De reținut

Obiectul dreptului execuțional penal îl constituie raportul de drept execuțional penal.

Scopul nemijlocit pentru care dreptul execuțional penal a fost edictat este acela de a asigura
efectivitatea, funcționalitatea normelor sancționatorii al dreptului penal
Raportul de drept execuțional penal se naște odată cu aplicarea definitivă a sancțiunii penale, când
intervine necesitatea impunerii executării acesteia, se derulează pe parcursul executării sancțiunii și
se stinge prin epuizarea executării
Subiecții raportului de drept execuțional penal sunt, pe de o parte, organele specializate ale statului,
însărcinate să se asigure că preceptele sancționatorii penale sunt întocmai respectate, iar pe de altă
parte, persoanele (fizice ori juridice) împotriva cărora au fost pronunțate sancțiuni penale.
Conținutul raportului de drept execuțional penal desemnează drepturile și obligațiile pe care subiecții
le au în cadrul relației lor juridice.
Obiectul raportului de drept execuțional penal (a nu se confunda cu obiectul dreptului execuțional
penal însuși) constă în conduitele pe care subiecții raportului trebuie să le adopte în realizarea
drepturilor și în îndeplinirea obligațiilor care le revin și care alcătuiesc conținutul raportului juridic
analizat.

De reținut
Principalele izvoare normative al dreptului execuțional penal sunt:
- Codul penal și Codul de procedură penală;
- Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri
neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu actele
subsecvente de punere în aplicare;
- Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal cu actele subsecvente de punere în aplicare.

De reținut
Principiile dreptului execuțional penal sunt:
- principiul legalității
- principiul controlului judecătoresc
- principiul oficialității
- principiul inevitabilității
- principiul umanismului executării
- principiul minimei intervenții
- principiul individualizării executării
- principiul profesionalizării în activitatea de asigurare a executării
- principiul implicării comunității
- principiul cointeresării infractorului
- principiul prevalenței rolului educativ al executării

Exemple
Cu titlu de exemplu putem, însă, arăta câteva entități care dețin competențe de supraveghere
nemijlocită a executării interdicției în discuție:
- Colegiul Medicilor din România și Ministerul Sănătății sunt entitățile competente să supravegheze
executarea interdicției de a exercita profesia de medic, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 379 din
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, acestor autorități le revine sarcina de a
monitoriza și controla exercitarea profesiei de medic;
- Consiliul Superior al Magistraturii este entitatea care are competența să supravegheze executarea
interdicției de a ocupa și exercita funcția de judecător, procuror sau magistrat asistent, deoarece,
potrivit dispozițiilor Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, această autoritate
are atribuții care țin de dobândirea, exercitarea și pierderea calității de magistrat;
- Uniunea Națională a Barourilor din România și barourile județene sunt entitățile care au competența
să supravegheze executarea interdicției de a ocupa și exercita profesia de avocat, deoarece lor le
revin atribuții privind legalitatea exercitării acestei profesii, potrivit dispozițiilor Legii nr. 51/1995
privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

De reținut
Autoritățile și celelalte entități cu atribuții în domeniul dreptului execuțional penal sunt:
- Instanțele judecătorești
- Administrația Națională a Penitenciarelor
- Direcția Națională de Probațiune
- Organele de poliție și alte organe de ordine publică
- Instituțiile din comunitate

Exemple
În funcție de soluțiile pe care le conțin hotărârile penale și de declararea sau nu a căilor de atac, se va
pune în executare:
- fie hotărârea primei instanțe, astfel cum a fost pronunțată (când nu se exercită calea de atac sau
când calea de atac exercitată a fost respinsă),
- fie hotărârea primei instanțe, astfel cum a fost modificată prin hotărârea din calea de atac (când
hotărârea primei instanțe a fost desființată în parte),
- fie hotărârea pronunțată în calea de atac (când se pronunță o soluție de vinovăție în calea de atac,
după achitarea în primă instanță, sau când hotărârea de vinovăție a primei instanțe a fost desființată în
tot, iar instanța de control a rejudecat și a pronunțat o nouă soluție în cauză).

