Sunteți pe pagina 1din 12

Black

Agârbiceanu
la „Tribuna” – Cluj
docu -
Nr. 2/2004 1938 - 1940
(continuare din numãrul trecut) Capacitatea jurnalisticã ºi fervoarea intelectualã n Gheorghe Stoica
2. LIVIU HULEA, primul-redactor, a fost cu care s-a dedicat meºteºugului zilnic rãmân sã
„arhitectul” de necontestat al ziarului. Excelent fie relevate – dacã vor fi – de ceilalþi colegi, cu
„tehnician”, în sensul redacþional al cuvântului, a mai multã onestitate ºi probitate profesionalã
gândit, a conceput ºi a turnat în cele mai expre- decât au fãcut-o George Sbârcea ºi Em. Boºca-
sive tipare gazeta. Spirit activ, înzestrat cu o cul- Mãlin în relatãrile lor din „Steaua”, care au igno-
turã politicã vastã, cu o inteligenþã sclipitoare ºi rat, pur ºi simplu, dintr-o prea mare infatuare, cã
cu un ochi critic versat, avea un simþ gazetãresc ºi Gheorghe Stoica a existat la TRIBUNA. De
fãrã egal. ªtia sã discearnã permanentul din mul- altfel aceeaºi amnezie îi priveºte ºi pe alþi câþiva
titudinea de fapte ºi evenimente care apãreau zil- colegi de redacþie. Se infirmã, prin aceasta,
nic pe ecranul actualitãþii, cãruia îi dãdea o inter- atmosfera de armonie ºi colegialitate care a existat
pretare jurnalisticã autoritarã ºi convingãtoare. la TRIBUNA lui Agârbiceanu? Nu se infirmã
Articolele lui de fond, sau cele care înfãþiºau în nimic. Se constatã numai cã unele amintiri au
aparenþã lucruri de mai micã importanþã, se luat-o razna, dupã bunul plac al semnatarilor lor.
impuneau cu dezinvolturã ºi penetrantã sugestie. 6. GEORGE SBÂRCEA se ocupa, în princi-
A fost, în afara oricãrei discuþii, unul din cei mai pal, de problemele artei muzicale, de interviuri ºi
devotaþi ziariºti transilvani în perioda interbelicã, convorbiri ocazionale, scria cronici literare ºi
de la care am prins cu toþii secretele meseriei. artistice ºi publica uneori reportaje prilejuite de
3. C.S. ANDERCO, secretarul general de întâmplãri ºi fapte excepþionale.
redacþie, suavul ºi inefabilul poet, a stãpânit, cu 7. ION ISAIU-CEFA avea în sarcinã instituþi-
inegalabilã virtuozitate, secretele tipãririi gazetei. ile de stat ºi sectorul administrativ, iar în organi-
Dacã Hulea gândea, iar în substanþa reflecþiilor zarea internã a redacþiei era responsabilul ediþiei a
sale construia schema zilnicã a ziarului, Anderco II-a, de searã.
era „artizanul” desãvârºit, care fãcea ziarul aºa 8. GAVRIL POP a activat cu rezultate remar-
cum scrii un poem captivant, menit sã cucereascã cabile în sfera reportajului citadin ºi sportiv, dar a
zecile de mii de inimi pentru opera înfãptuitã. publicat ºi articole captivante din domeniul
Hulea gândea, dar gândea sub influenþa inspiratã a pregãtirii de rãzboi ºi din cel al activitãþii admi-
lui Anderco. Gândirea lua forme concrete nistrative ºi sportive.
desãvârºite din mâna acestuia din urmã. 9. EMIL BOªCA-MÃLIN avea în atenþie grijã, împreunã cu el, destinul Sindicatului Presei
Pãstrându-ºi masa redacþionalã la „Naþiunea instanþele judecãtoreºti ºi poliþia; lucra destul de Române din Ardeal ºi Banat.
Românã”, unde s-a perfecþionat alãturi de Pierre des în afara reportajului faptului divers. Atmosfera redacþionalã era însufleþitã de cel mai
Moldovan – alt mare „artist” al presei transil- 10. TIBERIU REBREANU se ocupa mai echilibrat ºi autentic spirit colegial. Agârbiceanu se
vãnene din perioada interbelicã, dispãrut tragic mult de problemele muncitoreºti, iar în perioada convinsese în foarte scurtã vreme cã nu putea sã
înainte de vreme – Anderco a fost ºi rãmâne în tulbure a atentatelor ºi a asasinatului politic a alcãtuiascã – în condiþiile date – o redacþie mai
conºtiinþa noastrã cel mai onest ºi mai nobil coleg publicat reportaje senzaþionale care au stârnit bunã, mai valoroasã pe plan profesional, cultural ºi
de redacþie. interesul politic în cel mai mare grad. Multe din artistic, cu ziariºti „de culturã universitarã”, dupã
4. HORIA STANCA a deþinut de la început ziarele din Capitalã reproduceau amplele ºi colo- exprimarea lui Ion Clopoþel, directorul revistei
sectorul literar, cultural ºi artistic, „senior” abso- ratele sale reportaje, scrisul sãu amintind, uneori, „Societatea de mâine”. Accesul ºi prestigiul redacto-
lut al paginei a ºasea intitulatã: LITERE, printr-o fireascã derivaþie, de proza robustã a rilor în conºtiinþa publicului cititor – în urma
TEATRU, MUZICÃ, ARTÃ. Era prezent, peste romancierului, fratele lui mai mare. materialelor semnate în coloanele ziarului –
îndatoririle redacþionale propriu-zise, cu articole 11. AL. BÃRBAT s-a ocupat numai de pro- ajunsese la un nivel rar cucerit de alþi jurnaliºti.
de fond, cu ample ºi temeinice analize pe margi- blemele economice, fiind titularul paginii desti- Horia Stanca atestã faptul cã în redacþia TRI-
BUNEI domnea „cea mai curatã armonie” ºi cã
nea problemelor la ordinea zilei, cu cronici litera- natã acestor probleme.
re, dramatice ºi muzicale etc. Temeinica culturã pe 12. ATANASIE BRAN, cu state vechi pe tãrâ- Agârbiceanu „avea pentru noi ceilalþi o înþelegere
care o poseda, cunoaºterea limbii germane – ca mul ziaristicii transilvane, evoca cu intermitenþe paternã, acoperind toate iniþiativele, pânã ºi unele
excese critice ale noastre, mereu cu acelaºi surâs
urmare a studiilor fãcute în Germania – ºi posesor trecutul istoric ºi cultural, consemna faptul coti-
strecurat pe sub mustaþã [...] ne mustra gãsind
al titlului ºtiinþific, doctor în drept, animat în scris de dian recepþionat în cursul vizitelor pe care le
cuvinte blajine pentru imputãri”1. Exemplara
un stil sobru ºi clar, intelectualizat în substanþã, cul- fãcea la instituþiile publice; revedea adeseori, în
camaraderie care ne-a legat atunci s-a pãstrat intactã
turalul TRIBUNEI avea un cuvânt ferm de spus în cadrul activitãþii de rutinã, materialele prezentate
pânã azi, cu excepþia subiectivismului afiºat de
toate problemele la ordinea zilei. Iar dacã avem în de colaboratorii externi ºi de corespondenþi.
Sbârcea ºi Boºca-Mãlin, deviaþi de stilul tribunist.
vedere activitatea la revista „Symposion” ne dãm 13. GHEORGHE GIURGIU, delicatul ºi
În rest, ea va rãmâne intactã ºi nealteratã în
seama realmente de dimensiunile talentului sãu. afabilul coleg de la „Patria”, a apãrut în redacþie în
conºtiinþe atâta vreme cât vor mai exista tribuniºti
5. GHEORGHE STOICA a organizat ºi con- timpul absenþei lui Hulea. Deosebit de versat în
din vechea gardã. Dovadã, emoþia profundã pe care
dus secretariatul de redacþie pentru provincie munca internã de redacþie a preluat secretariatul
o încercãm ori de câte ori ne întâlnim, ºi puternicul
(sectorul corespondenþilor), sectorul colaborãrilor pentru provincie ºi prelucrarea telegramelor
sentiment de apartenenþã comunã la aceeaºi lumi-
externe ºi prelucrarea telegramelor transmise de transmise de agenþiile de presã.
noasã ºi trainicã familie spiritualã, prezidatã de sfe-
agenþiile de presã. Apãrea uneori pe prima paginã, 14. IOAN PETRUCA, eternul administrator
rele înalte ale nemuririi de bunul ºi neuitatul nos-
cu editorialul corespunzãtor evenimentelor al mai multor ziare, fãrã vocaþie ºi fãrã aptitudini
tru Pãrinte.
esenþiale ale vremii, iar în munca de fiecare zi a publicistice, dar cultivând în secret veleitãþi
avut preocuparea de a reþine în plinã actualitate – gazetãreºti, s-a ocupat de mânuirea fondurilor
prin cronici, recenzii, note ºi însemnãri etc. – bãneºti de administrare a ziarului. Rãmâne la
evenimentele literare ºi artistice ale Transilvaniei. activul rãspunderii sale înþelegerea ºi preþuirea pe e) Corespondenþii
De la data de 26 februarie 1940 – în absenþa lui care le-a acordat unora din redactorii ziarului,
Liviu Hulea – a fost investit cu funcþia de redactor fiind imun la sindromul invidiei dizolvante. În Corpul corespondenþilor permanenþi a fost
responsabil, în fond cu atribuþiile de prim-redactor, limitele unor atitudini gazetãreºti prevenitoare a organizat treptat, pe mãsurã ce ziarul a pãtruns cu
pânã la dispariþia ziarului (1 septembrie 1940). fost apreciat de gazetarii mai vechi, care aveau în toatã puterea în conºtiinþa maselor cititoare ºi în

TRIBUNA documenta • nr. 2 • 2004 I

Black I
Black

funcþie de solicitãrile amatorilor de corespon- O sumarã analizã ºi, desigur, incompletã ne numai gloanþe, au fost sfârtecaþi cu topoarele,
denþe. Un mare ziar, fie cã pleacã din Capitalã, fie aratã cã pe linia colaborãrilor externe ºi-au gãsit destui dintre ei ºi-au dat sufletul. Li s-au smuls
cã pleacã din centre urbane din provincie, dacã loc în paginile ziarului urmãtoarele grupe de hainele ºi li s-a furat ce aveau cu dânºii, ca apoi sã
nu are corespondenþe din toate oraºele mari ale probleme: fie supuºi tratamentului hain ºi vandalic”. ªi
þãrii sau ale provinciilor, nu prinde teren stabil. - Probleme de politicã internaþionalã, de întrebarea „de ce atâta urã?”, a rãmas în vânt, deºi
Informarea localã þine treaz interesul publicului. apãrare a drepturilor noastre consfinþite de un rãspuns scurt poate fi desprins: pentru cã am
Acest adevãr a ieºit la ivealã ºi s-a afirmat cu tratatele de pace de la Versailles (îndeosebi profe- fost, pentru cã am fost prea îngãduitori!
vigoare dupã ce am reuºit sã nominalizãm pe sorul G. Sofronie).
corespondenþi valoroºi corespondenþele primite - Probleme de politicã internã, cu conþinut
ºi, mai ales, dupã ce grupul cultural ºi artistic al juridic ºi administrativ (prof. Aurelian Ionaºcu,
ziarului a organizat ºezãtori culturale ºi literare în Dr. Aurel Baciu din Tg. Mureº, Gherasim Pintea,
g) Conferinþele (consfãtuirile)
cele mai importante centre orãºeneºti din Dr. Romulus Damian º.a.). redacþionale
Transilvania. Un corespondent, ca sã rãspundã - Probleme istorice, determinante pentru
tuturor exigenþelor publicisticii, trebuie sã neutralizarea ºi combaterea acþiunilor revizioniste Se þineau periodic, o datã pe lunã sau la o lunã
cunoascã tainele scrisului zilnic ºi sã fie prezent ºi ºovine (prof. I. Luþaº, prof. ªt. Pascu, ªt. Meteº, ºi jumãtate, dupã necesitãþi, când se dezbãteau toate
în viaþa politicã a localitãþii pe care o reprezintã ªt. Manciulea, T. Dragu – de la Direcþia presei problemele care interesau buna pregãtire ºi tipãrire
printr-o funcþie cunoscutã ºi respectatã de toatã din Ministerul Propagandei º.a.) a gazetei, inclusiv conþinutul. Observaþii pe mar-
lumea. Prevaleazã, în acest sens, calitãþile enu- - Probleme cu conþinut economic (prof. Iosif ginea materialelor publicate ºi a modului cum s-a
merate în paginile anterioare privitoare la cali- Gârbacea º.a.) desfãºurat munca în fiecare compartiment fãcea
tãþile ziaristului. Reprezentarea unui mare ziar nu - Articole, cronici, recenzii, note ºi însemnãri mai ales primul-redactor, Hulea, dupã ce, în preala-
este la îndemâna oricui. Corespondenþele trimise cu conþinut artistic ºi muzical (prof. I. Gherghel bil, avusese discuþii orientative cu Agârbiceanu. Ele
ºi inserate în ziar au tãria lucrului bine gândit ºi º.a.) se refereau de obicei la exprimare, la stil, mai rar la
adânc cumpãnit, ele trebuie sã satisfacã pretenþiile - Probleme diverse, determinate de eveni- conþinut. Poate cã uneori adaptãrile la puterea de
întregului public cititor. mentele zilnice (T. Dragu, prof. dr. Iuliu înþelegere a publicului cititor, la nivelul lui de
La început TRIBUNA a primit corespondenþe Haþieganu, Dr. Aurel Baciu, Miron Roman º.a.). înþelegere intelectualã erau necesare. În gazetãrie
întâmplãtoare, expediate de diverºi amatori, dar - În sfera reportajului de senzaþie aportul poe- trebuie sã scrii aºa cum îþi cere cel care te citeºte. ªi,
dupã ce sectorul s-a delimitat precis în interiorul tului moþilor V. Copilu-Cheatrã a marcat una din evident, ne conformam pãrerilor exprimate ºi su-
ziarului ºi s-a întãrit prin corespondenþe valoroase, cele mai atractive colaborãri. gestiilor date. Personal am rãmas însã convins cã
s-a pãºit pe teren pentru organizarea sistematicã a - Directorul „Tribunei” lui Slavici, Dr. Ilie scrisul viu, sprinten, sãltat peste nivelul mediu de
sectorului respectiv. Au fost vizitate oraºele mai Dãianu, a fost prezent în mod curent în paginile înþelegere ºi pãtrundere, scrisul intelectualizat,
mari, s-a luat contactul cu autoritãþile locale ºi cu ziarului cu evocãri, note, însemnãri etc. imaginativ ºi insuflat de idei cuceritoare este de
cei care ºi-au oferit serviciile cu stãruinþã ºi îndrep- În afara acestora, TRIBUNA a oferit ospitali- preferat în locul celui dezlânat ºi monoton,
tãþire. Operaþiunea a durat douã-trei luni, a fost tate multor intelectuali de vazã din centrele „îmbãtrânit” înainte de vreme. Un ziar serios,
destul de anevoioasã, dar pânã la sfârºit am ajuns la urbane mai mari ale Transilvaniei. Spaþiul celor autoritar – mai ales în Transilvania, unde tradiþia te
realizãri unanim acceptate, ºi de publicul cititor, ºi 12 pagini ºi, respectiv, 16 pagini a putut cuprinde obligã la mult mai mult decât în celelalte provincii
de redacþie. S-au numit astfel corespondenþi valo- cu generozitate toate solicitãrile pe linia ale þãrii – nu are numai atribuþiuni informative ºi
roºi la Turda (V. Iluþiu), la Alba-Iulia (I.V. Mun- colaborãrilor externe, dacã materialele prezentate orientaive, ci face ºi ºcoalã, educaþie, amplificã
teanu), la Sibiu (N. Gãvozdea), la Gherla ºi Dej au intrat în vederile redacþiei ºi dacã au corespuns modalitãþile de exprimare, impune stilul evoluat,
(Ionel T. Florian), la Bistriþa (Ioan Goga) ºi s-au doctrinei ziarului. însufleþit de idei noi – care îmbunãtãþeºte ºi extinde
acceptat corespondenþi incidentali ºi în celelalte Dar prezenþa sãptãmânalã în paginile TRI- limbajul, nu-l lasã în paraginã – þine pasul, cu alte
centre urbane din Transilvania. La Tg. Mureº, BUNEI, care a înnobilat scrisul nostru zilnic, a cuvinte, cu noutãþile zilei, în toate privinþele.
bunãoarã, serviciile corespondenþei au fost asigu- fost aceea a lui N. Iorga, nu printr-o colaborare Gazetarii comprehensivi, cei de esenþã „universi-
rate cu intermitenþã de prietenul ºi istoricul Vasile directã, ci prin reproducerile pe care Pãrintele tarã”, au înþeles ºi înþeleg cã cititorul trebuie sã aibã
Netea, care a întreþinut legãturi apropiate cu Agârbiceanu le-a asigurat, cu multã admiraþie ºi satisfacþia cã a învãþat ceva, cã ceea ce a citit azi
Pãrintele Agârbiceanu ºi cu redacþia ziarului. S-au devotament dupã „Neamul Românesc” ºi revista reprezintã un pas înainte faþã de ceea ce a citit ieri.
mai primit unele corespondenþe ºi de la Dr. Aurel „Curent clar”. Verbul înflãcãrat al „uriaºului” de Agârbiceanu pretindea sã se scrie pe înþelesul tutu-
Baciu, decanul Baroului de Avocaþi. la Vãleni a reprezentat ºi pentru noi, redactorii, ror, dar n-a cerut niciodatã nimãnui sã rãmânã pri-
Corespondenþele se conformeazã unei un model ºi un crez care ne-a însufleþit gândirea zonier al tiparelor vechi, anchilozate în ºabloane. El
metodologii proprii. Dificultãþile cele mai mari au ºi scrisul, mai ales în zilele amare ale destrãmãrii însuºi, luat de evenimente – dupã cum se va vedea
stat în faptul cã multe din trimiterile corespon- teritoriului naþional, în urma banditeºtilor agre- în partea a doua – trecea peste exprimarea comunã
denþilor au fost scrise cu mâna. Reconsiderarea lor siuni externe. Literatura gazetãreascã de la noi n-a ºi impunea adeseori scrisului sãu un stil combativ,
în sânul redacþiei ºi transcrierea la maºinã, pentru a cunoscut nicicând o efervescenþã atât de exploziv. Scrisul cotidian trebuie sã convingã, sã te
li se asigura o transpunere corectã la lynotip, s-a copleºitoare ca în vara anului 1940, în scrisul ducã, dacã este nevoie, spre înãlþimi greu accesibile;
fãcut cu destulã greutate. Dupã ce corespondenþii marelui istoric. TRIBUNA a fost atunci ecoul altfel nu-ºi realizeazã misiunea pentru care a fost
s-au conformat indicaþiilor date de redacþie, ºi-au tragic al gândirii ºi al scrisului care a fundamentat instituit. ªi-apoi îmbunãtãþirea limbajului, moder-
bãtut corespondenþele la maºinã ºi astfel activitatea pentru vecie modul în care trebuie sã ne apãrãm nizarea lui, chiar cu ajutorul mult hulitelor neolo-
s-a îmbunãtãþit simþitor. Prestigiul lui Agârbiceanu drepturile ºi fiinþa naþionalã. gisme, nu duc inevitabil la incomprehensiune. Ci,
ºi modul cum s-a soluþionat problema corespon- Douã titluri, din acele zile negre, ne reþin dimpotrivã, împrumutã limbajului mai multã flu-
denþelor, ca ºi importanþa acordatã întregii activitãþi atenþia: „Ce rãmâne?” (3 iulie ’40) ºi „De ce atâta iditate, mai multã plasticitate. Oamenii de bazã din
au facilitat crearea unei baze temeinice de infor- urã?” (10 iulie ’40). Strãbate din rândurile lor o redacþie aºa vedeau lucrurile ºi aºa au acþionat în
mare zilnicã, mult apreciatã de publicul cititor din flacãrã care mistuie sufletul ºi rãsar rãspunsurile efortul lor zilnic de a gândi ºi de a scrie.
oraºe ºi din sate.
pe care le aºtepþi. Rar s-au dezbãtut în convenirile noastre pro-
Rãspuns la prima întrebare: „Rãmân trei mili- bleme cu caracter administrativ. Acestea aparþi-
oane de þãrani, înfipþi acolo din vremile preis- neau sectorului dirijat de administratorul ziaru-
f) Colaborãrile externe torice ale celor mai depãrtaþi dintre strãmoºi [...], lui, care mânuia fondurile bãneºti ºi subvenþiile.
...rãmân cu limba lor minunatã pe care n-au voit O minorã ºi pasagerã „revoluþie” profesionalã s-a
Peste faima pe care ziarul ºi-a fãcut-o prin s-o schimbe, rãmân cu datinile lor, care n-au dezlãnþuit în vara anului 1939. Ea a avut ca obiect
forþele proprii ºi prin corespondenþele selecte pe suferit nici o prefacere, rãmân cu simþul, atâta de revendicãri cu caracter material, dezbãtute în mai
care le-a promovat, colaborãrile externe au adus preþios ºi cuprinzând toate fãgãduielile de viitor, multe conveniri redacþionale, depãºitã fiind în
un plus de prestigiu. Existã probleme specifice pe cã ei sunt la dânºii acasã ºi cã întorc brazda pe urma intervenþiilor lui Agârbiceanu, care s-a
care redactorii, oricât de talentaþi ºi de informaþi care au tãiat-o întâia oarã [...] aºteptând «plinirea declarat de partea redacþiei ºi care a înfruntat
ar fi, nu le pot rezolva la cea mai înaltã potenþã. vremilor», care nu înºealã niciodatã”. energic rezistenþa inexplicabilã a administraþiei.
Se simte adeseori nevoia unor contribuþii Rãspuns la a doua întrebare: „Înalþi magistraþi Rezultatul? O îmbunãtãþire substanþialã a
excepþionale ºi acestea nu pot fi asigurate decât ºi bravi ofiþeri care ºi-au riscat viaþa ca sã ajute cu salarizãrii redactorilor.
prin colaborãri din afara ziarului. TRIBUNA s-a puterile lor retragerea ºi exodul românesc au Convorbiri, desfãºurate sub forma unor dia-
bucurat, în acest sens, de aportul unor intelectuali vãzut cu ochii... acte de sãlbãticie, uciderea nevi- loguri zilnice, au avut loc, fãrã ca acestea sã
reprezentativi, unanim preþuiþi ºi acceptaþi de novaþilor, lovituri cu pietre ºi huiduieli”... Cei imprime însã schimbului de pãreri sau sfaturilor
opinia publicã, care au sporit cu semnãtura lor loviþi de soartã „ar fi avut nevoie de un cuvânt date de blajinul nostru Pãrinte un caracter impera-
prestigiul ziarului. bun, mãcar de o fãrâmã de milã... Li s-au servit tiv. Totul se desfãºura sub semnul unui consensus

