “Directia Stiintifica”)

Thomas Kuhn sustine ca progresul cunoasterii umane se realizeaza prin schimbarile de

paradigma, adica prin schimbarea modelului teoreyic explicativ. Ex. teoria lui Einsten este opusa
fata de teoria lui Newton . Progres= schimbare, nu continuitate.

B. Pedagogia filosofica (impropriu spus, intrucat principalele idei despre copil\ educatie
erau formulate de filosofi, faceau parte din conceptia lor filosofica, erau deci idei
disparate, nu formau un ansamblu)

1. Momentul din antichitatea greaca. Sparta si Atena au dezvoltat civilizatii

diferite, dar complementare.

Sparta => educatie de tip razboinic. Idealul educational: razboinicul, soldatul. Arsenalul
educational: curaj si neinfricare.

Atena => educatie de tip altletica. Omul dezvoltat on raport cu 2 idei de baza: bine si frumos.
Atletul intrupa in sine: dezvoltarea fizica, frumusetea, moralitatea (virtute culturala)

Sparta: intreceri de razboi ||| Atena: intreceri sportive

Cei care au dezvoltat un intreg ansamblu de idei pedagogice sunt: Socrate, Platon,
Aristotel.

a. Socrate.

Este cel care a generat aceasta preocupare pentru om, pentru formarea lui si pentru educatie. A
produs un set de idei ce a ramas pana in prezent. Nu a lasat nimic scris, ci tot ce a ramas este de
la invataceii lui, in special de la Platon. Filosof peripatetic (se plimba cu adeptii lui si facea o
filosofie peripatetica, adica prin dialogul direct in plimbarile lor). Scopul eductiei, din punctul lui
de vedere, era formarea omului virtuos. Educatie dezvoltata in functie de 2 valori: bine si frumos.
Educatia omului virtuos = impletirea intre eductia morala, educatia estetica si educatia rationala\
intelectuala. El considera ideea de bine si ideea de frumos ca fiind idei inascute. Omul nu
asimileaza idei, toate ideile sunt inascute, nimic de afara, tot ceea ce trebuie sa faca este sa le
scoata la iveala. DILOGUL= metoda de a scoate ideile la iveala. Perspectiva constructivista
educatiei= elevul construieste idei, nu le asimileaza.

Metoda euristica a lui Socrate\ dialogul euristic

 Ironia, formularea intrebarilor. Intrebari de tip problema

 Maeutica= arta mositului, scoaterea la iveala a ideilor, mosirea acestui proces

Socrate a initiat deci metoda dialogului. Sunt 2 aspecte ale conceptiei lui Socrate ( 2
comportamente) 1. De tip educational, educatia morala, spiritul virtutii, formarea omului
virtuos. 2. Metoda dialogului.

b. Platon

Elevul lui Socrate. A dezvoltat o serie din ideile lui Socrate. Adeptul teoriei ideilor
inascute. Pasul inainte, in plus fata de Socrate, el considera ca levul nu trebuie ajutat doar sa
descopere ideile, ci si sa dezvolte aptitudinile pentru virtute, sa-l educam nu doar sa-l eminam.
Principala componenta a educatiei lui Platon era educatia morala.

c. Aristotel

Elevul lui Platon. In conceptia lui s-a despartit de Platon incercand sa completeze tabloul
educational, sa adauge educatiei morale si alte componente ale educatiei. In lucrarea “Politica”
ideea principala este ca omul este un “zoon politicon”, adica omul nu este separat de societate, ci
este un om social, politic.

A dezvoltat o teorie despre suflet ( psihic) ce indentifica 3 categorii de suflet:

 Sufletul vegetativ: se obiectiveaza in hranire si perpetuarea speciei. Ii corespunde

educatia fizica
 Sufletul animal: se manifesta prin senzatii si dorinte. In corespunde educatia morala “
omul virtuos”
  Sufletul rational: se caracterizeaza prin gandire, superior celorlalte. In corespunde
educatia intelectuala.

Educatia armonioasa trebuie sa cuprinda cele 3 tripuri de educatie ( fizica, morala,

intelectuala) KALOKAGATHIA= termen dat de grecii antici pentru a denumi educatia
armonioasain raport cu cele 2 idei: de bine si frumos. (Etimologie KALOS= frumos, KAI= si,
AGHATOS= bine, virtuos.)

Ideile de baza care care contureaza acest ideal, al educatiei aronioase sunt cele de bine si
frumos, educatia morala si estetica.

2. Momentul din Evul Mediu. Pana la inceputul sec. XIV.

In perioada aceasta, societatea a fost dominata de teologie si religie. Inchizitia =institutie de
tortura ce pedepsea abaterile de la teologia foarte religioasa. Filosofia religioasa teologica a
abandonat in mare masura filosofia, numai unele componente ale educatiei din perspectiva
antichitatii grecesti au fost preluate si reasezate in alti temeni. De ex. virtutea- omul virtuos era
inca un tip pe care filosofia teologica il proslavea, dar alt tip de virtute e, nu cel laic, ci cel
religios, teologic.

In aceasta perioada dominata de filosofia teologica (scolastica- Crede si nu

cerceta)educatia care decurgea era educatia religioasa teologica.

Era important sa tina in ignoranta o parte a populatiei si mai ales sa intretina “omul mister” i
legatura cu religia si valorile ei (=sa nu poata oamnenii sa patrunda in misterele religioase si sa
incerce sa intelelaga anumite lucruri si intelegand sa se poata manifesta impotriva). Astfel, o
mare parte a populatiei nu era inclusa intr-un proces educational.

Cunoasterea autentica= cunoasterea prin contact direct cu Divinitatea, doar prelatii aveau
acces. Alaturi de educatia religioasa, a existat si educatia laica, nereligioasa. Educatia religioasa
se adresa celor ce urmau sa devina clerici si aveau ca misiune sa pastreze dominatia crestina.
Educatia laica punea accent pe lucrurile pamantesti nu pe cele sprirituale. Educatia religioasa se
realiza sub forma a 2 componente. Era educatia celor 7 cai care se impartea in:

a. Trivium (cele 3 cai) – domenii de cunoastere

 Gramatica , retorica, dialectica
 b. Qudrivium (cele 4 cai) – domenii de cunoastere
 Aritmetica, geometrica, astronomia, muzica
Componentele educatiei laice. “Cele 7 virtuti cavaleresti”:
 Calaria, inotul, aruncarea lanciei, scrima, vanatoarea, jocul de dame, compunerea si
declararea versurilor.

Scola se facea doar pe langa biserici, sub indrumarea preceptorilor, iar laici la curtile
cavaleresti.

3. Perioada Renasterii
Renasterea este o perioada din istoria omenirii ce incepe sa se contureze in jurul anului 1500
si ea reprezinta o reintoarcere dupa perioada de dominatie a religiei, la valorile antichitatii
grecesti. O perioada care, din multe puncte de vedere, a repus in discutie unele din valorile
propuse de filosofia teologica precum separarea corpului de suflet (corpul e doar un loc in care
sufletul locuieste o viata trecatoare). Renasterea repune, reaseaza omul integral in care sufletul si
corpul sunt idistructibile.

Filosofia renasterii e intitulata noul umanism, adica o filosofie umanista care porneste de
la omul real, cum este el, intregral, imul liber. Renastere promova cultul personalitatii si dez
armonioasa a personalitatii umane. Ei au readus in discutie valoarea si importanta educatiei care
in Evul Mediu era marginalizata pt cea mai mare parte a populatiei. Rensterea pleda pentru o
educatie a tuturor, educatie care sa duca la dez armonioasa a omului. Un renascentist spunea ,
pentru a arata valoare si importanta educatiei, metafora campului arat, dar nu
indamantat(=copilul seamana cu un camp arat, dispune de anumite date, cu care se naste, dar
educatia treebuie sa intervina prin insamantare).

O disputa ce are inca rezonanta in actualitate este disputa dintre Francois Rebalai, care a
scris lucrarea “Gargantua si Pantaguel” si Michel de Montaigne care a scris lucrarea
“Eseu”(=incercari)

Rebelais in romanul sa pleda pentru un tip de educatie al carui scop final era formare
eruditului, a enciclopedului, omul care sa stie cat mai multe( Picco de la Miradola: omul trebuie
sa stie totul si ceva pe deasupra”, era un fel de sete de cunoastere). In acea perioada era de inteles
motivul pentru care el aegea sa pledeze astfel, dar tipul acesta de educatie miza pe memorare, pe
cantitate si mai putin pe calitate.

Michel dw Montaigne, referindu-se la tendinta epocii pt un enciclopedism fara limite, in

eseurile sale spunea ca e mai importanta formarea judecatii, a capacitatii intelecuale a copilului
pentru a folosi aceste cuoastinte. “mai bine un cap bine facut decat un cap bine umplut”. Pleda pt
o dimensiune formativa a cunostintelor.

Doua dimensiuni in analiza curricumului:

1. Dimensiunea informativa (adaugirea informatiei)
2. Dimensiunea formativa (a invata sa inveti)

II. Perioada Stiintifica

La momentul perioades stiintifice (final sc XV, inceput sc XVII, nu erau indeplinite toate
cele 3 conditii de legitimare, ci incepeau sa se evidentieze)

Conditia care s-a evidentiat intr0un mod mai semnificativ a fost existenta unui obiect de
studiu, de crecetare proprie. Spre deosebire de etapa anterioara cand existau doar idei disparate
ce faceau parte din conceptiile diferitilod filosofi, scriitori, in aceasta etapa incep sa se constituie
anumite ansambluri de idei denumite sisteme de gandire pedagogica care capata autonomie. Nu
idei ce se regasesc in conceptia altora, ci idei de sine statatoare intr-un sistem

Din punct de vedere metodelor, nu existau modalități de investigare a educației ca obiect de

studiu, pt ca cea mai mare parte a acestei idei care compuneau in sistem de gândire pedagogica
autonom erau in mare masura speculative ( nu rezultau din cercetari, ci erau speculatii).
Pedagogia capata autonomie ( ideile nu apartineau si altui sistem) Primul element care descrie
perioada stiintifica.

In aceasta perioada punem in evidenta existența miturilor fondatoare. Mit fondator=

personalitate care este reprezentativa la un moment dat pt un domeniu, pentru fundamentarea
initiala a domeniului respectiv.

