Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Migranţilor

magisteriu.ro/mesaj-cu-ocazia-zilei-mondiale-a-migrantilor-2018/

August 22,
2017

A 104-a Zi Mondială a Migrantului și Refugiatului

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc

cu ocazia Zilei Mondiale a Migrantului
și a Refugiatului

A primi, a proteja, a promova și a integra pe migranți și pe refugiați

14 ianuarie 2018

Iubiți frați și surori!

„Când vine un străin în țara voastră, să nu-l asupriți! Pe străin să-l considerați ca pe un
băștinaș dintre voi; să-l iubești ca pe tine însuți, căci străini ați fost în țara Egiptului! Eu
sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Lev 19,34).

În timpul primilor mei ani de pontificat am exprimat în mod repetat preocupare specială
față de situația tristă a atâtor migranți și refugiați care fug de războaie, de persecuții, de
dezastre naturale și de sărăcie. Este vorba fără îndoială de un „semn al timpurilor” pe
care am încercat să-l citesc, invocând lumina Duhului Sfânt încă de la vizita mea la
Lampedusa la 8 iulie 2013. Instituind noul Dicaster pentru Slujirea Dezvoltării Umane
Integrale, am voit ca o secțiune specială, pusă ad tempus sub conducerea mea directă, să
exprime grija Bisericii față de migranți, evacuați, refugiați și victime ale traficului de
persoane.

1/5
Fiecare străin care bate la ușa noastră este o ocazie de întâlnire cu Isus Cristos, care se
identifică cu străinul primit sau refuzat din orice epocă (cf. Mt 25,35.43). Domnul
încredințează iubirii materne a Bisericii fiecare ființă umană constrânsă să-și părăsească
propria patrie în căutarea unui viitor mai bun[1]. Această grijă trebuie să se exprime
concret în fiecare etapă a experienței migratoare: de la plecare la călătorie, de la sosire la
întoarcere. Este o mare responsabilitate pe care Biserica vrea s-o împărtășească cu toți
credincioșii și bărbații și femeile de bunăvoință, care sunt chemați să răspundă la
numeroasele provocări puse de migrațiile contemporane cu generozitate, rapiditate,
înțelepciune și clarviziune, fiecare după propriile posibilități.

În această privință, doresc să reafirm că „răspunsul nostru comun s-ar putea articula în
jurul a patru verbe: a primi, a proteja, a promova și a integra”[2].

Luând în considerare scenariul actual, a primi înseamnă înainte de toate a oferi

migranților și refugiaților posibilități mai ample de intrare sigură și legală în țările de
destinație. În acest sens, este de dorit o angajare concretă pentru ca să fie stabilită și
simplificată acordarea de vize umanitare și pentru reîntregirea familiei. În același timp,
doresc ca un număr mai mare de țări să adopte programe de sponsorship privată și
comunitară și să deschidă coridoare umanitare pentru refugiații mai vulnerabili. În afară
de asta, ar fi oportun să se prevadă vize temporare speciale pentru persoanele care
scapă din conflicte în țările învecinate. Nu sunt o soluție potrivită expulzările colective și
arbitrare de migranți și refugiați, mai ales când ele sunt făcute spre țări care nu pot
garanta respectarea demnității și a drepturilor fundamentale[3]. Subliniez din nou
importanța de a oferi migranților și refugiaților o primă aranjare adecvată și frumoasă.
„Programele de primire răspândită, deja demarate în diferite localități, par în schimb să
ușureze întâlnirea personală, să permită o calitate mai bună a serviciilor și să ofere
garanții mai mari de succes”[4]. Principiul centralității persoanei umane, afirmat cu
fermitate de iubitul meu predecesor Benedict al XVI-lea[5], ne obligă să punem mereu
siguranța personală înaintea celei naționale. Prin urmare, este necesar să se formeze în
mod adecvat personalul care se ocupă de controalele de frontieră. Condițiile migranților,
ale celor care cer azil și ale refugiaților cer ca să le fie garantate siguranța personală și
accesul la serviciile de bază. În numele demnității fundamentale a fiecărei persoane,
trebuie să se străduiască să prefere soluții alternative la detenție pentru cei care intră în
teritoriul național fără a fi autorizați[6].

