Istoria Consilierii

-rezumat-

Consiliere științifică cuprinde: consilierea vocaţională (profesională), educaţională, socială

emoţională , dezvoltare, medicală etc.
Ea este posibila datorita plasticității rețelelor neuronale.
Consiliera empirică apare la Homo sapiens sau în Paleolitic.
Omul paleolitic nu se deosebește biologic și ca aptitudini de omul modern.
Evul mediu european (răsăritean sau bizantin şi apusean sau carolingian)
Nașterea psihologiei ca disciplină independentă are loc in prima jumătate a secolului XIX
(Herbart, Schultze, Eschenmeyer etc.)
Se remarca liberarea ei de filozofie şi fiziologie, prin:
Willhelm Wundt înființează primul laborator psihologic la Leipzig, Germania.
Herbert Spencer publică două volume despre Principiile Psihologiei.
Frenologia –o consiliere psihologică predominant vocațională bazată pe un model localicist al
scoarței cerebrale Nu se foloseau testări psihologice ci pipăirea boselor craniene (Gall,
Spurtzheim, Redfield, Fowler etc.)
A doua jumătate a secolului XIX cunoscuta ca si epoca victoriană, a celui de al doilea
impetrie,la belle epoque.
Charles Darwin publică: „Originea speciilor”, „Descendenţa omului“, „Expresia emoţiilor la
om şi la animale”, „O schiţă biografică a sugarului”.
* Max Friedrich devine primul doctor în psihologie. *James McKeen Cattell devine primul
profesor de psihologie din America la Universitatea din Pennsylvania.
*Francisc Galton începe folosirea extensivă a chestionarelor. Şi precizează rolurile heredităţii
şi a factorilor de mediu. (nature,nurture)
Ia nastere Asociaţia Americană de Psihologie de către G. Stanley Hall.
SUA preiau dominaţia asupra psihologiei pe care o menţin până azi.
La începutul secolului XX, se pun bazele behaviorismului care este un demers psihologic
potrivi căruia orice manifestare a unui organism este un comportament care poate fi descris
obiectiv (științific) fără elemente subiective, sau constructe ipotetice ca cel de mintal.
Freud lansează Psihanaliza(1900) cu „Interpretarea viselor” și precizează rolul
inconștientului.
K G Jung adaugă o dimensiune culturală și definește inconștientul colectiv. Se remarca Adler
publică „Despre sensul vieţii” şi înființează Centrelor de Îndrumare a Copilului. Psihanaliza
devine cea mai notorie teorie a psihicului uman cu largi ecouri în cultură.
 Studiul științific al activității psihice începe să se bazeze pe teste preluate în special de la
psihologii militari și pe analiza lor matematica.
În timpul celui de al doilea război mondial psihologia mai ales SUA a continuat să progreseze
în patru cadre teoretice generale: psihanaliza, behaviorismul, umanismul și
multiculturalismul.
În contextul umanismului psihologic, Carl Rogers a dezvoltat consilierea științifică
modernă în cadrul psihologiei centrate pe om. El publică Consilierea și Psihoterapia, care
marchează începutul psihologiei umaniste și a stimulat dezvoltarea consilierii din perspective
ne-medicale și ne-psihoanalitice.
Prima legislație de stat a Statelor Unite pentru certificarea sau licența psihologilor a fost
semnată la Connecticut.
După terminarea celui de al doilea război mondial
Apar probleme cu reprofilarea profesională a foștilor combatanți ceea ce produce o creștere a
interesului pentru consilierea vocațională.
În acest context Brown publică „Creșterea şi statutul prezent al testării ocupaționale „iar
Diviziunea 17 este denumită oficial de acum Diviziunea de Consiliere şi Îndrumare.
693,

Consilierea psihologică este influenţată de două constelaţii teoretice

1 Psihoterapie,consiliere,personalitate
2 Aspecte vocaționale și ocupaționale; dezvoltarea carierei
În anii ’50, cariera şi necesitățile interpersonale şi problemele multor veterani de război şi a
familiilor lor ca şi creşterea fără precedent a înscrierilor în învățământul superior au creat o
efervescență a cercetării şi experimentării în special în domeniile dezvoltării carierei şi a
orientărilor profesionale.” (Schwebel,)
În 1984 a fost formulat proiectul experimental al codului eticii pentru psihologi (AAP).
Consilierea trebuie făcută ținând seama nu numai de normele juridica dar si de cele etice.
Obstrucționismul, o teorie educațională dezvoltată de Seymour Papert. Teoria lui Piaget a
învăţării constructiviste a avut un larg impact asupra teoriilor învăţării şi a metodelor de
predare în învățământ.