Coturarea paradigmei specifice pedagogiei a fost realizata de personalitățile:

 Komensky; Comenius
Si-a dezvtat sistemul sau de gandire pedagogica la finele sec XVI, inceput dec XVII.
Autorul unei ample lucrari in care este constituit sistemul sau de gandire pedagogica:
 Didactica Magma = marea didactica, subintitulată „ arta universala de a invata pe toti toate”.
Lucrare fundamentala.

Termenul de paradigmă ii apartine unui cercetator, Thomas Kuhn care a scris o lucrare
„Structura revolutiilor stiintifice”

Paradigma= model rstional, teoretic de cunoaștere, analiza si interpretare a realității, un

mod de cunoastere

Evolutia cunoasterii omenesti se caracterizează prin 2 dimensiuni

1. O dimensiune a continuității. Cunoașterea omeneasca prin modalitati similare descoperă

lucruri pe care le ataseaza celor existente, există o continuitate a cunoașterii
2. O dimensiune a discontinuității. Rupruti, intreruperi, schimbari. Denumita de Kuhn
„revolutie stiintifica”. Lanun moment dat, cunoașterea abandoneaza paradigma
anterioara, modul de cunoaștere de pana atunci si in cearca sa puna in aplicare noi metode
de cercetare, noi modalități de explocare a realitatii o noua paradigmă (= viziuni, moduri
de cunoaștere diferita).
Comenius introduce astfel de „ruptura” prin facptul ca isi structurează un domeniu de
sine stătător, al pedagogiei, pe care cercetătorii l-au denumit sistem(= ansamblu de idei
conturate, fundamentale si bine structurate logic, care in realitate înseamnă un fel de
paradigma un mkd de a vedea educatia)

Comenius introduce un mid dr a vedea eductia cu toate aspectele, de lanidealuri pana la

modalitati de realizare in Didactica Magna. Modelul lui din „Didactica Magna intrunrste in
cea mai mai mare masura conditiile caractesticd/ specifice unei paradigme prin ceea ca
introduce o alta viziune decat pana atunci asupra acestei care este educatia.

Orice paradigma se caracterizează in primul rand, prin modul in care explica realitatea
respectiva. Paradigma lui comenius, conceptia are ca baza conceptuala centrala naturalismul
sau conformitatea cu natura .el afirma ca principiul centrtal de intelegere si esxpicare al
educatiei, principul educatiei conforme cu natura (centrul paradigmei lui
Comenius)”naturalismul educational”

Ce interpretare ofera Comenius termenului de natura?

1. Natura divina, acopul educatiei este sa-l formeze pe copil conform divinitatii,
Creatotului
2. Natura fizica, inconjuratoare, “natura naturala” – sensul principal
3. Natuar umana, caracteristicile omului, paticularitatile de varsta individuala.

Astfel, educatia conforma cu natura implica aceste 3 sisteme de referinta, de explicare.

 Este primul care inceraca sa aseze educatia intr0un med realist, s-o desprinda da
opiniile religioase si sa considere ca educatia se realizeaza si poate fi inteleasa prin
“imitarea naturii”. Ex. natura asteapta timpul potrivit=> realizarea educatiei in
conformitate cu varsta, natura nu creaza niciodata lucruri inutile- utilitatea in
educatie.
Concluzie: stilul explicativ a lui Comenius se bazeaza pe principiul educatiei
conform cu natura, “imitarea naturii”. Procedam cum procedeaza natura, dar avem in
vedere si caracteristicile copilului, sa nu trecem dincolo de limitele impuse de
particvularitatile varstei.

Comenius a fost un admirator al filosofului englez Bacon (adept al empirismului: “nimic

nu este in minta noastra inainte de a fi trecut prin simturi”, totul trebuie cunoscut direc, apoi
devin idei si concepte)

Pe baza principiilor filosofiei empiriste afirmate de Baconm Comenius formuleaza unul

din pericipiile fundamentale ale educatiei, ale invatatrii. Creeaza un fel de epistemologie
pedagogica avant....(inainte de a se contrui epistemologia ca domeniu, el formeaza un fel de
epistemologie primara) si centrul acesteia il constituieprincipiul pedagogic denumit principiul
institutiei, el afirma prin acest principiu ca un copil trebuie sa ttreaca prin treptele acestea
senzoriale pt a ajunge la cunoastere si in scoala trebuie sa procedam similar. Acest principiu ca si
altele cateva, este un pricipiu care a trecut peste veacuri si-l regasim si astazi afirmat. Daca in
perioada lui Comanius era mai degraba o farmulare speculativa ce deriva din fo=ilosofia lui
Bacon, astazi acest principiu are justificari stiintifice. Unul dintre cai care a adus argumente
stiintifice privind intuitia ca mod de cunoastere al realitatii esete psihologul elvetian Jean Piaget )
intuitie= cunoastere directa)

Inainte de a ajunge la concepte, prima etapa a cunoasterii la copil este cea senzoriala,
conoasterea directa, gandirea operatiilor concrete, cu obiecte. Comenius nu argumenteaza dar
intuieste acest principiu.

Comenius este cel care a introdus organizarea activitatilor de invatare in scoala pe baza
sitemului pe clase si lectii.contributiile lui in aceasta privinta:

- A pledat pentru organizarea colectiva a activitatilor de invatare cu un numar de

elevi de aceeasi varsta
- A rationalizat timpul, a introdus “structura anului scolar” si “structura zilei de
lucru” cu recreatii si vacante etc.
- A introdus o structura a desfasurarii lectiei (intr-un anumit interval de timp, cu
anumite etape)

Sistemul lui Comenius este un sistem care a trecut peste veacuri (s-a perfectionat,
binenteles, dar el a fost instituit, gandit si argumentat de Comenius), intrucat are baze rationale
(organizeaza, olanifica- principii pt eficienta). De asemenea sitemul a dainuit si pt faptul ca in
sec 18-19, un mare pedagog german, Herbart a rationalizat acest sistem (l-a perfectionat, l-a
standardizat). “standardizare= unifirmizare”. Herbart proneste de la ideea ca sistemul lui
Comenius e bun, dar e prea flexibil, trebuie planificari si organizari foarte percise asa ca a
introdus “treptele formale ale lectiei” –orice lectie trebuie sa aiba 4 etape obligatorii indiferent de
materie, durata, varsta.

Iluministii sustineau ca societatea poartfi schimbata (partile negtive pot fi

indepartate)prin cultura, prin educatie. Rebuie sa educam pe oamnei asa incat sa poata modifica
societatea.

Omul nun este o fiinta asociala, cu sociala=> cum putem sa-l formam pe om intr-o
societate cu moravuri negative? J.J.Rousseau: “sa-l educam pe om in afara societatii, in natura si
apoi sa il reiegram in societate cu noile mentalitati pt a schimba societatea”(mod utopic de
gandire).

J.J.Rousseau in Contractul social: pt ca denocratia sa actioneze eficient si in raport cu

valorile ei, in re alegator si nales trebuie s se semneze un contract social care sa rezulte abligatiile
celor alesi fata de alegatori, iar incalcarea acestora sa duca la schimbarea celor alesi imediat.

Dpdv, al conceptiei sale educationale, pedagogice: Emil sau despre educatie. Principiul
director al concepriei lui “Totul este bun cand iese din mainile creatorului, totul degenereaza in
mainile omului”=> un alt principiu, principiul bunatatii originare a copilului(copilul se naste
bun, societatea il strica)

 Afirma celasi principiu ca si Comenius: educatia conformra cu natura, numai ca termenul

nde ntura are un singur inteles, natura umana, caracteristicile umane.
 El descopera natura copilului intre adult si copilnu exista numai diferente cantitative, ci
mai amles, diferente alitative. In perioada aceea, era teoria Homunol??, copilul este un
adult in miiatura, doar diferente cantitative.
 Educatia conform cu natura se refera la educatia conform cu caracteristicile copilului.
 Principiul bunatatii originare a copilului.

Trebuie sa protejam natura copilului de influentele negative . intreoduce conceptul de

“educatie negativa” (interpretari)”

- Neincredere lui Rosseau in educatie(exclus), el afirma de fapt importanta

educatiei
- Absenta educatiei(copilul sa fie lasat sa creasca, sa se maturizeze si eucatia sa nu
aiba rol)-exclus
 - Educatia trebuie sa protejeze datele naturii umane, bunatatea umana si sa
stimuleze maturizarea lor dintr-o maniera noncoercitiva, sa lese copilului libertate
sau cel putin iluzia libertatii=> pedagogia nondirectiva: fara reguli, fara norme.

Emilie Durkheim –educatia conforma cu societatea, intemeietorul sociologiei.

- Pune adesea copilul intre paranteze.
- Sa gasim modalitati prin care sa investigam realiatea
- Adopta stilul empirist; se bazeaza pe cauzalitatea externa, educatia ste produsul
societatii, cauzele ce termina educatia esut determinate de societate
DETERMINISM
- Idealul educatiei: socializarea care care cuprinde ca aspect final intergrarea
sociala a copilului.
- DEF: educatia este socializatrea metodica a tinrei generatii, a socializa= a-i
transmite in mod sistematic copilului morame, valori ale societatii, societatea
comanda socializarea.

Perspectiva sociologica asupra educatiei= Emilie Duekheim

Aceasta introduce o alta perspectiva asupra educatiei, anume conformitatea educatiei cu

societatea: daca vrem sa intelegem educatia, finalitatile si continuturile ei trebuiue sa ne raportam
la cerintele societatii. Aceasta nu ignora natura copilului, dar introduce ca dominanta societatea
(caracteristicile ei, asteptarile ei de la educatie)

Emile Durkheim ofera o noua definitie educatiei, anume: educatia= un fapt

social(realitatea sociala prin care noi existam, actionam, evouam), deci societatea in ansamblul
ei.

