Economia UE după Brexit

Ce este Brexit?
Referendumul asupra menținerii Regatului Unit în Uniunea Europeană, cunoscut de asemenea
sub numele Brexit, a avut loc în Regatul Unit și Gibraltar la 23 iunie 2016.

În ianuarie 2013, primul-ministrul britanic David Cameron a promis că dacă Partidul

Conservator va câștiga o majoritate parlamentară la alegerile generale din 2015, guvernul
britanic va negocia acorduri mai favorabile pentru continuarea aderării Marii Britanii în Uniunea
Europeană, apoi va organiza un referendum care va stabili dacă Marea Britanie ar trebui să
rămână sau să părăsească UE. În mai 2013, Partidul Conservator a publicat un proiect de
referendum UE, și a prezentat planurile lor de renegociere. Proiectul de lege a declarat că
referendumul trebuie să aibă loc până la data de 31 decembrie 2017.

Întrebarea referendumului
S-au discutat diverse formulări pentru întrebarea referendumului. La 1 septembrie 2015, Comisia
Electorală numită de Parlamentul britanic a recomandat ca întrebarea referendumului să fie
următoarea:

Ar trebui Regatul Unit să rămână membru al Uniunii Europene sau ar trebui să

părăsească Uniunea Europeană?
O Menținerea ca membru al Uniunii Europene
O Părăsirea Uniunii Europene

Efecte economice
În dimineața de 24 iunie, lira sterlină a atins cel mai slab nivel față de dolar din 1985, marcând o
scădere a lirei cu 10% față de dolarul american și 7% față de euro. Scăderea de la 1,50$ la 1,33$
a fost cea mai mare mișcare pentru lira sterlină într-o perioadă de 24 de ore din istorie.

Prețurile acțiunilor celor mai mari cinci bănci britanice au scăzut cu o medie de 21% în
dimineața de după referendum.

Efectele Brexit-ului asupra Uniunii Europene

În anul 2018, de la 1 ianuarie până la 31 decembrie, Marea Britanie va continua să fie stat
membru al Uniunii Europene. Asta înseamnă că se va bucura de toate beneficiile apartenenţei la
Uniunea Europeană şi va contribui la bugetul UE, la fel ca orice stat membru. Ieşirea Marii
Britanii din UE, care se va produce la 30 martie 2019, nu are niciun impact asupra bugetului UE
pe anul următor, Marea Britanie putând beneficia în continuare de fonduri europene şi există
domenii unde Marea Britanie este cel mai mare sau aproape cel mai mare beneficiar de fonduri
europene.

Efectele Brexit-ului asupra României

În opinia experților băncii centrale, principalele efecte ale Brexit asupra economiei românești
sunt:

Pe termen mediu, implicaţia negativă, directă şi previzibilă, a Brexit-ului este scăderea bugetului
european şi implicit a fondurilor structurale.

Forma şi amploarea implicaţiilor pentru Romania ale Brexit-ului depind atât de modul în care se
vor încheia negocierile dintre Uniunea Europeana şi Marea Britanie (care va fi amploarea
modificăilor faţă de situaţia actual) cât şi de capacitatea UE de a adopta politici care să continue
procesul de integrare.

Rezultatul referendumului nu a avut până în prezent un impact semnificativ asupra economiei

româneşti, date fiind legăturile directe relativ scăzute pe care România le are cu Marea Britanie.

Schimburile comerciale ale României cu această ţară sunt relativ reduse. Exporturile firmelor
autohtone către Marea Britanie reprezintă sub 5% din total, în timp ce importurile însumează
circa 2% din importurile totale (date pentru perioada ianuarie-august 2016).

În ceea ce priveşte volumul investiţiilor străine directe în România (ISD), Marea Britanie este a
13-a ţară ca importanţă, stocul ISD fiind de 1,3 miliarde euro la finalul anului 2015, reprezentând
2,1% din total.

Marea Britanie a devenit o destinaţie pentru emigranţii români relativ recent (după ridicarea
restricţiilor privind piaţa muncii începand din 1 ianuarie 2014). Numărul cetaţenilor români
înregistraţi cu drept de munca în Marea Britanie era de 185.000 în iunie 2016.

În acest context, sumele de bani trimise de către muncitorii români din Marea Britanie au crescut
semnificativ în ultima perioadă (la 0,5 miliarde euro, respectiv 20% din totalul remiterilor
muncitorilor români în străinătate în anul 2015, reprezentând atât transferuri de bani, cât şi
venituri din muncă).