Științele creierului fac progrese revoluţionare – (neurotransmiţătorii, sinapsele, reţelele
neuronale, activitatea neurocibernetică etc. etc.). O nouă semnificaţie a bazelor
neurobiologice ale consilierii. J. Piaget: Epistemologia genetică. Modelele constructiviste.
Psihofarmacologia se dezvoltă dramatic (anxiolitice, sedative antidepresive neuroleptice,
neuroleptice incisive etc.). Pune în umbră metodele psihologice. Psihiatria medicală se impune
* Donald publică amănunte privind Conferinţa Nordvestică, „Este imperativ ca psihologia
consilierii să rămână ferm definită în cadrul orbitei psihologiei ştiinţifice de bază şi a
disciplinelor înrudite.” Disciplinele înrudite sunt celelalte ştiinţe ale comportamentului. Se
elimină empirismul.
* Diviziunea 17 AAP Comitetul privind Pregătirea a declarat că psihologia consilierii trebuie să
aibă „un nucleu de concepte de bază, de unelte şi tehnici care trebuie să fie comune pentru toţi
psihologii”.
In 1954 – Apare Revista de Psihologie a Consilierii.(Counselling psychology)
Se conturează și se consolidează mari orientări
1).Psihologia umanistă este o şcoală de psihologie care a apărut în anii 1950 ca reacţie atât la
behaviorism cât şi la psihanaliză. Se preocupă explicit de dimensiunea umană a psihologiei şi
contextul uman de dezvoltare a teoriei psihologice. Abordarea umanistă îşi are rădăcinile în
gândirea existențialista (vezi Kierkegaard, Nietzsche, Heidegger şi Sartre).
1. Fiinţele umane nu pot fi reduse la componente.
2. Fiinţele umane au în ele un context uman unic.
3. Conştiinţa umană include conştientizarea de sine în contextul altor oameni.
4. Fiinţele umane au opţiuni şi responsabilităţi ne-dorite.
5.Fiinţele umane sunt intenţionaţi, ei caută înţelesul, valoarea şi creativitatea.
Psihologia umanistă include numeroase abordări de consiliere şi terapie. Printre cele mai
timpurii abordări găsim teoria dezvoltării a lui Abraham Maslow, subliniind o ierarhie a
nevoilor şi motivaţiilor; psihologia existenţială a lui Rollo May recunoscând opţiunea umană
şi aspectele tragice ale existenţei umane; şi terapia centrată pe persoană sau client a lui Carl
Rogers, care este centrată pe capacitatea clientului de auto-direcţionare şi înţelegere a propriei
evoluţii a lui/a ei (Clay, 2002). Alte abordări ale consilierii umaniste şi a terapiei includ
terapia gestaltistă, psihoterapia umanistă, terapia abisală ,sănătatea holistică, terapii de grup, ,
terapiile maritale şi de familie, terapia asupra corpului şi psihoterapia existenţială a lui
Medard Boss (Aanstoos, Serlin & Greening (2000). Psihoterapia existenţial-integrativă,
dezvoltată de Kirk Schneider (2008), este o dezvoltare relativ nouă în cadrul terapiei umaniste
şi existenţiale.
2).Psihologia cognitivă a fost inițiată de Ulric Neisser
Termenul „cunoaştere”(cogniție) se referă la toate procesele prin care input-ul senzorial este
transformat, redus, prelucrat, stocat, recuperat şi folosit. El este preocupat de aceste procese
chiar atunci când ele operează în absenţa unei stimulări relevante, ca în imagini/reprezentări şi
halucinaţii.
Psihologia cognitivă este o ramură a psihologiei care investighează procesele mentale interne
ca rezolvarea problemelor, memoria şi limbajul. Şcoala ce apare din această abordare este
cunoscută sub numele de cognitivism. Acesta îşi are baza în psihologia gestaltistă a lui Max
Wertheimer, Wolfgang Köhler şi Kurt Koffka, ca şi în lucrarea lui Jean Piaget, care a emis o
teorie a stadiilor/fazelor care de dezvoltare cognitivă a copiilor. Psihologii cognitivi sunt
interesaţi de felul în care oamenii înţeleg, diagnostichează şi rezolvă probleme,
preocupându-se de procesul mintal care mediază între stimul şi răspuns. Teoria cognitivă
susţine că soluţiile la probleme iau forma algoritmilor- care nu sunt obligatoriu înţelese dar
promit o soluţie, sau -euristice care sunt înţelese dar care nu garantează întotdeauna soluţii. În
alte cazuri, soluţiile pot fi găsite prin intuiţie, o conştientizare bruscă a relaţiior. Cognitismul
a fost ajutat de cercetările de cibernetică dar și de ceke lingvistice mai ales cele ale lui
Chomsk
Noi dezvoltări teoretice:
1)Terapia emotivă raţională dezvoltată de Albert Ellis (1957)
2)Analiza tranzacţională fondată de Eric Berne (1958)
3)Contribuţiile psihologiei vocaţionale sau ocupaţionale: E.K. Strong
J.L.Holland, Donald E. Super şi Anne Roe
Definiţia cea mai cuprinzătoare a profesiei.