El considera ca educatia face parte din societate deci, educatia intruneste oricare din
caracteristicile unui fapt social:

a. Are un cacrter obiectiv (ca si societatea) pe care putem sa o cunoastem cu modalitati

specifice. Durkheim considera ca sociologia poate studia societatea prin modalitati
specifice stiintelor exacte.
b. Este independenta de individ (nu noi creem societatea ci ne nastem inea; o gasim
constituita, iar rolul educatiei este sa il integreze pe copil i societate)
c. Are caracter colectiv asupra individului: societatea in care ne nastem dezvolta
modalitati prin care individul trebuie sa fie integrat in societate.
 Educatia ca fapt social poate fi inteleaza si definita ca fiind “o societate metodica a tinerei
generatii”

Pentru intelegerea termenului de socializare se poate discuta mai intai de integrare

sociala. A socializa pe cineva inseamna ca persoana trebuie sa invete valorile si obiceiurile.
Omul trebuie sa devina din fiinta naturala-fiinta sociala, iar acest lucru se face prin educatie.

Socializarea a constituit o funcie importnta in educatie inca din cele mai vechi timpuri, cu
scopul ca tanara generatie sa transimita mai departe aceste elemente sociale.

De asemenea Emile Durkheim ofera o definitie mai ampla a educatiei (pg 49-50),
definitie eminamente sociologica. Esenta definitiei este urmatoarea: educatia estre o relatie intre
generatii, o generatie care este pe de o oparte formata, socializata si generatia tanara, in devenire,
pe de alta parte. Cand vorbim de relatiile intre generatii, se au in vedere mai multe aspecte:
generatiile categoriei de varsta si generatiile*valori culturale. Generatia adulta actioneaza asupra
tinerei generatii prin oameni formati pentru a-i socializa= profesori (formati pt a realiza actiuni
educative)

Astfel prin educatie realizam:

 Formarea caracteristicilor de personalitate ( ne natura intelecutuala norala)=> educatia ar

trebuii sa acopere o suprafata ampla sub toate aspectele intelectuale care sunt comandate
de tipul de societate.
 Urmarirea unor componente: unele dintre aceste caracteristici sunt solicitatea de
societatea politica -statul investeste in societate, in educatie; se asteapta ca prin investirea
in tanara generatie, sa obtina anumite rezultate in planul formarii capacitatilor si
conduitelor de personalitate. In prezent, aceste aspecte sunt numite politici educationale
care sunt exprimate sub forma legii educatiei. O a doua componenta se refera la mediul
special caruia ii este destinat tanarul ( mediul profesional; il formam pe individ nu numai
sa fie integrat in scoietate, ci sa siba coponente de ordin profesional)

Se constata ca astaza scoala functioneaza conform acestui model explicativ a lui E.

Dunkheim si ca exista un discurs anteprenorial. Lumea muncii este cel mai important aspect al
scopietatii. Astfel definitia lui E. Dunkheim este corecta in linii mari.

Spre deosebire de conformitatea cu natura care avea o cauzalitate interna si pornea de la

caracteristicile particulare subiective ( asteptari, interese, motivatii) ale copilului, Durkheim
introduce un alt tip de explicatie cauzala, anume cauzalitatea externa ca o relatie de determinare
intre societate si scoala, deci scoala functioneaza exclusiv in aceasta paradigma a modelului
social care trebuie asimilat, reprodus prin educatie pentru a-i forma si a-i socializa pe tineri.
Deci, conform lui Dunkheim, educatia are in primul rand, un caracter istoric (istoricitate). Una
dintre criticile care i-au fost duse conformitatii cu natura era aceea la explicatia ca natura nu se
schimba, este aceeasi. Prin studiile asupra naturii umane nu putem spune ca aceasta s-a schimbat.
Ci doar s-au gasit modalitati de adaptare ale naturii umane. La polul opus al acestei paradigme,
societatea se afla in continua schimbare, iar aceasta este diversa in raport cu momentul social
istoric si cu zona geografica.

De altfel se poatr afirma ca acest model este putin rigid pentru ca educatia este standardizata
din cauza ca societate impune un model uman pe care scoala trebuie s-l realizeze. Exemplu:
societate spartana=> razboinicul

Acest facpt determina o uniformizare care anuleaza caracteristicile diverse ale tinerilor care
trebuie recunoscute si respectate.

O alta caracteristica a educatiei este caracterul etno-culturale (educatia apartine unui anumit
model cultural si etnic). A respecta acest model inseamana a respecta identitatea culturala
conform particularitatilor fiecareia.

Altmiteri, un sociolog francez, Pierre Bordieu, a introdus in analiza lui acest tip de
cauzalitate intre societate si invatamant care dupa E. Dunkheim educatia este doar un raspuns la
societate, un concpt despre autonomia relativa a sistemului de invatamant in raport cu societatea(
sistemele scolare desi suporta influenta si conditionarea sociala externa, au si o functionare
interna care nu e conditionata intotdeaunade ceea ce se intampla in societate). Acest lucru este
evident in prezent si explica de ce reformele din sistemul scolar se modifica lent, au un indice de
inertie inalt. Bordieu spune ca sistemul scolar are tendinta de a-si reproduce valorile, practicile
educationale, iar acste lucru se datoreaza cadrelor didactice care in natura lor sunt controversate.
Acest caracter conservator are atat valente przotive cat si negative: pozitive pt ca este un fel de
autoaparare impotriva unor schimbari abuzive, iar negative pt ca pastrarea aceluias sistem,
aceleasi metode de lucrare, intarziind schimbarea.

Cand se vorveste de educatie sa scocializare, se are in seama si cum se produce acest proces
de socializare. In fiecare dintre noi, conform lui E. Dunkhiem exista doua fiinte:

1. O fiinta naturala (biologica) cu care ne nastem- are un cacrcter individual

2. O fiinta sociala – are un caracter general-colectiv (nu ne nastem cu ea), descrie omul
social cu asteptarile pe care societatea le are de cand ne nastem
Acest proces se produce prin suprapunerea fortei sociale care este exterioara noua peste
forta naturala, iar acest proces impune ca forta sociala sa fie dominata in mod progresiv,
iar forta naturala sa fie inglobata prin socializare, educatie. Rezultatul acestui proces este
omul social, pt ca f naturala nu are un rol.

Un curent in sociologia americana din anii 60-70 numit culturalism care considera ca in
fiecare societate exista anumite patternuri culturale care pein educatie trebuie valorificate astfel
incat fiecare tanar sa adopte pattern-ul societatii din care face parte, insa fara sa anuleze
personalitatea individului. Un psiholog care apartine acestui curent care are o lucrare importanta
“Fundamentul cultural al personalitatii” afirma ca “modelul cultural existent intr-o societate
revine fiecarui individ precum un costul luat de-a gata, care, tocmai de aceea, trebuie sa-l
adoptam”(un costum nu e intotdeanuna modelul educational cel mai bun)

Emile Durkheim despre pedagogie

Se considera ca aceasta a fost unul dintre primii sociologi care a predat, a tinut catreda de
pedagogie la Sorbona la finele sec XIX. Conform lui pedagigia trebuie sa porneasca ca premisa
de la sociologie. Astfel incat trebuie inteleasa ca teorie practica (pe de-o parte pedagogia are 1. O
componenta teoretica de tipul reflexie teoretica prvind faptul social care este educatia, de aceea
considera ca sociologia este o sursa de intemeiere pentru pedagogie pt ca ea studiaza si teoretic si
practic o realitate sociologica, iar pe de alta parte are 2. O dimensiune practica de tip normativ –
introduce modalitati, principii de actiune educationala)

De aceea pedagogia este o necesitate ca materie de dtudiu pentru ca este o modalitat de a

forma profesorii. Prima modalitate de a forma profesorii s-a realizat in Franta si s-a numit
“scoala normala”, forma invatatori. Acea acest nume pt ca functiona pe baza unui cod normativ
(introducea norme de pregatire a profesorilor si norme pe care profesorii le foloseau in actiunea
cu elevii)

Definitia pe care o da Durkheim, pedagogia ca teorie este in mare parte valabila si astaza
pt ca stiintele socio-umane pot fi definite prin aceste doua componente prezentate anterior.

Temnele pt acasa

 Sunt importante in masura in care urmareste calitatea si nu cantitatea

 Trebuie sa fie explicate de profesori inainte
 Trebuie sa ajute elevul, nu sa intampine dificultati in rezolvare

Ce este educatia?
Educatia nu este o realitate epistemologica, ci este o realitate omtologica, nu fapt (un
ansamblu de fapte)

Etimologic, termenul de educatie vine de la latinescul educatio si deriva din doua verbe:
educare si educere. Educare= a creste, a ingriji, a hrani. Educere= a trensforma, a trece un lucru
dintr-o stare in alta.

Ambele etimologii au functionat o vreme paralel atunci cadnd s-a vorbit despre educatie.
Primul vreb este si cel mai vechi intrucat el a definit educatia in sensul primar al termenului fara
distinctie intre fiinte si lumea animala, astfel incat educare inseamana a creste, a ingriji atat un
copil, dar si un animal. Acest sens treptat, dar mai ales in sec XIV-XV (renasterea)a fost
abandonat in favoarea verbului educere pt ca acesta indica o realitate mai aproape din ce se
intelege astazi prin educatie, adica transformare; primul sens inseamna doar o dezvoltare pe cand
educere= calea de transformare a potentialului copilului in raport cu anumite scopuri.

Educatia este o realitate care a aparut odata cu omul (odata cu intentia de a dezvolta
modalitatile de structurare a comunitatilor). Era realizata de catre batranii comunitatii si era un
proces de socializare ce urmarea transformarea experientelor de initiere, de trecere spre a se
vedea maturizarea.

Treptat, educatia a inceput sa dobandeasca cel de-al doile sens. Din acest punct de vedre,
evolutia educatiei a trecut de la modaltati spontane de realizare, nesistematice (totusi unele
comunitati ma dezvoltate au demonstrat contrariul) la forme mai sistematice de educare. Aceste
modalitati nu vizau intreaga populatie, ci doar anumite categorii. Ex. Evul Mediu, preoti si
cavaleri, realizate pe langa biserici si curti nobiliare.

