UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȚIEI

ISTORIA PSIHOLOGIEI
CURSUL VI
Dezvoltarea psihologiei în sec.XIX-XX

Dr. conf. univ. Caunenco Irina

– 2020– 1
Formarea şi Perioada dată se caracterizează prin
dezmembrarea psihologiei unice într-un şir de
dezvoltarea şcolilor şcoli. Acest fapt este legat de abordarea
unică în înţelegerea obiectului psihologiei şi
psihologice metodelor de studiu a psihicului.

Fundamental, este că psihologii în

această perioadă studiau – procesele de
cunoaştere, şi anume conştiinţa.

Şcolile de bază din perioda respectivă

erau:

● Structuralismul (elevul lui Wundt,

savantul american E.Titchener)
● Funcţionalismul (Europa – F.Brentano)
● Şcoala psihologică franceză (Europa –
T.Ribot).
2
Structuralismul
La sf.sec XIX şi înc.sec.XX structuralismul era considerat ca cea mai importantă şcoală în
SUA. Fondatorul a fost E.Titchener (1867-1927), elevul lui Wundt.
E.Titchener a denumit teoria sa structuralism, deoarece considera, că obiectul psihologiei
trebuie să devină conţinutul conştiinţei, ordonat într-o anumită structură. Psihicul şi conştiinţa el
le identifica, iar tot ce era în afară de conştiinţă, se considera fiziologie.

Conştiinţa era considerată de Titchener ca experienţă umană. Această experienţă umană

era alcătuită din elemente simple: a) senzaţii; b) imagini; c)sentimente. Senzaţiile posedă aşa
calităţi ca: - intensitatea, claritatea, durată. Imaginile – sunt urmele senzaţiilor anterioare.
Sentimentele sunt – dragoste-ură; bucurie şi tristeţe; posedă intensivitate, durată. Sentimentele
– sunt elemente ale mişcării sufleteşti. Obiectivul psihologiei constă în descrierea – senzaţiilor,
imaginilor şi sentimentelor cu ajutorul experimentului. Aceste elemente primare ale conştiinţei,
fiind grupate – crează diferite procese dificile, din care face parte conştiinţa noastră.

Titcener a publicat revista „Revista psihologiei experimentale”

3
Funcţionalismul (Şcoala din Würzburg [urzburg])
Şcoala din Würzburg în psihologie este cunoscută prin
faptul, că prima a început să cerceteze gîndirea experimentală.

Această şcoală a fost fondată de savantul O. Külpe

(1862-1915). El a fost elevul lui Wundt, şi după ce a absolvit
şcoala lui Wundt, a creat la Universitatea din Würzburg un
laborator psihologic.
El schimba instrucţiunea, care era dată subiectului înainte
de experiment, iar acest lucru a condus la faptul că atenţia
principală a fost acordată de psihologi nu către rezultatul
activităţii (viteza răspunsului, exactitatea etc.), ci către
procesul ei.

4
Funcţionalismul (Şcoala din Würzburg [urzburg])
De fapt Külpe şi colaboratorii săi au început să studieze
procesele de gîndire. Astfel, ei au infirmat părerea lui
Wundt, că procesului experimental îi sunt disponibile numai
elementele senzoriale (senzaţiile, reprezentările).

Rezolvînd probleme intelectuale (de exemplu – stabilirea

legăturii între noţiuni), subiectul trebuia să facă un raport
cu privire la starea conştiinţei sale. Colaboratorii
laboratorului lui Külpe au introdus fenomene noi – imagini
mentale.

5
Funcţionalismul (continuare)
În 1906 a început să studieze actul voinţei. Şi a
introdus noţiunea de tendinţe determinative, care a orientat
activităţile şi a ajutat la obţinerea unui rezultat mai bun.

În experimentele lui Karl Ludwig Bühler, subiecţilor li

se propunea sarcini logice şi aritmetice. Subiectul,
rezolvîndu-le, trebuia să găsească calea ce duce la
rezolvare. Ca rezultat al experimentelor sale, Bühler a
ajuns la concluzia, că acceptarea problemei este factorul de
bază, ce determină procesul gîndirii, adică anume problema
sau sarcina, conţinutul ei direcţionează şi reglează
procesul de gîndire.

6
 Funcţionalismul (continuare)
Studierea gîndirii a ajutat la identificarea unor legităţi
importante – de exemplu – seturile. În şcoala din Würzburg setul sau
montajul era înţeles ca o orientare inconştientă privind soluţionarea
sarcinii, care apare în timpul primirii sau acceptării acestei
sarcini. În aşa mod, în psihologie a apărut categoria de set,
orientare, montaj – care era pe larg interpretată – ca valoarea sau
semnificaţia imaginii mentale, a instrucţiunii, a situaţiei în
general

Şcoala din Würzburg a arătat, că gîndirea este un proces, care nu

poate fi redus doar la imaginile senzualiste, ce depinde de o
varietate de factori, în special de set, montaj.
Gîndirea nu poate fi redusă doar la legităţile logice.