Psihologul are următoarele atributii - oferă servicii de îndrumare şi consiliere individuală şi de
grup în şcoli, colegii şi universităţi, spitale, clinici, centre de reabilitare şi industrie, pentru a
ajuta indivizii în obţinerea unei dezvoltări şi realizări mai eficiente personale, sociale,
educaţionale şi vocaţionale. Strânge date despre individ prin folosirea interviului, istoricului
cazului şi a tehnicilor observaţionale. Selectează, administrează, înregistrează şi interpretează
testele psihologice destinate să estimeze inteligenţa individuală, aptitudinile, abilităţile şi
interesele, aplicând cunoştinţele de analiză statistică. Evaluează datele ca să identifice cauza
problemei şi să determine oportunitatea consilierii sau trimiterea la alţi specialişti sau
instituţii. Conduce consilierea sau interviurile terapeutice pentru a ajuta individul să
dobândească pătrunderea în problemele personale, defineşte ţintele şi plănnuieşte acţiunea ce
reflectă interesele, abilităţile şi nevoile sale. Oferă informaţii ocupaţionale, educaţionale şi
altele pentru a da posibilitatea individului să formuleze planuri realiste educaţionale şi
vocaţionale. Urmăreşte rezultatele consilierii pentru a determina fiabilitatea şi validitatea
tratamentului folosit. Se poate angaja în cercetare pentru a dezvolta şi ameliora diagnosticul şi
tehnicile consilierii (Vol.I al Dict. al ocupaţiilor, 1965).
Se identifică noi roluri ale consilierii
1) De remediere sau reabilitare – Ajută oamenii care trec în prezent prin
dificultate.
2) Preventive – Permite împiedecarea anticipativă a unor probleme viitoare,
3) Educative sau de dezvoltare – Ajută planificarea, obţinerea şi derivarea
beneficiului maxim din experienţele care vor da posibilitatea de a-şi descoperi
şi îndeplini potenţialul lor.
Punctul de vedere este unul al speranţei şi optimismului
Indivizii se pot schimba, pot duce o viaţă satisfăcătoare, pot fi auto-direcţionaţi şi pot găsi
căile de a-şi folosi resursele, chiar dacăacestea ar putea fi slăbite de atitudini şi sentimente
incapacitantmaturizare înceată, privare culturală, lipsa oportunităţii, boală, rănire sau
bătrâneţe.
Apar personalități cu lucrări și mai ales idei importante:
Jordaan şi alţii au definit rolul şi etapele pentru a deveni un: psiholog de consiliere.
Waranth se referă la problemele persistente ale separării Psihologiei de Consiliere şi ale
prăpastiei comunicării dintre oamenii de ştiinţă şi personalul auxiliar.
Wrenn a clarificat felul în care au funcţionat Comitetul de Evaluare a Educaţiei AAP şi a
Consiliului de Pregătire/Calificare.
Erikson – defineşte teoria sa potrivit căreia personalitatea se construieşte încă din copilărie pe
baza unor determinări genetice dar şi a unor influenţe epigenetice din mediu mai ales
educative şi culturale.
Albert Bandura – prezintă Modelul Învăţării Sociale – o carte care a schimbat direcţia pe care
o va lua psihologia în anii 1980. Din anii 1970 el a dedicat multă atenţie explorării rolului pe
care îl joacă credinţele auto-eficace în funcţionarea umană. O teorie cognitivă socială, o carte
în care el a oferit o teorie cognitivă socială a funcţionării umane care acordă un rol central
proceselor cognitiv, indirecte, auto-reglatoare şi auto-reflective în adaptarea şi schimbarea
umană. Această teorie cognitivă socială îşi are rădăcinile într-o perspectivă activă care îi
priveşte pe oameni ca auto-organizatori, proactivi, auto-reflexivi şi auto-reglatori, nu doar ca
organisme reactive formate de forţe din mediul înconjurător sau mânaţi de impulsuri
interioare
Atkinson, Hosford şi Zimmer au catalizat creşterea/ ascensiunea psihologiei cognitive în
Programul CP al Universităţii Santa Barbara din California(UCSB).