Astfel, educatia a inceput sa aibe forme institutionalizate (scoli unde educatia se realizeaza cu
specialisti), manifestandu-se mai intens odata cu Comenius. pe masura ce societatea avea nevoie
de mai multi oamnei instruiti, educatia s-a institutionalizat aproape complet, iar acest lucru s-a
realizat la finele sec XVIII, imceput sec XIX, odata cu fenomenul socio-economic:
industrializatre=> unul dintre motoarele care au generat schimbari majore asupra educatiei, a fost
societatea cu dinamica sa. Prin industrializare avea loc o schimbare de paradigma mondiala,
aceasta cerand oameni instruiti astfek incat educatia devine o educatie de tip scolar-instruire
(transmiterea cunostintelor si formare a anumitor competente profesionale)

Pana acum 40 ani termenul de competenta era un fel de etapa. Pedagogia invatareii spunea ca
unul dintre obiectivele majore ale invatarii este formarea priceperilor si deprinderilor.deprindere
=activitate umana automatizata, algoritmica (ex, scrisul). In plan comportamental se numeste
obisnuinta (spalatul pe dinti dimineata). Pricepere= o actiune constienta ex. rezolvarea unei
pribleme cautand solutii, nu se rezolva prin automatism.

In invatamant, priceperile si deprinderile sunt fundamentale, componentele primare ale

oricarei componente (un produs final din lantul acesta).

Treptat indusria a cerut oameni instruiti care sa le permita sa realizeze anumite activitati.
Primele solicitari industrile erau acelea de a asigura copiilor instruirea. Din acest punct de
vedere, scoala a ineput sa dezvolte acest tip de invatare institutionalizata.

Daca la inceput vorbeam de educatie morala, acum in acest moment al industrializarii,

educatia poate fi definita ca proces pede o parte si pe de alta parte ca rezultat.

1. Cand vorbim de educatie in calitate de proces avem in vedere un ansamblu sistematic de

influente care se realizeaza asupra omului, in raport cu anumite scopuri (de a forma
anumite capacitati, aptitudini, trasaturi de caracter_. Proces, inseamna ca este o actiune
 care are o anumita dinamica, se raporteaza atat la tanar si la nevoile lui, cat si la nevoile
societatii.
2. Cand vorbim de educatie ca rezultat avem in vedere momentul final al acestui proces,
momentul in care incercam sa evaluam ce am obtinut in urma procesului (incercam sa
indentificam nivelul atins de individ in plan moral si alte planuri in raport cu nivelul
propus). Aici se intalnes expersii ca: un om bine educat=> nivelul calitativ al rezultatului.
Aceasta expresie nu cuprinde numai aspecte care vizeaza nivelul atins ci si elemente care
sunt descrieri spontane ale educatiei, “un om cu bin simt”=> rezultat al altor calitati
morale; educatia nu isi propune sa faca astfel de oamnei in mod direct, nu sunt tinte ale
educatiei, ci elemente care decurg din calitatea educatiei. De asemenea la educatia ca
rezultat se are in vedere atat aspectul banal al rezultatului, cat si elementede excelenta
(cineva este o personalitate= s-a remarcat in mod special intr-un anumit domeniu)

Legat de educatie, avem cateva notiuni asociate termenului, anume intreuire (componenta a
termenului educatiei si se refera la aspectele cognitive= ansamblul de cunostinte, competentele
de un anumit tip). Acest proces de indtruire poate sa produca efecte educationale spontane(cand
discutam despre anumite teorii stiintifice si rezultatele lor, care au produs schimbari= instruire;
cand discutam si despre modul in care s-au realizat si de efectele si consecintele lor in plan
social= le volorificam in plan educativ)

Un alt termen este cel de invatamant. Termenul este utlilzat in doua contexte:

1. Sistem de invatamant= ansamblul institutiilor socolare, un ansamblu coerent

2. Procesul de invatamant= ce se intampla in scoala, include modalitatile pedagogice,
didactice de organizare a proceselor de transmitere a cunostiintelor: lectie.

De-a lungul timpului, au existat multe incercari de a defini educatia care treptat s-au cristalizr in
doua mari pozitii teoretice, pe de o parte, o orientare teoretica de tip psihologic (individualismul,
naturalismul pedagogic), pe de alta parte orientarea siciologica.

A. ORIENTAREA PSIHOLOGICA:

Are originea teoretica in lucrarile lui Comenius si Rousseau. Idee centrala: educatia este o
actiune care trebuie sa se raporteze la copil ( caracteristicilor legate de natura psihologica a
copilului)
 Educatia este un proces prin care creem conditiile pentru ca potentialul genetic al
copilului sa se dezvolte maximal astfel incat finalitatile, modalitatile si continuturile proceselor
educationale isi au sursa in natura copilului. Se raporteaza la copil.

B. ORIENTAREA SOCIOLOGICA

Idee centrala: educatia este un proces de socializare, integrare sociala a tanarului prin care
fiinta naturala trebuie transformata in fiinta sociala. Istoric vorbind, educatia a raspuns
totdeanuna unor nevoi sociale.

Treptat, au inceput sa apara o serie de orientari care au incercat sa evidentieze modalitati

de educatie focalizate pe copil. Pornind de la orientarea conform careia copilul este in centru s-a
general o orientre a trebuintelor de catre Maslow, sub forma unei piramide, pornind de la nevoi
primare de securitate pana la nevoi socio-culturale prin care vrea sa demontreze ca nevoile
superioare nu pot fi realizate fara trebuintele bazale. Astfel nu trebuie sa il consideram pe copil
ca o realitate mai mult sau mai putin pasiva, trebuie sa ii stim caracteristicile sa le respectam,
fara a ne raporta la el ca la o finta activa. Riscul pentru aceasta orientare teoretica este de a
ignora societatea, faptul ca avem in vedere un copil care devine elev si un elev care devine
cetatean, de aceea trebuie sa ave, in vedere ce asteapta societatea de la copil. Din acest motiv,
scoala a aparult pt societate, nu pt copil, ca sa raspunda ca institutie, nevoilor statilui in care se
afla, statul controland modalitatile in care se realizeaza educatia. Din aceasta paradigma,
educatia urmareste inca re la gradinita integrare sociala a individului, ca mai apoi sa aibe loc
integrarea sa profesionala, dezvoltand la inceput continuturi cu caracter predominant social.

Aceste orientari teoretiac, cea prihologica si cea siciologica nu sunt opuse , ci

complementare pentru ca fiecare in incercarea de a defini educatia, a surprins un aspect esential:
pe de o parte, individualitatea celui educat, iar pe de alta parte, societte cre are nevoie de ei,
cerand totdeauna sa rasounda tuturor nevoilor sociale. Astfel, educatia trebuie definita din
perspectiva ca cele doua orientari sunt complementare si trebuie definita ca atare. Educatia este
ansamblul de actiuni si de influente menite a permite fiinei umane sa-si dezvolte capacitatile
pasihice si intelectuale, dar si actiunile morale si estetice, sem=ntimentele in scop
responsabilizarii si integrarii sale sociale.

Cand ne raportam la educatie trebuie sa avem in vedere mai multe aspecteL s evitam
unilateraliatatea discursului actual de tip anteprenorial. Chiar daca in plan pedagigic uneori se vb
de nevoia de a ne raporta la elev, toate acestea nu fac parte din discursul socio-anteprenorial. Se
poate afirma ca scoala este o organizatie care invata si produce educatie.

Caracteristici ale educatiei:

Educatia din perspectiva evoltiei sale istorice se caracterizeza prin istoricitate. Acest
caracter istoric care presupune ca educatia este o organizare, ne obliga sa ne intrebam cine a
generat aceste schimbari: copilul sau achibarile si experientele sociale? Daca am vorbi in scoli
doar despre copil, nu am avea istoricitate, pentru ca natura umana nu s-a schimbat major ca sa
determine schimbari majore de educatie. Omul de astazi, din punct de vedere natural, are in linii
mari acleasi caracteristici din totdeanuna *educatia are un caracter etno-cultural. Etno= faptul ca
educatia are un caracter evident national, in sensul ca este produsul unei realitati, unor comunitati
care de-a lungul vreurilor au acumulat si au structurat anumite particularitati specifice unei
natiuni. Odata cu globalizarea, conceptul de natiune= ‘PRIMAT’

Insa in ciuda globalizarii, astazi avem nevoie ca prin educatie sa timitem actiunilem
noastre si spre radacinile noastre locale; acest lucru inseamna sa la indentificam si sa construim
identitatea noastra nationala si apoi globla: “inainte de a fi european, copilul trebuie sa fie
elvetian”- J. Piaget.

In fapt, dimensiunea etnica a educatiei este dimensiunea sa culturala pt ca in ultica

instanta, educatia este un fapt de cultura si nu le putem ignora pe cele apartinatoare culturii
proprii. Din pacate, elementele culturii nationale sunt inexistente.

O cultura se mentine si pe miturile ei, miturile formatoare. Chiar daca acele mituri pot sa
genereze in rndul specialistilor reactii diferite, ei pot sa le manifeste in modalitati moderate si in
orice caz nu in manualele scolare pt ca acestea sunt un instrument prin care conturam o
conceptie, o filosifie a unei societati.

ANALIZA PROBLEMATICII EDUCATIEI

Amplificarea si diversificarea campului social al educatiei.