II TRIBUNA documenta • nr. 2 • 2004

II Black
Black

multifuncþional ºi a unor colegiale confruntãri. În Sebastian Bornemisa, primarul Clujului ºi amic „Curentul”, al cãrui director era, i-a creat o faimã
sensul celor relatate se poate afirma cã înþelegerea ºi apropiat al sãrbãtoritului ºi trei reprezentanþi ai neegalatã de alt jurnalist. Pãtrunzãtor în substanþa
colaborarea reciprocã din redacþia TRIBUNEI lui presei minoritare maghiare: I. Végh de la temelor pe care le trata, cele mai multe cu conþinut
Agârbiceanu a constituit ºi rãmâne un model în „Ellenzék”, St. Vanyolos de la „Keleti Ujság” ºi politic (a fost un adversar ireductibil al politicianis-
materie de gazetarie militantã. Cum s-au reflectat Iuliu Walter de la „Joestét” care au adus mului dezmãþat de tip partinic), perfect informat în
toate acestea în memorialistica unora dintre noi oaspetelui un cald omagiu. Din partea sindicatu- literatura jurnalisticã ºi în pas cu evoluþia eveni-
este o altã poveste care a fost spusã la locul potrivit. lui a vorbit Ioan Petruca, vice-preºedinte, iar în mentelor internaþionale manifesta în scris tonul
numele autoritãþii municipale a þinut un toast grav al omului care nu se teme de nimeni ºi de
omagial Dr. Sebastian Bornemisa. A fost o searã nimic, temut în polemici (îºi anula adversarul prin
h) Vizite la ziar încântãtoare. Cele spuse de Pamfil ªeicaru
reprezintã o emoþionantã mãrturisire gazetãreascã
câteva fraze) ºi generos în laude cu cei care aveau
merite deosebite. N-a fost ziarist mai citit ca el, în
ce înnobileazã profesiunea jurnalisticã. anii premergãtori celui de-al doilea rãzboi mondial,
Uºile redacþiilor marilor ziare sunt deschise
„Pânã la sfârºitul vieþii mele – a spus redutabilul dar nici n-a fost altul mai contestat, mai calomniat
permanent, aºa cum stau deschise uºile biseri-
ziarist – voi rãmâne credincios meseriei acesteia. E de impostori. Totul era însã inutil. Când apãrea în
cilor. Observaþia aparþine unui mare gazetar, iar
o meserie în care sunt rare satisfacþiile ºi mai dese public atacurile încetau brusc, calomnia se topea
asupra ei se mai revine. În faþa uºilor deschise
amãrãciunile. Dar e o meserie care îþi dã senzaþia cã sub vraja copleºitoare-i personalitãþi. Se înstãpânea
oricine poate sã intre, sã-ºi spunã pãsul, sã facã
apel la mãrinimia, la puterea ziarului pentru a-ºi în coloanele tale respirã vechea instituþie romanã a atunci în juru-i o atmosferã irezistibilã cãreia nu i
tribunalului popular. Ai impresia cã eºti un frag- te puteai sustrage. Aceste caracteristici au fost
soluþiona probleme care, în alt mod, par insolu-
ment din conºtiinþa cetãþeneascã, cã prin tine se hotãrâtoare pentru scurta vizitã de la Cluj, agre-
bile. Vizitele se fac însã ºi din curiozitate, din
amiciþie, nu numai din nevoi personale, dictate exprimã cel ce se simte optimist, cã prin tine capãtã abilul vizitator lãsând în urmã-i impresii de neuitat.
de un interes presant. Vizitatorul vrea sã afle, cu o înþelegerea toþi nevoiaºii... Mirosul de cernealã al VIZITA ROMANCIERULUI CEZAR
foii proaspãt imprimate ºi uruitul rotativei, «leit- PETRESCU s-a desfãºurat în împrejurãri similare.
clipã mai devreme, bunãoarã, ceea ce va apare
peste câteva ore, vrea sã ºtie înaintea altora ce va motiv» al existenþei noastre, acestea ne leagã. În Nota despre aceastã vizitã a apãrut în pagina 2 a
ºti toatã lumea peste un anumit numãr de ore. aceeaºi clipã, în faþa rândurilor aceleiaºi telegrame, ziarului, la 6 iunie, în care s-a spus cã dl. Cezar
Cu aceste vizite ne gãsim în spaþiul vizitelor de pe nesfârºita întindere a globului, în toate redacþiile Petrescu, „unul dintre cei mai mari scriitori ºi pu-
rutinã. Mai sunt apoi ºi vizitele de curtoazie, este un tânãr sau un om mai în vârstã care se bliciºti români” va conferenþia la Cluj în ziua de 15
destul de frecvente, care aduc de obicei un aer apleacã asupra rândurilor, care pune în paginã ºi iunie, în sala Teatrului Naþional, despre „Scriitori ºi
proaspãt, de încredere, de stimulare. corecteazã ºtirile. Nu existã profesie în care sã se fi ziariºti ardeleni în prima decadã dupã Unire”.
TRIBUNA a avut, în sensul celor spuse, o fãcut un unanimism de ritm sufletesc ca în profe- Dupã conferinþã evenimentul a fost consemnat în
activitate deosebit de vioaie. Aflându-se cu redacþia sia noastrã. Este singura profesie care universali- pagina 6 a ziarului, sub titlul SÃRBÃTORIREA
în drumul celor care frecventau instituþiile de stat, zeazã prin ritmul gesturilor, prin asemãnarea ser- LUI CEZAR PETRESCU LA CLUJ, în care s-a
de artã ºi muzicale, era firesc ca cei care aveau prie- viciilor de fiecare zi. În ce redacþie trece o zi în care scris: „Rareori a cunoscut oraºul nostru manifes-
tenii strânse la ziar, sã treacã pragul pentru a vedea sã nu vinã un om care sã-þi spunã necazul lui? În ce taþiuni de afirmare româneascã intelectualã mai
„ce mai facem” ºi pentru a auzi „ce mai e nou”. redacþie nu se deschide uºa ca sã vinã un om sã-ºi strãlucitã ca aceea prilejuitã de conferinþa d-lui
Din categoria acestora erau nelipsiþi cântãreþii de plângã suferinþa? Numai uºile de la biserici sunt Cezar Petrescu”. Oaspetele a fost elogiat înainte de
operã Florica Istrate, Lia Hubic ºi Lia Mãrcuº, permanent deschise ca uºile redacþiilor. Credincios conferinþã de dl. Dr. Aurel Buteanu, preºedintele
Ionel Pulca (Dacian) ºi Gogu Simionescu, actriþa profesiunii mele o sã rãmân, fiindcã în meseria Sindicatului Presei Române din Ardeal ºi Banat,
Doina Dobo ºi actorul Ion Fãrãianu de la Teatrul noastrã fiecare aducem ceva care ne-a fost scump în apoi a vorbit dl. Victor Papilian, preºedintele scri-
Naþional. În felul acesta redacþia era mereu plinã de tinereþe; fiecare în meseria noastrã aducem un poet itorilor români din Ardeal. Dupã conferinþã, seara,
scriitori-amici, de artiºti ºi cântãreþi ºi de alþi colegi- mutilat. Nu existã gazetar care sã nu aibã lângã la restaurantul „Bufniþa”, în onoarea sãrbãtoritului
ziariºti atraºi de buna dispoziþie care domnea, sen - tocul ºi cãlimara lui umbra poetului pe care l-a un fastuos banchet, oferit de Sindicat. Persona-
inã, în birourile noastre. Prezenþi apoi, cu tot spri- asasinat. Fiecare din noi, în orele de redacþie, face sã litatea sãrbãtoritului a fost elogiatã, mai întâi, de dl.
jinul creator, au fost ºi poetul ºi dramaturgul de stea prezentã lângã noi umbra adolescentului care a Dr. Sebastian Bornemisa, primarul Clujului, apoi
mai târziu Radu Stanca, fratele lui Horia, poetul vrut sã stea de vorbã cu stelele ºi a pãrãsit stelele de dl. Wég Iosif, preºedintele ziariºtilor minoritari
moþilor V. Copilu-Cheatrã ºi poetul „ofiþer” Ion cerului ca sã stea de vorbã cu stelele de carton ale din Ardeal, de protopopul Dr. Ilie Dãianu, de
Þolescu-Vãleni. La aceºtia mai adãugãm vizita zil- actualitãþii. În acest splendid contrast este fru- Pãrintele Agârbiceanu, de prof. Richard Tuffli, de
nicã a fostului tribunist Dr. Ilie Dãianu care, în vir- museþea vieþii noastre sufleteºti. Ceilalþi scriitori au prof. Gh. Sofronie, de dl. dr. Adam Popa, ajutor de
tutea unor vechi deprinderi, simþea nevoia atmos- consolarea cã într-o bibliotecã, cândva, peste primar ºi de Septimiu Popa.
ferei redacþionale, vizita, cel puþin sãptãmânal, a paginile lui o femeie frumoasã sau un tânãr îºi vor Pãrintele Agârbiceanu, în scurta sa alocuþiune, a
profesorului Iosif Gârbacea ºi a profesorului Ion apleca privirile. Nouã nu ne este îngãduitã nici evocat revenirea la Cluj, dupã Unire, a vechilor
Gherghel ºi prezenþa universitarului Ovidiu mãcar aceastã mângâiere. Noi suntem oameni de o publiciºti ardeleni refugiaþi în regat. „Dupã reîn-
Drimba, cel mai activ ºi inteligent exeget al scri- singurã zi. Noi suntem oamenii cãrora nu le este toarcerea noastrã – a spus textual vorbitorul –
itorului Ion Agârbiceanu. îngãduitã nici mãcar iluzia absolutului, pentru noi nimeni nu s-a gândit la noi ºi nici n-am avut posi-
Cu totul altfel se puneau problemele cu vizitele totul se mãsoarã pe disciplina severã ºi tristã a rela- bilitãþi sã reîncepem activitatea noastrã publicisticã.
de onoare, cu cele oficiale ºi cu invitaþii. Din seria tivului. De aceea voi rãmâne credincios gazetãriei În februarie 1919 am fost invitat sã încep activitatea
acestora se desprind douã: vizita tumultuosului pânã la sfârºitul vieþii mele, fiindcã simt lângã cãli- publicisticã la «Patria» din Sibiu. Redactarea acestui
gazetar de faimã europeanã Pamfil ªeicaru, direc- mara mea prezenþa adolescentului care iubea lite- ziar a întâmpinat multe greutãþi, fiindcã vechea
torul ziarului „Curentul”, ºi cea a romancierului ºi ratura ºi care credea cã va face literaturã”. gardã de publiciºti ardeleni lipsea. Atunci au venit
ziaristului Cezar Petrescu, ambii ca invitaþi ai Am asistat, dupã cum se poate lesne reþine, la o confraþii noºtri din vechiul regat, care au reuºit sã
Sindicatului Presei din Ardeal ºi Banat. dezlãnþuire inspiratã care a reînviat pentru câteva reînvieze vechea tradiþie ardeleanã în coloanele
PAMFIL ªEICARU a fost la „Tribuna” joi, 18 clipe în conºtiinþa celor prezenþi dulcea iluzie a ziarului «Voinþa». În fruntea acestor strãluciþi
aprilie 1940, orele 12, primit fiind de întreaga disponibilitãþilor literare refulate în adolescenþã. reprezentanþi ai scrisului românesc a stat Cezar
redacþie, în frunte cu Pãrintele Agârbiceanu, ºi de Reactualizatã prin cuvintele unui mare maestru al Petrescu”. Au mai fost citaþi apoi Adrian Maniu,
câþiva vizitatori obiºnuiþi. Schimbul de opinii cu scrisului zilnic iluzia se zbate sã iasã din cãtuºele Gib. Mihãescu ºi alþii. „Dupã desfiinþarea acestui ziar
remarcabilul oaspete a fost antrenant ºi plin de neîncrederii crezând cã s-ar mai putea transforma, («Voinþa») am intrat la «Patria» unde, împreunã cu
consecinþe neprevãzute ºi informaþii inedite, mãcar pentru cei tineri, în realitate. Dar celebrul noi, aþi luptat pentru desfiinþarea spiritului de par-
þinând seama de faptul cã impetuosul ziarist a fost gazetar n-a impresionat numai prin cele rostite la tid”. A amintit ºi de revista „Gândirea”, întemeiatã
cel mai bine ºi mai complet informat din întreaga banchet. Personalitate copleºitoare, el rãspândea în la Cluj de Cezar Petrescu.
tarã, la vremea respectivã. Înflãcãratele cuvinte juru-i farmec irezistibil, deosebit prin modul cum Rãspunsul d-lui Cezar Petrescu... „Din toate
rostite la adresa vechii ºi noii „Tribune” ºi la punea ºi cum rãspundea la întrebãri, cum modela cuvintele dumneavoastrã deduc cã vã simþiþi
adresa tribuniºtilor de ieri ºi de astãzi au lãsat în opiniile care nu-i erau pe plac sau n-aveau suport datori faþã de mine pentru puþinul pe care l-am
redacþie o atmosferã elevatã, strãbãtutã de fiorii îndeajuns de solid. ªeicaru a fost gazetarul de tip fãcut pentru Ardeal. Sunteþi în eroare, domnilor,
celei mai curate adeziuni. În dupã-amiaza occidental, receptiv la tot ceea ce este nou ºi intere- nu dumneavoastrã îmi sunteþi datori, ci eu vã
aceleiaºi zile oaspetele a conferenþiat în sala sant. Cu acest renume a descins la Cluj, a cucerit ºi sunt dator dumneavoastrã ºi Ardealului. Primele
Teatrului Naþional despre „politica României”, iar a stãpânit sufletele celor cu care s-a întâlnit în spiri- avânturi valabile ale strãdaniei mele literare ºi
seara distinsul invitat a fost sãrbãtorit de ziariºtii tul aceloraºi idei ºi fapte. gazetãreºti au erupt aici, în Clujul dumneavoas-
clujeni în cadrul unui banchet oferit în saloanele Influenþa lui a fost cuceritoare prin prestigiul pe trã, în Ardealul nostru al tuturora. Poate dacã
restaurantului „America”, la care au participat care-l afiºa. Articolul prim pe care-l publica zilnic, rãmâneam la Iaºi sau la Bucureºti se alegea altceva
ziariºti, oficialitãþile oraºului în frunte cu Dr. uneori pe întreaga paginã 1, în marele cotidian de mine. Iatã pentru ce nu dumneavoastrã îmi

