1.

Periodizarea dreptului privat roman

1
Epoca erhaica (vche) – intemeierea statului roman sec 7-5 i.HR. Apar cutumile ;apar norme civile (ius)
si norme religioase(fas).
2
Epoca clasica (regalitate) sec 5-494 i.Hr .Stat condus de rege .Norma nescrisa(cutuma) se transf in scris
(republica)-494-27i.HR -Stat condus de Adunarea poporului. Apar edictele magistraturii.
3
Epoca postclasica (imperiul)-27-565 d.Hr . Se inparte in Principat 27-284
Dominat 285-565
3.Delimitarea dreptului privat de public
Dreptul public ansamblu de norme juridice care reglementează organizarea statului şi relaţiile dintre
stat şi persoanele particulare.
Dreptul privat ansamblu de norme juridice care reglementează relaţiile dintre persoanele particulare.
Se mai imparte in Dr.civile ; Dr.gintilor; Dr. naturale
4.Obiectul de reglementae
Are ca obiect prezentarea apariţiei şi evoluţiei instituţiilor dreptului roman . Dreptul roman este
domeniul în care romanii au creat concepte, categorii, principii şi instituţii juridice care se aplică şi în
zilele noastre.
5. Importanţa dreptului privat roman
Dreptul roman prezintă o importanţă deosebită deoarece constituie fundamentul pe care s-a clădit
sistemul juridic.
a) a determinat dezvoltarea gândiri juridice
b) a determinat crearea unui alfabet unic al dreptului
c) a contribuit la formarea principiilor juridice .
6.Izvoarele dreptului privat roman .
1.Obiceiul (cutuma)
2.legea
3.Edictele magistraţilor
4. Jurisprudenţa
5. Senats consultele
6. Constituţiile imperiale
7.Capacitate juridical; De folosinta ; De exercitiu
Aptitudinea persoanelor de a participa la viaţa juridică se numeşte personalitate sau capacitate juridică
şi este desemnată “caput”. Personalitatea începe în momentul naşterii si se finiseaza odata cu moartea.
1.Capacitatea de folosinta consta in aptitudinea omului de avea drepturi si obligatii civile, de
a fi subiect individual de drept civil.
2.Capacitatea de exercitiu consta in aptitudinea de a dobandi si exercita drepturi subiective
civile si executa obligatii civile.
8.Caracterele persoanei fizice
Legalitate, generalitate, inalienabilitate, intangibilitate, egalitate şi
universalitate.
9.Statutul juridic al cetatenilor romani.
Ei aveau urmatoarele drepturi :
ius commercii (commercium) – dreptul de a încheia acte juridice în conformitate cu dreptul civil roman;
ius connubii (connubium) – dreptul de a încheia o căsătorie civilă romană;
ius militiae – dreptul cetăţeanului de a face parte din legiunile romane;
ius sufragii (sufragium) – dreptul de vot;
ius honorum – dreptul de a fi ales magistrate
Ei dobindeau cetatenia prin nastere , prin lege , prin dezrobire./Pierderea: prin pierderea libertatii,exil
10. Statutul juridic al latinilor si peregrinilor
Latinii-erau rude de singe cu romanii. Se imparteau in 4 categorii: Latini vechi , Coloniari ,Iuniani, Fictivi.
Peregrinii- se imparteau in : obisnuiti (locuitorii cetăţilor care încheiaseră un tratat de alianţă cu Roma.
Aceşti locuitori puteau încheia acte juridice între ei potrivit cutumei locale).
Dediticii (erau oameni liberi care nu aparţineau vreunei cetăţi. Ei nu puteau
dobândi cetăţenia romană, nefiindu-le permis nici să vină la Roma, pentru că ar fi căzut în sclavie).

11.Statutul juridic al sclavilor

Sclavii erau considerati lucruri lipsiti de drepturi.Stapanii aveau asupra lor drept de viata si de moarte. Stapanii aveau
dreptul de folosinta completa a sclavilor, ii putea abandona, sau inchiria serviciile. Sclavii nu aveau drept la nume, ei
purtand numele stapanului la care se adauga calitatea lor servila.  Nu se puteau incheia acte juridice intre sclavii
aceluiasi stapan. Sclavii nu aveau nici status familiae si nu puteau incheia o casatorie. Nici rudenia dintre sclavi nu
avea efecte juridice. Neputand sa aiba un patrimoniu, nu puteau transmite mostenirea, ori lasa testament.

12.Persoana juridica in Roma. Clasificari.

1.statul roman -care avea patrimoniul său –venea la moştenire, avea debitori.
2. coloniile şi municipiile din Italia, iar mai târziu şi cele din provincii.
Statul, coloniile şi municipiile aveau personalitate juridică atât în domeniul dreptului public, cât
şi în domeniul dreptului privat

13.Casatoria.Conditiile de incheiere a casatoriei.Tipurile

Casatoria- căsătoria este unirea bărbatului şi a femeii, o comuniune pentru toată viaţa,
împărtăşirea dreptului divin şi uman.
Căsătoria romană se încheia în baza consimţământului viitorilor soţi, dacă aceştia erau sui juris, sau al
celor doi pater familias dacă viitorii soţi erau alieni juris. Pentru a exista o căsătorie legitimă, cei doi soţi
trebuiau să îndeplinească cerinţele de vârstă impuse de morală şi condiţiile necesare cerute de jus
conubium.
 În dreptul roman sunt cunoscute două forme de căsătorie: cu manus si fără manus.
Cu manus- femeia trecea sub puterea barbatului.
Fara manus - femeia rămânea sub puterea lui pater familias din familia de origine.
14.Desfacerea casatoriei la romani
Se producea fie fortat fie voluntar
Incetarea se producea : moartea unuia dintre soti, divort .