7
Funcţionalismul
Fondatorul funcţionalismuliu a fost F.Brentano
(1838-1917). Brentano a insistat la faptul, că conştiinţa
umană este activă, şi orientată permanent către obiect. El a
introdus noţiunea de intenţie. Intenţia – este activitatea
conştiinţei.
Brentano evidenţia trei tipuri de acte:

★ Actele reprezentării;
★ Actele judecăţii;
★ Actele sentimentelor.

8
 Funcţionalismul
Brentano a subliniat, că conştiinţa despre lumea externă poartă
un caracter relativ. Psihologia studiază actele şi procesele
conştiinţei. Brentano a avut mulţi elevi şi a influenţat
dezvoltarea psihologiei.

Succesul școlii funcţionalismului este legat de numele lui

W.James (1842-1910).

Lucrările sale de bază sunt – „Principiile psihologiei” (1890),

„Manualul de psihologie” (1892). James în general s-a ocupat de
diverse probleme – de la procesele de cunoaştere pînă la psihologia
personalităţii.

9
Conceptele de bază ale învăţăturii lui James
Conceptele de bază ale învăţăturii lui James.
James afirma, că conştiinţa umană funcţionează continuu,
adică el vorbea despre fluxul conştiinţei. Continuitatea
gîndirii explică posibilitatea de autoidentificare. „Deaceea,
dimineaţa, cînd se trezeşte, imediat este conştient de sine
însuşi, şi el nu trebuie să fugă la oglindă, pentru a se
asigura că este el”.

10
Conceptele de bază ale învăţăturii lui James
Conştiinţa este nu numai continuă şi schimbătoare, dar
este, de asemenea, selectivă, în ea se produce întotdeauna
acceptarea sau respingerea, adică acceptarea unor obiecte şi
respingerea altora.

Din punctul de vedere al lui James, studiul legilor prin

care conştiinţa lucrează, are loc alegerea şi respingerea şi
este una din obiectivele de bază ale psihologiei. Studiind
lucrul conştiinţei, el a ajuns la descoperirea a două dintre
determinantele de bază – atenţia şi deprinderea.

11
Conceptele de bază ale învăţăturii lui James
James a studiind personalitatea şi a evidenţiat în ea:
„Eul” empiric, pe care îl conştientizăm ca personalitatea
noastră şi „Eul” curat.

„Eul” empiric are structură, care este alcătuită din

trei părţi: fizică, socială, sufletească. „Eul” nostru
empiric este mai larg din punct de vedere fizic, deoarece
omul se identifică pe sine cu apropiaţii săi, şi cu rolurile
sale sociale.

12
Conceptele de bază ale învăţăturii lui James

O importanţă mare a avut-o descrierea de către James a

autoaprecierii (automulţumirea şi nemulţumirea de sine).
Precăutînd influenţa autoaprecierii asupra faptelor
persoanei, James a introdus o formulă de autorespect sau
uneori este numită formula fericirii. Autoaprecierea este
egală cu succesul / pretenţiile. Această formulă stă la
baza tendinţei omului către succes, boală, sau aprecierea
proprie.

13
Conceptele de bază ale învăţăturii lui James

James a elaborat una din cele mai cunoscute teorii ale emoţiei
(concomitent cu savantul danez Lange). Teoria lui indică primatul
schimbărilor fiziologice în organism în raport cu emoţiile. De
exemplu: „Noi ne temem pentru că tremurăm” (de exemplu – sunteţi
trişti – zîmbiţi). Teoria lui James a făscut mult pentru dezvoltarea
psihologiei ca ştiinţă independentă. El a marcat multe domenii ale
psihologiei. James şi astăzi este considerat unul dintre cei mai
importanţi oameni de ştiinţă din lume.
Teoria James-Lange este larg răspîndită.

14
Şcoala psihologică franceză
Meritele principale ale şcolii psihologice franceze constă
în:
Au determinat, că factorul care influenţează formarea
psihicului, este cultura, dezvoltarea istorică a societăţii.
Acest concept a permis prezentarea omului nu numai ca rezultat
al dezvoltării biologice, dar şi a dezvoltării
cultural-istorice.
Au fost elaborate metode noi de studiere a psihicului –
clinic şi cross-cultural, care permiteau efectuarea analizei
comparative a dezvoltării psihicului la diferite popoare.