Pe termen mediu şi lung, ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană ar putea avea implicaţii
importante asupra României, ca urmare a unei posibile modificări a arhitecturii Uniunii
Europene. Este important ca ţările din UE care nu au adoptat înca moneda euro să nu fie afectate
în drepturile lor, comparativ cu ţările din zona euro.
Efectul asupra economiei autohtone s-ar putea manifesta printr-o reducere a cererii externe
pentru produsele românesti şi o diminuare a fluxurilor de capital de tip investiţii străine directe,
ca urmare a impactului advers asupra dinamicii PIB al principalilor parteneri ai României din
UE.

Motive pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană

➢ IMIGRAŢIE
Anti-UE: Marea Britanie nu va putea controla niciodată imigraţia, dacă nu va ieşi din Uniunea
Europeană, pentru că libertatea de circulaţie le oferă celorlalţi cetăţeni UE dreptul automat să
trăiască în Regatul Unit.
Pro-UE: Părăsirea blocului comunitar nu va rezolva criza imigraţiei, ci o va aduce la uşa Marii
Britanii, deoarece controalele la frontieră dinspre continent se vor muta de la Calais (Franţa) la
Dover (Marea Britanie).
➢ INFRACŢIONALITATE
Anti-UE: Mandatul european de arest permite ca cetăţenii britanici să fie trimişi în străinătate
pentru a fi puşi sub acuzare de instanţe străine, adesea pentru infracţiuni minore. Ieşirea din UE
ar pune capăt acestui fenomen.
Pro-UE: Violatorii, criminalii şi alţii care comit infracţiuni grave în Marea Britanie pot fi
transferaţi în Regatul Unit pentru a răspunde pentru faptele lor numai datorită Mandatului
european de arestare. Ieşirea din UE ar împiedica funcţionarea justiţiei.
➢ COMERŢ
Anti-UE: Legăturile Marii Britanii cu UE îi subminează relaţiile cu pieţele emergente – nu
există nici un acord comercial important cu India sau China, de exemplu. Ieşirea din UE ar
permite Marii Britanii să îşi diversifice relaţiile internaţionale.
Pro-UE: Circa 44% dintre exporturile Marii Britanii ajung în alte ţări UE. Ridicarea de bariere
în faţa principalilor parteneri comerciali ai ţării ar fi contraproductivă.
➢ LEGISLAŢIE
Anti-UE: Prea multe dintre legile Marii Britanii sunt concepute în străinătate, prin dictate de la
Bruxelles şi decizii luate de Curtea Europeană de Justiţie; tribunalele britanice trebuie să devină
din nou suverane.
Pro-UE: Susţinătorii Brexit au exagerat numărul legilor stabilite de Comisia Europeană. Este
mai bine ca Londra să participe la procesul de stabilire a legilor la nivel european decât să se
retragă.
➢ LOCURI DE MUNCĂ
Anti-UE: Pericolul pe care îl reprezintă o ieşire din UE pentru locurile de muncă din Marea
Britanie a fost exagerat. Prin stimularea investiţiilor, cu ajutorul scăderii taxelor pentru corporaţii
şi alte măsuri, Marea Britanie poate înflori, asemeni ţărilor scandinave din afara UE.
Pro-UE: Circa trei milioane de locuri de muncă sunt legate de UE şi riscă să dispară, dacă
alegătorii votează pentru Brexit, deoarece companiile vor fi mai reticente să investească, în cazul
în care ţara este în afara blocului comunitar.

➢ INFLUENŢĂ
Anti-UE: Marea Britanie nu are nevoie de UE pentru a prospera pe plan internaţional. Prin
consolidarea relaţiilor cu ţările din Commonwealth (fostele colonii britanice), Marea Britanie
poate avea o influenţă la fel de mare ca cea pe care o are în cadrul UE.
Pro-UE: Marea Britanie “va pluti în derivă în mijlocul Atlanticului”, dacă va ieşi din UE, după
cum spune liderul liberal Nick Clegg. Într-o lume în care globalizarea este tot mai puternică,
interesele Marii Britanii sunt cel mai bine protejate prin rămânerea în blocul comunitar, iar liderii
americani şi chinezi au spus deja acest lucru.
➢ FINANŢE
Anti-UE: Discuţiile despre o scurgere a capitalurilor nu au nicio bază. Londra va rămâne un
centru financiar important, în afara UE, iar băncile vor vrea în continuare să aibă sediile centrale
în Regatul Unit, datorită taxelor mici.
Pro-UE: Băncile se vor retrage din Marea Britanie, iar City, centrul financiar al Londrei, se va
prăbuşi, dacă britanicii votează pentru retragerea din UE. În prezent, avantajele comerciale
generate de faptul că Regatul Unit face parte din blocul comunitar sporesc profitul băncilor.
➢ SUVERANITATE
Anti-UE: Parlamentul britanic nu mai are suveranitate. În condiţiile în care UE militează pentru
o “uniune tot mai strânsă” şi pentru o integrare economică tot mai profundă, în special după criza
din Zona Euro, este mai bine ca Londra să iasă înainte ca relaţiile să devină şi mai puternice.
Pro-UE: Într-o lume globalizată, fiecare ţară trebuie să lucreze cât mai strâns cu celelalte, dacă
vrea să înflorească economic. Dorinţa de izolare, devenită un stereotip englezesc, va submina
Marea Britanie. În plus, premierul a obţinut deja, la Bruxelles, o serie de excepţii de la tratatele şi
directivele UE.
➢ APĂRARE
Anti-UE: Marea Britanie ar putea fi obligată în curând să contribuie la o armată UE şi există
informaţii că Angela Merkel îl va obliga pe premierul britanic să îşi dea consimţământul în acest
sens, în schimbul unei serii de concesii. Acest lucru ar putea submina forţa militară independentă
a Marii Britanii şi trebuie împiedicat.
Pro-UE: Ţările europene se confruntă, împreună, cu ameninţări din partea Statului Islamic şi a
unei Rusii tot mai agresive. Colaborând, ele pot contracara cel mai bine aceste provocări – un
efort care ar fi subminat, dacă Marea Britanie întoarce spatele UE.

