7.

Chirilov Denis
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA
ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE”
Facultatea Drept, Ordine Publică şi Securitate Civilă
Catedra „Ştiinţe manageriale, socio-umane şi comunicare profesională”
BILET DE EXAMINARE Nr. 7
la Sociologia Juridică

1. Prezentaţi şi descrieţi mijloacele şi agenţii ai controlului social.

2. Enumeraţi şi descrieţi metodele sociologiei juridice.

Examinator______________/Ludmila BUCIUŞCAN/

1. Prezentaţi şi descrieţi mijloacele şi agenţii ai controlului social.

Formele controlului social:

Stimulativ(pozitiv) -se fundameneteaza pe cunoasterea de catre individ a valorilor,
normelor si regulilor de convietuire sociala si pe motivatia acesteia de a le respecta
din convingere .
Controlul socia coercitiv(negativ):
Se bazeaza pe acea frica a individului de a nu fi sanctionat in cazul nerespectarii
sau incalcarii a normelor si a regulilor sociale.

Mijloacele Controlului Social sunt o serie de instrumente de presiune , organizate

implicit si explicit , formale si informale menite sa influenteze pe indivizi sa
adopte conduite dezirabile si sa se conformeze normelor si prescriptiilor
comunitatii sau societatii.

1. Mijloace psihosociale - se adresează psihicului uman determinându-l pe individ

să-şi interiorizeze normele şi valorile dezirabile social şi să-şi adapteze opiniile,
atitudinile şi comportamentele la modelele culturale propuse de grup sau societate.
Internalizându-şi normele, valorile .
2. Mijloacele de control instituţionalizate (formale) sunt, în cea mai mare parte,
acele instrumente prevăzute în altele legislative în alte acte normative, în acte cu
caracter moral, religios, politic, ştiinţific, militar, sportiv etc. Bunăoară, este cazul
sancţiunilor care însoţesc normele juridice, al recompenselor şi pedepselor din
regulamentele militar. Ele emană de la organizaţii, asociaţii, instituţii şi persoane
oficiale şi sunt, de asemenea , aplicate de organisme, instituţii şi persoane cu
caracter oficial.
3. Mijloacele de control neinstituţionalizate (informale) se referă la acele
instrumente ale controlului social neformalizate, neinstituţionalizate. Aceste
mijloace de cele mai multe ori nu emană de la vreo autoritate oficială, dar pot fi
aplicate şi de „agenţii” formali ai controlului social. Acestea sunt reprezentate de
tradiţii, obiceiuri, cutume, uzanţe, convenţii, practici instituite la nivelul grupurilor,
dar şi de încurajări, laude, blamări .

După natura lor, mijloacele de control social pot fi : morale, juridice, religioase,
politice, ştiinţifice, educaţionale, culturale, economice, militare etc. În baza altor
criterii de clasificare, mijloacele controlului social pot fi categorisite în : mijloace
de presiune şi persuasiune, directe şi indirecte, organizate şi neorganizate,
stimulative şi coercitive, conştiente şi difuze, implicite şi explicite .

Acele elemente ale societăţii sau grupurilor care elaborează şi/ sau pun în
aplicare mijloacele de exercitare a controlului în cadrul sistemului general de
control social, reprezintă „instanţele” sau „agenţii” acestui proces. Rolul lor
poate fi îndeplinit fie de organisme ale societăţii globale, fie de organisme ale
grupurilor, colectivităţilor şi comunităţilor umane, fie de persoane. ”Agenţii”
controlului social pot fi grupaţi în agenţi instituţionalizaţi (formali) şi
agenţi neinstituţionalizaţi (informali).
Agenţii instituţionalizaţi (formali) sunt reprezentaţi de diferitele organisme şi
organizaţii de stat, juridice, politice, administrative etc. sau organisme, asociaţii,
ligi formale ale societăţii civile, de indivizi ce deţin un statut oficial în grup, în
societate ( preşedintele unei ţări, liderul politic al unui partid, primarul, directorul
etc.). Aceşti „agenţi” realizează un control social organizat asupra indivizilor şi
grupurilor sociale.

Agenţii neinstituţionalizaţi (informali) sunt reprezentaţi de anumite grupuri (de

presiune sau lobby, de prietenie, de vecinătate, de joacă, criminale etc.) sau
indivizi. Agenţii neinstituţionalizaţi realizează un control social neorganizat,
spontan şi difuz.

2. Enumeraţi şi descrieţi metodele sociologiei juridice.

Metoda „empirico-nomologică - pun in sarcina sociologiei obţinerea informaţiei intersubiective
despre realitatea socială. Fenomenul este justificat, dacă poate fi indicat оn ce condiţii anume a
apărut, iar conform principiului cumulativ poate fi dezvoltată teoria.

Metoda empirico-descriptivă - metodă, care astăzi este folosită оn cali - tate de metodă a
cercetărilor aplicative. Sarcina cercetărilor rezidă оn descrierea monografică a structurilor
anumitor instituţii, grupuri sau unităţi regionale

a. după criteriul temporal:

- metode transversale - urmăresc descoperirea relaţiilor între laturile, aspectele, fenomenele şi
procesele socioumane la un moment dat (observaţia, ancheta, testele etc.)
- metode longitudinale - studiaza evoluţia fenomenelor în timp (biografia, studiul de caz, studiile
panel etc.)

b. după gradul de intervenţie al cercetătorului asupra obiectului de studiu:

- metode experimentale - (experimentul sociologic, psihologic) .
- metode cvasi - (ancheta, sondajul de opinie, biografie socială provocată etc.) .
- metode de observaţie - (studiul documentelor sociale, observaţia şi altele).
c. după numărul unităţilor sociale luate în studiu:
- metode statistice - desemneaza investigarea unui număr mare de unităţi sociale (anchetele socio
demografice, sondajele de opinie, analizele matematico – statistice).
- metode cazuistice -  semnifica studiul integral sau fenomene socioumane (biografia, studiul de
caz, monografia sociologică etc.) .

d. după locul ocupat în procesul investigaţiei empirice:

- metode de culegere a informaţiilor - (metode cantitative, metode calitative).
- metode de prelucrare a datelor cercetării - (metode comparative, interpretative).