Obiectul de studiu si problematica psihologiei educatiei

1. 2. 1. Consideratii introductive cu privire la psihologia educatiei ca ramura stiintifica Psihologia educatiei si rolul ei n formarea viitorului profesor - model integrativ Consideratii introductive cu privire la psihologia educatiei ca ramura stiintifica

Termenul de psihologie provine de la cuvintele grecesti psyche (suflet) si logos (cuvnt, teorie, nvatatura). Ca stiinta, a aparut n perioade mai recente (primele lucrari de psihologie sunt publicate dupa anii 1500 de Rudolf Goclenius si 1700 de Christian Wolf). O prima aproximare a definirii psihologiei, care ar putea porni de la analiza etimologica, ar consta n 616f58g considerarea psihologiei ca stiinta care studiaza psihicul sau procesele si fenomenele psihice. Problema ridicata de aceasta definire este una de logica, data fiind circularitatea ei. Obiectul de studiu al psihologiei este psihicul. Pentru a depasi circularitatea definirii anterioare trebuie sa recurgem la a nlocui termenul de psihic cu o definitie a lui. Ce este psihicul? O definire corecta din punct de vedere logic ar cere respectarea conditiilor conform carora orice definire trebuie sa contina un gen proxim si o diferenta specifica. Este foarte dificil nsa sa identificam genul proxim si diferenta specifica pentru conceptul de psihic. De aceea definirile obisnuite recurg la inventarierea principalelor caracteristici ale psihicului. Iar aceste caracteristici reies prin raportarea psihicului la criterii exterioare lui nsusi. Iata care sunt criteriile propuse de M. Zlate: a) prin raportare la materie (la substratul material al psihicului): psihic = produs/functie a creierului b) prin raportare la realitatea nconjuratoare (lumea obiectiva a lucrurilor si fenomenelor naturale): psihic = reflectare subiectiva a realitatii obiective c) prin raportare la interactiunea universala a lucrurilor: psihic = caz particular/forma/expresie a vietii de relatie d) prin raportare la realitatea sociala: psihic = element cultural. conditionat si determinat socio-istoric si socio-

Psihologia este definita astfel ca stiinta care studiaza fenomene si procese care constituie o reflectare subiectiva a realitatii obiective si care sunt conditionate si determinate socio-istoric si socio-cultural reprezentnd o functie a creierului ce reflecta relationarea universala. Trebuie mentionat faptul ca, asa cum se ntmpla la nivelul oricarei stiinte, procesele, nsusirile, mecanismele psihice sunt studiate cu ajutorul unui ansamblu de metode obiective pentru a evidentia legile de functionare a psihicului. Aspectul practic la psihologiei rezida n scopul sau care vizeaza cunoasterea, optimizarea si ameliorarea existentei umane (M. Zlate, 2000). Psihologia educatiei reprezinta o ramura stiintifica a psihologiei, aflata la confluenta psihologiei generale (ca stiinta de baza, cu un nivel de maxima generalitate stiintifica) cu domeniul aplicativ al educatiei.

Educatia reprezinta modalitatea prin care societatea transmite noilor membri ai societatii ntr-o maniera constienta si sistematica cunoasterea, valorile, credintele, modurile de comunicare specifice cu scopul dezvoltarii potentialului individual necesar adaptarii la societatea sau cultura respectiva.