TRIBUNA documenta • nr. 2 • 2004 III

Black III
Black

sunteþi datori cu mulþumiri ºi recunoºtinþã, ci eu cântãreþi locali, dupã împrejurãri. Au fost organi- rãzboinice. Din aceastã perioadã dateazã articolul
vã sunt dator”. zate în total 12 ºezãtori (la Salonta, Dej, Turda, de fond „Vom zãcea mereu?”, semnat de
Vizita la ziar s-a desfãºurat a doua zi, la orele Bistriþa, Nãsãud, Iara, Hida, Huedin, Cãlata, Agârbiceanu, care a protestat energic împotriva
12, sub auspicii excelente. A rostit cuvinte calde Cojocna, Tg. Mureº ºi Reghin) ºi ele ar fi conti- restricþiilor cenzoriale impuse presei noastre, în
de salut Pãrintele Agârbiceanu, care a scos în nuat dacã destinul potrivnic n-ar fi distrus prin timp ce presa maghiarã se dãdea la cele mai
relief marile calitãþi ale romancierului, atât pe mârºavul dictat de la Viena unitatea Transilvaniei mârºave atacuri. Câteva titluri ale articolelor lui
tãrâm literar, cât ºi pe tãrâm gazetãresc. În ºi dacã tribuniºtii n-ar fi luat drumul amarnic al Agârbiceanu, cu semnificaþia acordatã fiecãrei
rãspunsul sãu scriitorul a exprimat emoþionante refugiului. S-au ridicat la o excepþionalã valoare teme tratate, ne dau mãsura în care ziarul ºi-a
mulþumiri pentru colegiala primire de la redacþia literarã ºi artisticã ºezãtorile de la Bistriþa ºi fãcut datoria pe frontul rezistenþei naþionale:
TRIBUNEI, ziar care – dupã spusele oaspetelui – Nãsãud, de la Turda, Tg. Mureº ºi Reghin, la - Simþul realitãþii (Nr. 1, 29 oct. ’38, semnat
„întruchipeazã atât de glorios trecutul plin de acestea din urmã conferinþa fiind rostitã de TRIBUNA, dar dupã stil aparþine cu certitudine
jertfe ºi de victorii pe frontul unitãþii naþionale”. Pãrintele Agârbiceanu. Din partea localnicilor am lui Agârbiceanu): Românii au avut ºi au simþul
A urmat apoi o masã colegialã la restaurantul avut sprijin ºi am fost impulsionaþi de protopopul realitãþii. Ungurii, nu! „Legãturile lor de veacuri
„Bufniþa” în cursul cãreia s-au purtat vii discuþii Iacob Marga de la Dej, de D. Aldea – preºedintele cu Austria, cu elementul german, i-au ajutat sã-ºi
despre opera romancierului, îndeosebi despre ASTREI ºi Dr. Ionel Popa – primul preºedinte al pãstreze ºi sã-ºi mãreascã Statul. I-au þinut în
volumul de nuvele „Drumul cu plopi” ºi despre Tribunalului din Turda, de protopopul Ilarie istorie. Aproape un veac s-au zbãtut sã scape de
impresionanta frescã a marelui rãzboi Deac la Iara, de Dr. D. Rusu la Huedin, de gene- «Nemþi», sã ajungã independenþi, ºi când au ajuns
„Întunecare”. ralul Dr. D. Curta – primarul oraºului Tg. Mureº s-au agãþat cu putere, ca de o punte de salvare, de
Clujul, capitala Transilvaniei etern româneºti, ºi de Dr. Aurel Baciu – decanul Baroului de avo- idealul revenirii... Habsburgilor ºi un nou dua-
cu impresionanta sa viaþã culturalã ºi literarã, cu caþi ºi de Dr. Eugen Nicoarã, inspector general lism cu Viena... Acum tot singuri fiind ºi în biser-
strãlucita viaþã universitarã ºi studenþeascã, cu sanitar la Reghin. icã se predicã... refacerea Ungariei istorice... E o
ziarele sale fervent militante pentru apãrarea drep- Rezultatele, efectele acestor ºezãtori? lipsã primejdioasã aceasta a simþului realitãþilor...
turilor sacre româneºti, supuse din nou ultragiului Excepþionale! „Tribuna” ºi-a întãrit considerabil la masa diplomaticã ridicã pretenþiuni cu totul
ºi falsificãrii perverse, a înscris, cu inedite satisfacþii, prestigiul, iar vizitele cititorilor la redacþie s-au exagerate faþã de Slovaci, faþã de Ruteni. ªi când
în cronica sa, vizitele unor personalitãþi de primã înteþit. De fiecare datã redacþia a oferit recepþii dau greº, aleargã la forurile internaþionale dupã
mãrime, pentru cã în jurul prezenþei lor, aureolate prieteneºti oaspeþilor, pentru a reîntoarce altfel ajutor. Iar aici la noi toate aceste peripeþii pun în
de nimbul gloriei autentice, cultul pentru þarã ºi buna primire fãcutã grupului nostru, a deschis grea cumpãnã nervii unor minoritãþi care se simt
popor primeºte noi dimensiuni ºi se îmbogãþeºte larg uºile birourilor noastre ºi porþile tipografiei, încã reprezentanþii ideii de Stat naþional unitar
cu valori spirituale nepieritoare. pentru a realiza mult aºteptata legãturã directã maghiar. Concepþie nãscutã din aceeaºi lipsã a
dintre cititori ºi spaþiul nostru de activitate. simþului realitãþilor”.
1) Ofensiva culturalã a ziarului Satisfacþii s-au înregistrat ºi de-o parte ºi de alta, - Oglinda adevãrului? (Nr. 2, 30 oct. ’38, sem-
Contactul cu publicul, peste cel asigurat prin pecetluindu-se, ºi în acest mod, legãturile trainice nat de Prof. univ. Ion Lupaº). Un stat naþional
scrisul zilnic, contactul direct, nemijlocit devine de solidaritate ºi prietenie dintre ziar ºi cititori. maghiar în Evul Mediu? „Însuºi d. prof.
indispensabil. Una este ca un cititor oarecare sã Domanowszky a fost [...] conºtient de marea difi-
spunã „îl cunosc pe x, îl citesc în fiecare zi, în cultate ce va întâmpina încercând sã rezolve
«Tribuna»”, ºi alta e sã spunã „îl cunosc, l-am vãzut problema aceasta. Dacã papa Eugen IV face
pe scenã, l-am auzit vorbind, am stat la masã
10. Faþã în faþã cu propaganda ºi amintire pe la jumãtatea veacului al XV-lea de
împreunã”. Oamenii obiºnuiþi sunt mândri când au cu revendicãrile maghiare cetatea Sibiului – Civitas Cibinii – ca de un «pro-
prilejul sã vorbeascã cu un reprezentant al scrisului pugnaculum totius Christianitatis», acest «epitheton-
literar sau gazetãresc, sau când se bucurã de atenþi- Misiunea istoricã a TRIBUNEI a avut în ornans» nu priveºte neamul maghiar, ºtiut fiind cã
ile unui mare artist sau cântãreþ. Vanitatea în acest obiectiv, în primul rând – dupã cum am mai arã- Sibiul n-a fost niciodatã cetate ungureascã, ci
caz nu este o laturã negativã a caracterului unui tat – rezistenþa ireductibilã împotriva atentatelor sãseascã. Lauda adusã lui ªtefan cel Mare – neîn-
om, un pãcat, ci un fel de ambiþie care-i dã multe ºi interne ºi externe, manifestate prin ºovinism orb fricat «atlet al lui Christos» – se rãsfrânge asupra
mari satisfacþii, îl încântã. Aºa se face cã pentru ºi revizionism absurd, acþiuni turbulente ºi ostile neamului românesc ºi asupra bisericii ortodoxe,
realizarea contactului direct s-a luat iniþiativa ºi s-a practicate de cercurile politice revanºiste nu asupra celei catolice. De asemenea, laudele
trecut la înfãptuirea ei printr-o vastã ofensivã cul- budapestane ºi de alte cercuri afiliate acestora. papei Calixt III la adresa lui Ioan Huniade «unico
turalã, organizându-se în centrele mai importante Lupta dârzã s-a purtat deci pentru stãvilirea valu- fortissimo athleta Christi Ioane Woewoda». Papa
ale Transilvaniei impunãtoare ºezãtori literar-artis- lui de propagandã morbidã, pentru demistificarea Pius II, în cartea «Historia de Europa» scrie: «Ioan
tice. În acest scop s-a alcãtuit grupul cultural-lite- grosolanelor minciuni care inundau presa Huniade, al cãrui nume întunecã pe ceilalþi, nu a
rar-artistic ºi muzical al „Tribunei” care în iarna ºi maghiarã ºi celelalte mijloace de informare, sporit atât gloria Ungurilor, cât pe cea a
primãvara anilor 1939 ºi 1940 a descins în unele îndeosebi radioul. N-a existat zi în care ziarul sã Românilor, dintre cari s-a nãscut». Istoricul
din localitãþile judeþului ºi ale þinutului Someº. nu cuprindã, sub o formã sau alta, articole de ati- Domanowszky înfãþiºeazã «anume stãri de lucruri
Iniþiativa a pornit spontan, din redacþie, formalitã- tudine, de informare, relatãri despre fapte repro- din vremile trecute, nu cum au fost ele aevea, ci cum
þile oficiale fiind facilitate de colegul Ion Isaiu-Cefa babile, despre violenþe, provenite de la corespon- ar fi vrut generaþiunile târzii din sec. XIX ºi XX sã
– secretar de presã la Þinut –, iar organizarea pe denþi, de la agenþiile de presã ºi mai cu seamã de fi fost».
plan local revenind redactorilor originari din apro- la directorul ziarului care urmãrea cu pasiune tot - Noi ºi minoritarii, (Nr. 4, 2 noiembrie ’38,
pierea sau chiar din localitãþile în care se fãcea de- ceea ce se scria despre noi, cu vãditã reacredinþã, articolul de fond semnat de I. Agârbiceanu).
plasarea: Gavril Pop, bunãoarã, la Bistriþa ºi Nã- despre viaþa noastrã politicã ºi culturalã. Esenþa articolului: „ºi ungurii ºi saºii erau con -
sãud, Isaiu-Cefa la Salonta, Dej ºi Cojocna, Horia Nãzuinþele noastre legitime spre pace, spre bunã vinºi – în virtutea hotãrârilor de la Alba Iulia,
Stanca la Turda, V. Copilu-Cheatrã la Iara ºi Hida ºi înþelegere cu toþi vecinii erau mistificate cu seni- proclamate cu prilejul Unirii celei mari – cã în
Gheorghe Stoica la Tg. Mureº ºi Reghin etc. nã inconºtienþã, redactorii þineau pasul cu marele statul român nu le va fi niciodatã primejduitã nici
Programul ºezãtorilor era alcãtuit din confe- nostru îndrumãtor, denunþând cu competenþã limba, nici credinþa, nici cultura, nici bunurile
rinþe (Agârbiceanu, Horia Stanca, George Sbârcea, desãvârºitã ºi cu luciditate atacurile propagandei materiale”. Cu toate acestea agresiunea revanºardã
Ovidiu Drimba ºi Gheorghe Stoica), din recitãri pervertite. TRIBUNA, ca organ de presã de continua pe toate planurile, cu virulenþã nepo-
de versuri originale (C.S. Anderco, Radu Stanca primã mãrime în Transilvania, avea datoria sã þinã tolitã, însufleþitã de o slugãrnicie umilitoare pe
ºi V. Copilu-Cheatrã), din recitãri de poezii cla- cu fermitate sus fãclia rezistenþei naþionale, mai lângã puterile Axei.
sice (Doina Dobo), din interpretãri de doine, mult decât celelalte ziare mari din Capitalã sau - Graniþele etnice, cu subtitlul – Siguranþa ºi liniºtea
balade ºi arii de operã (Ionel Pulca-Dacian, Gogu din celelalte oraºe din þarã. În cele 551 numere româneascã – (Nr. 7, 6 noiembrie ’38), semnat TRI-
Simionescu, Florica Istrate, Lia Hubic ºi Lia apãrute pânã la 1 septembrie 1940 s-a publicat un BUNA, dar aparþinând lui Agârbiceanu. Dupã
Mãrcuº) ºi din glume ºi snoave (spuse într-un imens material, care – dacã ar fi adunat – ar da un încheierea pãcii ºi stabilirea frontierelor – se aratã în
limbaj artistic inegalabil de Ion Fãrãianu de la volum de peste 1.000 de pagini. Sigur cã priori- articol – s-a ajuns la afirmarea puternicã a principi-
Teatrul Naþional). Conducerea muzicalã ºi acom- tate ºi greutate în bãtãlia pentru apãrarea adevãru- ului graniþelor etnice. Potrivit acestui principiu
paniamentul la pian erau asigurate în condiþiuni lui istoric, în aceastã privinþã, au avut articolele Agârbiceanu crede cã se justificã astfel „încorpo-
magistrale de colegul ºi compozitorul George lui Agârbiceanu, cele mai multe din ele ocupând rarea Austriei la Reich [...]. Austria era firesc sã
Sbârcea (Claude Romano) ale cãrui compoziþii în ziar locul editorialului zilnic. O scurtã repliere revinã Germaniei încã prin tratatul de pace. El
(de exemplu „Sunt student” ºi „Ionel Ionelule”) pe poziþii defensive am înregistrat în vara anului (tratatul) pretinde graniþe etnice [...]; peste aceste
s-au bucurat de fiecare datã de o entuziastã prim- 1940 când – în urma unui armistiþiu gazetãresc – graniþe [...] nu mai este posibilã nici o schimbare
ire din partea publicului spectator. În multe din corect interpretat ºi respectat de noi ºi mereu pe hartã, nici o rectificare de frontierã. A recunos-
programele prezentate au fost atraºi ºi poeþi ºi încãlcat de unguri – am pus frâu pornirilor cut-o însãºi Germania hitleristã. A recunoscut-o

IV TRIBUNA documenta • nr. 2 • 2004

IV Black
Black

conferinþa celor patru mari puteri de la München”. ca ºi azi în 1918”. Kossuth a prezentat harta þãrii fel de recunoaºteri (de exemplu: „Osservatore
Articolul a stârnit oarecari nedumeriri. Atitudinea „sub raport etnografic, îngrozindu-se de ce ar putea romano”).
autorului a apãrut unora bizarã. Ce te faci cu fron- cere românii, pe dreptate, pentru ei. Întreg - Pentru radio Budapesta (nr. 159, 16 iulie ’39, p.
tierele etnice înlãuntrul cãrora existã minoritãþi Ardealul, Banatul, Aradul, Bihorul, Satu-Mare, 3). Se denunþã minciunile ºi acþiunea calom-
etnice apreciabile? În cazul României trebuiau sã se Maramureºul. Linia etnicã a lui Kossuth este nioasã întreprinsã de postul de radio maghiar cu
aibã în vedere posibilele rãfuieli cu ungurii, cum de aproape identicã cu cea de la Trianon; graniþele erau privire la „foametea care ar bântui în Ardeal” ºi la
altfel am ºi avut. În situaþia datã au fost luate în cal- aceleaºi în care suntem azi ca stat” (1938, n.n.). dezertãrile în masã spre Ungaria. Nota cere sã se
cul ºi unele garanþii. Ce fel de garanþii ºi din partea „Câtã vreme popoarele Europei vor respecta prin- facã comparaþie cu „foamea celor trei milioane de
cui? Ce încredere se poate acorda recunoaºterii cipiul etnic în alcãtuirea statelor, nici unul nu va pãlmaºi agricoli din Ungaria, care muncesc lati-
marilor puteri? Articolul e ferm în concluzii, sin- putea dovedi nedreptatea graniþelor noastre etnice. fundiile ºi nu au altã proprietate decât un loc
gurele concluzii care se pot trage în astfel de împre- Minoritãþile noastre cunosc ºi ele bine aceste reali- mizerabil de mormânt”. În replicã se publicã
jurãri: „Dar chiar dacã n-ar fi recunoscut nime – tãþi. Nu noi suntem de vinã cã, prin veacuri sau ºtirea cu privire la Numeroase dezertãri din armata
crede Agârbiceanu – graniþele etnice nu pot fi clãti- mai de vreme, s-au aºezat printre noi. Nici ele nu maghiarã în România (în Nr. 165, 23 iulie ’39): 562
nate din simplul motiv ca ele se apãrã, la orice sunt de vinã [...]. Ele, minoritãþile noastre, au fost cazuri numai în 4 luni. cauzele dezertãrilor:
popor care a ajuns la stãpânirea lor, cu ultimul la noi tentaculele unei expansiuni de stat artificiale. foametea, persecuþiile, muncile agricole grele pe
strop de sânge. Schimbarea de frontiere care nu Fiindcã Ungaria propriu-zisã n-a avut niciodatã o moºiile grofilor etc. În Nr. 168 din 27 iulie ’39 se
sunt în aceeaºi vreme ºi graniþe etnice se poate face suprapopulaþie care, în mod firesc, ar fi emigrat publicã lista cu numele dezertorilor din armata
prin bunã învoialã. Cele etnice nu se mai pot spre rãsãrit. Cum nu are nici azi”. maghiarã.
schimba decât prin rãzboi, ºi chiar atunci nu cu - Revizionism unguresc (Nr. 13, 13 noiembrie ’38, - Nãravul din fire (Nr. 166, 24 iulie ’39, articol
caracter definitiv, pentru cã nici o naþiune nu mai p. 3), nesemnat, dar dupã stil aparþine lui de fond). Se dau în vileag violentele ieºiri ale pos-
poate renunþa la ele, chiar învinsã fiind temporar”. Agârbiceanu. „Revizionismul budapestan – se scrie tului de radio din Budapesta ºi ale presei
Unele rezerve se pot însã formula ºi în acest caz. în articol – strigã alte lãrgiri de frontiere”; crede cã maghiare împotriva României. Calomnii ºi min-
Dacã nici o naþiune nu poate renunþa la graniþele frontierele din nord (Cehoslovacia) s-au schimbat ciuni printre care ºi minciuna cã România se aflã
etnice, chiar învinsã fiind, atunci te poþi aºtepta ºi „de dragul lui”, cã el „ar fi determinat ultima crizã în pragul unei revoluþii sociale. „Nãravul din fire
astãzi (1985) ca naþiunile învinse sã revendice naþionalã, pentru a se stinge... focarul viitoarelor n-are lecuire”. Urmarea acestei atitudini:
revizuiri pe baza principiului graniþelor etnice. În rãzboaie þinut viu de neliniºtea maghiarã”. [...] înnecarea în ridicol prin ºtirile absurde ºi ridicole
acest sens unificarea statelor dezmembrate pare „dacã nu era interesul german în Cehoslovacia, ce le debiteazã despre noi.
legitimã. Dar cine acceptã astfel de legitimitãþi? toatã lumea, afarã de revizioniºti, e de acord cã nu – Nr. 168, joi, 17 iulie ’39
Partea pozitivã a articolului rezidã în argu- putea urma nici o... biruinþã ungureascã”. Aºteaptã
mentele pe care le invocã în sprijinul tezelor noas- ca Germania sã-ºi fixeze noi þinte din care sã poatã Ungaria ºi-a declarat neputinþa de a stãpâni
tre privind drepturile asigurate de graniþele etnice. beneficia ºi el”. Dar zadarnic, dicteazã interesele Ardealul
„Poporul românesc prin unire, prin tratatele de celor mari nu ale celor mici. - Cum a eºuat un plan diabolic pentru dis-
pace – conchide Agârbiceanu – n-a crescut nici în - Dreptatea noastrã, articol de fond (Nr. 17, 18 trugerea elementului românesc din Ardeal -
numãr, nici în teritoriul locuit de el din strãvechi noiembrie ’38). Printre altele se scrie: Furia - Ce soartã li se pregãtea românilor dacã nu se
vremuri. Noi nu am fost «miluiþi» de nime, nici nu revizionismului „a ajuns la intensitatea furiei înfãptuia Unirea -
ni s-a dat o pradã de rãzboi, ci ne-am constituit în ºovinismului maghiar de pe vremuri”.
- Documentele de la Obreja -
România Mare în temeiul principiului etnic birui- - Zvârcolirea Ungariei (Nr. 28, 1 decembrie ’38,
tor, peste acest principiu nu se mai poate trece azi p.5 ), semnat T. Dragu. Se referã la realipirea
Reportajul este semnat cu iniþialele P.A. ºi
(1938, n.n.). Orice combinaþii vor avea alþii, drep- judeþelor primite cadou dupã dezmembrarea
relateazã pe larg despre acþiunea diabolicã între-
tatea ºi istoria e cu noi ºi cu voinþa naþionalã a noas- Cehoslovaciei. Cercurile conducãtoare maghiare
prinsã de baronul Wesseleny, „unul din cei mai
trã. Vatra proprie nimeni nu ºi-o pãrãseºte de bunã „ºi-au pierdut în aºa mãsurã capul încât au provo-
încarnaþi ºovini unguri ºi duºman de moarte al
voie. Dar de silit nime nu ne poate sili decât prin cat o crizã de guvern”.
poporului românesc”, care ºi-a pus la dispoziþia
mãsurarea forþelor în rãzboi”. O utilã observaþie se - O moºtenire care se resimte (Nr. 40, 15 decembrie
coloniºtilor germani moºia înglodatã în datorii, în
impune însã ºi de data asta: încrederea deplinã în ’38, p.5). Este „mentalitatea tipicã de stãpân, de
1917, coloniºti care trebuiau sã stârpeascã popu-
forþele proprii, mai ales atunci când situaþia ajunge poruncitor” moºtenitã de burghezia maghiarã, de
laþia româneascã din Obreja ºi din celelalte sate
la grea cumpãnã, este desigur foarte bunã. Dar dacã intelectualitate, care nu i-a îngãduit sã se încadreze,
de pe Târnave. Au rãsãrit, ca din pãmânt, cele mai
alternativa rãzboiului este inoperantã? S-a vãzut, la dupã Unire, în viaþa naþionalã a Statului român.
moderne clãdiri destinate acestor coloniºti: case,
sfârºitul lunii august 1940, cât temei se poate pune Concluzii: „Opinia publicã româneascã din Ardeal,
grajduri moderne etc. Prin aceasta – susþine
pe principiul graniþelor etnice ºi pe graniþele mari- sentimentul ei, dacã îmbrãþiºeazã frãþeºte
lor puteri. Dictatul de la Viena, care a spintecat minoritãþile etnice ºi nu are nimic duºmãnos faþã autorul reportajului – s-a fãcut începutul
Transilvania pânã în regiunea secuiascã, este dovada de ele – în schimb cere categoric ca aceastã menta- renunþãrii Ungariei la Ardeal. Wesseleny a fost
cea mai durã în aceastã privinþã. Exemplul litate ºi psihologie de stãpân sã înceteze. Protestele apoi imitat de contele Bánffy, care ºi-a oferit
Cehoslovaciei este ºi mai concludent. Prin acordul ridicate din pricina ei, hulirea noastrã peste graniþã moºia de la Crãciunel în acelaºi scop. S-au gândit
de la München ºi prin conferinþa de la Viena a din acelaºi motiv, sã înceteze!”. aceºti latifundiari cã odatã cu distrugerea
pierdut: în folosul Reichului 28.200 km.p. cu - Progresul minoritãþilor în douã decenii (Nr. 42, românilor se va ajunge la înmormântarea ideii de stat
3.600.000 de locuitori, în folosul Poloniei 1.000 14 decembrie ’38, p. 5). Articol analizat în maghiar în Ardeal? Populaþia rãmasã în sate (femei,
km.p. cu 230.000 de locuitori, iar în folosul paginile anterioare. bãtrâni, copii) era silitã sã presteze munci înjosi-
Ungariei 12.000 km.p. cu aproape 1 milion de - Realitãþi ºi perspective (Nr. 47, 23 decembrie toare pentru construcþia clãdirilor destinate
locuitori. A mai rãmas cu 100.000 km.p., teritoriu ’38, p. 5). Minoritãþile etnice au o situaþie materi- coloniºtilor, care aveau misiunea sã cotropeascã ºi
micºorat cu aproximativ 30%, ºi cu 10.500.000 de alã ºi spiritualã mai bunã ca românii. sã jefuiascã pe români ºi de puþinul ce le-a mai
locuitori, din care 6.750.000 de cehi, 2.200.000 de - Poziþia României în faþa evenimentelor în curs (Nr. rãmas. Acþiunea trebuie sã continue ºi în alte
slovaci ºi 640.000 de ruteni. Minoritãþile etnice s-au 74, 31 martie ’39, p. 5). Replicã la mobilizarea puncte strategice de pe Valea Târnavelor; apoi
micºorat de la 3.300.000 de germani la 470.000, iar armatei maghiare la graniþa noastrã de Vest. treptat în întregul Ardeal. Ea avea în vedere ºi
ungurii au scãzut de la 700.000 de locuitori, la - Noi precizãri în problema minoritarã (Nr. 146, 1 construirea unor centre economice pentru
200.000 de locuitori. A gãsit, dupã datele de mai iulie ’39, articol de fond). În rãspunsul la Mesaj, coloniºtii germani, „spre a sugruma viaþa eco-
sus, principiul graniþelor etnice o corectã aplicare? primul-ministru Armand Cãlinescu a spus, prin- nomicã a satelor româneºti” înconjurãtoare. Cel
Se va vedea la capitolul destinat României cã statis- tre altele: „Problemele care intereseazã dintâi oraº – era proiectat în apropiere de Cisteiul
tica este ºi mai dezastruoasã. minoritãþile sunt probleme interne. Cine-ºi român. Erau plãnuite ºi linii ferate noi, crearea de
- Realitãþile etnice de veacuri – harta lui Kossuth din închipuie cã poate face din ele o agitaþiune externã, noi industrii ºi facilitarea aprovizionãrii cu
1850 (Nr. 9, 9 noiembrie ’38, p. 5) semnat TRI- care ar cere o sugestie sau un demers peste materii prime etc.
BUNA, dar dupã stil este al lui Agârbiceanu. Este hotare, se înºealã asupra concepþiei pe care o Surprinºi de revoluþie, duºmanii poporului
vorba despre schimbul de scrisori dintre Ludovic avem despre demnitatea statului român”. Cu român n-au avut vreme sã-ºi punã planul în apli-
Kossuth ºi groful Teleki, dat la ivealã de Iászi privire la minoritãþi a spus: „Nicãiri tratamentul care: baronul Wesseleny s-a refugiat la Cluj ºi
Oszkár, la 1850. Realitãþile reprezentate pe harta rezervat acestor categorii de cetãþeni nu a putut auzind cã armatele române au pãtruns în Ardeal
trasatã de Kossuth corespund cu cele din 1918 egala pe acela rezervat de noi”. s-a spânzurat. Moºia de la Obreja a fost împãrþitã
când, prin Tratatul de Trianon, s-au desenat - O recunoaºtere importantã (Nr. 152, 8 iulie ’39, þãranilor prin reforma agrarã, iar castelul ºi câteva
graniþele etnice ale Ungariei spre rãsãrit. „ªi mai p. 3). Regimul minoritãþilor din România a fost hectare de pãmâne au fost cumpãrate de mitropo-
era – se spune în articol – aceeaºi conºtiinþã a drep- recunoscut ca unul dintre cele mai juste din lia Blajului. S-a înfiinþat apoi un orfelinat pentru
turilor româneºti de amândouã laturile Carpaþilor, Europa. Se citeazã ziarele strãine care publicã ast- orfanii de rãzboi.