Cand vorbim despre un camp social al educatiei avem in vedere un ansamblu de institutiii
in indivizi care populeaza institutiile, acestea sunt specializate in diferite domenii ale activitatii
umane. Societatea a evoluat treptat de la activitati neinstitutionalizate, la cele organizate, astfel
incat societatile cotemporane sunt segmentate in campuri sociale specializate pe diferite domeni.
Unul dintre aceste campuri este campul educational. El a devenit un camp specializat odata cu
aparitia sistemului social in finele sec XIV si inceputul sec XX.
In principiu, campul educational s-a confrundat, s-a indentificat multa vreme cu educatia
scolara si astazi, cand vorbim de cam eductional, avem i vedere scoala.
Evolutiile din aceasta zona au fost multa vreme lente, astfel icat in campul acesta al
educatiei s-a structurat de-a lungul vremii 4 mari categotii de domenii educationale:
1. Edcatia intelectuala
2. Educatia morala
3. Educatia estetica
4. Educatia fizica
Aceste 4 categorii existau inca de pe vremea Antichitatii, unele mai importante decat
altele. Treptat, ele s-au institutionalizat si au devenit componentele principale ale campului
educational de tip scolar.
Aspecte cu privire la campul educational.
A. Ce evolutii, ce schimbari au avut loc in acest camp.
Pe de o parte, schimbri din interiorul campului (educatia scolara= educatie formala in sensul
ca este organizata, institutionlizata. Relizata cu specialisti cu finalitati specifice). Oe de alta
parte, aparitia si dezvoltarea unor noi campuri educationale alaturi de educatia scolara. Au aprut
alte soua campuri noi: educatia nonformala si educatia informatioanla, cu 2-3 decenii in urma
( se mai numesc si schimbari pe orizonlata)
B. Schimbarile care au avut si au loc pe verticala (axa timp).
Multa vreme educatia a fost restransa la o anumita perioada de varsta, considerandu-se ca
varsta educationala se incheie la 20-25 ani si ca de acolop incepe activitatea profesionala.
I. Schimbarile pe orizontala
Multa vreme educatia scolara a fost dominata de educatia formala c cele 4 componente,
in diferite perioade dominand una din acestea. Ex. pana in sec XIX dominanta a fost educatia
morala, fie ca se realiza ca ed, teologica, fie ca ed laica au valori morale, a a fost multa vreme
reperul moral pt formarea personaltatii omului.
 Dupa PRM, educatia intelecutuala a devinit dominanta datorita acumularii anumitor
informatii, stiintei, evolutiei in acel domeniu si mai ales datorita faptului ca formarea
personalitatii omului consta si in formularea profesionala.
In aceasta arie a educatiei scolare, cele 4 domenii au suferit si ele oarecare modificari,
astazi constatam ca ed intelectuala e focalizata pe doua mari compunente: transmiterea
cunostintelor si asimilarea constintelor din dinferite domenii de conastere si pe de alta parte,
dezvoltarea capacitatilor de invatare a siritului critic, a nevoii de a reliza abilitati si competente
pentru ceea ce se cheama “a invata sa inveti”. Mukta vreme educatia intelectuala s-a cantonat in
transmiterea informatiilor si asimilarea acestora, astazi nevoia proritara este cea de dezvoltare a
creativitatii, a spiritului critic, a capacitatii de utilizare a cunostintelor. Ex. grila Pisa, accentul
cade pe ceea ce stiu sa faca elevii, cum folosesc cunostintele si de modul cum le utilizeaza.
Cea de-a doua componenta a educatiei formale, educatia morala sew adreseaza in
princiopiu caracterului; prinea formam caracterul. Se constata ca in prezent aceasta educatie este
in pierdere, conceptele fiind pre abstracte, fara niciun impact asupra comportamentului. In
esenta, aceastea sunt niste valori practice care tin de modul de a fi, nu tin de cunostintele, desi
scopul principal este de a fosrma convingeri, aceasta fin urmaavand mai multe componente (o
convingere morala insemana “cred in ceva”) o competenta cognitiva- “stiu despre ce este vorba”,
fiind explicata prin mai multe argumente; cineva care vrea sa atinga planul convingerii trebuir sa
stie despre ce este vorba. Insa, nu componenta cognitiva este cea mai importanata, ci componeta
afectiva; adica modul cum reusim sa-i facem pe ceilalti (elevi) sa interiorizeze ideea morla si
cum facem ca noi sa ne atasam emotional, in sensul de a crede cu adevarat, nu doar de a stii
despre ce este vorba.
O ultima componenta este componenta volitiva care exprima nevoia de a pune in practica
convinderea ( este posibil sa stiu despre ce este vorba, sa cred, dar sa nu pun in practica). De
aceea, aceasta componenta ajuta sa se puna in practica convingerea indiferent de imprejurari si
consecinte.
Educatia morala are scopul de a detremina valorificarea intregului spatiu social si in
planul atitudinii a comportamentului. Din acest punct de vedere, actual, nu este suficient de bine
valorizata, ca fiind focalizata pe formarea cetateanului.
Educatia estetica este si mai ostracizata astazi, gasindu-se in cateva discipline ca
educatia plastica, educatia muzicala, uneori in istorie. In principal, obiectivele pe care ar trebuii
sa le urmareasca ed estetica, nu mai tin atat de cunostintele dintr-un anumit domeniu al artelor,
de aici si incultura artistica. Aceasta educatie ar trebuii sa urmareasca formarea gustului pentru
frumos pentru ca acest lucru ne ajuta sa ne inconjuram de frumos, sa respectam frumosul, sa il
exersam pentru a ne forma sensibilitatea, iar pe baza acesteia se pot forma si aptitudinile. Nu toti
copii au abilitati artistice, insa cei care au un potential nativ trebuie ajutati; insa cei care nu au
aptitudini nu trebuie fortati sa desfasoare activitati artistice.
Educatia fizica: astazi ed pentru sanatate; toate celelalte educatii se bazeaza pe
aceasta, insa, din pacate in cicul primar, activitatile de ed fizica sunt inlocuite cu ore de
matematica si romana.
Desi aceste 4 tipuri de educatie s-au tot modificat de-a lumgul timpului, a aparut asa
numitele noi educatii (= dimenii educationale care sa constituie fie ca domenii de sine statatoare
in planul invatamantului, fie le gasim in curriculum diferentiat care raspund unor nevoi de
perioade: asa a aparut ed ecologica). Aceste noi educatii le gasim ca domenii noi, care nu au
putut fi integrate in celelalte 4 pentru ca au o anumita utilitate si nu sunt permanente (ele apar si
se structureaza mai mult sau mai putin sistematic). Ele exista s sunt necesare in raport cu varsta
la care se adreseaza si nevoile sale.
Teoate acestea fac parte din campuril educatiei formale care este institutionlizata, se
intampla in scoala si se realizeaza de catre oamenii formati pentru aceasta activitate, care se
realizeaza programe structurate cu obiective bine structurate.
Alaturi de educatia formala, schimbarile care au fost in planul educatiei sunt datorate
aparitiei a doua campuri educationale: ed. Nonformala si ed. Informala.
Pein educatia nonformala, intelegem activitati si influente educationale rrealizate
intr0o societate prin intermediul unor activitati institutionalizate, altele decat scoala.
Exista atat institutii mai mult sau mai putin traditionale (institutii de cultura: teatru,
muzee, filarmonica), cat si noile modalitati de institutionalizare, cum ar fi mediile de comuicare
ale noilor tehnologii (televiziunea: desfasoara, din pacate, influente educative negative, social
media: mijloace prin care circula informatia si au un impact puternic asupra individului).
Alaturi de campul nonformal, apare educatia informala. Aceasta este educatia
spontanam neinstitutionalizata. Se poate spune ca o parte din ceea ce se intampla in retelele de
socializare se afla la limita informationalului- informatiile acelea nu sunt controlate, cenzurate.
Influentele informale sunt acelea care tin de ce ni se intampla cotidian, o educatie a vietii, iar
evenimentele ce au loc nu ne obliga sa reflectam si se adauga campului social al educatiei.
Prin aparitia celor doua campuri, educatia scolara este completata. De altfel, educatia
formala, educatia nonformala si cea informala nu actioneaza convergent, ci divergent, mai ales
educatia formala si cea informala.
Principala modificare pe care o aduce totusi aparitia moilor thenologii este urmatoarea: in
ce masura putem si cum putem sa introducem noile tehnologii in spatiul scolar, acestea fiind o
metoda de a substitui modalitatile traditionale de predare, nu de a inlocui. La momentul actual, in
plan scolar, principala schimbare pe care scoala o trece cu dificultate este ca, spre deosebire de
situatia traditionala in care profesorul, elevul si cunostintele coexista (acest model are
urmatoarea teorie: tot ceea ce ajunge la elev, din punct de vedere al cunostintelor este mediat de
profesor; elevul nu are acces direct la cunostiintele invatate), in prezent toti elevii au acces la
cunostinte, fie nonsistematice, prin internet, la care adesea profesorii nu au acces, asa incat elevii
sunt digitalizati si au un orizont mai amplu de cunoastere decat profesorul. Acest lucru genereaza
frustrarea profesorului care interzice utilizarea meterialelor complementare, in loc sa indemne
elevul spre utilizarea surselor utile pt educatie.

Evolutia de-a lungul intregii vremi.

La inceput, scoala s-a bazat pe trei idei fondatoare: exista doua perioade in viata omului,
prima preioada, pana la aprox 25 ani, a fost considerata PERIOADA EDUCATIEI, a formarii si
a acumularii de cunostinte, urmata de PERIOADA ACTIVITATII PROFESIONALE.
1. Prima idee a perioadelor de varsta a fost sustinutade psihilogie, de cei care au studiat
problematica invatarii conform varstelor, iar unul dintre cei care s-au afirmat a fost
William James. Care a afirmat in mod explicit aceasta idee.
2. A doa idee a fost cea care a afirmat ca pentru activitatea noastra profesionala, este
suficient ce am invatat in perioada formarii, adica putem sa iesim la pensie dara sa
mai invatam ceva: profesiile erau atat de stabile incat noi nu mai trebuia sa invatam
ceva pe parcurs.
3. A treia idee conform careia s-a afirmat monopolul scolii: scoala este singura institutie
de instruire si educare.
 Toate cele 3 idei fondatoare care au aparut si s-au conturat la finele sec XVIII sunt astazi
repuse in discutie; niciuna nu mai este satisfacatoare dpdv al argumentelor stiintifice.
Prima idee pornea de la ideea ca adultii nu mai pot invata, el trenuie sa puna doar in
aplicare ce a invatat. Toate cercetarile contemporane au demonstrat ca acet lucru este falt, adultul
la orice varsta poate sa invete; daca la inceput (stadiul de elev), memorarea este reproductiva, in
stadiul de adult, memorarea este selectiva, bazata pe conectiuni si NU pe reproducere.
A doua idee care afirma ca este suficient ce s-a invatat initial este combtuta de faptul ca
viata profesionala actuala ne obliga sa ne “reciclam”sa incercam noi domenii, deci nu mai exista
o stabilitate a locurilor de munca, ci o evolutie dinamica si impredictibila, de aceea elevul trebuie
invatat sa invete toata viata.
A treia idee este eronata pt ca exista si alte surse de invatare in afara de scoala, scoala
vrea sa fie dominanta.

