Atributiile judecatorului de

instructie in cadrul procesuui

penal

Gr 193
Chirilov Denis
 Introducere

Din anul 2003, în fiecare judecătorie din Republica Moldova, cu

excepția celor specializate, există judecători de instrucție. Aceștia au
atribuții speciale. Ei se ocupă de examinarea plângerilor împotriva
organelor de urmărire penală, arestarea preventivă, autorizarea
perchezițiilor și a interceptării convorbirilor telefonice etc. Scopul creării
acestei instituții a fost de a asigura o mai bună respectare a drepturilor
omului pe durata urmăririi penale.

Deși acești judecători decid asupra respectării drepturilor omului la faza urmăririi penale, ei nu sunt atât de
numeroși. În marea majoritate a judecătoriilor există un singur judecător de instrucție, cu excepția
Judecătoriilor Buiucani, Centru și Rîșcani din municipiul Chișinău, în care există câte doi judecători de
instrucție. La 31 august 2012, în țară existau 44 de poziții de judecători de instrucție, dintre care patru erau
vacante.
Definitia JUDECATORULUI DE
INSTRUCTTIE
Judecătorul de instrucție este un judecător care desfășoară investigații
preprocesuale ale acuzațiilor de săvârșire a unei infracțiuni și, în unele cazuri,
face o recomandare pentru declanșarea urmăririi penale.
Rolul Judecatorului de instructie

Rolul exact al judecătorilor de instrucție variază de la jurisdicție la jurisdicție; sarcinile și

atribuțiile frecvente ale judecătorului de instrucție include supravegherea desfășurării
cercetării penale, emiterea de mandate de percheziție,  autorizarea interceptării convorbirilor
telefonice, luarea de decizii privind detenția preventivă, interogarea inculpatului, audierea
martorilor, examinarea probelor și întocmirea unui dosar cu dovezi pentru pregătirea
procesului.
Judecătorii de instrucție au un rol important în procedura judiciară franceză și un rol mai mic
în procedura penală spaniolă, olandeză, belgiană și greacă, deși rolul judecătorului de
instrucție s-a micșorat, în general, de-a lungul timpului. Mai multe țări, inclusiv Elveția,
Germania, Portugalia și Italia, au abolit poziția de judecător de instrucție.
Rolul judecătorului de instrucție este important în jurisdicțiile în care se
practică sistemul de drept civil, cum ar fi Franța, care are un sistem
inchizitorial. În schimb, jurisdicțiile în care se practică sistemul de drept
comun, cum ar fi Anglia și Statele Unite ale Americii care au un sistem
acuzatorial și nu au un post similar.Interacțiunea strânsă frecventă cu poliția și
procurorii „i-ar putea condiționa foarte bine pe judecătorii de instrucție să
favorizeze interesele pe termen lung ale participanților obișnuiți față de
interesele acuzatului”.Această problemă afectează, de asemenea, jurisdicțiile de
drept comun, deși s-a remarcat faptul că „în Statele Unite ale Americii, accentul
s-a pus pe independența avocatului apărării, în timp ce în Franța, accentul s-a
pus pe independența judecătorului de instrucție.”
 Instrucția se face numai pentru fapta arătată în rechizitor sau plângere și numai contra
persoanei învinuite de acea faptă.
Dacă în cursul instrucției se ivește necesitatea extinderii cercetărilor asupra unui alt fapt
sau contra altor persoane, judecătorul de instrucție comunică actele procurorului, care în
termen de cel mult 5 zile îi transmite concluziile sale, fără ca prin aceasta judecătorul să
fie împiedecat de a îndeplini orice acte de instrucție ce nu suferă amânare.

Judecătorul de instrucție este întotdeauna asistat de grefier.

Procurorul este în drept să ia cunoștință în orice stadiu despre lucrările efectuate de
judecătorul de instrucție, cu îndatorirea de a restitui actele în cel mult 24 ore.
Apărătorul inculpatului nu poate asista la actele de instrucție, afară de cazurile prevăzute de
lege; poate însă în tot cursul instrucției să prezinte judecătorului cereri sau memorii.

Partea vătămată poate de asemenea prezenta în cursul instrucției cereri și memorii.

Judecătorul de instrucție este dator să citeze persoanele arătate prin denunț sau
plângere, precum și pe acele propuse de părți, sau orice altă persoană pe care crede
necesar a o asculta.

Judecătorul își îndreaptă cercetările în toate direcțiile rezultând din actele primelor
cercetări și din arătările părții vătămate și ale învinuitului, adună toate elementele
necesare instrucțiunii, fie în favoarea, fie în defavoarea învinuitului, precum și
orice informațiuni de natură a caracteriza personalitatea infractorului.

Judecătorul întrebuințează toate mijloacele de investigație puse de știință în

serviciul justiției atât în privința faptului penal cât și a daunelor cauzate prin
infracțiune.
Probele de vinovăție trebuesc strânse chiar dacă învinuitul recunoaște faptul.
 Competenţa judecătorului de
instrucţie
Judecătorul de instrucţie asigură controlul judecătoresc în cursul urmăririi penale prin:
1) dispunerea, înlocuirea, încetarea sau revocarea arestării preventive şi a arestării la domiciliu;

2) dispunerea liberării provizorii a persoanei reţinute sau arestate, revocarea ei, ridicarea provizorie a
permisului de conducere a mijloacelor de transport;

3) autorizarea efectuării percheziţiei, examinării corporale, punerii sub sechestru a bunurilor, ridicării de
obiecte ce conţin secret de stat, comercial, bancar, a exhumării cadavrului;

4) dispunerea internării persoanei în instituţie medicală;

5) autorizarea interceptării comunicărilor, reţinerii, cercetării, predării, percheziţionării sau ridicării

trimiterilor poştale, înregistrării de imagini;

6) audierea martorilor în condiţiile art. 109, 110 şi 1101;

 61) examinarea cererilor privind accelerarea urmăririi penale;

62) autorizarea, la demersul procurorului, a efectuării măsurilor speciale de

investigaţii, date prin lege în competenţa sa;

63) examinarea contestaţiilor depuse de către părţile în proces privind

acţiunile procurorului ierarhic superior;

64) examinarea excluderii din hotărîre a unor capete de învinuire dacă

persoana condamnată a fost extrădată;

7) efectuarea altor acţiuni procesuale prevăzute de prezentul cod.

Sfarsit