Exemple de calcul
Exemplul 1
Un termen de apel de 10 zile, care a început să curgă din ziua de 2 a lunii (ziua comunicării copiei
sentinței), se va sfârși la finele zilei de 13 a aceleiași luni (ultima zi în care se poate declara apel în
termen); pe data de 14 a lunii (dacă nu s-a declarat apel ori dacă apelul a fost retras în interiorul
termenului), sentința primei instanțe a devenit definitivă și ea va fi pusă în executare.
În același exemplu, dacă ziua de 13 a lunii ar fi o zi nelucrătoare, termenul de apel se va sfârși la
finele primei zile lucrătoare, iar din ziua imediat următoare acestei zile hotărârea va putea fi pusă în
executare.
Exemplul 2
Dacă înștiințarea de prezentare la instanță în vederea comunicării hotărârii s-a afișat în data de 2 a
lunii, iar termenul de prezentare a fost stabilit ca fiind de 7 zile, acest termen se va sfârși la finele
zilei de 10 a aceleiași luni (ultima zi în care se poate prezenta pentru a-i fi comunicată hotărârea);
data de 10 (dacă partea nu se prezintă anterior pentru a-i fi comunicată hotărârea) este considerată
ca dată a comunicării și de la ea se pornește în calculul termenului de apel.
Termenul de apel se va sfârși la finele zilei de 21 a aceleiași luni (ultima zi în care se poate declara
apel în termen); pe data de 22 a lunii (dacă nu s-a declarat apel ori dacă apelul a fost retras în
interiorul termenului), sentința primei instanțe a devenit definitivă și ea va fi pusă în executare.

De reținut
Punerea în executare a pedepselor privative de libertate (închisoarea și detențiunea pe viață), se face
prin emiterea de către judecătorul delegat cu executarea de la instanța de executare a mandatului de
executare și, dacă persoana condamnată este liberă la momentul rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare, a ordinului de interzicere a părăsirii țării.
Mandatul de executare se trimite, spre ducere la îndeplinire, fie organului de poliție de la domiciliul
ori reședința condamnatului (când acesta este liber), fie comandatului locului de deținere (când
condamnatul este deja privat de libertate).
Ordinul de interzicere a părăsirii țării se trimite, spre ducere la îndeplinire, către organului
competent să elibereze pașaportul și către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

De reținut
Cele patru regimuri de executare a pedepselor privative de libertate sunt:
- regimul de maximă siguranță;
- regimul închis;
- regimul semideschis;
- regimul deschis.

Trecerea uni deținut dintr-un regim de executare în altul pe parcursul executării se face atât progresiv
(de la un regim mai aspru la unul mai blând), cât și regresiv (de la un sistem mai blând la unul mai
aspru), pentru a se încuraja comportamentele pozitive și a se descuraja cele negative.
La stabilirea, individualizarea și schimbarea regimurilor de executare se au în vedere criterii precum:
durata pedepsei, gradul de risc al deținutului antecedentele penale; vârsta și starea de sănătate ale
persoanei condamnate; conduita persoanei condamnate, pozitivă sau negativă, inclusiv în perioadele
de detenție anterioare; nevoile identificate și abilitățile persoanei condamnate, necesare includerii în
programe educaționale, de asistență psihologică și asistență socială; disponibilitatea persoanei
condamnate de a presta muncă și de a participa la activități educative, culturale, terapeutice, de
consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase, instruire școlară și formare profesională.
Stabilirea, individualizarea regimurilor de executare se face de către o comisie specială, ale cărei
decizii sunt cenzurate de judecătorul desemnat cu supravegherea privării de libertate și de
judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul.
De reținut
Pe parcursul executării pedepselor privative de libertate, deținuții se bucură de următoarele drepturi:
1. Dreptul la libertatea conștiinței, a opiniilor și a credințelor religioase
2. Dreptul la informație
3. Dreptul la consultarea documentelor cu caracter personal
4. Dreptul la asistență judiciară
5. Dreptul la petiționare
6. Dreptul la corespondență
7. Dreptul la convorbiri telefonice
8. Dreptul la comunicări on-line

9. Dreptul la plimbare zilnică

10. Dreptul de a primi vizite și de a fi informat despre evenimentele familiale deosebite
11. Dreptul la vizită intimă
12. Dreptul de a primi, cumpăra și a deține bunuri
13. Dreptul la asistență medicală, tratament și îngrijiri
14. Dreptul la asistență diplomatică
15. Dreptul la încheierea căsătoriei
16. Dreptul de a vota
17. Dreptul la odihnă și repausul săptămânal
18. Dreptul la muncă
19. Dreptul la învățământ
20. Dreptul la hrană, ținută și condiții minime de cazare