Finalitatile educatiei

Pana in secolul cunoasterii, educatia isi avea sursa in setea de cunoastere-> nevoia de a sti
mai mult, ceea ce a dus la aceasta formare a omului erudit.
Termenul de “finalitate” indica un drum pe care trebuie sa il parcurgem pana la realizarea
unui scop pe care ni l-am stabilit anterior.
Finalitattile in paradigma educatiei:
Educatia trebuie inteleasa ca un ansamblu de influente sistematice care se exercita asupra
unei clase de elevi. Acest ansmblu de influente este un proces, dar si un rezultat.
Orice actiune umana se realizeaza urmarind scopuri. Oamenii in toate actiunile lor, pe
care le realizeaza, au in vedere scopuri; fie in mod explicit\ implicit (chiar daca nu sunt declarate,
ele exista)
Spre deosebire de animale care se adapteaza realitatii instinctiv, omul urmareste
totdeanuna scopuria. Duman face o perizare prin care face deosebirea intre om si animal: cel mai
prost arhitect, atunci cand incearca sa realizaze un obiect, are in minte un proiect, nu face o
actiune fara sa o anticipe, pe cand albina poate realiza perfect un fagure instinctiv. Deci, lumea
aniala nu isi propune in mod constient scopuri, de aceea in actiunile umane trebuie sa discutam
despre finalitatile lor.
 Una dintre cele mai importante activitati umane este educatia, iar aceasta trebuie realizata
in virtutea anumitor scopuri, chiar si in afara educatiei formale (socialmedia, ed nonformala),
ezista scopuri , deci analiza finalitatilor este necesara totdeanuna.
Cand discutam despre importanta finalitatilor trebuie precizat ca acestea sunt importante
din mai multe puncte de vedere. In primul rand, finalitatile se pot constitui ca un sistem de
valori; au o dimensiune axiologica. De asemenea, se pot constitui si ca repre de evaloare a ceea
ce am realiza, de evaluare a personalitatii pe care tintim sa o formam nu sunt repere de evaluare a
cunostintelor pe care le detin elevii. De altfel, au si o deschidere spre practica educationala
pentru ca profesorii decid (mai ales prin constiinta finalitatilor generale pe care le urmaresc);
obiectivele stbilite pentru clasa sunt obiective derivate din finalitatile educatiei.
Nivelele de ananliza ale finalitatilor:
1. Primul nivel, cel mai general, il constituie idealul educational .
Constituie un enunt care contine in sine conceptia despre om, dintr-o anumita societate, la
un anumit moment dat. Pe baza acestei conceptii despre im, se formuleaza un ideal
depsre educatie, despre personalitatea pe care dorim sa o formam – idealul educational in
Atena Antica era KALOKAHATHIS=> formarea armonioasa a copilului in raport cu
ideea de bine si frumos- intelepciunea). Acest ideal educational este o formulare generala.
In prezent, profesorii nu mai au acest ideal, iar lucrul negativ este ca profesorii nu mai au
in vedere scopurile derivate din idealurile educatationale; acestea trebuie sa fie mereu
convergente cu idealul pentru ca prin realizarea cotidiana a unor obiective, contribuim la
formarea personalitatii ideale.
2. Obiectivele generale de tip institutional.
Acestea sunt urmarite de sistemul de invatamant, in ansamblu, care se concretizeaza in
politicile educationale specifice fiecarei tari. Aceste obiective deriva din idealul
educational.
3. Obiectivele diferitelor discipline de invatamant.
Toate nivelele de scolarizare au un plan de invatamant; fiecare disciplina isi are
obiectivele in programele scolare.
4. Obiectivele lectiilor.
 Ficare lectie urmareste obiective si sunt sub forma obiectivelor comportamentale (ne
permite sa vedem in ce masura elevul a atins o anumita tinta), aceste obiective sunt
controlabile.

Idealul educational
Aceasta are la baza o conceptie.
De-a lungul istoriei au existat mai multe tipuri de analize in legatura cu modul in care au
fost formulate idealurile educationale, care au fort orientarile educationale in aceasta perspectiva.
Un cercetator polonez, Bigdan Suchodolski a indentificat 2 mari pozitii teoretice.
- Pedagogia esentei
- Pedagogia existentei
1. Pedgogia esentei:
El definea orientarea sociologica in definirea educatiei si al idealului educational. Almiteri
spus, pedagogia esentei se caracterizeaza prin faptul ca idealul eductationak este formulat
pornind de la aspiratiile din tanara generatie. Erau idealuri educationale prestabilite ce formau un
model de personalitate care trebuia realizat prin educatie. Era o pedagogie de tip normativ, in
acest context, norma stabilita pentru tanara generatie este un tip adult.
Exista un curent culturalist in anii 60-70 si unul dintre apartenentii acestui curent era
sociologul american Kardiner. Acest curent sustinea ca cultura se constituie sub forma de modele
culturale care contin norme si experiente reprezentative pentru fiecare cultura in parte.
Culturalismul l-a determinat pe Kardiner sa formuleze conceptul intitulat personalitate de baza (=
un model educational, model cultural al educatiei). In fiecare societate putem indentifica la un
anumit moment dat existenta unor caracteristici generale ale personalitatii (le intalnim la fiecare
individ din cultura respectiva. Ansamblul acestor trasaturi are rolul de a esentializa care sunt
aceste trsaturi. In concepria sa, educatia trebuie sa porneasca de la acest obiectiv si sa formeze
caracteristicile conforme cu societatea)
s-a constatat ca acest ideal euducational este prestabilit, nu porneste de la studiul
individualitatilor, porneste de la un model social pe care incearca sa il impuna normativ.
Toate acestea compunpedagogia esentei: un sistem normativ, cu norme impuse de societate,
un sistem relativ coercitic; cel care a initiat prin filosofia lui aceasta perspetiva este filosoful grec
Platon.
 Si in prezent, daca se urmaresc discursurile despre educatie de tip anteprenorial se observa ca
sunt stabilite anumite obiective.
2. Pedagogia existentei:
Este o perspectiva care porneste din Renastere, odata cu descoperirea omului, a
caracteristicilor sale si s-a conturat mai mult odata cu J.J. Rousseau care este considerat ca “cel
care a decoperit copilul, copilaria si caracteristicile acesteia”. Pornind de la aceste idei, educatia
trebuie sa permita copilului sa isi foloseasca intregul potential, luand nastere astfel asa numita
“pedagogia educatiei libere”, “pedagogia noua”.
O cercetatoare suedeze, Kay, a scris in lucrarea “secolul copilului” ca secolul XX este secolul
copilului realizand astfel o pledoarie pt eliberarea copilului de constrangerile sociale. S-a
dezvoltat un intreg curent al educatiei libere, in randul careia se inscriu si unele orientari
alternative (Montessori). De astfek, pedegogul Freinet, adept al orientarilor alternative, imbina
pedagogia esentei si pedagogia educatiei libere. Ex. cuvantul “elev” este incorect, nu se lucreaza
cu elevi, ci cu copii.
Deci, copii isi construiesc continutul zilnic impreuna cu profesorul care au un statut de
egalitate cu copii. Acestia isi stabilesc impreuna probleme, le discuta, le analizeaza si le
evalueaza, apoi temele propuse se voteaza, iar proiectul cel mai bun este “fotografia scolii”,
astfel incat programele si manualele apar la sfarsit, ele sunt rezultatul actiunilor.

Momente istorice ale dezvoltarii societatii si idealurile fiecarui moment.

In antichitate, Atena in special, se dorea o dezvoltare armonioasa, dar in cetatea vecina,
Sparta, idealul educational este militarul: functiona duca pedagogia esentei. Fiind o cetate
razboinica sa dorea formarea copiilor curajosi, apti de lupta, de aceea toti bairtii care la nastere
nu intruneau aceste caracteristici, erau sacrificati.
Urmeaza mai tarziu, in Evul Mediu, perioad dogmaica cu idelul religios, apoi odata cu
industrializarea sf sec XVIII, inceput sec XIX, cand societatea trece de la activitatile de
subzistenta la activitatile industriale. In acest context, este nevoie de oameni mai mult sau mai
putin intruiti ca sa desfasoare activitatea profesionala, astfel incat modelul educational a fost
profesionismul: omul care sa intruneasca caracteristicile necesare activitatilor profesionale (mai
era numit thenicianul).
 In aceasta perioada, omul se afla tot in paradigma pedagogiei esentei, dezvoltandu-se
totodata o serie de orientari pedagogice. Una dintre ele apartine pedagogului german
Kerschensteiner care a scris o lucrare intitulata “Alta scoala in lumea muncii”. In aceasta lucrare
imbina pedagogia esentei cu pedagogia existentei, cerand urmatorul lucru: formarea tanarului
pentru lume municii din doua puncte de vedere- sa aiba calitati si cmpetente profesionale si sa
respecte munca si a lui si a calorlalti (dovada de cinism). Respectand munca, respecti statul. De
aici au derivat ulterior “atitudinile pozitive”, astazi nu se mai invata despre respectarea muncii.
Daca ne raportam la pedagogia existentei, avem in diferite perioade istorice alte tipuri de
idealuri educationale. De pild unul dintre acestea, ascociat idealului de kalakagathia a fost
“atletul”= individ care ibina dezvolatrea fizica, frumosul si morala (nu era razboinicul din Sparta,
ci omul car juca in competitii fairplay).
Mai tarziu, tot pe aceasta linie a pedagogiei existentei, s- a dezvoltat idealul oratotului
(cultivat in Roma Antica)= un om care sa vorbeasa, sa argumenteze. In prezent, Franta este tara
in care unul dintre obectivele educationale este formarea oratotului (aici au dau lucrari de tipul
dizertatiei in care elevii au un subiect dat si trebuie sa foloseasca cunostintele din toate
domeniile. Ex ciocolata)
In perioada Renasterii, una dintre ideile majore despre educatie isi avea sursa in nevoia si
setea de cunoastere a individului, de nevoia de a sti cat mai mult, ceea ce a dus la formarea
omului erudit, a omului encicloped care sa asimileze cat mai multe cunoastinte. Aceasta idee a
generat si conscuta disputa intre F Rabelais ( celebrul roman Gargantea si Pantagruel) adept al
iedealului erudit si M. Montagne care a lansat cunoscuta expersie “decat un cap bine umplut, mai
bine un cap bine facut”(= decat multe cunostinte, mai degraba mai ma putine care sa fie
structurate si folosite adecvat)
Modele educationale
De-a lungul timpului, s-au strucuturat si anumite modele de formulare a scopurilor in educatie.
Unul dintre cele mai cunoscute modele de acest tip este format de americanul Tyler. Conform
lui, atunci cand ne propunem sa formulam finalitati, scopuri ale procesului educational trebuie sa
se aibe in vedere urmatorele aspecte care constituie structura:
 Chestionarea societatii, analizarea societatii pentru a se afla ce asteapa aceasta de la
educatie. Acest lucru trebuie facut pentru ca societatea este in continua schimbare care
 este impredictibila. Cu toate acestea, societatea foemuleaza anumite asteptari si este
indreptatita sa faca acest lucru pentru ca scoietatea este cea care sustine educati.