Atkinson începe totodată cercetări asupra problemelor multiculturale în consiliere
Se conturează noi cadre:
1) Cadrul educaţional
2) Cadrul legat de sănătate
 3) Industria şi Guvernul
4) Consilierea comunităţii
5) În primul rând învăţământul
6) Serviciile administrative
7) Apar centre de consiliere
8) Apare și se dezvoltă practica particulară
Luarea în considerare a contextului social devine importantă Sursele modificării atitudinilor
sociale:
 Efectele războiului din Vietnam şi răspunsurile la acesta date de instituţii în societate,
în special în educaţie.
 Modificările atitudinilor faţă de autoritate şi pierderea încrederii în instituţii ca răspuns
la epoca Watergate.
 Continua căutare a eu-lui ideal în societate
 Mişcarea anti-război
 Mișcarea hippi
Trei elemente privind identitate profesiunei

În anii 70-80 trei aspecte influențează teoretic și aplicativ psihologia și consilierea psihologică
-Se confirmă rolul neuromodulatorilor (endorfinele , enkefalina unele polipeptide). Apar noi
modele neurobiologice în special legate de afectivitate , durere și de dependența de droguri
-Problema consumului şi dependenţei de droguri apărută din 1967-69.Se deschide un domeniu
nou pentru consilierea psihologică În 1980 R.Reagan recomandă „Războiul privind
drogurile”
-Se perfecționează șj diversifică metodologiile de cercetare în psihologie
Testele psihologice devin mai eficace și rafinate, metodele experimentale devin mai
sofisticate, utilizarea imagisticei moderne (mai ales PET) se generalizează, farmacologia
cerebrală devine din ce în ce mai diversă și mai activă, iar analiza statistică devine mai
minuțioasă și mai complexă(ca de ex folosirea regresiei multiple)Un rol important revine și
modelării matematice sau logico matematice Însăși filosofia cercetării se schimbă devine mai
sceptică sub influența postmodernismului
Postmodernismul este o reacţie pesimistă faţă de optimismul entuziast al anilor
1960.Neagă valorile şi reperele trecutului dar şi planurile de viitor. Neagă identitatea
individului care se fragmentează şi promovează modele destructuralizante (destructuralism
postructuralism)(Lyotard,Foucault,Baudrillard etc.)
Apare ca o metodă utilă cercetarea meta analitică.
În timpul acestei efervescențe a cercetării științifice psihologice, psihologia
românească a fost paralizată începând din 1981 în urma scandalului provocat de Meditația
transcendentală blocaj care s-a limitărilor și interdicțiilor staliniste deja existente.
Tot în anii aceștia consilierea psihologică în general dar mau ales cea vocațională sunt
puse sub presiune de două aspecte.
1).Presiunea mișcării de emancipare a femeilor. Aceste luări de poziţie se încadrează
in valul al treilea al mişcării feministe care a început la sfarşitul anilor 80 continuând valul al
doilea care a început prin anii 60 după eşecul primul val de la începutul secolului XX
2). Multiculturalismul
Psihologia a îmbrăţişat încetul cu încetul studiul problemelor multiculturale.
Psihologia cross-culturală a fost aria primară în care psihologia a examinat cultura. Această
abordare examinează în mod tipic două grupe naţionale care nu sunt în acelaşi context social.
Psihologia multiculturală este studiul grupurilor culturale multiple în acelaşi context.
Grupurile culturale se influenţează unele pe altele atunci când sunt în acelaşi context
sociocultural; puterea acestei influenţe este larg dependentă de puterea şi situaţia pe care
grupurile culturale le au în societate. Toate grupurile culturale discutate în acest manual au un
statut de minoritate etnică. Astfel, psihologia multiculturală este studiul nu numai al culturii,
ci şi al problemelor sociopolitice pe care le întâmpină persoanele minorităţii etnice în Statele
Unite. Deşi problemele cross-naţionale sunt imprtante în psihologie, problemele ce se ocupă
de persoanele cu multiple pregătiri culturale în Statele Unite e posibil să afecteze mai mult
viaţa majorităţii studenţilor americani. Există numeroase manuale de psihologie cross-
culturală, dar foarte puţine cele care se adresează psihologiei multi-culturale în cadrul unui
singur context naţional şi sociopolitic.
Preocupările multiculturale în cadrul psihologiei sunt în plină dezvoltare Doar 11%
din publicaţii s-au preocupat de etnicitate în 1973, în timp ce 93% în 1998.
Dispariția cortinei de fier a permis psihologiei țărilor foste comuniste să aibă acces și
să poată cerceta fără de nici o restricție sau parazitare ideologică . Consilierea psihologică
modernă apare și în aceste țări inclusiv România.