Modul în care aceste drepturi sunt acordate deținuților este supus cenzurii judecătorului desemnat
cu supravegherea privării de libertate și judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul.
Abaterile și sancțiunile disciplinare
În încercarea de a descuraja comportamentele negative și de a prezerva siguranța în mediul
penitenciar, legiuitorul a instituit o seri de fapte care reprezintă abateri disciplinare.
Legiuitorul a ales să reglementeze o ierarhizare tripartită a abaterilor disciplinare, în funcție de
gravitatea acestora. Astfel, așa cum rezultă din art. 100 din Legea nr. 253/2014, abaterile disciplinare
pot fi foarte grave, grave și ușoare. Acestea sunt, la rândul lor, grupate pe câte patru subcategorii.
Abaterile disciplinare foarte grave sunt:
- neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 81 lit. a)-c) din lege, anume:
o nesupunere la percheziție cu ocazia primirii în penitenciar, precum și pe parcursul executării
pedepsei privative de libertate, ori de câte ori este necesar;
o nerespectarea regulilor stabilite de administrația penitenciarului pe perioada permisiunii de ieșire
din penitenciar sau în cazul desfășurării de activități, fără supraveghere, în exteriorul penitenciarului;
o neconformarea la dispozițiile date de organele judiciare;
- nerespectarea interdicțiilor prevăzute la art. 82 lit. a)-p) din lege, anume:
o exercitarea sau încercarea de exercitare de acte de violență asupra personalului, persoanelor care
execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită, asupra celorlalte persoane condamnate,
precum și asupra oricăror altor persoane;
o organizarea, sprijinirea sau participarea la revolte, răzvrătiri, acte de nesupunere pasive sau active
ori alte acțiuni violente, în grup, de natură să pericliteze ordinea, disciplina și siguranța
penitenciarului;
o inițierea sau participarea la acte de sustragere de la executarea pedepselor privative de libertate;
o introducerea în penitenciar, producerea, deținerea, comercializarea sau consumul de stupefiante,
băuturi alcoolice ori de substanțe toxice sau ingerarea de medicamente fără prescripție medicală, de
natură să creeze tulburări de comportament;
o sustragerea în orice mod de la executarea unei sancțiuni disciplinare;
o instigarea altor persoane condamnate la săvârșirea de abateri disciplinare;
o stabilirea de relații cu persoane condamnate sau persoane din interiorul ori exteriorul
penitenciarului, cu scopul de a împiedica înfăptuirea justiției sau aplicarea normelor regimului de
executare a pedepselor privative de libertate;
o sustragerea sau distrugerea unor bunuri sau valori de la locul de muncă ori aparținând
penitenciarului, personalului, persoanelor
care execută activități în penitenciar sau se află în vizită, precum și a bunurilor aparținând altor
persoane, inclusiv celor condamnate;
o prezența în zone interzise sau la ore nepermise în anumite spații din penitenciar, stabilite prin
regulamentul de ordine interioară, precum și nerespectarea orei de revenire în penitenciar;
o introducerea în penitenciar, procurarea, confecționarea, deținerea, schimbul, primirea, utilizarea
sau transmiterea de arme, materiale explozive, obiecte și substanțe care pun în pericol siguranța
penitenciarului, misiunilor sau a persoanelor, bani, medicamente, telefoane mobile, accesorii ale
telefoanelor mobile, bunuri sau alte valori, în alte condiții decât cele admise;
o substituirea identității unei alte persoane;
o împiedicarea, cu intenție, a desfășurării programelor și activităților care se derulează în
penitenciar;
o oferirea sau darea de bani ori alte foloase personalului penitenciarului;
o obținerea sau încercarea de obținere, prin violență, constrângere, promisiuni, servicii, cadouri sau
alte mijloace, de avantaje morale ori materiale de la personal, de la persoanele care execută misiuni
în penitenciar sau care se află în vizită ori de la celelalte persoane condamnate, precum și de la orice
altă persoană;
o comunicarea cu exteriorul penitenciarului, în alte condiții și prin alte metode decât cele stabilite
prin reglementările în vigoare;
o amenințarea personalului, a persoanelor care execută misiuni în penitenciar sau care se află în
vizită, a celorlalte persoane condamnate, precum și a oricăror altor persoane;
- determinarea, cu intenție, a altei persoane condamnate să săvârșească una dintre abaterile din a doua
subcategorie;
- încălcarea altor obligații și interdicții prevăzute ca abateri foarte grave în alte acte normative.