Al doilea verb, a proteja, se declină într-o întreagă serie de acțiuni în apărarea drepturilor
și demnității migranților și refugiaților, independent de status-ul lor migrator[7]. Această
protecție începe în patrie și constă în oferirea de informații sigure și certificate înainte de
plecare și în salvgardarea lor de practicile de recrutare ilegală[8]. Ea ar trebui continuată,
pe cât posibil, în țara de imigrație, asigurând migranților o asistență consulară adecvată,
dreptul de a păstra mereu cu ei documentele de identitate personală, un acces egal la
justiție, posibilitatea de a deschide conturi bancare personale și garanția unei minime
subzistențe vitale. Dacă sunt recunoscute și valorizate în mod oportun, capacitățile și
competențele migranților, ale celor care cer azil și ale refugiaților, reprezintă o adevărat
resursă pentru comunitățile care le primesc[9]. Pentru aceasta doresc ca, respectând
2/5
demnitatea lor, să le fie acordate libertatea de mișcare în țara de primire, posibilitatea de
a munci și accesul la mijloacele de telecomunicație. Pentru cei care decid să se întoarcă în
patrie, subliniez oportunitatea de a dezvolta programe de reintegrare de muncă și
socială. Convenția Internațională despre Drepturile Copilului oferă o bază juridică
universală pentru protejarea minorilor migranți. Față de ei trebuie să se evite orice formă
de detenție în virtutea status-ului lor migrator, în timp ce trebuie asigurat accesul
obișnuit la instruirea primară și secundară. De asemenea, este necesar să se garanteze
rămânerea regulamentară la împlinirea vârstei majore și posibilitatea de a continua
studii. Pentru minorii neînsoțiți sau separați de familia lor este important să se prevadă
programe de îngrijire temporară sau încredințare[10]. Respectând dreptul universal la o
naționalitate, aceasta trebuie recunoscută și certificată în mod oportun tuturor băieților
și fetelor în momentul nașterii. Situația de apatrid în care uneori se află migranți și
refugiați poate să fie evitată cu ușurință printr-o „legislație despre cetățenie conformă cu
principiile fundamentale ale dreptului internațional”[11]. Status-ul migrator n-ar trebui să
limiteze accesul la asistența sanitară națională și la sistemele de pensii, precum și la
transferarea contribuțiilor lor în caz de repatriere.

A promova înseamnă în mod esențial a se ocupa pentru ca toți migranții și refugiații

precum și comunitățile care îi primesc să fie puși în condiția de a se realiza ca persoane
în toate dimensiunile care compun omenitatea voită de Creator[12]. Între aceste
dimensiuni trebuie recunoscută valoarea justă dimensiunii religioase, garantând tuturor
străinilor prezenți în teritoriu libertatea de profesare și practică religioasă. Mulți migranți
și refugiați au competențe care trebuie certificate și valorizate în mod adecvat. De vreme
ce „munca umană prin natura sa este destinată să unească popoarele”[13], încurajez să
se facă eforturi pentru ca să fie promovată inserarea socială și de muncă a migranților și
refugiaților, garantând tuturor – inclusiv celor care cer azil – posibilitatea de a munci,
parcursuri formative lingvistice și de cetățenie activă și o informare adecvată în limbile
lor originale. În cazul minorilor migranți, implicarea lor în activități de muncă cere să fie
reglementată în așa fel încât să prevină abuzuri și amenințări la adresa creșterii lor
normale. În 2006, Benedict al XVI-lea sublinia că în contextul migrator familia este „loc și
resursă a culturii vieții și făcător de integrare de valori”[14]. Integritatea sa trebuie
promovată mereu, favorizând reîntregirea familială – cu includerea bunicilor, fraților și
nepoților – fără a o face să depindă vreodată de condiții economice. Față de migranți, de
cei care cer azil și de refugiați în situații de neputință, trebuie asigurat atenții și sprijine
mai mari. Deși consider că trebuie elogiate eforturile făcute până acum de multe țări în
termeni de cooperare internațională și asistență umanitară, doresc ca în distribuirea
acestor ajutoare să se ia în considerare necesitățile (de exemplu asistența medicală și
socială și educația) țărilor în curs de dezvoltare care primesc imense fluxuri de refugiați și
migranți și, la fel, să se includă printre destinatari comunitățile locale aflate în situație de
a nu putea evolua material și de vulnerabilitate[15].

Ultimul verb, a integra, se pune pe planul oportunităților de îmbogățire interculturală

generate de prezența migranților și refugiaților. Integrarea nu este „o asimilare, care
induce la suprimarea sau la uitarea propriei identități culturale. Contactul cu celălalt
duce mai degrabă la descoperirea «secretului» său, la deschiderea față de el pentru a
3/5
primi aspectele sale valabile și a contribui astfel la o cunoaștere reciprocă mai mare. Este
un proces prelungit care tinde să formeze societăți și culturi, făcându-le tot mai mult
reflexie a darurilor multiforme ale lui Dumnezeu oferite oamenilor”[16]. Acest proces
poate să fie accelerat prin oferirea cetățeniei dezlegată de condiții economice și
lingvistice și a parcursurilor de reglementare extraordinară pentru migranți care pot să
justifice o lungă rămânere în țară. Insist iarăși asupra necesității de a favoriza în orice
mod cultura întâlnirii, multiplicând oportunitățile de schimb intercultural, documentând
și răspândind bunele practici de integrare și dezvoltând programe menite să pregătească
pentru procesele integrative comunitățile locale. Simt că trebuie să subliniez cazul special
al străinilor constrânși să părăsească țara de imigrație din cauza crizelor umanitare.
Aceste persoane cer să le fie asigurată o asistență adecvată pentru repatriere și
programe de reintegrare în muncă în patrie.