 Chestionarea naturii umane, chestionarea aceluia care este supus procesului

educational din mai multe puncte de vedere:
- Satbilirea potentialului de care dispune in interesul ca educatia sa contribuie la
dez acestiu potential “educational” psihologic, sa fie adaptat procesul educational
acestor caracteristici.
- Stabilirea asteptarilor si aspiratiilor elevului: sa se constate in ce masura exista o
anumita convergenta intre asteptarile societatii cu ce dispune elevul, trebuie sa fie
un minimum de compatibilitatr, iar daca nu exista, trebuie sa se caute solutii
pentru armonizarea situatii ( acest asect, cel putin in tara noastra este ignorat
pentru ca se trece cu vederea idealul de viata al fiecarui elev. In prima instanta
sunt chestionati daca au un ideal de viata, apoi ajutati sa isi construiasca unul, sa
aibe preocupari pentru acest lucru. Insa, din cauza social-media, elevul nu mai are
timp sa relecteze asupra acestor probleme de viata.)
Exista cel putin 2 dimensiuni educationale atunci cand vorbim de elev si societate,
anume:

I. Dimensiunea cognitiva
II. Conceptia filosofica despre educatie.
Dimensiunea cognitia: se are in vedere transmiterea cunoasterii, dezvoltarea capacitatlor
intelectuale a modalitatilor de a structura informatia. Cel mai important aspect (care tine de
idealul educational) este acela ca atunci cand studiem un obiect de invtamant trebuie sa se aibe in
vedere care sunt valorile care se afla la baza educatiei, ce conceptie despre sine rezulta din
studiu.
Continuturile procesului de invatare: trebuie sa fie pusa intrebarea ce trebuie sa stie la un
moment dat absolventii unei scoli. Nu doar pe plan educational, ci sa selecteze acele elemente
care privesc lucrurie necesare. O alta problema este cum pot fi utlizate aceste cunostinte. De
altfel, trebuie sa se aibe in vedere evolutia domeniilor de cunoastere pentru ca se risca sa se
introduca in programele scoalre aspecte care dupa o vreme se uzeaza moral.
 Conceptia filosofica despre educatie dintr-o societate. Care sunt valorile dintr-o
societate? Exista un set de valori de baza la care majoritatea comunitatii adera. Legat de aceasta
problema, situatia tarii nastre este speciala, avem aceste valori in manualele scoalre, doar ca au
un caracter abstract; le promovam dar nu le punem in practica. De acea mediul scolar trebuie sa
imbine si o educatie a valorilor cu ajutorul acordat elevului care trebuie sa rezolve contredictiile
din scoala si societate, sa devina repede emergente in societate.
Evolutia scoli este negativa, la origini scoala esr un loc de recreere, din momentul in care
a devenit obigatorie, cerintele prea multe epuizeaza atat copilul cat si elevul.

Functiile educatiei.
Exista mai multe modalitati de conceptuualizare a functiilor educatiei, acestea fiind
concretizste in 4 functii principale:
I. Functia de trensmitere a cunostiintelor si de dezvoltare a capacitatilor cognitive ale
elevului
II. Functia de socializare
III. Functia culturala
IV. Functia economica
I. Functia de transmitere a cunostintelor si de dezvoltare a capacitatilor
cognitive ale elevului cuprinde 2 dimensiuni: dimensiunea informative si
formativa
- Dimensiunea informativa = desemneaza rolul pe care educatia in are in
transmiterea unui ansamblu de cunostinete din diferite domenii de cunoastere
- Dimensiunea forativa= desemneaza rolul pe care educatia il are in dezvoltarea
capacitatilor cognitive\ intelectuale ale elevilor. Ex.gandirea, inaginatia,
creativitatea.
Este functia dominanta a educatiei, pare a fi functia principala a scolii. Aceasta functie
face referire la una dintre cele mai importante componente ale educatiei: educatia intelectuala
cre se obiectiveaza in faptul ca prin sistemul scolar se transmit in mod sistematic cunostintele
specifice diferitelor domanii ale cunoasterii care se prezinta in scoala sub forma obiectelor de
invatamant.
 Dimensiunea informativa persupune 2 categorii de probleme; probleme de natura
calitativa si cantitativa.
Problemele de natura cantitativa se refera la volumul de cunostinte pe care scoala este
obligata sa il transmita elevilor la diferite nivele de scolarizare. Este o problema actuala incat
volumul de cunostinte in scoala este dependent, este o prelungire a volumului de cuostinte care
se acumuleaz mereu din diferite domenii stiintifice. Continutul invatamantului este derivat din
continutul stiintelor care se dezvolta permanent. Aproape fiecare domeniu stiintific are un
corespondent didactic adica un obiect de invatamant.
In diferite stiinte, in ritmuri din ce in ce mai accelerate, se acumuleaza noi cunoastinte,
noi informatii (rimuri atat accelerate incat volumul de cunostinte al unui domeni se dubleaza la
4-5 ani), iar acesta constituie o problema pentru socala in masura in care acele stiinte reprzinat
obiectele de invatamant in scoala. Scoala trebuie sa tina pasul cu noile descoperiri, deci sa
adauge noi informtii pe care sa le transmita elevilor.
Problemele de natura calitativa. Este evident ca, pe de o parte, scoala nu poate sa adauge
informatii la infinit pentru ca programele scolare se amplifica pste limite si posibilitatile elevilor
de a asimila cunostintele asa incat, din acst punct de vedere se impune o analiza calitativa a
continutului implca indentificarea unor criterii de selectie a cunostintelor pe care le transmitem
elevilor. Criteriile sunt extrem de variate si exista dispute legate de acestea. Criteriile de natura
psihologica si pedagogica sunt acelea in baza carora se retin acele informatii care contribuie la
dezvoltarea intelectuala a elevilor, deci cunostintele stimulative. Aceste cunostinte insa, nu
raspund criteriilor de utilitate practica. Astfel, o problema de ordin calitativ este regasirea acestor
criterii.
Asadar, scoala se confrunta cu dificultatea de a fi dominata de un volum din ce in ce mai
mare de cunostinte pe care elevii il resimt ca pe o obligatie si de aceea apare nevoia reducerii
informatiei si retinerea doar a informatiilor care au o anumita semnificatie mai ales pentru
evolutia viitoare a elevului.
O alta problema calitativa consta in sidjuctia care apare intre modul in care este construit
curriculunul scolar: monodisciplinar (cu exceptia ciclului primar unde sunt arii curriculre si se
incearca o interdisciplinizare a cunostintelor pe arii de continut, dar nu este decat o juxtapunere a
obiectelor de invatamant)
 Exista deci aceasta separare intre cum evolueaza stiintele si cum evolueaza continutul
activitatilor scolare. In principiu stiintele evolueaza in doua directii mari.

Interdisciplinaritate Monodisciplinaritate

= constituirea unor domenii = aprofundarea pana la

stiintifice cu noi concepte, noi
abordari care reunesc foste
domenii in unul singur; se
contureaza zone in care
anumite cunostinte nu mi
apartin unei stiinte, ci unui
domeniu interdisciplinar.
ultimele amanunte ale
cunoasterii intr-un anumit
domeniu. In ultima vreme este
in pierdere caci se mizeaza pe
evolutia interdisciplinara.