Abaterile disciplinare grave sunt:

- neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 81 lit. d)-f) din lege, anume:
o nerespectarea regulilor de igienă individuală și colectivă în camera de deținere și în alte spații
comune, precum și indicațiile medicului;
o neîntreținerea în mod corespunzător a bunurile încredințate de administrația penitenciarului și a
bunurilor din dotarea unităților unde prestează munca;
o nerespectarea programului zilnic;
- nerespectarea interdicțiilor prevăzute la art. 82 lit. q)-ț) din lege, anume:
o utilizarea în mod necorespunzător sau în alte scopuri a bunurilor puse la dispoziție de
administrația penitenciarului;
o tulburarea orarului zilnic sau a liniștii, inclusiv după ora stingerii până la deșteptare;
o exprimarea, în public, prin gesturi sau acte obscene ori care atrag oprobriul;
o împiedicarea sau încercarea împiedicării aflării adevărului în cazul incidentelor petrecute în
penitenciar;

o desfășurarea de acțiuni care urmăresc aducerea de prejudicii administrației penitenciarului sau

altor persoane;
o autoagresiunea în orice mod și prin orice mijloace;
- determinarea, cu intenție, a altei persoane condamnate să săvârșească una dintre abaterile din a doua
subcategorie;
- încălcarea altor obligații și interdicții prevăzute ca abateri grave în alte acte normative.

Abaterile disciplinare ușoare sunt:

- neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 81 lit. d)-f) din lege, anume:
o nerespectarea repartizării pe camerele de deținere;
o manifestarea unei atitudini necuviincioase față de orice persoană cu care intră în contact;
o purtarea unei ținute indecente, murdare și neîngrijite;
o neîndeplinirea în bune condiții a activităților la care participă;
o nedeclararea, conform realității, a nivelul de instruire școlară sau pregătire profesională;
o nerespectarea oricărei alte obligații care rezultă din lega de executare, din regulamentul de
aplicare a acesteia, din ordinele și deciziile emise în baza acestora și din regulamentul de ordine
interioară al penitenciarului;
- nerespectarea interdicțiilor prevăzute la art. 82 lit. u)-x) din lege, anume:
o practicarea jocurilor de noroc cu scopul de a obține foloase;
o fumatul în alte locuri decât cele permise;
o adoptarea oricărei manifestări cu caracter discriminatoriu, care aduce atingere demnității umane
prin deosebirea, excluderea, restricția sau preferința pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă,
religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă,
dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infecție HIV/SIDA, precum și orice alt criteriu care are ca
scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate
a drepturilor fundamentale;
- determinarea, cu intenție, a altei persoane condamnate să săvârșească una dintre abaterile din a doua
subcategorie;
- încălcarea altor obligații și interdicții prevăzute ca abateri ușoare în alte acte normative.

În ceea ce privește sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate pentru comiterea abaterilor mai sus
arătate, acestea sunt, potrivit art. 101 din Legea nr. 254/213:
- avertismentul;
- suspendarea dreptului de a participa la activități culturale, artistice și sportive, pe o perioadă de cel
mult o lună;
- suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună;
- suspendarea dreptului de a primi și de a cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare pentru igiena
individuală sau exercitarea drepturilor la apărare, petiționare, corespondență și asistență medicală, pe
o perioadă de cel mult două luni;
- suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni;
- izolarea pentru maximum 10 zile.

Criteriile de individualizare a sancțiunilor disciplinare sunt prevăzute, în principal, în art. 224 din
regulamentul de aplicare a legii de executare și sunt următoarele;
- împrejurările și modul de comitere a abaterii disciplinare, precum și mijloacele folosite;
- gradul de afectare a conviețuirii normale din penitenciar ori a siguranței acestuia;
- natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale abaterii disciplinare;
- motivul săvârșirii abaterii disciplinare și scopul urmărit;
- natura și frecvența abaterilor disciplinare comise anterior;
- atitudinea deținutului după săvârșirea abaterii și în timpul procedurii disciplinare;
- manifestarea unei evidente agresivități sau violențe care afectează în mod grav conviețuirea
normală din penitenciar, precum și siguranța acestuia;
- nivelul de educație, vârsta și starea de sănătate.