TRIBUNA documenta • nr. 2 • 2004 V

Black V
Black

- Publicaþiile din strãinãtate (Nr. 173, 2 august alte oraºe mari ale Ungariei milenare, în cel de-al înhãmatã la carul Ungariei? Cu interesele cãrei
1939), semnat cu pseudonimul Ion Olariu. doilea rãzboi mondial. Mai avea vreun rost sã-þi Europe concordã þelurile Ungariei? Cu Europa
România este inundatã de ziare, reviste, cãrþi etc., iroseºti megalomanele pretenþii în acþiuni atât de lui Hitler ºi Mussolini? Cei doi satrapi nu repre-
îndeosebi maghiare, trimise de Budapesta. minore, când aveai în faþã perspectiva desfiinþãrii zintã însã Europa! Reprezintã þelurile þãrilor lor
Difuzarea este asiguratã, chioºcurile de ziare fiind þãrii tale ca naþiune ºi când, cei pe care i-ai hulit, au turbulente ºi mârºave. Staþi pe loc, scribi nemer-
în mâinile lor. În acelaºi numãr de ziar se aflã servit populaþiei înfometate din Budapesta ciorba nici de la „Pester Lloyd” ºi aºteptaþi sfârºitul
articolul: Presa minoritarã din România demascã caldã din gamelele româneºti? Replica n-a întârziat rãzboiului ºi-apoi vom vedea cum concordã
neadevãrurile ziarelor din Budapesta, la pag. 9, sem- sã vinã, o primã replicã; cea de-a doua urmând sã þelurile Ungariei cu cele ale Europei.
nat de Agârbiceanu. Un rãspuns edificator la fie datã pe cale oficialã de ministrul nostru de - România ºi minoritãþile etnice (Nr. 94, 22
minciunile revizioniste dau ziarele „Az Ujság” – externe, Grigore Gafencu. Iatã telegrama de presã aprilie 1940), articol de fond, semnat I.
Salonta ºi „Napló” – Oradea. Semneazã U.T.G. pentru primul rãspuns: Agârbiceanu. Interpelarea din parlament a lui I.
Dar ziarul publicã ºi o ºtire senzaþionalã (Nr. Bucureºti, 23 (Rador). Analizând discursul Petrovici ºi rãspunsul lui Silviu Dragomir, mi-
175, 4 august 1939): Un grup de 10 cetãþeni din contelui Csáky ziarul „Timpul” a scris, printre nistrul minoritãþilor:
Ungaria (7 unguri ºi 3 români) s-au refugiat în altele: „În ceea ce priveºte þara noastrã contele a) care sunt liniile conducãtoare ale politicii
România. Un plutonier major ungur a trecut prin Csáky a avut unele aprecieri ciudate, referitoare la guvernului faþã de minoritãþile etnice?
punctul de frontierã Halmeu cu tot armamentul, problema minoritãþilor ºi la raporturile dintre ºi b) Nu s-au ºtirbit, prin concesiunile acor-
declarându-se prizonier autoritãþilor noastre. cele douã state vecine, aprecieri cu care... suntem date, drepturile suverane ale naþiunii române?
- Reluarea negocierilor de la Sinaia (Nr. 178, 7 obiºnuiþi din discursurile sale anterioare. Asupra - Zi de doliu naþional la Cluj (Nr. 149, 5 iulie
august 1939, p. 7), semnat I.O. (Ion Olariu). tratamentului minoritãþilor din România s-au 1940). Miercuri, 3 iulie, orele 12, „cea din urmã
Incidentele de la Teceu: zvonuri cã armata rostit înºiºi ºefii minoritãþii maghiare, atât în fâºie din strãmoºescul pãmânt [...] a fost cãlcatã.
românã ar fi trecut Tisa, cã ar fi ocupat câteva sate Parlament, cât ºi în întruniri, ºi aceºtia sunt mai la Ziua de 3 iulie a fost zi de doliu pentru sufletele
ungureºti ºi cã au fost lupte în toatã legea. curent cu aceastã problemã decât ministrul de noastre ale tuturor.
Agârbiceanu combate zvonurile scriind: „Dacã externe al Ungariei”. - Principiul schimbului de populaþie (Nr. 176, 5
le-ar seca sãmânþa ar fi un pas înainte în încer- În continuarea luãrilor de poziþii, ziarul august 1940), articol de fond semnat I.
cãrile de pacificare a lumii”. Tratativele, între- „Tribuna” Nr. 281, 6 decembrie 1939 a publicat Agârbiceanu. Se pledeazã cu înflãcãrare pentru
rupte în urma acestor zvonuri, la Sinaia, au fost Declaraþiile primului-ministru maghiar contele Teleky, soluþionarea diferendelor teritoriale dintre
reluate. Guvernul maghiar a întrerupt trecerea fãcute tot în faþa Parlamentului: „Naþiunea România ºi Ungaria prin schimbul de populaþie,
plutelor pe Tisa, pânã la încheierea unei maghiarã – a spus primul-ministru – este «sobrã» ca sã se ajungã la o reechilibrare între populaþie ºi
Convenþii. ºi «liniºtitã». În cei douãzeci de ani care s-au scurs teritoriu.
– Nr. 271, vineri, 24 noiembrie 1939, p.3 de la rãzboi (primul rãzboi mondial, n.n.) - Puritatea etnicã (Nr. 177, 7 august 1940). Se
Ungaria a reuºit sã-ºi consolideze situaþia. Lumea consemneazã declaraþiile d-lui ministru
Dl. Csáky despre misiunea istoricã a Ungariei ºtie astãzi cã Ungaria doreºtesã-ºi pãstreze inde- Manoilescu în problema schimbului de popu-
pendenþa ºi þine sã evite orice aventurã internã laþie.
Budapesta, 23 (Rador). Contele Csáky a declarat sau externã”. - Propuneri absurde (Nr. 180, 10 august 1940)
în Camerã, în faþa deputaþilor: „Condiþia prelimi- În suita aceloraºi manifestãri înregistrãm alte în legãturã cu tendinþele autonomiste ale unor
narã cea mai importantã pentru misiunea istoricã a douã luãri de poziþii: români transilvãneni.
Ungariei este independenþa þãrii, care are un strâns - Voci maghiare pentru o înþelegere cu România – - Realism (Nr. 182, 12 august 1940), articol
raport cu securitatea ei”. Iar securitatea însemna: Extinderea Înþelegerii Balcanice – (Nr. 4, 6 ianu- de fond semnat I. Agârbiceanu pe marginea
„soluþionarea problemelor militare, diplomatice ºi arie 1940): declaraþiilor d-lui prim-ministru Gigurtu:
economice, precum ºi datoria de a salvgarda popu- Bucureºti, 5 (prin telefon de la corespondentul „România este hotãrâtã sã facã – a spus primul-
laþiile ungare din afara frontierelor þãrii”. A vorbit nostru special): D. Andrei Zsillinszky, preºedin- ministru – sacrificiul «pentru succesul tratativelor
apoi în termeni slugarnici despre legãturile dintre tele Partidului Naþional Radical Maghiar într-un ce urmeazã sã aibã loc». Guvernul regal al
ostaºii germani ºi cei maghiari care au luptat ºi s-au interviu acordat unei agenþii de presã la României este gata, în marginile raþiunii, sã
jertfit împreunã în primul rãzboi. De asemenea a Budapesta a declarat textual: „N-am fãcut nicio- trateze cu Ungaria, aºa cum a tratat cu Bulgaria
gãsit cuvinte amabile ºi despre prietenia cu Bul- datã un secret din convingerea mea cã s-ar putea (cãreia i s-a cedat Cadrilaterul, n.n.), de soarta
garia. În ceea ce priveºte relaþiile cu România a gãsi între România ºi Ungaria calea unei pãcii „între cele douã popoare rãmânând rãspun-
spus: „Faþã de România am pornit iniþiativa pentru colaborãri. Evident, sunt maghiar – în primul zãtor guvernul maghiar”. În puterea aceloraºi
a dezinfecta atmosfera”. Auzi, limbaj: a dezinfecta; rând – ºi-apoi om politic filoromân. De ce sã priviri retrospective suntem nevoiþi sã constatãm
scandaloasã expresie! Dar cine a infectat ºi infectea- ascund cã [...] convingerea mea politicã este cã declaraþia lui Gigurtu apare ca o curioasã
zã mereu atmosfera europeanã ºi relaþiile dintre influenþatã de amintirile mele personale din schimbare de tact, implicaþiile ei înscriindu-se
cele douã þãri? Probabil cã cei ce au ce dezinfecta. tinereþe asupra poporului român, pe care l-am printre cele mai lamentabile combinaþii politice.
Altfel, cum? ªi îngâmfatul ministru a mai spus: cunoscut ca pe un popor simpatic ºi brav”. Ziarul Avea România, dacã se trata cu Ungaria aºa cum
„Depinde de România dacã vrea sã coopereze la „Tribune des Nations”, ocupându-se de tensiunea s-a tratat cu Bulgaria, un alt Cadrilater de dat? Iar
formarea unei lumi noi în bazinul dunãrean”. Adi- din Europa centralã ºi din Balcani, scrie: „Cât dacã ar fi fost vorba de sacrificii teritoriale în alte
cã? Care lume nouã? Probabil lumea care ar da pe despre România, ea nu pierde nici o ocazie pen-
pãrþi ale þãrii – în Transilvania, bunãoarã – cu ce
tavã Transilvania Ungariei! Dl. Csáky – se mai tru a întinde vecinilor ei de la Vest ºi de la Sud
drept se angaja guvernul nostru „regal” în trata-
spune în telegrama agenþiei de presã – „condiþio- (Ungaria ºi Bulgaria) o mânã amicalã”.
tive atât de periculoase? Populaþia Transilvaniei a
neazã înþelegerea cu România de regimul minoritã - - Ungaria nu renunþã la caracterul paºnic al politicei
fost consultatã, în prealabil, în astfel de probleme
þilor, faþã de al cãror tratament Ungaria nu poate revizioniste (Nr. 12, miercuri, 17 ianuarie 1940).
vitale? Ar fi fost dispus sã treacã, cu tot trecutul ei
rãmâne indiferentã”. Pentru menþinerea unei Budapesta, 16 (Rador). Dupã ce dezvãluie ca-
istoric brav, sub coroana Sf. ªtefan? Întrebãrile ne
atmosfere de înþelegere ºi pace, prin mijlocirea racterul excepþional de amical dintre Italia ºi
aparþin, nu sunt desprinse din articolul lui
unor blocuri neutre, contele Csáky crede cã este Ungaria („Cooperaþia italo-ungarã se bizuie nu
Agârbiceanu care a dezvoltat, în continuare, o
necesar sã se realizeze „atenuarea prealabilã a dife- numai pe identitatea de interese, ci ºi pe identi-
rendelor, fãrã de care orice întreprindere de acest tatea de opinii ºi þeluri”), ziarul „Pester Lloyd” viguroasã pledoarie pentru apãrarea drepturilor
fel ar fi fãþarnicã. Atâta vreme cât existã o stare de scrie: „Caracterul paºnic al politicii revizioniste noastre sfinte, aºa cum a mai fãcut ºi în multe alte
lucruri nereglementatã – a insistat imperturbabilul ungare nu este numai o vorbã vanã, ci o realitate articole. Tardiva noastrã înfruntare a unui pericol
ministru – nu se pot face promisiuni pentru men- deplinã. Þelurile Ungariei concordã cu interesele atât de grav, izvorât chiar din tabãra proprie, e o
þinerea lor, nici acum, nici în viitor”. Este absolut Europei. Europa întreagã are pãrerea unanimã cã slabã mângâiere ºi ea nu face decât sã ne
clar – se mai insistã în telegramã – cã Csáky vizeazã dupã acest rãzboi în toatã Europa va trebui sã fie aminteascã – printre altele – cã la adãpostul
pretenþiilor maghiarilor asupra Transilvaniei. Nu e stabilitã o adevãratã pace, pe baza unei adevãrate declaraþiilor lui Gigurtu se ascundea salvarea
nimic nou în aceastã manifestare ºovinã de cea mai dreptãþi. Sfârºitul procesului de clarificare în curs tronului ºi facilitatea ajungerii la putere a forþelor
proastã calitate. Aºa au vorbit mereu de peste 20 de în Sud-Estul Europei, care va dura poate mult politice convenabile puterilor Axei.
ani. Privind lucrurile retrospectiv, din perspectiva timp, este aºteptat de Ungaria, împreunã cu - Unirea noastrã (Nr. 185, 16 august 1940, p.
celor 46 de ani care ne despart de excentrica decla- amicii sãi puternici într-o calmã încredere”. 3), cu subtitlul Ceea ce se ºtie prea puþin, semnat de
raþie, ne gândim cu compasiune la figura deplora- Stupefiantã declaraþie! „Þelurile Ungariei con- S.V. (Sevastian Voicu).
bilã a infatuatului conte, când a auzit cã formaþiu- cordã cu interesele Europei”. Sã auzi, sã vezi ºi sã Agârbiceanu ia atitudine împotriva afirmaþiilor
nile noastre de asalt au pãtruns în Cluj (la 11 nu crezi. Din mintea cui a putut ieºi o atare enor- cã am fi beneficiarii tratatelor de pace ºi a unor
octombrie 1940), cã au forþat trecerea Tisei cu un mitate? Cu alte cuvinte Europa se trezeºte deo- conjuncturi favorabile când am realizat Unirea de
eroism indescriptibil ºi cã au cucerit Budapesta ºi datã – dupã opinia celor de la „Pester Lloyd” – la 1 decembrie 1918. „Împrejurãrile excepþionale