15
Şcoala psihologică franceză
Orientările de bază elaborate în şcoala psihologică
franceză:
❏ Problema fenomenelor hipnotice- cercetările în domeniul
fenomenelor hipnotice, a sugestibilităţii au oferit
posibilitatea de a explora fenomenele inconştiente. De
această problemă se ocupau două şcoli în Franţa:
❏ Şcoala Ambroise-Auguste Liébeault (1823-1905). Această
şcoală a fost încă numită “Şcoala sugestiei” sau “Şcoala
Nancy” (după denumirea oraşului în care se afla).
❏ Şcoala de la Paris, condusă de Jean-Martin Charcot
(1825—1893).

16
 Ambroise- Auguste Liébeault folosea hipnoza
la diferite tulburări somatice, neurotice.
El precăuta hipnoza ca un somn inspirat.
Prin sugestie se poate de indus o stare
hipnotică practic la orice persoană. Mai
Şcoala Ambroise tîrziu el a dezvoltat o metodă de sugestie

Ambroise- Auguste
verbală. Clienţii lui păstrau informaţia
sugerată mulţi ani. Anume aceste
Liebeault caracteristici au atras atenţia lui Freud
în timpul vizitei sale la clinica lui
Liébeault. Oamenii de ştiinţă cercetînd
isteria, au explicat-o prin sugestia din
partea altui om.

17
 Charcot, studiind o
perioadă îndelungată isteria,
spre deosebire de Şcoala lui
Liébeault, afirma că hipnozei

Şcoala de la Paris, nu sunt expuşi toţi oamenii,

ci doar cei predispuşi către

Jean-Martin Charcot isterie. El este unul dintre

primii care au folosit hipnoza
pentru a trata isteria.
Printre elevii săi era Sigmund
Freud, Vladimir Mikhailovich
Bekhterev.

18
Studiile în domeniul psihologiei experimentale.
Fondatorul şcolii franceze era T.RiboT (1839-1916)
Conceptele de bază ale învăţăturii sale:
Psihologia trebuie să se bazeze pe principiile evolutive şi
comparate. Théodule-Armand Ribot afirma, că manifestările psihice
reprezintă diferite stări ale creierului. Deaceea trebuie de studiat
împreună: manifestările fizice şi mentale.

Ribot a elaborat o metoda “experimentului natural”. Ideea lui consta

în faptul că, „experimentul natural” este experimentul realizat de natură
asupra omului, creînd oameni de diferite tipuri, cu diferite nivele de
dezvoltare (sălbatici, copii, adulţi) şi cu diferite nivele de sănătate
mentală (neurotici, oameni retardaţi mental). Ribot propunea în calitate
de obiect de cercetare a psihologiei – bolnav psihic-sălbatic-copil.

19
Studiile în domeniul Ribot a descoperit şi a formulat legea
psihologiei experimentale de regresie a dezvoltării memoriei. (sau
legea lui Ribot). Această lege determină
Fondatorul şcolii franceze ordinea tulburărilor memoriei. Memoria se

era T.RiboT (1839-1916) pierde de la complicat la simplu. Deci, în

primul rînd se pierde redarea evenimentelor
Conceptele de bază ale curente, ideilor generale, apoi se începe
dereglarea activităţii mentale a
învăţăturii sale: individului. Are loc pierderea sensaţiilor
şi deprinderilor. În cele din urmă, se
dereglează memoria instinctivă.

20
Pierre Marie Félix Janet (1859-1947)
Conceptele de bază ale învăţăturii sale:
Metoda de bază a psihologiei era considerată observarea clinică.
Psihologia ar trebui să fie obiectivă în sensul, că trebuie să studieze
nemijlocit ceea ce este observabil – acţiunile, limbajul uman,
manierele. Orice acţiune poate fi explicată cu ajutorul parametrilor –
noutatea acţiunii, durata sa, continuitatea- discontinuitatea şi altele.
În studierea factorilor psihologici Pierre Janet a inclus aspectul
cantitativ – puterea, eficienţa acţiunii, tensiunea. După aceşti indici
se determina norma sau patologia.
Pierre Janet a determinat trei nivele de structură a conştiinţei:
1) senzațiile elementare;
2) memoria);
3) „Eul” sau personalitatea.

21
Pierre Marie Félix Janet (1859-1947)
Conceptele de bază ale învăţăturii sale:
Janet a introdus în psihologie o noţiune importantă ca
îngustarea cîmpului conştiinţei.
- Cîmpul conştiinţei – este cel mai mare număr de imagini simple
care se pot afla în conştiinţă.
- Cîmpul conştiinţei nu este acelaşi la toţi oamenii. Îngustarea
cîmpului conştiinţei – este o slăbiciune psihologică, care
constă în reducerea numărului de fenomene conştiente.
- Cîmpul limitat de conştiinţă este caracteristic oamenilor
bolnavi şi copiilor. La copii se manifestă în stările de furie,
lacrimi. Îngustarea cîmpului de conştiinţă corespunde psihicului
rudimentar.

22