Dar, comisia disciplinară trebuie să țină cont și de finele de neaplicare prevăzute la art. 101 alin. 2)-
4) din lege, acestea fiind:
- interdicția de îngrădire, prin aplicarea sancțiunilor disciplinare, a anumitor drepturi: dreptul la
apărare, dreptul de petiționare, dreptul la vot, dreptul la corespondență, dreptul la asistență medicală,
dreptul la hrană, ținută, cazarmament și condiții minime de cazare, dreptul la plimbarea zilnică și
dreptul la odihnă;
- starea de graviditate ori de maternitate de până la un an, care împiedică aplicarea sancțiunilor cu
suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună, cu suspendarea dreptului
de a primi și de a cumpăra bunuri, cu suspendarea dreptului de a primi vizite 3 și cu izolarea;
- starea de sănătate a deținutului, care, la recomandarea medicului, poate duce la neaplicarea
sancțiunii cu izolarea.

Tot la art. 101 din lege se mai arată că sancțiunile cu caracter colectiv și sancțiunile corporale sunt
interzise, că pentru fiecare abatere disciplinară poate fi aplicată o singură sancțiune și că mijloacele
de imobilizare, precum și orice mijloc degradant sau umilitor nu pot fi folosite ca sancțiuni
disciplinare.
Sancțiunile disciplinare sunt aplicate de către o comisie de disciplină, alcătuită din directorul adjunct
pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, în calitate de președinte, directorul adjunct pentru
educație și asistență psihosocială și un ofițer desemnat de directorul penitenciarului, în calitate de
membri. Secretariatul comisiei este asigurat de persoana numită în acest sens de directorul
penitenciarului
Împotriva hotărârii comisiei de disciplină prin care a fost aplicată o sancțiune disciplinară, persoana
condamnată poate face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3
zile de la comunicarea hotărârii, plângere care este suspensivă de executare.
În vederea soluționării plângerii, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate proceda la
ascultarea oricărei altei persoane condamnate sau oricărei altei persoane care desfășoară activități
în sistemul penitenciar.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivată, în
termen de 10 zile de la primirea acesteia, pronunțând una dintre următoarele soluții:
- admite plângerea și dispune anularea sau modificarea sancțiunii disciplinare aplicate de comisia de
disciplină;
- respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, rămasă fără obiect, tardivă sau inadmisibilă, după
caz;
- ia act de retragerea plângerii.

Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei condamnate și

administrației penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunțării acesteia.
Procedura disciplinară cunoaște și o a doua cale de atac, anume plângerea la judecătoria în a cărei
circumscripție se află penitenciarul împotriva încheierii judecătorului de supraveghere, care poate fi
formulată atât de persoana condamnată, cât și de administrația penitenciarului, în termen de 5 zile de
la comunicarea încheierii.
Contestația se soluționează de urgență și cu precădere, prin hotărâre definitive, punând, astfel,
capăt procedurii disciplinare
De reținut
Instituirea sistemului de recompense și sancțiuni are drept scop să încurajeze comportamentele
dezirabile ale deținuților și să le inhibe pe cele negative, încercând, astfel, să confere o cât mai mare
șansă de reușită procesului de resocializare.
Procedura disciplinară este, în mod expres, supusă cenzurii judecătorului de supraveghere a privării
de libertate.
Liberarea condiționată
Constituind o veritabilă măsură de politică penală11, libelarea condiționată reprezintă un mijloc
deosebit de important de individualizare a pedepsei în faza ei de executare.
Deoarece se traduce printr-o liberare anticipată, înainte de termen, constituie un deziderat pentru o
mare parte din populația penitenciară, care este motivată, astfel, să adopte un comportament pozitiv
pentru a nu-și periclita șansele de liberare condiționată.
Calitatea aceasta de instrument de inducere a unei conduite pozitive în rândurile deținuților l-a
determinat pe legiuitor să permită liberare condiționată chiar și în cazul detențiunii pe viață.
Condițiile substanțiale de acordare a liberării condiționate sunt prevăzute la art. 99 și art. 100 C.pen.
și se pot fi împărțite la patru categorii:
- condiții referitoare la durata obligatorie de executat din pedeapsă;
- condiții referitoare la regimul de executare (numai în cazul liberării condiționate din pedeapsa
închisorii);
- condiții referitoare la conduita în timpul detenției și la perspectiva reintegrării sociale;
- condiții referitoare la acoperirea prejudiciului civil.