VI TRIBUNA documenta • nr. 2 • 2004

VI Black
Black

– scrie el – de care am beneficiat noi, istoria nu le - Litigiul româno-bulgar a fost lichidat din punct libertãþilor ºi (a) drepturilor noastre, trag mai
cunoaºte nicãiri. Pentru cã, încã o datã, noi am de vedere politic ºi diplomatic (Nr. 192, mult în cumpãna viitorului chiar în caz de dezas-
fãcut unirea din propria noastrã voinþã ºi putere ºi duminicã, 25 august 1940). tru trecãtor, decât pasivitatea ºi cãlcarea în
între împrejurãri grele ºi primejdioase”. Iatã câte- - Tratativele românmo-ungare (Nr. 186, duminicã, picioare a demnitãþii naþionale, care pretinde
va fapte: 18 august 1940) au început la Turnu-Severin. dreptate ºi libertate... Nu putem face altfel decât
a) Declaraþia lui Alexandru Vaida-Voievod, Bucureºti, 17 (Prin telefon, de la corespondentul sã luptãm cu demnitate pentru libertatea ºi drep-
cititã în Parlamentul de la Budapesta la 18 nostru special). Discuþiile au început vineri, 16 tatea noastrã”.
octombrie 1918 – deci înainte cu aproape o lunã august. Delegaþiile sunt formate din: Valer Pop, 2. Negocierile româno-maghiare, p. 3. Nota
de încheierea armistiþiului (13 noiembrie 1918) – ministru plenipotenþiar ºi fost ministru secretar de nesemnatã relateazã urmãtoarele: „Luni la orele
în care s-a spus cã Românii din Transilvania, stat; Silviu Dragomir, Ion Drosu, ministru pleni- 10 (19 august) au reînceput la Palatul cultural din
Banat, Criºana ºi Maramur㺠„îºi iau libertatea de potenþiar; general Dragalina; Cornel Blaga ºi mai Turnu-Severin dezbaterile Conferinþei româno-
acþiune, cã nu mai recunosc dependenþa de rega- mulþi ofiþeri de Stat Major, delegaþia românã; maghiare pentru soluþionarea diferendului între
tul unguresc ºi cã singura voinþa lor naþionalã va Andrei de Hory, consilier intim ºi ministru pleni- cele douã þãri. Delegaþii români au sosit în
hotãrî de soarta lor în viitor”. potenþiar, împreunã cu 15 membri, delegaþia grupuri ºi pe etape: la ora 9.30, experþii tehnici ºi
b) Comitetul Naþional Român „a cerut ºi a maghiarã. Prima ºedinþã s-a þinut în sala Bibicescu, statistici, cu dl. prof. Sabin Manuilã; la 9.45 dl.
obþinut de la guvernul ungar – tot înainte de la 16 august, orele 12. D. Andrei de Hory a prezen- general Corneliu Dragalina, cu experþii militari; la
armistiþiu – trecerea în administraþia româneascã, tat d-lui Valeriu Pop propunerile guvernului ungar. 9.50 dl. ministru plenipotenþiar Valeriu Pop,
în administraþia lui, a tuturor judeþelor cu Punctul de vedere românesc ºi propunerile guver- preºedintele Comisiei, însoþit de dl. Tomasziu,
majoritãþi etnice româneºti, care au intrat (apoi) nului regal român vor fi expuse în ºedinþa viitoare secretarul Comisiei. Delegaþia maghiarã a sosit la
prin hotãrârea de Unire de la Alba-Iulia din 1 care se va þine luni, 19 crt., orele 10. ora 10. D. ministru Andre de Hory, preºedintele
Decembrie 1918 între hotãrârile României”. – Nr. 188, miercuri, 21 august 1940: comisiei, era îmbrãcat civil, ca ºi dl. Szilagy Sebes,
Acestea sunt fapte istorice petrecute înainte de 1. Cuvântul României, articol de Liviu Hulea, directorul presei din ministerul de externe ungar.
armistiþiu ºi de încheierea tratatului de pace de la pe pag. 3: Luni, 19 august 1940, orele 10, dele- Toþi ceilalþi erau în þinutã militarã.
Trianon. gaþia noastrã a predat delegaþiei maghiare rãspun- La ora 11 fãrã un sfert delegaþia maghiarã a
„Ce ne-a favorizat în octombrie, noiembrie ºi sul României la pretenþiile ungurilor cu privire la pãrãsit palatul cultural.
decembrie 1918?”, întreabã Agârbiceanu. Transilvania. „Când România – scria Hulea – 3. Transilvania – o problemã centralã de existenþã
Rãspunsul este categoric, întemeiat pe argumente onoreazã punctul de vedere al Ungariei de a avea naþionalã a României, p. 4
tari: „Noi nu avem nici o putere armatã, nici pe toþi ungurii subt stãpânirea sa, ea afirmã Viena, 21 (Rador). Corespondentul agenþiei
arme, nici muniþiuni. Toatã forþa armatã care mai implicit un criteriu de dreptate naþionalã pe care „Transkontinent Press”, dupã ce explicã punctul
era în diferite unitãþi era sub comandã austriacã însuºi guvernul maghiar ni-l recunoaºte ºi de vedere maghiar, scrie: „Transilvania nu este
sau maghiarã. Poliþia, jandarmeria dintre Carpaþi anume: cã nici un grumaz de român sã nu mai pentru România o problemã de frontierã, ci o
ºi Tisa de asemenea. Noi am declarat ruperea de poarte în viitor jug strãin”! problemã centralã a existenþei naþionale române.
Ungaria sprijiniþi numai pe voinþa clocotitoare a 2. Însemnãri: Atitudine, pag. 3, de Gheorghe România ar putea ceda teritoriile de lângã câmpia
întregii naþiuni din acest teritoriu etnic. ªi cum Stoica. Protest împotriva restricþiilor impuse ungureascã, dacã printr-o acþiune de schimb de
aceastã naþiune forma majoritatea covârºitoare în ziarelor noastre ºi radioului românesc de a nu populaþie ea ar avea posibilitatea sã românizeze
acest spaþiu geografic, a fost de ajuns voinþa aceas- rãspunde radioului maghiar ºi presei budapes- unghiul Carpaþilor, locuit pânã acum de secui,
ta pentru ca sã biruiascã unirea. Ce dovadã mai tane, lansate în atacuri murdare împotriva din centrul teritoriului autohton românesc.
puternicã se poate aduce la acuzele cã suntem României. „Dar oare nu e mai de preferat o atitu- România s-ar putea împãca cu o asemenea
beneficiarii «împrejurãrilor»? Pentru cã dacã dine care exprimã demnitate ºi orgoliu stãpânit, soluþie, astfel ca în viitor o prietenie ºi o colabo-
ungurii, care aveau ºi armata în mânã, poliþia ºi încredere ºi hotãrâre neclintitã, în locul unei agi- rare româno-ungarã ar fi posibilã, excluzându-se
jandarmeria ar fi fost majoritarii þãrii, unirea taþii sterile ºi necontrolate? Noi, Românii, exas- pericolul unui conflict în aceastã regiune”.
noastrã nu ar fi fost posibilã, înainte de armistiþiu perãm de multe ori duºmanii prin calmul prover- Deocamdatã ambele puncte de vedere sunt
ºi înainte de Trianon, decât prin lupta între noi ºi bial ºi prin dreptatea cauzei”. incompatibile.
ei. Trianonul s-a aflat în faþa unei realitãþi care 3. Sãlajul ºi Sãtmarul românesc. Dezminþirea 4. Mãrturie istoricã: Transilvania n-a aparþinut
intrase în istorie din voinþa noastrã naþionalã. Nu unor date statistice maghiare false ºi afirmarea Ungariei decât în 1867, de Octavian Popa.
ne-am unit nici datoritã tratatelor de pace, nici unor adevãruri evidente (articol semnat de Autorul se bazeazã în observaþiile sale pe
ajutorului extern, dimpotrivã!”. Graþian Mãrcuº). scrierea lui Al. Papiu-Ilarian, Independenþa consti-
- Dreptatea noastrã (Nr. 187, 18 august 1940, – Nr. 189, joi, 22 august 1940: tuþionalã a Transilvaniei, apãrutã la Iaºi, în anul
articol de fond). Se reiau din nou tezele noastre 1. Cu demnitate pentru dreptate ºi libertate, p. 3, 1861, care face o temeinicã incursiune istoricã în
despre drepturile poporului român asupra semnat I.O. sprijinul tezelor româneºti cu privire la
Transilvaniei. Tranzacþiile dintre popare trebuie sã porneascã Transilvania. Papiu-Ilarian aratã în studiul sãu cã
Dupã sfâºierea teritoriului naþional de la din „reciprocã bunãvoinþã ºi sinceritate, Transilvania „nu a fãcut parte din Ungaria pânã în
începutul lunii iulie a.c. nãpasta s-a abãtut fur- recunoscându-ºi interesele comune, superioare anul 1867. Majoritatea covârºitoare a poporului
tunos asupra destinului nostru, provocând la 25 celor care fãceau obiectul neînþelegerilor dintre ardelean nu a recunoscut-o niciodatã, ci a pri-
august a.c. dezagregarea Dobrogei de Sud, în ele”. Se referã, în continuare, la modul în care mit-o numai ca un fapt sub presiunea forþei ºi a
favoarea Bulgariei – consemnatã de primul-mi- duºmanii trateazã problema tratativelor. Apoi teroarei”.
nistru Gigurtu în parlament ºi prezentatã ca un scrie: „A jigni demnitatea naþionalã a altuia, a nu-i 5. Tratativele de la Turnu-Severin au fost sus-
act politic ponderat – ºi culminând cu tragedia de recunoaºte dreptul la libertate, a nu-i recunoaºte pendate temporar. ªefii delegaþiilor au pãrãsit oraºul
la 30 August a.c., care a smuls o fâºie conside- îndreptãþirea la teritoriul etnic naþional, însem- pentru a informa guvernele lor asupra tratativelor.
rabilã din sfântul pãmânt al Transilvaniei neazã a nu voi cu sinceritate o împãcare, ci a voi Bucureºti, 21 (Rador). Comunicatul
româneºti, care – prin odiosul dictat de la Viena – sã profiþi de împrejurãri, care azi pot sã fie favora- Ministerului Propagandei: S-au þinut douã
a fost oferitã pe tavã Ungariei hortyste. Cele douã bile unei pãrþi, mâine celeilalte. Înseamnã a voi o ºedinþe, în ziua de 19 august, în care dl. ministru
fapte s-au desfãºurat, la început, în paralel, cum scurtare a vecinului în drepturile sale, ceea ce Valer Pop a expus punctul de vedere românesc.
se poate observa din prezentarea care urmeazã: dovedeºte spiritul duºmãnos, ºi nicidecum râvna ªeful delegaþiei maghiare ºi-a fãcut observaþiile.
- Tratativele româno-bulgare de la Craiova (Nr. pentru o prietenie sincerã ºi durabilã. Cei doi delegaþi au cãzut de acord sã refere per-
188, miercuri 21 august 1940). Bucureºti, 02 Agârbiceanu se ridicã împotriva lipsei de dem- sonal guvernelor lor, în timp ce delegaþiile rãmân
(Rador). Au început luni, 19 august, la Craiova, în nitate. „În 1916 – scrie el – România a intrat în mai departe la Turnu-Severin. Data ºedinþei
palatul rezidenþei regale. Delegatul bulgar: Svetoslav rãzboi între împrejurãrile cele mai nefavorabile, viitoare va fi comunicatã ulterior.
Pomenoff, ministrul plenipotenþiar. Presa bulgarã punându-ºi în cumpãnã existenþa sa ca stat inde- - Calmul nostru (Nr. 189, joi, 22 august 1940,
comenteazã favorabil evenimentul: pendent. Demnitatea naþionalã i-a poruncit sã articol de fond) semnat S.V. (Sevastian Voicu).
- Conferinþa româno-bulgarã (Nr. 189, joi, 22 lupte pentru libertatea ºi dreptatea naþiunii „Calmul nostru se întemeiazã pe dreptatea noas-
august 1940, p. 3). Delegaþia românã este alcãtuitã române ce voia sã fie unitã într-un singur stat. trã [...]. Pe ce temei cauza româneascã a ajuns din
din: Al. Cretzianu, ministru-plenipotenþiar; Horia Azi demnitatea naþionalã ne cere imperios aceeaºi nou sã fie discutatã cu vecinii noºtri?” [...].
Grigorescu, fost subsecretar de stat, consilier tehnic; jertfã, pentru apãrarea patrimoniului naþional. ªi Pentru pãstrarea pãcii, ni se rãspunde. ªi, oficial,
general G. Potopeanu, consilier militar; H.G. dupã cum actul din 1916 al României, ºi în caz de am acceptat ºi noi aceastã pãrere. Voim, de altfel,
Meitani, consilier juridic ºi 8 experþi. S-au efectuat înfrângere, valora neasemãnat mai mult pentru cu sinceritate, neamul întreg, sã ne pãstrãm pacea.
lucrãrile formale ale Conferinþei: prezentarea dele- viitorul românesc decât rãmânerea în pasivitate, Dar ºi dreptatea noastrã, ca temelie a pãcii. Sau se
gaþilor ºi elaborarea programului de lucru. decât cãlcarea demnitãþii sale naþionale, tot crede cã poate fi o altã dreptate pe care sã se înte-
Comentariile presei bulgare sunt favorabile. asemenea ºi azi o apãrare pe moarte (ºi) pe viaþã a meieze pacea? Dreptatea – spune Agârbiceanu –