În conformitate cu tradiția sa pastorală, Biserica este disponibilă să se angajeze personal

pentru a realiza toate inițiativele propuse mai sus, dar pentru a obține rezultatele
sperate este indispensabilă contribuția comunității politice și a societății civile, fiecare
după propriile responsabilități.

În timpul Întâlnirii Națiunilor Unite, celebrată la New York la 19 septembrie

2016, leader mondiali au exprimat clar voința lor de a se angaja în favoarea migranților și
a refugiaților pentru a salva viețile lor și a proteja drepturile lor, împărtășind această
responsabilitate la nivel global. În acest scop, statele s-au angajat să întocmească și să
aprobe până la sfârșitul anului 2018 două pacte globale (Global Compacts), unul dedicat
refugiaților și unul referitor la refugiați.

Iubiți frați și surori, în lumina acestor procese demarate, lunile următoare reprezintă o
oportunitate privilegiată pentru a prezenta și a susține acțiunile concrete în care am voit
să declin cele patru verbe. Așadar, vă invit să profităm de orice ocazie pentru a împărtăși
acest mesaj cu toți actorii politici și sociali care sunt implicați – sau interesați să participe
– la procesul care va duce la aprobarea celor două pacte globale.

Astăzi, 15 august, celebrăm solemnitatea Ridicării la cer a Mariei Preasfinte. Mama lui
Dumnezeu a experimentat asupra sa duritatea exilului (cf. Mt 2,13-15), a însoțit cu iubire
drumul Fiului până la Calvar și acum împărtășește veșnic gloria Lui. Mijlocirii sale
materne să încredințăm speranțele tuturor migranților și refugiaților din lume și
dorințele comunităților care îi primesc, pentru ca, în conformitate cu suprema poruncă
divină, să învățăm cu toții să-l iubim pe celălalt, pe cel străin, ca pe noi înșine.

Note:

[1] Cf. Pius al XII-lea, Constituția apostolică Exsul familia, Tit. I, I.

[2] Discurs adresat participanților la Forumul Internațional „Migrații și pace”, 21 februarie
2017.
[3] Cf. Intervenția observatorului permanent al Sfântului Scaun la a 103-a Sesiune a
Consiliului OIM, 26 noiembrie 2013.
[4] Discurs adresat participanților la Forumul Internațional „Migrații și pace”.
4/5
[5] Cf. Benedict al XVI-lea, Scrisoarea enciclică Caritas in veritate, 47.
[6] Cf. Intervenția observatorului permanent al Sfântului Scaun la a XX-a Sesiune a Consiliului
Drepturilor Umane, 22 iunie 2012.
[7] Cf. Benedict al XVI-lea, Scrisoarea enciclică Caritas in veritate, 62.
[8] Cf. Consiliul Pontifical pentru Pastorația Migranților și Itineranților, Instrucțiunea Erga
migrantes caritas Christi, 6.
[9] Cf. Benedict al XVI-lea, Discurs adresat participanților la al VI-lea Congres Mondial pentru
Pastorația Migranților și Refugiaților, 9 noiembrie 2009.
[10] Cf. Idem, Mesaj pentru Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului (2010); Observator
permanent al Sfântului Scaun, Intervenție la a XXVI-a Sesiune Ordinară a Consiliului pentru
Drepturile Omului despre drepturile umane ale migranților, 13 iunie 2014.
[11] Consiliul Pontifical pentru Pastorația Migranților și Itineranților și Consiliul
Pontifical Cor Unum, A-l primi pe Cristos în refugiați și în persoanele dezrădăcinate forțat,
2013, 70.
[12] Cf. Paul al VI-lea, Scrisoarea enciclică Populorum progressio, 14.
[13] Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea enciclică Centesimus annus, 27.
[14] Benedict al XVI-lea, Mesaj pentru Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului 2007.
[15] Cf. Consiliul Pontifical pentru Pastorația Migranților și Itineranților și Consiliul
Pontifical Cor Unum, A-l primi pe Cristos în refugiați și în persoanele dezrădăcinate forțat,
2013, 30-31.
[16] Ioan Paul al II-lea, Mesaj pentru Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului 2005, 24
noiembrie 2004.

5/5