Astfel, din punct de vedere al duratei care trebuie executată din pedeapsă, legea prevede:
- în cazul detențiunii pe viață, trebuie să se fi executat efectiv cel puțin 20 de ani de detenție;
- în cazul închisorii:
o care nu depășește 10 ani, să se fi executat:
 cel puțin 2/3 din durata pedepsei;
 cel puțin 1/2 din durata pedepsei, dacă deținutul a împlinit 60 de ani ori dacă la calcul se ține
seama și de durata considerată ca executată pe baza muncii prestate;
 cel puțin 1/3 din durata pedepsei dacă deținutul a împlinit vârsta de 60 de ani și se ține cont și de
durata considerată ca executată pe baza muncii prestate;
o în cazul închisorii mai mari de 10 ani, să se fi executat:
 cel puțin 3/4 din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani;
 cel puțin 2/3 din durata pedepsei, dacă deținutul a împlinit 60 de ani ori dacă la calcul se ține
seama și de durata considerată ca executată pe baza muncii prestate;
 cel puțin 1/2 din durata pedepsei dacă deținutul a împlinit vârsta de 60 de ani și se ține cont și de
durata considerată ca executată pe baza muncii prestate.

De reținut
Măsurile educative privative de libertate sunt în număr de două:
- internarea într-un centru educativ;
- internarea într-un centru de detenție.

Măsurile educative privative de libertate se execută în centre educative, respectiv în centre de

detenție.
Măsura educativă a internării într-un centru educativ se execută potrivit unui regim de executare
unic, sui generis.
Măsura educativă a internării într-un centru de detenție se execută fie în regim închis, fie în regim
deschis de executare.

De reținut
Măsurile de probațiune în sens restrâns reprezintă o serie de obligații, interdicții, sarcini pe care
persoana sancționată le execută în locul pedepsei închisorii ori al amenzii, în cazul soluțiilor de
amânare a aplicării pedepsei, suspendare a executării pedepsei sub supraveghere și liberare
condiționată.
Principalul organ cu atribuții în materia supravegherii executării acestor măsuri este consilierul de
probațiune, care este ajutat de instituțiile din comunitate și este coordonat de către judecătorul
delegat cu executarea.

De reținut
Amenda penală este singura pedeapsă pecuniară din legislația noastră penală.
Amenda penală aplicată persoanei fizice nu poate fi executată în natură pe cale silită.
În caz de neexecutare în natură, pedeapsa amenzii penale aplicate persoanei fizice poate fi executată
prin muncă ori poate fi înlocuită cu închisoarea.
Atât în cazul persoanei fizice, cât și în cazul persoanei juridice, amenda poate fi executată și
eșalonat, plin plata unor rate lunare întinse pe durata a maximum 2 ani.

De reținut
Pedepsele alăturate aplicabile persoanei fizice sunt pedeapsa accesorie și pedepsele complementare.
Pedeapsa accesorie constă în interzicerea acelorași drepturi care au fost interzise și ca pedeapsă
complementară.
Pedepsele complementare sunt: interzicerea exercitării unor drepturi, degradarea militară și
publicarea hotărârii de condamnare.
Din punct de vedere execuțional, pedeapsa accesorie și pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării unor drepturi nu se suprapun.

De reținut
Măsurile de siguranță reprezintă a treia categorie a sancțiunilor penale, prevăzută expres de lege.
Măsurile de siguranță cu caracter medical, obligarea la tratament medical și internarea medicală,
reprezintă două niveluri de intervenție ale aceleiași măsuri sancționatorii, chiar dacă una este
neprivativă, iar alta este privativă de libertate.
Între cele două forme ale confiscării, confiscarea specială și confiscarea extinsă, există destul de
însemnate deosebiri substanțiale, dar, din punct de vedere al executării, aceste deosebiri se
estompează.