TRIBUNA documenta • nr. 2 • 2004 VII

Black VII
Black

nu-i o noþiune care sã suprindã un adevãr schim- frãmântã ºi se zbat lãuntric în fumul acesta înecã- infiltraþiuni etnice, pentru a slãbi în parte pe
bãtor, relativ. Adevãrul nu e decât unul singur. cios al neputinþei care nu ºtim de unde vine, dar fiecare masã etnicã autohtonã, a le învrãjbi între
ªi dreptatea întemeiatã pe el, iarãºi unicã”. suntem aici de faþã!”. ele, ºi astfel a le domina mai uºor”. Se vorbeºte
În tratativele ºi discuþiile care se duc existã douã 1. În faþa istoriei (Nr. 190, vineri, 23 august apoi ºi de politica de colonizare, cu toate urmãrile
alternative: 1940, articol de fond). ei nefaste. Constatarea pe care o face apoi acoperã
- „o înþelegere amicalã, de bunã colaborare Ceea ce se întâmplã azi „nu sunt întâmplãri în întregime realitatea: „Dacã n-ar fi fost, de la
între statele vecine, ca unele ce au interese identice, pe mici, iar pentru istorie nu va putea fi niciodatã dualism încoace, politica de maghiarizare, toate
baza realitãþilor date a statului-quo” sau – un indiferentã lupta unui popor mic, încolþit pe la judeþele noastre de la graniþa de Vest ar fi ºi astãzi,
schimb obligatoriu de populaþie! spate, cu alþi pretendenþi la dreptul ºi dreptatea ca înainte cu un veac, 80 la sutã româneºti”.
În primul caz – se spune în articol – România lui, în credinþa ºi convingerea cã sunt ajutaþi chiar Dupã primul rãzboi – aratã Agârbiceanu –
„e gata la o colaborare frãþeascã, asigurând toate de cei mari”. Aratã cã România n-a sãrit niciodatã „tratatele de pace n-au putut trage graniþele ideale
drepturile minoritãþilor etnice”; în spatele nimãnuia, cã n-a luat nimic de la etnice. În schimb au introdus, obligatoriu în
în al doilea caz suntem gata la schimbul obligator nimeni. „Azi harta politicã ºi mai ales militarã e tratate, protecþia minoritãþilor etnice, ca o urmare a
de populaþie, România „aducându-ºi între cu totul altceva decât a fost atunci (începutul triumfului principiului de naþionalitate”. În cele
graniþele sale pe românii din þãrile vecine, iar primului rãzboi mondial, n.n.). Azi puterile Axei douã decenii de la rãzboi tratatele s-au dovedit
acestea ducându-ºi pe conaþionalii lor, chiar cu ºi Rusia stãpânesc Europa, fãrã discuþie. ªi toate nesatisfãcãtoare. „Pentru cã, se pare – completeazã
oarecari sacrificii teritoriale”. Iar dupã ce explicã trei sunt pe aceeaºi linie de prietenie sau chiar de Agârbiceanu – un principiu de drept, când îºi începe
rostul ºi sensul convingerilor noastre ferme, înþelegere [...]. Azi apãrarea patrimoniului biruinþa, nu se mulþumeºte decât cu o biruinþã completã.
Agârbiceanu încheie: „Revizuiri teritoriale nu se naþional o facem în împrejurãri fundamental De aceea el intrã azi, în aceastã regiune a Europei,
mai pot concepe, fãrã cuprinderea între graniþele schimbate, de care vor sã profite cei ce n-au în faza finalã de biruinþã completã prin singura modali-
statelor naþionale a tuturor fiilor aceluiaºi popor”. determinat prin nimic aceste împrejurãri. Istoria tate posibilã: schimbul sau transferul de populaþie”.
- „Sunt de faþã” (Nr. 189, joi, 22 august 1940) va înregistra lupta ºi apãrarea noastrã ºi suntem Prin urmare „principiul naþional trebuie sã
– în latinã „Praesentis sum”, foileton semnat de siguri cã nu pe noi ne va condamna, de ceea ce va ajungã la biruinþã definitivã, fiindcã altã cale de
Ion Vlasiu. Se recenzeazã revista scoasã de fi sã se întâmple”. dreptate ºi pacificare nu existã”.
Constantin Noica, „un om care gândeºte”, iatã 2. Schimbul de scrisori dintre Kossuth ºi contele 2. Însemnãri: Lupta pentru limbã în Ardeal, p. 3,
biografia întreagã a lui Constantin Noica. „Un Teleky confirmã drepturile etnice ale Românilor semnat Gheorghe Stoica. Argumente din ªtefan
om care gândeºte frumos ºi adânc, fiindcã (1848). Harta vãzutã de cei doi coincide cu limi- Ludwig Roth.
înþelege viaþa ºi findcã el, omul, s-a putut ridica tele de azi ale Ungariei (1938, n.n.). Groful 3. Masivul românesc de la graniþa de Vest:
deasupra ei”. Titlul revistei este în limba latinã Teleky, abolind Codicele lui Verböczy, se gândeºte SÃLAJUL (Silvania-Partium). Date ºi cifre de
„Praesentis sum”; în românã este „Sunt de faþã”. la o confederaþiune interioarã, adicã la o înþelegere cu actualitate.
Vlasiu citeazã mai multe fragmente din notaþiile Românii ºi cu Sârbii. - Reluarea tratativelor de la Turnu-Severin ºi între-
lui Noica, caracteristice pentru adâncimea gândirii. 3. Mãrturii maghiare despre frontiera Româno- ruperea lor (Nr. 192, duminicã, 25 august ºi Nr.
Pe marginea problemelor la ordinea zilei „descinde Maghiarã, p. 5. 194, miercuri, 28 august 1940). Nu s-a gãsit o
din înãlþimea ideilor – zice Vlasiu – în însãºi a) Dupã Karl Gotlieb Windisch: „Frontiera bazã comunã pentru tratativele cu Ungaria.
frãmântarea cotidianã”. Vorbind despre Ardeal, etnicã românã trecea în anul 1770 dincolo de Negocierile au fost reluate sâmbãtã, 24
Noica îl numeºte Ardealul Mumã. „A înþelege frontiera actualã de Vest a României ºi pãtrundea august, orele 10.30 în sala Palatului Cultural.
aceastã funcþie matriarchalã îndeplinitã de Ardeal adânc în interiorul blocului maghiar”. Dupã întreruperi ºi discuþii în cadrul ambelor
faþã de þãrile noastre de atâtea ori mai libere – mai b) Lexiconul geografic al Ungariei editat de comisii ºi dupã reluarea discuþiilor în plen situaþia
spune Noica – înseamnã mai mult decât a urmãri Krabinschi în anul 1876 indicã o serie de localitãþi se prezintã astfel:
firul descãlecãtorilor; [înseamnã] a cântãri greutatea româneºti dincolo de frontiera actualã a a) Delegaþia maghiarã a fãcut noi propuneri,
tuturor recunoaºterilor ardelene. Cãci ºi dacã României în comitatele Bihor ºi Szabolcs reducând pretenþiile exagerate formulate la prima
lucrurile îºi aveau începutul înafarã de Ardeal, tre- c) Dupã datele publicate de Csaplovics în 1829 întâlnire. Aºteaptã noi propuneri cu date
buia ca Ardealul sã le sancþioneze, ca el sã le (Gemälde von Ungarn, Pest, 1829, vol. I, pp. 204- geografice.
recunoascã, spre a le da o adevãratã circulaþie 205) România formeazã majoritatea absolutã ºi b) Delegaþia noastrã a rãmas statornicã pe punc-
româneascã [...]. Mai marii noºtri au înþeles relativã în judeþele Maramureº, Ugocia, Satu- tul ei de vedere ºi nu crede cã e necesar sã se pre-
prezenþa aceasta stãruitoare a Ardealului ca o Mare, Bihor, Arad, Szabolcs, Cianod ºi Bichiº. cizeze date geografice înainte de a se stabili un
chestiune þinând de un anumit dozaj... Aºa au înþe- d) Háan L., în Békés-Csaba mezövárosa, Pest, criteriu principal pe temeiul cãruia sã se deschidã
les mai marii noºtri. Dar pentru noi, prezenþa arde- 1866 aratã cã în anul 1816 erau numai 22 de discuþia privitoare la teritoriu. Ea rãmâne credin-
lenilor a fost o stare de fapt. Noi nu ne mai numã- familii maghiare în Bichiº, în Csaba Vármegye haj- cioasã ideii schimbului de populaþie, idee care nu
rãm, nu ne mai regionalizãm ºi nu visãm o Româ- dana, Pest, 1870, p. 57, scrie cã Românii locuiesc poate fi despãrþitã de aceea a cedãrii de teritorii.
nie pe model sintetic. Ardelenii tineri s-au întâm- mai ales în oraºele Gyula, Kéteghyaza, Bichiº, În jurul orei 12 lucrurile au luat o desfãºurare
plat printre noi, nu ºtiu nici ei cum. ªi suntem cu Csaba, toate se aflã astãzi în Ungaria. acceleratã.
toþii aºa cum suntem. Dar când se întâmplã sã fim e) Mathias Bell, în Compendium Hungariae La orele 14 dl. Bardossy, ministrul Ungariei la
buni existã câþiva ardeleni mai mulþi printre noi”. Geographicum, Passoni Casovia, 1779, constatã cã Bucureºti, a pãrãsit sala de ºedinþe refuzând sã
Vlasiu îºi încheie apoi astfel entuziastele Românii se întind spre Vest pânã în comitatele facã declaraþii. Dupã câteva clipe delegaþia
observaþii, citându-l, în continuare pe Noica: Bereg, Ugocia, Bichiº, Bihor ºi Torontal. maghiarã a pãrãsit, în frunte cu ºeful ei, sala de
„Lucru mare este sã ºtii sã vorbeºti la timp. ªi f) Becsicsi Gustav în Maghiarimea ºi ºedinþe. Din acest moment s-a ºtiut cã negocierile
când vine acest timp sã rupi din inimã ce ai mai maghiarizarea, Budapesta, 1883, constatã cã cei au fost întrerupte.
de preþ, sã te dãrui mulþimii cu sete ºi cu pasiune 289.000 de români din judeþul Caraº-Severin c) Dl. general Dragalina, expertul nostru mili-
de sihastru. Sã despici miezul lucrurilor cu sabia formeazã „un zid de neînvins în calea tar, a confirmat întreruperea negocierilor „pe o
cuvintelor, ca un arhanghel drept: sã fii de faþã. Iatã maghiarizãrii, cãci în faþa lor se gãsesc numai tezã care nici acum, nici în viitor, nici în vecii
definiþia ultimã a atitudinii acestui redactor care 7.000 de unguri; în judeþul Arad sunt 175.000 de vecilor nu se va putea susþine”.
tipãreºte azi o gazetã. ªi acest redactor se gândeºte români ºi numai 67.000 de unguri, iar în judeþul Seara la orele 20.20 delegaþia românã s-a
la tot ce e luptãtor, la tot ce e agonie fãrã odihnã Timiº sunt 150.000 de români ºi numai 25.000 de întrunit într-o ºedinþã intimã pentru pregãtirea
în luptã, la substanþa vie a ardeleanului ºi mãr- unguri.
protocoalelor. Apoi dl. ministru Valer Pop a plecat
g) În Magyarország-népességi statisztikája,
turiseºte fãrã prihanã: «aceasta iubim la el. Aceasta la vaporul „Sophia”, unde a luat din nou contact
Budapest, 1884 (publicatã de Lang Lajos ºi
învãþãm necontenit de la ei... Fiindcã luptã, luptã fãrã cu dl. de Hory, pentru parafarea protocoalelor.
Ikelfussy Iosef) frontiera etnicã româneascã se
cruþare, numai ardeleanul a ºtiut sã deprindã de la În ziua de 24 august, orele 10.30 – se spune în
traseazã spre Tisa ºi aproape de Debreþin, adicã
istoria noastrã. Este în Ardeal ceva ce nu se mai la Vest decât actuala frontierã. Comunicatul oficial – delegaþiile s-au întrunit în a
odihneºte ºi nu iartã»”. etc. etc... treia ºedinþã în cadrele cãreia delegaþia maghiarã a
„Cât de binefãcãtoare sunt cuvintele acestea 1. Blestemul trecutului (Nr. 191, sâmbãtã, 24 prezentat un memoriu; ºedinþa s-a întrerupt, iar
pentru noi – conchide Vlasiu – nu vom putea-o august 1940, p. 2), semnat I. Agârbiceanu. Asupra la redeschidere, negãsindu-se o bazã comunã
spune aici. Poate glasul acestui om tânãr, alãturi Austro-Ungariei a apãsat ºi apasã blestemul pentru tratative, discuþiile s-au întrerupt.
de alte glasuri tinere, va avea menirea sã ne politicei fostei monarhii. „Spunem: blestemul Tratativele vor fi reluate în cel mai scurt timp.
deºtepte. Pentru cã o spunem: Suntem aici! fostei monarhii pentru cã ea în ambele pãrþi con- 1. Realitatea româneascã din Transilvania (Nr.
Suntem ºi aºteptãm! Dar parcã nu vrem încã sã stitutive ºi chiar cu multe veacuri înaintea dualis- 195, joi, 19 august 1940) vãzutã de doi unguri:
credem. Nu ne putem dezmetici îndeajuns ºi mului – au dus, conºtiente, o politicã de amestec Rettegi Gheorghe, la 1761 ºi Cserei Miklos, între
îndemnurile spre trezire încã nu izbucnesc. Se al popoarelor lor, o politicã de dispersiune ºi 1813-1823, care ºi-au arãtat groaza de numãrul

VIII TRIBUNA documenta • nr. 2 • 2004

VIII Black
Black

mare, covârºitor al românilor ºi care au avut însã primi ºi nici nu vom putea primi nici pe a se dovedi cã existã posibilitãþi de apropiere între
vedenia unirii tuturor românilor. viitor soluþii care ar agrava raporturile dintre noi punctele de vedere ale Ungariei ºi României”.
2. Însemnãri: O enigmã ºi un miracol istoric: ºi unguri pe chestie naþionalã ºi care ar tinde la o
POPORUL ROMÂN, p. 3, semnat Gheorghe mai vajnicã asuprire a minoritãþilor etnice din Nr. 198, duminicã, 1 septembrie 1940, p. 8
Stoica. statele vecine”. Murim mai bine-n luptã cu glorie deplinã!
3. Grandioasa manifestaþie de la Cluj pentru
apãrarea fruntariilor. Cuvântãrile d-lor miniºtri Dr. Nr. 198, Duminicã, 1 septembrie 1940 14. Ardealul nu primeºte Dictatul de la Viena
Simionescu ºi prof. Napoleon Creþu. 13. România a acceptat arbitrajul Italiei ºi Milioane de Români ardeleni au manifestat
Bucureºti, 28 (Prin telefon de la coresponden - Germaniei în tratativele cu Ungaria vineri seara pentru dreptatea româneascã. Furtunã
tul nostru permanent). Ieri s-au întrunit, la - Comunicãri cu caracter ultimativ din partea de împotrivire ºi de dârzenie în întreg cuprinsul
Ministerul Afacerilor Strãine, 25 de fruntaºi arde- Italiei ºi Germaniei - Ardealului:
leni, convocaþi pentru a colabora la întocmirea VREM RÃZBOI! VREM RÃZBOI!
lucrãrilor tehnice de care are nevoie delegaþia Comunicatul nr. 86 al Palatului Cluj, 31. Hotãrârea de la Viena a ajuns la
noastrã la Turnu-Severin. cunoºtinþa opiniei publice ardelene ca un ecou
Bucureºti, 31 (Rador). Mareºalatul Casei regale funerar, care rãzvrãteºte ºi ridicã în tumult tot
11. ESPECTATIVA (Nr. 196, vineri, 30 face cunoscut: ceea ce este viaþã, împotriva sprectrului sinistru al
august 1940), articol de fond. Rãmânem în 1. În cursul serii de 29 August a.c. a avut loc morþii. Ea a ridicat în iureº de protestare întreaga
aºteptare. protest vehement împotriva insultelor un Consiliu de miniºtri sub preºedinþia M.S. populaþie româneascã a Ardealului; ea a
proferate de postul de radio Budapesta. Regelui la Palatul regal din Bucureºti. dezlãnþuit furtuna de împotrivire a unui neam
2. Consiliul de miniºtri a hotãrât convocarea care a avut o mie de ani dreptate, dar [care] nu
12. Puterile axei au invitat la Viena pe miniºtrii de Consiliului de coroanã. ºi-a putut-o dobândi pânã nu a cucerit-o prin
externe ai României ºi Ungariei. Ei vor avea întrevederi 3. Consiliul de coroanã a þinut ºedinþã în cur- luptã.
(Manoilescu ºi Csáky) cu Ribbentrop ºi Ciano în vede- sul nopþii de 29 spre 30 August a.c. Arbitrajul de la Viena l-au fãcut oamenii.
rea lãmuririi situaþiei. Dl. ministru Manoilescu va fi 4. Consiliul de coroanã, eºuând în deliberarea Oamenii sunt trecãtori ºi supuºi greºelilor, dar
însoþit de o comisie de experþi. Lucrãrile vor începe joi. comunicãrilor cu caracter ultimativ fãcute de dreptatea este Dumnezeiascã ºi eternã!
3. Ce mai publicã ziarul? În vizitã la liceul guvernele german ºi italian, a hotãrât sã accepte Noi nu suntem împotriva Germaniei ºi Italiei.
„Principesa Ileana” din Cluj (gst – Gheorghe Stoica) arbitrajul puterilor Axei asupra tratativelor Vrem însã cu preþul vieþii noastre sã se þinã seamã
ºi „Înscrierile la Universitatea din Cluj pe anul ºcolar româno-maghiare. atunci când este vorba de România ºi fiii sãi, de
1940-1941. 5. Au luat parte d-nii: Ion Gigurtu, Î.P.S.A. supremele interese de viaþã ale poporului român.
4. Avioanele militare ungare au violat, în numeroase Nicodem Munteanu, gen. Artur Vãitoianu, Dr. Am crezut cã pacea Europei centrale îºi va gãsi
rânduri, spaþiul nostru aerian – Comunicat oficial – Alex. Vaida-Voevod, Prof. Gh. G. Mironescu, Dr. o alvie de stabilitate, prin comprehenciune ºi sa-
Bucureºti, 29 (Prin telefon de la coresponden - Const. Angelescu, Gh. Tãtãrãscu, Const. crificii reciproce. Am crezut cã se va face drep-
tul nostru permanent). În ziua de 27 august, orele Argetoianu, gen. adj. Ernest Balif, Prof. A.C. tate.
12.15, un avion de bombardament cu iniþialele Cuza, Victor Iamandi, Victor Antonescu, Î.P.S.S. Am crezut!
C.A.112 a trecut frontiera la Oradea. A fost mitropolit Nicolae Bãlan, Stan Ghiþescu, Ioan
întâmpinat la Sãcuieni (la nord de Oradea) de un Macovei, gen. David Popescu, contra-amiral N. Manifestaþia de la Cluj
avion de vânãtoare care a angajat lupta ºi l-a forþat Pãiº, Dr. V. Gomoiu, Nichifor Crainic, Dimitrie
sã se retragã peste frontierã. Avionul ungar a fost Caracostea, I.V. Gruia, Dr. V. Noveanu, Mih. Vineri seara zeci de mii de Români din
grav avariat, iar echipajul rãnit. Priboianu, Radu Budiºteanu, gen. adj. Gh. Capitala Ardealului au ieºit sub cerul liber ºi
Azi, 28 august, orele 10.15, alt avion maghiar Mihail, A. Rãdulescu, Const. I.C. Brãtianu, Teofil înstelat..... manifestanþii au parcurs principalele
de bombardament cu iniþialele F.205 a mitraliat ºi Sidorovici, Ion Mihalache, Mihai Popovici, Silviu strãzi ale Clujului.... În faþa Rezidenþei [pe calea
a aruncat 6 bombe asupra aerodromului civil din Dragomir, preot Ioan Moþa, Horia Zelea Moþilor] s-au þinut cuvântãri de protest: „Nici un
Satu-Mare avariind un hangar. Avionul a fost Codreanu. Bucureºti, la 30 august 1940. petec de pãmânt!”... „Vrem sã murim apãrându-
forþat sã aterizeze pe teritoriul românesc de focul ne fruntariile, onoarea ºi demnitatea naþionalã”...
artileriei noastre anti-aeriene, în apropiere de Negocierile de la Viena continuã „Ardealul nu înþelege sã fie ciuntit”... „Vrem
Carei. Membrii echipajului: Cpt. Dénes Ianos, lt. Miniºtrii de externe ai puterilor axei au supus spre rãzboi!”, s-a scandat din zeci de mii de guri...
Vitéz Ianos, lt. Göddri ºi Földes Gyula au fost deliberare delegaþilor României ºi Ungariei noi puncte de VREM DREPTATE! NICI O BRAZDÃ! VREM
arestaþi. vedere RÃZBOI!
În ultima vreme avioanele ungare au violat Germania ºi Italia nu exercitã presiuni Clopotele s-au tras în dungã!
mereu spaþiul românesc, ajungând pânã la Braºov, Viena, 31 (Rador). În urma convorbirilor
Vinþul de jos ºi Someºeni, unde au aruncat mani- dintre miniºtrii de externe ai puterilor Axei 15. Ultimul act
feste cu caracter duºmãnos. (Ribbentrop ºi Ciano) ºi [...] a întrevederii aces- Aºa s-a încheiat ultima paginã din scurta ºi dra-
5. Bucureºti, 19 (Rador). Tratativele de la Viena tora cu Hitler, agenþia „Stefani” considerã cã matica existenþã a TRIBUNEI lui Agârbiceanu, la
sunt o dovadã cã problema româno-maghiarã va problema Transilvaniei „a devenit extrem de grea Cluj, cu avertismentul de alarmã lansat în
fi rezolvatã pe cale paºnicã. din cauza unei serii de elemente complicate: momente de mari primejdii: „Copotele s-au tras în
1. Interesele popoarelor mici (Nr. 197, sâmbãtã, etnice, geografice, economice ºi politice. Rasele dungã”! Am tipãrit pagina, scoasã în ediþie specialã,
31 august 1940), articol de fond semnat S.V. sunt atât de amestecate laolaltã încât nu este posi- în zeci de mii de exemplare ºi am difuzat-o liber,
(Sevastian Voicu). Se referã la discreþia marilor bil sã se traseze o linie de demarcaþie precisã, prin echipele de urlici, în toate cartierele ºi strãzile
puteri. Incursiune în istoria Transilvaniei. Referiri întrucât procente importante ale celor douã mãrginaºe ale oraºului ºi în localitãþile mai apropi-
la deznaþionalizãri. naþionalitãþi se gãsesc alãturi unele de altele. ate. Protestul nostru ºi îndemnurile la luptã au luat
2. Dl. Manoilescu ºi delegaþia românã au sosit la Multe centre sunt locuite de naþionalitãþi forme incendiare, ridicând Clujul în tumultul celei
Viena. deosebite de aceea a þinuturilor rurale. S-ar putea mai puternice revolte. Aplecaþi asupta textului celei
Berlin, 30 (Rador). Primirea din gara Vienei de crede, la prima vedere, cã schimbul de populaþie mai strivitoare dureri, împreunã cu pãrintele
cãtre Ribbentrop. Întrevederea celor patru poate fi singura soluþie posibilã, dar acest sistem Agârbiceanu, am distribuit zecilor de mii de
miniºtri de externe s-a produs ieri, vineri, 30 nu ar rezolva dificultãþile ºi aplicarea lui n-ar fi Români, adunaþi în Piaþa Centralã a Clujului, cel
august. „Înþelegerea româno-ungarã – scrie presa lesnicioasã, fiindcã este vorba de milioane de mai trist ºi mai absurd mesaj pe care un gazetar ºi-l
italianã – trebuie sã se facã prin sacrificii reci- oameni dintre care majoritatea se simt legaþi de poate imagina. Ce puteam sã spunem în acest
proce”. Se remarcã spiritul amical ºi conciliant al pãmânturile lor ºi nu înþeleg sã se serveascã de moment dramatic, dupã ce aproape doi ani am
discuþiilor. dreptul lor de opþiune. De asemeni, nu se poate þinut treazã conºtiinþa naþionalã în spiritul celei mai
3. Tratativele de la Viena, p. 3, semnat I.O. (Ion sã se acorde încredere convenþiilor relativ la legitime nãdejdi?! Nu putea fi vorba de tranzacþii,
Olariu). minoritãþi, convenþii prevãzute de tratatele prece- sub nici o formã, când era în cumpãnã existenþa
Agârbiceanu crede cã, deºi iniþiativa con- dente ºi care au dat loc la nenumãrate contestaþii naþiunii. Românii nu aveau teritoriu de vândut, ºi
vocãrii aparþine celor doi miniºtri de externe ºi decepþii”... se mai declarã cã „nici din partea deci tranzacþiile nu-ºi gãseau deloc rostul, ºi nici de
Ribbentrop ºi Ciano, „ea se va desfãºura sub italienilor, nici din partea germanilor nu s-au cedat, pentru cã spaþiul etnic românesc se prezenta
egida d-lui Hitler”. Cunoscând concepþiile fãcut intervenþii, nici nu s-a exercitat vreo pre- în condiþii de perfectã omogenitate ºi pentru cã
Führerului autorul îºi exprimã speranþa cã trata- siune în timpul conversaþiilor directe dintre minoritãþile etnice, inclusiv minoritatea maghiarã,
tivele de la Viena „vor duce la asigurarea pãcii în România ºi Ungaria”. În sfârºit, tot din cercurile se bucurau de un trai exemplar în România.
acest sector, pe temeiul SIGUR AL oficiale germane ºi italiene se aratã cã „negocierile Atunci? Acest adevãr imuabil ºi poziþia fermã de
DREPTÃÞII”. Afirmã categoric: „Nu am putut actuale vor avea în mod necesar drept obiectiv de rezistenþã erau apãrate de întreaga suflare