Se dezvoltă orientările multiculturale odată cu sporirea migrațiilor economice și
politice(care pun și probleme de consiliere la nivelul celor emigrării dar și la cel a celor
rămași mai ales la copii)
Se dezvoltă orientările către marginalizați Nu e vorba numai de femei, de etnii cu
culturi mai puțin evoluate tehnologic, ci de handicapații biologici și cei cognitiv
Un domeniu nou este cel al homosexualilor după legalizarea lor. Este vorba de
consilierea celor neadaptați dar și a homofobilor
Consilierea în contextul orientărilor antidiscriminative.
Terorismul,criza economică,violența stradală au avut și au un impact asupra stării
psihologice a populaţiilor din zonele critice Ele au generat necesitatea unei asistențe de
consiliere psihologică având o orientare specială
În plan teoretic crește ponderea modelelor biologizante pe două direcții principale cea
genetică și cea neurobiologică.
Se dezvoltă consilierea (sfătuirea)genetică
Totodată se ia în considerare din de în ce mai mult calitatea vieții (dreptul la fericire, la
„bien etre”)
Supraveghere/controlare (1980 )
Supravegherea este folosită în consiliere, psihoterapie şi alte discipline ale sănătăţii
mintale ca şi în multe alte profesii angajate în lucrul cu oamenii. Aceasta impune ca
practicianul să se întâlnească regulat cu un alt profesionist, nu neapărat superior, dar cu
pregătire în profesia de supraveghere și control, pentru a discuta asistenţa socială şi alte
probleme profesionale. Acest lucru este adesea cunoscut ca supraveghere şi consultare clinică
sau de consiliere. Scopul este de a ajuta practicianul să înveţe din experienţa sa şi să
progreseze în expertiză, ca şi să asigure un bun serviciu pentru client sau pacient.
* Bartlett, Goodyear şi Bradley au editat un număr special al revistei privind
supravegherea/controlul consilierii care a discutat modele teoretice şi a rezumat literatura de
cercetare.
* Russell, Crimmings şi Lent au analizat literatura existentă de supraveghere, cerând o mai
mare specificitate a teoriilor, trecând dincolo de stagiarii consilieri începători şi acordând o
mai mare atenţie problemelor valabilităţii externe.
* Modele specifice supravegherii au fost propuse (Loganbill, Hardy & Delworth)
* Abordarea dezvoltării – Presupunerea de bază a fost că supravegherea efectivă trebuie să ia
în considerare nivelul de dezvoltare al consilierului şi astfel să difere în funcţie de nivelul de
dezvoltare al stagiarilor (Stolenberg & Delworth).
Supravegherea/controlarea – Anii 1990
* Numeroase cărţi importante privind supravegherea au apărut (Bernard & Goodyear, 1992,
1998, Holloway, 1995, Stoltenberg, McNeil & Delworth, 1997, Watkins, 1997).
* Cartea lui Watkins este o resursă excelentă dedicată abordărilor teoretice ale supravegherii,
modelelor pregătirii, cercetării şi problemelor profesionale.
 Creșterea ponderii supravegherii face parte din creșterea permanentă a pregătirii
(învățământului) profesionale a consilierilor.
De-a lungul anilor 1980 şi 1990, Departamentul 17 a trecut printr-o Schimbare
extraordinară.
Aşa cum s-a propus de preşedintele de atunci George Gazda, în 1986, a fost
organizată şi s-a ţinut conferinţa naţională pentru Psihologia Consilierii numită Planificarea
Viitorului. O temă majoră de-a lungul conferinţei a fost importanţa conştientizării tradiţionale
a psihologiei consilierii de a privi oamenii şi comportamentul lor în cadrul unui context socio-
cultural influenţat de variabilele culturii, etnicităţii, genului, orientării sexuale, vârstei şi
perspectivei socio-istorice.
Recomandările de la această conferinţă au pus în mişcare un şir larg de activităţi
legate de educaţie/învăţământ şi pregătire/calificare, ştiinţă, practică şi probleme profesionale
care ar afecta pe membrii şi conducerea Departamentului pentru mulţi ani.
Între 1980-1985: Strădania pentru mai multe programe de pregătire acreditate în
psihologia de consiliere.

Dezvoltarea consilierii din ultima vreme se datorează:

1)Progreselor realizate în domeniu
2)Creșterii încrederii populației în consiliera psihologică
3)Sprijinului acordat consilierii de către instituțiile de stat
4)Popularizarea consilierii
5)Creșterea costurilor îngrijirilor medicale