Concluzii
Consecinţele sunt incalculabile, deocamdată. Ele nu vor înceta să apară şi să se manifeste într-un
lanţ al dramelor pe plan economic şi financiar, politic şi social şi, nu în ultimul rând,
geostrategic. De fapt, au şi început: lira sterlină se prăbuşeşte şi atinge minimul istoric din
ultimele decenii, preţul aurului creşte necontrolat, indicii bursieri înregistrează o scădere
alarmantă pe plan global, investitorii sunt în alertă maximă, existenţa monedei unice este
ameninţată, iar, la noi, leul se depreciază galopant. Este începutul unei crize europene, cu efecte
de cea mai mare gravitate.

Părăsirea de către UK a UE dă tonul destructurării Uniunii Europene. Evenimentul era, de mai

mulţi ani, previzibil, ca o fatalitate, doar amânată prin mecanisme politice şi diplomatice. Prin
însăşi natura ei, Uniunea Europeană a putut părea, şi chiar a părut, multora, minţi realiste şi
lucide, nu numai negativiştilor şi extremiştilor de serviciu ai Europei, o construcţie artificială, un
conglomerat de diversităţi, de identităţi, de forţe şi potenţialuri diferite, uneori foarte diferite.
„Unitate în diversitate”, sloganul UE, a început să semnifice, dintr-un ideal tangibil, în viziunea
optimiştilor, o pură utopie, în cea a scepticilor.

Există o serie de riscuri pe care divorţul britanic de UE le implică. Ruperea de Uniunea

Europeană poate da tonul ieșirii, ca un exemplu de „bună practică”, şi pentru alte state, aflate în
aşteptare. Odată cu precedentul Brexit-ului, devine posibil un întreg lanţ de despărţiri politice,
care va duce, inevitabil, la destructurarea Uniunii Europene, visul Europei imediat postbelice,
ieşite din cea mai mare catastrofă a istoriei, cel de-al doilea război mondial. La sud de Canalul
Mânecii, sub propaganda extremei drepte, se propovăduieşte necesitatea şi iminenţa despărţirii
Franţei, ţară fondatoare a construcţiei europene, de UE. Un posibil „Frexit” ar fi lovitura de
graţie adusă Uniunii. Efectele nu se opresc însă la destrămarea Uniunii Europene. Ruperea
treptată a UE poate constitui, din mers, un model politic şi la nivelul statelor, o paradigmă a
destructurării statale în numele autonomiei, autoguvernării, regionalizării.

Deocamdată, nu putem realiza toate implicaţiile actului istoric al voinţei populare britanice prin
care Regatul Unit părăseşte Uniunea Europeană. Cert este însă că UE rămâne mai slabă politic,
economic, financiar, social şi militar, mai fragilă şi mai vulnerabilă, inclusiv pe plan
geostrategic, fără una dintre marile puteri ale lumii. Este o vulnerabilitate de maximă gravitate în
faţa provocărilor lumii de azi, în faţa fenomenului migraţiei şi a terorismului ca ameninţare
globală. La nivel internaţional, se schimbă balanţa forţelor, alianţele se redefinesc, iar polii de
putere se restructurează. Un lucru este sigur: prin slăbirea şi posibila destrămare a Uniunii
Europene, cea care pierde este Europa însăşi, în marea confruntare planetară a intereselor şi a
luptei pentru dominaţie.