TRIBUNA documenta • nr. 2 • 2004 IX

Black IX
Black

româneascã, indiferent de culoarea politicã. Astfel S-a instituit, într-o frânturã de gând, cã totul nu Articolul lui Hulea a fost ºi rãmâne cea mai
publicaþia „Þãrãnismul” 2 – aparþinând naþional- fusese decât demagogie ºi amãgire goalã. Mai elocventã dovadã pentru starea de spirit care
þãrãniºtilor – a luat o atitudine clarã în aceastã pri- târziu s-a aflat cã „regele delapidase, pur ºi sim- domnea în redacþia ziarului. Sub semnãtura lui
vinþã, scriind: „Recunoscând ºi apãrând adevãrul plu, fondurile destinate înarmãrii ºi construirii de Hulea s-au aºezat cuminþi semnãturile noastre ale
[...] cã fiecare graniþã mutatã e încã o primã datã fortificaþii, transferându-le în caseta regalã sau în tuturor, în mod simbolic, pentru a reliefa
rãzboiului, România e hotãrâtã nu numai sã nu seifurile bãncilor strãine cu care avea legãturi de temeinica soliditate care ne-a unit în toate împre-
cedeze graniþele sale, dar nici mãcar sã nu discute o afaceri. Se dovedise astfel cã vastul program de jurãrile. Tribuniºtii sub marea aripã ocrotitoare a
asemenea temã [...]. Marile puteri trebuie sã afle cã înarmare – trâmbiþat prin întreaga presã – nu fu- lui Agârbiceanu n-au cunoscut ºi nu cunosc nici
voinþa nestrãmutatã a poporului nostru este de a sese decât un mijloc de îmbogãþire pentru astãzi (1985) tranzacþiile în problemele de exis-
lupta dacã va fi nevoie”. O atitudine net protes- monarh ºi pentru oamenii de afaceri ai dictaturii tenþã ºi de luptã ale Transilvaniei româneºti.
tatarã ºi de acutã rezistenþã naþionalã împotriva regale, jefuirea fondurilor respective echivalând Fãrã foc? Fãrã, în timpul umilitoarei noastre
manevrelor revanºarde au luat toþi oamenii noºtri cu un adevãrat act de trãdare a intereselor retrageri de pe poziþii. În incidentele grave de fron-
politici ºi personalitãþile de primã mãrime din viaþa naþionale ale poporului român” 6. Aºa s-a ajuns la tierã, însã, cum a fost incidentul de la Teceu-
culturalã a þãrii, în pofida ameninþãrilor proferate ciuntirea Transilvaniei, urmatã de suferinþe inu- Maramureº s-a tras din plin ºi în plin. ªi în multe
de Hitler: „Sfârºitul poate fi mai curând sau mai mane ºi de martiriul a sute ºi mii de români, aºa alte incidente, când ostaºul nostru n-a precupeþit
târziu – probabil chiar în foarte scurt timp – dis- s-a întâmplat ca armata noastrã – concentratã de nici dorinþa de a opune o implacabilã rezistenþã
trugerea României”3, i-a scris sinistrul dictator lui doi ani pe graniþã – sã abandoneze poziþiile for- eventualelor forþe atacatoare, ºi n-a fãcut nici
Carol al II-lea. Un protest vehement au formulat tificate fãrã a trage un singur foc, lãsând pradã economie de muniþie. Am dat însã ºi în astfel de
intelectualii români, care au arãtat clar cã „poporul deznãdejdii ºi asasinatelor bestiale nefericita noas- împrejurãri jertfe mari care ridicã eroismul nostru
român este hotãrât sã-ºi apere dreptul ºi pãmântul trã populaþie. Ce-am pierdut, cât am pierdut? ostãºesc la valoarea supremã. Telegramele „Rador”
cu arma ºi cã amintirea lui Avram Iancu încã n-a Statistica vremii ne-a lãsat urmãtoarele date: au semnalat astfel incidentul luat mãrturie:
pierit!” La fel, ºefii partidelor politice (Maniu ºi - un teritoriu de 45.000 km.p.
C.I.C. Brãtianu) au declarat categoric – în preajma - 2.609.007 locuitori = 100%, din care: 17. Grave incidente la graniþa româno-maghiarã
tratativelor de la Turnu-Severin – cã „România nu 1.305.903 români = 50,1% Grãnicerii unguri au tras asupra satului Teceu din
admite nici o discuþie cu Ungaria asupra 968.064 maghiari ºi sãcui = 37% Maramureº. Patrulele româneºti au ripostat energic.
Transilvaniei” ºi cã „integritatea teritorialã a þãrii va 71.109 germani = 2,8% Schimburile de focuri au durat toatã noaptea
fi apãratã cu arma”. În faþa dârzei rezistenþe a 148.649 evrei = 5,7% Bucureºti, 2 (Rador). Un grav incident de
poporului român, guvernele Germaniei ºi Italiei au 28.098 ruteni = 1,1% frontierã s-a înregistrat ieri la amiazã (1 august)
adresat guvernului nostru note ultimative, în ziua între patrulele române ºi grãnicerii unguri.
de 29 august 1940, însoþite ºi de ameninþarea cã 16. Fãrã foc Patrulele române au somat mai mulþi plutaºi de
„România va deveni obiectul unei acþiuni militare, Ne-am retras din Ardealul de Nord fãrã foc! pe Tisa sã tragã la malul românesc pentru a fi
va fi invadatã ºi ºtearsã de pe harta Europei”4. Absurda situaþie amintea de prãbuºirea identificaþi, întrucât aceºtia trecuserã pe porþiunea
Consiliul de coroanã a luat în dezbatere ultima- Cehoslovaciei care s-a frânt sub cruntele lovituri interzisã. Deoarece nu s-au supus la somaþia ver-
tum-ul celor douã puteri în noaptea de 29 spre 30 fãrã sã-ºi valorifice puterea ºi imensul material de balã, au fost somaþi prin focuri de armã. Atunci
august ºi în noaptea de 30 spre 31 august 1940, iar rãzboi acumulat de-a lungul anilor. Fãrã foc, titlul grãnicerii unguri au deschis focul, trãgând asupra
în urma discuþiilor vehemente, unele pentru, altele articolului lui Liviu Hulea, publicat în ziar la 25 grãnicerilor români ºi asupra satului Teceu din
împotriva arbitrajuluui s-a trecut la vot: 21 de par- martie 1939, revenea în actualitate, dar de data Maramureº. În urma acestui fapt grãnicerii
ticipanþi au fost pentru acceptare, 10 împotrivã ºi o aceasta spre cumplita noastrã dezolare. Pentru români au ripostat energic, deschizând un foc
abþinere5. Este indispensabil sã se reþinã faptul cã ceea ce a gândit ºi a voit poporul nostru în toiul concentric asupra agresorilor. Tragerile din
supremul for, prezidat de rege, a acþionat sub pre- acelor evenimente, reproducem integral articolul ambele pãrþi au continuat în tot timpul nopþii,
siunea celor 8 telegrame expediate de ministrul lui Hulea, prins în armãtura unui dialog sprinten, pânã la orele 6 dimineaþa. Guvernul român a sus-
nostru de externe, Manoilescu, de la Viena, în ulti- captivant: pendat negocierile de la Sinaia privind navigaþia
ma fiind avertizaþi cã „dacã pânã mâine la orele 6 Se relateazã, la început, întâlnirea cu un cu plutele pe Tisa superioarã.
nu se semneazã, Bucureºtii ºi Valea Prahovei vor fi mocan, „care se slobozise pânã la Cluj”, în sep- În violentul schimb de focuri a cãzut la dato-
bombardate de aviaþia germanã”. Preºedintele tembrie, sã vadã „ce se mai aude?” rie sublocotenentul Ionel Moldovan, originar din
Partidului Naþional-Þãrãnesc s-a pronunþat cate- — Am auzit cã le-au luat la Cehi ceva Tg. Mureº, coleg ºi frate de cruce cu cel ce-i
goric împotriva arbitrajului, contestând ºi capaci- pãmânt, spunea el. evocã tragica moarte:
tatea juridicã a Consiliului de a hotãrî în pro- — Da, le-au luat un oarecare teritoriu, i-am Nr. 164, luni, 22 iulie 1940.
blemele Transilvaniei, nefiind constituþional. rãspuns. †IONEL MOLDOVAN
Gheorghe Brãtianu – în þinutã militarã, abia sosit — Dar ºi pãmânt!, a stãruit el care nu conce- „Era înalt, spãtos, cu o faþã blândã, uneori
din zona concentrãrilor – a dat cea mai splendidã ºi pea noþiunea abstractã de teritoriu, ci numai reali- strãbãtutã de fiorul cine ºtie cãrei amãrãciuni.
mai curajoasã replicã ce se putea da în aceste tatea pãmântului strãmoºesc. Prietenia noastrã a început acum 12 ani, mi se
momente atât de tragice: „La dispreþul Germaniei, — Da, - ºi pãmânt. Mocanul s-a scãrpinat în pare. Viaþa – a mea, ca ºi a lui – a început la orfe-
prefer ura Germaniei!” În schimb vajnicul luptãtor cap, pe urmã m-a întrebat repezit: linatul «Miron Cristea» din Tg. Mureº, între
pentru drepturile noastre sfinte în parlamentul de — Fãrã foc? zidurile Cetãþii ºi pe sub teii umbroºi ai bulevar-
la Budapesta, înaintea primului rãzboi mondial, — Fãrã foc, i-am rãspuns eu. Dupã câteva dului, în clasele mici ºi triste ale Gimnaziului
Alexandru Vaida-Voievod, de data aceasta s-a plecat momente de amarã ºi chinuitã tãcere a omului comercial local, cu profesori bãtrâni ºi buni, ºi
în faþa teribilului pericol, spunând: care nu poate pricepe aºa ceva, mi-a rãspuns: prin dumbrãvile pãdurii de dupã somptuoasa
— „Trebuie sã cedãm, domnilor, pentru cã ne — Dacã-i aºa, atunci puteau sã-l ia tot. clãdire a liceului militar «Mihai Viteazul». Eram
bat ungurii. Ungurii au 12 divizii «Panzer» ºi noi Ieri (martie 1939) l-am întâlnit din nou. Cu de-o vârstã cu el. Eu, poate, mai personal – un
nu avem decât una, iar eu, ca ardelean, nu suport câþiva ortaci, coborâse din nou în oraº, „la dato- inconformist – el însã mai tandru, mai bun. Dar
sã fim bãtuþi de unguri!” În faþa unei dezvãluiri rie”, cum spunea vesel. amândoi, ca de altfel toþi fraþii din orfelinat, am
atât de neaºteptate, atât de grave, se presupune cã — Ce-i cu dumneata, îl întreb. Dupã un avut o copilãrie grea, care avea sã însemne totul
au cedat pânã ºi cele mai tari caractere. Au cedat, moment de iscodire mã recunoaºte ºi îmi în viaþa noastrã de mai târziu.
convinºi de uluitoarea dezvãluire ºi n-au ridicat rãspunde: Când, dupã ani, copiii Cetãþii din Tg. Mureº
vãlul cruntei vinovãþii de pe creºtetele celor care — Iaca, bine! Da’ am auzit cã le-au mai luat aveau sã se despartã, risipiþi prin mai multe oraºe
ne-au adus în situaþia dezastruoasã arãtatã. Cum a iar la Cehi. E adevãrat? ale þãrii, ne-am regãsit mult mai apropiaþi unul de
fost posibil ca o þarã cu circa 8 milioane de — Adevãrat. altul, în penultima clasã a ºcolii comerciale supe-
locuitori ºi destul de sãracã, în comparaþie cu alte — Mult? rioare din Cluj. Eram strâns legaþi unul de altul
þãri, sã alinieze la nevoie 12 divizii blindate, iar — Tot. prin viaþa noastrã anterioarã ºi prin condiþia tristã
România cu peste 18 milioane de locuitori ºi cu — Fãrã foc? de orfani din rãzboi. Atunci a început lupta noas-
bogãþii imense, sã dispunã numai de o singurã — Fãrã. trã comunã cu viaþa. Destinul ne-a înfrãþit atât de
divizie? A fost posibil. Þara care îºi cunoaºte — Apoi de aia venii ºi eu, cã mi-a venit mult încât prietenia noastrã ajunsese proverbialã,
interesele acþioneazã în consecinþã, iar dacã are în fecioru ºi m-am gândit cã dacã o fi sã fie apoi... de invidiat. Am fãcut studii ºi foame pe strãzile ºi
perspectivã un conflict armat, se înarmeazã! În — Dar acasã pe cine ai lãsat?, îl întreb din prin parcurile Clujului, dar nu ne-am plâns
fapt, care a fost situaþia fortificaþiilor de la Vest nou. niciodatã nimãnui. Aveam însuºitã etica rezis-
care – dupã declaraþiile guvernanþilor noºtri – nu — Pãmântul, îmi rãspunde el cu toate ful- tenþei în faþa mizeriei încã din copilãrie. Am
puteau fi strãpunse de nici o armatã? În ce stadiu gerele cerului în ochi. suferit mult amândoi, dar nu am devenit cinici ºi
ne aflam cu înarmarea, cu înzestrarea armatei? combativi în viaþa noastrã de studenþi. Eram aple-