In scoala, nu exista nici macar incercari de asociere a unor domenii apropriate(ex. fizica
chimie, biologie) ci se atudiaz separat=> volumul de cunostinte este prea mare si se elimina
posibilitatea elevilor de a avea o viziune cat mai ampla asupra domeniilor respective, o viziune
interdisciplinara.
Este greu de rezolvat aceasta problema intrucat presupune existenta profesorilor
interdisciplinari, formati in acest sens.
O alta problema de ordin calitativ tine de modul in care conturam capacitatile intlectuale
ale elevilor. Acesta este dificitar pentru ca elevii structureaza un ansambl de cunostinte din
diferite domanii, dar la final nu au o imagine globala asupra acelui domeniu, nu au o viziune, o
conceptie despre acesta. Ex. stiu istoria, dar nu au o viziune despre istorie. Acest fapt este cauzat
si de predare “pas cu pas” si a examenelor tematice care nu ii formeaza in acest sens.
O alta problema este legata de dimensiunea formativa care este in mare masura
secundara, punandu-se mai mult accentul de memorare si mai putin pe capacitatile intelectuale.
Pentru dezvoltarea aceste capacitati este neboie de schimbarea paradigmei: paradigma
comportamentalista (axata pe obiective) sa fie inlocuita cu stimularea elevului sa descopere, sa
rezolve, fara a fi structurat totul sub forma unei teme, unei predari, ci formularea sub forma de
probleme ce trebuiesc rezolvate, fiind consiliati sa faa acest lucru, adica sa fie produs demersul
intelectual al elevlui.
 La nivelul acestei functii, se confrunta cele 2 perspectiva: informativa (pune accentul pe
cantitate) si formativa (pune accentul pe dezvoltarea capacitatilor cognitive)
Acestea sunt principalele probleme legata de aceasta functie, principalele fiind activitatile
care il ajuta pe elev sa gandeasca, sa realizeze cum trebuie gandit si care e logica demersului
intelectual, dar aceasta presupune schimbarea evaluarii caci standardele de evaluare
uniformizeaza si nu le permite elevilor sa puna in valoare propriile cunostinte asa cum ar trebuii.
II. Functia de socializare.
Este la fel de importanta ca prima functie, desi nu capata aceeasi importanta totdeauna.
Este o functie extrem se veche a educatiei: rolul major al scolii era sa ii integreze pe copii in
societate=> socializarea este una din functiile esenyiae si foarte vechi ale educatiei.
A socializa reprezinta un proces prin care ii ajutam pe elevi sa asimileze si sa
internalizeze in mod progresiv ansamblul de valori si de experiente sociale, de tranzitii, de
obiceiuri specifice unei comunitati si asta pentru ca la scoala nu se produc doar oamnei care stiu,
ci oameni care stiu si cum s se comporte, sa traiasca in comnitate.
Totdeauna comunitatile umane au regulile lor, aceste reguli\ norme\ experiente comune
ttrebuie internalizate, asimilate progresiv ca mai apoi sa se manifeste sub forma de atitudini,
comportamente, modalitati de interactiune in societate.
Functia de docializare este adesea secundara pentru ca foarte multi profesori considera ca
este un produs secundar al procesului de instruire: multi cred ca daca transmitem cunostinte si
uneori mai discutam si anumite semnificatii morale, comportamentale a unora din cunostiintele
pe care elevii le asimileaza (incearca sa impinga discutia spre valori, spre comportamente), cred
ca cu aceasta functia este rezolvata.
Sigur ca socializarea se poate realiza in mai multe moduri, sigur ca procesele de predare
si cunostintele din diferite obiecte de invatamant pot si trebuie exploatate, valorificate si in
directia aceasta, a atitudinilor si comportamentelor, valorilor, dar integrarea\ socializarea
propriu-zisa a elevilor se realizeaza in clasa de elevi. Acesta este locul, spatiul in care realizam
socializarea ii invatam sa traiasca impreuna, sa lucreze impreuna, sa dezvolte atitudini de respect,
de prietenie, atitudini care fac parte din comportamentul cetatenesc.
Ceea ce se constata in prezent este ca de cele mai multe ori socializarea ce se realizeaza
este mai degraba spontanam nu este organizata, nu este sistematica. Elevii au la dispozitie doua
mecanisme prin care se socializeaza, pe care profesorii nu le conduc, nu au posibilitatea se a le
ghida, de a le modela, de a le directiona.
1. Mecanismul imitatiei.
Imitatia nu ne paraseste niciodata, doar intensitatea ei este mai mare si dominanta la
varstele mai mici, dar este prezenta totdeauna. = este unul dintre procesele prin care ne
socialiozam: vedem cum se comporta altii si incercam sa ne alegem comportamentul care ne
convine. Daca nu suntem ghidati. Nu sunt selectate criterii pein care sa se selecteze ce e bine si
ce nu e bine, evident ca se imita fara discernamant, iar elevii sunt supsi in cazul acesta mai ales
criteriilor impune de retelele de socializare.
Celebrul savant Einstein spunea: “ma tem de ziua in care tehnologia va fi mai
importanata decat relatile interumane”. Concluziaa lui era ca in acel moment vom avea o
generatie de idioti. Scoala trebuie sa tina cont de acest fapt pentru ca din ce in ce mai
multi,fenomenul pe care Einstein il numea idiotenie sociala se contureaza tot mai mult si de
aceea procesul de socializare trebuie modelat, ghidat, elevul trebuie sprijinit sa aleaga
comportamente care sunt semnificative si din punct de vedere personal, dar si al celorlalti.
2. Mecanismul asimilarii de roluri.
Rolul constituie o descriere a unui comportament social asa incat statutul de doctor ii sunt
asociale anumite roluri, adica anumite comportamente care decurg din pozitia pe care acestia o
detin. Fiecare semneaza si este oligat sa respecte anumite norme de comportament.
Exista diferite roluri pe care copii incep sa le joace inca de cand sunt mici si aceste jocuri
de rol ne insotesc toata viata. Paradoxul este ca la varstele mici copii joaca rolul de adulti (ex.
mama, tata, doctor, politist). Este important ca rolurile acestea sa fie bine descrise de cei din jurul
lor si sa fie ajutati sa asimileze un comportament corespunzator din punct de vedere sociologic,
dar cel mai important este ca profesorul sa stie sa lucreze cu clasa. Nu este important sa cunosti
numai domeniul de specialitate ca profesor, sa stii cum aceste cunostinte sa fie asimilate de elevi,
ci este important sa stii managementul clasei, gestiunea clasei de elevi, adica a disciplinei, a
interactiunilor care se structureaza in clasa de elevi. Profesorii se ocupa foarte putin de acest
aspect, dar acesta este mijlocul prin care elevii socializeaza pentru ca ei sunt in grup, stabilesc
relatii, interactiuni, dezvolta un sistem de comunicare, adopta anumite modele de reciprocitate,
imita pe colegii lor din punct de vedere al limbajului, al coafurii, al modului in care se imbraca.
 Profesorii sunt aproape dezinteresati de acest aspect si uneori nu au curajul sa faca
observatii din cauza parintilor.
Se pune accentul pe rezultatele obtinute la invatatura si mai putin pe modul in care se
comporta.
Functia de socializare este extrem de importanta, dar relativ marginalizata ca preocupare
in scoala.

III. Functia culturala

Ea desemneaza rolul pe care il are educatia in transmiterea si constituirea unui sistem de
valori.
Eduatia a ost si ramane un fapt de cultura, iar cultura fie cea clasica de tip umanist, fie
cea stiintifica (tehnologica) are totdeauna la baza un sistem de valori.
Functia culturala este deci importanta si din acest punct de vedere: ce sistem de valori
pune baza invataturii diferitelor discipline stiintifice?
Ex. eleva trebuie sa invete nu numai chimie\ fizica ci trebuie sa invete despre
semnificatia umana\ umanista a acestora si nevoia de a le folosi in aceasta dirsctie.
Pe de alta parte procesul de educatie este si un proces de aculturatiee (= contactul dintre
2 culturi, termen introdus de un antropolog si desemna la origine contactul dintre 2 culturi
diferite dintre care una incearca sa o asimileze pe cealalta). Aceasta se intmpla la nivel macro-
cultural (colonizare in Africa)
Educatia este un proces de aculturatie pentru ca:

Intr-o clasa exista elevi care au origini socio Profesor – elev (a)
2 tipuri de
culturale variate, vin din familiile lor cu un
intersectii
bagal cultural destul de diferit. Elev- elev (b)

a. Intersectia dintre cultura profesorului (sistemul de valori pe care acesta il promoveaza) si

cultura elevului ducedesigur la un proces de aculturatie.
De fapt, acesta este si scopul scolii ca ceea ce aceasta promoveaza sa fie asimilat de cultura
elevului. Elevul trebuie apropriat de cultura de baza ( cea promovata de scoala prin actiunile
profesorului si continuturi). Scoala incearca sa dterine elevii sa acceada si sa se subordoneze
sistemului de valori oe care il promoveaza.
 b. Elevii apartin unor familii\ grupuri de prieteni care au sisteme de valori diferite si care si
intersecteaza in scoala. Elevii intre ei structureaza anumite subculturi in scoala: se
apoprie fiecare de grupul\ liderul care promoveaza un anumit model (de comportament,
de a vorbii). Se structureaza aceste subgrupuri care intra i n contact, iar aceasta provoaca
fenomenul de aculturatie=> subgrupul cu cel mai mare lider castiga teren.
Acest fenomen de aculturatie implica procesul de “violenta simbolica” (denumirea as a se
sociologul francez Pierre Bourdieu)= acesea scoala (reprezentantul statului) incearca sa-i
determine pe elevi sa creada si sa asimileze anumite valori impotriva credintei lor si scoala
procedeaza asa realizand o “violenta simbolica”= o agresivitate la nivelul valorilor, simbolurilor
si semnificatiilor valorice, obligandu-i sa le asimileze desi au opinii si cresinte diferite.
Functia culturala, in ultima instanta, trebuie sa creeze ansamblul de valori, sa creeze oameni
cultivati (= nu neaparat oamnei care stiu, ci care stiu sa se comporte, sa produca respect, sa puna
in evidenta anumite trasaturi din ce ince mai rare in cimunitate: bun simt, capacitatea de a
intelege pe celalalt, empatie=> oamenii care au si caracter. Omul cult nu trebuie sa aibe doar
cunostinte, ci si caracter. Caracterul tine de socializare si de culturalizare si nu de volumul de
cunostinte).
Almiteri socala nu se prea ocupa de acest fapt. Creeaza analfabeti functionali ( alfabetizati,
dar un inteleg ceea ce citesc pt ca nu si-au creat desprinderile).
IV. Functia Economica.
Ea desemneaza rolul pe care il are scoala\’ educatia in dezvoltarea economica si sociala a
unei societati; Contributia pe care sistemul educational il are in crestere\ economica, dez
economica, in elemente ce tin de productivitate.
F. economica= o achizitie relativ recenta in raport cu celelalte 3 functii. ( despre aceasta
s-adiscutat teoretic in sec XVIII, un economist britanic, Adam Smith, a semnalat pentru prima
data, fara probe emirice = rezultate din cercetari, contributia pe care scoala o are in progresul
economic al societatilor. ( Idee desemnata de acest britanic a capatat sens si o directie empirica
dupa al Doilea Razboi Mondial care a distrus economii intregi si ridica problema unui nou
inceput in sper dezvoltarii economice. Atunci, economistii au incercat sa indentifice sursele care
duc la un nou model, bazat pe om si cercetare, iar cheltuielile pt invatare au fost considerate
cheltuili de investitie.)
 Scoala si cercetarea au devenit factori care trebuie inclusi in modelul de crestere
economica.
Sistemul de invatamant are 2 contributii in cresterea economiei:
1. Directa , prin aceea ca este locul in care se ormeaza competentele profesionale ( se
formeaza forta de munca). Aceasta este opera sistemului educational de aceea trebuie sa
creem oamni care sa contribuie la dezvoltarea economica. Scoala deci trebuie sa produca
pt lumea muncii. Investitia in formare este rentabile caci se recupereaza rapid.
2. Indirecta: in locurile de munca nu mai avem nevoie numai de oameni cu specialiozari
inguste, ci si de specialisti cu o anumita cultura, viziune, deschidere intelectuala si care
avand aceasta deschidere, pot si creativi. Nu ideplinesc doar obligatiile profesionale, ci au
si idei\ initiative, creeaza. Deci, contributia sestemului scolar creste daca ii formeaza pe
viitori specialisti sa fie preocupati de nou, de schimbare.