Psihologie generala - introducere in problematica psihologiei

0 stele 1223 vizualizari | Fii primul care comenteaza

Curs Psihologie Numar pagini: 4 Adaugat de: Stanciu Silvia 3 mar 2010

Pret: 1

sss

Din punct de vedere etimologic, cuvantul psihologie provine din greaca : psyche = suflet + logos = stiinta, cunoastere etc. Elementele definitorii ale psihologiei ca stiinta sunt: a) obiectul/domeniul de studio. b) metode de cercetare. c) legi/legitati, principii, explicatii teoretice. La acestea se adauga si aplicarea practica a rezultatelor cunoasterii stiintifice. Tinand cont de faptul ca definitia unei stiinte trebuie sa cuprinda, fie si intr-o formulare generala, informatii referitoare la obiectul de studiu, la metode si legi, putem defini psihologia ca fiind stiinta care studiaza psihicul (procesele, mecanismele si insusirile psihice) cu ajutorul unui ansamblu de metode obiective in vederea desprinderii legilor lui de functionare cu scopul cunoasterii, optimizarii si ameliorarii existentei umane. In evolutia cunoasterii psihologice distingem 3 etape : a) etapa prestiintifica. b) etapa filosofica. c) etapa stiintifica. a) ETAPA PRESTIINTIFICA Ca forma de cunoastere practica, cunoasterea psihologica a aparut odata cu aparitia omului si a primelor colectivitati umane. Aceasta forma de cunoastere psihologica inzvorata din necesitati practice, era insa o cunoastere nestiintifica, asadar empirica.

b) ETAPA FILOSOFICA Incepe odata cu constituirea marilor sisteme filosofice in Antichitatea tarzie si dureaza pana in 1879. In aceasta perioada, o serie de mari ganditori ai Antichitatii au manifestat interes pentru cunoasterea si explicarea vietii sufletesti. Psihologia era, asadar, parte integranta a filosofiei. Desi, in aceasta perioada cunoasterea psihologica dobandeste un caracter mai sistematizat si mai logic argumentat, ea ramane inca o cunoastere nestiintifica, speculativa,

Carl Gustav Jung (n. 26 iulie 1875, Keswil, cantonul Thurgau, Elveia d. 6
iunie 1961,Ksnacht, Elveia) a fost medic, psiholog i psihiatru elveian, fondatorul psihologiei analitice. A fcut studii de medicin general i psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicin din Zrich i medic-ef la clinica psihiatric universitar Burgholzli. Este cu precdere interesat de psihoterapia clinic i, concomitent, de cercetarea experimental i teoretic. ntre 1907 i 1912 colaboreaz intens cu Freud, acesta avnd o influen decisiv asupra lui Jung. Este atras in special de cercetrile acestuia legate de isterie i de vise. Ruptura cu Freud este marcat de apariia lucrrii Wandlungen und Symbole der Libido(1912), n care Jung ncearc o lrgire a orizontului de interpretare freudian i o implicit critic a acestuia. Aceast ruptur l va duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitic, axat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamental a omului i pe un ansamblu de concepte noi, deduse din experiena clinic. ntre 1921 i 1938 ntreprinde cltorii de studii n Africa de nord, n lumea arab, la indienii pueblo din Arizona i India. n 1935 este ales preedinte al Societii elveiene pentru psihologie i domeniile conexe. n 1944 se creeaz la Basel catedra de psihologie medical al crei titular este Jung. n 1948, la Zrich, se nfiineaz institutul Carl Gustav Jung, iar in 1958 Societatea internaional de psihologie analitic, avnd drept tem teoriile jungiene. i petrece ultimii ani de via la Bollingen, lng Zrich, unde i redacteaz memoriile. La cteva luni dup moartea lui apare Erinnerungen, Trume, Gedanken (Amintiri, vise, reflecii) consemnate i editate deAniela Jaffe. Bun venit la Carl Jung i psihologia analitic! Acest site este dedicat vieii i operei lui Carl Jung, conceptelor sale de baz, teoriilor, ideilor i metodelor de explorare a psihicului incontient. Mult vreme identificat cu micarea psihanalitic a lui Sigmund Freud pe care a susinut-o ani buni, Carl Jung i creaz ulterior propria coal i disciplin numitpsihologie analitic. Aceast direcie deviaz de la principiile psihanalizei freudiene pentru a aduce noi abordri n cmpul studiului psihicului abisal. Jung i interpretarea viselor, procesul de individuaie Una din diferenele notabile dintre direcia freudian i cea introdus de Jung este metoda de interpretare a viselor. Jung studiaz visele din perspectiva procesului de individuaie i urmrete integrarea arhetipului centrului etc.