X TRIBUNA documenta • nr. 2 • 2004

X Black
Black

caþi mai mult studiului, lecturilor ºi duioºiei. Am — „ªi credeþi – i-a înfruntat Conducãtorul pe Maniu „a ºtiut sã zicã NU!” Cui? Nu ne spune.
iubit împreunã, prin aleile umbroase din Parc ºi italieni – cã astfel de graniþe (graniþele dictatului, Dialogul dintre acesta ºi rege, reprodus într-una
prin aleile cimitirului central, am avut iubiri n.n.) vor putea fi menþinute?” din paginile anterioare, ne dezvãluie taina. N-a fost
însoþite de confesiuni tulburãtoare ºi urmate de — „Da!”, a rãspuns contele Ciano, ginerele totuºi un mare bãrbat de Stat, pentru cã a „vãzut
agonii... Apoi, acum cinci ani ne-am despãrþit, de lui Mussolini, vizibil iritat, aducând ºi precizarea de-a-ndãratelea în problemele esenþiale ale vremii
astã datã definitiv. El luat de necesitãþile schimbã- cã Italia, „nu numai cã le-a recunoscut, dar le-a ºi sale”. Tot „probleme”, ºi tot „esenþiale”, ca ºi la
toare ale profesiei, eu þintuit locului de perspecti- garantat”. Vintilã Brãtianu, ºi tot „al vremii sale”. Alte pãcate?
va unui post de asistent universitar. Nu ne-am — „Garantate sau nu, ele vor sãri în aer”, a „A greºit ºi greºeºte când crede în democraþie – zice
mai vãzut decât de douã sau de trei ori, când am spus pe un ton extrem de violent Conducãtorul. Manoilescu, în continuare – a practicat un anumit
putut sã ne spunem cuvinte de îmbãrbãtare pen- „Trebuie sã mãrturisesc cã nu a fost deloc [...] regionalism, nu a avut talent gospodãresc, a crezut
tru tot ceea ce avea sã se întâmple mai târziu ºi sã amabil; vorbea ca unul din cei doi arbitri”, a con- totdeauna în Anglia ºi Franþa, a susþinut politica
ne îmbrãþiºãm febril. semnat în jurnalul sãu, mai târziu, Ciano, nefastã a lui Titulescu ºi a vãzut evoluþia Europei
Vestea trecerii lui în moarte am primit-o referindu-se la atitudinea lui Antonescu 8. exact invers de cum s-a petrecut”. Rãmâne, totuºi,
acum ºapte zile. Se afla pe frontiera de Vest, în o „personalitate înafarã de serie”, dar „anihilatã
fruntea unei patrule de recunoaºtere – o 20. „N-a bãtut încã ceasul supremei judecãþi, dom- într-un angrenaj de idei greºite”. ªi iarãºi obsedanta
recunoaºtere de rutinã – când s-a produs bestialul nule Manoilescu”, s-a scris în fruntea pamfletului întrebare: dictatul a ieºit din ideile greºite ale lui
atac. S-a tras din spate cu furie. Sublocotenentul amintit, aºternut pe întreaga paginã 1, cu contin- Iuliu Maniu? Semnãtura lui Manoilescu, pe dictat,
ºi cei ºase oameni ai sãi au cãzut nãpraznic în uare în pagina 3. Atacul pornit de la un articol din cauza lui Maniu s-a pus? ªi de ce a fost politica
brazda pãmântului pe care-l aveau în pazã. publicat de Manoilescu în revista proprie „Lumea lui Titulescu nefastã? Pentru cã n-a corespuns cu
Dacã încerc sã desprind din fumul amintirilor Nouã” (Nr. 1-2, ian.-febr. 1941), sub titlul ideile lui Manoilescu? Probabil.
figura tristã ºi îngânduratã a bunului meu prieten „N-am avut oameni de stat”, „nici prin inteli- Ion Mihalache, deºi „a fost mitul þãrãnimii, deºi
o fac cu emoþia pe care o simte un suflet în preaj- genþã politicã ºi nici prin caracter”, în care aruncã a dovedit excepþionale calitãþi de adaptare la un
ma marilor despãrþiri. Ionel Moldovan n-a fost vina pentru dezmembrarea României Mari, deci mediu intelectual înalt ºi de comprehensiune
un fãuritor de rime; a fost în schimb un minunat ºi pentru dictat, asupra foºtilor politicieni. ªme- pentru problemele politice de fineþe” ºi deºi „s-a
interpret al bunului simþ, al datoriei ºi al muncii. cheria a apãrut, pentru orice om de bun simþ, de distins de multe ori într-o lume de lichele (subli-
Calda lui iubire pentru aproapele se manifesta de la prima vedere, în toatã meschinãria, tactica de a nierea ne aparþine, ea dezvãluind deosebita ºi
obicei printr-un altruism exagerat, excelent cama- face pe alþii rãspunzãtori de propria-þi turpitudine strania semnificaþie pe care cuvântul o are în
rad ºi prieten duios, nu ºtiu dacã acum în urmã a e caracteristicã caracterelor detestabile. Îi trece scrisul lui Manoilescu), printr-un anumit curaj
mai pãstrat intactã în filele anilor noºtri tineri apoi pe toþi politicienii mai însemnaþi din perioa- bãrbãtesc”, „aportul d-sale pentru consolidarea
robusta noastrã înfrãþire. da interbelicã prin filtrul celei mai aspre judecãþi, României rãmâne un semn de întrebare”.
Se rãresc rândurile ºi rãmânem singuri pe gãsindu-i vinovaþi pentru dezastrul la care s-a Dascãlul de la Topoloveni „nu a voit sã rãmânã –
marea agitatã a vieþii. Rãmânem singuri... dar ajuns. Astfel: precizeazã Manoilescu – purtãtorul de cuvânt al
neuitate vor rãmâne zilele prieteniei noastre, tot Ionel Brãtianu a fãcut „imense greºeli la þãrãnimii ºi numai al acesteia, ci a renunþat la ati-
azurul acelor zile ºi toatã adolescenþa noastrã Conferinþa pãcii de la Versailles, prin înlãturarea tudini, pentru ca sã se consacre unei acþiuni pozi-
avântatã ºi tristã. Neuitate vor fi idealurile plãs- din motive inferioare a omului care putea sã ajute tive pentru care nu avea nici talent, nci pregãtire,
muite ºi neîmplinite ºi poate cã undeva o frunte atât de mult dezlegarea problemelor româneºti: risipindu-se inutil pe tãrâmuri strãine”. De aici,
rãzimatã în palme, în aceste ceasuri târzii din Take Ionescu”. ªi tot Brãtianu „nu a avut nici o apoi, catastrofa dictatului, care nu s-ar fi putut pro-
noapte, repetã experienþa vieþii noastre ºi adunã viziune mare asupra problemelor esenþiale ale duce fãrã incompetenþa ºefului þãrãnist.
din colbul amintirii fragmentele de preþ din fru- noii Românii”...; a greºit apoi „ºi în politica sa faþã Octavian Goga a fost – dupã pãrerea lui Manoi-
moasa noastrã înfrãþire. Pe crucea lui Ionel de Ardeal, [...] ignora chestiunile de administraþie lescu – „o personalitate excepþionalã ºi de o origi-
Moldovan se vor scrie aceleaºi memorabile interioarã ºi nu vedea nicãeri spirit organizatoric”. nalitate într-adevãr înafarã de serie”. În politicã însã
cuvinte care s-au scris ºi pe crucea tatãlui lui: „Temeiul politic care l-a dat el – mai spune a fost „prea adaptabil ºi prea mimetic”. N-a utilizat
PENTRU PATRIE! Avea 28 de ani! Manoilescu – a fost acela al unei democraþii fal- niciodatã autoritatea pe care i-o dãdea rolul jucat în
sificate ºi ipocrite”; pe plan extern greºeala mon- vechea miºcare naþionalã pentru a arunca, acolo
18. „Da, Majestate! Nu vãd altã soluþie!” struoasã a stat în faptul cã „în 1926 a imprimat unde trebuie, un bãrbãtesc: „NU!” Apoi, „Goga s-a
Consiliul de coroanã, aflat sub sinistra influ- partidului liberal atitudinea duºmãnoasã – anihilat politiceºte ºi s-a coborât sufleteºte, pornind
enþã a regelui ºnapan, a acceptat, aºadar, dictatul, devenitã în urmã tradiþionalã – faþã de Italia”, împotriva «Gãrzii de Fier» o luptã, având la bazã
care a dezlãnþuit o furtunã de proteste ºi o vie dupã ce în 1920 împiedicase „recunoaºterea sentimentul inferior al invidiei, care a diminuat ºi a
rezistenþã în popor. Dar funestul act a atras dupã anexãrii Basarabiei de cãtre URSS”. Dar cel mai întinat de atâtea ori politica româneascã. El a fost
sine ºi un act izbãvitor pentru þarã: abdicarea capu- greu pãcat pe care i-l atribuie rezidã din faptul cã victima unei imense farse politice, fãrã a putea
lui încoronat. În preziua Consiliului, regele „a împiedicat [...] o acþiune unitarã între Ardeal ºi invoca cel puþin scuza inconºtienþei sale.
infam a fost supus unei severe admonestãri, Vechiul Regat”, dovedind „lipsã de înþelegere Guvernarea lui a fost o mare înºelãtorie menitã sã
derivatã din urmãtorul schimb de opinii cu ºeful sufleteascã”. compromitã definitiv naþionalismul ºi anti-
opoziþiei naþional-þãrãniste: Citind cele enunþate, te întrebi nedumerit: În semitismul prin nesinceritate ºi prin neseriozitate”.
Maniu: „Din momentul când M. Voastrã aþi ce mãsurã defectele structurale ale lui Ionel Brãtia- E, ºi în cazul lui Goga, „foarte clarã situaþia” cã dic-
inaugurat regimul absolutist, v-aþi asumat perso- nu care, de altfel, a decedat în anul 1927, au influ- tatul este consecinþa gravelor defecte ale poetului
nal rãspunderea, rãspundere care într-un regim enþat dictatul de la Viena din luna august 1940? pãtimirii transilvane ºi nu din alte cauze.
democratic-parlamentar trebuie sã o poarte Nici cele mai perverse porniri nu-ºi pot da seama. Ceilalþi oameni politici care au jucat un rol
guvernele. Prin o politicã complet greºitã, în inte- Generalul Averescu, care „ar fi putut sã fie pen- nefast – dupã opinia lui Manoilescu – în piesa de
rior ºi în afarã, din punct de vedere strategic ºi tru România, ceea ce a fost Kemal pentru Turcia, deznodãmânt tragic în istoria României mari au
tactic, aþi reuºit sã pierdeþi patru provincii. [...] În dacã ar fi avut un mare simþ politic”, nu a fost „un fost: N. Titulescu, un „neisprãvit a cãrui funestã
politicã greºelile se plãtesc ºi se sancþioneazã, ca ºi mare om de Stat”, pentru cã „i-a lipsit viziunea operã diplomaticã a dus România în mod conºtient
în viaþa socialã de toate zilele”. politicã ºi curajul politic, menþinându-se într-o spre prãpastie”; Gh. Tãtãrãscu, care a avut o imensã
Regele: „Va sã zicã sunteþi de pãrere sã abdic”. atitudine timidã, respectuoasã pentru stãrile de rãspundere în prãbuºirea României Mari ºi „sub
Maniu: „Da, Majestate, nu vãd altã soluþie”. 7 fapt ºi plinã de un legalism pedant”. Dar ºi în guvernarea cãruia înarmarea þãrii a însemnat o sim-
19. „Garantate sau nu, graniþele vor sãri în cazul lui Averescu intervine fatidica întrebare: ce plã frazã, bunã pentru banchetele de la încheierea
aer” legãturã are incapacitatea politicã a generalului cu manevrelor”; apoi consilieri regali, patriarhi, prim-
Epilogul tragicelor evenimente a scos însã la dictatul de la Viena? Averescu încetase sã mai preºedinþi ai Curþii de Casaþie, generali ºi mulþi alþii
ivealã tãria româneascã, care nu a întârziat sã se activeze intens în politicã prin anii douãzeci, la care, dupã opinia lui Manoilescu, au deþinut pos-
arate în întreaga ei înfãþiºare. Douã episoade tre- sfârºit, iar în anul 1938 a decedat. Atunci? turi cheie în dezvoltarea noastrã istoricã interbelicã
buiesc relevate în acest sens: replica bãrbãteascã Vintilã Brãtianu „A fost un om de bune senti- ºi în dezastrul în care am cãzut.
datã de Conducãtorul Statului român potentaþilor mente româneºti”,... dar „ca tehnician al Articolul nostru a stârnit o enormã senzaþie,
germani ºi italieni, cu prilejul întrevederilor din economiei, a fost mai prejos decât orice ºi n-a prin condamnarea lui Manoilescu, cel din urmã
toamna anului 1940, la 6 luni dupã dictat, ºi vio- priceput nimic în nici una din problemele eco- politician care ar fi avut dreptul sã ridice piatra, dar
lentul pamflet publicat de ziarul TRIBUNA din nomice ºi financiare esenþiale ale vremii lui”. numai dupã ce ºi-ar fi însuºit în întregime marea
Braºov (Nr. 21 din 30 aprilie 1941) la adresa lui probabil cã din astfel de insuficienþe politice ºi vinã de a-ºi fi pus semnãtura pe actul infam ºi dupã
Manoilescu, care a leºinat spectaculos în Palatul economice au ieºit gravele inadvertenþe care au ce s-ar fi înscris primul pe lista celor rãspunzãtori
Belvedere din Viena, în faþa cãlãilor, înainte de a dus la oribilul dictat, deºi ºi el s-a stins din viaþã în de dramatica noastrã cãdere, primul dintre laºii care
semna actul compromiþãtor. anul 1930. ne-au pângãrit demnitatea ºi puterea armatã. TRI-

TRIBUNA documenta • nr. 2 • 2004 XI

Black XI
Black

BUNA care, în mod normal, apãrea în 30.000 de bilul pericol care – se pare – ameninþa însãºi exis- probabil, cã pe unde îl vor duce paºii va gãsi o
exemplare zilnic, în sãptãmâna cu articolul respec- tenþa neamului românesc. Elanul primelor ºi soluþie de publicare.
tiv a ajuns la un tiraj de 100.000 de exemplare. dârzelor manifestaþiuni potrivnice dictatului s-a 22. Formaþiunile noastre de asalt au nãvãlit în Cluj
Zilnic soseau telegrame din oraºele Transilvaniei stins treptat, lãsând în urmã amãrãciunea unei Legãmântul luat în faþa bunului nostru Pãrinte?
care cereau mãrirea tirajului. Unul din pachetele grave laºitãþi.
S-a împlinit în ziua de 11 octombrie 1944, deci
noastre cu 300 de exemplare, expediat la Turda, a Stãpâniþi apoi de astfel de sentimente ºi de
dupã patru ani, când formaþiunile noastre de asalt
trecut graniþa clandestin ºi ºi-a fãcut apariþia la Cluj. gânduri, dupã discursurile înflãcãrate din faþa
Românii rãmaºi acolo au sãrutat, plângând, paginile Catedralei ortodoxe ºi în faþa Rezidenþei, ne-am au nãvãlit în Cluj. Ca reporter de rãzboi al M.St.M.
neuitatei lor TRIBUNE. strâns bruma de viaþã care ne-a mai rãmas în am fost printre primii ostaºi români care au pãtruns
Violenþa limbajului din articolul-pamflet a gãsit jurul ºi sub coroana bãtrânului nostru stejar, în în Cluj, într-unul din carele noastre blindate ajuns
un larg ecou în sânul opiniei publice. Nu s-au climatul spiritual al TRIBUNEI, încercând sã în centrul oraºului, în faþa statuii Craiului Matia.
înregistrat proteste, nici chiar în rândurile adepþilor spargem întunericul dens care cobora asupra Atras puternic de vechile sentimente am urcat în
lui Manoilescu. De ce? Fiindcã irascibilul comba- noastrã, asupra luptei noastre, asupra nefericitei grabã treptele fostei redacþii. Strivitoare iluzie. Cele
tant s-a ferit, în rechizitoriul lui atât de bãtãios, sã Transilvanii. Clopotele continuau tragicul lor
patru încãperi pe care le-am stãpânit timp de
denunþe relele reale care au dus þara pe marginea dangãt în dungã, în timp ce la orizontul nã-
aproape doi ani erau acum locuite de oameni
prãpastiei. Aminteºte, e adevãrat, dintr-un resenti- dejdilor noastre sfinte se stingeau ultimele raze
ment obscur, de falsa înarmare de sub guvernul lui ale rezistenþei. nevoiaºi, cu o mulþime de copii de toate vârstele,
Tãtãrãscu, dar încolo nimic. Când în mod firesc ar — Intrãm în cea mai neagrã fazã a istoriei care s-au nãpustit sãlbatic asupra mea, cerºind pâine
fi trebuit sã arate lumii în termeni implacabili crima noastre zbuciumate, dragii mei, a reuºit sã spunã ºi apã. Nu aºa mi-am imaginat revenirea la neui-
tuturor oamenilor politici care s-au perindat pe la Pãrintele nostru spiritual printre dureroasele sus- tatele vetre. Rãzboiul, cu asprele lui legi, rãstoarnã
cârma þãrii, în cei douãzeci de ani de la Unire, ºi pine care-i înecau glasul. De-acum va trebui sã toate planurile construite în timp de pace. Ce poþi
care n-au fãcut nimic pentru înarmarea þãrii. Au luptãm cu ºi mai puternic avânt pentru resta- sã faci? Stai înmãrmurit în faþa cumplitei realitãþi,
închis ochii, ori de câte ori au fost date la ivealã bilirea dreptãþii noastre multimilenare.
îþi schimbi gândurile ºi pleci mai departe alãturi de
fãrãdelegile comise de afaceriºtii din jurul Palatului Dumnezeu sã ne ajute! Tremuram sub zvâcnirea
unitãþile aflate în plinã defensivã.
ºi de rege însuºi. Afacerea „Skoda”, patronatã de nervilor încordaþi la culme, dar simþeam în
politicienii demagogi, lipsiþi de sentimentul dem- întreaga noastrã fiinþã cã josnicia nu poate dura ºi În rãstimpul cât am stat în Cluj, am scris mai
nitãþii naþionale, este cea mai vie dovadã, în acest sub imperiul unui gând tineresc, purtãtor de multe reportaje pentru presa de pe front ºi pentru
sens, ea stã mãrturie teribilã despre trãdarea celor pe mesaj eliberator, am rostit rãspicat: presa centralã din Capitalã, pe care le-am expediat
care Manoilescu îi considerã eufemistic doar lipsiþi — În cel mult trei-patru ani, iubite Pãrinte, M.St.M., reportaje care au vestit lumii eliberarea
de calitãþi politice. vom fi din nou în Cluj!... ªi pentru totdeauna! Clujului românesc, revenit prin eroismul
S-a acþionat sub imperiul unor note ultima- — Aºa sã fie ºi cerul sã-þi audã vestirea... A ostaºilor noºtri la matcã.
tive? Dar cine poate sã susþinã cu toatã rãspun- aprins apoi lumânarea care-i strãjuieºte scrisul din Clopotele nu s-au mai tras în dungã. Simfonia
derea cã Germania ºi Italia ar fi invadat România, partea stângã ºi-ntr-un elan tineresc, rãscolit din
blindatelor, a tunurilor ºi a aruncãtoarelor –
cã ar fi dezlãnþuit rãzboiul pentru Ungaria? timpuri imemoriale, s-a pornit sã cânte – printre
Simplã prezumþie. Iar dacã ar fi fãcut ºi cu noi suspine – cu glas domol, dar profund în adâncimile marea simfonie a victoriei – a umplut vãzduhul,
rãzboi, cum au fãcut cu Iugoslavia ºi cu Grecia, lui neobiºnuite, „Deºteaptã-te, Române!”. Am în timp ce unitãþile noastre rapide se îndreptau în
este absolut sigur cã ar fi ajuns la victorie, aºa intrat în inflexiunile vocii sale ºi am cântat cu avânt iureº vijelios spre Þara Nãsãudului. Materialul de
cum au ajuns în alte pãrþi? Nimic mai incert. Un nestãvilit pânã la supremul jurãmânt: „Murim mai presã publicat a intrat ulterior în volumul
rãzboi ºtii cum îl porneºti, dar nu ºtii cum îl ter- bine-n luptã, cu glorie deplinã, / Decât sã fim sclavi „Carnet de front”, tipãrit de editura Dacia în vara
mini. Resursele de petrol din Valea Prahovei, iarãºi în vechiul nost’ pãmânt”. S-a înãlþat apoi în anului 1974, la 30 de ani de la eliberarea
odatã tãiate, cine ºtie la ce complicaþii insur- falnica lui mãreþie, a stins lumânarea ºi-apoi am Transilvaniei de Nord.
montabile ar fi dus ºi cu cât ar fi scurtat rãzboiul, pornit spre strada A. Mureºianu, unde-ºi avea sã-
23. Aºa s-a împlinit destinul!
în general?! Speculaþii de acest gen s-au fãcut laºul. În poartã ne-a privit cu ochii mari, scãldaþi în
S-a împlinit, prin urmare, destinul. Pãmântul
destule, dar când îþi este ameninþatã fiinþa ºi exis- lacrimile celei mai cumplite suferinþe ºi ne-a spus:
tenþa naþionalã, nu mai stai la îndoialã, pui mâna — Aºa ia sfârºit lupta TRIBUNEI noastre, Transilvaniei româneºti a fost readus acasã, dupã o
pe armã ºi te baþi. Altfel cazi, dispari din istorie. dragii mei. Dumnezeu sã vã ocroteascã de azi înstrãinare oarbã de patru ani ºi dupã lupte
„Dacã nu li se va face dreptate – la încheierea înainte drumul gazetãresc de mâine. ªi sã nu crâncene, care au culminat la Oarba de Mureº, la
rãzboiului – Românii se vor bate pe viaþã ºi pe uitaþi, aºa cum aþi spus, cã ne vom revedea peste Turda, la Cluj ºi pe toatã desfãºurarea imensului
moarte – au fost avertizaþi agresorii – ºi pace nu trei-patru ani în vechiul nostru local. Ne-a nostru front, pânã în Munþii Tatra.
va fi în Europa, atâta vreme cât aceste drepturi nu îmbrãþiºat cu efuziune ºi-apoi cu consemnul Idealurile pentru care a militat TRIBUNA
vor fi satisfãcute!”, le-a declarat acelaºi transmis am coborât, frânþi de durerea despãrþirii,
s-au realizat deci în toatã mãreþia lor.
Conducãtor germanilor ºi italienilor la sfârºitul strada Mureºianu, îndreptându-ne spre locurile
n
întrevederilor menþionate9. noastre. Care locuri? ªi unde?
21. „În cel mult trei-patru ani vom fi din nou în Celelalte TRIBUNE au cãzut pe frontul scrisu -
Cluj” lui zilnic lovite de suprimãri abuzive, de adversitãþi Note:
Dupã apariþia ediþiei speciale, luat de valul politice ºi de controverse redacþionale, de lipsuri 1. Ibid, ibidem.
înspumat al protestãrii tumultoase, am pornit în materiale ºi de alte întâmplãri nenorocite. A noas- 2. Anul XV, n-rii 14-15, 1 august 1939.
fruntea mulþimii protestatare, alãturi de profesorii trã, a patra TRIBUNA, s-a prãbuºit sub loviturile 3. Scurtu, Op. cit., p. 427.
O. Ghibu ºi Victor Jinga ºi de alþi cãrturari de unui destin nefericit, odatã cu tragicul destin al 4. Ibid, ibidem, o. 429.
vazã ai Clujului românesc, ºi am ridicat în tãria Transilvaniei româneºti. 5. A. Simion, Dictatul de la Viena, ed. „Dacia”, 1972, pp. 195,
vãzduhului glasul puternic de rezistenþã al între- A doua zi TRIBUNA, în format complet, 196.
gului nostru popor, apucat pe la spate de haitele deci ºi cu pagina scoasã ca ediþie specialã în ajun, 6. A. Simion, Regimul politic din România în perioada septem-
de lupi turbaþi, metamorfozaþi peste noapte în a luat drumul obiºnuit al cãlãtoriei ei zilnice, spre brie 1940-ianuarie 1941, ed. „Dacia”, 1976, p. 10.
constructorii bestiali ai unei noi Europe, ai unei oraºele ºi satele Transilvaniei de Nord, cãzute în 7. Cf. Zaharia Boilã, Memorii..., cit. de Ioan Scurtu, Op. cit.,
noi lumi. Clopotele continuau sã sune în dungã neagra robie. Cine ºtie unde ºi când a ajuns? p. 433.
ºi în momentul în care, prezenþi la Cartierul Clopotele continuau sã batã în dungã. 8. A. Simion, Regimul politic din România..., p. 145, la nota
Armatei noastre de Vest, instalat în localul liceu- În zilele ce au urmat dictatului, pânã la 10 sep- 66.
lui de fete din parc, am reuºit sã obþinem din tembrie, când autoritãþile ºi armata trebuiau sã 9. A. Simion, Regimul politic din România..., p. 145.
partea generalului Cornicioiu legãmântul cã evacueze Clujul, am inventariat materialul aflat în
armata va trage, cã nu va pãrãsi frontiera, cã ne portofoliul redacþional, pentru a afla ce a rãmas
vom apãra cu preþul vieþii ºi al morþii pãmântul nepublicat: articole istorice despre drepturile
strãbun, dacã se va constitui un Comitet al rezis- noastre imprescriptibile asupra Transilvaniei,
tenþei naþionale, peste capetele celor din fruntea semnate de personalitãþi de primã mânã, articole
þãrii. Iluzorie speranþã. Dupã contactul telefonic cu conþinut cultural ºi literar, recenzii, note,
cu Bucureºtii, legãmintele s-au topit în mocirla însemnãri etc., câteva corespondenþe din provin- Redactor responsabil:
laºitãþii. Oamenii politici care ar fi avut istorica cie ºi 2 reportaje. I. MAXIM DANCIU
misiune sã se aºeze în fruntea maselor rãsculate – — Iatã cum se pierd fapte ºi idei preþioase, dar
aºa cum au fãcut altãdatã Horia ºi Iancu – n-au nenorocoase, a constatat cu amãrãciune Pãrintele. Corecturã:
avut tãria de caracter sã înfrunte pericolul, teri- La plecare a luat totul în servietã gândindu-se, CLAUDIU GROZA

XII TRIBUNA documenta • nr. 2 • 2004

XII Black