Interpretarea viselor n manier jungian este un subiect necunoscut la noi. Tehnica jungian nu a fost ilustrat de studii i materiale publice i aceasta, parial, datorit dificultilor ei teoretice i tehnice (aplicarea ei implic cunotine vaste din domenii ca religia, miturile, etnologia, riturile etc.). Pentru prima oar poi studia online metoda jungian de interpretare a viselor urmnd cursul realizat de AROPA. Pentru mai multe detalii despre curs d click aici. Psihoterapia jungian Jung este creatorul unei psihoterapii specifice care urmeaz pn la un punct psihanaliza clasic (freudian), pentru a se dedica apoi procesului amplu de integrare a imaginilor incontientului (arhetipuri) i de realizare a Totalitii (psihice). El scrie n acest sens tratate despre alchimia medieval i lanseaz concepte noi ca Sine, incontient colectiv, arhetip, anima i animus etc. Toate aceste teorii i concepte snt abordate pe acest site prin articole i referine (vezi meniul din stnga).

Metoda psihoterapeutic a lui Carl Jung

Metoda lui Jung n psihoterapie o urmeaz pe aceea a lui Freud, cum el nsui a subliniat adeseori. n cazurile mai rare, n care abordarea freudian a sufletului nu este suficient, Jung aplic ns i alte metode, care trebuie s conduc pacientul la o confruntare personal cu incontientul colectiv, cu arhetipurile .

Carl Jung - Biografie

Carl Gustav Jung (1875-1961) a avut o importan considerabil n snul micrii psihanalitice i este n general considerat ca prototipul dizidentului, att prin impactul rupturii sale, ct i prin amploarea micrii pe care a creat-o la rndul su (psihologia analitic). Elveian de origine, Jung era fiul unui pastor. El i-a fcut studiile n medicin, s-a specializat n psihiatrie, apoi a intrat la Burgholzli - celebrul spital psihiatric din Zurich - condus la acea vreme de nu mai puin celebrul Eugen Bleuler. n perioada 1902-1903 efectueaz un stagiu la Paris cu Pierre Janet, apoi revine la Zurich unde este numit medic ef la Burgholzli.

n acest context Jung i se prezint lui Freud, n anul 1907. Freud va fi sedus de prestigiul i personalitatea lui Jung i va vedea rapid n el fiul spiritual care ar putea asigura supravieuirea psihanalizei, cu att mai mult cu ct Jung nu era evreu. Legturi intense, profesionale i amicale, se es atunci ntre cei doi, cu o ambivalen n care se distinge nclinaia lui Jung de a se subestima fa de Freud, fervorea devotamentului fa de "tatl" psihanalizei i ostilitatea oniric (subliniat de Freud n interpretrile comune de vise).(1) Jung a cunoscut o ascensiune fulgertoare n ierarhia psihanalizei. El a devenit editorul Jahrbuch. n 1908, particip la cltoria de conferine n America i devine primul preedinte al Asociaiei internaionale de psihanaliz, n 1910. Reticenele lui Jung fa de teoria freudian se raportau la rolul sexualitii n dezvoltarea psihic. De fapt, Jung nu a aderat niciodat total la teoria sexual a lui Freud sau, dac a aderat iniial, s-a desprins ulterior. Din 1912, el ia din ce n ce mai mult distan n scrierile sale fa de Freud, ceea ce va provoca o ruptur care se va concretiza, n 1914, prin demisia lui Jung din toate posturile pe care le ocupa deja. Dup o perioad de tulburri personale n care s-a confruntat cu propriul su incontient, Jung pune bazele colii sale i produce o oper considerabil care i va atrage numeroi adepi.(2) Abandonnd meandrele psihosexualitii freudiene, Jung se va stabili n domeniul spiritualitii i al esoterismului. n psihologia sa urmrete aa-zisul proces de individuaie, adic realizarea Sinelui (unirea contientului cu incontientul) i alte repere din care citm:arhetipurile, incontientul colectiv, asimilarea animei i umbrei etc. n practica interpretrii viselor Jung introduce printre altele metoda amplificrii iplanul subiectului ilustrat n numeroase cri celebre ca, de pild, Psihologie i alchimie.